GABRIELA FIREA, ȚINTA UNUI DOSAR PENAL NOU NOUȚ

Gabriela Firea a rămas crăcănată de uluire. Taman în buza alegerilor s-a trezit ca țintă a unei plângeri penale. 

Astra Vagoane Arad a depus o plângere penală în care o acuză pe Primărița Generală a Capitalei de defăimare a unui producător român cu minciuni și invenții.

Gabriela Firea

Acuzațiile au fost lansate după ce instanțele au stabilit că Primăria a încercat să măsluiască în favoarea unei firme turcești licitația pentru 100 de tramvaie.

Pentru a ajuta firma turcească Durmazlar, blonda de la Primărie a defăimat imaginea producătorului român, a mințit și a inventat citate inexistente din dosarul depus de firma din Arad, transmise Valer Blidar, director la Astra Vagoane.

Comisia Primăriței Firea a trucat.

Turcii de la  Durmazlar au prezentat (Atenție !!! ) schița unui prototip de tramvai copiat după cel al românilor, asta deși în caietul de sarcini se preciza clar că firmele care vor contractul trebuie să prezinte un tramvai pe care-l produc deja. Comisia Primăriei  a acceptat însă prototipul turcilor și apoi le-au dat puncte suplimentare pentru o simplă declarație prin care povesteau când vor livra tramvaiele.

”Pregătim o plângere penală pentru defăimarea imaginii societății și pentru daunele cauzate de afirmațiile mincinoase” – a declarat managerul Astra Vagoane Arad, Valer Blidar.

Turcii nu au contestat decizia însă Gabriela Firea s-a enervat, timp de un an, Primarul General al Capital a pus juriștii din Primărie să lupte în justiție pentru turci, asta deși Municipiul București era, în acest caz, beneficiar ci nu concurent.

Trebuie precizat că  Firea a pierdut procesul și la tribunal, așa că a fost obligată să anunțe Astra Vagoane drept câștigătoarea licitației.

Managerul Astra Vagoane Arad spune că se teme că Primarul Firea va căuta orice subterfugiu pentru a redirecționa, până la urmă, contractul de 160 de milioane de euro tot către turci.

”Nu știu ce plângere penală i-a făcut doamna Firea lui Nicușor Dan, dar Astra pregătește o plângere penală pentru defăimarea imaginii societății și pentru daunele cauzate de afirmațiile mincinoase, inventate fără niciun temei pentru inducerea în eroare a opiniei publice și pentru așa-zise citate inventate din oferta Astra, prin care, de asemenea, aduce grave acuze firmei din Arad.

Apetitul doamnei Firea pentru firmele turcești nu este o noutate, presa scrie de câțiva ani despre asta, iar acuzațiile mincinoase la adresa noastră și laudele la adresa firmei turcești dovedesc și de data asta temeinicia acuzațiilor la adresa primarului general” – a mai spus Blidar.

Acesta este convins că Firea are un nou plan.

”Ne întrebăm ce mai inventează doamna Firea, doar-doar va găsi o posibilitate de redestinare a contractului către firma agreată, cu toate că tramvaiul fabricat de turci nu poate circula în București.

Vedem însă cu câtă grijă doamna primar evită să pronunțe expresia tramvaiul fabricat, folosind în toate intervențiile sale noțiunea de tramvaiul ofertat și asta pentru că a fost ofertat un tramvai copie aproape fidelă după tramvaiul Astra, adică un prototip, deși caietul de sarcini interzice asta.

Turcii nu au fabricat niciodată un tramvai conform și nici nu au omologare. De fapt, aceștia au avut bunul simț și nu ne-au contrazis, ei nu au contestat Decizia CNSC și nici nu s-au prezentat la proces, în schimb s-a judecat cu noi PMB, adică instituția care trebuia să fie arbitru. De ce oare?”  – a mai spus Valer Blidar, Managerul Astra Vagoane Arad 

Deși nu are ce căuta acolo, Liviu Dragnea se implică în negocierile pe alocările bugetare dintre Guvern și Asociaţia Municipiilor din România pentru a arăta cine e jupânul

Mai e un pic și trecem de prima jumătate a primului trimestru al lui 2019 și bugetul pe acest an care trebuia să fie gata încă din noiembrie 2018 încă e la faza ”cum împărțim cașcavalul”.

Deși nu avea ce căuta acolo, Dragnea se implică în discuțiile dintre Asociaţiei Municipilor din România și Guvern pentru a arăta cine e jupânul

Aliații din alianța de guvernare, PSD-ALDE-UDMR își înfig unul altuia colții în beregăți, UDMR, profitând defaptul că alianța e tot mai străvezie critică extrem de accentuat alocările pentru administrația locală de parcă ar fi liderii opoziției și nu aliați în susținerii Guvernului Veorika.

 Miercuri, la ședința Asociaţiei Municipilor din România (AMR) unde ar fi trebuit să fie o discuție cu cifre despre buget între Guvern și reprezentanții municipiilor a participat și Liviu Dragnea care nu prea avea ce căuta acolo deoarece nu e nici primar și nici membru al Guvernului. Evident, pentru a sublinia faptul că el e Marele Jupân.

Primarii sunt nemulțumiți de alocările de fonduri, mai ales că Guvernul le-a transferat toate cheltuielile sociale. Gabriela Firea, Primarul General al Capitalei, în contextul în care edilul general al Capitalei i-a reproşat lui Liviu Dragnea că din bugetul Primăriei se taie 25%, adică 180 milioane euro. ”Am venit să ascult” a declarat Liviu Dragnea, la intrare, întrebat fiind dacă are vreo soluţie pentru problemele primarilor.

Dragnea a participat alături de  Eugen Teodorovici la discuţiile cu AMR, după ce ieri, la Parlament, a avut loc o întrevedere pe tema bugetului pe 2019. Acele discuții au fost conduse de Dragnea și Tăriceanu și, culmea ridicolului grotesc s-au purtat în absența Premierului Veorika, aflată în delegație la Bruxelles.

Accentul pare a se fi pus pe alocările bugetare pentru comunitățile locale în contextul în care săptămâna trecută Asociaţia Municipiilor din România a respins categoric propunerile Ministerului Finanţelor Publice privind preluarea integrală a unor categorii de cheltuieli descentralizate şi a solicitat Executivului să asume integral de la bugetul de stat cheltuielile privind protecţia copilului şi a persoanelor cu dizabilităţi, conform programului de guvernare.

UITÂND CĂ VIN ALEGERI LA CARE VA AVEA NEVOIE DE EI, COALIȚIA LE FACE PRIMARILOR OFERTE CARE ÎI REVOLTĂ

În ultimele zile au fost analizate, la nivel de coaliție de guvernare, mai multe variante, Guvernul având în lucru varianta de a distribui către administraţiile locale cote părţi din impozitul pe venit au spus surse politice.

Surse din apropierea Guvernului susțin că acesta ar avea în vedere, în principiu următoarea variantă: 60% din impozitul pe venit sa fie direcţionat catre primarii, 15% din impozitul pe venit sa fie direcţionat către consiliile judeţene, 20% din impozitul pe venit sa fie direcţionat in vederea echilibrării bugetelor locale şi 5% din impozitul pe venit sa fie direcţionat in mod egal către judeţe de către ministerul Finanţelor.

O chestiune care arată disprețul profund pe care Guvernul îl are față de administrațiile locale, multe primării sărace fiind oricum în pragul falimentului, se pot trezi că le vor fi luat 2,5% din fondul de echilibrare pentru localitățile și comunele mai sărace iar această sumă să fie redirecționată către cei 5% pe care Ministerul Finanțelor urmează să-i împartă în mod egal către județe pentru echilibrarea acestora.

Nemulțumiți de alocarea bugetară, primarii adunați în Asociaţia Municipiilor din România (AMR), condusă de Robert Negoiţă, edilul Sectorului 3, au discutat săpătmîna trecută cu premierul Viorica Dăncilă la Palatul Victoria, înaintea şedinţei de Guvern, edilii solicitând alocarea unui procent de 30% din bugetul naţional către administraţia locală, în condiţiile în care în prezent susţin că primesc mai puţin de 20%. De asemenea, primarii solicită două treimi din impozitul pe venit și nu 60% așa cum propune Guvernul.

GABRIELA FIREA CRITICĂ EXTREM DE APĂSAT ALOCĂRILE BUGETARE PENTRU PRIMĂRIA CAPITALEI

Primarul General al Capitalei, Gabriela Firea a criticat dur alocările bugetare pentru Primăria Generală a Capitalei

”Prin noua paradigmă bugetară se încalcă mai multe legi. Prin legea bugetului de stat nu poți să modifici legi organice, nu poți să modifici Constituția, nu poți să modifici legea finanțelor publice locale, nu poți să modifici legea administrației publice locale și nici legea serviciilor publice locale. Prin urmare, sunt o serie de legi care sunt încălcate prin acest proiect de buget. Chiar dacă vrei să te răzbuni pe un om trebuie să respecți prevederile legale”, a afirmat primarul general, făcând, în acest fel o trimitere la o presupusă răzbunare a lui Liviu Dragnea, pe care nu l-a nominalizat.

Ea a spus că PMB pierde 180 de milioane de euro, o scădere de aproape 25% din buget, motiv din care vor fi afectate ”toate serviciile publice”, transport, termoficare, iluminat public, protecția socială, cămine pentru persoane fără adăpost, proiecte de investiții, etc. În ce privește argumentul că sectoarele vor avea mai mulți bani, Firea a afirmat că este este vorba de ”un măr otrăvit” și de ”o manipulare de cea mai joasă speță”, pentru că sectoarele ”au atribuții reduse față de PMB”.

”Dacă domnul Dragnea are bună-credință, îi voi adresa rugămintea să renunțe la acest proiect de buget la capitolul Primăria Capitalei și să facă ce a promis în campania electorală. Să transfere Centura Capitalei de la Ministerul Transporturilor, CNAIR, care nu face nimic, către Primăria Capitalei pentru finalizare. Să transfere metroul de la minister către Primăria Capitalei și să nu ne mai blocheze proiectele care au legătură cu ministerele de resort” – a mai declarat Primărița Generală a Capitalei.

UDMR, PROFITÂND DE DEZERTĂRILE DIN PSD, SE OBRĂZNICEȘTE

Profitând de slăbiciunea tot mai accentuată a alianței de Guvernare, deci de faptul că a devenit indispensabilă pentru menținerea majorității, UDMR se obrăznicește după ce Kelemen Hunor, a formulat, de asemenea, critici, referitoare la alocările pentru administrația locală.

”Forma actuală a proiectului are nişte probleme serioase, mai ales în zona administraţiei locale. Nu putem pleca la drum în februarie sau în martie cu un buget şi cu un deficit uriaş la nivelul autorităţilor locale. Este adevărat că se lasă 100% din impozitul pe venit la nivelul autorităţilor locale, dar responsabilităţile date cu aceste sume depăşesc mult suma care rămâne pe plan local. Noi am făcut calcule în câteva judeţe, câteva localităţi şi de la 60 de milioane în minus până la 11, 7, 18, 21 milioane sunt multe variante, fiindcă tot ceea ce înseamnă protecţia copilului, tot ceea ce înseamnă banii pentru persoane cu handicap, plus personalul neclerical înseamnă mult ca şi sume ce trebuie plătite, decât sumele care rămân la nivelul local” –  a declarat Hunor în condițiile în care o serie de parlamentari PSD au plecat la Pro România, sprijinul UDMR devine important în perspectiva votului pentru buget din Parlament.

CONSILIUL FISCAL ȘI AGENȚIA DE RATING FITCH CONSIDERĂ CĂ MULTE DIN SCENARIILE LUATE ÎN CALCUL SUNT EXCESIV DE OPTIMISTE. 

Consiliul Fiscal a publicat marți opinia sa privind proiectul legii bugetului pe 2019. Consiliul apreciază că multe dintre scenariille luate în calcul sunt nejustificate, principala problemă fiind viziunile excesiv de optimiste privind creșterea economică, evoluția angajărilor în sectorul privat, absorbția fondurilor europene, veniturile realizate din vânzarea licențele 5G, etc.

Similar, Agenţia de rating Fitch a avertizat că proiectul de buget pentru 2019, publicat de Ministerul Finanţelor în 31 ianuarie, se bazează pe presupuneri optimiste şi nu clarifică incertitudinea legată de taxa pe activele bancare.

În timp ce Isar arăta cu degetul spre Isărescu pentru prăbușirea leului, acesta se rupea în figuri … de stil

Prezent, miercuri,  la Antena 3, Lucian Isar, soțul Alinei Gorghiu, vorbea despre prăbușirea monedei noastre naționale și arăta cu degetul spre Mugur Isărescu, acesta se rupea în figuri… de stil.

 Lucian Isar arăta la Antena 3 că deși deprecierea leului pare a nu se mai opri, euro ajungând la 4,7569 lei, de fapt ar fi vorba doar de dorința lui Mugur Isărescu de a pune  presiune pe parlamentari prin presiunea pe oameni.

„În relitate, nu ar fi un prag important dacă nu ar exista amenințarea lui Isărescu făcută acum două zile potrivit căreia piesele au fost agitate de când a fost chemat la comisie de senatorul Zamfir. Desigur, cursul rezultă că nu are nicio legătură nici cu fundamentele economiei și mai ales, nu are nicio legătură cu Ordonanța 114. Este același șantaj pe care l-a practicat în septembrie 2017 când timp de două săptămâni nu s-a prezentat la comisia senatorială și a explodat ROBOR-ul. Nu este nimic în realitate problematic cu economia României, doar că domnul Isărescu este chemat la comisie pe 29 ianuarie și face tot posibilul pentru a pune presiune pe politicieni, prin presiunea populației, pentru a nu se duce la această comisie. După cum citiți pe site-ul BNR, domnul Isărescu se laudă în scris pe site-ul BNR că cursul euro-leu este un curs administrat, controlat, ceea ce înseamnă că BNR-ul poate să ducă în câteva minute cursul euro-leu de lala cinci sau la patru, după cum dorește. Rezerva actuală de peste 30 de miliarde de euro a statului român, administrată de Banca Națională este de câteva ori mai mare decât toată masa monetară în circulație. Astfel spus, poate să inunde piața și să ducă cursul în 2 lei pe euro, poimâine, nu este o problemă” – a declarat Lucian Isar la Antena 3, conform dcnews.ro. 

În aceeași zi, prezent la o adunare în cadrul programului național de conferințe și dezbateri ”Viitorul României” organizat sub egida Marii Loji Naționale din România, Isărescu a subliniat că, în privința aderării la zona euro, o mare parte din țară are probleme, mai puțin Bucureștiul.

„Vă voi spune ceva care vă va surprinde. Bucureștiul, la puterea de cumpărare, la paritatea puterii de cumpărare, nu la cursul de schimb, dar paritatea este mai bun indicator, are PIB pe cap de locuitor cât Berlinul.

Știți unde îl vedeți? Uitați-vă la mărimea mașinilor. Nu veți vedea mașini așa de mari la Varșovia, nici la Budapesta. Este mai mare PIB pe locuitor decât la Lisabona, de exemplu. Odată m-am exprimat așa: dacă Bucureștiul s-ar putea decupa, cu toată zona Ilfov, în doi ar putea să intre rapid în zona EURO. Din păcate, avem probleme cu o mare parte din țară” –  a declarat Mugur Isărescu, potrivit aceleiași publicații online.

E greu să comentezi așa ceva. L-aș întreba doar pe Isărescu dacă știe povestea cu zece oameni și cu zece pâini. 

Cică zece oameni aveau zece oameni mănâncă zece pâini. Unul mănâncă nouă, ceilalți nouă oameni împart toți o singură pâine. Statistic vorbind, în medie, un om mănâncă o pâine …

Tot legat de d. Isărescu, fie se pare că stă cam mult în cramă fie a venit vremea să se pensioneze … 

Imperiul lui Dragnea se destramă. Belina revine în administrarea Apelor Române. Se încearcă mușamalizarea chestiunii?

După ce, prin tot felul de artificii administrative Insula Belina a fost trecută în administrarea TelDrum pentru ca Liviu Dragnea să își poată face acolo mandrele, Sevil Shhaideh fiind acuzată de DNA de abuz în serviciu pentru modul cum a ajuns Insula Belina la CJ Teleorman. Pe de altă parte, Tel Drum, firmă care a fost condusă de persoane apropiate de Dragnea, a închiriat acele suprafeţe din zona Belina şi Braţul Pavel, Consiliul Judeţean Teleorman a adoptat un proiect de hotărâre prin care are loc reîntoarcerea insulei Belina şi a Braţului Pavel în domeniul public al statului şi în administrarea Apelor Române.

Se încearcă oare o manevră care să ducă în final la mușamalizarea chestiunii și ușurarea acuzațiilor ce îi sunt aduse clanului infracțional Dragnea&co?

Sevill Shhaideh

Coaliţia PSD-ALDE trimite Insula Belina, din nou, la Apele Române. Ce trebuia să se construiască acolo şi ce legături sunt cu Tel Drum

Consiliul Judeţean Teleorman a adoptat un proiect de hotărâre prin care are loc reîntoarcerea insulei Belina şi a Braţului Pavel în domeniul public al statului şi în administrarea Apelor Române, după ce acestea au ajuns în urmă cu cinci ani, prin intermediul aceluiaşi CJ Teleorman, să fie închiriate de Tel Drum, firmă condusă de mai multe persoane apropiate de Liviu Dragnea.

Majoritatea PSD-ALDE din Consiliul Judeţean (CJ) a reuşit să treacă, luni,  cu o majoritate lejeră, în condiţiile în care au fost doar cinci abţineri, proiectul de hotărâre prin care instituţia vrea să scape de problema reprezentată de Insula Belina şi Braţul Pavel, în condiţiile în care DNA are deschis un dosar privind modul cum s-a făcut transferul de la Apele Române la Consiliul Judeţean, pentru ca mai apoi să ajungă la Tel Drum.

Cum s-a ajuns aici. În luna iulie a anului 2013, CJ Teleorman a solicitat Guvernului ca Insula Belina şi Braţul Pavel, situate pe Dunăre în raza comunei Seaca, să fie transferate din proprietatea publică a statului şi din administrarea Apelor Române în proprietatea publică a CJ Teleorman, ca să dezvolte acolo un proiect turistic şi de agrement. Acest transfer a avut loc în noiembrie 2013, când a fost  adoptată Hotărârea de Guvern 943/2013. Potrivit notei de fundamentare, CJ urma să dezvole turistic zona, prin construcţia unui complex turistic şi sportiv, cu hotel, bazine de înot şi pensiuni, o tabără cu plajă.

De asemenea, în hotărâre se preciza că, în cazul în care în cinci ani nu sunt finalizate investiţiile promise, va avea loc revenirea suprafeţelor în domeniul public al statului şi din administrarea Apelor Române.

Doar o zi la CJ Teleorman

Protocolul de predare-primire între „Apele Române“ şi Consiliul Judeţean Teleorman a fost semnat la 15 ianuarie 2014, iar o zi mai târziu are loc închirierea acestor suprafeţe de către Tel Drum. Potrivit procurorilor DNA, suprafeţele ar fi fost ocupate abuziv de Tel Drum.

De asemenea, pentru o perioadă de aproape trei ani, Tel Drum a cesionat Insula Belina firmei Trident 51 SRL,potrivit unei anchete a HotNews.ro. Însă, în februarie 2017, aceste suprafeţe au revenit la Tel Drum, în urma izbucnirii scandalului Ordonanţei 13.

Politicieni implicaţi

În urma apariţiei Dosarului Belina, în 2017, Sevil Shhaideh şi-a dat demisia din funcţia de vicepremier şi ministru al Dezvoltării, aceasta fiind acuzată de procurori de abuz în serviciu, în condiţiile în care Shhaideh era secretar de stat la Dezvoltare când a fost dat HG 943/2013. De asemenea, DNA a cerut ridicarea imunităţii Rovanei Plumb, bănuită de procurori de complicitate la abuz în serviciu, însă colegii ei din PSD şi ALDE au făcut zid în faţa Justiţiei. Nu în ultimul rând, probleme cu legea are şi actualul secretar de stat de la Dezvoltare şi fost preşedinte al CJ Teleorman, Adrian Gâdea, acuzat de DNA de complicitate la abuz în serviciu.

Autor: Radu Eremia

Sursa: adevarul.ro

România, considerată tigrul economic al Europei de către pesediști, de fapt, este un pisoi leșinat.

În ultima vreme diferiți ”comunicatori” ai PSD, considerându-și, probabil pe drept cuvânt, electoratul cretinizat concurând la dimensiunile IQ-ului cu râmele, se sufocă de emoție spunându-ne cât de bine o ducem, cum economia noastră duduie de zăpăcește Europa, România fiind un adevărat tigru economic care crește mai abitir decât Făt Frumos din lacrimă. 

Te și întrebi cum de nu intră în depresie poporul pesedist, în primul rând din cauza faptului că au votat cu cine trebuia, în al doilea rând că nu vor ști, săracii, cum draq să își administreze veniturile senzaționale.

Economistul-şef al BRD, Florian Libocor, spune că românii nu înţeleg că, în prezent, pot cumpăra mai puţine decât acum un an, chiar dacă salariile lor au fost majorate: „Din păcate, şi îmi cer scuze dacă cineva se va simţi într-un fel sau altul, din păcate, din cauza nivelului de educaţie extrem de jos, oricum ai spune-o, oamenii nu vor înţelege. Motiv pentru care vor fi întotdeauna ţinta perfectă pentru o capcană populistă. Din păcate, oamenii nu pot să înţeleagă. Trebuie să înţeleagă o ţară întreagă, iar ţara înţelege că i-a crescut salariul cu 40% spre exemplu, de la 1.000 la 1.400 de lei, nu înţelege că acum cu 1.400 de lei nu mai este în măsură să cumpere aceleaşi bunuri şi servicii pe care le cumpăra acum un an cu o mie de lei”.

Conform economistului, citat de Agerpres, este ca şi cum i-ai explica unui copil că este periculos să se joace cu chibrituri, când el nu ştie ce este focul.
     Libocor i-a îndemnat pe români să facă un calcul – câtă pâine cumpără acum cu salariul mărit şi câtă pâine cumpărau înainte să li se mărească salariul – şi le-a trimis guvernanţilor o avertizare – „să aibă grijă, deoarece cu aceeaşi măsură cu care măsoară ei acum, vor fi şi ei măsuraţi”.

Citește în continuare articolul publicat de Emilia Olescu, la data de 17.05.2018 pe siteul bursa.ro intitulat:

EUROSTAT: Ţara noastră – cea mai mare inflaţie din UE, în aprilie

*  Florian Libocor: „O ţară întreagă nu înţelege că, acum, cu 1.400 de lei nu mai este în măsură să cumpere aceleaşi bunuri şi servicii pe care le cumpăra în urmă cu un an cu o mie de lei” 
     *  Vasilescu, BNR: „Dobânda şi inflaţia sunt surori siameze”
      
     Rata anuală a inflaţiei înregistrată de ţara noastră în luna aprilie a atins cea mai mare valoare din Uniunea Europeană (UE), respectiv 4,3%, evidenţiază Eurostat. Alături de România, pe primele locuri ca nivel al inflaţiei se află Slovacia (cu 3%) şi Estonia (2,9%), în timp ce statele cu cea mai scăzută inflaţie sunt Cipru (minus 0,3%) şi Irlanda (minus 0,1%).
     În zona euro, rata anuală a inflaţiei a scăzut, în aprilie, la 1,2% şi în UE la 1,4%, de la 1,3%, respectiv 1,5% în martie, conform Eurostat.
     Economistul-şef al BRD, Florian Libocor, este de părere că românii nu înţeleg că, în prezent, pot cumpăra mai puţine decât acum un an, chiar dacă salariile lor au fost majorate: „Din păcate, şi îmi cer scuze dacă cineva se va simţi într-un fel sau altul, din păcate, din cauza nivelului de educaţie extrem de jos, oricum ai spune-o, oamenii nu vor înţelege. Motiv pentru care vor fi întotdeauna ţinta perfectă pentru o capcană populistă. Din păcate, oamenii nu pot să înţeleagă. Trebuie să înţeleagă o ţară întreagă, iar ţara înţelege că i-a crescut salariul cu 40% spre exemplu, de la 1.000 la 1.400 de lei, nu înţelege că acum cu 1.400 de lei nu mai este în măsură să cumpere aceleaşi bunuri şi servicii pe care le cumpăra acum un an cu o mie de lei”.
     Conform economistului, citat de Agerpres, este ca şi cum i-ai explica unui copil că este periculos să se joace cu chibrituri, când el nu ştie ce este focul.
     Libocor i-a îndemnat pe români să facă un calcul – câtă pâine cumpără acum cu salariul mărit şi câtă pâine cumpărau înainte să li se mărească salariul – şi le-a trimis guvernanţilor o avertizare – „să aibă grijă, deoarece cu aceeaşi măsură cu care măsoară ei acum, vor fi şi ei măsuraţi”.
     Adrian Vasilescu, consultant de strategie în cadrul Băncii Naţionale a României (BNR), a subliniat: „Sper că majorarea salariilor va avea şi un efect benefic imediat, în condiţiile în care 3,5 milioane de locuitori au plecat din România. Şi au plecat oameni care sunt în stare să plece, adică cei mai inventivi, cei mai întreprinzători şi cei mai curajoşi. Şi-au luat viaţa în spate şi s-au dus în lume. Trebuie să fim atenţi, că noi îi aşteptăm înapoi, dar dacă ne uităm la statistici vedem că în 2007-2008 trimiteau câte 7-8 miliarde de euro în ţară, acum trimit sub 5 miliarde de euro. E limpede ce s-a întâmplat: ei s-au instalat acolo, şi-au luat copiii, i-au dat la şcoală acolo, şi-au făcut asigurări medicale şi atunci ce mai trimit acum este în primul rând rezultatul unui reflex şi grija pentru cei rămaşi aici, care nu vor merge niciodată cu ei, adică părinţi, bunici, bătrâni”.
     Dobânda şi inflaţia sunt indicatori aflaţi în strânsă legătură, iar Banca Naţională a României a învăţat să intervină psihologic în piaţă, cu efecte imediate asupra preţurilor, care încep să scadă, a completat Adrian Vasilescu, explicând: „Unele voci care critică BNR spun: ce bancă e asta, care ne-a dat inflaţie mare şi dobândă mare? Parlamentari, prezenţi continuu în dezbaterile televizate, pun mereu această întrebare. Dar dobânda şi inflaţia sunt surori siameze. Practic, inflaţia mare cere o dobândă mare. Altă critică – BNR ne face această inflaţie de bună înţelegere cu Guvernul. Cum s-au înţeles ei? Guvernul să se facă că presează BNR că nu face şi nu drege, iar BNR să facă o inflaţie mare ca să mănânce din creşterea de salarii, pentru că Guvernul nu mai are bani. Aberaţie mai mare ca asta nu există”, a sus-ţinut Vasilescu, continuând: „După fiecare şoc, pentru că aici este ca în chirurgie – nu faci o operaţie în timpul crizei – o intervenţie pe şoc, pe preţuri care explodează la energie electrică, la energie termică, la combustibil, la gaze, orice intervenţie este inutilă. Aştepţi să treacă şocul şi vin două luni în care ai coborât inflaţia. Şi vine iar un şoc şi iar nu intervii în şoc sau dacă intervii trebuie să fii sigur că intervenţia poate să cadă bine”.
     Conform domnului Vasilescu, experienţa arată că politica monetară a băncii centrale are efect asupra preţurilor, dar cu o întârziere de patru-cinci luni, chiar şi mai lungă.
     „BNR a mai învăţat ceva, pe cursul de schimb. De multe ori, pentru a aduce cursul de schimb în limite normale, nu trebuie să umble la rezerve, să scoată sute de milioane de euro şi să intervină pe piaţă. Intervii cu un efect psihologic. De foarte multe ori, intervenţiile pe piaţa valutară ale BNR sunt doar un zornăit de rezervă, care arată pieţei că BNR este gata să intervină. Acesta este efectul psihologic. Din faptul că politica monetară acţionează cu întârziere, efectele se produc cu întârziere. Dar efectul psihologic se produce imediat, iar toate aceste căderi de preţuri după şocurile respective sunt rezultatul unor efecte psihologice ale intervenţiei BNR”.
     Spre deosebire de Fed sau de Banca Centrală Europeană, care au dus dobânzile spre zero, BNR a anticipat climatul inflaţionist şi a păstrat dobânda de 1,75% timp de câţiva ani, până în ianuarie 2018, a reiterat Adrian Vasilescu.
     „Ştim că avem dobândă de 2,5%, dar nu ştim cum va fi inflaţia în mai şi iunie şi să sperăm că nu vom avea în iulie un nou şoc cu care să începem un nou trimestru”, a subliniat reprezentantul BNR.
     Rata anuală a inflaţiei a ajuns la 5,2%, în luna aprilie, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Acestea arată că, în aprilie faţă de martie, cel mai mult a crescut preţul gazelor, cu 4,26%. 
     Diferenţa dintre cifrele INS şi cele ale Eurostat vine din faptul că cele două entităţi utilizează metodologii distincte. „Eurostat calculează un indice armonizat al preţurilor de consum, având alte ponderi în coşul de consum faţă de INS”, ne-a explicat Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.
     Aşteptările analiştilor economici arată o inflaţie mare pe tot parcursul verii, după care evoluţia preţurilor de consum va începe să aibă un trend descrescător. Ionuţ Dumitru esti-mează că vârful inflaţiei va fi de 5,2%, până în luna septembrie, când aceasta va scădea la 4,7%. Până la finalul anului în curs, rata inflaţiei va ajunge la 3,6%, ca urmare a efectelor de bază.
     Prognoza ratei inflaţiei pentru anul în curs a fost revizuită în sus de către Banca Naţională a României (BNR), de la 3,5% la 3,6%, estimându-se un nivel de 3%, în scădere de la 3,1%, pentru decembrie 2019. 

IOANA PETRESCU DESPRE PERICOLUL CARE SE ASCUNDE ÎN NOUA LEGE A SALARIZĂRII

Ioana Petrescu, fost ministru la Finanțe în guvernul Ponta publică pe siteul său ioanapetrescu.ro un articol intitulat în care analizează despre noua lege a salarizării în care găsește un mare pericol pentru Guvernul  Grindeanu.

Recomandarea ei ar fi ca Guvernul Grindeanu să ia măsuri clare de reducere a evaziunii fiscale, să implementeze măsuri structurale care să accelereze creșterea economică prin îmbunătățirea managementului companiilor de stat.

O nouă lege a salarizării – spune Ioana Petrescu în debutul articolului – este absolut necesară și mult așteptată de majoritatea bugetarilor. Însă, actualul proiect pare mult prea ambițios și riscă să aibă destinul vechii legi a salarizării 284/2010, care nu a fost niciodată aplicată în integralitate.

„Cel mai înțelept – își încheie fostul ministru articolul – ar fi ca Guvernul sa vina întâi cu masuri clare de reducere a evaziunii si creștere a veniturilor. Să implementeze măsuri structurale menite să accelereze creșterea economică. O astfel de măsură ar putea fi îmbunătățirea managementului companiilor de stat prin înființarea un fond de investiții profesionist.

Din păcate, acest lucru nu se poate implementa de pe o zi pe alta și efectele ar fi vizibile doar în timp. Mai exact, cred că Guvernul trebuie să implementeze acele masuri menite să aducă mai mulți bani la buget cât mai repede, să măsoare efectele lor și abia după ce constată că există mai mulți bani în vistierie, să se înhame la măsuri cu impact bugetar uriaș. În acest fel, se va asigura că o noua lege a salarizării nu va avea același destin precum cea de dinainte, care nu a putut fi aplicată integral”

Ocaua lui Cuza, în varianta lansată de Guvernul Grindeanu

Proiectul noii legi a salarizării unitare a stârnit interesul general

O nouă lege a salarizării este absolut necesară și mult așteptată de majoritatea bugetarilor. Însă, actualul proiect pare mult prea ambițios și riscă să aibă destinul vechii legi a salarizării 284/2010, care nu a fost niciodată aplicată în integralitate.

După muncă și răsplată: Salariile vor crește și sistemul va fi reașezat pe niște principii corecte.

Liviu Dragnea a anunțat deja pe o pagină de socializare principiile generale ale acestui proiect.  Egalitate pe toate planurile. Se vor acorda salarii egale pentru funcții egale, studii egale și muncă egală. Va exista o clară ierarhizare astfel încât salariul șefului să fie mai mare decât cel al subalternului. Sporurile vor fi reglementate astfel încât să nu depășească 30% din cheltuielile de personal. Vor exista premii de excelență de 5% din cheltuielile de personal și, nu în ultimul rând, legea se va aplica pentru toți angajații de la stat, cu excepția BNR și ASF, unde există alte recomandări UE.

Majoritatea salariilor se vor mari si medicii vor putea ajunge la un salariu de 3.705 euro pe lună, profesorii până la 13.600 lei, generalii de armată până la 8.874 lei. Un ambasador va putea câștiga până la 11.000 lei pe lună, un judecător până la 14.258 lei, iar un artist până la 10.093 lei.

De ce este nevoie de o noua lege a salarizării unitare?

În primul rând, pentru că salarizarea în sistemul public este haotică. Legea salarizării unitare nu s-a aplicat integral, salariul minim a crescut, unele sporuri au dispărut, altele s-au reintrodus și, ca atare,  s-a ajuns la anomalii în care persoane fără studii câștigă mai mult decât cele cu studii superioare, iar șeful câștigă mai puțin decât subalternul. Când eram ministru, consilierele mele câștigau mult mai mult decât mine. Si nu erau singurele din minister în această situație. De fapt, aproximativ 20% din angajații Ministerului Finanțelor câștiga mai bine decât ministrul.

În al doilea rând, pentru că unele salarii sunt atât de mici încât nu putem atrage și păstra profesioniști în poziții cheie la stat. Două povești reale încă mă mai „urmăresc” și azi. Într-un minister mai mic, căruia nu-i voi da numele, nu exista niciun specialist in domeniul juridic. Toate documentele care ajungeau la Ministrul de Finanțe și la Ministrul de Justiție pentru  avizare erau întoarse la acest minister pentru a fi refăcute. Să ne înțelegem, existau pe statul de plată angajați la departament juridic in acel minister, dar salariile erau atât de mici, încât niciun specialist cu minime competențe juridice care putea să găsească un loc de muncă oriunde altundeva nu stătea acolo. Ca atare, cei care rămâneau, nu erau în stare să scrie un act normativ corect. Până la urmă, s-a ajuns la soluția de a împrumuta (cu ziua sau prin delegare, situație în care delegatul își păstrează salariul cel mai mare dintre cele două locuri de muncă) experți juridici de la Ministerul Justiției pentru a ajuta la scrierea actelor din acel minister.  Altă poveste reală este despre un alt minister, mai tehnic decât primul, unde aveau nevoie de doctori în știință. Îmi povestea un secretar de stat de la acel minister ca are un doctor în știință bun pe care încearcă să îl păstreze, dar salariul lui este atât de mic, încât, o dată pe an, angajatul pleacă în Grecia să culeagă măsline pentru a-și suplimenta venitul.  Este normal ca cetățeanul să dorească performanță de la funcționarii publici, dar înainte de a le cere asta, este esențial să îi plătim decent!

Această lege este necesară și pentru că trebuie să încercam să păstram specialiștii în țară. 3 milioane de romani au plecat din țară în ultimii 10 ani. Ca să inversam acest trend, trebuie să facem ca salariile pentru munca prestată în România să fie mai atractive, mai ales în domenii cheie, precum învățământul și sănătatea. Nu  este nevoie de o remunerare la același nivel ca în statele mai dezvoltate din Europa, pentru ca cei care rămân în țară au și alte avantaje, precum  costuri mai mici decât afară și o viață alături de familie, dar salariile din România trebuie să se apropie de nivelul european.

Nu în ultimul rând, o creștere a salariilor este necesară pentru că a devenit din ce în ce mai greu pentru angajatori să găsească forță de muncă. INS anunța de curând ca rata șomajului în luna februarie a fost de 5,4%, cea mai redusă din ultimele doua decenii. Asta este o veste bună pentru economie, dar proastă pentru angajatori, care vor fi nevoiți să crească salariile pentru a atrage angajați.

Ce efecte ar putea avea  noua lege a salarizării?

Un studiu realizat de Banca Central Europeană demonstrează ca o mărire de 1% la salariile de la stat duce la creștere de 0,1% a salariilor din mediul privat. Deci, ca urmare a creșterii salariilor la stat, ne putem aștepta ca și  angajatorii privați să crească salariile.

În măsura în care salariile mici de la stat cresc mai mult decât cele mari, așa cum a declarat în multiple rânduri ministrul Lia Olguța Vasilescu, atunci vom observa o reducere a inegalității veniturilor. Conform Eurostat, 20% dintre cei mai bine plătiți români câștigă de 8,3 ori mai mult decât 20% dintre cei mai prost plătiți români, ceea ce ne poziționează ca țara cu cea mai mare inegalitate de venituri din UE. Cu siguranță, orice măsură menită sa remedieze aceste discrepanțe e binevenită.

O creștere a salariilor de la stat, cât și în privat, poate ajuta la reducerea deficitului fondului public de pensii. De câțiva ani, acest fond are mai multe cheltuieli decât contribuții, pentru că avem o populație îmbătrânită, evaziune fiscală pe piața muncii și migrație puternică a forței de muncă în afara granițelor. Salarii mai mari  pe piața oficială a muncii (nu la negru), înseamnă mai mult CAS plătit, deci, mai multe contribuții de pensii.

O astfel de lege a salarizării, în care oamenii vor avea venituri mai mari,  poate încuraja consumul și poate chiar crearea unor conturi de economii. Consumul mai mare poate duce la un PIB mai mare, în lipsa altor factori negativi pe piață.

Pericolele previzibile ale unei noi legi a salarizării

O astfel de creștere semnificativă a salariilor atât în sistemul public, cât și cel privat, poate duce la inflație. Asta înseamnă, că salariul real (ajustat cu inflația) să fie mult mai mic decât cifrele anunțate de Liviu Dragnea, adică, mai pe românește, salariul crește, dar cresc și prețurile, deci puterea de cumpărare a românului nu va crește atât de mult pe cât lasă impresia cifrele prezentate de președintele PSD.

O alta problemă ar fi creșterea deficitului la bugetul de stat. Deja bugetul pe acest an este realizat pe un deficit de 2,98% din PIB, foarte aproape de deficitul maxim de 3%, pe care nu avem voie sa îl depășim, conform Tratatului de la Maastricht. Bugetul pentru anul 2017 este fundamentat pe venituri bugetare de 254 mld lei, cu 23 mld mari mult decât încasările din anul 2016. În primele trei luni ale acestui an, s-au încasat doar 50 mld lei, adică 1,3% mai mult decât anul trecut, în condițiile in care Guvernul s-a angajat în buget că va incasa cu 15% mai mult la bugetul de stat si cu 14% mai mult la bugetul general consolidat decât anul trecut. Deci, dacă se menține același ritm de încasări și în următoarele trei trimestre, se va colecta sub nivelul prognozat în bugetul pe anul 2017. În condițiile în care cheltuielile cu salariile vor crește și încasările la buget nu vor ține  pasul cu estimările mult prea optimiste de venituri, riscăm un deficit mai mare decât 3%, și, implicit,  posibile sancțiuni ale Comisiei Europene.

Este adevărat că ministrul Vasilescu a promis o creștere treptată a salariilor și doar o mică creștere în acest an.  “De la 1 iulie vor mai fi niște creșteri nu foarte semnificative. De la 1 ianuarie 2018, media de creștere a salariilor este de 25%, mai puțin sănătatea care intră cu toți banii pe care ar fi trebuit să îi primească din 2020 – le cresc salariile din 2018, dar se opresc până în 2021, nu vor mai avea nicio creștere salarială și este vorba și de educație cu 50%, unde ne am angajat ca să fie creștere“, a declarat ministrul la un post de televiziune. Însă măririle sunt foarte ambițioase și riscă să nu poată fi realizate, conform planului, în anii următori.

Omul înțelept face ce poate, nu ce vrea

Cel mai înțelept ar fi ca Guvernul sa vina întâi cu masuri clare de reducere a evaziunii si creștere a veniturilor. Să implementeze măsuri structurale menite să accelereze creșterea economică. O astfel de măsură ar putea fi  îmbunătățirea  managementului  companiilor de stat prin înființarea un fond de investiții profesionist. Din păcate, acest lucru nu se poate implementa de pe o zi pe alta și efectele ar fi vizibile doar în timp.   Mai exact, cred că Guvernul trebuie să implementeze  acele masuri menite să aducă mai mulți bani la buget cât mai repede, să măsoare efectele lor și abia după ce constată că există mai mulți bani în vistierie, să se înhame la măsuri cu impact bugetar uriaș. În acest fel, se va asigura că o noua lege a salarizării nu va avea același destin precum cea de dinainte, care nu a putut fi aplicată integral.

Autor: Ioana Petrescu

Sursa: ioanapetrescu.ro

Data publicării: 06.04.2017

Conform Liei Olguța Vasilescu, salariile vor crește în România mai ceva decât Făt Frumos cu Paloșul Gros

Citind un articol ca cel de mai jos publicat de siteul România TV sub semnătura Alinei Costache în care Lia Olguța Vasilescu vorbește de noua lege a salarizării unitare care va aduce dublarea salariilor de până la 4.000 de lei, creșterea cu 45% până la cuantumul de 7.000 de lei și mai puțin peste această sumă nu ai cum să nu te întrebi câteva lucruri.

O fi acest guvern atât de inconștient încât să bage din populism țara în faliment având în vedere că încasările la buget sunt chiar mai mici decât ale guvernelor anterioare? Sau guvernele de până acum au fost niște guverne care au escrocat poporul ăsta ținând veniturile, relativ la veniturile din alte țări, la un nivel căruia, dacă îi spui ridicol îi faci un mare compliment …

Olguţa Vasilescu, despre Legea salarizării: Până la pragul de 4.000 lei, salariile se dublează. După acest prag va fi o creştere cu 45%

Ministrul Muncii, Olguţa Vasilescu, a declarat sâmbătă seara la #RTV că de luni încep discuţiile cu sindicatele din ordinea publică şi sănătate despre legea salarizării unitare, urmând ca veniturile până la pragul de 4.000 lei să se dubleze, iar cele care depăşesc acest nivel să se majoreze cu 45%.

„Suntem în discuţii pe legea salarizării unitare. De luni începem să avem întâlniri cu sindicatele, primele care vor intra la discuţii vor fi sindicatele din ordinea publică şi din sănătate”, a afirmat ministrul.

Întrebată dacă ar putea apărea modificări la proiectul legii salarizării unitare, în condiţiile în care sindicaliştii şi-ar dori anumite schimbări, Olguţa Vasilescu a spus că Ministerul Muncii este deschis la orice dezbatere, dar nu vrea să modifice proiectul.

„Noi nu vrem să fie niciun fel de modificări, sigur că suntem deschişi la orice dezbatere cu sindicatele. Pe mine m-a distrat un pic faptul că au început să atace o lege pe care nici măcar nu au văzut-o până acum. Suntem deschişi tuturor discuţiilor şi eu sunt convinsă că pentru cei cu salariile mici, veştile vor fi foarte bune”, a răspuns ea.

De asemenea, întrebată când va ajunge în Parlament legea salarizării unitare, Vasilescu a susţinut că nu poate da un termen fix, deoarece trebuie să aibă loc o serie de discuţii cu sindicaliştii.

„Nu pot să vă dau o dată concretă, pentru că trebuie să avem mai întâi discuţii cu sindicatele, dar, cel mai clar, este termenul pe care îl avem şi în programul de guvernare, că va trebui să fie adoptată până la data de 1 iulie anul acesta”, a completat vicepreşedintele PSD.

Chestionată în continuare cu cât se vor majora veniturile potrivit noii legi a salarizării, Olguţa Vasilescu a spus că „sunt mai multe praguri”.

„Până la pragul de 4.000 lei salariile se dublează, după 4.000 lei este o creştere cu 45% a salariilor, iar după pragul de 7.000 lei sunt creşteri, dar nu foarte mari”, a adăugat ministrul.

În ceea ce priveşte pensiile, Vasilescu a precizat că „următoarea majorare este de la 1 iulie pentru absolut toţi pensionarii din România, când creşte punctul de pensie la 1.000 lei”.

Confederaţia Naţională Sindicală (CNS) „Cartel Alfa” îi solicită ministrului Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, să renunţe la separarea salariilor de indemnizaţii, în noua lege a salarizării, în condiţiile în care indemnizaţiile demnitarilor, primarilor, preşedinţilor de consilii judeţene ar fi raportate la salariul mediu, în timp ce restul salariilor din sistemul public sunt raportate la salariul minim.

„Stabilirea bazei de raportare a indemnizaţiilor demnitarilor, primarilor, viceprimarilor, preşedinţilor de consilii judeţene, vicepreşedinţilor, etc la salariul mediu, în timp celelalte salarii din sistemul public sunt raportate la salariul minim din grilă, instituie un tratament diferenţiat al acestor angajaţi publici în raport cu ceilalţi”, arată reprezentanţii CNS „Cartel Alfa” într-o scrisoare deschisă adresată ministrului Muncii, Lia Olguţa Vasilescu.

Comitetul Confederal al CNS „Cartel Alfa” consideră că intenţia Guvernului de a separa astfel salariile de indemnizaţii în noua lege a salarizării unitare, care urmează să fie discutată cu sindicatele, reprezintă „o aroganţă a aleşilor”. 

Autor: Alina Costache

Sursa: romaniatv.net

Mărul otrăvit

---

La începutul anului, în februarie, orașul Timișoara a fost desemnat de revista Forbes drept cel mai bun oraș pentru afaceri din Romania în 2016, pentru al doilea an consecutiv, fiind urmat de Cluj-Napoca și București. Topul se referea la cele 40 de orașe din Romania și ține cont de indicatori economici serioși. Potrivit celor de la Forbes România, în ultima perioadă, domeniul care a cunoscut o ascensiune fulminantă în Timișoara a fost IT-ul.

Tot în acea perioadă, Forbes spunea că 65% din mediul de afaceri este în favoarea acțiunilor Direcției Naționale Anticorupție (DNA) și foarte mulți încep să conștientizeze că, prin acțiunile DNA, există șanse de concurență loială (spunea atunci noul președinte Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), Mihai Daraban, într-o conferință de specialitate, după ce Mihail Vlasov fusese reținut pentru mită).

“Vrem să impulsionăm mediul de afaceri să adopte aceeași filosofie, să încercăm să diminuăm acest fenomen care face ca investițiile străine în România, investițiile americane să fie diminuate”, a mai afirmat președintele CCIR.

Totul bine și frumos, intenții bune, vorbe mari. Care au trecut pe lângă urechile noastre pentru că le auzim de cănd ne-am născut, au devenit un zgomot de fond. Cum ai revelația că omul ăsta s-a ținut de cuvănt? Păi să vedem:

 “Revista americană Fortune a realizat topul anual al celor mai influenţi 40 de oameni de afaceri care au sub 40 de ani, un clasament care reuneşte elita mondială din lumea de business. Locul întâi este ocupat de Brendan Bechtel, CEO al gigantului american Bechtel Group.

El are 35 de ani şi de la 1 septembrie a preluat frâiele uneia dintre cele mai importante companii de construcţii din lume, Bechtel Group, care în 2015 a avut venituri de 40 mld. dolari, aceeaşi care a construit în România 50% din tronsonul de autostradă dintre Suplacu de Barcău şi Borş, cu o lungime de 60 de kilometri. 

Autostrada Bechtel este una dintre cele mai controversate afaceri din România, având în vedere sumele plătite către grupul american şi faptul că pur şi simplu nu a fost construită în totalitate. Afacerea a început pe vremea când Adrian Năstase era premier, ca un „cadou” pentru americani, pentru că România a putut intra în NATO”. SURSA.

Afacere moartă și îngropată, nimeni nu mai vorbește despre asta. Or fi existând compensații, cine știe.

Dar asta e la un alt nivel și puțin conspiraționist, deși vreau să subliniez că așa se făceau afacerile în România și probabil am influențat de multe ori topul Forbes american.

Ei bine, în mediul IT se pare că nu se mai practică genul de curtoazie ca cea din dosarele Microsoft sau Bechtel. Așa că au început fricțiunile, iar în urmă cu doar câteva ore, când românii dormeau liniștiți, a venit o mică bombiță de la Apple care a stârnit furia printre IT-işti după ce a eliminat o aplicaţie concepută de un român din AppStore (aplicația Dash,  e concepută de Bogdan Popescu pentru sistemele iOS şi Mac în urmă cu câţiva ani şi le permitea utilizatorilor să găsească şi să introducă fragmente de cod pe care le folosesc în mod frecvent).

 Motivul?  Felul în care oamenii oferă recenzii aplicaţiei, întrucât majoritatea acestora sunt pozitive.

Contul lui B.P. a fost închis, inițial fără explicații, iar “decizia Apple este definitivă şi nu poate fi contestată”. În acest timp, fondatorul aplicaţiei, Bogdan Popescu poate distribui şi poate face actualizări pentru versiunea Mac pe propriul său site. El a mai spus într-un tweet că se gândeşte să facă versiunea iOS „open source”, ceea ce înseamnă că oricine ar putea folosi codurile respective şi chiar ar putea să o distribuie gratuit pe site-uri precum Github.

Asta e competiția. Așa arată de fapt mediul de afaceri.

Rămâne să urez Happy Halloween, Apple! Cu jumătate de gură, e drept.

sursa micdavinci.wordpress.com

„Următoarea criză economică nu va fi declanşată de Deutsche Bank, de Donald Trump sau de economia chineză, ci de maşini şi de ultratranzacţii”

---

E interesant să te uiți în presă la articolele din urmă cu un an sau doi și să compari analizele și previziunile de atunci cu situația actuală. Desigur că treceau nebăgate în seamă sau intrau la capitolul conspirații, pentru români nu există termen mediu și lung, astea intră la capitolul motivații pentru jecmăneală sau science-fiction.

De când a avut loc Brexit-ul, văd foarte puține analize și studii de impact, românii par să nu realizeze că situația se va înrăutăți. Dacă nu începem să producem serios, dacă nu suntem capabili să facem asta în relativ scurt timp, România se va îndrepta spre deflaţie (situaţie mult mai gravă ca inflaţia) și în cazul ăsta BNR va acţiona, prin mecanismele pe care le are la îndemână, pentru a opri ieftinirea şi eventual pentru a impulsiona creşterea preţurilor, acesta fiind singurul mod in care pot fi încurajați producătorii autohtoni. Producătorii de alimente sunt deja afectați de fenomenul foarte puţin dezbătut, şi anume invazia de produse din import ajunse la noi prin ricoşeu ca urmare a embargoului impus de Rusia alimentelor venite din afară. Prima măsură a fost cea de relaxare fiscală, în 2015, mai exact o scădere a taxei pe valoare adăugată la de la 24% la 9% la anumite produse, masură care nu a vizat ieftinirea alimentelor, ci a urmărit redistribuirea de resurse băneşti suplimentare către companii, către sectorul privat, cu scopul final de a genera creştere economică, (scăderea T.V.A. afectând numai bugetul statului, nu și buzunarul comerciantului, potrivit lui Mugur Isărescu).

„Dacă Marea Britanie ar părăsi UE, acest lucru ar avea cu siguranţă un impact extrem de negativ din perspectiva PIB-ului Marii Britanii. Există, însă, un risc şi pentru Zona Euro în general. Să nu uităm faptul că, fără o contribuţie a Marii Britanii la bugetul UE, ţări precum Germania, Franţa şi Italia vor contribui cu aproximativ un miliard de euro mai mult în fiecare an”,  explica analistul economic Matthew Beesley cu un an în urmă.

O nouă criză economică poate să se declanșeze într-o milisecundă, n-am idee dacă există măsuri pentru situația asta. Deși ar trebui, avănd în vedere că abia am reușit să ne dezmeticim după una, mi-e tot mai clar, mai ales după ce am citit articolul ĂSTA. Un articol excepțional, care spune, nici mai mult, nici mai puțin decât asta:

„O ştire ignorată de marele public, şi pe bună dreptate, pentru că pare a-i pasiona doar pe bancheri şi finanţişti: vineri dimineaţă lira sterlină a căzut pe pieţele valutare la minimul ultimilor 31 de ani, după două minute de haos provocate de o serie de ordine de vânzare generate de computere.(…) Şi da, cred că următoarea criză economică nu va fi declanşată de Deutsche Bank, de Donald Trump sau de economia chineză, ci de maşini şi de ultratranzacţii.” 

E absolut evident că nu va impresiona pe nimeni, pentru că românii niciodată nu iau în serios analizele și niciodată nu iau măsuri preventive.

sursa micdavinci.wordpress.com

---

Se taie veniturile înalţilor demnitari acordate de Ponta?

Mai ţineţi minte toată tecatura aceea de la vreme de austeritate când mureau unii de indignare că la vreme de austeritate se încerca tăierea de salarii, pensii sporuri etc, deoarece se încălca principiul căruia un drept câştigat nu poate fi luat?

Unii şi-au recâştigat veniturile în justiţie folosindu-se de acest principiu. 

Ei bine, nu se mai pune…

A apărut o ştire conform căreia salariile unor înalţi demnitari (preşedintele statului, şefii camerelor Parlamentului,  miniştri,  etc) ar putea să scadă consistent. Se pare că ar fi fost „aruncată” pe piaţă de  hotnews.ro sau digi24.ro.

În prezent, salariile (unii le spun indemnizaţii din motive pe care nu le comentăm acum), ar fi prea mari şi nu s-ar încadrea în grila propusă de noua lege a salarizării, sau cum o fi să se numească.

În prezent Preşedintele României şi Premierul, aflaţi în vârful piramidei salariilor de bugetari câştigă pe lună 21.500 RON (adică 215 milioane de lei vechi).

La vârful acestei piramide avem  salariile brute (sau, „indemnizaţiile brute” dacă preferaţi) în lei noi:

•     Presedintele Romaniei – 21,540
•     Presedintele Senatului, presedintle Camerei Deputatilor – 21,540
•     Vicepresedintii Senatului si Camerei Deputatilor – 19,055
•     Secretarii si Chestorii Senatului si Camerei – 19,055
•     Prim-ministru – 21,540
•     Viceprim-ministru – 20,000
•     Ministru – 19,055
•     Ministru delegat – 19,055
•     Consilier prezidential – 19,055
•     Secretar general al Guvernului – 19,055
•     Sef Cancelarie – 19,055
•     Avocatul Poporului – 19,055
•     Presedintele Consiliului Legislativ – 19,055
•     Presedinte Curte de Conturi – 19,055

Tot la  19,055 RON se încadrează şi şefii serviciilor secrete, directorii de la SRI, SIE, SPP, STS.

Scandalul „Panama papers” vs. ofensiva antievaziune americană sau „Cine e baubau”?

Scandalul documentelor  Panama, cunoscut sub numele Panama Papers pare vârful de icebreg al unui scandal care va creşte la nişte cote greu de inginat, sumele implicate siind între  7.600 mld. dolari şi 32.000 mld. dolari înm vreme ce, pentru comparaţie, conform unei liste publicată de FMI, pe 2012 aveam din puct de vedere al Produsului Intern Brut (În miliarde de dolari SUA):

1. SUA – 15.684,750 
2. China – 8.227,037
3. Japonia – 5.963,969
4. Germania – 3.400.579
5. Franţa – 2.608,699
6. Regatul Unit al Marii Britanii – 2.440,505
7. Brazilia – 2.395,968
8. Rusia – 2.021,960
9. Italia – 2.014,079
10. India – 1.824,832
11. Canada – 1.819,081
12. Australia – 1.541,797
13. Spania – 1.352,057
14. Mexic – 1.177,116
15. Corea de Sud – 1.155,872

……………………………………………….

  56. România – 169.384

Cel mai mare Produs Intern Brut în are Uniunea Europeană – 16.641.109 miliarde de dolari SUA

Se întreabă mulţi cine a descărcat şi aruncat în public acele documante acele documente. Bună întrebare… Şi grea… sau nu.

De fapt, aceşti bani au o caracteristică. Deşi offshore-urile nu sunt o chestie ilegală, banii respectivi NU ADUC VENITURI  din taxe şi impozite ţărilor.  Cred că aici e cheia pentru a se vedea cui îi foloseşte scandalul. 

Totuşi, la acest nivel, când ceva este aparent foarte clar, de fapt, în spate lucrurile sunt extrem de comlicate şi probabil duhnesc foarte urât. Dacă acei vani au fost produşi în mod corect este normal ca cel care îi deţine să încerce să piardă prin taxe şi impozite cât mai puţini.Problema e atunci când acei bani au fost produşi incorect şi se încearcă „spălarea” lor sau când e vorba de evaziune fiscală.

Extrem de interesant este că, în paralel cu această poveste în SUA a început o nouă ofensivă împotriva descurajării evaziunii fiscale. Preşedintele Obama a lovit puternic în marile corporaţii care fentează fiscul american şi băncile care le ajută: „Problema nu este că aceste companii desfăşoară activităţi ilegale, ci că aceste activităţi sunt legale“.

Mai are rost să ne întrebăm cine a orchestrat „Panama Papers”? Şi mai ales cui îi folosea şi cinea avea capacitatea unor asemenea dezvăluiri? Nu cred …

Scandalul documentelor Panama: Câţi bani ascund bogaţii lumii în paradisurile fiscale? Nimeni nu ştie. Estimările variază de la 7.600 mld. dolari la 32.000 mld. dolari

Cel puţin 7.600 miliarde de dolari, cam de două ori cât PIB-ul Germaniei, din avuţia financiară a familiilor lumii ar fi ascunse în paradisuri fiscale, arată un calcul făcut de un economist francez. Alte evaluări merg mai departe, estimând la 21.000 – 32.000 de miliarde de dolari activele ascunse de elita lumii în locuri cu taxe mici şi legislaţie fiscală laxă.

Mossack Fonseca este doar una din multele firme de avocatură care se ocupă cu înfiinţarea de companii offshore obscure sau dubioase şi cu toate acestea dezvăluirea numelor clienţilor săi a stârnit un cutremur politic şi media de proporţii mondiale. Oamenii şi firmele de rând rabdă acasă în vremuri de criză economică, când salariile sunt tăiate şi taxele majorate, iar politicieni, oameni de afaceri înstăriţi, celebrităţi şi alte figuri publice care ar trebui să fie un exemplu de bună purtare pentru societate se folosesc de portiţe legislative, poate lăsate tocmai de ei deschise, pentru a-şi proteja averile în locuri în care cei de rând nu au acces. Lucrul acesta îl demonstrează documentele Panama.  

Gabriel Zucman, un economist francez tânăr cu mai multe cărţi de profil  publicate, estima într-o lucrare apărută anul trecut că în 2014 circa 8% (7.600 miliarde de dolari) din avuţia financiară a gospodăriilor lumii stau ascunse, în mare parte legal, în conturi din paradisuri fiscale. O treime din această sumă este îndesată în conturi elveţiene. Cifrele lui Zucman se concentrează pe active precum acţiuni şi obliga­ţiuni şi nu iau în considerare proprietăţi imobiliare. Estimarea economistului este, desigur, criticată de concurenţii săi, dar este menţionată de diferite publicaţii internaţionale de prestigiu. Revista Quartz îl descria pe Zucman în toamna anului trecut ca fiind unul dintre cei mai influenţi economişti ai momentului. Personajul nu a împlinit 30 de ani.

Ar fi trebuit să fie cea mai mare fuziune din istoria industriei farma. Însă nimeni nu avea nicio urmă de îndoială că în spatele afacerii de 160 de miliarde de dolari se ascundea intenţia Pfizer de a fenta fiscul american stabilindu-se acasă la Allergan, în Irlanda, unde taxele sunt mai mici.

Coincidenţă sau nu, când investigaţia jurnalistică „Panama Papers“ începea să zguduie lumea arătând cum politicieni şi oameni de afaceri evită, ajutaţi de bănci şi avocaţi, să plătească taxe la ei în ţară folosindu-se de companii din paradisuri fiscale, preşedintele SUA Barack Obama anunţa o propunere de lege mortală pentru planu­rile Pfizer şi ale altor coloşi implicaţi în manevre de ocolire a fiscului american. Din cauza acestei legi nu­me grele de pe Wall Street precum Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase pierd afaceri de sute de milioane de dolari.

SUA au un impozit pe profit ridicat în raport cu standardele internaţionale, scrie The Guardian. Pentru a evita să plătească taxe de până la 39% (în Irlanda impozitul pe profit este de 12,5%), companiile ame­ricane au inventat o schemă denumită inversiune de impozit (tax inversion). Astfel, ele caută un partener într-o altă ţară cu un regim fiscal mai relaxat şi taxe pe profit mai mici şi sugerează o fuziune. După ce fuziunea este realizată, compania care avea baza în SUA îşi mută cartierul general, dar nu şi operaţiunile, în ţara sau teritoriul cu taxele mai mici, unde-şi va înregistra cea mai mare parte din profituri. Acolo va plăti pentru acestea taxe mai mici decât în SUA.

SUA, cea mai mare economie din lume, au o datorie cât PIB-ul şi cresc presiunile pentru rezolvarea problemei distribuirii din ce în ce mai inegale a avuţiei. Bugetul are nevoie de cât mai mulţi bani posibil, iar Obama a găsit oportunitatea de a acţiona. Şeful statului a ordonat Trezoreriei SUA să descurajeze inversiunile „abuzive“.

Din punctul de vedere politic a fost momentul perfect pentru a acţiona. Preşedintele a indicat clar că este o legătură între activităţile de evitare a plăţii taxelor de către companiile americane şi detaliile arătate de documentele Panama despre cum indivizii bogaţi îşi protejează averile în paradisuri fiscale. Obama a mers pe valul furiei americanilor de rând. Dacă corporaţiile plătesc mai puţine taxe, guvernul  ori va investi mai puţin în şcoli, drumuri şi sănătate, ori va majora impozitele impuse clasei de mijloc.

Apoi, de o fuziune beneficiază în primul rând executivii, datorită creş­terii preţurilor acţiunilor. De cele mai multe ori după o fuziune urmează concedieri în rândul angajaţilor.

Propunerea de lege a lui Obama a descurajat imediat Pfizer să meargă mai departe cu fuziunea cu Allergan, semn că plata unor taxe mai mici era pentru companie mai importantă decât afacerea în sine. Desigur, Pfizer a protestat, dar ar fi fost poate de mai mult folos să demonstreze că banii astfel economisiţi ar fi fost folosiţi la cercetare pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente. Allergan este cunoscut mai ales ca producător de botox, substanţa  folosită în tratamente estetice de scurtă durată. Pentru Pfizer, mutarea în Irlanda ar fi însemnat economii anuale de peste un milion de dolari.

La câteva ore după ce Pfizer a anunţat căderea fuziunii cu Allergan, Departa­mentul de Justiţie a anunţat că va încerca să blocheze în instanţă fuziunea furnizorilor de servicii din sectorul petrolier Halliburton şi Baker Hughes deoarece aceasta ar afecta concurenţa într-un mediu în care preţurile materiilor prime sunt foarte reduse.

Noile reguli contra inversiunii nu specifică direct numele Pfizer şi Allergan, dar, după cum scrie Financial Times, par croite pentru a descuraja specific această fuziune pentru că ţintesc practicile Allergan, care a mai achiziţionat companii. Nu trebuie uitat că înţelegerea dintre Pfizer şi Allergan ar fi devenit cea mai mare încercare de inversiune din istorie.

Sub regulile anterioare, acţionarii Aller­gan ar fi trebuit să deţină cel puţin 40% din noua entitate pentru ca ambele companii să poată beneficia complet de taxele mai mici din Irlanda, notează Reuters. Intenţia era de a împiedica firmele să cumpere rivali străini mult mai mici doar pentru a-şi muta la ei adresa. Însă noile reguli nu permit ca acţiunile acumulate de o companie străină prin tranzacţii din SUA în ultimii trei ani să conteze la calcularea valorii necesare pentru îndeplinirea condiţiilor pentru ca inver­siunea să fie posibilă. Or în această perioadă Allergan a făcut tranzacţii semnificative, precum fuziunea de 66 miliarde de dolari cu Actavis, achiziţia de 25 de miliarde de dolari a Forest Labora­tories şi preluarea de cinci miliarde de dolari a Warner Chilcott.

Într-o a doua modificare a regulilor, Tre­zoreria a anunţat că va încerca să li­mi­teze schemele de genul „earnings stripping“ aplicate după, dar nu limitate la, inversiune. „Earnings stripping“ este o tactică folosită de multinaţionale ce constă în reducerea pro­fitului taxabil prin plata unor dobânzi anormal de mari unei părţi afiliate (com­panie-mamă) aflată într-o jurisdicţie cu regim fiscal favorabil. Noile reguli ale Tre­zoreriei restricţionează creditele luate de sub­sidiarele din SUA de la părţi afiliate dacă prin acestea nu se finanţează noi investiţii în SUA. 

Prin noua  legislaţie Obama loveşte şi în marile bănci de pe Wall Street. Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase sunt cei mai mari consilieri în operaţiuni de inversiune, notează Wall Street Journal. Reuters estimează că valoarea comisioanelor obţinute pentru inversiuni începând cu 2011 se ridică la 1,3 miliarde de dolari.

Goldman Sachs este liderul acestui segment de piaţă, fiind implicată în 14 din cele 41 de cazuri de inversiune finalizate şi în curs de finalizare începând cu 2011. Băncii i-au revenit comisioane de 291 milioane de dolari.

Pentru consilierea Pfizer în fuziunea cu Allergan Goldman Sachs, Guggenheim Partners, Centerview Partners Holdings şi Moelis & Co ar fi trebuit să încaseze comisioane de 94 milioane de dolari. JPMorgan Chase şi Morgan Stanley, consilierii Allergan, ar fi trebuit să primească 142 milioane de dolari, potrivit calculelor Freeman & Co. Bancherii vor primi acum doar 10% din aceste sume.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: zf.ro

SUA au mai făcut un pas în descurajarea marii evaziuni: Obama a lovit dintr-un foc marile corporaţii care fentează fiscul american şi băncile care le ajută: „Problema nu este că aceste companii desfăşoară activităţi ilegale, ci că aceste activităţi sunt legale“

Ar fi trebuit să fie cea mai mare fuziune din istoria industriei farma. Însă nimeni nu avea nicio urmă de îndoială că în spatele afacerii de 160 de miliarde de dolari se ascundea intenţia Pfizer de a fenta fiscul american stabilindu-se acasă la Allergan, în Irlanda, unde taxele sunt mai mici.

Coincidenţă sau nu, când investigaţia jurnalistică „Panama Papers“ începea să zguduie lumea arătând cum politicieni şi oameni de afaceri evită, ajutaţi de bănci şi avocaţi, să plătească taxe la ei în ţară folosindu-se de companii din paradisuri fiscale, preşedintele SUA Barack Obama anunţa o propunere de lege mortală pentru planu­rile Pfizer şi ale altor coloşi implicaţi în manevre de ocolire a fiscului american. Din cauza acestei legi nu­me grele de pe Wall Street precum Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase pierd afaceri de sute de milioane de dolari.

SUA au un impozit pe profit ridicat în raport cu standardele internaţionale, scrie The Guardian. Pentru a evita să plătească taxe de până la 39% (în Irlanda impozitul pe profit este de 12,5%), companiile ame­ricane au inventat o schemă denumită inversiune de impozit (tax inversion). Astfel, ele caută un partener într-o altă ţară cu un regim fiscal mai relaxat şi taxe pe profit mai mici şi sugerează o fuziune. După ce fuziunea este realizată, compania care avea baza în SUA îşi mută cartierul general, dar nu şi operaţiunile, în ţara sau teritoriul cu taxele mai mici, unde-şi va înregistra cea mai mare parte din profituri. Acolo va plăti pentru acestea taxe mai mici decât în SUA.

SUA, cea mai mare economie din lume, au o datorie cât PIB-ul şi cresc presiunile pentru rezolvarea problemei distribuirii din ce în ce mai inegale a avuţiei. Bugetul are nevoie de cât mai mulţi bani posibil, iar Obama a găsit oportunitatea de a acţiona. Şeful statului a ordonat Trezoreriei SUA să descurajeze inversiunile „abuzive“.

Din punctul de vedere politic a fost momentul perfect pentru a acţiona. Preşedintele a indicat clar că este o legătură între activităţile de evitare a plăţii taxelor de către companiile americane şi detaliile arătate de documentele Panama despre cum indivizii bogaţi îşi protejează averile în paradisuri fiscale. Obama a mers pe valul furiei americanilor de rând. Dacă corporaţiile plătesc mai puţine taxe, guvernul  ori va investi mai puţin în şcoli, drumuri şi sănătate, ori va majora impozitele impuse clasei de mijloc.

Apoi, de o fuziune beneficiază în primul rând executivii, datorită creş­terii preţurilor acţiunilor. De cele mai multe ori după o fuziune urmează concedieri în rândul angajaţilor.

Propunerea de lege a lui Obama a descurajat imediat Pfizer să meargă mai departe cu fuziunea cu Allergan, semn că plata unor taxe mai mici era pentru companie mai importantă decât afacerea în sine. Desigur, Pfizer a protestat, dar ar fi fost poate de mai mult folos să demonstreze că banii astfel economisiţi ar fi fost folosiţi la cercetare pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente. Allergan este cunoscut mai ales ca producător de botox, substanţa  folosită în tratamente estetice de scurtă durată. Pentru Pfizer, mutarea în Irlanda ar fi însemnat economii anuale de peste un milion de dolari.

La câteva ore după ce Pfizer a anunţat căderea fuziunii cu Allergan, Departa­mentul de Justiţie a anunţat că va încerca să blocheze în instanţă fuziunea furnizorilor de servicii din sectorul petrolier Halliburton şi Baker Hughes deoarece aceasta ar afecta concurenţa într-un mediu în care preţurile materiilor prime sunt foarte reduse.

Noile reguli contra inversiunii nu specifică direct numele Pfizer şi Allergan, dar, după cum scrie Financial Times, par croite pentru a descuraja specific această fuziune pentru că ţintesc practicile Allergan, care a mai achiziţionat companii. Nu trebuie uitat că înţelegerea dintre Pfizer şi Allergan ar fi devenit cea mai mare încercare de inversiune din istorie.

Sub regulile anterioare, acţionarii Aller­gan ar fi trebuit să deţină cel puţin 40% din noua entitate pentru ca ambele companii să poată beneficia complet de taxele mai mici din Irlanda, notează Reuters. Intenţia era de a împiedica firmele să cumpere rivali străini mult mai mici doar pentru a-şi muta la ei adresa. Însă noile reguli nu permit ca acţiunile acumulate de o companie străină prin tranzacţii din SUA în ultimii trei ani să conteze la calcularea valorii necesare pentru îndeplinirea condiţiilor pentru ca inver­siunea să fie posibilă. Or în această perioadă Allergan a făcut tranzacţii semnificative, precum fuziunea de 66 miliarde de dolari cu Actavis, achiziţia de 25 de miliarde de dolari a Forest Labora­tories şi preluarea de cinci miliarde de dolari a Warner Chilcott.

Într-o a doua modificare a regulilor, Tre­zoreria a anunţat că va încerca să li­mi­teze schemele de genul „earnings stripping“ aplicate după, dar nu limitate la, inversiune. „Earnings stripping“ este o tactică folosită de multinaţionale ce constă în reducerea pro­fitului taxabil prin plata unor dobânzi anormal de mari unei părţi afiliate (com­panie-mamă) aflată într-o jurisdicţie cu regim fiscal favorabil. Noile reguli ale Tre­zoreriei restricţionează creditele luate de sub­sidiarele din SUA de la părţi afiliate dacă prin acestea nu se finanţează noi investiţii în SUA. 

Prin noua  legislaţie Obama loveşte şi în marile bănci de pe Wall Street. Goldman Sachs, Morgan Stanley şi J.P. Morgan Chase sunt cei mai mari consilieri în operaţiuni de inversiune, notează Wall Street Journal. Reuters estimează că valoarea comisioanelor obţinute pentru inversiuni începând cu 2011 se ridică la 1,3 miliarde de dolari.

Goldman Sachs este liderul acestui segment de piaţă, fiind implicată în 14 din cele 41 de cazuri de inversiune finalizate şi în curs de finalizare începând cu 2011. Băncii i-au revenit comisioane de 291 milioane de dolari.

Pentru consilierea Pfizer în fuziunea cu Allergan Goldman Sachs, Guggenheim Partners, Centerview Partners Holdings şi Moelis & Co ar fi trebuit să încaseze comisioane de 94 milioane de dolari. JPMorgan Chase şi Morgan Stanley, consilierii Allergan, ar fi trebuit să primească 142 milioane de dolari, potrivit calculelor Freeman & Co. Bancherii vor primi acum doar 10% din aceste sume.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: zf.ro

Strategii noi pe energie, legi vechi, schimbare zero

Chiar aşa. Ce rost are să se tot facă strategii pe energie dacă legile care guvernează domeniul sunt neschimbate?

 

Strategia energetică. La ce ne mai trebuie, dacă facem (prost) legile înainte?

De câteva luni bune, se discută prin diverse comisii parlamentare şi prin Ministerul Energiei tot soiul de propuneri de modificare a tuturor legilor primare care privesc sectorul energiei: Legea energiei, Legea energiei termice, Legea regenerabilelor. În acelaşi timp, discutăm de alte luni bune despre noua strategie energetică, facem analize peste analize ale situaţiei actuale, devenim transparenţi, facem consultări, discuţii, dezbateri cu unii şi cu alţii.

Stau şi mă întreb: la ce ne-o mai trebui strategie, dacă singurul motiv pentru care toată lumea cere să apară odată strategia e tocmai ca să nu mai avem politici şi legi imprevizibile, modificate ad hoc şi fără o fundamentare serioasă?

Ideea unei strategii e simplă: ai nevoie de un cadru mare în care să fie viziunea autorităţilor despre cum trebuie să arate sectorul în ansamblul lui. Cum vrea statul să arate cadrul de legi şi reguli în care joacă actorii privaţi? Care să fie regulile de piaţă? Vrem să stimulăm sau să înfrânăm unele direcţii în care merg lucrurile de la sine, de pildă, să sprijinim reducerea de emisii şi creşterea energiei regenerabile, de ce infrastructură publică e nevoie?

Sectorul energiei în România şi oriunde în lumea liberală are pe de o parte actori privaţi şi companii comerciale de stat, care joacă pe o piaţă şi iau deciziile cele mai bune pentru businessul lor; şi pe de altă parte autorităţi publice, guvernul, parlamentul şi reglementatorii, care spun care să fie regulile generale după care trebuie să joace actorii ca să existe concurenţă sau promovează unele servicii de utilitate publică (acces la energie, reducerea externalităţilor negative ca poluarea, securitatea energetică definită ca limitarea dependenţei de puţini jucători care pot face abuz de poziţie dominantă, informarea consumatorilor cu privire la opţiuni, scheme de sprijin social pentru consumatorii vulnerabili etc). Singurele instrumente cu care “statul” poate să intervină în acest joc sunt tocmai legile şi reglementările. Singurele “inputuri” de care au nevoie actorii privaţi sunt să ştie la ce să se aştepte din partea “statului” când îşi deschid afacerea. La ce bun să faci o strategie, pe care înţeleg că o lansăm în toamnă, dacă toate legile primare care contează vor fi schimbate până atunci?

A doua chestiune care mă nelămureşte profund e modul în care se “elaborează” strategia. Sigur, e un lucru bun că Ministerul Energiei face discuţii cu actorii din sector, companii, societate civilă, experţi etc. Dar pe ce anume se discută? Oare o strategie se elaborează prin brainstorming, sau pe baza unor date şi analize serioase? Cum poţi întreba stakeholderii ce preferă, mai mult cărbune sau mai multe regenerabile, câtă vreme nu le pui pe masă nişte analize de policy clare şi simple, avem opţiunea A, B şi C, A ne costă atât, B ne costă atât, C ne costă atât? Câtă vreme nu există nişte analize serioase, nişte simulări, pur şi simplu producătorii termo vor spune că e esenţial cărbunele, producătorii de energie regenerabilă că sunt esenţiale regenerabilele, furnizorii reglementaţi că piaţa nu se poate liberaliza acum, “băieţii deştepţi” că trebuie să se poată face contracte bilaterale directe şamd, iar Ministerul Energiei, fără să aibă date concrete în faţă va putea spune doar, şi tu ai dreptate, şi tu ai dreptate. Ce spun e că în acest moment, fără simulări şi fără date, nu există nicio metodă obiectivă de prioritizare a opţiunilor de policy(regenerabile vs cărbune, liberalizare vs amânare, modelul optim de impozitare a hidrocarburilor, nevoia de simplificare a tranzacţionării în piaţă vs riscurile de corupţie la companiile de stat etc). Fără date şi analize de impact, vom ajunge la soluţia de până acum: cei mai tari în clanţă câştigă. Exact sursa principală de incertitudini şi imprevizibilitate legislativă. Azi sunt unii mai tari în clanţă şi îşi impun punctul de vedere, mâine vor fi alţii. Cel mai clar s-a văzut asta la politica de până acum pe regenerabile: după doi ani de sprijin ultra-generos pentru energia eoliană şi solară, şi-au dat seama şi marii consumatori că vor plăti cam mult, şi producătorii termo că sunt aruncaţi afară din piaţă, aşa că sprijinul ultra-generos a fost tăiat. Nici prima oară, nici la modificare n-a existat vreo analiză de impact înainte de schimbarea legii.

Ca idee despre cum ar trebui făcută strategia energetică, dau două exemple.

1. În UK, strategia “mare”, White Paper, din care se fac strategii sectoriale, porneşte de la nişte simulări serioase. Simulările se fac pe baza unor modele. Găsiţi aici zecile de modele pe care le folosesc Departamentul pentru Energie şi Schimbări Climatice şi alte autorităţi responsabile de strategii sub-sectoriale când îşi fac propriile strategii energetice. Modelele astea arată cam cum ar putea să evolueze sectorul în diverse scenarii şi dacă se ia o măsură sau alta (ex schimbarea policy-ului privind emisiile).

2. În România, avem în cazul transporturilor faimosul Master Plan. În spatele Master Planului se află un model de transport în care se fac simulări de cum ar putea să evolueze traficul în funcţie de diverse scenarii (şi de măsuri de policy).

Înţeleg că la elaborarea strategiei se va folosi, la un moment dat, şi un model. În acelaşi timp, în calendarul pentru strategie se speră ca strategia să fie adoptată în septembrie (iarlegile primare sunt în acest timp modificate până în iunie). Mă întreb la ce fel de model se aşteaptă Ministerul Energiei, care să fie licitat şi contractat într-o lună, gata în 2 luni, ca după aceea să mai fie o rundă de consultări cu toţi stakeholderii, de data asta pe nişte date concrete? Şi la ce ne va mai folosi atunci, dacă singurele instrumente în care statul poate să pună în aplicare strategia din partea lui sunt deja bătute în cuie dinainte?

Nu în ultimul rând, când mă uit la propunerile de modificare a legilor energiei, mă cuprinde o oboseală nesfârşită. Aceleaşi idei împinse de patru ani de zile de aceiaşi băieţi deştepţi de la AFEER (acum bine reprezentaţi, la nivel de ex-vicepreşedinte, chiar în Ministerul Energiei), care vor să se încheie “la liber” contracte bilaterale, inclusiv cu alde Hidroelectrica. Acelaşi prohod cântat de patru ani de zile despre cum lipsa contractelor bilaterale şi obligaţia tranzacţionării pe OPCOM “distruge piaţa”, în ciuda evidenţei că OPCOM funcţionează bine mersi şi tranzacţionarea tot creşte, mult după impactul iniţial al legii din 2012, când toată lumea a fost obligată brusc să intre pe bursă. Aceleaşi argumente pro-piaţă liberă despre cum “actorii privaţi trebuie să contracteze liber cu cine vor”, când toţi actorii ăştia privaţi (regenerabilele) n-ar supravieţui o clipă în piaţa cu adevărat liberă, adică fără ajutor de stat. Şi, totodată, aceeaşi lipsă totală de îngrijorare despre orice altă lipsă din legea energiei, de pildă, că nu scrie nicăieri cine răspunde dacă se produce un blackout.

Autor: Ana Otilia  Nutu

Sursa: contributors.ro

E cam albastră. FMI spune: „O noua criza financiara va veni, e doar o chestiune de timp.”

Situaţia economiei mondiale e cam albastră. Fondul Monetar Internaţional trage un puternic semnal de alarmă:

O noua criza financiara va veni, e doar o chestiune de timp.

După ce criza economică a atins maximumul şi au apărut semne de redresare au existat voci mai mult decât autorizate care atrăgeau atenţia că trebuie multă atenţie şi nu trebuie să se considere că, gata, s-a terminat şi iar încep vremuri de trai pe vătrai.

Se spunea că dacă acea criză va rămâne una în „V” deci cu un singur vârf de maxim pentru criză  e bine şi economia mondială îşi va reveni. Se atrăgea atenţia asupra unor lucruri care pot genera un nou crah ca cel din 2008 care ar fi mai devastator deoarece nu mai există resursele de atunci.

Se vorbea despre pericolul generat de crearea de bani ieftini meniţi să scoată din criză economiile dezvoltate deoarece aceşti bani ar putea inunda economiile emergente unde ar inflama bulele speculative, încurajând guvernele si companiile să profite de împrumuturile anormal de ieftine, lucru care ar duce la creşterea incontrolabilă a datoriilor.

Se mai spunea atunci că un pericol cel puţin la fel de mare părea a veni dinspre China care, realmente inconţient îţi menţonea economia la o turaţie mult mai mare decât era capabilă cu adevărat, deja începuseră a se vedea semne că uriaşa economie chineză se „încinge” şi începea să gâfâie. Se atrăgea atenţia că dacă nu se renunţă la forţarea acestei econimii la un moment dat se va gripa şi va intra într-o contracţie care, ea singură putea să arunce economia mondială în o nouă criză.

Se pare că deja ambele condiţii sunt îndeplinite, recuperările eşuate, noile bule economice şi datopriile găcute cu bani ieftini arată că economia mondială nu a tras învăţămintele necesare. China a intrat deja în o contracţie acelerată, deci se cumulează condiţiile celui mai negru scenariu.

Se pare că este doar o problemă de timp până când va începe noua cădere spre al doilea vârf al crizei, cel despre care nu se prea poate estima cam unde ar putea fi, cât de puternic ar fi lovită economia mondială.

FMI atrage atenţia că  o nouă cădere, de data aceasta una devastatoare est doar o chestiune de timp, un nou crah, mai distrugător decât cel diun 2008 nu doar că este foarte posibil ci este chiar probabil.

Resurse pentru atenuarea prăbuşirii nu prea sunt, economiile în general sunt fragilizate de faptul că erorile din sistem care au fost evidenţiate de criză şi au alimentat-o.

Jurnaliştii de la The Guardian citează, într-o analiză a lor, cel mai recent raport privind Stabilitatea Financiară Globală şi trag concluzii cât se poate de nefavorabile.

Ei consideră că banii ieftini creati pentru salvarea economiilor dezvoltate au inundat deja pieţele emergente şi au inflamat noi bule speculative, încurajând guvernele si companiile sa profite de banii nenatural de ieftini cu care se împrumutau. Britanicii mai spun şi că un nou episod similar celui de la banca Lehman Brother ar putea declansa o noua panica globala şi asta în condiţiile în care încercările de redresare a sistemului financiar mondial prin asigurarea că băncile din economiile emergente deţin un capital suficient pentru a reacţiona şi prin descurajarea înprumuturilor riscante a cam eşuat.

FMI arăta că: „Şocurile pot porni din pieţele avansate  sau emergente şi combinate cu vulnerabilităţi grave de sistem ar putea genera o cădere rapidă şi la brusca dispariţie a lichidităţilor”. Adică exact dispartiţia mijloacelor deatenuare a prăbuşirii.

În acest scenariu, prăbuşirea neputând fi atenuată ar atrage după sine urmări mult mai grave decât cele ale crizei din care speram că am cam ieşit.

Avertismentul FMI vine pe findalul altor puternice semnale trase.

Divizia de comerţ a ONU, Banca Angliei  şi alte importante entităţi bancare au subliniat în mai mlte rânduri că există semne din e în ce mai îngrijorătoare în ceea ce priveşte evoluţua finanţelor mondiale.

*************************************************************

Pe siteul Fondului Monitar Internaţional despre:

RAPORTUL GLOBAL DE STABILITATE FINANCIARĂ

Vulnerabilităţi şi provocări politice

Riscuri pentru pieţele emergente

**************************************************************

Raportul Global de Stabilitate Financiară poate fi văzut, eventual descărcat de aici: 

Raportul General de Stabilitate Mondială

Firmele din Ardeal şi Banat aduc un excedent extren de 1,16 miliarde euro. Firmele din Bucureşti, Muntenia şi Constanţa aduc un deficit extern de 7,5 miliarde euro

Un articol care ar trebui să îi pună pe mulţi pe gânduri:

De ce Banatul e fruncea și Ardealul mintea?

Marius Ghilezan

Companiile din axa București-Ilfov-Argeș-Prahova-Constanța asigură 38,6% din totalul exporturilor românești, iar cele din axa Bihor-Arad-Timiș-Sibiu-Brașov 27,8%, relevă ultimele date ale Institutului Național de Statistică.

Renumitul analist economic Nicolae Țăranu a remarcat o vizibilă discrepanță de competitivitate dintre cele două axe. Astfel, dacă în prima zonă valoarea raportului dintre deficitul comercial și valoarea exporturilor reflectă un nivel incredibil de redus al competitivității companiilor exportatoare, în cazul celei de a doua zone valoarea raportului dintre excedentul comercial și exporturi reflectă un nivel de competitivitate foarte bun. Cu alte cuvinte,firmele din zona București-Ilfov-Argeș-Prahova-Constanța au determinat în primele opt luni ale anului trecut un deficit extern de 7,5 miliarde euro, în timp ce companiile din zona Bihor-Arad-Timiș-Sibiu-Brașov au generat un excedent extern de 1,16 miliarde euro.

Practic, companiile din zona Banat și Ardealul de sud sunt mai rentabile decât cele din Muntenia și Constanța.

Ce spun aceste date? Firmele din Banat și Ardealul de sud aduc excedent bugetar. Asta în condițiile în care în Pitești se află cel mai mare producător de automobile, Dacia.

Economia românească este funcțională pentru că lucrul bine făcut e de secole așezat în matricea existenței și a firii Banatului și Ardealui, fără propaganda și emfază publicitară.

Timp de două zile am fost prezent în studiourile Realitatea.tv, care a realizat mai multe emisiuni din Timișoara. Cifrele și datele prezentate de managerii companiilor din oraș (în majoritatea lor românești) evocă și explică de ce timp de mai multe secole Bantul este fruncea.

În județul Timiș sunt 58 de companii germane care realizează exporturi de peste 10 milioane de Euro, pe locul doi fiind cele italiene, în timp ce firmele cu capital integral românesc continuă să fie rentabile.

Marea problemă a Banatului este că din sumele colectate la bugetul național, doar 42% se reîntorc în investițiile publice din zonă. Adică din 1000 de euro vărsat la finanțele centrale se întorc 420. În timp ce Vasluiul varsă 1000 de Euro și primește îndărăt 1520. Asta îi revolt nespus pe bănățeni.

Timișoara nu are centură ocolitoare, nici o sală de sport competitivă pe plan internațional, niciun stadion de mari dimensiuni. În condițiile în care este unul dintre puținele orașe care aduce valoare adăugată economiei naționale. Rata șomajului este de sub 1%. Salariul mediu este de 1770 de lei, în timp ce în București e de 2420. Zgârcenia providențială a bănățeanului care produce mai mult decât cheltuie, ține în viață economia.

Păi și atunci de ce să nu se revolte? Încă din 11 martie 1990 a cerut prin punctul 13 al Proclamației de la Timișoara descentralizarea. Dacă un om vrea să-și facă o casă în orașul luminilor nu trimite bani la București pentru ca cei de aici să decidă cum se va face aceasta. E normal să decidă el.

Sudiștii sunt cei care se sperie de autonomia locală. La Caracal și la Giurgiu există teama de unguri.

Problema maghiară e falsă. Politrucii de la București nu vor autonomie locală pentru a fura mai mult.

Reforma administrativă a fost pe masa tuturor guvernelor de după 1989. Nimeni nu a făcut nimic. Când Parlamentul era pregătit să promulge mult așteptata lege, hop apărea din pălărie câte un iredentist maghiar pe toate posturile.

Românii sunt singurul popor din regiune care știu cel mai bine cum să-și dea cu stângul în dreptul. În același timp, guvernul lui Viktor Orban se pregătește de mari manifestații internaționale prin care să reclame Trianonul, drept un abuz.

Am publicat datele seci economice pentru a aduce un simplu exemplu de ce România are nevoie de reformă administrativă. Fruntașul țărănist Sever Bocu, ucis de comuniști la Sighet, avea să reclame în 1931 că “De şapte ani Banatul varsă anual milioane, contribuind cu cea mai mare cotă – date fiind industria şi comerţul său odinioară în floare – la augmentarea fondului de ucenici. Din cele peste 25 de milioane s-a dat o singură dată, pentru îmbrăcarea ucenicilor (din Timişoara), numai 200.000 lei”.

La aproape 100 de ani de la Unire, situația e identică. Avea dreptate Traian Vuia când susținea că Unirea cu vechiul regat trebuia negociată. Și Regina Maria era de acord cu mutarea capitalei la Brașov, dar sudiștii au decis și în numele celor care continua să se conducă după expresia lucrului bine făcut, până la calendele grecești.

 “Un om care nu-şi iubeşte întâi satul, provincia sa natală restrânsă, nu-şi iubeşte ţara”! Prin centralizare, oraşele de la vest, care “alcătuiesc azi o puternică cultură de granite vor ajunge pe urmele Iaşilor, ruine glorioase în profitul unui singur oraş, al Bucureştilor”, scria Sever Bocu, în perioada interbelică.

Autor:  Marius Ghilezan

Sursa:  romanialibera.ro

CRISTIAN HOSTIUC: „Banii băltesc în bănci la un cost incredibil de redus şi pentru că sectorul public nu are proiecte prin care să-i absoarbă.”

Cristian Hostiuc

Ironic, deşi a fost adus la putere de generaţia yuppies, guvernul tehnocrat analizează cum să îngroape creşterea economică în sărăcie

Vineri, 12 februarie, ora 9.00: Institutul Naţional de Statistică dă publicităţii evoluţia economiei în anul 2015, care consemnează o creştere de 3,7%. Comparativ cu celelalte state ale Uniunii Europene, România s-a clasat pe locul doi, după Slovacia, ţara care a ajuns cel mai mare producător de automobile pe cap de locuitor din lume.

Pentru guvernul tehnocrat al premierului Dacian Cioloş, fost comisar al Uniunii Europene, această creştere economică a României lipseşte cu desăvârşire. Niciun comentariu, nicio declaraţie publică sau măcar pe site-ul guvernului. La fel este şi la Ministerul Economiei sau la Ministerul Dezvoltării. De Preşedinţie nici nu poate fi vorba.

Când este să împartă banii strânşi de stat la buget, toţi cei aflaţi la putere dar şi în opoziţie sunt darnici. Când este să salute şi să mulţumească măcar o dată pe an celor care au adus această creştere economică – firme, antreprenori, multinaţionale, consumatori, contribuabili etc. – şi din munca cărora se strâng taxele şi impozitele (cam 40 de miliarde de euro pe an), nicio vorbă. Că doar taxele şi impozitele se plătesc de la sine.

Guvernul tehnocrat, cum a ajuns ironic să i se spună, a fost adus la putere de stradă, după cazul Colectiv, nu de forţa proprie. Corporatiştii şi cei care se încadrează în categoria yuppies (young urban professional) au cerut altceva decât reprezintă actuala clasă politică condusă de PSD şi PNL.

Nimeni nu are pretenţii absurde ca în aproape patru luni de când se află la putere guvernul tehnocrat să fi făcut autostrăzile. Dar măcar să pună în discuţie câteva teme de creştere economică, de proiecte de investiţii, de începerea unor şantiere.

Toată această generaţie urbană profesională trăieşte din această creştere economică a României, care a început din 2000 şi care a dat posibilitatea câtorva milioane de tineri să aibă salarii mai mari decât ale părinţilor lor chiar din primul an, joburi mai bune şi mai noi conform dezvoltării de noi industrii, credite pentru apartamente, o maşină sau vacanţe în afară.

Orice scădere economică înseamnă tăiere de joburi sau reduceri de salarii. Orice creştere economică înseamnă alte joburi, alte investiţii, promovări şi salarii mai mari.

Această generaţie nu trăieşte din sărăcie, ci din investiţii, investitori, companii private, idei, afaceri noi, speranţă. Toate aceste lucruri nu sunt pe agenda guvernului tehnocrat.

Dincolo de pomelnicul de idei şi liniuţe pe care fiecare minister din guvernul Cioloş a trebuit să-l dea ca să iasă la număr la finalul lui decembrie, pe retină mi-au rămas două teme ale acestei guvernări. Discuţia legată de creşterea sau nu a salariului minim pe economie şi înfiinţarea unei comisii pentru un program antisărăcie.

Acum o lună, conform unui anunţ al guvernului, un vicepremier, Costin Borc, şi patru miniştri au fost chemaţi să analizeze într-o comisie cât de mare este salariul minim în România şi cât de mult afectează competitivitatea economiei orice creştere a lui. Deci, cinci oficiali ai guvernului României, care în sectorul privat câştigau câteva mii de euro pe lună (Costin Borc lua, ca şef al LaFarge România, cca 18.000 de euro pe lună), trebuie să analizeze dacă 1.050 lei acum şi 1.250 de lei (277 euro) din luna mai, salariu minim brut, este mult sau puţin. Dramatic, nu?

Aproape jumătate din România poate fi considerată o zonă subdezvoltată, rămasă în urmă, dezindustrializată, care după 1990 a pierdut pariul cu viitorul, fiind lăsată de izbelişte, la mâna autorităţilor locale şi fără niciun program de dezvoltare. Din aceste zone au plecat la muncă în afară cei 3 milioane de români. Acum guvernul Cioloş vrea să afle cât de sărace sunt aceste zone şi să facă un program antisărăcie. Şi bineînţeles, se vor înfiinţa noi comisii. Dramatic, nu?

Deşi vine preponderent din sectorul privat, unde tot timpul se discută de programe de investiţii prin care să se crească o afacere, guvernul Cioloş nu are niciun plan de creştere economică. A preluat un buget şi un program al guvernului Ponta, cu o creştere economică de 4,1%, şi cam atât.

Consumul rămâne principalul motor, dacă vor continua să cheltuiască românii din creşterea salariilor, din credite şi din economiile adunate în criză. Dacă celelalte sectoare intră în siajul consumului bine, dacă nu, fiecare se descurcă cum poate.

Banii băltesc în bănci la un cost incredibil de redus şi pentru că sectorul public nu are proiecte prin care să-i absoarbă.

În spatele euforiei că veniturile la buget cresc, cum anunţă lunar ANAF, în sectorul de petrol şi gaze lucrurile se deteriorează. Din cauza scăderii preţului la barilul de ţiţei, Petrom, cel mai mare contribuabil la buget, se pregăteşte de restructurări atât de investiţii, cât şi de personal. De fapt, toată industria se pregăteşte de acest lucru, pentru că nu vor mai avea comenzi şi nu vor mai avea ce să dea de lucru angajaţilor.

Cei care lucrează în industria de petrol şi gaze au cele mai mari salarii din economie – 5.600 de lei pe lună faţă de un salariu mediu, în decembrie, de 2.100 de lei. Drama este că vor fi daţi afară oameni cu salarii mari, iar în economie, prin ajutoarele de stat acordate, se creează locuri de muncă cu salarii mici, cel mult medii. Această temă nu figurează pe agenda guvernului, iar când va lovi în economie, în businessul pe orizonatală şi în veniturile bugetului, va fi prea târziu.

România trăieşte bine din industria IT şi telecom (a avut cel mai mare ritm de creştere în criză), unde sunt salarii mari şi unde investiţiile se fac continuu pentru a ţine pasul cu noile tehnologii. Dar nu poate trăi la nesfârşit, pentru că şi această industrie are un ciclu de creştere care se termină cândva.

Din păcate, pe această euforică creştere economică venită majoritar din creşterea consumului nu se mai clădeşte nimic în spate care să susţină economia când nu se vor mai da creşteri salariale şi când dobânzile nu vor mai fi atât de scăzute.

Ca să ai bani pentru a dezvolta şi celelalte zone sărace, rămase în urmă, trebuie să ai mai întâi creştere economică, proiecte de investiţii şi să creezi locuri de muncă nu pe salarii minime.

Dar o creştere economică de 3-4% pe an, cât are România în acest moment, mulţumitoare pentru toată lumea, nu este de ajuns pentru a ridica şi cealaltă jumătate de ţară.

În aceste condiţii, 5% creştere economică nu pare să fie un obiectiv nici pentru acest guvern tehnocrat. 

Autor: Cristian Hostiuc

Sursa: zf.ro

ECONOMIA MONDIALĂ ESTE LA UN PAS DE APOCALIPSĂ ?

Din cealaltă mare criză care a lovit sistemul economic mondial (cea a anilor 30)  s-a revenit prin mijloace nu tocmei vesele. Un război mondial …

Între criza de atunci şi cea de acum există oarecare asemănări. Ambele au fost declanşate de lăcomia „grangurilor” cu mare greutate din sistemul financiar, ambele crize, după ce tensiunile acumulate au atins cote critice, au fost declanşate de „scânteia” de pe Wall Street din zona „colosului” Lehman Brothers.

Ambele crize au revelat anumite lucruri care trebuiau reformate din temelie. Asta nu prea le convine unora deoarece implică mari costuri, aşa că se încearcă „pansamente” care ar putea cel mult să atenueze efectele dureroase fără a vindeca boala.  Cam ca şi cum i-ai da unuia calmante fără a rezolva boala.

Dacă la criza anilor ’30 „boala” a fost rezolvată de Al Doilea Război Nondial, acesta însemnând o puternică terapie de şoc pntru sistemul financiar mondial, schimbând sau resetând multe relaţii dintre diferitele „repere economico-financiare, acum treba e un pic altfel.

Nu avem un astfel de război, relaţiile internaţionale fiind mai strâns, efectele de orice tip, în stransmiţându-se şi chiar amplificându-se. 

Vedem semne de recesiune de neevitat în economia americană, tentativele de salvare a marilor bănci având efecte perverse, acestea reducându-şi constant estimările de creştere diferiţi indicatori arătând că la orizont se vede marginea prăpastiei car se tot apropie. Prăbuşirile estimabile arătând semne de o adevărată apocalipsă economică şi financiară mondială. (Te şi îngrozeşti când te gândeşti că megaeconomia chineză e încinsă la roşu, în anunite zone ale ei fiind vizibile chiar semne ale gripării).

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Odată cu cel mai slab început de an pentru bursele americane, unele dintre cele mai mari bănci occidentale îşi reduc estimările de creştere pentru cea mai mare economie a lumii.

Strategii de la BNP Paribas cred că PIB-ul american nu a avansat deloc în ultimele trei luni ale anului trecut, în timp ce analiştii de la JPMorgan au calculat o creştere de doar 0,1%.

În acelaşi timp, pesimiştii de serviciu văd venind o criză mai gravă decât cea din 2008, în special din cauza derapajului economiei chinezeşti, iar marile bănci americane îşi fac „inventarul“ pagubelor provocate de colapsul preţurilor petrolului.

Având în vedere datele dezamăgitoare privind vânzările cu amănuntul din decembrie şi stocurile companiilor din noiembrie, analiştii de la BNP Paribas estimează că PIB-ul SUA nu a crescut deloc în ultimul trimestru al anului trecut, scrie Reuters. Prognoza anterioară a băncii franceze prevedea un avans de 0,5%. Analiştii sunt încre­zători că economia îşi va reveni în prima jumătate a acestui an.

„În timp ce creşterea din trimestrul patru pare să fie într-o formă mai proastă decât ne-am aşteptat, piaţa muncii şi veniturile reale sunt solide, ceea ce va face bine creşterii în prima jumătate a lui 2016“, se arată într-o analiză a BNP Paribas. Vânzările de retail au scăzut cu 0,1% în decembrie după o creştere de 0,4% în luna anterioară.

Tot din cauza datelor slabe, JP Morgan şi-a redus estimarea de creştere economică pentru al patrulea trimestru de la 1% la doar 0,1%.

Şi strategii de la Deutsche Bank şi-au redus proiecţia de creştere pentru ultimele trei luni din 2015, cu un punct procentual, la 0,5%, dar cu precizarea că estimarea lor „ar putea fi prea mare“ în lumina datelor economice mai slabe decât s-au aşteptat.  

Rezerva Federală Atlanta prognozează pentru perioada analizată un avans al economiei de 0,6%. Cu o săptămână înainte, instituţia estima o creştere de 0,8%.

Trei dintre cele mai mari bănci din SUA au prezentat pagubele pe care le-au suferit din cauza prăbuşirii cotaţiilor petrolului: creşterea substanţială a costurilor creditelor devenite toxice acordate în sectorul energiei şi temeri că problemele se vor propaga în alte portofolii, scrie Financial Times.  Citigroup, a patra bancă din SUA în funcţie de active, a anunţat că în trimestrul patru creditele neperformante din sectorul corporate au crescut cu 32%, în ritm anualizat, mai ales din cauza investiţiilor în energia nord-americană.

Wells Fargo, a treia instituţie bancare după active, avea în trimestrul patru credite nerecuperabile de 831 milioane de dolari, faţă de 731 milioane de dolari în cele trei luni anterioare, legate mai ales de sectorul petrolului şi gazelor naturale.

JPMorgan Chase, cea mai mare bancă americană, a anunţat că urmăreşte cu atenţie dacă apar efecte de contagiune şi că dacă preţurile petrolului se menţin sub 30 de dolari pe baril va fi forţată să pună deoparte rezerve suplimetare de 750 de milioane de dolari anul acesta.

Din cauza prăbuşirii preţurulor, marii producători de petrol şi de gaze naturale şi-au redus cheltuielile, companiile mai mici au intrat în faliment.

Strategii de la Morgan Stanley şi Goldman Sachs cred că petrolul va ajunge la 20 de dolari pe baril, iar cei de la Standard Chartered au mers şi mai departe spunând că preţurile pot coborî la 10 dolari pe baril.

Până acum, băncile mari au trimis mesaje încurajatoare privind portofoliile lor din sectorul energiei.

„Luaţi aminte că acestea sunt credite garantate cu active. Un faliment nu înseamnă că împrumutul va deveni neperformant“, a explicat Jamie Dimon, CEO-ul JPMorgan, sub asaltul întrebărilor analiştilor.

Problemele marilor bănci sunt mici în comparaţie cu cele ale băncilor locale, în special ale celor cu expuneri mari la sectorul energiei. Spre exemplu, BOK Financial, din Oklahoma, a anunţat că se aşteaptă ca provizioanele constituite pentru trimestrul patru pentru a acoperi pierderile provocate de creditele toxice să sară la 23 de milioane de dolari, nivel de patru ori mai mare decât cel calculat anterior.

Într-o analiză publicată de CNBC, Michael Pento, fondatorul Pento Portfolio Strategies, avertizează că recesiunea „iminentă“ cu care se va confrunta SUA va fi mai dură decât cea din 2008.

Una dintre cauzele principale ale recesiunii vor fi şocurile provocate de rebalansarea economiei chinezeşti. Guvernul comunist a majorat din 2000 de peste 28 de ori datoria acestei ţări, a doua economia va mărime din lume. Datoria totală a fost dusă dincolo de pragul de 300% din PIB într-un interval scurt de timp cu scopul de a construi o bulă masivă dar neproductivă de active fixe care a înălţat prea puţin PIB-ul. Acum, când această bulă se prăbuşeşte, creşterea încetineşte, explică Pento. Scăderea valorii monedei chinezeşti, prăbuşirea burselor de acţiuni şi a transportului pe calea ferată arată clar că economia nu doar că nu creşte cu ritmul de 7% urmărit în planurile guvernului, ci chiar că stagnează.

Problema este că China  contribuie cu 34% la creşterea globală. Dacă este luat în considerare efectul de multiplicare al acesti ţări asupra economiilor emergente, partea Chinei din creşterea globală este de peste 50%.

De aceea, pe măsură ce economia globală continuă să încetinească este de aşteptat mai mult stres pentru companiile multinaţionale la nivelul veniturilor.

De asemenea, în SUA preţurile acţiunilor şi proprietăţilor imobiliare nu mai reflectă venituri şi de creşterea PIB-ului, nu mai sunt spijinite de acestea. Acum, când Fed a pus capăt progranelor de ajutare cantitativă şi politicii cu dobânzi zero, preţurile activelor se prăbuşesc sub forţa gravitaţională a deflaţiei. Raportul median dintre preţul locuinţei şi venit este de 4,1, în timp ce raportul mediu este de 2,6. În pofida ipotecilor mai ieftine ca niciodată, cei care cumpără pentru prima dată o locuinţă nu-şi mai pot permite să plătească un avans. Iar fără aceşti cumpărători, piaţa nu se mişcă.

Valoarea totală a acţiunilor a devenit periculos de detaşată faţă de starea anemică a economiei. Media pe termen lung a raportului capitalizarea pieţei/PIB este de 75, dar în prezent raportul este de 110. Revenirea economiei americane din Marea Recesiune a fost alimentată artificial de banii ieftini ai Fed. Acum, bula de pe burse şi de pe piaţa imobiliară dă înapoi şi ar trebui să cauzeze o contracţie severă a cheltuielilor consumatorilor, principalul motor de creştere al economiei SUA.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 18 ian 2016

„Această situaţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc“

Analiştii văd semne de recesiune în tot ce mişcă. Economia se află în faţa unei constelaţii de riscuri

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI

Fie că este vorba de com­paniile energetice ameri­cane, de datoriile lumii emer­gente, de burse, de războiul valutar sau de comerţul global, ceva stă să crape. Economia mondială se află în faţa unei constelaţii de riscuri cum n-a mai văzut niciodată.

Indicele Baltic Dry Index, un indicator al costurilor transportului materiilor prime pe mare şi comerţului mondial, este la cel mai redus nivel din istorie. Din august 2015 indicatorul s-a prăbuşit cu 75%. Din august până în prezent au fost zile când nicio navă de transport nu s-a mişcat din port.

Pentru Financial Times, expan­siunea universului de yielduri negative ale obligaţiunilor guvernamentale re­prezintă un semn de recesiune. Ran­damentul mediu al obligaţiunilor emise de guvernul german este sub zero, iar Japonia este pe cale să devină prima mare piaţă de datorii suverane, bonduri cu scadenţa la 10 ani care nu aduc niciun câştig. În SUA, randamentul titlurilor de trezorie cu scadenţa la 10 ani au atins săptămâna trecută 1,8%, minimul ultimelor nouă luni. Bondurile guver­namentale sunt considerate de obicei investiţii sigure în vremuri tulburi.

„La aceste niveluri, pieţele de obligaţiuni prognozează recesiune“, spune Marcus Brookest, strateg la Schroders.

Pentru banca americană Citigroup, economia mondială pare prinsă într-o „spirală a morţii” care poate accentua declinul preţurilor petrolului, poate duce la recesiune şi pesimism de durată pe bursele de acţiuni, scrie CNBC.

„Dolarul american mai puternic, preţuri mai mici ale petrolului şi materiilor prime, comerţ mai slab, creştere mai slabă în economiile emergente şi în cea mondială… şi din nou la fel. La infinit, acest şir va duce la petroapocalipsă, la recesiune globală semnificativă şi sincronizată şi la piaţa bear“, spune Jonathan Stubbs, analist la Citi.

Preţurile petrolului s-au prăbuşit cu 70% din 2014, iar dolarul s-a apreciat cu 20%. Cotaţiile materiilor prime s-au re­dus cu două treimi în această perioadă.

Deşi preţurile mai mici ale pe­trolului şi în general ale materiilor prime înseamnă energie mai ieftină şi pu­tere de cumpărare mai mare în ţări dez-voltate precum sunt cele din zona euro, cotaţiile slabe pun presiuni pu­ternice pe bugetele statelor expor­tatoare şi pe ale companiilor produ­cătoare. Riscul este declanşarea unui val de falimente. 

„Suntem într-o situaţie foarte neobişnuită în care sentimentul pieţelor este de un fel nemaiîntâlnit“, spune Thomas Thygesen, analist la SEB.

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI, crede că economia mondială manifestă simptome îngri­jorătoare în condiţiile în care cele mai mari economii emergente au arătat semne de dete­riorare în ultimele şase luni.

„Creşterea Chinei este probabil mai mică decât spune guvernul. Rusia şi Brazilia o duc foarte rău. Africa de Sud flirtează cu recesiunea. Chiar şi India s-ar putea să nu o ducă atât de bine cum se crede“, a spus Blanchard, citat de The Telegraph.

Creşterea creditării economiilor emergente s-a oprit. Avansul, care a durat 15 ani, poate face loc unui „ciclu vicios“ al dezîndatorării, al turbu­lenţelor financiare şi al recesiunii, aver­tizează Banca Reglementelor Inter-naţionale.

Reacţiile de acum ale pieţei re-prezintă un caz clasic de comportament de turmă, în care „investitorii se tem că alţi investitori ştiu că ceva rău se întâmplă şi vând, deşi nu au nicio informaţie“, a mai spus economistul, care se arată îngrijorat că tocmai aceste temeri vor fi cele care vor perturba fatal economia. În SUA, unde se discută de mult timp de o recesiune industrială în timp ce  autorităţile vorbesc de  ocuparea deplină a forţei de muncă, angajările au încetinit în ianuarie.  Cele mai recente date arată că la baza angajărilor stau posturile slab plătite, adică locuri de muncă de calitate inferioară.

Angajările sunt unul din argumentele solide scoase în faţă de cei care spun că SUA sunt departe de o recesiune.

Descurajante sunt şi datele din transport, care arată că numărul de  comenzi pentru camioane noi de mare capacitate a scăzut cu aproape 50% în ianuarie.

David Folkerts-Landau, analist la Deutsche Bank, spune că din economia americană funcţionează doar un cilindru, consumul, deoarece investiţiile companiilor sunt slabe, iar dolarul puternic afectează exporturile şi profiturile. 

„Nu este o situaţie foarte sănătoasă“, explică Folkerts-Landau.

Tot în SUA, spread-urile randamentelor ridicate ale obligaţiunilor companiilor din sectorul energiei au sărit la niveluri record.

„Această situa-ţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc”, crede Thomas Thygesen. 2016 va fi probabil anul în care se va produce primul val de falimente în sectorul petrolului şi gazelor naturale. Companiile din sectorul şistului, puternic îndatorate, vor fi primele care se vor scufunda. Dacă preţurile petrolului continuă să scadă, America ar putea fi izbită de un val tsunami de falimente.

Îndatorarea nu este doar o boală americană. La nivel global, industria petrolului şi gazelor naturale are datorii de 3.000 de miliarde de dolari, potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale. Instituţia avertizează asupra unei „iluzii a sustenabilităţii” care se poate deveni rapid otravă.

„Condiţii care de obicei deschid calea defaulturilor – precum creşterea datoriilor toxice, înăsprirea condiţiilor monetare, înăsprirea standardelor de creditare pentru companii şi volatilitate accentuată – se întrunesc acum în SUA“, spune Bronka Rzepkowski, analist al Oxford Economics.

Autor: Bogdan Cojocaru 

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 08 feb 2016

Se află România sub dictatura SRI?

A ajuns SRI să se implice şi să controleze tot ce se întâmplă în  toate domeniile, Justiţia, Politica, Economia etc, fiind câmpuri tactice pentru acesta?

O fi  România un fel de dictatură în care dictatorul se numeşte SRI?

Cred că una din scenele care ne-au devenit mai familiare decât este normal este aceea de a vedea politicieni importanţi în cătuşe.

De asemenea, absolut întâmplător, din dosarele unor astfel de politiciani „răsuflă” una sau alta, astfel încât în opinia publică să apară anumite concluzii la care justiţia va trbui să ajungă, creându-se astfel o presiune formidabilă asupra celor meniţi să judece.

Şi pantru ca nu cumva să fie oameni care nu înţeleg din acele comunicări de detalii din dosare, la televiziunile de ştiri se desfăşoară adevărate procese. Cine e un pic atent ca înţelege din primele cinci minute ale emisiunii respective care sunt concluziile.

Dacă aceste concluzii diferă în funcţie de televiziunea la care se desfăşoară emisiunea respectivă avem ceva ce pare comun… firul desfăurării emisiunilor. Toate par scrise de aceeaşi mână.

Interesant este că deşi justiţiei nu îi foloseşte deloc acea avalanşă de lucruri „scăpate” din dosare, aceasta pare a se simţi bine cu acele cătuşe de la articulaţii celebre, ţinând să transmită parcă, „ia uite cât sunt de puternică”. Doar că, şi aici apare o problemă. Pe mine m-a uimit întotdeauna senzaţia că lucrurile sunt forţate… cam ca şi cum un slăbănog îşi tot flexează muşchii …

Nu demult, generalului SRI Dumitru Dumbravă a declarat că justiţia este un câmp tactic pentru SRI.

Declaraţia ar fi trebuit să stârnească o adevărată furtună pentru că atunci când un serviciu secret are drept câmp tactic justiţia şi un om extrem de important din cadrul respectivului serviciu o recunoaşte în public se duce dracului puterea judecătorească.

Din modul în care CSM protestează pare că justiţia este cu bocancul SRI pe gât… singura chestie pe care o poate face fiind să se plângă cu jumătate de gură atfel riscând să moară sufocată… Păi în orice stat dictatorial, una din caracteristicile comune este tocmai implicarea serviciilor secrete în justiţie. Şi nu numai, şi în politică, şi în economie …

Atunci când a fost arestată Elena Udrea a începutr să vorbească de implicări nu tocmai OK ale generalului SRI Coldea.

Deși s-a încerct ridiculizarea doamnei Udrea pe mai multe paliere, totuşi generalul a trebuit să se ducă să dea socoteală în faţa Comisiei Parlamentare pentru Supraveghere a SRI. Aşa e legea.

Acea audiere a fost de un ridicol inimaginabil… Ceva de genul: „Bă ai făcut aia?” „Nu” „Deci domnul e nevinovat”.

Cam la fel s-a făcut şi când cu pozele de la Paris… A fost întrebat SRI dacă le-a făcut, acesta negat şi gata. Nici u  fel de alrfel de cercetări.

Aveai senzaţia că cei din Comisia Parlamentară pentru Supraveghere a SRI stăteai drepţi în faţa generalului.

Poate chiar asta se şi întâmpla, sunt curios câţi din cei din respectiva comisie erau ofiţeri sub acoperire. Cineva zicea că ar fi mai simplu să întrebăm câţi din ei nu sunt ofiţeri acoperiţi.  Sunt mai puţini.

Felul în care acea comisie se comporta nu duce la o concluzie extrem de urâtă. Politicul este sub controlul SRI. Şi nu numai politicul ci şi alte zone ale vieţii sociale de la noi.

Ba se vorbeşte şi de un control pe care l-ar avea asupra actualului Preşedinte cei de la SRI. Şi nu se când a fost ales ci cu mult înainte. SRI( i-ar fi netezit calea spre Cotroceni.

Aşa s-ar putea explica foarte simplu faptul că deşi PNL avea în statut ca anumite funcţii din conducere să necesite o vechime de ani de zile în partid, Iohannis a fost practic adus din afară şi „plantat” direct în vârf, în funcţia de vicepreşedinte.

Dar aceasta e altă poveste.

Practic duhoarea şi umbra de ghiaţă a SRI se simte cam peste tot ca ceva aflat cumva în planul doi de unde trage sforile.

Revenind la relaţia dintre Justiţie şi SRI, de mai multe ori în activitatea CSM apăreau momente în care părea a ieşi din modul obişnuit de funcţionare şi adpota câte o chestie care nu prea se aliniază la modul obişnuit de funcţionare.

– Generalul Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice a SRI, declara, într-un interviu, că instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii … şi totuşi, nimeni nu se oripilază

– CSM a decis că declaraţia generalului Dumbravă nu a afectat independenţa Justiţiei, etc.

– SRI pare a fi ajuns să facă jocuri la nivel de decizie în  Guvern, ba chiar la  de decizii prim-ministeriale, la nivel de Guvern.

 – SRI a ajuns să influenţeze decizii în CSM, în Justiţie, în Parlament, la vârful CSAT şi la nivel de Preşedinţie?

Umbra SRI

În ultimii zece ani, s-a investit mult în creşterea forţei şi a performanţei serviciilor de informaţii – ceea ce e bine. Ce nu e bine este că avem un control civil al lor mult prea slab, aproape inexistent, în raport cu forţa dobândită de acestea – SRI pare că are deja influenţă asupra tuturor celor trei puteri ale statului şi, în plus, asupra Preşedinţiei.

Melania Cincea

Informaţia privind reconfirmarea în funcţia de subsecretar al Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă al MAI a lui Rareş Văduva, de către premierul interimar Gabriel Oprea, a trecut aproape neobservată. Mi se pare necesară o privire mai atentă. Şi nu doar din perspectiva faptului că această numire a fost prima decizie semnată de dl Oprea, ca premier interimar. O decizie ce poate fi şi întâmplare, chiar dacă generează întrebări de genul: De ce prima? şi De ce nu mai suporta amânare? Altul este, însă, aspectul care merită atenţie: dl Văduva a ajuns în staff-ul DIPI de la SRI, unde a lucrat în ultimii opt ani, inclusiv pe funcţii de conducere. În decembrie 2014, la câteva zile după pierderea alegerilor, premierul Victor Ponta l-a “desemnat să asigure îndeplinirea atribuţiilor de subsecretar de stat” la serviciul de informaţii al MAI. Pe care în decembrie 2012, dl Ponta îl trecuse din coordonarea ministrului de Interne în cea unui secretar de stat şi a doi subsecretari de stat, numiţi şi eliberaţi din funcţie de către premier. Iar dl Văduva nu e singurul ofiţer din SRI adus la vârful structurii de infomaţii a Internelor. Şi directorul DIPI, Gheorghe Nicolae, provine din SRI, de unde a plecat după aproape 20 de ani de carieră şi unde a avut şi funcţii de conducere. Acesta fusese adus la DIPI tot în 2014, în martie, ca subsecretar, în iulie a fost “desemnat să asigure conducerea DIPI”, iar în noiembrie, luna prezidenţialelor, numit în funcţie.

De ce a fost nevoie de doi oameni din SRI la conducerea serviciului de informaţii al MAI? Mai ales că sunt oameni din rândul ofiţerilor. Nu au existat la DIPI  oameni pretabili să ocupe funcţiile de conducere? Nu a avut dl Ponta încredere în niciunul? Sau i-au fost impuse aceste numiri? De către cine şi cu ce scop?

Să privim puţin şi spre raporturile – neoficiale – ale SRI cu Justiţia, despre care s-a vorbit în ultimul timp. Întâi, spre o declaraţie făcută nu demult de directorul Direcţiei Juridice a SRI, generalul Daniel Dumbravă: “(…) instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii”. La solicitarea unor asociaţii de magistraţi care, acuzând încălcarea independenţei Justiţiei, au cerut CSM să solicite SRI clarificări care să indice cadrul legal ce permite SRI să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a unei cauze, în ce constă acest interes şi ce control se exercită asupra sa, CSM a anunţat că nu a fost afectată independenţa Justiţiei. Asta, deşi astfel de declaraţii duc spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii, care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea.

Apoi, să privim la reacţia CSAT după afirmaţia fostului preşedinte Traian Băsescu, potrivit căruia, până în 2004, au existat magistraţi acoperiţi ceea ce, fiind ilegal, i-a făcut şantajabili. Solicitat de CSM să aibă o reacţie, CSAT tace. În prima şedinţă care a succedat sesizarea CSM, din 9 iunie, problema nu a fost adusă în discuţie – rezultă din ordinea de zi, anunţată de Preşedinţie. Deşi, cu câteva zile înainte, şeful statului, Klaus Iohannis – care este şi preşedintele CSAT şi căruia legea îi conferă acces la orice tip de informaţie, din momentul validării mandatului prezidenţial – declara, public, că susţine demersul de deconspirare a ofiţerilor acoperiţi din Justiţie. Ce se poate înţelege de aici? Că, deşi dl Iohannis s-a arătat interesat, nu a pus pe ordinea de zi a şedinţei CSAT această problemă? Sau că nu are suficientă autoritate în faţa conducerii SRI a cărui activitate o coordonează, via CSAT, şi pe al cărui director l-a nominalizat? Că SRI influenţează decizii la nivel de CSAT, de Preşedinţie?

Parlamentul este cel care ar putea controla o posibilă tentaţie a SRI de a avea influenţă asupra cât mai multor zone. Dar controlul parlamentar se face doar de jure. Ca dovezi recente, lipsa de reacţie în situaţiile amintite mai sus şi atitudinea în scandalul Bica, izbucnit în noiembrie 2014. Fostul procuror-şef al DIICOT a fost numit în funcţie, deşi SRI avusese informaţii că asupra Alinei Bica planau sus­piciuni de implicare într-un dosar de mare corupţie. Nu l-a informat pe şeful statului, care a făcut numirea în funcţie, pe motiv că nu a cerut informaţii: “Dacă cerea, primea”, explica membru al Comisiei de Control al SRI, Daniel Savu, fost ofiţer SRI. Ce dovedeşte asta? Neprofesionalism? Sau legături cu sistemul ale unor membri ai Comisiei de control, situaţie care inversează rolurile?

A ajuns, deci, SRI să facă jocuri la nivel de decizii prim-ministeriale, la nivel de Guvern?  Să influenţeze decizii în CSM, în Justiţie, în Parlament, la vârful CSAT şi la nivel de Preşedinţie?

Dl Klaus Iohannis, ca şef de stat într-un regim democratic, ca preşedinte al CSAT, care asigură coordonarea SRI, ar trebui să ţină cont de faptul că acest serviciu de informaţii, performant şi reformat cum a ajuns, este doar o instituţie-pilon în arhitectura de securitate a statului, nu una de control asupra altora. Şi ar mai trebui să ţină cont de faptul că un serviciu de informaţii prea puternic, scăpat de sub control, devine periculos pentru democraţie. Asta, nu înainte de a se întreba cine şi ce urmăreşte prin aceste jocuri?

Autor:  Melania CINCEA

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 16 iulie 2015

Înălbitor CSM 

CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Pentru a transforma griul în alb. Alb imaculat. O atitudine care, în faţa unor evidenţe, nu face decât să adâncească suspiciunile în privinţa raporturilor – neoficiale – ale SRI cu Justiţia.

Melania Cincea

Plenul CSM a respins cererile asociaţiilor de magistraţi care vizau pe de o parte revocarea hotărârii potrivit căreia afirmaţia generalului SRI Dumitru Dumbravă – cea cu instanţele de judecată transformate în câmp tactic al serviciilor de informaţii – nu a afectat independenţa Justiţiei, iar pe de alta, desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la exact această problemă. Prin ceea ce face acum, CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Să „developăm” filmul evenimentelor:

Aprilie 2015: Generalul Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice a SRI, declara, într-un interviu, că instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii: “(…) dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv, am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze. Această manieră de lucru, în care suntem angrenaţi alături de procurori, poliţişti, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare, a scos la iveală punctual şi aspecte care ţin de corupţia sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate.”

Mai 2015: Acuzând încălcarea independenţei Justiţiei, câteva asociaţii de magistraţi au cerut CSM să solicite SRI clarificări care să indice cadrul legal ce permite acestui serviciu să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a unei cauze, în ce constă acest interes şi ce control se exercită asupra sa.

Iunie 2015: CSM a decis că această declaraţie a generalului Dumbravă nu a afectat independenţa Justiţiei. Asta, deşi astfel de afirmaţii duc spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii, care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea – în desfăşurarea unui proces judiciar, SRI are, de jure, un rol limitat la sprijinul tehnic acordat în faza de urmărire penală, un rol care se încheie în momentul sesizării instanţei de judecată – şi spre ideea încălcării independenţei Justiţiei. Mai mult, CSM a refuzat cererea asociaţiilor de magistraţi de a le comunica datele transmise de SRI, ca răspuns la solicitarea Inspecţiei Judiciare, pe motiv că… ar conţine date confidenţiale.

Iulie 2015: Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, Asociaţia Magistraţilor din România şi Asociaţia Procurorilor din România au cerut revocarea hotărârii CSM potrivit căreia afirmaţiile generalului SRI Dumitru Dumbravă nu au afectat independenţa Justiţiei, motivând că CSM şi-a fundamentat hotărârea pe note secrete, fapt văzut ca „o încălcare a însăşi noţiunii de independenţă a Justiţiei”. Şi au mai cerut desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la întrebări pe care ele însele le ridicaseră.

August 2015: Plenul CSM a respins, în şedinţa din 25 august, cererile asociaţiilor de magistraţi care, cum spuneam, vizau pe de o parte revocarea hotărârii potrivit căreia afirmaţiile generalului Dumbravă nu au afectat independenţa Justiţiei, iar pe de alta, desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la întrebări ale aceloraşi asociaţii de magistraţi.

Prin ceea ce face acum, CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Pentru a transforma griul în alb. Alb imaculat. O astfel de atitudine, în faţa unei evidenţe, nu face, însă, decât să adâncească suspiciunile. Care este evidenţa despre care amintesc? De fapt, sunt două.

Prima e însăşi afirmaţia d-lui Dumbravă. Care, în acel interviu, nu s-a referit strict la corupţia judiciară, aşa cum susţine CSM, ci şi la corupţia judiciară. Un „şi” care face ca argumentul CSM să se clatine. Şi, oricum, nu ar sta în pcioare nici dacă admitem că reprezentantul SRI ar fi făcut trimitere doar la corupţia judiciară. Legea nu-i permite SRI să rămână în câmpul tactic şi să-şi menţină interesul sau atenţia până la soluţionarea definitivă a unei cauze penale. De jure, are un rol important, dar limitat în lupta anticorupţie, un rol care se rezumă la sprijinul tehnic acordat în faza de urmărire penală şi care se încheie în momentul sesizării instanţei de judecată. 

A doua evidenţă e falsa invocare, în context, a secretizării corespondenţei. Ce drepturi suplimentare are un judecător membru al CSM faţă de un judecător de la o instanţă din ţară? De când şi în baza cărei legi primii au acces la informaţii interzise celorlalţi? În urma unei decizii luate chiar de CSM, judecătorii şi procurorii nu au nevoie de certificat ORNISS pentru a avea acces la informaţii clasificate, accesul lor fiind garantat de Legea 182/2002, sub condiţia numirii şi a depunerii jurământului. Cu alte cuvinte, de ce nota SRI către Inspecţia Judiciară a CSM a fost clasificată ca fiind „secret de serviciu” şi de ce CSM nu numai că acceptă această situaţie, dar o şi prezintă ca pe un argument indestructibil?

O astfel de atitudine, în faţa unor evidenţe, nu face decât să adâncească suspiciunile în privinţa raporturilor – neoficiale – ale SRI cu Justiţia.

Autor:  Melania CINCEA

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 27 august 2015

Citeşte şi:

Umbra SRI 

A devenit SRI necontrolabil? 

Duplicitate la vârful CSM

Judecător Dana Gîrbovan, fost preşedinte al UNJR: „Regulile luptei anticorupţie trebuie respectate, pentru a nu o discredita şi arunca în derizoriu”

Ceva ce scapă…

Teoria cf. căreia creşterea şomajului este în relaţie directă cu creşterea salariului minim, nu este decât o aberaţie fără seamăn

Zicea o știre la nu mai ştiu ce televiziune că ar deveni neaccizabilă, preţul litrului de benzină ar fi sub cel al apei minerale.
De un sfert de secol vedem cum tot felul de indivizi, care mai de care plini de propia importanţă ne tot spun că e musai nevoie mare să ne aliniem preţurile la cele din vest…
Ne-a trebuit să fim în grupul select al UE, musai să suportăm şi noi ceea ce e acolo, mai ales în ceea ce priveşte preţurile. Altfel cică ar veni vrcinii şi ar cumpăra de la noi lucru care ar însemna o lovitură dură pentru economia ălora, şi ar fi o concurenţă neloială.
O fi şi aşa, dar traba e că ceea ce cumpărăm cu preţuri comparabile cu cele din vest, o facem din salarii care cu mult mai mici, dacă îi spui unui suedez, neamţ, francez sau ce-o fi el ce salarii sunt în ţara noastră se uită la tine şi se gândeşte că eşti dus cu capul…
Ar zice că e imposibil deoarece România e ţară europeană şi nu una pierdută prin Africa.
Şi totuşi, aşa e, acele produse pentru alinierea preţului cărora fac unii bătături le neuron ca să le aducă aproape de preţul produselor similare din vest, trebuie cumpărate din nişte salarii care ălora le par bacşilul lăsat de un pensionar de acolo la frizer.
Cred că nu e nici un fel de noutate dacă spun că în această criză pe care o tot traversăm, pliată peste deja eternizata tranziţie de la economia ultracentralizată spre o economie de consum, preţul este suportat de angajaţi şi de cei cu situaţii cărora dacă le zici precare le faci un mare compliment.
Explozia şomajului (mascat în statistici în ieşirea din şomaj după o perioadă, deci şi din evidenţe), tăierile din salarii şi ajutoare sociale în 2010, aducerea angajatorilor într-o stare cât mai precară prin flexibilizarea prevederilor din legislaţia muncii, au fost nişte costuri pe care companiile private şi statul le-au externalizat punânt toată povara în spinarea celor săraci şi a forţei de muncă.
Nici înainte de intrarea în recesiune nu era în Românica tocmai raiul pe pământ, ponderea remineraţiei muncii în PIB fiind cea mai mică diun Uniunea Europeană. Acolo media era de aproximativ 53%.
Odatră cu criza lucrurile au luat-o tot mai tare prin arătură. Procentul dare revime retribuirii muncii depuse scăzânde de la 44,1% în 2008, la 37,1% în 2013 şi asta în timp ce ponderea profiturilor a cresut de la 55,3% la 63%…
De exemplu, după 5 ani de criză, Petrom care avea cu 9300 de angajaţi mai puţin profitul în schim crescând de cinci ori şi asta în timp ce românii plătesc printre cei mai scumpi carburanţi de pe bătrânul continent … culmea e că în tot acest timp preţul petrolului a scăzut constant.
E drept, în ultimii 5 ani angajaţilor din România le.a crescut un pic salariul minim începând de prin anul 2011 după 2 ani în care fusese îngheţat. E drept şi de asemenea că puterea de cumărare fluctuat, una peste alta, ea scăzând de fapt dacă socotim bine.
Creşterea de care am pomenit a fost criticată dur de un grup de economişti şi de oameni de afaceri care considerau, acum ceva vreme, într-o scrisoare deschisă, că este de fapt o creştere nocivă, anti-economică şi anti-socială.
Chiar trecând peste certitudinia pe care o exprimă semnatarii scrisorii, adevărurile exprimate de ei în esenţă ca fapte absolut verificabile şi anumite teorii economice controversate, stabilesc nişte cauzalităţi nu prea verificabile, chiar de domeniul speculaţiei sofisticate cu forelaţii lăsate la puterea se subînţelegere a adrisantului, în esenţă scrisoareaar trebui să cam dea fiori prin conţinutul ei.
Respectivii semnatari, economistii si oamenii de afaceri, ne eninţă câteva adevăruri cu un apreciabil grad de contestabilitate, plecând dela o teză care ar utea suna cam aşa: Orice creştere a salariului minim, mai ales a muncii slab calificate sau neproductive duce la creşterea şomajului şi la încurajarea muncii la negru în slecial la tineri şi la cei fără multă experienţă în domniul lor de activitate.
Economiştii şi oamenii de faceri despre care vorbim îşi bazează afirmţiile pe argumentul opiniei reieşite dintr-un sondaj făcut pe un grup de economişti, de unde, folosind intuiţia au bordat cu mare veselie.
Doarcă datele empirice arată că nu prea se poate stabili o legătură directă între creşterea salariului minim şi a şomajului. Ce uită respectivii este acea teorie a consumerismului care a contribuit major la ieşirea din criza anilor 30 a SUA care spunea că doar consumând economia va putea fi ajutată să crească.
Începând din prima parte a lui 2011, salariul mini a fost majorat prin Hotărâre de Guvern, şomajul a scăzut în statistici de la 6,6% în 2010 la 5,1 în 2010.
E drept că ieşirile din statistici nu au fost neapărat către angajare ci prin ieşirea din evidenţe, dar asta a fost şi înainte.
Paradoxal, dacă ne uităm la cifrele de după 89 vedem că avem exact invers faţă de ceea ce spun semnatarii scrisorii deschise.
Orice creştere a salariului minim a dus la o scădere a şomajului. Există, ce-i drept, şi unele exemple în care o creştere a salariului minim a fost însoţită de o explozie a şomajului, dar acestea trebuiae văzute în contextul de la vremea respectivă.
Urmărind, în graficul de mai jos, evoluţia ratei şomajului şi asalariului minim vom vedea că nu putem găsi o vorelaţie foarte directă între avoluţia celor două, fapt care arată că rata şomajului are influenţe major din ale părţi pa care, poate, le vom analiza cu altă ocazie.
Dispariţia şi crearea de locuri de muncă e un fenomen mult preea complex ca să se definească drept o urmare a schimbării salariului minim.
Factori mai relevanţi fiind de exemplu predictibilitatea mediului de afaceri, stabiltatea politică sau dimensiunea cererii agregate.

Grafic 1. Crestere economica, somaj si salariu minim, 1994-2013, date INS.

Cei care se opun creşterii salariului minim au ca unul din principalele argumente, impactul acestei creşteri asupra şomajului în rândul tinerilor.
Nici asta nu prea e o chestie susţinută statistic de evenimentele empirice.
Datele ne arată că rata şomajului la tineri nu reacţionează la variaţiile salariului minim.
În zona de vârstă 15-24 de ani, cu foarte mici fluctuaţii, a fost relativ stabilă indiferent de salariul minim. În nici un caz nu putem vorbi de o creştere a şomajului legată evident de creşterile salariului minim după 2011.
Ca şi în cazul şomajului la nivel naţional, şomajul la tineri depinde de cauze care pot fi clasificate drept, structurale.

Şomajul e o problemă. Cu atât mai mult şomajul la tineri. Dar a lega asta de salariul minim cum fac acel grup de economişti şi oameni de afaceri este, să-mi fie cu iertare o aberaţie cât căpăţânile (şi veniturile lor) de mare.
Nu cumva, în autosusficienţa lor, cei 30 de semnatari sunt pe o cale logică paralelă cu realitatea?
Politica mioritocă de păstrare a salariilor minime la nivele ridicole transformând costul forţei de muncă într-nu avantaj amăgitor şi mincinos a pauperizat populaţia, a prejudiciat bugetul plasând ţara într-u cerc vicios din care pare a nu exista o ieşire raţională.
România, o ţară cu pretenţii de europenism pare din pubct de vedere o ţară africană sau asiatică aflată sub medie din acest punct de vedere, pe când din punct de vedere al preţurilor şi al fiscalităţii fiind de fapt o ţară asemănătoare altor ţări din UE.
În mod constant d.p.v. al nivelului de trai e codaşă în Europa în timp ce nivelurile profiturilor sunt din cele mai bine situate în topurile europene.
Costul forţei de muncă şi flexibiltatea angajatorului, obsesiile tot mai prezente la noi sunt de fapt nişte false probleme. Ele nu fac decât să crească gradul de  sărăcie şi diferenţele de nivel de trai dintre România şi Europa civilizată.
În privinţa competitivităţii de asemenea, discrepanţa dintre România şi ţări ca Germania, Suedia, Franta sau Olanda pare a întregistra o creştere tot mai accelerată.
Pe plan global România se situează pe locul 68 din 144 în clasamentul facut de Global Competitivness Report 2014.
Suntem tot mai neeuropeni di acest punct de vedere. Pierdem tot mai mult capital uman esenţial, cea mai bună dovadă fiind cei 3,5 milioane de români care îşi caută un pic de bunăstare în plus în Europa civilizată sau aiurea…
Iar fără capital eu uman ţara aceasta va ajunge să nu mai fie locuită de un popor demn şi care să îşi pretindă locul meritat între popoarele europene cu o ţară locuită de o populaţie dispusă la orice pentru subzistenţă …
Da, cei al căror profituri cresc în timp ce poporului îi scad veniturile vor avea nu peste mult o mare surpriză … aceste profituri îşi vor opri nu peste mult creşterea… ei înşişi, profitorii vor fi împinşi în cele din urmă la dispariţie.
Va trebui doar ca şi poporul să înţeleagă că trebuie să voteze pe cei care le oferă variante reale de creştere a nivelului general de trai şi această clasă politică va fi măturată aşa cum Facebook a măturat pe jos cu arogantul şi mincinosul Ponta.
Atunci poate România va deveni, poate, o ţară europeană normală …

Tribunalul Cluj respinge ca nefondată cererea lui Raed Arafat. Acesta i-a cerut o desăgubire de 100.000 de euro jurnalistului Liviu Alexa pentru dezvăluirile făcute în „ZIARUL DE CLUJ”

 Trebuie să recunoaştem că Raed Arafat si-a creat de-a lungul anilor, după multă zbatere, cu o pasiune demnă de respect şi printr-i muncă se Sisif o imagine extrem de bună, un fel de Cel Unic şi Neînlocuibil tătic al, sistemului de urgenta romanesc. A si muncit, a si gresit, s-a zbătut,  una peste alta, are nişte realizări care nu îi pot fi contestate. 

Indiscutabil doctorul  Arafat este un specialist de prima mână,  apreciat de mari personalităţi în domeniu la nivel mondial. Circulă zvonul că ar urma să fie chemat în board-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

 Lumea i-a văzut zbaterea, a apreciat că cineva venit de departe, a devenit un român de cea mai bună calitate, chiar şi limba română impecabilă, extrem de diferită de limba lui de acasă a contribuit la simpatia cu care îl înconjoară oamenii.

Problema este că aprecierile simpatia, dragostea chiar cu care românii l-au înconjurat, om fiind şi el, a căzut în patima aroganţei, a înfumurării, a autosuficienţei considerând probabil că este Cel Aşteptat, Cel Deneînlocuit, Cel Infailibil, ajungând să se creadă un fel de Dumnezeu al medicinei de urgenţă, intanginil, nerefuzabil, curăţenia personificată. Ce mai … SFÂNTUL RAED – CEL DE OAMENI SALVATORIU  in persona …

Una peste alta, Arafat a început să se considere îndreptăţit ca de la înălţimea funcţiei sale din Ministerul Sănătăţii să creeze un sistem care mimează transparenţa, ajutând la crearea unui „băiat deştept” al sistemului medicinei de urgenţă româneşti: Dan Vasile Gorgan, de la Deltamed.

Gorgan si-a dorit un monopol al productiei de ambulante, a călcat totul în picioare ca să îl obţină …

Un jurnalist clujan Liviu Alexa a fost între puţinii care au înfrăznit să se ia de piept cu sitemul şi să încerce să descâlcească încâlcitele fire ale poveştii, dând în vileag tot felul de amănunte care mai de care mai urâte.

Doctorul Arafat, infailibilul, seful Departamentului de Interventii pentru Situatii de Urgenta (D.I.S.U.), l-a acţionat în judecată pe Alexa, probabil pentru îndrăzneală şi a crut daune morale de 100.000 de euro.  Tribunalul Cluj a respins ca nefondate şi nejustificate pretenţiile lui Arafat.

Astfel, soluţia pe scurt  dată de Tribunalul Cluj a fost:

“Respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul RAED ARAFAT impotriva paratilor LIVIU DORU ALIN ALEXA si publicatia “ZIAR DE CLUJ”, ca neintemeiata, impotriva paratului LIVIU DORU ALIN ALEXA si, ca fiind formulata impotriva unei parti lipsita de capacitate procesuala pasiva, in ceea ce priveste publicatia “ZIAR DE CLUJ”. Obliga reclamantul sa plateasca paratului LIVIU DORU ALIN ALEXA suma de 1860 lei, cheltuieli de judecata. Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare. Calea de atac se depune la Tribunalul Cluj. Pronuntata in sedinta publica din 19.12.2014″.

Siteul nasul.tv publică pe 21 Dec 2014: 

VERDICT: RESPINS! Justiţia îl pune la punct pe tatăl SMURD! |Arafat a cerut 100.000 de euro de la jurnalistul Liviu Alexa. Motivul: ancheta “Raed Arafat şi Dan Vasile Gorgan – ‘băieţii deştepţi’ din sistemul de Urgenţă”

Tribunalul Cluj a respins pretentiile medicului Raed Arafat, seful Departamentului de Interventii pentru Situatii de Urgenta (DISU), care a cerut daune morale de 100.000 de euro jurnalistului clujean Liviu Alexa. Acesta a fost unul dintre putinii jurnalisti romani care a scris despre Raed Arafat si despre sutele de licitatii castigate de catre firma clujeana Deltamed, detinuta de afaceristul Dan Vasile Gorgan, prietenul lui Raed Arafat, in vremea cand acesta detinea functia de secretar de stat in Ministerul Sanatatii. In anchetele sale, Alexa a aratat ca sub Raed Arafat s-a creat un adevarat monopol, jurnalistul vorbind pentru prima data despre “baietii destepti din sistemul de urgenta”.

In procesul civil de la Tribunalul Cluj, Raed Arafat a cerut daune de 100.000 de euro, insa judecatorii au considerat ca pretentiile medicului sunt nefondate.

“Respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul RAED ARAFAT impotriva paratilor LIVIU DORU ALIN ALEXA si publicatia “ZIAR DE CLUJ”, ca neintemeiata, impotriva paratului LIVIU DORU ALIN ALEXA si, ca fiind formulata impotriva unei parti lipsita de capacitate procesuala pasiva, in ceea ce priveste publicatia “ZIAR DE CLUJ”. Obliga reclamantul sa plateasca paratului LIVIU DORU ALIN ALEXA suma de 1860 lei, cheltuieli de judecata. Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare. Calea de atac se depune la Tribunalul Cluj. Pronuntata in sedinta publica din 19.12.2014″, este solutia pe scurt a Tribunalului Cluj.

Raed Arafat s-a simtit deranjat si lezat de o serie de anchete publicate de Liviu Alexa.In aceste materiale de presa se arata cum firma Deltamed, ce apartine unui apropiat de-al lui Arafat – Vasile Gorgan – a castigat foarte multe contracte cu Ministerul Sanatatii. Jurnalistul a aratat ca Arafat, din calitatea sa de presedinte al Fundatiei pentru SMURD si al Societatii de Medicina de Urgenta si Catastrofa din Romania (SMUCR), a avut relatii comerciale cu omul de afaceri Vasile Gorgan, patronul firmei Deltamed SRL din Cluj, care a furnizat mai apoi peste 1.200 de ambulante Ministerului Sanatatii.

Raed Afarat a facut parte din comisiile de licitatie formate la nivelul Ministerului Sanatatii pentru achizitionarea ambulantelor de la firma Deltamed SRL.

Liviu Alexa este unul dintre putinii jurnalisti romani care a scos la iveala jocurile care se fac sub Arafat pe serviciile de urgenta, intr-o perioada in care mii se romani ieseau in strada exact pentru acest medic.  “A fost un proces cu o miza importanta, avand in vedere faptul ca Raed Arafat este un personaj ce beneficiaza de o mare incredere in randul publicului si mai ales pentru faptul ca domnul Arafat castigase in trecut procese de calomnie cu alti jurnalisti. Am fost reprezentat de avocatul Grigore Pop, de la Casa de Avocatura Lapusan, Moscovits, Steopan si Asociatii, un avocat tanar si foarte meticulos, impreuna cu care am demonstrat instantei ca toate afirmatiile din cadrul anchetelor jurnalistice publicate sunt sustinute de realitati, de hartii, de date concrete. Vreau sa-i multumesc atat domnului Grigore Pop, cat si domnului Mihai Lapusan pentru ca si-au asumat acest caz si pentu ca m-au ajutat sa imi demonstrez nevinovatia. Decizia instantei de astazi reprezinta pentru mine inca o dovada ca mi-am facut corect meseria. Intrebarile din ancheta mea raman inca fara raspuns. Nu consider ca decizia de astazi a instantei este o victorie sau o infrangere a cuiva, iau act de ea cu seriozitate si obiectivitate.”, a declarat Liviu Alexa.

Decizia Tribunalului Cluj nu este definitiva, ea putand fi atacata cu apel.

Sursa: ziardecluj.ro

AICI ANCHETA INTEGRALA PUBLICATA DE LIVIU ALEXA IN IANUARIE 2012: 

Raed Arafat şi Dan Vasile Gorgan – “băieţii deştepţi” din sistemul de Urgenţă

Nu stiu cum veti privi voi acest gest, de a publica un text care sa puna la indoiala imaginea lui Raed Arafat, acum cand e pe cale sa fie sanctificat.

Unii vor crede ca il laud, ca, de fapt, el e curat ca lacrima, cum de altfel am si scris. Nu-l laud. Raed Arafat nu e curat ca lacrima, dar nu pot eu demonstra asta. O pot demonstra procurorii sau serviciile, daca au dovezi.

Il acuz nu de luare de mita, ci de ceva mult mai grav pentru imaginea gonflata pe care o are: il acuz ca a patronat, de la inaltimea functiei sale “modeste” din Ministerul Sanatatii, crearea unui sistem ce mimeaza transparenta, dar, e perfect legal, s-a pus chezas in fata opiniei publice pentru a ajuta la crearea unui “baiat destept” in sistemul de Urgenta romanesc.

Si Raed Arafat e un “baiat destept”. Chiar daca sunteti obisnuiti de presa sa credeti ca un “baiat destept” e ala care face milioanele de euro din banul public, eu cred ca “destept” e si cel care “ingrijeste” crearea mediului propice pentru tunuri.

O sa demonstrez in cele ce urmeaza ca Raed Arafat si-a favorizat un amic vechi de 20 de ani, legitimand un sistem incredibil de ingenios, de legal si de eficient prin care SC Deltamed SRL din Cluj, firma prietenului sau din studentie, Dan Vasile Gorgan, a castigat pe tava contracte de zeci de milioane de euro din licitatii, furnizand sute de ambulante si de “proiecte speciale” catre SMURD.

Pentru aceasta ancheta, am muncit aproape o saptamana. Am discutat cu firme care au pierdut constant licitatii in fata Deltamed, am consultat insideri din sistemul de urgenta, am vorbit cu un ofiter dintr-un serviciu secret, cu un celebru avocat de penal, cu oameni din Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta din Bucuresti si Cluj, cu un oficial din apropierea subsecretarului de stat Raed Arafat, cu un om important din anturajul acestuia. Iata ce am aflat.

Asta seara, licitam in… familie!

Pana si tabloidul Cancan, mai degraba atent la pipite siliconate si playboy autohtoni, s-a simtit dator sa puncteze intr-un articol din noiembrie 2011 ca, la finele anului ce tocmai s-a incheiat, Raed Arafat a facut achizitii-record din vistieria statului – 80 de milioane de lei dintr-o lovitura – pentru 236 de ambulante oferite de doua companii “campioane” la achizitii din bani publici: Porsche Romania si Deltamed SRL Cluj.

Ambulantele au fost achizitionate in baza unui contract-cadru care se deruleaza pe o perioada de patru ani si prin care castigatorii urmau sa livreze intre 800 si 1000 de ambulante cu care sa se doteze statiile SMURD si serviciile de profil subordonate Ministerului de Interne.

Cancan a gresit un pic, dar se iarta, numai daca te uitai cu atentie la istoricul licitatiei ai fi putut afla ca acest contract-cadru nu a fost castigat de doua firme, ci de 3: Porsche Romania, Deltamed SRL Cluj si Dlouhy Gmbh, o firma austriaca cu o experienta considerabila, peste 135 de ani in productia de ambulante.

In fapt, cele 3 companii sunt legate una de alta prin fire invizibile ochiului neobisnuit sa priveasca peste declaratiile pompoase de presa.

In primul rand, proprietarul Deltamed, Dan Vasile Gorgan, este asociat cu CEO-ul companiei austriece Dlouhy Gmbh, Martin Dlouhy, mostenitorul imperiului austriac celebru pentru serviciile de productie de ambulante in Austria natala; societatea lor din Romania se numeste Dlouhy SRL (RO 21845695) si are o activitate interesanta, din punct de vedere financiar: in 2008, de exemplu, a avut o cifra de afaceri de 18,3 milioane de lei, in 2010, a scazut considerabil, la 2 milioane de lei, dar tot nu se poate spune ca e o firma moarta. Daca ar fi sa stim cifra de pe 2011, cu siguranta ca am vedea mari schimbari, avand in vedere succesul programat al licitatiei de la final de an.

O fratie frumoasa, chiar daca nu oficializata, exista si intre Deltamed SRL Cluj si Porsche Romania. Nu putem condamna aceasta asociere, dar putem vorbi despre aceste intelegeri.

Primul semn al acestei intelegeri, l-am descoperit in 2008, cand Porsche a castigat o licitatie-soc la Ministerul Sanatatii in valoare de 29 de milioane de lei, evident, pentru livrarea de ambulante, la fel de evident, avandu-l ca subcontractor pe Deltamed. In acelasi an prodigios, Gorgan de la Deltamed echipase direct sau indirect, pe bani incredibili, 816 ambulante, tot din banii Ministerului Sanatatii.

Ne explica mai multe un om din divizia de vanzari a Porsche Bucuresti Nord: “Cunosc relatia apropiata dintre clujeni si oamenii nostri din Porsche, de ea stie inclusiv Brent Valmar (CEO-ul Porsche Romania – n.m.). Cei de la Deltamed au un statut de dealer neoficial, ca sa spun asa, e si normal, cu ajutorul lor, divizia de utilitare a VW a vandut sute de bucati in acesti ani. Imaginati-va ca toti dealerii din tara nu vand intr-un an impreuna 200 de vehicule utilitare, e si normal sa aiba un tratament special. In cazurile astea mai simandicoase, se fac discounturi speciale, se pupa in fund clientul, se leaga relatii mai apropiate”.

Arafat stia ca va fi demis inca din noiembrie

Presiunile ca Raed Arafat sa isi dea demisia au inceput inca din noiembrie. Putini stiu acest lucru. Insusi Arafat s-a plans unui apropiat ca primeste constant telefoane sa plece, inclusiv de la Traian Basescu, nemultumit ca se opune reformei in sanatate. De ce nu a plecat decat recent? Fiindca domnul Arafat a crezut pe bune ca poate sa il convinga pe Basescu sa opreasca totul. Rabdator, presedintele Romaniei a pus in continuare presiune, fortandu-l pe Arafat sa ofere si un motiv sau un gest care sa forteze plecarea sa. Acel moment a venit cand Raed Arafat a declarat sus si raspicat ca nu este de acord cu ministrul sau. Ce e corect, e corect. Basescu a avut dreptate sa spuna asta: cand contesti pozitia guvernului din care faci parte, atunci te iei frumos si pleci sa contesti ce vrei, dar din afara acelui guvern.

O declaratie interesanta am smuls de la un oficial cu rang inalt din PDL care mi-a spus: “O greseala enorma dupa demisie a fost ca Raed Arafat a mintit opinia publica, a dezinformat-o, isterizand oamenii ca se intentioneaza desfiintarea sistemului de urgenta. Asta l-a suparat rau pe Basescu, care era dispus sa treaca peste incident si sa se concentreze pe adoptarea reformei. Cum insa Arafat a insistat, am vaga premonitie ca domnul Arafat o sa o sfecleasca urat de tot. Caci Basescu e obsedat sa faca aceste schimbari in sanatate. Nu m-as mira sa aiba inclusiv probleme cu Justitia (n.m. – Arafat)”.

Intre timp, am aflat cu totii deja ca Basescu i-a solicitat lui Boc retragerea proiectului, gest ce a atras manifestatii de simpatie pentru medicul de origine palestiniana, ba chiar am asistat si la un pas inapoi din partea premierului care a dat de inteles fatis luni, 16 ianuarie, ca Arafat se poate intoarce inapoi in minister, daca doreste, sau poate participa ca membru in comisia ce va pregati noul proiect al reformei in sanatate.

Permiteti-mi sa cred ca gestul e de fatada. Permiteti-mi sa nu cred ca orgoliul presedintelui Traian Basescu s-a micit peste noapte.

Asa cum interesant remarca un domn din serviciul secret national, am numit SRI, “din cauza originii, palestinian fiind, domnul Raed Arafat nu putea sa scape de monitorizarea noastra. Pana la urma, chiar daca e mai roman decat multi romani, sistemul de urgenta din Romania este considerat obiectiv major de siguranta nationala, este normal sa fim atenti la ce se intampla acolo. Si stim ce se intampla acolo. Sub domnul Raed Arafat, toti iau spaga. Oameni din minister, din Inspectoratele pentru Situatii de Urgenta, din Consiliile Judetene… Unele spagi sunt mici, diverse obiecte, altele sunt considerabile. Este insa treaba organismelor de lupta impotriva coruptiei sa ia masuri, noi veghem pentru alte “detalii”.

Ca vom asista la un dosar instrumentat pe numele lui Arafat, la o razbunare politica sau la punerea batistei pe tambal, numai timpul ne poate spune.

Presiuni pe Minister de la Arafat, Deltamed, Ambasada Austriei si Ambasada Germaniei. Coafura nu a rezistat

De ce a mai stat atunci Raed Arafat pe functie si in decembrie? Fiindca, printre altele, trebuia sa rezolve o situatie complicata pentru firma prietenului sau clujean, Dan Gorgan, caruia tocmai i se blocase de la minister achizitia a 200 de ambulante pe care Gorgan le cumparase deja.

Aici, merita sa ne oprim putin. Contractul-cadru, pe 4 ani, prin care Ministerul Sanatatii se obliga sa ia intre 800 si 1000 de ambulante, era deja semnat. Dar un contract-cadru fara un contract subsecvent nu valoreaza nimic. Contractul subsecvent este contractul ce decurge dintr-un contract primar, sau initial, prin care, practic, se comanda executia unei transe de produse (in cazul acestui contract).

Dupa semnarea acordului-cadru, semnarea contractului subsecvent a fost amanata chiar de catre castigatori, adica de catre Deltamed si Porsche Romania, care incercau sa schimbe in favoarea lor, printr-o dispensa de la minister, nivelul cursului euro-leu, defavorabil in momentul castigarii licitatiei, mult mai bun in lunile de la finele anului. Tergiversarea asta a fost in prima faza de bun augur, caci, intre timp, contestatiile la licitatia cea mare au fost finalizate pozitiv in favoarea actualilor castigatori, dar a devenit presanta in momentul in care saptamanile treceau, iar din partea Ministerului nu se vedea nicio miscare.

Fapt recunoscut de insusi patronul Deltamed, intr-o discutie cu mine: “Noi primisem de la Minister un contract, pregatit de ei spre semnare, l-am semnat, l-am intors la minister, dar nu a mai venit inapoi semnat de ei”.

Desi nu avea niciun contract semnat de la Minister, Dan Gorgan a dovedit un curaj nemaipomenit, o generozitate de patriot, si a dat in productie, adica spre dotare si amenajare, cele 200 de ambulante. Mai precis, 203 ambulante:

– 23 de Ambulante de tip C construite pe un sasiu Volkswagen Crafter

– 110 Ambulante de tip B cu tractiune 4×4 construite pe sasiu Volkswagen Transporter

– 70 Ambulante de tip B cu tractiune 4×2 construite pe sasiu Citroen Jumper.

Discutam aici de bani seriosi, de valori mari pe care Dan Gorgan le-a riscat ca la ruleta, facand achizitii de masini, echipamente si sisteme in valoare de cel putin 12 milioane de euro, fiind constient ca nu are un contract semnat!

Cum explica Gorgan situatia: “Noi am aflat dintr-o conferinta de presa despre numarul concret al ambulantelor, abia dupa aia ne-a venit draftul de contract. Da, am riscat, fiindca s-a mai intamplat si in alti ani la fel, si pana la urma totul a fost ok. Ce se intampla daca nu mai venea contractul? Dadeam faliment! Presiunile s-au facut din mai multe parti. Am inceput sa facem presiuni la minister, sa intrebam ce se intampla?!”.

In discutia cu patronul Deltamed, acesta nu a negat nici presiunile facute in numele companiei sale, nici cele facute pentru realizarea acestui contract de catre prietenul sau, Raed Arafat, subsecretar de stat la Ministerul Sanatatii, nici interventiile la nivel diplomatic din partea Ambasadei Austriei sau Germaniei.

Ba chiar l-am intrebat fatis pe domnul Gorgan daca i se pare normal ca un prieten vechi de-al sau cu functie foarte importanta in Minister sa intervina pe fata pentru ca interesele sale comerciale sa se realizeze. Mi-a raspuns ca intrebarea i se pare tendentioasa (am inregistrat totul), ca nu vede care e problema, atata vreme cat totul a fost corect.

Aici nu reusesc sa ma dumiresc eu: sunt un ziarist tendentios cand intreb asta?

Discutam de un blocaj de 14,4 milioane de euro (18 de milioane de euro TVA inclus), pe putin atata valorau acele ambulante, conform contractului, iar clujeanul putea sa se friga rau de tot! Cu mare greutate, subsecretarul de stat Arafat a reusit sa deblocheze situatia, iar Gorgan a avut niste sarbatori mai mult decat fericite: sa-ti intre in conturi atatia bani, e mai mult decat poate spera chiar si Mos Craciun!

Ca sa imi verific inca o data munca, desi aveam, practic, confesiunea sefului Deltamed, am consultat si un functionar al Ministerului Sanatatii:

“Dom’le, Raed era innebunit! Facea niste presiuni enorme. Si aia de la Deltamed, la fel! Au intervenit pe toate caile posibile si imposibile, au folosit inclusiv influenta ambasadelor. Pe de o parte, presau aia de la Ambasada Austriei, ca baiatul din Cluj are un asociat austriac. Pe de alta parte, astia de la Porsche, prin ambasada nemtilor, ca doar masinile erau Volkswagen, aveau super interes sa nu ramana cu ele! Pana la urma, au reusit sa deblocheze achizitia, dar a iesit cu scandal si mai mare dupa aia. Nu stiu de unde si cine a sunat, dar s-a spus clar catre Deltamed ca acel contract pe 4 ani e blocat pe termen nelimitat, din lipsa de bani”.

In Codul Penal, nu exista infractiunea de “presiune” pe oamenii sau institutiile statului. Dar daca ar fi existat…

(In discutiile telefonice cu domnul Gorgan, am avut impresia mereu ca isi bate joc in mod civilizat de mine. Intrebandu-l ce suma de bani a incasat de la Minister la finele lui decembrie, culmea, domnul Gorgan a spus ca nu isi aduce aminte, ca treburile cu intrarile de bani din firma nu il intereseaza musai. Mi s-a parut ciudat sa spui ca nu iti aduci aminte ca ti-au intrat in cont cateva milioane de euro intr-o zi de decembrie. Sunt convins ca si lui Ion Tiriac i s-ar fi parut demn de interes faptul ca tocmai i-au intrat in conturi 14-15 milioane de euro intr-o singura zi!)

Nota: Dan Gorgan a fost avertizat ca discutia mea cu el va fi inregistrata, stia ca o sa scriu un articol despre faza din decembrie, despre relatia sa cu Raed Arafat, deci a raspuns in cunostinta de cauza.

De ce il ajuta Arafat pe Dan Gorgan sa faca zeci de milioane de euro?

Fiindca cei doi se cunosc bine de tot, au fost prieteni la catarama inca din timpul studentiei. Anii au trecut, Raed Arafat a inceput sa construiasca de unul singur proiectul de Urgenta de la Targu-Mures, Gorgan s-a lansat in afaceri. Arafat traia vremuri grele, ceea ce a facut el la Targu-Mures poate fi considerat pionieratul sistemului de urgenta asa cum arata el astazi. In acele vremuri, orice sprijin conta. Pe atunci, Dan Gorgan detinea dealership-ul firmei Volvo la Cluj, prin intermediul firmei X-Car, si avea deja o bruma de avere. Generos din fire, Gorgan a fost cel care a donat prima ambulanta, chiar daca second-hand, Fundatiei pentru SMURD, ONG-ul prin care Arafat efectua operatiunile de achizitii si primire de donatii. Dar nu a donat-o “pe sleau”, asa cum circula legendele urbane, ci a scos bani din buzunar, ambulanta fiind achizitionata din Austria.

Chestionat telefonic asupra relatiei cu Raed Arafat, Dan Gorgan asculta cu atentie intrebarile si raspunde diplomat, dar pe langa: “Nu mai tin minte momentul, dar cred ca prin 1991 sau 1992 ne-am intalnit prima oara. Nu am donat nicio ambulanta (n.m. – nu a donat-o efectiv, a sponsorizat achizitia ei), dar am donat un aparat din partea Crucii Rosii, asta era momentul cand ne-am cunoscut”.

Relatia cu Arafat a devenit din ce in ce mai buna. Un prieten de-al domnului Gorgan remarca: “Dan nu avea niciun interes pe atunci, era pura generozitate. Pe atunci, era un tip generos. Anii si banii l-au schimbat, mai ales cand si-a dat seama ca poate sa profite de bunul simt al lui Arafat. Dar nu, atunci nu era cazul. Insist sa spun ca Dan l-a ajutat si mai mult in anii care au urmat. Iar Raed Arafat a putut face pasi insemnati in a demonstra comunitatii ce inseamna un proiect profesionist de interventie, un sistem de urgenta eficace. Si nu a uitat de efortul prietenului sau, a apreciat mereu insemnatatea gestului”.

Ia Raed Arafat spaga?

O sa ne intoarcem la lucruri mai concrete, dar pana atunci o sa va spun ce am aflat din gura unei surse extrem de apropiate de cei doi. Am fost mereu curios, din postura de ziarist, daca Raed Arafat a luat spaga si, daca nu, de ce a facut toate aceste lucruri pentru Dan Gorgan?!

“Eram si eu mereu intrigata cum de Raed face atatea lucruri pentru Dan, cum de nu vede ca e folosit. Acuma, e foarte dificil sa va explic eu personalitatea lui Raed. Intr-o tara in care toti iau spaga, dau tunuri, un om ca Arafat e o poama rara. Raed Arafat nu ia spaga. Nu a luat niciodata. E pasionat, obsedat in sens patologic de meseria sa, dar nu e un spagar. A vrut mereu sa faca un sistem puternic de urgenta. Si a reusit. In 2006 mai putin, dar tunurile lui Gorgan au inceput in 2007. Raed Arafat era deja un nume de necontestat, a fost o chestiune foarte interesanta. Caci Deltamed facea lucruri de calitate. Si astazi face lucruri de calitate, chiar daca dumneavoastra, ca ziarist, nu o sa scrieti asta. Munca celor de la Cluj este impecabila, cand livreaza ambulante, nu exista cusururi, iar asta au spus-o oameni din straintate care se pricep. E drept, intre timp, au mai aparut firme care ar putea face lucruri foarte bune. Dar ele nu mai incap de Deltamed. Pur si simplu, Arafat, naiv, a zis: de ce nu? Si l-a bagat peste tot pe Gorgan. Asa a ajuns Gorgan “baiatul destept” din sistemul de Urgenta. La vremea respectiva, i-a innebunit pe toti. Nimeni nu stia de unde a aparut omul asta. Apoi, s-au resemnat. Era evident ca nu puteau castiga in fata lui mai ales cand totul parea servit pe tava. Sa va explic eumecanismul pe care l-a folosit Gorgan in relatia cu Arafat.

La inceput, au fost ambulantele. Deltamed le livra, erau de calitate, isi luau banii. Arafat avea incredere ca munca de la Deltamed e bine facuta, putin ii pasa cat se facea profit pe ele, el era bucuros ca reusea sa isi realizeze visul, sa doteze cat mai multe unitati cu ambulante. Dar lui Gorgan nu ii era destul, simtea ca e loc si pentru tunuri mai mari. Si a speculat chiar pasiunea lui Arafat. Gorgan pregatea saptamani intregi cate un proiect special, sa zicem o masina-prototip pentru interventii la accidente colective si calamitati. Ii impuia capul lui Arafat, ca ce bine ar fi sa aiba si aia, pana cand Arafat ii zicea sa o si produca. Gorgan nu risca nimic, avea grija sa o produca la nivelul cel mai bun de echipare, dupa care Arafat i-o cumpara din banii stransi inFundatia Pentru SMURD, ca sa nu ramana in paguba. Prin aceasta fundatie, in fapt, se pregateau tunurile pentru viitoarele licitatii.

Planul era perfect, e perfect si azi: dupa ce achizitiona “prototipul” de la Gorgan, Arafat incepea sa il promoveze in randul institutiilor de stat direct interesate: SMURD, ISU, etc. Aia, va dati seama, cum sa ii zica nu lui Arafat, mai ales ca in 2007 era pe un mare val! Caietele de licitatii, ma refer la aspectele tehnice, erau – minune! – gata facute, se punea totul transparent la licitatie, sa nu zica cineva ca se fac smenuri, si hop! castiga Gorgan – caci era singurul care putea sa faca pretul bun si sa il faca si rapid, doar il avea gata, nu trebuia sa se chinuie sa gaseasca de la furnizorii extreni preturi si sa stea in proiectare luni de zile, cum incercau alte firme! Acesta a ramas in mare sistemul perfect prin care Gorgan, sustinut puternic de Arafat, a reusit sa castige licitatii dupa licitatii pentru proiecte speciale. Eu zic ca nu era corect nici atunci, nici acum, dar, deh, prinde orbul, scoate-i ochii!”, ne-a declarat sursa respectiva.

Un model de “proiect special” intitulat “Autospeciala Interventie Dezastre” – Punct Medical Avansat pentru interventii in cazul unor accidente colective si calamitati.

Nimeni nu zice ca nu ar fi utila masinaria: cu ea se intervine in cazul unor accidente colective dezastre si calamitati, fiind dotata cu 2 corturi gonflabile unde se pot primi pacienti si se poate acorda primul ajutor specializat. De asemenea, ea contine un set de descarcerare complet pentru accidente rutiere, targi pentru transportul pacientilor, kit-uri pentru arsuri.

Revin si repet: eu nu contest necesitatea acestor investitii, asa cum arata si “Autospeciala Interventie Dezastre”, care are seturi de resuscitare nou-nascuti. Un asemenea “proiect special” a fost vital in momentul dezastrului de la Maternitatea Giulesti.

Dar nu ma cumpara argumentul acesta, atata vreme cat sub perdeaua necesitatii si a lucrului bine facut, se ascunde un sistem ce desemneaza din start un castigator “programat” al licitatiei.

Ca o mica acolada de final, dupa ce Fundatia pentru SMURD a cumparat primul prototip de genul celui prezentat mai sus, nu a trecut mult timp si, q.e.d, l-am vazut mintenas implementat cu mare tam-tam.

In noiembrie 2008, presa vremii titra cu generozitate urmatoarele:

Trei autospeciale pregătite să intervină în caz de dezastre au fost prezentate miercuri la sediul Ministerului de Interne. Acestea vor fi preluate de către Inspectoratele de Urgenţă din trei judeţe. 
Cele 3 autospeciale destinate intervenţiei la dezastre, accidente colective şi calamităţi vor ajuta echipele de medici să ajungă mai rapid în zonele cu probleme şi să acorde primul ajutor mai multor pacienţi deodată. Proiectul ministerului prevede achiziţionarea de alte 50 de maşini de acest fel. Noile autospeciale sunt dotate cu echipamente de prim ajutor, intervenţie în caz de necesitate şi pot transporta până la 11 victime. 
Deocamdată cele trei autospeciale vor fi repartizate la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti, Iaşi şi Mureş. La prezentarea de la ministerul de Interne au participat ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolaescu (din Mures – n.m.), şi subsecretarul de stat în MSP, Raed Arafat, care a declarat că intenţa este ca toate judeţele să fie echipate cu o astfel de autospecială. Raed Arafat a atras atenţia că noile maşini trebuie folosite doar în situaţii speciale.

E doar un prim episod. Nu avea sens sa incarc pe blog mai mult pentru moment. In zilele ce urmeaza, voi reveni cu si mai multe detalii despre baietii “destepti” din sistemul de Urgenta romanesc, i-am numit pe domnul Raed Arafat si domnul Dan Gorgan, de la Deltamed Cluj.

O sa aflati cum se pune o piedica unui concurent insistent, cu firma carui mare jurnalist de anvergura si-a pus mintea Gorgan, cum se face lobby la ISU-urile judetene “sa mearga lucrurile bine”, care este profitul real al activitatii Deltamed si de ce nu il vedem si in scripte, ba poate, daca sunteti cuminti si o mare surpriza…

Liviu Alexa

PS: Nu e un ziar, e doar un blog, asa ca o sa imi permit si un Post Scriptum intr-o nota mai personala.

Raed Arafat si-a creat de-a lungul anilor, prin foarte multa munca si pasiune, o imagine impecabila, de Dumnezeu al sistemului de Urgenta romanesc. A si muncit omul, a si gresit omul, dar, per total, realizarile sale sunt incontestabile. Raed Arafat este un specialist de prima clasa, laudat si apreciat de somitati in materie la nivel mondial. Unii vorbesc pe la colturi ca e atat de bun profesional, incat maine ar putea fi chemat in board-ul Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

Dragostea si aprecierile publicului larg i s-au suit insa lui Raed Arafat la cap. A ajuns de o infumurare sora cu mitocania, imi aduc aminte chiar de un episod cand a indraznit sa ridice tonul la adresa Danei Grecu, ramasa perplexa. Noroc ca a intrat Victor Ciutacu pe telefon si l-a pus la punct, intr-atat de nesimtit fusese Arafat in acel episod.

Raed Arafat a ajuns atat de pretios, incat chiar se crede Dumnezeu in “industria” din care face parte: intangibil, de nerefuzat, curatia personificata. Dar nu e.

Stiu ca o sa imi atrag oprobiul adulatorilor lui Arafat, stiu ca, din momentul publicarii acestei anchete, o sa fiu considerat o javra basista, stiu ca o sa ma manance focul Gheenei si ca o sa mor de infract si SMURD-ul n-o sa mai vina la mine.

Imi asum totul.

Nu fac pe procurorul, nu dau “interceptari”, daca vor considera necesar, procurorii DNA se vor autosesiza, de asta sunt sigur. Vreau doar sa spun ca, desi legale, manevrele de mai sus nu sunt in regula, afecteaza competitia, pagubesc statul, mascheaza maiestrit un sistem corupt, cel al sanatatii, in care 6 miliarde de euro anual devin carne de tun. Sau, sa imi iertati ironia, carne de “tunuri”.

Cat despre Dan Gorgan, cel obsedat sa nu apara in presa nici “de bine”, nici “de rau”, cel care crede ca a sters toate urmele fotografice cu propriul sau facies, ei bine, de-acum a intrat in lumea vizibila in care trebuie sa se afle toti cei ce fac afaceri cu statul.

O poza cu el n-am gasit, dar e o chestiune de timp pana cand eu sau alt ziarist va gasi o imagine cu Gorgan.

Era si culmea sa reziste la nesfarsit ascuns dupa un site www, Gorgan si-a dorit un monopol, cel al productiei de ambulante, si a calcat in picioare mereu ca sa ajunga acolo unde si-a dorit. Unii insa nu mor, sunt cadavre ambulante, ci pot inca sa vorbeasca.

Cand esti atat de obsedat sa nu existe nicio urma de-a ta, dar esti in egala masura si atat de prost incat nu esti in stare sa gasesti un paravan care sa iti ascunda numele, inevitabil o sa ajungi pe buzele tuturor.

Toti din industria medicala il stiu pe Dan Gorgan de la Deltamed.

De azi, si voi, cei ce nu va bateti in licitatii pe bani grei, veti sti cum isi face Dan Vasile Gorgan banii cu statul.

Inca ceva: mai sunt si alti ziaristi care urmaresc subiectul. Ma bucur mult. Sa fie competitie! Daca e cineva dornic sa vorbeasca cu mine din presa, sunt dispus sa ii ofer si alte piste pe care le stiu, dar pe care inca nu le-am batatorit cum trebuie.

Sursa: liviualexa.ro

ORESTE CONSIDERĂ CĂ PRIETENUL LUI, MIRCEA BADEA, ÎNNEBUNEŞTE ?

„Văzând şi citind peroraţiile furibunde ale prietenului meu (Mircea Badea), m-am gândit cu toată onestitatea, că pe un om nebun îl poţi ajuta cu tratament sau rugăciune. Bani de tratament nu am să-i dau, are el suficienţi…” – Oreste Teodorescu, prietenul lui Mircea Badea

Paranoicul Mircea Badea …

Mă uitam la Mircea Badea care conmtinuă să se facă de râs în emisiunea sa interisă minorilor ÎN GURA PRESEI (indiferent de situaţie, un penis în o gură se numeşte sex oral chiar dacă gura e a presei sau a altcuiva)…

Iată că, viteazul lingău al lui Voiculescu a ajuns cu ratincul în budă … astfel, ticăloşii au început să îl atace pe el, erectul moraliceşte vorbind.

„Tocmai am fost înjurat şi ameninţat cu împuşcarea în cap, într-o benzinărie din Titan …  Da, există martori”.

Evident că nu a arătat martorii dar nu îl putem contrazice .. dar cred că dacă îi vedem îi recumoaştem, poate,  la acel miting instant şi spontan, fără nici un fel de pregătire … Acel miting a surprins pe toată lumea Mircea Badea şi amantul său, Victor Ciutacu trecând pe acolo absolut întâmplător, având la ei megafoane pentru că aşa vorbesc ei unul cu altul. Atunci  cinci autocare i-au adus pe ăia din Alexandria pentru că alţii erau mai scumpi, mirabil este că din acele autocare au fost aproape pline, mitingul, fiind, cum am mai spus spontan… nici măcar şase luni nefiind promovat.

Eu mă întreb de ce nu face cineva nişte păpuşi … cu Badea în şpagat… pe post de mâner pentru ştampilă …

Badea susţine că  a fost atacat politic…

Badea presupune că cel care l-a ameniunţat a fost mânat mârşav, de la spate … ghici de cine … de Băsescu evident … sau mai precis de băsism … ce o înţelege Badea prin băsism e o enigmă …

Nu ştiu dacă a observat cineva, dar de când Mircea Badea îşi împlântă cât de adânc poate limba în colonul lui Dan Vouculescu, acesta nu s-a mai băşit la televizor…

E bun şi Badea la ceva … ca dop contra naturii … E drept că uneori probabil presiunea din maţele stricate ale Voiculescului mai trebuie şi eliberată … fapt care se consumă evidenzt cu Badea trăgând pe nară biogazul Voiculescului .. doar aşa se explică duhoarea pe care o emană televizorul când sapare Badea imdiferent de cât deodorat stric … În fine …

Ce mă uimeşte este că Badea  consideră că vinovat e un imbecil telespectator al Antenei 3 sau a,  D.zeu să-l odihnească, OTV-ului… sunt singurii cretini spălaţi pe creier … că Badea zice: 

„un spălat pe creier, d-ăsta de pe net, care, de fapt, nu s-a uitat la televizor dar i-au spus unii ceva”.

E adevărat, cretini spălaţi pe creier există şi pe internet inevitabil pe invecţia sa de blog sau a lu’ tanti Mareana… mă-sa (vedeţi, mă-sa lu’ Badea are cratimă nu cum zicveau alţii că nu mai are la vârsta ei …

Nu, ăştia nu sunt spălaţii pe creier care scriu pe blogul lui Mircea deoarece nu reiasă că au folosit cuvântul „căcat” cel mai întâlnit cuvânt pe blogul suspomenit …

Foarte extrem de surprinzător este că Mircea Badea nu vorbea de o ripostă … Viteaz cum e Badea nu umblă fără sculă la el.. pistolul său e unul cu glonţ cu care trage după câini, interesant e că nimeni nu îl întreabă de ce trage în oraş cu arma după câini când se duce acasă noaptea la două, lucru mărturisit de el … acum vreo doi ani …

Mircea Badea suge … (scuze, am strănutat) Mucea Badea sugerează că are şi martori…  Evident, asta ca să nu îi vină cuiva ideea să vadă ce au înregistrat camerele de supraveghere … probabil ar reieşi că agresorul e chiar Badea … când tragi prea mult pe nas se mai întâmplă … (nu, nandrolonul nu se bagă în fizic prin .. narare …).

Deşi nu a arătat, Badea a notat numărul maşinii celui care l-a agresat doar verbal, împuşcarea rămânând doar la „stadiul de intenţie”: „Băi, băi, te împuşc în cap! Te împuşc în cap!”, şi a aflat că autoturismul aparţine unei societăţi de catering cu sediul pe Strada Fabrica de Glucoză.

Ce-i drept, nici nu e sigur că pistolul era în mâna agresorului … e posibil ca acesta să fi fost în mâna victimei…

De ce nu era posibil ca, atunci când Badea l-a văzut pe respectivul să fi reacţionat în forţă, ca Năstase să îşi fi înfipt pistolul în tâmplă … Poate o fi spus „Bă dacă nu pleci eu mă împuşc” şi nu „Băi, băi, te împuşc în cap! Te împuşc în cap!”, cum susţine … şi a aflat că autoturismul aparţine unei societăţi de catering cu sediul pe Strada Fabrica de Glucoză.

 Daaa .. glucoza este extrem de periculoasă şi dispusă să atace pe oricine  … politică, deh… …

De foarte multe ori, ştiindu-se păzit de bodyguarzii plătiţi de Antena Grup în paranoia sa tot mai accentuată de la o vreme, limbajul lui Badea este ectrem de agresiv şi dacă nu ar avea „spatele „ pe care îl are ar trebui arestat după fiecare emisiune măcar pentru injectivele pe care nesimţitul le proferează pentru aşi flatula.. pardon, flata, stăpânul băşinos …

Acuma se pune întrebarea legitimă … Dacă nu era acest mârşav atac dovedit până acum doar de cel mai infect şi needucat elementar fiu al ţaţei Mareana tanti profa de română (nu de sex că pe aia o chiamă Laura Andreşan şi nu Mareana Badea)… oare cum mai găsea Mirtchiuliq ocazia să spună despre cei ce nu sunt de acord cu lăturile pe care le ejaculează zilnic „În Gura Presei”:  „propagandişti ticăloşiţi, demagogi şi fără scrupule, care mă înjură din prima secundă fără niciun motiv”, afirmând că „.

Săracii antenişti  … nici măcar nu suntn la prima ameninţare … pe la mijlocul lunii iulie, jurnaliştii Antena 3 au fost ameninţaţi cu moartea în mediul online. Un telespectator „împătimit” al postului (normal că împătimit deoarece circulă zvonul că ar exista bănuiala că individul ar fi angajat la „Antena Grup” şi că IP-ul acelui mesaj de alimentare ar fi unul al unui computer din un birou al Antena Grup, mesaj în cxare stătea  scris că ziariştii de la Antene trebuie „împuşcaţi în stil stalinist, cu un glonţ în ceafă”.

Badea, viteaz cum e din născare, întotdeauna când are în apropiere haidamacii bodiguarzi, a comentat ameninţările primite de colegii săi, la modul următor: „Eu mă gândeam să mă duc să-l caut pe ăsta. Îl găsesc, mă duc la el şi-i zic: «Prietene, vrei să mă împuşti. Am venit!». Mă întorc şi cu spatele, mă şi leg la ochi” (da, am văzut şi eu filmul ăsta, doar cei curajoşi săteau în faţa plutonului cu ochii dezveliţi ca să vadă cum se trage, laşii nu) ….

„Eu nu dau doi bani pe instituţiile statului, pentru că nu există. Există nişte găşti infecte, care sunt nişte slugi oribile ale unor şmecheri. Şi, de vreme ce unul vrea să mă împuşte şi declară asta, eu zic să dăm drumul la treabă”, a continuat paranoicul. Găştile miticilor, se vede treaba, nu mai au altă treabă decât să îl atace pe Badea… Bine, atacul neputând fi dovedit cu .. dovezi … putem considera că e la stadiul de intenţie cum zicea vedeta plătită ca fotbaliştii deşi la inteligenţă e departe de aceştia…

Labagiul care se produce zi de zi singur în gura presei române face praf speranţele nubiulelor ce intră în orgasm imediat ce aceste îşi începe emisiunea şi termină în baiue după genericul de final … Acestea sperau să vadă o bătaie  ca-n „7 păcate” … nu…

 „Nu o să se întâmple nimic. Nici n-o să vină să mă împuşte, nici n-o să vină să-mi dea cu târnăcopul în cap. O să scrie mizeriile astea în spaţiul public. Iar eu o să mă umplu de nervi, pentru că trăiesc într-o ţară fără instituţii. Atâta tot!”, a declarat  Mircea Badea.

În bătăuş a tot pozat .. nu-l mai crede nimeni .. aşa că …ghici… devine victimă  … ce e mai simplu decât să storci o lacrimă din glandele sudoripare dezvirginate de emoţionantele poveşti ale lui Mircea Radu care se fandosea „din dragoste” de ţi se făcea greaţă.

De fapt despre ce e vorba?

De nimic… Mircea Badea a început să intre în crize de paranoia de când, oricât de mult se laudă cu ratingul acesta i-a intrat de fapt în prăbuşire, şomajul păscându-l pe imbecil. E simplu … de la Antena Grup dispari imediat ce ratingul tău scade … Vezi cazul Ciutacului …

Faptul că Mircea Badea are probleme psihiatrice, şocant, este adus în spaţiul public de prietenul lui Mircea: Oreste Teodorescu.

Deşi Oreste are de la o vreme tot mai puţine momente  de luciditate, iată că totuşi le are .. şi când le are se îngrozeşte … vede că:

Mircea Badea  înebuneşte „perorând furibud”

Acesta, şi el cam dus cu pluta de obicei, în un moment de semiluciditate a spus:

“Văzând şi citind peroraţiile furibunde ale prietenului meu, m-am gândit cu toată onestitatea, că pe un om nebun îl poţi ajuta cu tratament sau rugăciune. Bani de tratament nu am să-i dau, are el suficienţi, dar aroganţa şi vidul interior îl vor obliga să se creadă singurul normal…Vă rog şi pe voi, nu-i răspundeţi la agresiune şi mârlănie cu aceleaşi reacţii de la bust în jos. Regret ca cel care promova adevăruri consistente a ajuns să se exprime mai puţin elevat decât Romeo Fantastic! Prietene, ai fost fantastic, acum eşti doar fanatic! În ciuda tuturor slovelor tale mârlăneşti şi profund neadevărate, în special în ciuda tuturor celor care spun că eşti pierdut definitiv, eu cred în tine, şi în capacitatea ta de a te reîntoarce la normalitate şi bun simţ!”. Acest mesaj a fost urmat de altul: “E penibil să te lupţi cu cineva sortit mereu să piardă!” (Seneca) Din compasiune eu renunţ! Ceea ce am avut a spune, am zis! Vreau să rămân, totuşi cu o amintire plăcută!”, a scris Oreste pe pagina personală.

UPDATE: 

Adrese la care poate fi văzută declaraţia lui Orteste:

http://www.click.ro/vedete/romanesti/Oreste-Mircea-Badea-spune-adresaoreste_mircea_badea_scandal_0_1689431071.html

http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/oreste-ii-da-replica-lui-mircea-badea-pe-un-om-nebun-il-poti-ajuta-cu-tratament-sau-rugaciune.html?page116=2

http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/oreste-il-face-praf-pe-mircea-badea-ce-spune-la-adresa-lui–22868.html

http://ampress.ro/stiri/badea-si-oreste-se-balacaresc-pe-facebook-mason-ia-bani-de-la-politicieni-un-om-nebun/

http://www.cdnews.ro/lifestyle/oreste-teodorescu-ii-da-replica-lui-mircea-badea-prietene-ai-fost-fantastic-acum-esti-doar-fanatic/

http://www.reportervirtual.ro/2013/09/mesajul-lui-oreste-pentru-mircea-badea.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/mircea-badea-conflict-oreste-explicatii-emisiune-463725.html

ş.a.m.d. …