LIBERTATEA ÎN VREMEA ZODIEI CARCALACULUI

MOTTO: Gândiți oameni buni cu propria glandă… nu doare …

Se încheie un an teribil pentru omenire. Suntem martorii, sau poate participanții unuia din cele mai crunte războaie purtate de specia noastră, presupus, dominantă pe această planetă.

Probabil nu e primul astfel de război cu o altă specie, au mai fost. Fie am câștigat, fie am căzut la un fel de armistițiu cu dușmanul perfid, destul de mic să nu îl putem vedea fără instrumente sofisticate, dar, destul de mare încât să resimțim consecințele.

Aceste războaie inegale dintre specii se pot termina în trei feluri, fie dispare una sau alta din specii, fie, cei doi combatanți ajung să conviețuiască mai mult sau mai puțin armonios. Acest război pare a vi asemănător cu cel de acum 100 de ani, pe vremea Gripei Spaniole, virus cu care conviețuim și pe care am învățat să îl contracarăm anual, probabil până dușmanul va reuși să creeze o tulpină căreia nu vom ști să îi facem față fără mari pierderi.

Interesant este că, de data aceasta se face o paralelă cu diferitele lupte pentru libertate, doar că se speculează, la o analiză cât se poate de superficială, se vede că întreg eșafodajul de argumentații este aiurea.

Se introduce voit o mică eroare care duce la rezultate complet anapoda.

E ca la matematică, dacă într-o demonstrație apare o eroare spre final rezultatul nu e foarte viciat, dacă, însă aceasta, mititică se introduce la începutul argumentații se ajunge la rezultate extrem de îndepărtate de adevăr.

De multe ori auzim că se face o paralelă între Loviluția din 1989 și pandemia pe care o traversă. La evenimentele din 89 se contrapuneau poporul pe de o parte și dușmanii săi, Ceaușescu, Sistemul Comunist, Securitatea pe de altă parte.

Acum, cei care sunt împotriva măsurilor de protecție antivirus, pun poporul față în față cu cei care, vezi doamne, le-ar afecta libertatea încercând să ia măsuri care să oprească evoluția micului și nevăzutului atacator. Practic, încă de la începutul argumentațiilor, cei care ar trebui să conducă și să coordoneze lupta sunt fixați ca dușmani, încercând să creeze o fractură între autorități și populație, creând astfel ezitări care oferă micului ucigaș libertatea de a acționa. 

Este o mică eroare care duce la îngreunarea măsurilor de securitate sanitară, lăsându-ne descoperiți în fața agresiunii.

E adevărat, există calea naturală care într-un final va crea imunitatea care să ne apere, dar prețul ar fi pierderea de milioane de vieți. La pandemia de acum 100 de ani se vorbește chiar de moartea unui sfert din populația continentului nostru. 

Din păcate, acești asasini morali au Umanității, pentru că asta sunt cei care îndeamnă la refuzul măsurilor de protecție, au succes pentru că oamenii înghit pe nemestecate toate prostiile care li se spun, unii din ei, începând să înțeleagă doar când ajung pe pat la ATI că, cei care îi îndemnau să nu se protejeze, erau ei înșiși protejați de vaccin, de mască pe care o poartă când e cazul, de distanțare. Măsurile de protecție nu sunt măsuri de opresiune, sunt armele și modul în care se poate lupta împotriva micului dușman.

Probabil, motivul pentru care mor mulți este unul simplu, refuzul de a înțelege ce este, de fapt, virusul, cum acționează și cum poate fi oprit. 

SOLUȚIA: Încercați să gândiți cu propria glandă, oameni buni. Nu doare. Dușmanul nu este vaccinul, oxigenul, măștile, igiena personală. Astea sunt de fapt armele cu care putem lupta, dușmanul nu este cel care încearcă să ne protejeze ci virusul …

Gândiți oameni buni… nu doare …