Arhiva

Archive for the ‘Amuzant’ Category

O legendă: Profesorul Indoleanu

Din profesorul Ioan Indoleanu, care preda Matematică la Facultatea de Mecanică,   nonconformismul a făcut o legendă a Clujului. Cine l-a cunoscut își va aminti de dânsul, aproape cu religiozitate … 

Era un tip senzațional … mare amator de bancuri si tarii …  dupa ’90 a publicat doua culegeri de bancuri intitulate “Cine-a barbierit statuia” si “Viata romantata a lui Bula”… nu știu câți profesori de matematică erau în stare să te pice și pentru o greșală de ortografie sau să te treacă dacă reușeai să faci o glumă bună chiar dacă erai ”lemn” la examen. Era de felul dumnealui un domn: ”Pe dumneata te trec nu pentru că nu ești bou ci pentru că eu sunt un domn” …

Legendele toamnei: Profesorul Indoleanu

Autor: Julius Constantinescu

Partea I

Din pacate, pe profesorul Indoleanu nu l-am cunoscut niciodata. Preda matematici la Facultatea de Mecanica si era cea mai mare legenda a Politehnicii din Cluj (mai mare chiar decit celebrul student Max, care in ’91 abia ajunsese in anul III, desi intrase la facultate pe vremea Beatles-ilor; mai mare chiar decit profesorul Chisalita, cel care m-a invatat ce inseamna matematici speciale cind mi-a facut nota la examen: „10 la primul subiect cu 5 la al doilea fac 14. Impartit la 2, aproape 7. 7 nu pot sa-ti dau, e nota mare”).

Ce il facea atit de popular in Politehnica pe profesorul Indoleanu era faptul ca puteai sa treci examenul la el si fara sa stii nimic (spre deosebire de alti profesori, care impingeau absurdul pina-ntr-acolo incit iti pretindeau sa inveti). Tot ce trebuia era sa faci o poanta pe care el n-o stia, sa inventezi o timpenie la care nici macar pe el nu-l dusese capul (ceea ce, credeti-ma, nu era deloc usor).

Una dintre cele mai celebre examinari ale sale a fost un exercitiu simplu de adunare. Intr-o vara, o loaza care daduse foile goale i-a intins carnetul, pentru binemeritata nota 2. „Uite”, i-a zis Indoleanu, care era intr-o pasa buna, „daca-mi spui cite becuri sint in sala asta, te trec”. Tipul le-a numarat cu atentie si, fericit ca-i cizuse un bilet asa simplu, a rinjit circular: „Opt, dom’ profesor!”. Profesorul Indoleanu a scos un bec din sertar, a rinjit si el circular si i-a comunicat rezultatul examenului: „Sunt noua. Mai incerci la toamna”. In toamna, domnul student nu s-a mai chinuit in banca, s-a prezentat direct cu foile goale: „Dom’ profesor, am invitat problema cu becurile”. „Bravo”, i-a zis profesorul. „Cite sint?”. Domnul student le-a numarat cu grija, a rinjit sigur pe el si a dat raspunsul: „Noua”. Dupa ce l-a invitat sa le numere impreuna, profesorul si-a exprimat ingrijorarea ca-l paste re-re-ul: „Sunt doar opt”. „Si cu asta, dom’ profesor”, a zis loaza, scotind un bec din buzunar, „sint exact noua”. Entuziasmat, profesorul Indoleanu l-a felicitat pentru faptul ca nu pierduse vara degeaba si i-a acordat nota maxima: 5 cu felicitari.

(va urma)

Sursa: sebastianbargau.ro

Câteva din comentariile la acest articol postate pe blogul  sebastianbargau.ro:

Zaoane

”Legenda cu Indoleanu este adevarata, chiar mi-a fost profesor in facultate (Poli Cluj) si abia asteptam ora de mate. Tipu a scos cateva carti cu bancuri si chiar el zicea ca daca ii spunem un banc care nu il stie avem examenul luat.
Mai a existat o faza tare cu un student care a venit imbracat in vanator la examen si Indoleanu l-a intrebat ce e cu costumatia. Raspunsul studentului a fost : „Am venit sa impusc un 5″.
Ei bine , a luat 10.
A fost faza cu toate carnetele aruncate pe geam si care il aduce primu are nota 5.Buluc pe coridor, primu care ajunge are nota 5, la urmatorii 3-4 studenti le trece nota 6, la urmatorii 5 studenti nota 7. Ceilalti mai asteptau la usa cu carnetu in mana sa mai creasca notele.Indoleanu intreaba: Nimeni nu mai vine? Bun, atunci la loc, dati examen.
Si au mai existat multe, pacat ca era cu patima alcoolului si de multe ori era pe holurile facultatii dus de 2 studenti. Placerea cea mai mare era sa-i luam o sticla de vodca Stalinskaia (prefetata lui) si sa il ascultam spunand bancuri. Nu mai stiu nimic de el acuma. Pacat…

Ce e scris mai sus, faza cu boxerul, este tot de la Poli Cluj si este vb de profesorul de electrotehnica (daca nu ma insel) Mandru.”

mikidutza

(postat: 2 iulie 2011 la 00:01)

”Am un prieten care a facut Poli si o alta facultate la Cluj si care imi povestea de Indoleanu, exact aceleasi povesti, cu virgula … As mai adauga una din serie, dar mi se pare ca e prea licentzioasa. Oricum, la un moment dat, prin tineretzea mea tulbure, m-am dus la Libraria Universitatii sa vad ce carti noi au mai aparut. Si, cautand pe acolo, ce gasesc? Indoleanu – o carte cu bancuri. O rasfoiesc, tin minte ca era groasa. In ea, bancuri cu Bula cam fara perdea – dar genul ca se gaseau in carte cuvinte gen p**@ si p*$&@. Vremurile erau mult mai pudice, prin 1998-1999. O las in raft, nu cumpar cartea. Dupa aia, aud o poveste – cica o vecina de-a lui Indoleanu ii cumparase cartea (parca era profesoara in poveste) tot de la aceeasi librarie. A citit-o acasa si s-a oripilat. Apoi s-a intalnit pe strada cu Indoleanu si l-a intrebat – tu ai scris cartea aia de bancuri? Indoleanu, foarte mandru, a scos pieptul in fatza si a zis „Da!”. La care vecina i-a pushcat o palma zdravana. Asta a fost momentul in care, pentru mine, legenda s-a intalnit cu realitatea”

Sunshine

1 iunie 2013 la 20:30

”Am avut onoarea si norocul sa -l am pe D-ul Indolean profesor la Matematici Speciale , anul 1987.Uram sa merg la seminarii, ma scotea la tabla de fiecare data….asa ca am inceput sa mai chiulesc… Si a venit ziua examenului, am alergat intru-un suflet prin Hasdeu cu un coleg sa-i gasim niste tutun fin( semn distinctiv al Dinsului, il „miroseam” ca vine la curs cam cu. 3 min inainte sa ajunga in raza noastr vizuala), sa-l bine dispunem…. si cred ca am reusit…. cind am intrat in sala si m-am apropiat de catedra sa -mi trag biletul , a comentat doar ” ni ce fata faina, unde-ai fost pina acum?…. apropo de prezenta mea la seminarii… In sfirsit, orele se scurgeau, ne luptam cu problemele de pe bilet, puna cind intr-un sfirsit s-a saturat de noi, sa fi tot fost inca vreo 4-6 studenti in sala, cind a zis, gata,treceti-va fiecare 5 in carnet si veniti sa vi le semnez. Cine vrea mai mult, sa vina la toamna.Fostii mei colegi de la sectia UT, care erau anul II in ’87 pot confirma intimplarea.”

Partea a II-a

Se mai povesteste, o, preafericitule cititor, ca profesorul Indoleanu n-avea intr-o zi chef sa tina examenul, asa ca, dupa ce-a intrat in sala si s-a asezat la catedra, in loc sa scoata biletele de examen, a facut o oferta generoasa: „Cine vrea 5, sa vina cu carnetele”. Usor neincrezatori, citiva s-au apropiat, iar profesorul le-a trecut nota. In timp ce se indreptau fericiti spre iesire, profesorul Indoleanu a licitat din nou: „Cine vrea 6, carnetele!”. Citiva studenti pe care ii aranja o nota de 6 s-au ridicat, la rindul lor, iar profesorul Indoleanu a ridicat din nou potul: „Carnetele pentru 7″. Au cedat si multi din aia care trageau la bursa, dar tot nu erau toti. Tocilarii ramineau pe pozitii. „Ok, cine vrea 8, carnetele”. In timp ce aspirantii la o nota de 8 se grabeau cu carnetele, profesorul Indoleanu a ridicat sedinta: „Voi la toamna, ca v-ati intins”.
O alta legenda spune ca, la un examen, profesorul Indoleanu dadea o sansa oricarei loaze, aratindu-i un picior de insecta. Cine putea identifica insecta trecea. Nu reusise nimeni, nu era nici greiere, nici coropisnita, nici libelula, nimic cunoscut. Dupa ce predase foile goale, un student a refuzat sa-si incerce norocul, ba l-a si injurat pe profesor din mers, indreptindu-se spre iesire. Nervos, Indoleanu a inceput sa urle: „Stai asa! Cum te cheama?”. Tipul nu s-a oprit, a iesit din sala, apoi, bagind un picior pe usa, i-a dat cu tifla: „Ghici!”.
Evident, nimeni nu stie cit adevar e in toate aceste povesti, publicate pare-mi-se, la un moment dat, chiar de profesorul Indoleanu, la o editura din Cluj. Ele circula sub forma de legenda in toate orasele universitare ale Romaniei si aproape fiecare universitate are un profesor Indoleanu al ei. Insa, ca orice mituri, si cele cu profesorul Indoleanu au la baza un fapt istoric indiscutabil: la Politehnica, invatatul e ultima dintre variante.

Sursa: sebastianbargau.ro

 

 

 

 

Grav atentat într-un autobuz în România

Grav atentat într-un autobuz în România

În România ne-am obișnuit dă nu avem atentate. Lucrurile par a se schimba. 

O atentatoare a atacat violent călătorii dintr-un autobuz.

Călătorii povestesc că, într-o stație, o țigancă de origine rromă de vrei 130-150 de kilograme   a urcat și imediat după ce ușile s-au închis și autobuzul s-a pus în mișcare, a încercat să le ghicească norocul călătorilor. ”Hai la baba să-ți ghicește norocu frumosule.”

Oamenii nu prea doreau să fie subiectul artei femeii când aceasta vede că un tânăr o filmează cu telefonul.

”Ce felmezi acolo? Mă felmezi să mă dai pe ntenet? Ia d-acia și fă-mă vedetă.”

Un bătrân de vreo 80 de ani a început să își facă semnul crucii, ”Mulțumescu-ți Doamne, că am trăit să mai văd odată ce nu am văzut de 30 de ani, acum pot să și mor, sunt fericit” – a spus el după care a leșinat.

Același călător spune că, brusc, autobuzul s-a umplut de un miros de pește stricat vechi de cel puțin o vară. Oamenii au început să țipe și să leșine. Șoferul, înainte de a leșina a reușit să oprească și să deschidă ușa.

După ce femeia i-a strigat celui care o filmase „Vezi că te caută văr`miu regele Cioabă să facem și restul filmului”, a fugit cu o sprinteneală greu de imaginat pentru greutatea ei și a urcat într-o Volgă neagră cum avea miliția pe vremuri care a demarat în trombă.

Cineva din cei care nu au leșinat chiar de tot a sunat la Salvare. O doctoriță din echipajul medical al  uneia din salvări, când a văzut câți oameni erau căzuți a spus: ”Dacă nici ăsta nu e atentat …”.

Din fericire oamenii au putut fi tratați la fața locului doar că ”eu cred – a declarat aceeași doctoriță – că nu vor rămâne cu sechele pe termen lung, celor mai mulți din ei mirosul le va reveni în cel mult două luni”.

Categorii:Amuzant, Pamflet Etichete:, , ,

Bancuri …

2 Aprilie 2017 1 comentariu

Un rabin bătrân simte că i se apropie sfârșitul. Își ciamă urmașii și la spune ultima dorință:

– Vă rog să mă înscrieți în PSD.

– Rabi toată viața ai fost împotriva PSD-ului și acum, înainte de a muri vrei să te încrii în PSD? De ce?

– Ia gândește-te, nu e mai bine să moară unul de-al lor decât unul de-al nostru?

****

La medic se prezintă un bărbat. Medicul întreabă care e problema.

–  Domnule doctor, de la o vreme treaba aceea … cu nevasta … știi dumneata, nu mai merge cum trebuie.

– Ia zi, cum faci? Pui muzică sau e liniște? Lumina e stinsă oro aprinsă? Ești  îmbrăcat sau dezbrăcat? Sunteți acoperiți sau descoperiți?

– Ei, domnule doctor, în liniște, cu lumina stinsă, sub plapumă, îmbrăcați cu pijamale. Știți … cu noi în cameră …

– Gata că nu am timp, trebuie să pui muzică, să dați plapuma deoparte, să aprindeți lumina … așa, ca să fie atmosferă și să vezi ce faci. Hai du-te și zi-i următorului să intre. Revino peste o lună.
Omul pleacă și revine după o lună.

– Ei, cum merge?

– Cam tot așa, domnule doctor, dar copii care dorm cu noi în cameră se distrează teribil …

***

Un medic observă că o femeie vine extrem de des să facă avort. O întreabă ce se întâmplă.

– Domnule doctor, soțul meu parcă e nebun. Tot timpul e … călare pe mine. Dimineața mă tresesc cu el călare pe mine, se duce la baie, revine, iar … mănâncă iar, iasă prin curte după o vreme revine și iar mă trântește pe pat .. așa face toată ziua. Cred că o facem și de 20 de ori. Noaptea ce să zic? Cred că de vreo 30 e ori. Parcă e nebun … Puteți să îmi dați un sfat?

– Desigur – zice medicul – du-te mata acasă, fă rost de o damigeană de zece litri. Când vine, îți bagi picioarele în ea.

Femeia se duce acasă dar, după o lună revine.

– Iar sunt gravidă.

– Păi nu au căcut cum am zis?

– Ba da, dar nu am găsit o damigeană de 10 litri și al luat două de 5 …

Polițiste blonde

Polițistul cu dureri de cap

Cip

Coșmar

Pacient

Pacienta

Șeptel

Rabin

Categorii:Amuzant, Haioşenii Etichete:

Gabriela Vrânceanu-Firea-Padele etc, Primar General al Capitalei, are revelații … și e fericită …

13 Ianuarie 2017 2 comentarii

Foarte multă lume este șocată și enervată de faptul că, din cauza poveștii cu generalul Coldea, nimeni nu mai spune ce face doamna Gabriela Vrânceanu-Firea-Pantele etc, Primar General al Capitalei.

Păi ce să facă? Face și ea treabă mare, treabă mică, treabă în general, că d-aia e primăriță generală.

Și primarii au dreptul la clipe de fericire ...

Și primarii au dreptul la clipe de fericire …

Astăzi doamna primar a făcut caca și a avut o revelație pe care ne-o descrie Nicuță Vladimir Ghiță Maximilian Ferometaliceanu, zis și ”Mușchiuleț”, ”Ghiul”, ”Beton”, ”Treijdoidecentimetri” originar din Săpânța, vecin  cu Cimitirul Vesel din localitate, fost luptător în trupele speciale ruse, garda de corp a doamnei Primar general a Capitalei, care a ținut să păstrăm confidențialitatea în ceea ce îl privește deoarece are o datorie la niște țigani din Strehaia.

Eu – își începe povestea Ferometaliceanu – sunt extrem de conștiincios și dedicat doamnei primar, o păzesc ca pe sfintele moaște și nu o părăsesc niciodată. Când eram în trupele speciale m-am dezvățat să dorm, așa că nu mai dorm deloc. Filozofez ca să înțeleg lumea.

Astăzi, tocmai când mă întrebam dacă nu cumva negrii din Africa sunt făcuți din acea enigmatică materie neagră, nedetectabilă, vine Doamna Primar și mă scoate din reverie.

-Hai Nicuță că e groasă – zice doamna – deschide iute ușa la budă că nu mă mai pot ține și am pe mine chiloți de 1000 de euro.

Eu deschid ușa, intru în cabină, mă asigur că e liber și o chem înăuntru. Evident, am rămas, v-am zis că nu o părăsesc niciodată de când a amenințat-o Băsescu. Afară era cam frig și fereastra era închisă. Nici nu se așează bine doamna pe budă că se și aude un sunet, ce zic eu sunet, tunet de-a dreptul, care amintea de Cascada Niagara, avalanșele de pe Kilimanjaro și de explozia unei vidanje mult prea pline. Camera se umple de cunoscuta aromă, doamna fin stricată la mațe de la niște icre roșii mâncate la revelion. 

Brusc, se petrece minunea. Ochii doamnei se umezesc ca ai vacilor după ce au fost duse la taur și fața i se luminează ca când o oprește noaptea patrula și îi pune lanterna în bot ca să o vadă mai bine. Mă privește de credeam că are cu mine idei nu tocmai morale …

 –Nicuță – zice dumneaei – mă Nicuță, sunt fericită rău, am avut o revelație …

 –V-ați amintit ai cui sunt copii? – întreb io ca să vadă că sunt interesat de subiect.

Nu măi, nu mi-am amintit. Simți tu aroma asta reconfortantă? – întreabă.

Simt – zic.

Ei, am avut o revelație, m-am revăzut în cea mai fericită perioadă din viața mea. La Antena3. Exact așa mirosea și acolo … – a mai zis doamna și a căzut în contemplarea minunatei revelații.

Nici nu vă puteți imagina cât de tare m-am emoționat văzând fericirea doamnei …” – mai zise Nicuță cu o lacrimă de emoție în colțul ochilor…

Da … emoționant…

E normal să ne emoționăm și noi când vedem cum explodează sensibilitatea unor Oameni (observați majuscula), nu?

Iohannis are un atu în lupta cu Dragnea: Daniela Crudu

22 Decembrie 2016 2 comentarii
Scenă de la repetiția pentru desemnare

Scenă de la repetiția pentru desemnare

Mulți pesediști au jubilat când Liviu Dragnea i-a vârât-o sub nas pe Sevil Shhaideh, Președintelui. ”Mamă, ce i-a tras-o” zicea un pesedist lipitor de afișe și caftitor politic, fiind convins că acum președintele PSD este un fel de semizeu al politicii mioritice.

Deși toată lumea spunea că Președintele nu mai are nici o ieșire și va trebui să desemneze Premierul propus de Liviu Dragnea, presa având deja șpalturile cu  ”România are premierul cu cele mai mari țâțe din istorie”, Președintele, cu calmu nemțesc e îl caracterizează a reacționat spunând că va anunța după Crăciun premierul desemnat, lucru care l-a determinat pe lipitorul de afișe, mai sus pomenit, să declare admirativ ”Moamăă, da e bun și ăsta, nici Bruce Lee nu para așa” pentru ca, apoi, să pună la gură sticla de lichior de viorele (cum îi zice el spirtului sanitar) și să o golească fără să respire pentru a se scurge după aceea, civilizat, sub masă.

Ei, dar, pe surse plasate secret în debaraua în care femeia de serviciu își ține măturile și tampoanele igienice, am aflat că la Cotroceni se pregătește mutarea de geniu. Și anume că Președintele nu o va anunța pe blonda tătăroaică  Sevil Shhaideh ci pe o brunetă care nu a făcut politică niciodată, dar măcar nu are dosar penal, Daniela Crudu.

În vederea acestei mutări geniale a Președintelui, Daniela Crudu ar fi sosit la Cotroceni mascată în Dacian Cioloș pentru a face niște repetiții în vederea ceremonialului desemnării.

Întreg personalul  Cotrocenului, de la amantele electricienilor SPP-iștilor și până la câinii de pază a fost uimit de talentul și naturalețea cu care Cruduța a jucat scena, reușind să rămână trează, tăcută, sobră și relativ îmbrăcată pe perioada de 15 minute cât a ținut  ceremonia.

”Niciodată nu am fost mai emoționată” – i-a declarat Cruduța manichuristei care îi tăia pielițele de la unghiile de la picioare.

La rândul său, într-un cerc foarte restrâns, adică în prezența nevestisii și a menajerei, Peședintele  ar fi spus:

”Cred că am reușit să șochez și să las PSD-ul în sevraj. Domnișoara nu are dosar penal, deci nu au cum să se ia de ea, la capitolul moral stând mult mai bine decât majoritatea doamnelor din PSD. De fapy nu vreau ca Parlamentul să o accepte, astfel că vom ajunge la anticipate. Nici măcar PSd nu e în stare ca pe timpul vieții noastre să obțină încă odată un astfel de rezultat ca cel de la ultimele alegeri”.

După vreo oră Preșdintele umbla deja  ca turbat pe holuri. Întrebat de Prima Doamnă ce are, Președintele i-a spus că are informații cum că membrii PSD o vor vota în unanimitate, iar dacă Liviu Dragnea va comenta ceva va fi alungat de la partid …

Cum dracu scap acum de asta?” – s-a întrebat retoric Președintele și intră în camera în care stau ospătarii.

”Cruduței să nu îi mai dați și nimic de băut, poate îi vine mintea la cap și pleacă.” – le-a spus ospăratilor după care plecă la birou. Ridică telefonul și îi cere centralistei .. ”Sun-o pe Oana Roman” 

 

OANA ZAMFIR (frumoasa jurnalistă de la Digi24), a spus despre meseria de jurnalist: ”Mu*e, sânge şi căcat … Poți să notezi asta dacă vrei…”

4 Octombrie 2016 1 comentariu

Oana Zamfir

Întâmplător am dat peste un articol publicat de Anca Murgoci la 22 oct 2015 pe dcnews.ro,  ”Oana Zamfir, jurnalista de la Digi 24, declarație șoc despre presă” 

Chiar dacă pe despre Anca Murgoci  am o oarecare bănuială că e nvidioasă de felul ei și nu are nici un fel de jenă când vine vorba să mănânce rahat cu polonicul dacă cei care îi umplu cartea de credit, de data aceasta mi s-a părut o chestie destul de interesantă.

În articol se spune că Oana Zamfir (frumoasa jurnalistă de la Digi24), prezentă la Balul Bobocilor de la o facultate de jurnalism, ea însăși absolventă a unei astfel de facultăți, ar fi răspuns, întrebată fiind de o studentă,   ce este, de fapt, meseria de ziarist,  folosindu-se de o replică pe care a reținut-o în timpul unei discuții:„O jurnalistă mi-a spus ce e de fapt meseria: <<Muie, sânge şi căcat>>Poți să notezi asta dacă vrei.  Oricum, să apreciaţi seminariştii, ei nu vorbesc din cărţi, ei sunt oameni care lucrează în domeniu”.

Pentru cei care au uitat, frumoasa jurnalistă a Digi24 este aceeași care, cu ceva vreme în urmă îl înteba pe Marian Munteanu  „Ați fost și dumneavoastră în piaţa Universităţii, în acea perioadă, când au venit minerii?”,întrebare la care acesta a răspuns, după o scurtă pauză: „Da, am trecut și eu pe acolo”.

Povestea i-a atras disparița timp de zece zile de pe ecran deoarece fie susținătorii lui Munteanu, fie țoapele din media invidioase pe frumusețea Oanei Zamfir au sărit ca opăriți… 

Nu știu exact ce vârstă are Oana, dar, cred că în mintea criticăcioșilor trebuia ca, în timp ce umplea pamperșii, să se uimească de cafteala încasată de Munteanu de la minerii cu mintea întunericită de alcool …

Așa, ca să moară de invidie țoapele, vreau să le spun că Oana arată mult mai bine chiar și când e nearanjată, transpirată și obosită după ce trage de fiare la sală …

Oana Zamfir

Oana zamfir, chiar nearanjată arată mult mai bine decât multe țoape din media care stau la machiaj ore întregi

Serghei

8 Septembrie 2016 Lasă un comentariu

201609fgkzfnybtfqpqhn

-Nu vă suparaţ, undi târâie drumu’ aista?

După ce un tetris la viteza 20 aşează cuvintele cu sens in capul meu, îi răspund omului şi mă trezesc recomandând:

-Pân’ la târg îi tari mult di mărs pi drumu’ ista, mai bini întorci şî faci prima la stânga, după pod.

Şi restul zilei m-am simţit de parcă m-am întâlnit cu mesemerizatorul lui Mark Twain. Fără vreun efort, aveam conversaţii spectaculoase în moldoveneşte, cu un personaj imaginar, instalat confortabil în ţeasta mea. L-am facut blond, cu părul rar şi început de chelie, palid, cu buzele foarte roşii şi ochii curioşi, de-un albastru spălăcit. Nu m-am putut abţine şi i-am făcut urechile clăpăuge şi o faţă de prostănac. Dar l-am îmbrăcat după ultimul răcnet în Chişnău, l-am împodobit chiar şi cu o brăţară groasă de aur şi i-am pus în mână un ditamai telefonul de mahăr, ca să repar nedreptatea asta. Am vrut întâi să-i spun Anton, dar avea categoric faţă şi personalitate de Serghei, aşa că Serghei a rămas. Era aşa de Serghei, încăt şi-a cumpărat singur o gentuţă din piele maro, în care îşi tinea actele, banii, cardul şi cheile.

Serghei era, desigur, foarte sigur pe el. Nu răspundea imediat, avea un tic verbal şi înainte de a raspunde simula o analiză şi-n timpul ăsta făcea „mmm, ma, ma, ma…mdaaa…da, da, da, da”. Aşa că i-am mai trosnit un cadou şi i-am făcut un râs ca un mehăit de capră nebună.

Vreme de câteva ore, a băut ceai negru, s-a uitat la mine din scaunul din faţă şi a mai debitat idei originale în timp ce eu lucram. Apoi m-a plictisit şi i-am facut o nevastă machiată strident, doi copii şi l-am trimis acasă, la ei.

sursa micdavinci.wordpress.com


%d blogeri au apreciat asta: