Arhiva

Archive for the ‘Blogosfera’ Category

Dana Budeanu aste atât de slabă încât …

24 februarie 2021 Lasă un comentariu

În loc de Motto, o întrebare:

– Ce este Dana Budeanu?

– O roabă de oase, doi metri pătrați de piele și o gură a dracului de spurcată…

Dana Budeanu

La 2 noiembrie 2020, site-ul ”Barikada” publica ”12 glume pe care nu le știai despre faimoasa Dana Budeanu!”

– Dana Budeanu este atât de slabă încât, dacă îi pui o monedă pe creștet, oamenii o pot confunda cu un cui de 12.

– Dana Budeanu este atât de slabă încât, dacă în păr ar fi avut dread-uri în loc de extensii, ai fi putut foarte ușor să o iei de glezne și să o folosești pe post de mop.

– Dana Budeanu este atât de slabă încât, dacă și-ar expune profilul la tv și ar scoate și limba, ar arăta ca un fermoar.

– Dana Budeanu este atât de slabă încât trebuie să stea în același loc de două ori pentru a arunca în lateral o umbră.

– Dana Budeanu este atât de slabă încât se poate strecura cu succes printre picăturile de ploaie.

– Dana Budeanu este atât de slabă încât, dacă vrea să facă un duș, trebuie să alerge în zig-zag prin cabină ca să se poată uda cât de cât.

– Dana Budeanu este atât de slabă încât își face ciorbă dintr-un singur tăițel și paste dintr-o singură spaghetă.

– Dana Budeanu este atât de slabă încât, atunci când stă în fața unui zid, arată ca o crăpătură-n perete.

– Dana Budeanu este atât de slabă încât, dacă ar înghiți o chifteluță de carne, lumea ar putea crede că e gravidă în luna a opta.

– Dana Budeanu este atât de slabă încât sutienele i se potrivesc mai bine dacă la poartă cu spatele-n față.

– Dana Budeanu este atât de slabă încât trebuie să tragă de omoplați la fiecare pas ca să nu i se atingă sfârcurile unul de celălalt.

– Dana Budeanu este atât de slabă încât e singura care poate privi prin gaura cheii cu amândoi ochii.

Categorii:Blogosfera, Pamflet Etichete:,

MARA CALISTA: ”Educaţia sexuală este o formă de sprijin pentru generaţiile tinere.”

7 iunie 2020 Lasă un comentariu

Mara Calista, deputat PNL de Teleorman, consideră că introducerea educației sexuale în școli este extrem de necesară, putând să ne  scape generațiile viitoare de multe belele.

Liberala consideră că ” …este important să să lăsăm orice ruşine sau gând subiectiv la o parte şi să înţelegem că Parlamentul României poate crea un un cadru legislativ care să vină în sprijinul tinerilor.”

La 2 iunie, pe blogul său găzduit de platforma ”Adevărul”, Mara Calista scrie:

Mara Calista

”Întotdeauna am fost adepta modelelor pozitive în societate: modele sociale, modele economice, modele profesionale. Cel mai adesea, atunci când discutăm despre politici publice şi modificări ale legislaţiei care să răspundă problemelor societăţii în care trăim, cel mai bine este să analizăm realităţile care ne înconjoară şi să lăsăm la o parte subiectivismul sau atitudinile ruşinoase.

Cu alte cuvinte, atunci când discutăm de probleme sensibile şi emoţionale, rezolvarea se găseşte întotdeauna în argumentele raţionale, în cifre, situaţii şi tendinţe reale.

Generaţiile actuale beneficiază de un element care nu ne-a caracterizat pe noi, cel puţin nu când eram de vârsta lor: accesul liber la informaţii, uşurinţa prin care aceste informaţii ajung să fie puse în practică mult mai rapid, de cele mai multe ori fără ca noi, ca părinţi, să ne dăm seama de aceste lucruri. Motivele sunt diverse, fie că vorbim despre plecarea acestora la muncă în străinătate, fie că ne referim la situaţia în care acestea sunt subiecte tabu care nu se discută în relaţia părinte-copil. Putem considera că trăim într-o lume ideală, acolo unde tinerii îşi iau informaţiile într-un mediu controlat, prietenos, cu răspunsuri punctuale la toate curiozităţile vârstei atunci când vorbim despre relaţiile sexuale. Din păcate, lucrurile nu stau aşa, iar cifrele bazate pe realităţi din România o dovedesc cu prisosinţă.

Tocmai de aceea, cred cu tărie că educaţia este baza prin care suntem datori să sprijinim generaţiile tinere, inclusiv atunci când vorbim despre subiecte pe care unii dintre dumneavoastră le puteţi considera tabu: mă refer aici la educaţia sexuală. Trebuie să înţelegem încă de la început că a educa înseamnă a explica, a aduce plus-valoare, a ajuta. Nicidecum educaţia sexuală nu presupune manipulări de genul celor despre care am citit în presă.

Din păcate, suntem pe primul loc în Uniunea Europeană atunci când vine vorba despre mamele minore. Una din opt femei din ţara noastră este mamă şi tot una din opt femei care este mamă are sub 16 ani. O situaţie cruntă care ar putea fi ameliorată prin educaţia sexuală, contracarând un alt fenomen care ia amploare în rândul mamelor sub 16 ani, respectiv mortalitatea infantilă.

Cel puţin jumătate din copiii României au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Aceştia sunt crescuţi, în marea majoritate de bunici, care să fim realişti, nu îşi vor asuma rolul de ghidaj în acest caz. O mare parte de copiii care au norocul să aibă lângă ei părinţii, nu găsesc o cale de comunicare astfel încât să detalieze şi acest subiect al educaţiei sexuale sub toată multitudinea de evenimente: ce înseamnă un act sexual, care sunt metodele de protecţie împotriva unor sarcini nedorite sau împotriva bolilor cu transmitere sexuală, ce înseamnă un abuz sau hărţuirea sexuală, ce înseamnă violenţa domestică, dar şi ce înseamnă viaţa de familie, parteneriatul într-o relaţie, egalitatea de şanse şi dezvoltarea armonioasă a noastră, a tuturor, în societate.

De aceea, este important să să lăsăm orice ruşine sau gând subiectiv la o parte şi să înţelegem că Parlamentul României poate crea un un cadru legislativ care să vină în sprijinul tinerilor. De data aceasta noi putem fi modele, nu ar fi mai bine să îi ghidăm cât mai sănătos cu putinţă?

Obstacolele sau interdicţiile nasc întotdeauna nevoia de a cauta alternativ, deseori obţinând informaţii incorecte sau contradictorii. Mi-ar plăcea să înţelegem cu toţii că aceste cursuri vin doar să explice lucrurile de bun simţ şi cum să evităm să ne punem în situaţii nedorite care ne pot schimba complet viaţa de adult.

Închei cu gândul că educaţia trebuie să fie progres social, sprijin la baza oricărei piramide a societăţii care caută progresul.” – scrie la 2 iunie Mara Calista pe blogul său găzduit de platforma ”Adevărul”.

Mircea N. Stoian, fosta asistentă de canapea a lui Capatos, îi pune părul pe bigudiuri Cruduței cea curvă și bețivă, și ea fostă asistentă a cheliosului de seară al Antenei 1

Despre asistentele lui Dan Capatos, cheliosul de seară de la Antena 1, se spunea la un moment dat că sunt niște prostituate care sunt acolo doar pentru a le crește cota. Astea sunt cele care stau pe scaunele alea înalte în ținute cu care ar fi date afară din orice biserică.

Daniela Crudu

Astea măcar au cote. În studio există și o canapea pe care stau unii care fac de obicei remarci tâmpite dar se cred deștepți. Ăia nici măcar nu au cote, sperând că prin prezența seară de seară să capete și ei o cotă.

Ăștia din urmă, cum nu prea au mare lucru de spus, ”dau din casă” despre cele care stau pe scaunele înalte.

De exemplu Mircea N. Stoian are un blog în care face niște ”dezvăluiri” care ar trebui să zguduie lumea celor interesați de tabloide. Ofticat probabil că pe el nu îl invită ca pe Daniela Crudu ( altfel absolventă de „Spiru Haret” – Jurnalism Comunicare si relatii publice, și a Liceului Dimitrie Bolintineanu, după cum spune chiar bruneta pe contul său de Facebook)  să participe la emisiuni de doi lei ca emisiunile lui Nea Marin, la Burlacita şi SuperBingo Metropolis, ori mai vechile Splash Vedete La Apa şi Vaporul Iubirii, postează un articol în care dă pe goarnă totul despre Cruduța.

În mintea lui, probabil, lumea nici nu bănuiește că Daniela Crudu e curvă și bețivă, că executa un sex oral băieților de oraș în Bamboo, Gaya, Foa, sau alte localuri de înaltă cultură și spiritualitate bucureșteană. ori că ”are casă luată pe bază  de hâțână-mă, hâțână-mă de la un penal din Brașov, mașină de fytze luată pe bază de oralitate în exprimarea corporală, a tras pe nas praf  de strănutat cât nu produce toată Columbia întrun sezon fructuos, a avut  carnetul suspendat de nșpe mii  de ori pentru băutură și viteză, are implanturi și botox cât importăm din China întrun an …”.

Daniela Crudu. Viața și opera

”Daneial Crudu se numără printre personalitățile românești proeminente ale ultimului deceniu.” Așa ar trebui să înceapă o carte de memorialistică despre papacioaca din Rahova, dacă ar trebui să fim scolastici și să înghițim pe nemestecate ce spun televiziunile și ce ziarele tabloide.  Motive ar fi destule. A terminat o facultate de jurnalism cu notă mare,  e mediatizată cât trei miniștrii, plus vreo alți trei maneliști la un loc, are casă luată pe bază  de hâțână-mă, hâțână-mă de la un penal din Brașov, mașină de fytze luată pe bază de oralitate în exprimarea corporală, a tras pe nas praf  de strănutat cât nu produce toată Columbia întrun sezon fructuos, a avut  carnetul suspendat de nșpe mii  de ori pentru băutură și viteză, are implanturi și botox cât importăm din China întrun an și are multe alte atribute care conferă faimă, charismă și notorietate și care fac din minunea strâmbă a sectorului 5 o candidată serioasă la una bucată statuie, amplasată cel mai bine în zona Mătăsari,  zonă recunoscută pentru traficul intens cu curve de interes local. Alea de interes național și internațional lucrează acasă pe bază e programare și se promovează pe la emisiunile tabloide. Prezență notabilă în dosarul ”Prostituate pentru VIP-uri” Daneila Crudu întruchipează visul oricărei fete cu domiciliul în blocurile comfort II sau III și ale celor mai sărace din sectorul agricol Ilfov, județele Dâmbovița și Botoșani, care ar da și porcul din bătătură, crescut cu greu de părinți (ai ei, nu ai porcului)  pentru Crăciunul aniversar, doar pentru a executa un sex oral băieților de oraș în Bamboo, Gaya, Foa, sau alte localuri de înaltă cultură și spiritualitate bucureșteană. M-am uitat recent la niște secvențe cu Cruduța în emisiunea Asia Express, la Antena 1 și am avut coșmaruri. Toată noaptea m-am gândit la zombi, mutanți, vampiroaice și asistente tv. Cu buzele precum hamburgerii promoționali de la fast food, cu două lipitori grase în loc de sprâncene și fața îndopată cu acid hialuronic, ca o gâscă de pateu cu boabe, Daniela Crudu e imaginea vie a mutilării omului de către om. Asta e fost introducerea.  Revin cât de curând cu alte aspecte fundamentale ale excepționalului produs de televiziune, Cruduța, iubită  și adulată de  masele largi, populare, legendă vie (incă) și neimpăiată (poate că da, poate că nu) a folclorului mediatic actual.

Astăzi Gică Contra vă urează să aveți botox în călcâie și acid hialuronic în prăjituri

Autor: Mircea N. Stoian

Sursa: Blogul lui Mircea N. Stoian

Treaba e că, de acest Stoian nu am auzit niciodată înainte de a-l vedea expus pe Canapeaua lui Capatos interpretând un fel de personaj pus acolo parcă să se facă de râs. 

El are despre sine, însă, o părere cum că ar fi … cineva… 

Că veni vorba, l-o fi văzut cineva cărând măcar o tavă la teatru?Că doar e absolvent în 1981 a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică secția actorie.

Cică ar avea în actorie o experiență de 35 de ani, că ar fi avut (fără a preciza detalii) colaborări cu adevărate ”scule pe bascule” regizori de prestigiu la nivel naţional şi internaţional: Francis Ford Coppolla, Bertrand Tavernier, Joe Chapelle, Todd Phillips (Hangover,1,2,3, War Dogs-2016), Dinu Cocea, Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Iulian Mihu, Mircea Daneliuc, Virgil Calotescu.

Culmea prestației sale artistice, probabil nu găsea necesar să sublinieze, a fost prezent în cinci reclame worldwide: Chivas, Honda, Peugeot, Coca-Cola, Jameson (cum nu sunt fan al reclamelor nu am văzut niciuna).

Cum îi stă bine oricărui absolvent de IATC cu nu prea mult succes pe scenă (mai e un absolvent de regie care făcea pe la Realitatea TV, până a fost dat afară, adevărate scene în care analiza viața politică de la noi) ar fi colaborat cu presa scrisă: 

”Am trecut – zice el – pe la: Adevărul, ZIUA, Tineretul Liber, Ultimul cuvânt, Star, Atac, și încă vre-o câteva neesențiale.  Am fost director de comunicare (sau imagine –promovare, așa cum e trecut în cartea de muncă) al cotidianului ZIUA. Am fost şef de secţie Cultură, cotidianul Tineretul liber, editor mass media la saptamnalul  STAR  și editorialist la cotidianul ATAC.
Am aproximativ 5000 de articole scrise. Am peste 3000 de ore de prezenţe în direct la zeci de emisiuni de televiziune. Am fost consilier senatorial pe probleme de comunicare, dar nu prea mult. Sunt specializat în marketing de presă și comunicare nonverbală. Trainer şi personal trainer în comunicare de business şi comunicare
personală, din care trăiesc suficient de bine.”
Țâțâțî, să faci încurcătură de mațe de stupefacție când aflii ce ditamai personalitate lustruia cu bucile canapeaua lui Capatos și îi lumina studioul cu chelia.
Așa, de amorul artei, iată mai jos biografia pe care Mircea N. Stoian o postează pe blogul său și pa care a pus=o în banda tehnică din dreapta, ca nu cumva, cineva să îi vizideze siteul și să plece fără a o citi:

DESPRE MINE

Despre mine nu am prea multe de spus. Am 61 de ani, sunt sănătos tun, am doi copii, din care unul  de 28 de ani și unul de 15 ani, o iubită frumoasă și zurlie, două divorțuri, două mașini, niște proprietăți și cam tot ce mai e necesar să-mi fie bine. Îmi place să stau acasă, nu să umblu creanga prin oraș, să citesc, să scriu și să mă joc cu câinele. Și să mă plimb prin parc. Sunt absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică, specializarea actorie, promoţia 1981.
Prezenţă notabilă în presa scrisă şi televiziune.  Ca actor, cu o experienţă de 35 de ani în film şi advertising, am  lucrat cu regizori de prestigiu la nivel naţional şi internaţional: Francis Ford Coppolla, Bertrand Tavernier, Joe Chapelle, Todd Phillips (Hangover,1,2,3, War Dogs-2016), Dinu Cocea, Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier, Iulian Mihu, Mircea Daneliuc, Virgil Calotescu. Cele mai multe dintre filme sunt pe IMDB.com – Mircea Stoian. Am jucat aproximativ 40 de reclame la nivel naţional şi internaţional. Roluri principale și secundare. Am  fost prezent în cinci reclame worldwide (Chivas, Honda, Peugeot, Coca-Cola, Jameson). Am intrat în presă în anul 1992, direct pe pagina întâi a celui mai citit ziar al momentului: Evenimentul Zilei.
Am trecut pe la: Adevărul, ZIUA, Tineretul Liber, Ultimul cuvânt, Star, Atac, și încă vre-o câteva neesențiale.  Am fost director de comunicare (sau imagine –promovare, așa cum e trecut în cartea de muncă) al cotidianului ZIUA. Am fost şef de secţie Cultură, cotidianul Tineretul liber, editor mass media la saptamnalul  STAR  și editorialist la cotidianul ATAC.
Am aproximativ 5000 de articole scrise. Am peste 3000 de ore de prezenţe în direct la zeci de emisiuni de televiziune. Am fost consilier senatorial pe probleme de comunicare, dar nu prea mult. Sunt specializat în marketing de presă și comunicare nonverbală. Trainer şi personal trainer în comunicare de business şi comunicare
personală, din care trăiesc suficient de bine. Sunt autorul singurei cărți de comunicare nonverbală completă (350 de pagini, format A5) din România, care e gata împachetată și pe care o voi publica, sper, până la mijlocul anului acesta.
N-ajunge?
Dacă ajunge? Eu zic că ajunge, poate e cam mult de vreme ce nu am la îndemână vreo lămâie care să îmi taie greața…
P.S. Stoiane, dacă se întâmplă să treci pe aici și să citești, am un sfat: Vezi să nu te sufoci sub presiunea personalității cu care te lauzi. Ba ar fi bine să te speli pe mâini, își cam pute manichiura de la jegoșeniile pe care le scrii despre alții și de la rahatul pe care îl mănâncă în ceea ce te privește. Ești cam la fel de penibil ca și chelia de care îți sunt atașate urechile.
PA!

Micea Badea recunoaște și are dreptate … este un mare, mare idiot.

3 septembrie 2018 Lasă un comentariu

Cred că urmează ca Omenirea să treacă prin anumite evenimente cum nu i s-a mai întâmplat. Apar semne …

Evenimentul despre care, dacă spun că este ciudat, nu am spus nimic, este unul epocal, unic și, posibil, ireperabil.

Nu credeam să ajung să trăiesc destul de mult să pot spune cu mâna pe inmă, din tot sufletul: ”Da, Mircea Badea are dreptate”.

Ei, uite că s-a întâmplat și spun: ”Da, da, da, de trei ori da Micea badeaare dreptate, este un mare idiot.”

Măncătorul suprem de rahat de la Antena 3 Mircea Badea scrie pe contul său de Facebook, ”Mircea Badea chiar el”, într-o postare făcută pe 1 septembrie 2018 (dată ce va rămâne, probabil, memorabilă în istoria lumii) la ora 17:20, scrie: ”… am senzatia (corectă) că sunt un mare, mare idiot”. Da, absolut monumental. E drept că am spus-o de nenumărate ori, dar, când o spune chiar el, parcă e mult mai savuroasă.

Citez: 

Da, s-a intamplat sa ma insel oribil cu privire la oameni. Da, s-a intamplat sa fac in viata greseli foarte grave (pentru mine) Probabil ca daca n-ar fi fost copilul, n-as mai fi acum pe planeta. Si, ca sa revin la actualitatea stricta, da, s-a intamplat sa votez gresit de mai multe ori (cum ar fi cu javra de Crin Antonescu, dar evident ca nu e singura data) Da, ma uit la acum la televizor si am senzatia (corecta) ca sunt un mare, mare idiot.

 

Legat de copilul lui Mircea, despre care spune că este ceea ce l-a făcut să nu dispară de pe planetă, vreau să spun că se dovedește, încă odată dacă mai era nevoie, copii pot face  prostii mari fără a-și da seama… 

P.S. 1 – Promit să îi dau iar dreptate lui Badea când va afirma despre sine că este un mare mâncător de rahat sau când va recunoaște că nu are nici un pic de simț al umorului, lucru care confirmă faptul că simțul umoruli este o chestie pe care doar persoanele inteligente o au.

P.S. 2 – Bravo Micea Badea, uneori chiar și tu ai multă dreptate.

RAHATOFILIE CA-N FILMELE CU PROȘTI – Cei care publică  în ”LUMEA JUSTIȚIEI” nu cunosc limba română nici măcar la nivel mediu, dar mănâncă rahat interpretând legile de parcă s-ar pricepe (deh, dacă așa sunt indicațiile … )

23 februarie 2018 Un comentariu

De mai multe ori am văzut cum unii, atunci când doreau să susțină vreo aberație auzită de pe la Antena 3 sau România TV, argumentau cu citate și linkuri de pe siteul ”Lumea Justiției” ( luju.ro ). Ce vedeau acolo li se părea literă de lege, mai ales că văd acolo nume cunoscute de ei de pe la tv, deci nume importante că altfel nu ar apărea la tv. 

Sorin Roșca Stănescu, Adina Anghelescu, Răzvan Savaliuc sunt nume de o greutate excepțională în întunericul minții lor îmbecilizate de vuvuzele mâncătoare de rahat ale Antenei 3 ca Mircea Badea, Mihai Gâdea, Dana Grecu (Chera, mai nou), Oana Stancu etc …

După mai mult decât penibilul, așa zis, raport al lui  Tudorel Toader, ministrul justiției, ”profesioniștii” de la Lumea Justiției s-au apucat să scrie că dacă ministrul justiției propune revocarea din funcție a Codruței Kovesi, președintele iohannis nici ”mâc” nu poate zice… musai să aprobe … citez

”Legislatia il obliga pe presedintele Romaniei sa admita cererea de revocare a sefei DNA

Astfel, sa recapitulam:

-Procedura de revocare a sefei DNA este stabilita in art. 54 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor;

-Ea este cat se poate de limpede explicata: revocarea procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie se face de catre presedintele Romaniei la propunerea ministrului Justitiei, cu avizul consultativ al CSM;”

Ca argument suprem ”profesioniștii” în ale justiției de la Lumea Justiției aduc (citez):

-Nicaieri in textul art. 54 din Legea 303/2004 nu se vorbeste despre posibilitatea ca presedintele Romaniei sa poata refuza revocarea;

Textul este unul imperativ, caci se mentioneaza ca “revocarea se face”;

Deci, în mintea întunericită a autorului, dacă Legea Circulației PERMITE traversarea străzii pe culoarea verde a semaforului, înseamnă că pietonul este OBLIGAT  să traverseze pe acolo chiar dacă intenția lui era să meargă înainte pe trotuar.

Toată aiureala celor două articole pleacă de la o necunoașterea sensului sintagmei  ”la propunerea ministrului Justitiei”. Astfel, ei consideră că nu există nici o precizare care să spună că Președintele poate refuza propunerea ministrului Justiției.

Păi exact folosirea sintagmei  ”la propunerea ministrului Justitiei” arată caracterul neimperativ, Președintele putând hotărî dacă ține cont de acea propunere sau ba.

E destul să spunem căla propunerea ministrului Justitiei” este sinonim cu la sugestia ministrului Justitiei”.

Conform DEX:

 PROPÚNE, 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 

Iar forma folosită PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a (se) propune și rezultatul ei. – V. propune.

Cum ar veni, chiar folosirea lui ”a propune” și nu ”a dispune” în textul legii 303/2004 impune sensul neimperativ al acțiunii Președintelui.

Absolut sinistru. Ca-n filmele cu proști … Cei care publică  înLumea Justițieinu cunosc limba romănâ nici măcar la nivel mediu, dar mănâncă rahat interpretând legile de parcă s-ar pricepe (deh, dacă așa sunt indicațiile … )

Mama ei de deontologie profesională !

P.S. Neprofesionalismul celor care scriu în siteul menționat este sugerat și de lungimea incredibilă a titlurilor

Iată mai jos două articole edificatoare publicate, probabil, la comandă pe siteul Lumea Justiției.

TRASNET: LULUTA E DUSA DAR INCA NU STIE – Revocarea sefei DNA Laura Kovesi este ireversibila! Legea 303/2004 nu prevede posibilitatea ca presedintele Romaniei sa poata refuza sa emita decizia de revocare. Klaus Iohannis este obligat de lege sa o revoce pe Kovesi. In caz contrar se va declansa un conflict juridic de natura constitutionala, iar CCR va constata ca Laura Kovesi este revocata. Iohannis isi risca functia daca incalca legea pentru Kovesi

Oengeurile sorosiste vor incerca sa faca agitatii de strada disperate pentru a impiedica revocarea Laurei Codruta Kovesi din fruntea DNA. Se cere insistent presedintelui Romaniei Klaus Iohannis, de catre asemenea asociatii, sa nu admita cererea de revocare formulata de ministrul Justitiei. Dezastru insa pentru sustinatorii Laurei KovesiRevocarea acesteia este ireversibila, iar pentru a deveni realitate mai trebuie parcursa doar etapa avizului Sectiei de procuror a CSM, care este unul consultativ, fara nicio valoare.

Kovesi este ca si revocata intrucat Legea 303/2004 prevede ca revocarea “se face” la propunerea ministrului Justitiei, dispozitia legiuitorului fiind una imperativa, care nu da dreptul presedintelui sa refuze, ci doar sa ia act de cerere si sa o transpuna in practica prin emiterea unui act prezidentialDe altfel, Constitutia Romaniei tocmai de aceea spune ca procurorii functioneaza sub autoritatea ministrului Justitiei, care are dreptul sa propuna numirea sau revocarea lor din functiiDaca la numire legea prevede ca presedintele poate refuza o propunere in mod motivat, repetam ca la revocare presedintele are obligatia „sa o faca”.

In caz contrar, daca presedintele va trece peste autoritatea ministrului Justitiei, se va declansa un conflict juridic de natura constitutionala prin impiedicarea exercitarii atributiilor ministrului, a carui competenta de solutionare este la Curtea Constitutionala. Cei care au dreptul sa sesizeze Curtea Constitutionala sunt, atentie: presedintele Romaniei, presedintele Senatului, presedintele Camerei Deputatilor sau presedintele CSM. Este de asteptat ca in cazul unui refuz unul din presedintii celor doua camere sau chiar presedintele CSM judecatoarea Simona Marcu (care nu este in tabara Statului Paralel) sa sesizeze Curtea Constitutionala ca presedintele refuza sa o revoce pe Laura Kovesi, caz in care s-ar ajunge la constatarea incetarii mandatului ei prin decizia CCRAceasta situatie ipotetica va fi insa una care va putea pune capat mandatului presedintelui Klaus Iohannis intrucat s-ar constata ca acesta a incalcat Constitutia si a boicotat atributiile ministrului Justitiei, situatie care ar da dreptul Parlamentului sa il suspende din functie si sa declanseze procedurile unui referendum pentru demiterea lui Klaus IohannisCum Iohannis a cazut catastrofal in sondaje, e aproape sigur ca un referendum de aceasta natura ar duce la demiterea acestuia.

Asteptam insa ca presedintele Klaus Iohannis sa respecte legea si sa dea curs cererii de revocare intrucat DNA nu sta intr-un singur om si este o institutie vitala care trebuie redata cetatenilor in forma si pentru scopurile in care au fost gandite de legiuitor.

Legislatia il obliga pe presedintele Romaniei sa admita cererea de revocare a sefei DNA

Astfel, sa recapitulam:

-Procedura de revocare a sefei DNA este stabilita in art. 54 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor;

-Ea este cat se poate de limpede explicata: revocarea procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie se face de catre presedintele Romaniei la propunerea ministrului Justitiei, cu avizul consultativ al CSM;

-Nicaieri in textul art. 54 din Legea 303/2004 nu se vorbeste despre posibilitatea ca presedintele Romaniei sa poata refuza revocarea;

Textul este unul imperativ, caci se mentioneaza ca “revocarea se face”;

Nu exista nici varianta ca posibilitatea ca presedintele sa poata refuza revocarea sa fie implicita;

-Situatiile in care presedintele poate refuza masuri privind procurorul sef al DNA sunt prevazute de lege. Mai exact, in art. 54 din Legea 303/2004 se prevede ca presedintele poate refuza motivat doar numirea in functie a procurorului sef al DNA. Doar aceasta este situatia in care se vorbeste despre refuzul presedintelui;

Asadar, nu exista nicio mentiune in legatura cu faptul ca presedintele ar putea sa refuze revocarea procurorului sef al DNA.

Iata ce prevede art. 54 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor:

(1) Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului National Anticoruptie (n.r. – procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie), adjunctii acestuia, procurorii sefi de sectie ai acestor parchete, precum si procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si adjunctii acestora sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani in functia de judecator sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data.

(2) Dispozitiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplica in mod corespunzator.

(3) Presedintele Romaniei poate refuza motivat numirea in functiile de conducere prevazute la alin. (1), aducand la cunostinta publicului motivele refuzului.

(4) Revocarea procurorilor din functiile de conducere prevazute la alin. (1) se face de catre Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunarii generale sau, dupa caz, a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori a procurorului general al Parchetului National Anticoruptie (n.r. – procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie), cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevazute la art. 51 alin. (2) care se aplica in mod corespunzator”.

Iata prevederile art. 48 alin. (10)-(12) mentionate in cuprinsul art. 54 din Legea 303/2004:

(10) Nu pot fi numiti in functii de conducere judecatorii care au facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori judecatorii care au un interes personal, ce influenteaza sau ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate si impartialitate a atributiilor prevazute de lege.

(11) Judecatorii care participa la concurs sau examen, precum si cei propusi pentru o functie de conducere sunt obligati sa dea o declaratie pe proprie raspundere din care sa rezulte ca nu au facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 si nici nu au colaborat cu acestea, precum si o declaratie de interese care se actualizeaza anual sau in termen de 15 zile de la aparitia unei schimbari sau de la data la care judecatorul a luat cunostinta despre aceasta.

(12)Inainte de numirea in functiile de conducere, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii verifica si comunica, in termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, daca judecatorul a facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 sau a colaborat cu acestea”.

Iata prevederile art. 51 alin. (2) mentionate in cuprinsul art. 54 din Legea 303/2004:

(2) Revocarea din functia de conducere a judecatorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunarii generale ori a presedintelui instantei, pentru urmatoarele motive:

a)in cazul in care nu mai indeplinesc una dintre conditiile necesare pentru numirea in functia de conducere;

b)in cazul exercitarii necorespunzatoare a atributiilor manageriale privind organizarea eficienta, comportamentul si comunicarea, asumarea responsabilitatilor si aptitudinile manageriale;

c)in cazul aplicarii uneia dintre sanctiunile disciplinare”.

Iata ce se stipuleaza la art. 132 alin. (1) din Constitutia Romaniei:

(1) Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei”.

Autor:

Articol asumat de echipa ”Lumea Justiției”

Sursa: luju.ro

Data publicării: Vineri, 23 februarie 2018

Legat de articolul următor, vreau să precizez că autorul,  Razvan SAVALIUC, spunea la B1TV că dacă Președintele Iohannis nu o demite pe Codruța Kovesi el face sesizare în contencios administrativ. Deh, e democrație … fiecare se poate face de râs așa cum dorește …

Aoleu, sariti! Moare Luluta! Isi va risca Iohannis mandatul?

Nenorocire in tabara #rezist! Faraoanca, Nefertiti, Slujirea, Zeita, Eroina, Salvatoarea Romaniei este pe copca! Raul de Gargamel vrea s-o decapeze!

Ce mai freamat, ce mai vaiet, joi seara dupa anuntul ministrului Justitiei Tudorel de declansare a procedurii de revocare a Laurei Kovesi din functia de sefa a DNA. Pertinenta argumentelor celor 20 de capete de acuzare citite public de ministrul Tudorel Toader in istorica conferinta de presa, exceptionalul raport intocmit dupa luni de dezvaluiri cutremuratoare despre abuzurile savarsite la DNA i-a facut K.O. pe #rezistentii oengistii sorosisti. I-a speriat pe exponentii si slujitorii Statului Paralel. In pofida mobilizarilor disperate lansate pe Facebook de #rezistentii de la Declic, in Piata Victoriei nu au mai iesit decat cateva sute de manipulatori si manipulati, purtand pancardele-materiale de propaganda confectionate pe bani din afara. Nu a prins nici manipularea aruncata pe televiziunea insolventilor cum ca vicepresedintele Comisiei Europene Frans Timmermans vine de urgenta la Bucuresti (cand colo el vine peste 5 zile, pentru ca asa si-a pregatit din timp vizita). Tacere la ambasade. Doar la PNL niste miscari dezarticulate, umilitoare si isterice din partea “penalilor” care tot sar sa nu ia condamnare. Si la USR, cat sa-si justifice maimutareala cotidiana. Si bineinteles, bomboana peste intreaga coliva – profesorasul de fizica Klaus Iohannis a iesit sa se antepronunte ca el sustine in continuare DNA si conducerea ei, recunoascand ca inca nu a citit Raportul (aici mai bine tacea). Si recunoscand – ce scapare – ca decizia pe care o va lua impotriva lui Kovesi este una politica: “…Daca legea spune ca presedintele revoca atunci este chestiune de oportunitate POLITICA daca revoca sau nu revoca si doar presedintele poate sa hotarasca acest lucru”.

Asa a inceput operatiunea de salvare a Lulutei din partea unora carora poti sa le demonstrezi si ca la DNA se comit cele mai atroce crime impotriva umanitatii, ca ei tot o vor tine gaia matu’ pe a lor! Acum baietii se aduna, se organizeaza, au scos la inaintare cantatori gen Danilet, Liiceanu, CT Popescu, insa esecul lor e previzibil. Romanii nu mai vor mafie la DNA si s-au convins ca acolo numai lupta anticoruptie nu se face, ci mai degraba pradarea Romaniei!

Procedura de revocare a fost declansata. In 30 de zile presedintele Klaus Iohannis va trebui sa emita actul prezidential. Intre timp, cei cinci procurori aserviti din CSM a caror ultima isprava a fost sa cenzureze un raport al Inspectiei, eliminand frazele nasoale despre Luluta-idolul lor (unii cu dosare penale la DNA, altii cu neveste angajate la DNA) vor da cel mai probabil aviz negativ. Nici nu are rost sa ii mai bagam in seama pe acesti politruci in robe, intrucat avizul lor e unul consultativ, fara nicio valoare.

Klaus Iohannis ne anunta ca trebuie sa joace “politic” momentul. Va fi aparatorul mafiei din DNA sau va respecta legea?

Pentru ca raportul ministrului Justitiei e un adevarat rechizitoriu la adresa prestatiei DNA la varf. Tehnic. Apolitic. Beton. Imposibil de combatut. Este o mica opera juridica care releva managementul gaunos al Laurei Kovesi pentru care revocarea e unica solutie. In fata acestui raport tehnic, apolitic, Iohannis vine cu teoria unei “oportunitati politice” privind revocarea. Nimic mai gresit. Revocarea e o problema de ordin legal. Iohannis va ignora argumentele cutremuratoare ale ministrului si isi va pune majoritatea populatiei in cap mentinand-o pe Kovesi? Poate sa-si ia adio de pe acum la al doilea mandat!

Legea il obliga pe Presedinte sa revoce un procuror sef impotriva caruia ministrul Justitiei aduce argumente forte ca a scapat parchetul de sub control si a incalcat grav Constitutia si legile. Asa cum Lumeajustitiei.ro a prezentat, art. 54, punctul (4) din Legea 303/2004 prevede imperativ ca revocarea se face la propunerea ministrului Justitiei. Adica nu se discuta, se face! Pentru #rezistentii care fac pe desteptii interpretand legea cum vor, amintim ca Legea 24/2000, privind normele de tehnica legislativa, prevede la art. 38 ca textul articolelor de lege trebuie sa aiba caracter dispozitiv: “verbele se utilizeaza la timpul prezent, forma afirmativa, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispozitiei respectiveAsadar, termenul se face este imperativ, fara echivoc.

Imediat dupa dezvaluirile noastre, am auzit in spatiul public o gogonata de tip #rezist, cum ca nu asa se citeste o lege, ci ca s-ar aplica “principiul simetriei”. Adica daca legea prevede ca presedintele poate refuza o propunere de numire, pe simetrie el poate refuza si o revocare. Zau? Dar de ce nu s-ar aplica simetria in mintea lor si invers, adica daca revocarea nu poate sa se refuze, sa nu se poata refuza nici propunerea de numire? Ne alegem simetria dupa cum avem interesul?

Ce pacat pentru asimetricii #rezist ca legea e foarte clara si dispune imperativ ca revocarea “se face” la propunerea ministrului, daca ea se intemeiaza pe motivele prevazute de art. 51, alin (2) din Legea 303/2004, adica in cazul exercitarii necorespunzatoare a atributiilor manageriale si altele.

La fel cum legea prevede – prin analogie – si la arestarea preventiva, unde la art. 223 Cod procedura penala se stipuleaza ca judecatorul (presedintele) poate lua masura arestarii preventive la propunerea procurorului (ministrul), dar in cazul revocarii masurii preventive la cererea procurorului (ministrului) “masura preventivase revoca in cazul in care temeiurile care au determinat-o au disparut”.

Deci iata cum legiuitorul, in cazul revocarii masurii arestarii preventive, nu a mai prevazut posibilitatea judecatorului de a mai mentine omul in arest, ci a trasat o obligatie imperativa de a face/de a pune in practica cererea de revocare a procurorului (ministrului) in cazul in care s-au indeplinit conditiile legale pentru incetarea arestului. E cristal!

Prin urmare, intrucat legea e imperativa, iar ministrul a cerut revocarea in baza motivelor date de lege – art. 51, alin (2) din Legea 303/2004 (pentru exercitarea necorespunzatoare a atributiilor manageriale si altele) revocarea este o obligatie din partea presedintelui. O alta interpretare nu ar fi posibila, intrucat ar insemna ca presedintele Romaniei sa se substituie ministrului Justitiei si sa faca munca acestuia, ceea ce ar anula autoritatea ministrului asupra procurorilor conferita de Constitutie.

Presedintele Klaus Iohannis ar face bine sa se gandeasca de 10 ori inainte sa ia in calcul ca ar putea refuza revocarea. Pentru ca nu ii este dat acest drept. Si ca atare isi poate risca functia, supunandu-se unei suspendari si unui referendum de demitere, intrucat ar fi perceput ca o persoana care protejeaza mafia si coruptia din DNA, pe care Kovesi nu a fost in stare sa le struneasca.

Doua sunt caile prin care un gest de refuz de revocare din partea presedintelui ar putea fi sanctionat ca ilegal:

1-declansarea unui conflict juridic de natura constitutionala, care va fi transat de Curtea Constitutionala, care poate constata inclacarea Constitutiei de catre presedinte si sa constate revocarea din functie a lui Kovesi;

2-atacarea la instanta de contencios administrativ a actului prezidential de refuz de revocare (in termen de 30 zile) si obligarea presedintelui la emiterea actului de revocare;

Daca posibilitatea de atacare la CCR pe conflict juridic de natura constitutionala e conferita numai presedintilor celor doua camere ale Parlamentului si presedintelui CSM, in cazul atacarii actului administrativ al presedintelui la instanta de contencios pe legea 554/2004, orice cetatean va avea dreptul sa atace la curtea de apel actul prezidentialImaginativa mii de cetateni umpland instantele de contencios administrativ cu plangeri!

Redactia Lumea Justitiei va fi prima care va face acest lucru, intrucat consideram ca legea e neinterpretabila si imperativa, iar presedintele nu se poate comporta ca un protector al abuzurilor din DNA si nu poate goli de continut autoritatea constitutionala a ministrului Justitiei asupra procurorilor.

PS – Romania nu inseamna o mana de extremisti #rezist care fac scandal in piata sau de persoane manipulate ori care nu accepta votul majoritatii. Romania este masa uriasa de oameni tacuti care isi vad de treburile lor si vor o tara in care legea sa se aplice tuturor. Inclusiv Laurei Kovesi!

Autor:  Razvan SAVALIUC

Sursa: luju.ro

Data publicării: Vineri, 23 februarie 2018

Nota Blue: Hehehe … rar am văzut mâncător de rahat mai mare 😀

Melania Cincea: ”… Punându-i  declaraţiile (declarațiile lui Șerban Nicolae) într-un context mai larg, aş spune că nu par a fi făcute pe fondul neştiinţei. Şi nici întâmplătoare”

4 noiembrie 2017 4 comentarii

Se pare că românii suferă de un fel de Sindrom Stocholm. După ce o jumătate de secol au dorit să scape de bocancul rusesc ce le zdrobea beregata și au dorit să vină americanii, occidentalii în general, când au venit încep să le caute cusururi.

Așa e românul cusurgiu.

Acum americanii și occidentalii, după cum spun unii, nu ar vrea decât să ne umilească, să ne facă sclavii lor, să ne taie pădurile, să ne ia bogățiile subsolului să profite de bunătatea noastră luând profitul pe care îl fac aici și ducându-l acolo, la ei… să ne ia ce mai avem. A apărut la un moment dat o zicere: ”Noi nu ne vindem țara”. 

De ce oare pot ăia să ne taie pădurile? Nu pentru că i-am chemat noi? Că am permis asta închizând ochii și numărând banii primiți ca șpagă, oare nu noi i-am chemat să vină să investească să ne facă locuri de muncă, noi fiind români suntem incapabili să facem … oare de ce nu exploatăm noi ce avem? 

Și dacă nu ne vindem țara, mai precis, nu ne-am vândut fabricile occidentalilor pentru a face locuri de muncă și a produce, ce am făcut cu ele? Le-am lăsat unora de pe la noi să le taie ca fier vechi îmbogățindu-se, noi rămânând și privind  nostalgici maidanul care a rămas în locul unde a fost o fabrică sau un combinat industrial … ”Ehe, ce era aici odată, aici a lucrat și tata și bunicul … acum pasc oile …”.

Oare nu era mai bine, totuși, să le fi dat străinilor și pe gratis cu condiția să le modernizeze, să le pună să producă plus valoare și să dea de lucru românilor? Din banii plătiți ca taxe, pate se făceau spitale, școli, poate cei plecați la muncă în occident, ar fi rămas acasă să muncească.

Nu, ei sunt occidentali, sunt străini, sunt bogați, noi suntem români rupți în cur, dar măcar suntem patrioți chiar dacă ne ghiorăie mațele. Bine că mai putem înjura occidentalii … bine că mai putem să mergem la moaște să ne rugăm pentru bunăstare … de ce să mergem la muncă? Dacă nu ne ajută Dumnezeu, asta e… nu e vina noastră …

În continuare un articol scris de Melania Cincea:

 

Asistăm la o campanie de demonizare a Occidentului şi a SUA

Sunt voci care îl acuză pe Şerban Nicolae de ignoranţă, când afirmă despre partizanii anticomunişti din munţi că au slăbit capacitatea de apărare a României şi pune semnul egal între Stalin şi Churchill. Punându-i  declaraţiile într-un context mai larg, aş spune că nu par a fi făcute pe fondul neştiinţei. Că par a face parte dintr-o campanie orchestrată, de demonizare a Occidentului şi a SUA.

Sunt câteva zile de când senatorul PSD Şerban Nicolae declara, în Parlamentul României, că partizanii anticomunişti din munţi “au slăbit capacitatea de apărare a României”, acţiunea lor fiind îndreptată împotriva intereselor României. Punând apoi semnul egal între Stalin şi Churchill, “în egală măsură doi criminali”. “Dacă îmi spuneţi că CIA organiza operaţiuni de slăbire a capacităţii de apărare a României, sub pretextul că o fac împotriva regimului comunist, este mai degrabă o ticăloşie ce făceau”, plusa senatorul PSD.

Deci, inamicii României, cei care sabotau interesele ţării – în concepţia lui Şerban Nicolae –, nu au fost cei care au trimis şi permis ca Armata Roşie să ocupe România, nici cei care au instaurat un regim de teroare, ci acei oamenii, vânaţi şi torturaţi de Securitate, au încercat, cu preţul propriei vieţi sau libertăţi, să se opună urgiei pe care o anunţa instaurarea noului regim, totalitar, criminal, de sub, s-a dovedit, nu am mai reuşit să ieşim o jumătate de veac.

Erau arestați, anchetați, judecați și condamnați nu numai cei ce se opuneau direct instaurării comunismului, epurărilor din Armată, colectivizării sau introducerii în școli a comunismului, ci și rudele lor, frații, părinții, surorile care îi ajutau. În fața acestui val masiv de agresiuni, o bună parte din cei vizați au luat drumul munților, organizați în formațiuni sau grupuri de partizani. În anii 1945 – 1959 găsim partizani atât în Carpații Orientali, cât și în cei Meridionali (în Făgăraș, Retezat, Semenic), în Carpații Apuseni și în Obcinele Bucovinei, precum și în pădurile Babadagului, în Munții Gutâiului și Țibleșului. (…) Propaganda comunistă le-a pus tuturor eticheta de «bandiți».

Impresionant este modul în care acești luptători reușeau, de multe ori, să scape de urmărirea Securității, care organiza adevărate «potere» – pentru a-i prinde vii sau morți. Terorizarea de către anchetatori a familiilor celor din munți, a rudelor acestora, eliminarea din școli a copiilor, folosirea unor metode sălbatice i-a determinat pe unii dintre ei să se predea pentru a-i scuti de torturi pe cei dragi. Au fost condamnați la ani grei de temniță și confiscarea averilor, pentru «crimă de uneltire contra ordinii sociale». Dar majoritatea au fost omorâți. Cei care îi ucideau primeau recompense și erau înălțați în grad”, spun reprezentanţii Memorialului Sighet.

Senatorul Şerban Nicolae a făcut acele declaraţii revoltătoare în ziua în care Comisia juridică din Senat respingea propunerea legislativă privind declararea datei de 26 octombrie ca Zi a Mișcării de Rezistență Armată Anticomunistă din 1944-1962 (Ziua Partizanilor Anticomuniști). Pentru că în concepţia lor, România nu trebuie să comemoreze astfel de evenimente, nu trebuie să mai vorbească despre ele, în speranţa că se va uita de ele.

Mizeriile cu iz de propagandă securisto-comunistă, rostite de Şerban Nicolae în Parlamentul României şi modul odios în care acesta a încercat mistificarea adevărului şi relativizarea răului (pe principiul “iată, nu numai sovieticii au impus un regim criminal, ci şi occidentalii, englezii, deci aliaţii cei mai apropiaţi ai SUA”, că, de fapt, săgeata spre americani a fost direcţionată) nu au avut nicio urmare. Şerban Nicolae nici măcar nu şi-a cerut scuze public, este în tot în Parlament, iar liderii PSD nu l-au deranjat cu nicio întrebare, darmite cu o solicitare de demisie.

Sunt voci care îl acuză pe Şerban Nicolae de ignoranţă. Punându-i  declaraţiile într-un context mai larg, aş spune că nu par a fi făcute pe fondul neştiinţei. Şi nici întâmplătoare. Că par a face parte dintr-o campanie de demonizare a Occidentului şi a SUA. Să ne amintim, în acest context, de câteva episoade recente:

  1. Atacurile verbale la adresa ambasadorului american la Bucureşti, Hans Klemm, lansate, în ultima vreme, de diferite voci şi pe diverse tonalităţi de oameni ai Puterii.
  2. Solicitarea de expulzare a diplomatului, făcută de deputatul PSD Liviu Pleşoianu, pentru, chipurile, “ingerințe în treburile interne ale României”.
  3. Scrisoarea pe care generalul Dumitru Iliescu, fost consilier prezidenţial al lui Ion Iliescu şi prietenul lui Cătălin Voicu, al cărui şofer fusese Şerban Nicolae – a adresat-o Casei Albe, cerând retragerea de la post a ambasadorului SUA la Bucureşti. Pe motiv că, cică, “a jignit continuu poporul român şi se amestecă în mod brutal în problemele noastre interne. (…) Nu-l dorim pe Klemm în ţara noastră şi vă solicităm să îl retrageţi de la post”. Nu e clar în numele cui vorbeşte generalul Iliescu şi cine l-a acreditat să o facă… În plus, când ambasadorul Rusiei la Bucureşti, Oleg Malginov, “sfătuia” presa centrală să nu mai dea cuvântul “la orice bădăran, cu trimitere expresă la Vladimir Tismaneanu şi Marius Stan – o reacţie venită după publicarea, de către cei doi, a unui articol indigest pentru Kremlin –, Dumitru Iliescu nu a scos un pâs. Nici nu s-a dus cu pâra la Kremlin. Deşi gestul ambasadorului rus a fost nu numai o sfidare, ci şi o imixtiune grosolană într-o problemă garantată constituţional – libertatea de opinie. La fel a tăcut şi după ce Oleg Malginov lua atitudine, public, în dosarul “Lukoil” – în care compania rusă era cercetată pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, în valoare de aproape 230 de milioane de euro, ceea ce îi atrăsese punerea sechestrului asigurător. La scurt timp după declaraţia ambasadorului rus, preluată de premierul de atunci, Victor Ponta, a fost ridicat sechestrul.
  4. Odele ridicate (şi) post-mortem, pe unele canale media, ultimului şef al Securităţii comuniste, generalului Iulian Vlad. Demersul a avut ca scop mistificarea adevărului istoric. Deci, iată, ni se transmitea, Securitatea (cel puţin a ultimilor ani din regimul comunist) nu a fost opresivă, atâta timp cât a fost condusă de un om “solar”, “un om deasupra timpurilor”, “făcător de istorie, “iluminat” etc. etc., aşa cum, în mod absolut greţos, a fost caracterizat Iulian Vlad…
  5. Vizita la Bucureşti, a Patriarhului rus Kiril, ale cărui legături cu KGB-ul sunt de notorietate de mult timp, vizită pe care unii analişti o văd ca pe o încercare de găsire a unei căi de legătură între Moscova și București. “Patriarhul rus pune umărul la proiectul Marii Europe de Est (descris de Alexandr Dughin) care prevede strângerea slavilor și ortodocșilor sub steagul politic rus. Sub pretextul revenirii la credință și la tradiție, înalții ierarhi ortodocși din România sunt tentați să facă propagandă antieuropeană. Acesta ar fi primul pas pentru a întredeschide poarta Rusiei, atât de implicată deja în toate problemele balcanice și central-europene. Panortodoxismul ar putea fi prefera­bil politicienilor români care anunță deja sfârșitul pax americana”, este de părere Sabina Fati.
  6. Reportajul publicat de Trinitas, postul Bisericii Ortodoxe Române, în preajma vizitei Patriarhului Kiril, care prezenta oprimarea greco-catolicilor sub comunism, făcută la ordinul sovieticilor, drept… “tămăduire”.

S-a ieşit din epoca în care PSD avea corespondenţi la Vocea Rusiei, canal de propagandă finanţat de Kremlin – desfiinţat, nu întâmplător, în decembrie 2014, după câștigarea alegerilor de către Klaus Iohannis. Dacă s-a văzut că românii nu înghit propaganda pro-Kremlin – care trebuia făcută întâi indirect –, cineva calculează că s-ar putea să o “digere” pe cea antioccidentală, antiamericană. În cazul în care se va întâmpla acest lucru, rezultatul ar putea fi exact cel scontat de cei care gândesc şi dirijează această propagandă. Atât doar că la el se va ajunge urmând o altă cale.

PENTRU CONFORMITATE:

Autor  

Publicat pe putereaacincea.ro 

la: 1 noiembrie 2017

și pe: revista22online.ro

la: 2 noiembrie 2017

Oare Teo Trandafir are probleme psihice sau este doar o mare nesimțită?

15 octombrie 2017 Un comentariu

Siteul România TV, în afară de multe alte inepții, publică la 14 Septembrie 2017, un articol intitulat ”Profeţie devastatoare. Pământul se va zgudui timp de 8 ore. Când va avea loc marele cutremur”.

Articolul spune că cea de a treia informație furnizată de cei trei copii de la Fatima, informație furnizată Papei Ioan Paul al II-lea dar care a cam plecat cu ea la cele sfinte, se referă la sfârșitul lumii. 

Inserat în acel articol există, scris cu roșu, titlul unui alt articol, plasat strategic pentru a-l susține pe cel pomenit mai sus: Maria Ghiorghiu, femeia care a prezăvut incendiul din Colectiv, o nouă previziune sumbră. „Cutremur devastator”

Pe scurt, una Maria Ghiorghiu,  ”… devenită cunoscută după ce a prezis incendiul din Colectiv, face o nouă previziune sumbră.Ea spune că vom auzi de un cutremur devastator.” care ar fi prevăzut incendiul de la Clubul Colectiv (păcat că nu a pus și altora), și alte nenorociri, mai nou prevede sfârșitul lumii, chestie perfectă deoarece ar fi cea de a treia informație furnizată de cei trei copii de la Fatima. Interesant e că cine a scris articolul știe ce i-a spus papei Ioan Paul al II-lea … presa occidentală care investește multe mii de euro în aflarea acestui mesaj nu știe nimic.

Ideea e că un asemenea articol vine mănușă într-o țară în care populația cretinizată a făcut un sport național din mersul la pupat moaște.

Totuși, cei care administrează mizeria de site a România TV (nici nu putea fi altfel de vreme ce e siteul unei mezerii media), se spală frumușel pe mâini spunând că sursa articolului este siteul Teodorei Trandafir (cunoscuta TEO). Bineînțeles că administratorii siteului România TV nu au nici un fel de remușcări în ceea ce privește promovarea mizeriei.

Întradevăr, accesând respectivul link ajungem la sursa primară a articolului: ” Maria Ghiorghiu, femeia care a prezis incendiul din Colectiv, previziune terifiantă despre România  publicat pe siteul lui TEO la  15 Sep. 2017.

După cum se poate vedea, în articolul lui Teo mai există ca autopromo un titlu spre un alt articol pe exact aceeași temă, precum și alte inserturi pe aceeași temă așezate în așa fel încât să producă efectul maxim.

 

STIRI
Un nou cutremur s-a produs în România. Ce avertizează specialiștii

INEDIT

Viorel Pop, omul care a prevăzut furtunile din vest încă din iulie, are noi vești proaste pentru români

Sau

CITEȘTE ȘI: Maria Ghiorghiu a făcut anunțul care îi vizează pe toți românii. Ce a văzut că NE VA LOVI TOAMNA ASTA

 

 

O legendă: Profesorul Indoleanu

Din profesorul Ioan Indoleanu, care preda Matematică la Facultatea de Mecanică,   nonconformismul a făcut o legendă a Clujului. Cine l-a cunoscut își va aminti de dânsul, aproape cu religiozitate … 

Era un tip senzațional … mare amator de bancuri si tarii …  dupa ’90 a publicat doua culegeri de bancuri intitulate “Cine-a barbierit statuia” si “Viata romantata a lui Bula”… nu știu câți profesori de matematică erau în stare să te pice și pentru o greșală de ortografie sau să te treacă dacă reușeai să faci o glumă bună chiar dacă erai ”lemn” la examen. Era de felul dumnealui un domn: ”Pe dumneata te trec nu pentru că nu ești bou ci pentru că eu sunt un domn” …

Legendele toamnei: Profesorul Indoleanu

Autor: Julius Constantinescu

Partea I

Din pacate, pe profesorul Indoleanu nu l-am cunoscut niciodata. Preda matematici la Facultatea de Mecanica si era cea mai mare legenda a Politehnicii din Cluj (mai mare chiar decit celebrul student Max, care in ’91 abia ajunsese in anul III, desi intrase la facultate pe vremea Beatles-ilor; mai mare chiar decit profesorul Chisalita, cel care m-a invatat ce inseamna matematici speciale cind mi-a facut nota la examen: „10 la primul subiect cu 5 la al doilea fac 14. Impartit la 2, aproape 7. 7 nu pot sa-ti dau, e nota mare”).

Ce il facea atit de popular in Politehnica pe profesorul Indoleanu era faptul ca puteai sa treci examenul la el si fara sa stii nimic (spre deosebire de alti profesori, care impingeau absurdul pina-ntr-acolo incit iti pretindeau sa inveti). Tot ce trebuia era sa faci o poanta pe care el n-o stia, sa inventezi o timpenie la care nici macar pe el nu-l dusese capul (ceea ce, credeti-ma, nu era deloc usor).

Una dintre cele mai celebre examinari ale sale a fost un exercitiu simplu de adunare. Intr-o vara, o loaza care daduse foile goale i-a intins carnetul, pentru binemeritata nota 2. „Uite”, i-a zis Indoleanu, care era intr-o pasa buna, „daca-mi spui cite becuri sint in sala asta, te trec”. Tipul le-a numarat cu atentie si, fericit ca-i cizuse un bilet asa simplu, a rinjit circular: „Opt, dom’ profesor!”. Profesorul Indoleanu a scos un bec din sertar, a rinjit si el circular si i-a comunicat rezultatul examenului: „Sunt noua. Mai incerci la toamna”. In toamna, domnul student nu s-a mai chinuit in banca, s-a prezentat direct cu foile goale: „Dom’ profesor, am invitat problema cu becurile”. „Bravo”, i-a zis profesorul. „Cite sint?”. Domnul student le-a numarat cu grija, a rinjit sigur pe el si a dat raspunsul: „Noua”. Dupa ce l-a invitat sa le numere impreuna, profesorul si-a exprimat ingrijorarea ca-l paste re-re-ul: „Sunt doar opt”. „Si cu asta, dom’ profesor”, a zis loaza, scotind un bec din buzunar, „sint exact noua”. Entuziasmat, profesorul Indoleanu l-a felicitat pentru faptul ca nu pierduse vara degeaba si i-a acordat nota maxima: 5 cu felicitari.

(va urma)

Sursa: sebastianbargau.ro

Câteva din comentariile la acest articol postate pe blogul  sebastianbargau.ro:

Zaoane

”Legenda cu Indoleanu este adevarata, chiar mi-a fost profesor in facultate (Poli Cluj) si abia asteptam ora de mate. Tipu a scos cateva carti cu bancuri si chiar el zicea ca daca ii spunem un banc care nu il stie avem examenul luat.
Mai a existat o faza tare cu un student care a venit imbracat in vanator la examen si Indoleanu l-a intrebat ce e cu costumatia. Raspunsul studentului a fost : „Am venit sa impusc un 5″.
Ei bine , a luat 10.
A fost faza cu toate carnetele aruncate pe geam si care il aduce primu are nota 5.Buluc pe coridor, primu care ajunge are nota 5, la urmatorii 3-4 studenti le trece nota 6, la urmatorii 5 studenti nota 7. Ceilalti mai asteptau la usa cu carnetu in mana sa mai creasca notele.Indoleanu intreaba: Nimeni nu mai vine? Bun, atunci la loc, dati examen.
Si au mai existat multe, pacat ca era cu patima alcoolului si de multe ori era pe holurile facultatii dus de 2 studenti. Placerea cea mai mare era sa-i luam o sticla de vodca Stalinskaia (prefetata lui) si sa il ascultam spunand bancuri. Nu mai stiu nimic de el acuma. Pacat…

Ce e scris mai sus, faza cu boxerul, este tot de la Poli Cluj si este vb de profesorul de electrotehnica (daca nu ma insel) Mandru.”

mikidutza

(postat: 2 iulie 2011 la 00:01)

”Am un prieten care a facut Poli si o alta facultate la Cluj si care imi povestea de Indoleanu, exact aceleasi povesti, cu virgula … As mai adauga una din serie, dar mi se pare ca e prea licentzioasa. Oricum, la un moment dat, prin tineretzea mea tulbure, m-am dus la Libraria Universitatii sa vad ce carti noi au mai aparut. Si, cautand pe acolo, ce gasesc? Indoleanu – o carte cu bancuri. O rasfoiesc, tin minte ca era groasa. In ea, bancuri cu Bula cam fara perdea – dar genul ca se gaseau in carte cuvinte gen p**@ si p*$&@. Vremurile erau mult mai pudice, prin 1998-1999. O las in raft, nu cumpar cartea. Dupa aia, aud o poveste – cica o vecina de-a lui Indoleanu ii cumparase cartea (parca era profesoara in poveste) tot de la aceeasi librarie. A citit-o acasa si s-a oripilat. Apoi s-a intalnit pe strada cu Indoleanu si l-a intrebat – tu ai scris cartea aia de bancuri? Indoleanu, foarte mandru, a scos pieptul in fatza si a zis „Da!”. La care vecina i-a pushcat o palma zdravana. Asta a fost momentul in care, pentru mine, legenda s-a intalnit cu realitatea”

Sunshine

1 iunie 2013 la 20:30

”Am avut onoarea si norocul sa -l am pe D-ul Indolean profesor la Matematici Speciale , anul 1987.Uram sa merg la seminarii, ma scotea la tabla de fiecare data….asa ca am inceput sa mai chiulesc… Si a venit ziua examenului, am alergat intru-un suflet prin Hasdeu cu un coleg sa-i gasim niste tutun fin( semn distinctiv al Dinsului, il „miroseam” ca vine la curs cam cu. 3 min inainte sa ajunga in raza noastr vizuala), sa-l bine dispunem…. si cred ca am reusit…. cind am intrat in sala si m-am apropiat de catedra sa -mi trag biletul , a comentat doar ” ni ce fata faina, unde-ai fost pina acum?…. apropo de prezenta mea la seminarii… In sfirsit, orele se scurgeau, ne luptam cu problemele de pe bilet, puna cind intr-un sfirsit s-a saturat de noi, sa fi tot fost inca vreo 4-6 studenti in sala, cind a zis, gata,treceti-va fiecare 5 in carnet si veniti sa vi le semnez. Cine vrea mai mult, sa vina la toamna.Fostii mei colegi de la sectia UT, care erau anul II in ’87 pot confirma intimplarea.”

Partea a II-a

Se mai povesteste, o, preafericitule cititor, ca profesorul Indoleanu n-avea intr-o zi chef sa tina examenul, asa ca, dupa ce-a intrat in sala si s-a asezat la catedra, in loc sa scoata biletele de examen, a facut o oferta generoasa: „Cine vrea 5, sa vina cu carnetele”. Usor neincrezatori, citiva s-au apropiat, iar profesorul le-a trecut nota. In timp ce se indreptau fericiti spre iesire, profesorul Indoleanu a licitat din nou: „Cine vrea 6, carnetele!”. Citiva studenti pe care ii aranja o nota de 6 s-au ridicat, la rindul lor, iar profesorul Indoleanu a ridicat din nou potul: „Carnetele pentru 7″. Au cedat si multi din aia care trageau la bursa, dar tot nu erau toti. Tocilarii ramineau pe pozitii. „Ok, cine vrea 8, carnetele”. In timp ce aspirantii la o nota de 8 se grabeau cu carnetele, profesorul Indoleanu a ridicat sedinta: „Voi la toamna, ca v-ati intins”.
O alta legenda spune ca, la un examen, profesorul Indoleanu dadea o sansa oricarei loaze, aratindu-i un picior de insecta. Cine putea identifica insecta trecea. Nu reusise nimeni, nu era nici greiere, nici coropisnita, nici libelula, nimic cunoscut. Dupa ce predase foile goale, un student a refuzat sa-si incerce norocul, ba l-a si injurat pe profesor din mers, indreptindu-se spre iesire. Nervos, Indoleanu a inceput sa urle: „Stai asa! Cum te cheama?”. Tipul nu s-a oprit, a iesit din sala, apoi, bagind un picior pe usa, i-a dat cu tifla: „Ghici!”.
Evident, nimeni nu stie cit adevar e in toate aceste povesti, publicate pare-mi-se, la un moment dat, chiar de profesorul Indoleanu, la o editura din Cluj. Ele circula sub forma de legenda in toate orasele universitare ale Romaniei si aproape fiecare universitate are un profesor Indoleanu al ei. Insa, ca orice mituri, si cele cu profesorul Indoleanu au la baza un fapt istoric indiscutabil: la Politehnica, invatatul e ultima dintre variante.

Sursa: sebastianbargau.ro

 

 

 

 

Emma Zeicescu despre curve, târfe și prostituate

Oricine o știe pe Emma Zeicescu, știe că este o prezență plăcută, este  frumoasă și are un șarm special. Emma este o mămica unei minunății de băiețel, o jurnalistă bună, inteligentă, curioasă și cu o minte surprinzătoare.

Întâmplător am găsit pe blogul ei, emmazeicescu.ro un articol publicat Vineri, 15 Iulie 2016 (la ora 19:00, pentru cei cărora le place exactitatea) în care își pune o întrebare căreia îi și răspunde: e vreo diferență între curve, târfe și prostituate?

Diferența dintre curve, târfe și prostituate! 

Diferența dintre curve, târfe și prostituate!  scrie Emma Zeicescu – Am în minte o listă. Să-i spun a rușinii? Să-i spun a compromisului? Habar n-am. Cert este că atunci când s-a predat lecția – sistemul de valori – prea multe femei au lipsit.

Mă-ntreb, e vreo diferență între curve, târfe și prostituate? Dacă mă uit, în trecere, la vitrinele din cartierele roşii ale vieţii, nu mi se pare. Ce le diferenţiază? Oportunismul, supraviețuirea sau apartenenţa lor la familia nevertebratelor?

Prostituatele, cred, ar merita un pic de respect. Ele sunt păsările de noapte Perfect Imperfecte. Ele vânează, de foame. Ele supravieţuiesc, fără să calce pe cadavre. Ele tânjesc la o viaţă privită printr-un geam de limuzină, din interior. Ele visează luxul, dar de cele mai multe ori, sfârşesc ieftin. Ele se vând, fără a clipi, pentru un moment sau pentru toată viaţa. Ele ar trebui fiscalizate, însă profitul negru e mult mai important.

Curvele au strategie. Ele se vând pentru a se menține, pentru a acumula. Ele caută cel mai rapid lift, pentru a ajunge sus. Ele nu sunt interesate de treptele grele ale vieţii, dar nu ştiu să ajungă în vârf. Ele câştigă bătălii, dar nu războiul. Ele n-o fac pe bani. Se culcă direct cu luxul. Ele fac compromisuri, pentru iluzia vieţii bune. Sau poate nu e o iluzie, pentru ele. Ele rămân însă breloc, toată viaţa. Le cunosc bine şi le-am văzut crescând. Ele m-au întrebat, de-a lungul anilor, de ce nu mă… Le răspund şi acum, ca de fiecare dată, că mintea şi inima au mai multe cămăruţe decât un hotel de curve.

Târfele vor Puterea. Le-aş compara pe târfe cu gheişele, dar niciodată nu mi-aş dori să le jignesc pe acestea din urmă. Le-aş compara cu Mata Hari, dar ele sunt şi târfe, şi trădătoare. Cunosc târfe bogate, care tânjesc să devină Cineva. Atât. Ele nu sunt interesate de portofel. Ele caută antrenorul care să le ducă pe podiumul vieţii. Ele caută mentorul. Tot un fraier cu cioc, altfel. Care să o prezinte altor papagali cu funcţii, care să o valorifice la rândul lor, care să o facă supraom. Ele visează să fie premiante. Ele vor triumful, cu orice chip. Ele sunt prostituate şi curve up-gradate. Ele sunt ca mătura din piesa de teatru Don Siempre, în care Don Siempre îi spune măturii: Taci, târfă! Te-ai culcat cu toate gunoaiele pentru a face carieră!

Femeilor Perfect Imperfecte le-aş dori să le iubească pe prostituate, pe curve şi pe târfe, ca pe aproapele biblic. Femeilor Perfect Imperfecte le-aş spune să nu obosească din a trăi pentru a iubi. Le-aş ura să moară în picioare. Să nu trăiască în genunchi. Şi le-aş mai obliga ca atunci când vor spune un te iubesc, să o facă pur.

SIMONA TACHE spune ”mulțumesc” celor care: ”… și-au pus viața între paranteze și pentru mine, au făcut eforturi și sacrificii personale și pentru mine. ”

Un text de-a dreptul sentimental postat de Simona Tache pe siteul său, ”Jurnal roz de cazarmă” în care autoarea încearcă, oarecum brutal parcă, să se îndepărteze … ca și cum ar fi la o în fața unui tablou căruia nu vrea să îi vadă tușele de culoare ci imaginea ca ansamblu…

Un text bine și frumos scris, a cărui citire nu e deloc o pierdere de vreme. Zic eu că merită citit…

Mulțumesc

Simona TacheAcest text se adresează acelor oameni care și-au stricat viața și pentru mine în ultimele 10-11-12 luni. Mă refer la o parte dintre tehnocrații care au plecat azi, lăsând loc noului guvern politic. Unii ne sunt cunoscuți, pentru că au fost în prim-plan, alții ne sunt mai puțin cunoscuți sau chiar complet necunoscuți și așa vor rămâne. Există oameni care au avut, în ultimele luni, biroul pe un hol de minister, care și-au adus acolo, seara, copiii, pentru că nu aveau unde să-i lase și pentru că au ales să tragă pe brânci, câte 17 ore pe zi, ca să lase în urmă lucruri care să schimbe ceva într-un anumit domeniu. Poate au ajuns acolo abordând în privat, pe Facebook, un ministru care i-a chemat să-și ducă personal la capăt proiectul propus, pentru ca alți români să nu mai treacă prin ce au trecut ei (puteți citi aici o astfel de poveste). Sau poate au răspuns, lăsând baltă o viață confortabilă, la chemarea unui prieten. Ori la chemarea unui prieten care a răspuns, la rândul lui, la chemarea unui alt prieten.

Există oameni care au convins alte zeci de oameni să li se alăture în regim de voluntariat, ca să pună pe picioare lucruri de care era nevoie. Oameni care și-au lăsat viața lor liniștită dintr-un oraș de provincie și au venit la București, pentru mai puțin de un an, ca să facă pentru bolnavii din țara asta mai mult decât reușiseră să facă deja pe cont propriu. Și-au smuls copiii din viața cu care se obișnuiseră și i-au adus aici, pentru puțină vreme, pentru ca acum, după ce totul s-a încheiat, să-i smulgă din nou și să-i ducă înapoi. Există oameni care nu au mai dormit de multă vreme mai mult de 5 ore pe noapte, care nu și-au mai văzut părinții, partenerii și prietenii, care au uitat cum arată o zi în care să nu faci pur și simplu nimic. La schimb, unii dintre ei au primit nu doar un salariu mult mai mic decât ce câștigaseră înainte să se înroleze în slujba poporului, ci și ranchiună gratuită, mizerie sau calomnii. Sau aroganțe și luări la mișto.

Există oameni (din zona IT, de exemplu, dar nu numai) care și-au lăsat joburi șmechere în țară sau în afară ori și-au pus propriile biznisuri pe hold, ca să meargă să ajute. Au răspuns pur și simplu, într-o zi, la o chemare a unui premier și a unui guvern. S-au mirat de ei până și cei care îi chemaseră. Depășeau numeric așteptările, iar resorturile lor interioare erau de neînțeles. Cum să-ți lași tu, de pe o zi pe alta, viața ta așezată, ca să mergi să lucrezi pentru România? Unde s-a mai pomenit așa ceva? Celor mai mulți dintre oamenii ăștia nu le vom afla vreodată numele, așa că nu îi putem suspecta de vreun interes personal meschin. Nu și-au construit în aceste câteva luni vreo carieră nouă și nici nu au pus bani la saltea, ba chiar au cheltuit din economii.

Există oameni care aveau zero lei în buzunar și în conturi, chiar în timp ce, prin haznalele internetului, erau portretizați ca mafioți cinici. Am întâlnit pe cineva căruia îi curgeau la propriu lacrimile, în timp ce vorbea despre un proiect pe care îl începuse și care ar fi modificat rata de mortalitate la naștere, dar care, odată cu noua guvernare, va fi, mai mult ca sigur, blocat.

Tuturor eu vreau să le spun astăzi “Mulțumesc”. Pe unii dintre ei îi cunosc bine, pe alții îi cunosc doar puțin. Pe cei mai mulți însă nu-i voi întâlni niciodată. Nici măcar nu voi afla că au fost acolo. Dar aș vrea să știe toți că știu și că apreciez ce au făcut. Și că nu cred că efortul lor mi s-a cuvenit. Că nu cred că era obligația lor să presteze muncă în folosul societății, iar a mea să îmi pută superior tot, doar pentru că s-a întâmplat în contextul unei guvernări.

Nu am dat niciun nume, pentru că textul nu este adresat cuiva în particular, cu nume și prenume. Este adresat tuturor celor care, pe parcursul guvernării încheiate ieri, și-au pus viața între paranteze și pentru mine, au făcut eforturi și sacrificii personale și pentru mine. Cei mai mulți dintre oamenii ăștia pleacă azi de unde veniseră, pentru că meseria lor nu e aceea de politicieni, iar scopul lor nu a fost să facă politică. Dacă ar fi fost politicieni, nu aș fi avut de ce să le mulțumesc, dar nu sunt.

Vă sunt recunoscătoare, oameni buni. 🙂 Vă știți voi care sunteți, chiar dacă eu nu vă cunosc și nu vă voi cunoaște niciodată pe toți. Știu că v-a fost greu și ceva îmi spune că nu ați mai avea puterea s-o faceți a doua oară. Dar știți ceva? Eu nu aș fi avut puterea s-o fac nici măcar o dată. Tocmai de aceea nu mi se pare prea mult să vă mulțumesc în mod public.

Mulțumesc. 🙂

Autor: Simona Tache

Sursa: Jurnal roz de cazarmă – siteul jurnalistei

Publicat: 5 JANUARE 2017

P.S. Bravo Simona ! 🙂

Categorii:Blogosfera, Opinii Etichete:,

Laura Chiriac nu îl vede bine pe Dacian Cioloș … îi prevede un final ca al lui Julien Sorel

10 decembrie 2016 Lasă un comentariu
Laura Chiriac

Laura Chiriac

Laura Chiriac îi prevede lui Dacian Cioloș un viitor nu prea strălucit … Mai precis îl vede finalul ca și al lui Julien Sorel ”… a lasat in urma doua femei indragostite. Una a sucombat la trei zile dupa moartea lui. Cealalta i-a recuperat capul taiat si l-a transformat in trofeu.”

Esafodul lui Julien

Julien Sorel a murit demn pe esafod. A lasat in urma doua femei indragostite. Una a sucombat la trei zile dupa moartea lui. Cealalta i-a recuperat capul taiat si l-a transformat in trofeu.

La fel ca eroul stendhalian inrudit onomastic cu Dl Ciolos, premierul lasa in urma doua partide. Vom vedea care moare si care ii va expune capul in vitrina drept trofeu. La fel ca Julien Sorel, Julien Ciolos se indreapta in aceste zile catre esafod. Esafodul politic. Vanitos, intocmai ca tizul sau, dl Ciolos n-a reusit sa reziste mirajelor hidrei care umfla si devoreaza simultan, inainte de sacrificiul ritualic. Curtat, imbalsamat, ratacit in iatacul unui harem politic convulsiv, Domnul Ciolos a reusit o performanta in premiera pentru politica romaneasca. Din postura sa de prim ministru, a promovat fatis interesele a doua partide. Nici hulitii Boc si Nastase n-au ajuns la o astfel de aroganta. Sterilitatea de la inceputul mandatului s-a transformat in cultura de bacterii politice. Cu tot riscul de contaminare care decurge din astfel de teste de laborator. Talentatul si seducatorul domn Ciolos a fost transformat in cobai.

Pentru ca a rezistat cu succes experimentelor, sarcina s-a  transformat in suprasarcina. I s-a incredintat misiunea de a resuscita un partid aproape mort si de a creste o forma incipienta si neconvingatoare de viata politica..Intre timp, niste cercetatori grabiti au cam rasturnat eprubetele. Substantele s-au amestecat si experimentul anului e pe cale sa esueze. Cu atat mai frustrant pentru vanitosul domn Ciolos, cu cat, in alte camere ale aceluiasi mare laborator, o echipa mai minutioasa testeaza cu entuziasm o alta formula castigatoare…

Candidat fara candidatura, stea fara cer,  talentatul Julien Ciolos e pe cale sa apuna fara sa fi stralucit vreodata… Ca sa-i sporeasca nimbul de mister, Stendhal spunea despre eroul sau, Julien Sorel ca ii fusese dat cuvantul, pentru a-si ascunde gandurile. Prizonier al unei marje de manevre austere, Julien Ciolos n-a abuzat niciodata de cuvinte…

Drept dovada, presedintele Iohannis ii reproseaza indirect, lipsa de emotie in campanie. Oare de cate randuri de alegeri mai e nevoie pentru a contempla grandoarea si decaderea unor personaje slabe, scoase din jobenul aceluiasi magician cu mantie deja ponosita? Poate data viitoare, vrajitorul abandoneaza literatura clasica, prafuita, pentru tipologii ceva mai apropiate de contemporaneitate. Ar fi mai distractiv.

Autor: Laura Chiriac

Sursa: laurachiriac.ro

Miriam Eugenia Soare despre pulificarea femeii

19 noiembrie 2016 2 comentarii

Deși articolul ”Pulificarea femeii” publicat de Miriam Eugenia Soare pe siteul său Miriam follow me se numește așa, îmi pare, de fapt, un strigăt de revoltă față de masculinizarea femeilor pusă față în față cu efeminarea bărbaților prin ceea ce se numește metrosexulalizare (unghii vopsite, epilare, folosirea fardurilor etc).

Un articol care,  zic eu, ar trebui citit cu atenție deoarece e vorba de fapt de un fel e evoluție care ar urma să egalitarizeze sexele, și asta nu prin egalizarea în ceea ce privește drepturile ci prin trecerea spre un fel de om  unisex, sau, mai bine spus, o ființă cu aspect asexuat. 

Lectură plăcută …

miriam-eugenia-soare

Pulificarea femeii

”Ce pușca mea se tot plânge sexul masculin că e asuprit și pizdificat, pizdificarea ma-mii lor care i-a făcut ?” – Miram Eugenia Soare

Băi, m-ați provocat ! Voi știți că eu nu vorbesc urât, dar nu mai poooot cu nervii capului ! Ce pușca mea se tot plânge sexul masculin că e asuprit și pizdificat, pizdificarea ma-mii lor care i-a făcut ?

Nu, nu spun despre bărbați, pentru că ăia nu se plâng, ăia sunt preocupați cu vânătoarea, făcutul de copii și alte activități care necesită testosteron și le mulțumesc smerit pentru că încă mai există. Ăilalți, care au părul rar prin barbă, degețelele fine la mânuțe și puța bleagă se vaită de pizdificare de parcă-i trimit eu la coafor să-și facă șuvițe-n cap și să se epileze pe picioare. În disperarea ei, femeia, când vede scaunul coafezei ocupat de vecinul de la etajul cinci care-și șuvițează pleata lăsată lungă până la umeri, se privește pe furiș în oglindă și-i dau lacrimile. Nene, vecinul de la cinci, are părul mai lung și mai des decât ea, mai strălucitor, l-a întins cu placa și și-a tras niște șuvițe mai blonde decât ale ei. Puii mei, ce să facă ea ca să mai stârnească interes pe piața asta și pe concurența asta acerbă ? Se apucă și-și pune niște meșe, niște extensii și-și face capul cât o baniță cu părul până la cur. Ca să se consoleze intră la cosmetică. La draq ! Când a crăpat ușa s-o întrebe pe cosmeticiană dacă poate intra, i-a sărit în ochi mătărânga vecinului de la cinci care stătea întins pe spate și crăcit pentru că-l epila inghinal și anal, cosmeticiana. Băăăăi, csf, ncsf ? Atunci ea s-a concentrate, s-a gândit și… o să-și subțieze sprâncenele. Na, că tot a găsit ea ceva ca să fie mai cu moț decât nesimțitul din cabinetul de cosmetică. Când, ce să vezi, vecinul cu pricina ieșea din cabinetul de cosmetică și avea așa niște sprâncene arcuite, pensate, tunse și vopsite, de ziceai că-i Elena Merișoreanu. Atunci ea a întrebat-o pe Consuelo (sâc !) cosmeticeana, pe care de fapt mă-sa și cu tac-su au botezat-o Costinela, dacă poate să-i smulgă de tot sprâncenele și să i le tatueze ? Se poate, a răspuns Consuelo. Pe urmă femeia, îngrijită așa cum o vrea societatea, trece pe la manichiuristă, care mai nou se numește “stilist protezist”(!!!) ca să-și pilească și ea unghiile și să dea o culoare pe ele, cum fac femeile din timpuri străvechi, da o ia cu năbădăi și cu transpirații reci. Scaunul de la manichiură e ocupat de vecinul de la cinci care-și lăcuiește unghiile. Puii mei, femeia nu avea altceva în gând, dar atunci a întrebat-o pe manichiuristă, pe care o cheamă Rihana dar în buletin și în certificatul de naștere o cheamă Gheorghe, dacă poate să-i pună niște unghii lungi de doi centimetri, stiletto, cu care să nu se mai poate șterge nici la cur, dar să se poată scobi în dinți. Se poate, a răspuns Rihana-Gheorghe, fluturându-și genele, puse fir cu fir. Când a terminat toate aceste operațiuni de înfrumusețare, femeia se hotărăște să meargă un strop la shopping ca să-și mai cumpere una-alta și ca să-și mai ridice moralul afectat grav de lupta asta pentru feminitate.

Dar e clar că astăzi este o zi nefastă ! La raionul de cosmetice, vecinul de la cinci, atenție, n-am spus “fata de la pagina cinci”, își cumpără scrub pentru trup cu ylang-ylang și jojobe și și cremă pentru față cu coenzima Q114. O ia lehamitea pe femeie și i se face greață de la stomac, dar când intră vijelios la WC ca să verse, cabina era ocupată de vecinul de la cinci, care suferă de pizdificare, fapt pentru care se simte ușor gravid.

Autor: 

Sursa articolului: miriam-followme.ro

EMMA ZEICESCU: „Suntem ţara în care unii încearcă să ne vândă gaura din covrig, cu zambetul pe buze…”

2 noiembrie 2016 Lasă un comentariu

„Suntem ţara în care unii încearcă să ne vândă gaura din covrig, cu zambetul pe buze…” și „ Ce mai contează dacă eşti îmbrăcat în alb, negru, roşu sau verde? Oricum nu mai ai principii din copilărie… ” sunt doar două din afirmațiile care fac ca articolul Emmei Zeicescu, fosta jurnalistă a Realității TV, devenită TVR-istă de la o vreme.

Articolul frumoasei jurnaliste se numește Ia găina de ţară, găina la zece leeeei!” și a fost publicat pe siteul său ”Perfect imperfect la data de 1 Noiembrie 2016.

*************************

***************************

Ia găina de ţară, găina la zece leeeei!

 

Ia găina de ţară, găina la zece leeeei! Nu mă omor după băgatul gunoiului sub preş, îmi pare aşa un soi de minciună pe jumătate. Azi am reuşit să rezolv câteva treburi în zona Obor, lângă magazin. M-am plimbat puţin pe acolo, aşa cât să îmi dau seama cum mai arată lumea. Uneori, realizăm că nu mai ştim sa privim cerul, dar oamenii? Am copilărit aici şi toate plimbările, jocurile şi nebuniile se petreceau cumva pe lângă magazin. În lumina inocenţei acelor vremuri, mă plimb cu mare plăcere în zona pieţei, a fostului restaurant Olimp şi a magazinului Obor. Pe vremea aia, lucrurile erau mai simple.

* * * * *

emma-zeicescuAzi, maturul din mine îşi caută timid un loc în lumea asta. Pare că uneori nu aparţinem nimănui şi niciunei societăţi, fie pentru că nu ne regăsim acolo, fie pentru că nu suntem acceptaţi. În lumea asta care a ajuns să fie România, cuvântul dezamăgire nu mai lasă loc de nicio nuanţă. Suntem un popor de dezamăgiţi… Ne-am săturat de promisiuni, de feţe zâmbitoare care ne ucid încet şi sigur.

Într-o fracţiune de secundă, am observat o imagine care mi s-a părut de păstrat. În dreapta mea cinci muncitori îşi luau prânzul pe ziar – fasole, salam pâine şi murături. Păreau mulţumiţi, măcar nu e frig afară. Rad, glumesc si discuta politică! Îi depăşesc încet până  la a două bancă. În faţa mea o doamna scotoceşte ceva într-o sacoşă albastră.
– Ia găină de ţară, găina la zece leeeei! Ia găină de ţaraaaa!

O înghesuie mai bine în sacoşă şi strigă din nou, poate totuşi se găseşte cineva doritor de o supă. Te apucă mila! În contrast cu ea, în dreapta mea, vitrina de sticlă a magazinului Obor pare aglomerată. Îţi ia ochii! Cutii puse peste cutii, de diferite dimensiuni, televizoare, mici, mari sau foarte mari. Românilor le plac televizoarele mari şi ….acu’ da Crăciunul peste noi. Măcar să fie pregătite….Am tras aer în piept şi am mers mai departe. Din loc în loc, din ce în ce mai des, covrigării. Mereu cumpără cineva. La doi lei covrigul, ramane gustarea nocivă…în ţara în care suferim de obezitate, diabet, cancer şi boli de inimă.

Şi pentru sănătate am obosit să mai luptăm, pentru a noastră şi a celorlalţi. Ne chinuim şi-atât. Şi cam asta e…

Suntem ţara în care unii încearcă să ne vândă gaura din covrig, cu zambetul pe buze,  iar asta e de neacceptat. Alergăm adesea că o găină fără cap şi avem pretenţia că avem o direcţie sau o logică. Ne place fasolea cu salam, dar apelăm la bun gust, nu cumva să nu fim în ton cu vremurile. Scuipăm seminţe şi injurii! Şi uite asadevenim hateri. Unii, mai „inspiraţi”, aleg să se identifice cu sistemul şi abia atunci se schimbă filozofiile.

Ce mai contează dacă eşti îmbrăcat în alb, negru, roşu sau verde? Oricum nu mai ai principii din copilărie… Nu cred în tăcere, dar cred în puterea oamenilor buni de a se reinventa, in special prin educatie.  Cred în voci care spun, care incomodează, cred în schimbare. Cred că altfel nu se poate, iar copilul meu nu trebuie să aibă motive să creadă, să simtă sau să spună că mama lui a fost… o slugă! S-auzim de bine!

Autor: Emma Zeicescu

Sursa: Blogul Emmei Zeicescu

Plafonul l-au tăiat, s-au făcut de rahat…. (Sau: Cum e corect … Guvern Tehnocrat sau Guvern Derahat?)

6 septembrie 2016 Lasă un comentariu

Se spune că un guvern tehnocrat ar fi un guvern apolitic format din profesioniști.

Sau și mă întreb dacă nu cumva Guvernul Cioloș nu ar trebui numit ”tehnocrat” ci ”de rahat”.

Cât de neprofesionist trebuie să fii ca, după ce iei o măsură se produc efecte care de lasă crăcănat? Mă refer evident la uimirea pe care i-a lovit pe tehnocrați aflând că după scoaterea plafonului superior  la indemnizația pentru creşterea copilului  0,2% dintre beneficiari, adică 242 de persoane, consumă o treime din bugetul alocat.

Cea mai tare mămică la indemnizația pentru  fiind de fapt un tătic, un prosper om de afaceri din judeţul Sibiu care ar urma să primească aproape 160.000 de lei.

Oficialii Ministerului Muncii spun că în numai o lună de la eliminarea plafonului pentru indemnizaţii, „se înregistrează un dezechilibru în distribuirea banilor şi că situaţia trebuie dezbătută public”. O soluţie ar fi plafonarea, din nou, a acestor indemnizaţii.

În primul moment am fost tentat să  zic că nu e OK ca o treime din buget să se ducă la 0,2% din beneficiari. Apoi mi-am dat seama că nu e așa. Cei care acum ar trebui să primească acum indemnizații relativ uriașe față de alții pentru că au avut în ultimele două luni venituri foarte mari, AU COTIZAT CU SUME CALCULATE DUPĂ ACELEAȘI SALARII. Deci cei 0,2% din plătitorii de taxe și impozite au plătit o treime (sau chiar mai mult) din sumele încasate.

Cel puțin interesantă este abordarea acestei chestiuni de către frumoasa (și îndrăgita, aș zice eu) fostă jurnalistă a Realității TV, Emma Zeicescu, pe site-ul personal emmazeicescu.ro. Ea spune: ”am simțit…. de m-au luat nervii instant. Am simțit plafonarea legii vechi care îmi spunea să trăiesc și să îmi cresc copilul  cu 3400 de lei.”

De fapt cea mai mare uimire a mea este de ce încă cei de la Ministerul Muncii nu au fost încă dați afară cu picioare în cur de la ministru până la femei de serviciu, portari și șoferi? Tehnocrații lu Pește …

E adevărat, există multe familii cu mai mulți copii care trăiesc cu mai puțin de 3400 de lei, doar că, pentru acești bani drăguța jurnalistă a contribuit cu sume corespunzătoare.

emma-zeicescu

Nu mă mai înțeleg cu statul român de-o vreme. Nu-i cale de împăcare

Nu mă mai înțeleg cu statul român de-o vreme. Nu mai îmi place de el de când l-am văzut „rânjind” în Parlament , în timp ce părintele din mine înjura de mama focului. Pornesc această nemulțumire  față de statul român de la subiectul indemnizațiilor pentru mame.

” Numai 0,2% dintre beneficiarii indemnizaţiei pentru creşterea copilului, adică 242 de persoane, consumă o treime din bugetul alocat. Este statistica Ministerului Muncii pentru luna iulie. Cea mai mare indemnizaţie pentru creşterea copilului a fost încasată în judeţul Sibiu – aproape 160.000 de lei. Oficialii ministerului spun că în numai o lună de la eliminarea plafonului pentru indemnizaţii, „se înregistrează un dezechilibru în distribuirea banilor şi că situaţia trebuie dezbătută public”. O soluţie ar fi plafonarea, din nou, a acestor indemnizaţii.”( Digi24.ro)

Nu-mi plac plafonările, și de ele am avut parte. Sunt o mamă care lucrat de când se știe. Uneori s-a plâns, uneori a tras ca un rob. În tot acest timp a plătit statului român, taxe peste taxe. A venit momentul să simt pe pielea mea cum  statul sprijină familia. Am simțit…. de m-au luat nervii instant. Am simțit plafonarea legii vechi care îmi spunea să trăiesc și să îmi cresc copilul  cu 3400 de lei.

Sunt bani frumoși, o să spuneți. Sunt bani pe care copiii noștri ar trebui să îi primească lunar, ca alocație.  Asta dacă am avea o țară decemtă. Într-o țară în care s-a furat pe rupte, cu milioanele de euro, noi ne gândim abia acum că nu sunt bani …pentru prima măsură corectă față de femeile care vor să devină mame. Ne miră că scade natalitatea? Ne îngrijorează cumva? Tu, statule român, ce părere ai?

M-am bucurat pentru mamele care au prins noua lege, cea care nu impunea plafonări. Am scris despre noile prevederi aici: Câti BANI primești de la STAT pentru creșterea COPILULUI

Acum stau și mă gândesc ce este în sufletul lor. Și-au făcut calcule și acum le paște o nouă plafonare. Nu sunt bani! Niciodată n-au fost când a venit vorba de dat, nu de luat. De azi îi spun  statului român că nici noi nu avem, nu avem și pace. Știi ce facem noi, statule? Știi ce facem când nu avem bani? Păi, ne împrumutăm și facem rost. Rezolvăm situația, nu dăm din colț în colț …bocind. Că tu nu ne aștepți să câștigăm la loto și nici nu ne spui : lasă, ne dați datoria când puteți!

Tu, statule, dacă nu îmi plătesc datoriile de contribuabil, îmi pui poprire. Mămicile care așteaptă să vadă acum cum se va așeza noua lege nu pot să îți pună poprire. Deși tare ai merita…Ele se vor uita din nou către tine și vor spera până în ultima clipă că ai să fii corect. Abia apoi vor realiza că au fost din nou umilite!

Când ai oprit bani la buget din salariile lor „imense”, ți-a plăcut? Atunci nu te deranja nimic, nu?  Acum sunt mame care cer prea mult și…nu sunt bani. Vezi, de asta nu mă mai înțeleg eu cu tine, ai dublă măsură. Stai liniștit că nu ne ucide nici o eventuală nouă plafonare, dar îți spun ceva. Să nu te miri că ne-am săturat de tine și toți ai tăi. Să nu te mire că ne-am săturat să îți modifici legile după cum îți convine. Legea educației o mai schimbi a 450.000-a oară? Măcar să știm ce ne așteaptă.

Dragă statule, am muncit mult ca să trăiesc decent în țara mea. Cu tine m-am cam lecuit. Ești ca un amic pentru care sunt bună doar când cotizez. Așa că, iartă-mă, să nu îmi ceri să te votez! O să fiu scumpă la vedere…

Autor: Emma Zeicescu

Sursa: emmazeicescu.ro

Publicat: Marți, 6 Septembrie 2016 

Simbiotul

30 august 2016 6 comentarii

SDL020953786_1381227466_image1-08069

   De mult timp am convingerea că-n mine doarme un monstru care atunci când se trezeşte mă determină să fac lucruri nebuneşti. Mulţi ar fi îngrijoraţi, poate, de pornirile astea, s-ar ruşina şi ar avea mustrări de conştiinţă, s-ar corecta şi ar face schimbări radicale. Dar mie îmi produc o stare indescriptibilă de bucurie, simpla amintire îmi smulge un rânjet fericit şi mă binedispune. Şi asta încă din copilărie, cu timpul doar mi-am perfecţionat metoda, nici un moment nu m-am gândit să inhib entitatea asta şi niciodată n-am scăpat vreo ocazie să o las să se manifeste în toată splendoarea. Tentaţia e prea mare şi îmi place simbioza. Dacă nu a existat cu adevărat, acum există.

  Ce poate fi mai plăcut decât să-l priveşti cu consideraţie pe cel care încearcă să te aburească, neştiind ce-l aşteaptă? Să-l laşi să-şi facă ritualul solemn, să-i admiri gestica, argumentele, expresivitatea, momentul în care începe să folosească pluralul la persoana întâi, felul in care cu un fluturat de mâini şi voce tremurătoare şi adâncă dejoacă planurile malefice ale mulţimii cu elementele ei, ceilalţi, ăia şi să-i intăreşti convingerea că persuasiunea lui te-a subjugat? Ador oamenii ăştia, fără ei m-aş plictisi de moarte.

  Dar cel care ar face orice ca să te ajute, chiar să-ţi ţină laptopul cât mergi în echilibru pe coama acoperişului numai ca să-i arăţi că degeaba insistă intr-una că nu poti, deşi niciodată nu ţi-a trecut prin minte să faci asta? Aştia sunt favoriţii mei, în cazul lor chiar reuşesc să simt ceva regrete şi chiar devin o persoană profund morală şi empatică, cu criterii şi idealuri. Temporar.

  Apoi sunt simplii farsori care visează (sau au ghinionul) să-şi încerce măiestria pe spinarea unora cărora nimeni nu le-a pus capac şi în cazurile astea apar transformări absolut remarcabile ale lor. În oameni profund religioşi, cu viziuni şi tot tacâmul.

  Trebuie să mă gândesc la un nume potrivit pentru monstrul meu.

Sursa: micdavinci.wordpress.com


Sorina Matei încerca, la începutul lui 2014, să decripteze viitorul an …

Sorina Matei

Sorina Matei

La început de 2014, pe 3 Ianuarie, jurnalista Sorina Matei publica pe evz.ro  un interesant articol, în care, plecând de la câteva certitudini ale realităţii atunci prezente, încerca un fel de proiecţie a ce va fi peste un a, la începutul lui 2015.

Aveam atunci un candidat aparent cert, Crin Antonescu şi un preşedinte care îşi încheia zece ani de tumultoase mandate prezidenţiale.

Mai aveam o mulţime de incertitudini în ceea ce priveşte „lipsa de reformă a principalelor partide de pe scena politică românească, un management dezastruos la nivelul conducerilor și un eșec de proporții al întregii clase politice” şi lipsa unui „candidiatul providențial” care nu apărea.

Jurnalista Concluziana că „strategiile prezidențiale din acest an se vor baza nu pe forța și magnetul electoral al candidatului, ci pe mașinăriile puse în mișcare, specularea greșelilor adversarilor, mișcări și replieri de ultim moment. Așa, se va bulversa România.”

Mai concluziona jurnalista că dacă partidela ajunseseră la o credibilitate atât de joasă vor încerca să se impună prin opţiuni de forţă, ca şi în 2009 minţile a 11 milioane de oameni vor fi forţate să aleagă pe cine vor vrea în fruntea țării.

În 2009 monstruoasa maşinărie electorală a PSD dăduse chix în faţa unui candidat de forţa lui Traian Băsescu. Dilema se accentua deoarece acesta nu mai urma să fie implicat personal.

Partidele se aflau în faţa lui “acum sau niciodată”, lucru care punea PSD pentru a treia oară în faţa riscului de a rămâne pentru a treia oară în zece ni fără un preşedinte al său.

După Ion Iliescu de fapt PSD nu a reuşit să mai impună un preşedinte, România refuzând un preşedinte de stânga.

Sorina Matei considera că dacă Victor Ponta ar fi urmat să fie impus ca şi candidat asta l-ar fi dus la o pierdere care i-ar fi „fracturat” cariera viitoare de politician şi va dispărea din prim planul politicii româneşti; acesta, înţelegând pericolul în care se află viitorul său ar fi dorit să îi împingă  pe Sorin Oprescu sau Mircea Geoană spre candidatură deşi reuşita era evident îndoielnică.

Sorina Matei considera că şi frica lui Ponta, care de mai multe ori anunţase că nu e interesat deocamdată de o candidatură, îi putea dăuna, PSD l-ar fi terminat neputând să treace cu vederea o astfel de laşitate.

„Ce președinte de partid e acela care nu e în stare să ne dea Cotroceniul? – asta i se va reproșa”, spunea jurnalista în analiza sa, mai constatând că Ponta urma să îşi piardă  chiar şi funcţia de premier de vreme ce, în Gorj, se temea de candidatura lui Dan Diaconescu.

„Întotdeauna PSD și-a decapitat leadershipul când a eșuat în acapararea Președinției”, spunea Sorina.

În viziunea jurnalistei, un eşec la Preşedinţia României, deschidea calea spre funcţia supremă din PSD a lui Liviu Dragnea. Atenţie!!! Sorina Matei spunea asta într-un moment în care cariera lui Dragnea părea că ar fi atins nu maximumul previzibil ci deja urcase peste.

Vedea la Dragnea o sete nemărginită de putere, acesta avea dorinţa de a ajunge premier, abea baronatul pesedist la degetul mic, deci viitorul lui Dragnea părea destul de luminos.

Despre PNL, Sorina Matei considera că este într-o situaţie destul de incomfortabilă din alt punct de vedere.

PNL avea un  candidat anunţat ca bătut în cuie, pe Crin Antonescu, doar că acesta părea atunci a pierde accelerat sprijinul intern, PNL părând conectat la resurse prin intermediul PSD.

Baronetul PNL nepărând prea dispus să renunţe la resursele la care avea acces prin intermediul PNL de dragul lui Antonescu.

Sorina Matei îi prezicea lui Antonescu un lamentabil final de carieră politică dacă nu va câştiga Preşedinţia. Prea pusese toate ouăle într-un sincur coş, luru care ar fi redeschis drumul pentru Călin Popescu Tăriceanu care de la o vreme era  mai repede pe post de maimuţoi decât de fost premier cu un cuvânt greu de spus.

Sorina Matei cădea în capcana unui clişeu care circula atunci. Un tur doi ar fi dus la un eşec pentru Antonescu indiferent cine ar fi candidat din partea PSD.

Nimănui nu îi trecea la acea vreme posibilitatea ca PNL să renuţe la Antonescu şi să aleagă o altă cale … cea săsească.

Jurnalista înscria PDL în rândul partidelor mici, pentru care intrarea într-un eventual tur doi părea un vis nerealzabil, probabil a erodării din cauza măsurilor de austeritate.

Îl vedea pe Emil Boc, prezumtivul candidat al PDL fără nici o şansă din cauza politicii defetiste pe care a impus-o Blaga partidelui.

Fracturarea brutală a partidului din cauza fracţiunii care considera că trebuie să se distanţeze de Băsescu făcându-l să par şi mai mititel şi străveziu faţă de cât era în realitate probabil.

PDL părea că, prin ruptura de Băsescu, intrase într-o gravă criză identitară, chiar şi orientarea de dreapta părând a fi devenit fără fundament.

Înteresant este că Sorina Matei vedea ca posibilă o creştere rapidă a unei construcţii politice de dreapta.

Totuşi, Sorina Matei era foart optimistă în ceea ce privea PDL; ea considera ca un adevărat eşec al PDL o eventuală nerealizare a unui scor de  20-22% în alegeri iar Blaga ar fi urmat să fie debarcat, nici prin cap nu îi trecea că PDL va deveni o amintire … 

Dacă acest scor ar fi fost atis sau depăşit atunci PDL-ul lui Blaga ar fi avut de ales o singură care pentru a avea vreo şansă în cursa pentru Cortroceni. Împăcarea cu Băsescu.

Jurnalista vedea anul 2014 ca un an în care Băsescu îşi va juca rolul până în ultima zi, lucru care părea a-i speria pe politicienii cu greutate, „pe marii pușcăriabili dar și pe moguli. Oricât ar vrea, de oricâți bani ar dispune și oricâtă influență ar avea, nici Dan Voiculescu și nici Sebastian Ghiță nu vor putea cumpăra chiar tot. ”- scria jurnalista.

Gihiţă şi Voiculescu, adversari pe arena media, deja îşi dăduseră mâna în crearea unei maşinării propagandistice, unul dorind „ajutorul PSD în alegerile europarlamentare și speră în sfârșit la ceea ce se știe că-și dorește de un deceniu: un președinte al României care să fie și al lui …”, celălalt dorindu-şi Puterea ştiind că „dacă Ponta se accidentează, nici lui nu-i va fi bine. Pentru că sunt legați indisolubil. Dacă pică unul, e foarte posibil să sfârșeacă amândoi.”

Sorina considera că, dacă Voiculescu a partixipat activ la viaţa politică ajungând până la încercarea de a dărâma un Preşedinte al României, Ghiţă, mult mai cinic, perves dar rudimentar în viziune, urma să îşi arate în 2014 „toată forța malefică de care dispune”.

Existau semne clare „… ca să dărâmi ceva rău și să generezi ceva și mai rău, este totuși o performanță. Crearea sa, ca alternativă la Vîntu și Voiculescu, este un eșec recunoscut dar încă neasumat.”

Fără a bănui ravagiile pe care Justiţia urma săle facă în lumea politică, jurnalista considera că „ …dacă va trebui să supraviețuiască ceva anul acesta, va trebui să o facă Justiția. DNA, CSM, Curtea Supremă, DIICOT, serviciile de informații – toate conducerile acestor instituții, judecători și procurori, toți vor trebui să țină, cu orice preț, România, pe calea ei cea dreaptă, occidentală, democratică, europeană” … se temea că „…nimic nu e ireversibil pe lumea aceasta. Iar justiția este, totuși, formată din oameni. Ei sunt cei care până la urmă nu trebuie să facă niciun pas înapoi. Pentru că nimic nu e mai important pentru viitorul României decât rolul lor… ” deoarece „ … o țară cu rezultate spectaculoase în lupta anticorupție care după un deceniu ar sfârși îngenuncheată de corupții negociați din diferite considerente și de instituții anticorupție politic paralizate ca pe vremea lui Adrian Năstase, va fi nici mai mult, nici mai puțin, decât o țară pierdută….”.

* * * * *

Articolul de care am vorbit mai sus arată clar că nimeni nu ar fi putut bănui proporţiile luptei anticorupţie, formidabilul impact pe care Justiţia, eliberată din chingile controlului politic, îl vor avea.

Mai arată şi că, la acea oră, nimeni nu putea să prevadă spectaculoasa evoluţie a lui Klaus Iohannis, sau absorbirea rapdă şi forţată a PDL de către PNL, la fel cum nu putea să prevadă că va avea loc un incendiu care a dărâmat un guvern care refuza să înţeleagă faptul că i-a trecut vremea, dar nici că, un Preşedinte a refuzat să profite de acel moment de năuceală şi să impună alegeri anticipate, singura variantă care ar fi  fructificat politic momentul.

Cred că acest articol, citit cu atenţie, ne poate arăta cum s-a ajuns la unele din evoluţiile din prezent, mai ales că ne aminteşte câteva lucruri pe care parcă nu ni le mai aminim, uimindu-ne astfel de prezent…

Poate, acest articol ne mai lămureşte ceva în ceea ce o priveşte pe autoare:

De ce, deşi este o jurnalistă de care avem mare nevoie nu reuşeşte să rămână prea mult la o televiziune? Să foe răspunsul că refuză să se alinieze frumos la coadă la pupat anumite buci?

Oricum, dacă Sorina matei ajunge să citească aici, nu pot să nu îi transmit iar: Bravo Sorina Matei! 🙂

Cred că e un articol care merită citit…

Iată mai jos, integral, adus articolul Sorinei Matei, publicat la  3 Ianuarie 2014, pe evz.ro

2014, anul marilor blitzkrieguri românești

Anul viitor, exact pe vremea aceasta, România va avea un proaspăt nou președinte. Cine va fi, nimeni nu știe. Este, de altfel, pentru prima oară din ultimii 25 de ani când, în debutul unui an prin excelență prezidențial, România nu-și cunoaște toți candidații principali care vor intra în cursa pentru Președinția României.

Până acum, aveam doar presupuneri. Și un candidat sigur: Crin Antonescu. Și un Președinte care-și va încheia, după un deceniu, mandatele pentru prima oară succesiv câștigate. Și cam atât.

Incertitudinea cu care debutează 2014 din perspectiva cursei prezidențiale are însă, la origini, mai multe cauze: lipsa de reformă a principalelor partide de pe scena politică românească, un management dezastruos la nivelul conducerilor și un eșec de proporții al întregii clase politice în fața societății pe care, din nou, anul acesta va trebui să o convingă de mai multe ori să vină la urne ca să o voteze. Grea misiune, dificile alegeri. Și, peste toate acestea, candidiatul providențial nu mai există. Cu asta toată lumea este de acord.

Ca atare, strategiile prezidențiale din acest an se vor baza nu pe forța și magnetul electoral al candidatului, ci pe mașinăriile puse în mișcare, specularea greșelilor adversarilor, mișcări și replieri de ultim moment. Așa, se va bulversa România.

Când nu ai ce să mai oferi credibil unei țări, vei încerca, prin orice mijloace, să-i impui opțiunile cu forța. Dar ca și-n 2009, aici toți se vor lovi, din nou, de mințile a 11 milioane de oameni. Ei vor alege, ei vor decide pe cine vor vrea în fruntea țării. Să nu uităm că, în 2009, uriașa mașinărie propagandistică a PSD a eșuat în fața unui candidat de forța lui Traian Băsescu. În lipsa lui, vom vedea dacă, de data asta, mașinăria sau tot omul va fi marele câștigător.

Din perspectiva tuturor partidelor, suntem deja în anul “acum sau niciodată”.

Pentru PSD, principalul partid al guvernării și al țării, să rămână pentru a treia oară în ultimii 10 ani, fără Președintele României va fi catastrofal, ucigător de-a dreptul pe termen mediu și lung.
Posibilitatea există, nimeni n-o neagă. Oricine ar candida din partea PSD ar putea pierde Cotroceniul. După Ion Iliescu, România nu și-a mai ales un președinte de stânga, oricât de puternic sau de susținut ar fi fost.

Dacă ar intra în cursă Victor Ponta, împins mai mult de partid și de gruparea căreia îi este captiv total, și nu va câștiga Președinția României, va dispărea nu numai din fruntea PSD, dar își va fractura, iremediabil sau nu, și cariera. Iar asta o știe și el. Dacă Ponta va insista să-i împingă la candidatură pe Sorin Oprescu sau Mircea Geoană, nici asta nu-i garantează absolut nimic, ba din contră. Un eșec din cauza fricii lui Victor Ponta de a candida, nu va fi trecut de PSD cu vederea.
Ce președinte de partid e acela care nu e în stare să ne dea Cotroceniul? – asta i se va reproșa.Întotdeauna PSD și-a decapitat leadershipul când a eșuat în acapararea Președinției. Așadar, pentru Victor Ponta, un președinte de partid căreia îi era teamă și în Gorj, la alegerile parlamentare, de o candidatură a lui Dan Diaconescu, nimic nu-i este garantat, nici măcar păstrarea funcției de premier.

Pentru PSD însă, în perspectiva unui eșec la Președinția României, se va deschide în sfârșit calea unui mandat plin la șefia partidului pentru Liviu Dragnea.
Vrea să fie premier, are baronatele PSD alături și misiunea lui va fi să mențină partidul la guvernare. Dacă PSD nu va câștiga Cotroceniul, principalul partid de stânga al României nu va mai fi pentru mult timp pe locul întâi în opțiunile câștigătorului prezidențial, va trece în planul doi.

În PNL, situația e la fel de dificilă, dar dintr-o altă perspectivă. Partidul are candidat, dar candidatul Crin Antonescu nu e foarte sigur cât din partid mai are alături și la ce-i va fi de folos. O parte din PNL este captiv și el PSD, mufat la resursele guvernării. Vor baronii, miniștrii PNL să renunțe la bani cine știe pentru cât timp doar de dragul lui Crin Antonescu? Evident, nu. Dar o vor face până la urmă.
Iar dacă Antonescu va pierde cumva Președinția, va dispărea definitiv de la șefia partidului, deschizându-i cel mai probabil calea lui Călin Popescu Tăriceanu. Va pierde Antonescu Cotroceniul? Ei bine, aceasta este marea întrebare. În turul doi, cu oricine ar candida din partea PSD, este posibil să-l câștige. Este însă Crin Antonescu, candidatul de dreapta care va intra în turul doi? Teoretic, șanse are. Practic, cu o poziționare a electoratului dur de dreapta spre un al candidat, nici lui Antonescu nu-i este nimic garantat.

În PDL și restul formațiunilor mici de dreapta, acum, candidatul care ar putea intra în turul doi este mai mult o himeră decât o posibilitate practică. PDL și-a ales, deocamdată, un candidat care niciodată nu va intra în turul doi. De altfel, toată politica de Opoziție dusă în ultimul an și jumătate de partidul condus de Vasile Blaga este de neînțeles, Opoziția sa strălucind mai mult prin lipsă de participare decât prin fructificarea greșelilor adversarilor.
Partidul fracturat în două falii a demonstrat că nu vrea și nu poate supraviețui fără Traian Băsescu. Și nici candidatul nu va intra în turul doi fără el.
Cel mai probabil, alesul pentru Cotroceni va fi fostul premier, Emil Boc, dacă va fi convins să candideze. Cu Președintele Băsescu alături și cu o construcție de dreapta, teoretic, ar avea șanse să intre în turul doi, dar va fi dificil, nu și imposibil.

În micuța tabără a Opoziției, lucrurile se vor așeza însă abia după alegerile europarlamentare.Dacă Vasile Blaga nu va obține peste 20- 22% în alegeri, va fi nevoit să demisioneze de la șefia PDL. Dacă va obține, va trebui să caute rapid o cale de împăcare cu președintele Băsescu ca să i se alăture. 20% nu înseamnă sub nicio formă intrarea în turul doi în cursa pentru Cotroceni.

2014 este și în anul în care președintele Băsescu își va juca rolul, cartea și atribuțiile până în ultima zi de mandat.
Iar nimic nu-i sperie mai mult pe principalii politicieni, pe marii pușcăriabili dar și pe moguli decât asta. Va fi un an greu pentru presă și, când mă refer la presă, indic vocile libere. Oricât ar vrea, de oricâți bani ar dispune și oricâtă influență ar avea, nici Dan Voiculescu și nici Sebastian Ghiță nu vor putea cumpăra chiar tot.

De ceva vreme, cei doi deja și-au dat mâna în crearea mașinăriei de propagandă pentru alegerile prezidențiale. Primul vrea ajutorul PSD în alegerile europarlamentare și speră în sfârșit la ceea ce se știe că-și dorește de un deceniu: un președinte al României care să fie și al lui. Al doilea vrea numai el Puterea și știe că dacă Ponta se accidentează, nici lui nu-i va fi bine. Pentru că sunt legați indisolubil. Dacă pică unul, e foarte posibil să sfârșeacă amândoi. Dar spre deosebire de Voiculescu care a participat activ și declarat cu toată forța la dărâmarea unui Președinte al României și acum speră doar la altcineva cu care poate să se înțeleagă, „mogulul de tip nou”, mult mai cinic, pervers și într-o oarecare măsură rudimentar în viziune își va arăta în acest an toată forța malefică de care dispune. Semne și dovezi destule și clare a dat până acum. Pe de altă parte, ca să dărâmi ceva rău și să generezi ceva și mai rău, este totuși o performanță. Crearea sa, ca alternativă la Vîntu și Voiculescu, este un eșec recunoscut dar încă neasumat.

În fața tuturor celor descrise mai sus, dacă va trebui să supraviețuiască ceva anul acesta, va trebui să o facă Justiția. DNA, CSM, Curtea Supremă, DIICOT, serviciile de informații – toate conducerile acestor instituții, judecători și procurori, toți vor trebui să țină, cu orice preț, România, pe calea ei cea dreaptă, occidentală, democratică, europeană. Se spune că nimeni și nimic e ireversibil pe lumea aceasta. Iar justiția este, totuși, formată din oameni. Ei sunt cei care până la urmă nu trebuie să facă niciun pas înapoi. Pentru că nimic nu e mai important pentru viitorul României decât rolul lor.

O țară fără Justiție, o țară cu rezultate spectaculoase în lupta anticorupție care după un deceniu ar sfârși îngenuncheată de corupții negociați din diferite considerente și de instituții anticorupție politic paralizate ca pe vremea lui Adrian Năstase, va fi nici mai mult, nici mai puțin, decât o țară pierdută.

Vrea cineva să se întâmple așa, să se întoarcă – nu se știe pentru câți ani- la vremurile despre care s-a sperat a fi demult apuse? Eu știu mulți oameni care nu vor.

Autor: Sorina Matei

Sursa: evz.ro

Corina Şuteu, noua ministresă de la Cultură … mămicuţa căluţului cu zvastică

Corina Șuteu

Gata, s-a rezolvat, Klaus Iohannis a semnat, decretul de numire a Corinei Şuteu în funcţia de Ministru al Culturii. 

Ar putea zice unii că e vorba de povestea cu iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă.

Preşedintele s-a întrecit pe sine dacă vine vorba de rapiditate, ba a mai ţinut şi un discurs, scurt ce-i drept, dar care sperăm să nu îi cauzeze din … cauză de atâta efort. Î acest discurs i-a urat mignionei doamne să rezolve problemele de la Cultură.

“Va doresc mult succes cu acest mandat. Preluati portofoliul intr-o perioada dificila. Intr-o perioada in care exista, pe buna dreptate, o inflamare in spatiul public in legatura cu ce se intampla in domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii.

Exista asteptari mari, institutiile de cultura romanesti au nevoie de cineva care cu fermitate, dar si cu foarte multa intelegere si cu simtul a ce trebuie facut si ce poate fi facut sa vina sa conduca acest MINISTER.

Va doresc sa reusiti cu multa energie, dar si cu mult tact, cu multa aplecare, dar si cu multa indulgenta, unde este nevoie, sa rezolvati multiplele probleme care va asteapta. Evident, situatia de la Opera trebuie rezolvata, dar este doar una dintre situatiile in care e nevoie de cineva la conducerea ministerului, care cunoaste profund cultura romaneasca, instutiile de cultura romanesti.

Cred ca domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii are nevoie de reforma, nu de reformita. Are nevoie de decizie, dar nu de impunere cu cizma, si va doresc sa reusiti sa schimbati lucrurile in sensul asteptat de artisti, de public, dar si de specialstii din domeniu. Complicata ecuatie, va doresc mult succes”, a spus Klaus Iohannis.

“Va doresc mult succes cu acest mandat. Preluati portofoliul intr-o perioada dificila. Intr-o perioada in care exista, pe buna dreptate, o inflamare in spatiul public in legatura cu ce se intampla in domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii.

Exista asteptari mari, institutiile de cultura romanesti au nevoie de cineva care cu fermitate, dar si cu foarte multa intelegere si cu simtul a ce trebuie facut si ce poate fi facut sa vina sa conduca acest MINISTER.

Va doresc sa reusiti cu multa energie, dar si cu mult tact, cu multa aplecare, dar si cu multa indulgenta, unde este nevoie, sa rezolvati multiplele probleme care va asteapta. Evident, situatia de la Opera trebuie rezolvata, dar este doar una dintre situatiile in care e nevoie de cineva la conducerea ministerului, care cunoaste profund cultura romaneasca, instutiile de cultura romanesti.

Cred ca domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii are nevoie de reforma, nu de reformita. Are nevoie de decizie, dar nu de impunere cu cizma, si va doresc sa reusiti sa schimbati lucrurile in sensul asteptat de artisti, de public, dar si de specialstii din domeniu. Complicata ecuatie, va doresc mult succes” – a spus Klaus Iohannis făcând efortul de a include şi un fel de glumiţe cu subînţeles.

Cine este de fapt doamna Şuteu? O scurtă biografie:

1983 – A absolvit Facultatea de Litere, specializarea română-engleză la Universitatea București .

1991 – Master în management cultural, Mastere Spécialisé Européen en Management des Entreprises Culturelles (Dijon, Franța),

1983-1987 – Profesor de română-engleză la Liceul Agro-industrial Făgăraș,

1983-1987 – Redactor la Revista „Teatrul”,

1991-1993 – Director al Uniunii Teatrale din România,  

1993-1995 – Directior Theatrum Mundi, în prezent, Metropolis.

1995-2001 – Director al Masterului Specializat în Management cultural european din Dijon, Franța,

2006-2012 – Președinte al Forumului rețelelor culturale europene (1995-2002) și director al Institutului Cultural Român din New York (2006-2012).

Din ianuarie 2016 este secretar de stat la Ministerul Culturii.

Diverse programe ale Uniunii Europene, Consiliul Europei, UNESCO, rețele culturale europene, diferite organisme culturale și de cercetare pe plan internațional:

1991-2002 – Expert pentru mai multe programe ale Consiliului Europei ;

1995-2005 – Expert pentru direcția de politici culturale pe probleme de formare în management cultural și politici culturale în cadrul UNESCO;

1998-2005 –  Expert în cadrul UE, contribuind la studiul despre mobilitatea artiștilor în Europa; 

2000 – Expert coordonator pentru proiectul de educație permanentă a profesioniștilor în cadrul programului Phare „Dimensiunea Culturală a Democrației”;

2003 – Expert național pentru studiul „The State of Cultural Cooperation in Europe”, realizat la solicitarea Comisiei Europene .

A fondat și a condus Asociația culturală ECUMEST (1998-2005), specializată în politici culturale, care a militat pentru pentru emanciparea instituțională a sectorului culturii în Romania și în Europa centrală și de est. Membră în comitetul de conducere al a Informal European Theatre Meeting (1992-1998).

În 2012, a fondat, împreună cu criticul de film Mihai Chirilov, Romanian Film Initiative, care organizează Festivalul Making Waves: New Romanian Cinema.

Este autoare a numeroase rapoarte și studii de specialitate (politici culturale). Împreună cu Hanneloes Weeda și Cas Smithuijsen, a editat cartea „Arts Politics and Change. Participative Cultural Policy-making in South East Europe” (Amsterdam, 2005). Este, de asemenea, autoarea volumului „Another Brick in the Wall, a Critical Overview of Cultural Management in Europe” (Amsterdam, 2006).

La cine este Corina Şuteu, se referă şi Ion Spânu în cotidianul.ro unde la  03 mai 2016 publică articolul:

După demiterea lui Vlad Alexandrescu
Corina Şuteu, mama „Poneiului Roz cu zvastică”, este numită ministrul Culturii
Căluţul cu zvastică şi "mămicuţa" lui ...

Căluţul cu zvastică şi „mămicuţa” lui …

Cea mai sinistră numire din „Guvernul Meu”este, fără nici o îndoială, cea a CORINEI ŞUTEU la Ministerul Culturii, fosta directoare a ICR New York din timpul lui H.-R. Patapievici! Hiperbolizînd, despre Şuteu putem spune că este cel mult un critic teatral minor, viaţa ei fiind a unei slujnice credincioase a băsismului.

Îi place să se prezinte ca „expert în politici culturale”, deşi notorietatea sa a cunoscut culmile odată cu Expoziţia „Freedom for Lazy People”, semnată de artiştii Fairy, IRLO şi Omar, găzduită de ICR NEW York în august 2008, care a provocat un imens scandal prin exponatele care conţineau simboluri fasciste şi antisemite. A condus ICR New York în perioada 2006-2012 sub conducerea lui Patapievici. În semn de solidaritate cu protectorul său, Şuteu şi-a dat demisia cînd Patapievici a fost înlăturat de la conducerea ICR. Despre activitatea echipei Patapievici, iată ce citim într-un Comunicat ICR din ianuarie 2013:

În ultima vreme se întrec în a se exprima despre Institutul Cultural Român și formulează opinii care de care mai lipsite de temei, tot felul de inși care nu citesc nici măcar site-ul instituției, necum documente mai pretențioase. Mai grăitor este faptul că se pronunță inși care au afectat negativ sau au folosit copios, în trecut, banii instituției, dincolo de limitele normalului. Bunăoară, ce acoperire morală să evalueze instituția are Vladimir Tismăneanu (care a încasat sume incredibile doar de la ICR în ultimii ani, inclusiv pentru a susține conferințe în țara în care trăiește și în universitatea în care lucrează)? Sau Teodor Baconschi, care a desemnat capricios persoane neadecvate în funcții, iar acum caută să iasă cumva în relief? Sau Katia Dănilă, care a trebuit să fie înlocuită neîntârziat la Paris pentru management slab?! Sau Corina Șuteu, care a plecat din post în iunie 2012, din ICR New York, ducând cu ea logistica și unele programe ale instituției? Sau familia Perjosvschi, soț și soție, care s-a înfruptat copios din banii instituției? Sau Marius Chivu, sau Maria Răducanu, sau Mihai Chirilov, sau alții în aceeași situație? Exemplele de auto-supraevaluare sunt numeroase. Sunt cazuri care atestă fără putință de tăgadă irosirea de resurse pe activități superficiale, pe alocuri derizorii. La nevoie, vom reveni cu amănunte.

Menționăm, totodată, că principalii creatori ai României, din artă, literatură, știință, nu au beneficiat de vreun sprijin financiar din partea ICR în ultimii ani.

Pe de altă parte, înțelegem îngrijorarea unora care au beneficiat din plin, în toți acești ultimi ani, de banii ICR – îngrijorare motivată probabil și de recenta apariție a noului Raport al Curții de Conturi a României cu privire la gestionarea plină de abateri de la lege a acestor resurse”.

A fost dat publicităţii şi un „Raport preliminar” al activităţii ICR din perioada 2011 – primul semestru al anului 2012, pe baza rapoartelor institutelor însăși. Reproducem datele referitoare la ICR New York:

Acțiunile majore ale ICR New York pe parcursul anului 2011 au fost: participarea la Târgul de bandă desenată (77.000 RON), deplasarea unui autor în Arizona (8.600), promovarea cinematografiei lui Mihai Chirilov (7.800), lecturi din Matei Călinescu (65.700), publicarea broșurii program (10.000), prezentarea de filme documentare (10.523), festivalul filmului românesc (121.000), sesiunea „Securitatea și intelectualii în România” (12.700), Expoziția „Covoare maramureșene“ (17.000), onorarii pentru programul „Citind pe frunzele de ceai“ (12.600), Expoziția foto „Civic Resistance and State Violence“ (24.300), festivalul de film (17.600), festivalul de literatură World Voices (38.000, cu Mircea Cărtărescu), lansarea filmului „Aurora“ (23.300), Spectacolul „Polanski“ (11.700), „Filmul românesc“ (46.600), Colocviul Norman Manea (84.000), Cinematografia românească (11.400)”.

Pentru a vă face o imagine exactă despre ce a însemnat activitatea Corinei Şuteu la ICR New York, reproducem articolul lui Grigore L Culiandin revista „New York Magazin”, nr. 581, care vorbeşte şi despre felul în care a fost primită acea „expoziţie” cu „Poneiul roz cu zvastică” în America:

CLANUL PATAPIEVICI, ŞUTEU ŞI NEA…GOE

Institutul Cultural Roman New York (ICRNY – puiul ICR de la Bucureşti, instituţie aflată sub “înaltul patronaj” – inclusiv financiar! – al preşedintelui Traian Băsescu şi sub directoratul d-lui Horia Roman Patapievici) a chemat cîţiva tineri “artişti” şi le-a făcut un “cuib” în “Galeria Româna” (ale cărei vitrine dau în Third Avenue din Manhattan), în cadrul “expoziţiei” intitulată (sugestiv) “Freedom for Lazy People!” (“Libertate pentru leneşi!”). Programul Institutului ne anunţă că: “În timp ce gentrificarea urbană şi politicile de curatare a New York-ului sterg urme legendare de grafitti care au inspirat artişti din toată lumea, street art-ul înfloreşte în oraşele din Estul Europei. Bucureşti, Timişoara, Cluj, Arad sunt doar câteva dintre locurile unde putem găsi lucrări de ‘Nuclear Fairy’ (Linda Barkasz), IRLO (Laurentiu Alexandrescu) si Omar (Marwan Anbaki). Arta lor, combinând estetica lowbrow, grafitti figurativ şi o abordare neobişnuită a textului, dă viaţă pereţilor mohorâţi şi ‘discută’ cu mediul, fie că e vorba despre o cabină telefonică, un panou publicitar sau o cutie de carton. Artiştii, cu toţii abia trecuţi de 20 de ani, lucrează – atât pe cont propriu, cât şi colectiv – sub numele de ‘Zacuska Senzual’. ICR-NY i-a invitat pentru zece zile în New York pentru a-şi construi amprenta vizuală pe pereţii Galeriei Române, dar şi pentru a întâlni artişti care lucrează pe străzile marelui oraş şi a colabora cu câţiva dintre aceştia. Evenimentul este găzduit în colaborare cu WoosterCollective, unul dintre cele mai importante proiecte online de street art”.

Pînă aici, toate bune şi frumoase. Numai că vine prima surpriză: grupul de tineri din România, autointitulat “Zacuska Senzual”, sunt prietenii lui Cristian Neagoe (“pardon, musiu”, domnul Goe, ca să ne amintim puţin de Caragiale!), coordonator de programe la ICRNY! Pentru a vă convinge că nu vă mint, vizitaţi http://www.linkedin.com/in/cristineagoe. Care-va-să-zică, domnul (NEA)GOE îşi aduce amicii din România la New York – cu aprobarea d-nei directoare Corina Şuteu şi pe cheltuiala statului român – să vopsească pereţii Galeriei Române cu “creaţii originale” inspirate din “street art”-ul mioritic! După expirarea zilelor de “muncă” pe “transport, masă şi casă” (tinerii sunt cazaţi gratuit la hotelul “ICRNY” din 38 Street!), “arta” trupei “Zacuska Senzual” poate fi acum admirată la “The Romanian Gallery” pînă pe 15 august (de Sfînta Maria – sic!). Deci, aproape două luni, americanii şi românii care se încumetă “să bage capul” vor putea vedea ce înseamnă “modernismul” în promovarea mult (prea) trîmbiţatei imagini (pe bani!) a României. Am avut ghinionul – sau, poate, norocul! – să văd “expoziţia”, întîmplător, pe 16 iulie, cînd am fost invitat la o recepţie cu ziariştii oferită de noul ambasador al României la ONU, d-na Simona Miculescu. Atunci m-am oprit şi eu cîteva minute la “The Romanian Gallery”, dar, nefiind critic de artă, nu am putut face o evaluare a lucrărilor. A facut-o, însă, săptămîna trecută, pentru ziarul nostru, d-l John Gabrian Marinescu, grafician, în articolul intitulat “Zvastică şi sex în vitrina ICR-New York”, material preluat de agenţiile de presă sau de cotidienele din ţara (vezi ediţiile online “Evenimentul Zilei”, “Ziua”, Ziare.com). Dacă nu pot comenta ca specialist, ca ziarist cred că am dreptul (şi chiar obligaţia!) să-mi spun părerea.

Şi am făcut-o pe prima pagină, adăugînd cîteva fotografii şi considerînd că ICR-NY face praf cultura şi imaginea ţării noastre printr-o expoziţie care trebuie să dispară cît mai repede din inima Manhattan-ului! Nu rămîne decît ca d-na Corina Şuteu, directoarea ICRNY, să mai dea o lovitură de imagine înlocuindu-i pe “artiştii” de la “Zacuska Senzual” cu “Simona Senzual”, tînăra “hot” care îşi expune părţile intime ale corpului prin revistele porno sau de scandal mioritice. Cum americanii sunt “Number One” în lume (şi) la sex, “Simona Senzual” ar da bine în vitrinele ICR-New York, succesul de public ar fi garantat, iar imaginea României ar exploda în America! Îi invit pe cititorii noştri şi pe toţi românii cu bun simţ să-i viziteze pe “Lazy People!” (“Leneşii”) la “The Romanian Gallery” şi să-şi spună părerea. Joia trecută, d-l Robert Horvath, cineast şi expert în materie de artă, a reuşit să sesizeze toate simbolurile antisemite şi anticreştine expuse în vitrina ICRNY, anunţînd Poliţia, FBI, Holocaust Department, Antidefamation League şi organizaţiile evreieşti din New York.

Cum a fost posibil ca sub acoperişul unei instituţii publice româneşti să aibă loc o asemenea blasfemie pe cheltuiala românilor? Asta rămîne s-o întrebaţi pe d-na Corina Şuteu, care nu ştie că în America te poţi exprima liber numai pe banii tăi, nu în instituţiile statului, unde există reguli de conduită şi fiecare bănuţ al contribuabilului este cheltuit cu mare grijă.

Urmează a doua surpriză: vineri seara, cînd Poliţia a pătruns în incinta galeriei, toate obiectele cu simboluri antisemite dispăruseră! Din fericire, însă, d-l John Gabrian Marinescu, autorul articolului de săptămîna trecută, a filmat expoziţia înainte şi după venirea poliţiştilor, avînd acum în posesie dovada clară a tentativei de inducere în eroare şi obstrucţionare a justiţiei prin “curăţarea” locului! Ştiţi cum se pedepseşte în SUA o asemenea faptă, d-na Corina Şuteu? Chiar credeţi că Dvs. şi servitorii care vă înconjoară vă puteţi bate joc de legile acestei ţări şi profita la infinit de banii publici şi de poziţia privilegiată oferita de d-l preşedinte Băsescu şi de şeful clanului de la ICR, d-l Patapievici?

Să ne oprim acum la d-l Horia Roman Patapievici (directorul ICR de la Bucureşti şi şeful direct al d-nei Corina Şuteu), cel pentru care “Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană” şi “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei.” Recompensa “muncii” a venit: d-l Horia Roman Patapievici a primit în dar (de la preşedintele Traian Băsescu) Institutul Cultural Român (ICR) şi un buget anual de milioane de euro, pe care îi poate folosi după bunul plac, fără să poarte grija controalelor financiare şi să fie citat la DNA sau la Parchet.

Referitor la d-na Corina Şuteu, directoarea ICRNY care îşi scrie singură scrisori de apreciere şi apoi îşi roagă “clienţii” să le semneze (!), a venit vremea să afle că americanii nu dau doi bani pe servilism, nu intră în jocurile “made in Romania” şi nu mai pot fi păcăliţi cu mese întinse. Ei vin la bal, mănîncă, beau, se distrează şi pleacă, nu înainte de a spune gazdei un politicos “Thank you”!

Strategiile manipulatoare şi dispreţul pe care d-na Corina Şuteu şi “echipa” de la ICR-NY îl au faţă de noi, cei din emigraţie (care am venit aici în condiţii grele şi am clădit cîte ceva fără să ne ajute nimeni), nu vor prinde nici la americani, nici la români. Angajaţii d-lui Horia Roman Patapievici vin aici pe banii statului român, au casă şi salarii asigurate (bugetul ICR-NY este dublu faţă de cel al Consulatului Român!); îşi aduc echipa lor şi se menţin prin politici de clientelism şi santaj; cînd sustin cîte un proiect (cum e datoria lor, dacă proiectul e bun), au impresia că le eşti dator, se uită la tine de sus şi cred că pot să-ţi dicteze ce să faci sau ce să spui; se folosesc de tine cît au nevoie şi “uită” să te invite la întîlnirile importante. Scriu toate astea pentru ca sunt adevărate! Nu voi putea răsturna eu guverne, nici face ordine în dezordinea/mizeria morala de la ICR, dar nu-mi place ca unii să-şi închipuie că suntem idioţi! Noroc că exista şi artişti români bine pregătiţi – ca d-nii Horvath şi Marinescu – oameni care iau atitudine şi imi semnalează fapte pe care colegii mei din “presa liberă” de aici se feresc să le aducă la cunoştinţa opiniei publice. Ii aştept/invit să ni se alăture, pentru a dovedi clanului Patapievici, Şuteu şi domnului NEA(GOE) că nu îi pot păcăli pe români sau pe americani cu marfă stricată care miroase a… Dîmboviţa!

Pînă acum, am crezut că numirea ca ministru la „Fondurile europene” a penibilului Cristian Ghinea(„vreau să mă vadă mama că mă pup cu Monica Macovei”) este maximul pe care ni-l poate oferi tehnocratul Dacian Cioloş. Iată însă că, prin această sinistră numire ca ministru al Culturii a Corinei Şuteu, Cioloş şi Iohannis ne spun că adîncurile minţii omeneşti sînt în stare să ne arate că este loc şi de mai rău!

Despre Corina Şuteu toţi spu că a fost Directoarea Institutul Cultural Roman din New York şi punct. treaba e că nimeni nu spune de ce a pierdut aceată funcţie.

Răspunsul îl aflăm dintr-un articol numit „President Romanian Independent Media Production ofAmerica, John Gabrian Marinescu” (sau „Presedintele Romanian Independent Media Production of America acuza ICR-New York de iresponsabilitate si cere demisia directoarei Corina Suteu”).

Cum articolul nu am reuşit să îl găsesc în original voi importa varianta publicată pe Blogul lui Victor Roncea şi pe blogul fostului preşedinte Ion Iliescu ambele publicate prin 2008.

Institutul Cultural Roman din New York are o initiativa estivala denumita”Libertate pentru lenesi” – sau pentru iresponsabili, intr-o traducere mai libera.

Sub pretextul ca se combina “estetica lowbrow, grafitti figurativ si o abordareneobisnuita a textului”, ICR-New York “da viata peretilor mohorati si ‘discuta’cu mediul”. Aceasta “expozitie cu picturi stradale” este – dupa parerea mea -o veritabila noua “perla” a directoarei Corina Suteu si a colaboratorilor sai,fiind plasata in Galeria Romana, la intrarea principala in Consulatul General al Romaniei din New York (in aceeasi cladire isi are sediul si Misiunea Permanentaa Romaniei pe langa Natiunile Unite!). Mergand pe 3rd Avenue, in vitrine veziexpuse, in dezordine, figuri cu adevarat grotesti, dar ramai stana de piatra laspectacolul infernal din interior, unde pe pereti atarna adevarate monstruozitati!Ce “fresce”? Ce “murale”? O mizerie crunta!Din datele primite (prin e-mail) de la d-l Cristian Neagoe (coordonator programe in cadrul ICR-NY) am aflat despre “vernisajul” expozitiei cu lucraristradale de la “THE ROMANIAN GALLERY” si de functionarea ei incepand demiercuri, 18 iunie, pana in 15 august 2008, intre orele 19.30-23.00.
In 9 iulie a.c.am vizitat “stradala” anuntata cu atata tam-tam si valuri. Ce mi-a fost dat sa vad?Fara pic de responsabilitate sau jena, directoarea Corina Suteu a dat dispozitieca “talentatii pictori”, selectati din tara, sa degradeze zidurile si sa le profaneze, prin aplicarea unor viziuni de o indoielnica si proasta inspiratie, aglomerandu-lefigurativ-caricatural, abominabil si cu o simbolistica scalciata inteleasa numai deexecutantii implicati. De altfel, nume precum “Nuclear Fairy”, “IRLO” si “Omar”nici pe departe nu suna a fi traditionale romanesti. Astfel, sala de expunere afost maltratata si torturata sarguincios de catre cei adusi special din Romania,cu siguranta, pe cheltuielile statului roman. Mazgaliturile din zonele cele mai raufamate de prin Bronx si Brooklyn au invadat spatiul, impingandu-l intr-o totalastare de plans. Atmosfera se imbacseste, populata de figuri sinistre ale caror portiuni intime sunt puternic scoase in evidenta. Sper sa nu fiu luat in nume derau de catre unii cititori, dar, ca artist plastic si designer pentru industria textilaamericana si internationala, cu o experienta profesionala de peste 27 de ani,dar si ca fost profesor de arte decorative in cadrul renumitei Fashion Institute of Technology din Manhattan nu pot trece cu vederea o asemenea productie”pictural artistica” total negativa. Si asta aici, in America, inima New York-ului!
Expozitia NU ne face cinste noua, romanilor, si nici artei sau culturiinoastre. Cu atat mai mult, ea nu va contribui niciodata la schimbarea imaginii Romaniei in bine. mi amintesc cu placere cum, in anii trecuti, ICR-NY organizaevenimente de o inalta tinuta, expunand adevarati pictori contemporani romani.Vizitatorii veneau intr-un mare numar, te simteai mandru si patruns de puternicevibratii interioare, privind capodoperele conationalilor. Azi, cand la conducerea Institutului Cultural Roman din New York se afla d-na Corina Suteu, am ajunssa ne fie rusine si lehamite de ceea ce se face aici. Pe 18 iulie a.c. s-a implinit oluna de tortura a privirii. Si inca aproape o luna de zile va continua umbrirearusinoasa a renumelui romanesc, pana pe 15 august a.c., cand se va inchideexpunerea ororii. Poate se va gasi cineva din conducerea diplomatiei romanesticu putere de decizie) sa hotarasca inlaturarea acestei blasfemii si curmareastarii de dezorientare si confuzie creata de d-na Corina Suteu.
Cu ocazia intalnirii d-nei ambasador Simona Mirela Miculescu – sefaMisiunii Permanente a Romaniei la ONU – cu reprezentantii mijloacelor massmedia romanesti din New York, organizata miercuri, 16 iulie 2008, am revizitat”expozitia” ICR-NY, deoarece am remarcat, intr-una din vitrine, “elemente noi”.Si iar mi-am pierdut suflarea. La intrarea in hol, a aparut o noua grafica asexului si a actului impreunator in sine. Cei trei “stradalisti”sunt efectiv obsedatierogen si orientati haotic in aceasta directie. Pe pervazul unei ferestre au culcato papusa din carpa, infatisand un tanar de 14-15 ani, fara haine, cu organulgenital vizibil…dementa totala! Spre dreapta sta un urangutan, cu chipul negru (probabil o aluzie la negrii Americii), culcat, intins pe spate, cu un schelet umandeasupra. Pe un scaun pliant (langa papusa cu organe genitale masculine)se afla un obiect nedefinit (ca forma), iar pe spatarul scaunului sta lipit un afispe care scrie: “Show your ID”. Indiscutabil, se face trimitere la personalul desecuritate al Consulatului, luat in deradere. O masuta ocupa coltul incaperii in asa fel incat sa nu acopere chipul unui monstru pictat pe intreg peretele- compozitie care mai capata intre timp completari de fond cu vopsea rosie.
Pe masuta, intr-o dezordine “gandita” rebel, se aduna fel de fel de obiecte.Vad si o revista alegorica, publicata si promovata de ICR, care se intituleaza”AOOLEU”, cu numarul de aparitie 2 si cu specificatia: “Aooleu Nwespaper, July,Costs only: 0 lei; 0 Euro; 0 $; 0Y”. Revista are 12 pagini cu caricaturi si graficasuper-caraghioasa (tiparirea unei asemenea reviste costa o multime de bani- din ce fonduri o fi cheltuind, cu nesabuire, d-na Corina Suteu?)
Pe masa cupricina s-a “ratacit” si o jucarie, un calut care – atentie! – in portiunea dorsala, pe pulpa spate, are pusa o zvastica germana (sa fie anti-semitism, adica ura fatade poporul evreu macelarit de hitleristi?). Cum a aprobat d-na Corina Suteu, intentionat si/sau ostentativ, expunerea acestui simbol al groazei si al crimei? De crearea acestei situatii iresponsabile, denigratoare, degradanta si rusinoasa(din vina directoarei ICR New York) trebuie sa ia cunostinta urgent si directorulgeneral al ICR, d-l Horia Roman Patapievici, desi nu cred ca acesta n-ar aveacunostinta pana la aceasta ora despre aberatiile subordonatei sale. Sau poatechiar dansul o incurajeaza. Ceea ce este si mai grav!
In seara de 16 iulie a.c. am realizat un nou reportaj, in continuarea celuifilmat in 9 iulie. Si aceasta varianta o voi edita si transmite imediat Administratiei Prezidentiale, cu mentiunea “Personal”, pentru Presedintele Traian Basescu. O alta copie o voi transmite ambasadorului Romaniei la Washington, d-l AdrianVierita si alte doua copii in atentia Consulului General al Romaniei la New York,dl Pietro Lucian Pavoni si a Consulului General Adjunct, dna Andreea Berechet.Speram – noi, cei din presa scrisa si vizuala a Comunitatii Romano-Americane, dar si intreaga comunitate – ca tot corpul diplomatic al Romaniei din America siPresedintele Traian Basescu sa se ia urgent o atitudine ferma pentru stopareaactiunilor defaimatoare la adresa tarii, a poporului si a romanilor raspanditi printoate colturile lumii. Speram, de asemenea, ca dna Corina Suteu sa fie inlaturata de la conducerea ICR-NY, deoarece, pana acum, nu a facut altceva decat sa neimproaste cu noroi.
Asta este promovare a imaginii Romaniei…sau o denigrarea tarii si a neamului romanesc?! Nu mai suportam sa ni se sugereze (de catreinstitutii finantate chiar de la bugetul statului!) ca suntem hoti incurabili, primitivi,tigani…si, mai nou, maniaci sexuali sau alienati mintal!
Autorul acestui articol ar fi:
John Gabrian MARINESCU
President Romanian Independent Media Production of America
Zice Iliescu aşa: 

REACTII PRESA ROMANA DIN S.U.A.

SCANDAL LA NEW YORK pricinuit de rusinoasa expozitie organizata de Institutul Cultural Roman

Ziarul romanesc al comunitatii din metropola newyorkeza, bine cunoscutul si apreciatul New York Magazin, a facut o dezvaluire incendiara aratand rusinoasa activitate a Centrului Cultural Roman, rebotezat Institutul Cultural Roman, printre care o recenta expozitie ce provoaca orice om cu bun simt la o reactie in sprijinul pastrarii adevaratei noastre identitati, atat romanesti cat si culturale.

Domnul Grigore Culian, patronul si directorul acestui respectabil ziar de o tinuta deosebita, are curajul sa spuna lucrurilor pe nume acceptand publicarea articolului semnat de domnul John Gabriel Marinescu intitulat: “Zvastica si sex in vitrina ICR-New York!

Relatarea ziarului New York Magazine a captat atentia unor publicatii din tara, precum ziarul Evenimentul Zilei si cotidianul Ziua dar si ale portalului de stiri pe internet Ziare.com.

Salutam sesizarea ziarului New York Magazine si la randul nostru, ca redactie a unui ziar romanesc din Statele Unite ce pledeaza pentru pozitivism si altruism, gasim de cuviinta ca cele relatate pe paginile prestigiosului ziar newyorkez sa fie luate in consideratie cu toata seriozitatea atat de autoritatile romane cat si de “amatorii de arte libere” din comunitatile romanesti, oriunde s-ar afla ei.

Ana Birchall, mincinoasa …

Deputata Ana Birchall preşedinta Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor nu se poate abţine şi pupă poala lu’ Ponta publicând pe blogul său aşazise declaraţii de presă în care se laudă cu marile succese ale guvernului acestuia în ceea ce priveşte absorbţia de fonduri europene. O mare minciună.

Pe 27 Iulie 2015, frumuşica Ana Pele publica un articol în care se arăta că Guvernul Ponta , pentru pentru a ascunde eşecul absorbţiei fondurilor europene, a tăiat pur şi simplu  3,1 miliarde de euro de la investiţii. 

 ******

Pentru ca nu cumva cineva să o creadă pierdută prin parcările patriei, deputata Ana Birchall, preşedinta Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor, scrie pe blog articole cărora le spune „Declaraţie de presă”.

Ultima astfel de declaraţie de presă, publicată pe siteul personal  la data de  25 Aprilie 2016 (adică azi)  publicată sub titlul Bâlbâiala Guvernului tehnocrat în ce priveşte gestiunea fondurilor europene se agravează acum după plecarea din funcţie a ministrului”, scrie: 

DECLARAŢIE DE PRESĂ

Ana Birchall“Demisia doamnei Aura Răducu de la Ministerul Fondurilor Europene prelungeşte, din păcate, o situaţie complicată într-unul din domeniile de importanţă majoră pentru dezvoltarea economică a ţării noastre. După 6 luni de zile de întârzieri la punerea în dezbatere a ghidurilor de finanțare și eligibilitate, bâlbâiala Guvernului tehnocrat în ce priveşte gestiunea fondurilor europene se agravează acum după plecarea din funcţie a ministrului.

Ministerul Fondurilor Europene trebuie să își asume un rol activ în rezolvarea cauzelor care determină gradul de absorbţie redus şi să ducă mai sus procentul de aproximativ 60% – absorbția fondurilor europene la momentul în care guvernarea noastră a predat ștafeta actualului Executiv.

Comisia pentru afaceri europene va acorda sprijinul pentru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, însă pentru a îndeplini acest obiectiv avem nevoie urgent de desemnarea unui ministru profesionist şi bine pregătit, astfel încât la finalizarea exercițiului bugetar să putem spune că România a luat toți banii care i se cuveneau” – a declarat social-democrata Ana Birchall.

Sursa: anabirchall.ro

Cum ar veni, în traducere liberă ma’am Bitchall funcţionează pe principiul „Dacă nu ne laudă nimeni hai să ne lăudăm singuri şi să mai tragem cuiva o flemă ca să nu se pună că avem gura plină…” 

Înainte de a merge mai departe nu pot să nu observ persoana  treia la care e scris articolul, lucru care ne poate face să credem că nici declaraţia nu a fost scrisă de ea, evident, lucru nu prea de mirare deoarece când vorbeşte liber după a treia frază începe să transpireşi în plus n-o să stea ea să se strice la maniqură tastând.

Când era să public acest articol mi-am amintit de Alexandra Pele care a publicat la data de 27 Iulie 2015, pe siteul ziarului Gândul un articol în care zice că nu e chiar aşa cu succesul în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene cu care se laudă pupincuriştii lui Ponta, ci că guvernul acestuia  pentru a ascunde eşecul absorbţiei fondurilor europene, a tăiat pur şi simplu Guvernul Ponta 3,1 miliarde de euro de la investiţii. 

Zice drăguţa de Alexandra Pele aşa:

Cum a tăiat Guvernul Ponta 3,1 miliarde de euro de la investiţii pentru a ascunde eşecul absorbţiei fondurilor europene

Alexandra PeleÎncasarea banilor europeni s-a dovedit a fi, din nou, o problemă pentru Guvern. În prima jumătate a anului, fondurile europene ajunse în Trezoreria statului au fost cu 1,4 miliarde de euro mai mici decât ce se prevedea în bugetul adoptat la începutul lui 2015. Bugetul s-a ”închis”, însă, pe plus în primul semestru. Astfel, după primele şase luni, veniturile totale au fost cu aproape un miliard de euro mai mari decât cheltuielile. Pentru a obţine acest rezultat pozitiv, practic un excedent, nu un deficit bugetar, Guvernul a tăiat 1,5 miliarde de euro de la cofinanţări şi alte 1,6 miliarde de euro de la cheltuielile de capital, capitol bugetar care se referă la investiţiile finanţate din bani publici. Prin urmare, pentru nerealizarea veniturilor au avut de suferit investiţiile, unde cheltuielile au fost cu 3,1 miliarde de euro mai mici decât era asumat prin Legea Bugetului pe 2015.

În prima jumătate a anului, la bugetul general consolidat s-au colectat 110,6 miliarde de lei, echivalentul a circa 25 de miliarde de euro, la un curs mediu de 4,42 lei/euro, cursul de schimb pe care a fost fundamentat bugetul pe 2015, reiese din datele publicate de Ministerul Finanţelor Publice (MFP).

Veniturile au însumat echivalentul a 15,8% din Produsul Intern Brut (PIB), în timp ce cheltuielile totale din primul semestru au fost de 15,2% din PIB, respectiv 106,4 miliarde de lei, echivalentul a 24 de miliarde de euro.

Prin urmare, în primele şase luni ale acestui an, bugetul a înregistrat un excedent de 4,1 miliarde de lei, circa un miliard de euro, bani rămaşi necheltuiţi.

Eşecul fondurilor europene

Principalul capitol la care nu s-au respectat veniturile, adică unde guvernul a încasat mai puţin decât anticipase în programul pe 2015, program pe care s-a fundamentat bugetul, a fost cel privind fondurile europene, respectiv banii pe care executivul îi incasează de la Comisia Europeană.

Sumele primite de la UE în contul plăţilor efectuate şi prefinanţare au însumat, în primele şase luni, aproape 4 miliarde de lei (circa 0,9 miliarde de euro), cu 6,5 miliarde de lei (1,4 miliarde de euro) mai puţin decât suma prevăzută în buget, de 10,5 miliarde de lei (2,3 miliarde de euro).

Practic, în prima jumătate a anului la buget s-au încasat mai puţin de 40% din fondurile europene pe care se baza executivul.

La finele lunii iunie, rata absorbţiei de fonduri europene era de 51,1%, plăţile de la Comisia Europeană însumând 9,7 miliarde de euro pentru exerciţiul financiar 2007-2013, potrivit celor mai recente date ale Ministerului Fondurilor Europene. În decembrie 2014, rata absorbţiei era de 44,89%.

Tăierea investiţiilor

Investiţiile au fost cele care au de suferit ca urmare a eşecului absorbţiei fondurilor europene. Statul a tăiat atât banii de la cofinanţarea proiectelor din bani comunitari, cât şi de la investiţiile proprii.

Astfel, pentru proiectele cu finanţare din fonduri externe nerambursabile s-au cheltuit 5,7 miliarde de lei (1,3 miliarde de euro), mai puţin de jumătate decât se prevederea în buget, respectiv 12,6 miliarde de lei (2,8 miliarde de euro). Prin urmare, Guvernul a tăiat în prima jumătate a anului 6,8 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro) de la cofinanţări, astfel încât acestea au fost realizate în proporţie de 45,6%, reiese din datele Finanţelor.

Totodată, cheltuielile de capital au însumat, în primele şase luni, 3,8 miliarde de lei (866,5 milioane de euro), cu 7,4 miliarde de lei (1,6 miliarde de euro) mai puţin decât se prevedea în bugetul adoptat la începutul anului. Mai exact, în buget se prevedeau investiţii de 11,2 miliarde de lei (2,5 miliarde de euro) în perioada ianuarie-iunie 2015.

Nerealizarea veniturilor, o problemă mai veche

Estimarea ”optimistă” a banilor ce urmează a fi colectaţi la buget sau, altfel spus, nerealizarea veniturilor asumate nu este o practică nouă. În 2014, spre exemplu, economiştii Guvernului au greşit estimările cu aproape un miliard de euro în ceea ce priveşte veniturile pe ultimele două luni ale anului, deşi aveau situaţia clară pe primele 10 luni ale anului.

Guvernul miza, în decembrie 2014, pe venituri totale de 218,4 miliarde de lei la bugetul general consolidat, care include atât bugetul de stat cât şi bugetele administraţiilor publice locale. În realitate, veniturile au fost de 214,3 miliarde de lei, cu patru miliarde de lei, respectiv cu 1,9% mai mici decât suma proiectată în urma celor trei rectificări bugetare de anul trecut.

Astfel, taxele şi impozitele percepute la nivel naţional şi local de la cetăţeni şi companii au însumat în 2014 cu patru miliarde de lei mai puţin decât anticipa Executivul la rectificarea din decembrie, făcută pe baza datelor din noiembrie, adică pe execuţia din primele zece luni ale anului.

Rezultatul a fost ”ajustarea” bugetului prin tăierea banilor ce ar fi trebuit cheltuiţi pentru cofinanţarea proiectelor din bani europeni.

Noul Cod Fiscal

Nerealizarea veniturilor în prima jumătate a anului ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea măsurilor de reducere a taxelor şi impozitelor prevăzute de noul Cod Fiscal, document retrimis de preşedintele Klaus Iohannis în Parlament.

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), dar şi economiştii Consiliului Fiscal, instituţie înfiinţată la cererea expresă a Fondului Monetar Internaţional (FMI) pentru a monitoriza acţiunile Guvernului, au atras atenţia că reducerile de taxe s-ar putea dovedi o povară prea mare pentru buget.

Codul Fiscal este inaplicabil din cauza impactului pe care l-ar avea reducerile de taxe şi impozite asupra Produsului Intern Brut, a declarat, vineri, guvernatorul BNR.

„Există câmp de negociere, de aceea cred că trimiterea în Parlament, spre reexaminare a Codului Fiscal, este un lucru înţelept”, a spus Isărescu, citat de Mediafax.

Guvernatorul a arătat că impactul asupra PIB ar fi de 2,3% (peste 17 miliarde de lei) dacă noul Cod Fiscal ar fi aprobat în forma actuală, fără a lua în considerare majorarea salarială din sectorul public, care ar mai adăuga 1,3% la deficit.

„Codul Fiscal nu are niciun fel de problemă, dar pachetul de reduceri de taxe şi impozite este, din punct de vedere economic şi financiar, inaplicabil, pentru că nu poţi să pui în aplicare şase măsuri de acest fel. Nu e doar discuţia că se vrea sau nu se vrea reducerea de TVA de la 24 la 19%, asta ar însemna un deficit de 8,9 miliarde lei. Acestui cod fiscal îi lipseşte măsura. Aşa se conduce o economie de piaţă, trebuie măsură”, a adăugat Isărescu.

Autor: Alexandra PELE 

Sursa: gandul.info 

Ţîţîţî .. se poate ma’am Birtchall? Se poate să minţi cu atâta seninătate doar pentru a  putea spune că Ponta ca premier a făcut şi altceva în afară de minciuni? 

Eu aş fi un pic mai atent cu minciunile pentru că dacă se prinde lumea ar putea crede că povestea din parcare ar fi fost adevărată şi nu să  creadă că nu e adevărat că nu aiu fost acolo cum ziceai deşi brăţara de pe mână cu care apari şi în altă poză pare a dracului de asemănătoare … 

Păcat de mata că frumuşică eşti, deci te poţi căţăra pe scara ierarhică în partid în partid. Ştii mata cum se face, dar dacă ai îndoieli sun-o pe Alinuţa de la liberali… ei ia ieşit.

EMILIA ŞERCAN: „Cine este beneficiarul operaţiunii derulate de angajaţii Black Cube la Bucureşti?”. Cheia dezlegării misterului este, cu siguranţă, răspunsul la această întrebare.

EMILIA ŞERCAN: O întrebare, însă, se află pe buzele tuturor de mai bine de cinci zile: „Cine este beneficiarul operaţiunii derulate de angajaţii Black Cube la Bucureşti?”. Cheia dezlegării misterului este, cu siguranţă, răspunsul la această întrebare. Firma Black Cube a comunicat în mod constant, încă de la început, că „autorităţi” nenominalizate din România au fost la curent şi au aprobat operaţiunea de spionare a Laurei Codruţa Koveşi.  

Emilia Șercan

Un înalt oficial din SRI, implicat în spionarea Laurei Codruţa Koveşi – presa israeliană

Ciudatul caz al spionării procurorului general anticorupţie

Presa din Israel a publicat săptămâna trecută o informaţie care pune într-o lumină cu totul nouă cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi de către angajaţii firmei Black Cube. Ziarul „Yediot Aharonot” (Ultimele ştiri), citând surse implicate în acest caz, susţine că cel care a angajat Black Cube pentru a afla informaţii despre Koveşi este „un oficial de rang înalt din SRI”. Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvânt al SRI, a refuzat să comenteze informaţia şi a declarat că SRI rămâne consecvent principiului său de a nu face declaraţii pe marginea unor articole de presă.  

Puţine informaţii certe, oficiale, şi foarte multe necunoscute există la acest moment în cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi de către firma israeliană Black Cube. O întrebare, însă, se află pe buzele tuturor de mai bine de cinci zile: „Cine este beneficiarul operaţiunii derulate de angajaţii Black Cube la Bucureşti?”. Cheia dezlegării misterului este, cu siguranţă, răspunsul la această întrebare. Firma Black Cube a comunicat în mod constant, încă de la început, că „autorităţi” nenominalizate din România au fost la curent şi au aprobat operaţiunea de spionare a Laurei Codruţa Koveşi.  

Dincolo de informaţiile publice, care au fost vehiculate în media din România, vă propun o scurtă analiză a subiectului din perspectiva declaraţiilor şi informaţiilor apărute în presă de la noi şi din Israel sau în comunicatele oficiale.  

  1. Marţi, 5 aprilie 2016, aproape de ora 12,00 noaptea, Rise Project publică articolul „Şefa DNA spionată de fima unui fost director Mossad”. Din articol aflăm că patru cetăţeni israelieni sunt anchetaţi de DIICOT pentru spionarea comunicaţiilor şi tentative de compromitere a Laurei Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA. Doi suspecţi – Ron Weiner şi David Geclowicz – au fost reţinuţi în data de 3 aprilie pentru 24 de ore, şi tot în data de 3 aprilie au fost duşi la Tribunalul Bucureşti care a emis mandate de arestare de 30 de zile pe numele celor doi. Alţi doi suspecţi sunt în stare de libertate – Dan Zorella şi Avi Yanus -, amândoi co-fondatori şi directori executivi ai firmei israeliene de investigaţii Black Cube. Potrivit Rise Project, „Meir Dagan, fostul șef al Mossad între anii 2002 și 2011, a fost președintele de onoare al firmei până acum două săptămâni, când a murit (17 martie 2016). În afacere, activează mai mulți foști ofițeri de spionaj și contraspionaj din Israel”.
  1. Miercuri, 6 aprilie 2016, DIICOT face public un comunicat de presă în care precizează că „în cauză, există suspiciunea rezonabilă că, pe parcursul lunii martie 2016, două persoane care ocupau poziţii de conducere în cadrul firmei israeliene, cu puncte de lucru atât în Tel Aviv/Israel, cât şi în Londra /UK, împreună cu mai mulţi angajaţi ai firmei împreună cu mai mulţi angajaţi ai firmei printre care şi cei doi inculpaţi, WEINER RON şi GECLOWICZ DAVID, au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii mai multor infracţiuni, respectiv infracţiuni de hărţuire şi infracţiuni informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter ameninţător şi hărţuitor, producătoare de temeri, precum şi atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credenţialelor de acces şi ulterior compromiterii de conturi de poştă electronică, activităţi urmate de violarea secretului corespondenţei, copierea şi transferul fără drept a conţinutului acestora”.

Comunicatul DIICOT nu menţioneză în clar numele lui Dan Zorella şi Avi Yanus, însă acestea se regăsesc în mandatul de arestare făcut public de Rise Project. 
     

         Miercuri, 6 aprilie 2016, publicaţia online The Times of Israel  a obţinut o declaraţie din partea firmei Black Cube, care recunoaşte că doi dintre angajaţii săi au fost arestaţi în România, însă a respins  informaţiile potrivit cărora aceştia ar fi comis fapte ilegale, respingând, de asemenea, faptul că Dan Zorella şi Avi Yanus ar fi anchetaţi în România, informaţie pe care a catalogat-o ca fiind „flasă”.

„Recent, compania a efectuat un proiect în România pentru a colecta dovezi grave de corupţie în guvernul român şi în agenţiile sale. În timp ce efectuau această muncă, doi dintre angajaţii  companiei au fost arestaţi după ce au făcut descoperiri semnificative” se precizează în declaraţia Black Cube. „Inutil să precizăm, toţi angajaţii Black Cube respectă la literă legea locală, iar acuzaţiile la adresa lor sunt nefondate şi neadevărate. Avem deplină încredere că adevărul va ieşi la suprafaţă şi amândoi vor fi eliberaţi în condiţii de siguranţă pentru a reveni acasă zilele următoare”.   

Aceeaşi declaraţie a Black Cube este citată şi de The Associated Press în data de 6 aprilie, singura informaţie în plus fiind faptul că „atunci când desfăşoară o activitate internaţională, Black Cube lucrează îndeaproape cu consilierul juridic profesional din fiecare jurisdicţie vizitată”.

  1. Joi, 7 aprilie 2016, ziarul de de limbă ebraic Yediot Aharonot (Ultimele ştiri) publică în ediţia tipărită un text în care se vorbeşte despre implicarea unui „oficial de rang înalt din SRI” în cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi. Fragmente din acest text au fost preluate în zilele care au urmat şi de presa din România, însă nicio publicaţie din România nu face referire la pasajul în care se vorbeşte despre „oficialul de rang înalt din SRI”.

Articol Israel

Paragraful tradus este următorul (foto): „Cu toate acestea, surse implicate în acest caz susţin că Black Cube a fost angajată de un oficial de rang înalt din SRI, echivalentul Shin Bet-ului din Israel, instituţie care este şi ea angajată în lupta împotriva corupţiei”. Sursele susţin că acest oficial a intrat în intrat în conflict cu insituţia condusă de Koveşi şi ar fi angajat compania israeliană pentru a aduna informaţii incriminatorii împotriva acesteia”. Textul în care apare acest pasaj nu a fost publicat nici pe pagina de internet în limba ebraică a Yediot Aharonot şi nici pe site-ul în varianta engleză.  

Sâmbătă, 9 aprilie 2016, publicaţia online Ynetnews.com a publicat o nouă declaraţie a companiei Black Cube, mult mai consistentă decât precedenta: „Black Cube este un grup internaţional de elită care numără mai mult de o sută de veterani ai intellicence-ului israelian. Firma operează în multe părţi ale lumii şi primeşte consiliere juridică profesională în fiecare ţară în care desfăşoară activităţi. În ultimele săptămâni, compania a lucrat cu agenţii guvernamentale din România pentru a colecta dovezi grave de corupţie în sistemul guvernamental românesc. Ca parte a proiectului, doi dintre angajaţii companiei, care au ajuns la realizări semnificative, au fost arestaţi. Angajaţii au lucarat în conformitate cu legislaţia locală, iar acuzaţiile împotriva lor sunt false. Suntem încrezători că adevărul va ieşi la suprafaţă în zilele următoare, iar ei vor fi eliberaţi pentru a se întoarce la casele lor”.

  1. Marţi, 12 aprilie 2016, compania Black Cube a afimat într-o declaraţie pentru The Times of Israel că activitatea acesteia în România a fost efectuată în accord cu autorităţile române. „Nu este nicio îndoială că Black Cube a acţionat în România în acord cu legislaţia şi cu autorizaţia şi permisiunea celui mai înalt eşalon posibil şi că va continua să acţioneze cu întrega sa forţă cu scopul de a ajunge la un final reuşit în această chestiune şi pentru întoarcerea imediată acasa a lui Ron şi David”.  

Autor: Emilia Şercan

Sursa: emiliasercan.blogspot.ro

De la jihadistul francez la românul care nu-şi discriminează femeile

Luptător ISIS

Le Figaro : profilul neaşteptat al jihadiştilor francezi

 

Dounia BouzarPotrivit unui raport publicat recent, portretul robot al jihadiştilor francezi nu seamănă prea mult cu clişeele despre ei. Studiul realizat de Centrul de Prevenire al Derivelor Sectare legate de Islam (CPDSI), răstoarnă prejudecățile legate de acest subiect . Ei ar fi in general tineri din clasa de mijloc, din familii de atei, suferind de depresie.

CPDSI este o organizație privată, înființată de către cercetătoarea și antropoloaga Dounia Bouzar care are ca scop lupta împotriva radicalizării islamice în Franța. Centrul a fost contactat de mai mult de 160 de familii, ale căror mărturii stau la baza acestui raport lung de 90 de pagini. În acest studiu, autorii analizează discursul radical, obiectivul său și vehiculul preferat de propagare: internetul. Studiul subliniaza o extindere a țintelor vizate de discursul radical.

De unde vin jihadiștii francezi?

• Clasele de mijloc. Marea majoritate a tinerilor candidați la jihad provin din clasa de mijloc (67%). Pătura săracă și categoriile socio-profesionale superioare sunt la egalitate, prima dă 16% din candidații la jihad, a doua – 17%.

• 15-21 ani. Acestea este categoria cea mai atinsă, de aici provenind 63% din candidații pentru Jihad. Dintre acești tineri, doar 5% au la activ infracțiuni minore. În schimb, 40% dintre ei au fost sau sunt depresivi, ceea ce a condus la formularea ipotezei că „îndoctrinarea funcționează mai ușor la tinerii sensibili care pun întrebări cu privire la sensul lor viață.”

• Familii de atei. Contrar opiniei populare, majoritatea recruților islamismului radical nu vin din familiile musulmane foarte practicante: 80% din familiile  care au contactat CPDSI se declară atee, iar restul de 20% budiști, musulmani sau creștini.

Familiile care au cerut ajutorul Centrului sunt de naționalitate franceză, doar în cazul a 10% dintre acestea, unul dintre bunici s-a instalat în Franța după ce a trăit în Algeria, Antile, Maroc sau Tunisia. Studiile anterioare arătau că tinerii radicalizați se simțeau fără teritoriu, de nicăieri. Noul discurs terorist, însă, îi atinge și pe cei care nu au aceste sentimente, sunt foarte bine ancorați în societatea în care trăiesc, indiferent dacă sunt urmași ai imigranților sau nu. Sentimentul de exil,  legătura cu imigrația sau pur și simplu raportul cu teritoriul în care trăiesc nu mai reprezintă un indicator determinant în profilul tinerilor atinși azi de radicalizare. Concluzia îngrijorătoare a raportului este că discursul radical face victime și în rândul tinerilor care merg la școli foarte bune și excelează în domeniile lor. Discursul radical atinge toate clasele sociale.

„Radicalizarea în camera de acasă”

Internetul este metoda preferată de recrutare a jidadiștilor, esențial pentru cauză, peste 90% din recrutări făcându-se online. Raportul oferă o imagine detaliată a resurselor folosite de recrutori pentru a crea un „spațiu virtual sacru”, unde tinerii înscrisi intră pe o cale inițiatică care-i va conduce în final la granița turco-siriană. Autorii studiului sunt îngrijorați de faptul că „recrutorii și-au perfecționat tehnicile de recrutare și îndoctrinare atât de mult cu ajutorul internetului, încât vin acum cu oferte de îndoctrinare individualizate pentru a atinge tineri cât mai diferiți.”

Recrutorii pentru jihad, în principal pentru ISIS, au dezvoltat „5 mituri” pentru a agăța prada: mitul „eroului cavaler ” care funcționează cu băieții, „o cauză umanitară precum ajutarea copiilor gazați de guvernul sirian” care atrage fete minore, „cel care duce apa” e modelul care funcționează cu tinerii care caută un lider, „Call of Duty ” amintind despre jocul video de război pentru tinerii care doresc să lupte. Ultimul mit sau model utilizat este cel care caută persoane „fără limite”.

Raportul subliniază faptul că radicalii folosesc universul familiar tinerilor din lumea jocurilor video. Violența virtuală a unui joc de genul ” Assassin’s Creed”  poate face un tânăr sensibil să plece „pentru o confruntare reală,” spun autorii studiului.

Aceștia subliniază impactul utilizării unor filmulețe cu imagini subliminale, postate de exemplu, de un recrutor ca Omar Omsen de la Frontul al-Nosra, filiala siriană a Al-Qaida. Acesta utilizează inclusiv vizualuri și filmulețe în jurul teoriei complotului pentru a izola și fanatiza tinerii fragii. Aceștia se uită ore în șir la filme pe YouTube în ceea ce se numește o „radicalizare în camera de acasă”.

Trecerea pe la moschee,  obligatorie ? Nu chiar

Pe Facebook, pe Twitter, « angajatorii » difuzează în masă clipuri video care arată că logoul „Coca Cola” văzut invers în oglindă înseamnă ” în limba arabă „Mecca Nu”… sau bancnota de dolar SUA care include toată simbolica francmasonă. Circulă tot felul de teorii ale complotului: Illuminati au sponsorizat atacurile de la 11 septembrie,  sioniștii numiți cei 666 ai Apocalipsei conduc lumea, „sataniștii” sunt peste tot. Scopul este de a-i teroriza tineri și a-i convinge că Răul este peste tot în jurul lor.

Noi convertiți își dezvăluie fără probleme radicalizarea pe paginile  de Facebook, astfel încât mărturia lor să servească drept exemplu.

Pe măsură ce Internetul devine modul principal de radicalizare, trecerea prin moschee nu mai este automată. „Islamul radical poate atrage tineri care nu au participat la nici o rugăciune. Unii au plecat sau vor să plece în Siria fără să fi participat la nici o practică religioasă, ” se arata in raport.

Ruptura de tot ceea ce cunosc

Pentru a subordona tânărul la grup, discursul radical îl rupe pe tânăr de tot ceea ce cunoaște și de toți cei cu care interacționează : profesori, educatori, părinți, și chiar imami când vine vorba de musulmani.

Discursul radical îi face pe tineri să se rupă de ceea ce e cunoscut pentru a ajunge la ceea ce e „pur din punct de vedere religios”. Sentimentul care le este dat este că societatea seculară este păgână. Cu alte cuvinte, pentru a evita tot ceea ce se încadrează în declinul general, tinerii trebuie să dezvolte un sentiment de apartenență la o comunitate mai curată, mai sus de restul lumii. Musulmanii radicali susțin o lume milenară și apocaliptică în care doar unitatea „Musulmanilor adevărați” va salva planeta împotriva „Răului din Vest”. Toți cei care nu fac parte din grupul de purificat sunt considerați „dușmani din interior”. Pentru a păstra puterea de grup, „curățarea internă” este, prin urmare prioritatea radicalilor. „Rămâi pur” și „nu te amesteca cu ceilalți”  – iata două dintre cele mai puternice îndemnuri ale radicalilor față de tinerii inițiați. Concret, tânărul este rupt din punct de vedere social.

Tinerii recruți trec printr-un proces de ștergere a identității individuale pentru a ajuta la unitatea grupului. Fetele încep prin a-și schimba hainele. Unele mame povestesc  că fetele lor au început să se îmbrace de la o zi la alta în negru, cu voal – jilbab. Băieților li se schimbă numele, aceasta fiind încă o fază inițiatică. Tinerii cred că, odată ce au fost redenumiți, renasc în sânul grupului.

Sursa: rfi.ro

Publicat: 24 NOIEMBRIE 2015

Pornind de la acest articol,  Simona Tache face pe siteul său simonatache.ro  o interesantă paralelă unde, cu un pic ironie specifică ei şi un pic de cinism specific femeilor, îi  trage un pumn în bot ipocriziei mioritice care îi face pe români ca, în orice problemă să se aşeze fie de o parte, fie de alta, argumentându-şi opţiunea cu clişee clar venite de prin absconse laboratoare ale manipulării, argumente pe care românii de obicei nu le înţeleg sau le înţeleg le modul cel mau superficial posibil.

Sincer să fiu am iubit-o pe Simona Tache pentru acest aliniat:

 „În același timp, sper că nu ați uitat că autorii ultimului atentat de la Paris erau cetățeni francezi și belgieni, născuți în Europa. Atentatorii de ieri erau tot cetățeni belgieni.” 

Motivul este că românii par porniţi să acuze de nenorocirile petrecute prin Europa sau pe aiurea pe migranţii refugiaţi arabi, oameni care au lăsat tot ce aveau şi au plecat luând cu ei familia şi ce puteau căra şi au plecat în lume să îşi salveze viaţa.

Dacă se întâmplă ca Simona Tache să citească aici, trebuie să ştie că îi mulţumesc şi o felicit pentru minunata paralelă.

Terorism

Noi, românii, acest popor spălat, care nu-și umilește femeile, versus împuțiții și scelerații de musulmani 

 

Simona TacheÎn același timp, sper că nu ați uitat că autorii ultimului atentat de la Paris erau cetățeni francezi și belgieni, născuți în Europa. Atentatorii de ieri erau tot cetățeni belgieni.

What to do, what to do? Cum explicăm așa-zisul război cultural, în cazul jihadiștilor din textul către care v-am dat link? Dar problema terorismului, în general, cum o rezolvăm prin îndepărtarea tuturor musulmanilor din Europa?  Că tot aud soluția asta: “Nu se mai poate așa, nu vor să se integreze, atunci să plece la ei acolo”. La ei, unde, că băieții care s-au explodat ieri la Bruxelles erauacasă în Belgia? Și be) tot întreb asta de am obosit: Ok, dacă ar fi să plece, cine pleacă și cine rămâne? Un domn doctor de origine arabă ajuns somitate în medicină la București ar trebui să plece sau îl păstrăm? Cum facem, practic, separarea asta definitivă între lumea musulmană și aia europeană, ca s-o rezolvăm, chipurile, cu terorismul? Cum o facem PRACTIC?

Eu, de-acuma, nu o să mă mai cert, argumentând că avem de-a face cu câteva zeci de mii de scelerați, versus miliarde de musulmani nevinovați. Și că deja, așa cum reiese din articolul de care tot amintesc, lucrurile sunt mult mai complicate decât par, cauzele nemaifiind doar sărăcia, religia și lipsa de educație, plus o istorie în care terorismul a fost hrănit chiar de cei cărora acum le explodează în față. Nu o să mă mai ia durerea de cap când aud argumente de genul “Cum poate o femeie să le ia apărarea unora care se poartă cum se poartă cu femeile?”, într-o țară în care un procent copleșitor de bărbați consideră femeia o servitoare și o bat de o snopesc. O să repet, pur și simplu, obsesiv, fără să obosesc, acest răspuns “OK, să plece toți musulmanii din Europa, dar cum procedăm PRACTIC? Pleacă și Salah Abdeslam, cetățean belgian, autor al atentatelor de ieri? Dacă da, CUM ar fi posibil acest lucru? Dacă nu, ce facem când o să ne trezim că a rămas ca să explodeze un aeroport?”.

Da, dincolo de terorism, aș vrea să nu mai fie nicio femeie tratată ca o sclavă de către vreun musulman și niciuna bătută de vreun român, dar până una-alta n-am auzit să ceară cineva expulzarea întregii populații din Vaslui, pentru că sunt mulți alcoolici care își snopesc nevestele pe-acolo, după care, împreună cu ele, își snopesc și copiii, pe care, după aia, îi vând.

Da, trebuie schimbată abordarea. Poate trebuie să învețe toată lumea limba țării în care trăiește și să nu mai fie permisă și încurajată ghetoizarea, poate, la pachet cu drepturile și ajutoarele pentru imigranți, trebuie să vină mult mai multe obligații,  poate că mulți imigranți șomeri ar trebui ajutați să își găsească mai ușor de muncă, poate serviciile secrete în care sunt băgați enorm de mulți bani ar trebui să devină capabile de-adevăratelea să împiedice cetățeni cunoscuți ca fiind teroriști  să acționeze și așa mai departe. Cu siguranță însă “Să plece toți musulmanii din Europa, dacă nu vor să se integreze” nu e o soluție nici măcar din punct de vedere practic. Pur și simplu e inaplicabilă, dincolo de faptul că nu e corectă. Când englezii se plângeau că vor năvăli românii peste ei, să le ia joburile și/sau să o frece ca asistați sociali, îmi amintesc că eram cu toții superjigniți. “Da, dar românii nu aruncă în aer aeroporturi”, o să mi se răspundă. “Da, dar nici o mamă cu 3 copii atârnați de gât, fugită din Siria, de războiul provocat de aceeași psihopați care ne terorizează și pe noi, nu aruncă în aer aeroporturi”. Ah, am uitat că mi-am promis să nu mai contraargumentez.

Mai spun un singur lucru, după care vă las pe voi să comentați:

Îmi face rău la stomac atitudinea de superioritate cu care se exprimă unii dintre concetățenii mei (din fericire nu toți). Ei, europenii, ei, ăia curați (să căutăm statisticile alea tragice despre folosirea săpunului și a pastei de dinți?), ei, ăia care nu umilesc femeile și nu le consideră inferioare doar pentru că nu s-au născut cu testicule (avem și pentru asta statistici), vor să plece din EUROPA LOR împuțiții, primitivii și scelerații de musulmani. Ne-a luat mama Europă, frate, suntem aleșii lui Dumnezeu pe pământ, ce să zic, rasă superioară, curată și care nu-și umilește femeile.

Autor:  Simona Tache 

Sursa: simonatache.ro

Data publicării: 23 martie 2016

%d blogeri au apreciat: