Arhiva
SORINA MATEI: AMARIEI VIOREL și VOINEA ALEXANDRU … cercetaţi sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.
Jurnalista Sorina Matei arată pe Facebook (Contul Sorina Matei Privat) că AMARIEI VIOREL și VOINEA ALEXANDRU “ persoane fără calitate specială, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în formă continuată. “
Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea au dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:
Sorina Matei
AMARIEI VIOREL și VOINEA ALEXANDRU, persoane fără calitate specială, sunt cercetaţi sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.
În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt:
În cursul perioada iunie-octombrie 2013, inculpații Amariei Viorel și Voinea Alexandru i-au pretins unui denunțător, administrator al unei societăți comerciale, suma de 3 milioane lei, invocând o influență asupra fostului ministru al finanțelor, Chițoiu Daniel, cu promisiunea că îl vor determina pe acesta să deblocheze fonduri pentru S.C. Termocentrale S.A. Oradea (CET Oradea).
Prin acest demers, denunțătorul urma să-și recupereze banii pe care S.C. Termocentrale S.A. Oradea (CET Oradea) îi datora în schimbul cărbunelui livrat de societatea denunțătorului.
În aceeași perioadă, inculpații Amariei Viorel și Voinea Alexandru, prevalându-se de aceeași influență pe care ar fi avut-o asupra unor funcționari din cadrul Guvernului României (Ministerul Economiei), i-au pretins aceluiași denunțător un comision de 18% din valoarea unui contract de 9.150.900 lei. De această dată, inculpații i-au promis că îi vor determina pe funcționarii respectivi să atribuie, direct, către societatea comercială administrată de denunțător, un contract ce avea ca obiect ecologizarea și conservarea unei cariere din județul Bihor.
Concret, starea de fapt detaliată în rechizitoriu este următoarea:
Din anul 1992, societatea denunţătorului livrează anual către CET Oradea cantitatea de 600 – 650.000 tone cărbune energetic – lignit. CET Oradea a înregistrat în permanenţă întârzieri la plata contravalorii cărbunelui energetic livrat de către această societate, iar începând cu data de 15.05.2013, a încetat plăţile către societatea furnizoare, valoarea facturilor neachitate la data 12.06.2013 pentru marfa livrată a ajuns la suma de 24.724.496 lei, iar la penalităţi la 6.269.631 lei, astfel că CET Oradea avea în data de 12.06.2013 faţă de respectiva societate o datorie de 30.994.128 lei.
Societatea denunţătorului are în proprietate şi o carieră de cărbuni situată în jud. Bihor.
Prin H.G. 313/2002 s-a înfiinţat în cadrul Ministerului Economiei Societatea Comercială de Conservare şi Închidere a Minelor „Conversmin” S.A.
Potrivit H.G. 898/22.08.2002 şi a Legii 85/2003 (Legea minelor), cariera de cărbuni a fost cuprinsă în etapa VI a Programului de conservare şi închidere/ecologizare a minelor, fiind prevăzută pentru această activitate o sumă de 9.150.900 lei.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că în cursul anului 2013, inculpaţii Amariei Viorel şi Voinea Alexandru l-au cunoscut prin intermediul unei alte persoane pe administratorul societăţii comerciale, care este denunţător în cauză.
În acest context, inculpaţii Amariei Viorel şi Voinea Alexandru au aflat de faptul că CET Oradea are faţă de societatea respectivă din Oradea o datorie totală de 30.994.128 lei dar şi că mina aflată în proprietatea S.C. Maestro Trading SRL Oradea intră în Programul de conservare şi închidere/ecologizare, existând posibilitatea ca activitatea de conservare şi ecologizare a carierei să fie făcută chiar de societatea denunţătorului.
Inculpaţii Amariei Viorel şi Voinea Alexandru sunt în relaţii de prietenie, susţinând că desfăşoară afaceri împreună, deşi nu s-a făcut dovada existenţei vreunui contract de afaceri comun.
Dacă în cazul inculpatului Amariei Viorel putem vorbi de o persoană cu influenţe reale în rândul funcţionarilor sau oamenilor politici din municipiul Satu Mare, în cazul inculpatului Voinea Alexandru a rezultat fără echivoc că acesta are o relaţie strânsă atât cu oameni politici cu funcţie de decizie, cât şi cu oameni de afaceri aflaţi în relaţii de prietenie cu funcţionari cu putere de decizie.
Profitând de aceste relaţii, inculpatul Voinea Alexandru, secondat de inculpatul Amariei Viorel, în cursul lunii iunie 2013, în mod direct, s-a angajat în faţa denunţător că poate să-l determine pe ministrul Finanţelor de la aceea dată, numitul Daniel Chiţoiu, să aloce fonduri pentru CET Oradea, în aşa fel încât societatea denunţătorului care poprise conturile debitoarei, să-şi recupereze creanţa în valoare de 24.724.496 lei.
Cu aceeaşi ocazie, inculpatul Voinea Alexandru, secondat de inculpatul Amariei Viorel, prevalându-se de o influenţă asupra unor funcţionari neprecizaţi la aceea dată din cadrul Ministerului Economiei, a promis că poate să-i determine să dispună atribuirea directă către societatea denunţătorului a contractului de conservare şi ecologizare a carierei din jud. Bihor, în valoare de 9.150.900 lei.
Pentru aceste influenţe, cei doi inculpaţi Amariei Viorel şi Voinea Alexandru i-au pretins denunţătorului suma de 3.000.000 lei şi un procent de 18% din valoarea contractului de închidere şi ecologizare a carierei.
Pentru a fi mai convingător, inculpatul Voinea Alexandru a schiţat pe o coală de hârtie şi o schemă în care indica ministerele la care îşi va trafica influenţa, dar şi suma de bani pretinsă şi comisionul de 18%.
Aşa cum a rezultat din probele administrate, inculpatul Voinea Alexandru avea o relaţionare reală, directă şi indirectă cu persoane care puteau, prin prisma poziţiilor deţinute, să determine actele promise denunţătorului. Astfel că, pentru a-i întări denunţătorului convingerea că aceste influenţe de care s-a prevalat în faţa lui sunt reale, prin intermediul inculpatului Amariei Viorel i-a cerut susnumitului să meargă în Bucureşti pentru a discuta în mod direct cu persoanele influente invocate şi pentru a-l convinge că se fac demersurile promise în vederea alocării sumei de 24.000.000 lei către CET Oradea şi atribuirii contractului de conservare şi ecologizare a carierei.
Astfel, în data de 11.06.2013 şi 28.07.2013 la solicitarea inculpaţilor Voinea Alexandru şi Amariei Viorel, denunţătorul s-a deplasat în Bucureşti pentru noi discuţii cu aceştia, discuţii care au avut acelaşi subiect, respectiv exercitarea influenţei asupra unor funcţionari din cadrul Ministerului Finanţelor şi Economiei, în vederea determinării lor să efectueze actele promise denunţătorului.
În data de 7.08.2013, pentru că denunţătorul era plecat din ţară, la iniţiativa inculpaţilor Voinea Alexandru şi Amariei Viorel, la Bucureşti s-a deplasat o persoană din familia denunţătorului. Acesta a participat la o întâlnire intermediată de către inculpatul Voinea Alexandru, cu o persoană din anturajul unui fost, cu preşedintele de la acea dată al unei agenţii şi cu un om de afaceri.
Dacă în cazul întâlnirilor avute cu inculpaţii Voinea Alexandru şi Amariei Viorel s-a discutat şi de folosul material al acestora (3.000.000 lei şi 18% din valoarea unui contract de aproximativ 9.000.000 lei), la întâlnirea din data de 7.08.2013, persoanele participante nu au pomenit nimic de vreun câştig patrimonial, ci doar şi-au arătat disponibilitatea de a ajuta societatea, în vederea recuperării creanţei de 24.000.000 lei de la CET Oradea şi obţinerea contractului de conservare şi ecologizare a carierei.
Cu toate că promisiunile de intervenţie în vederea alocării de fonduri către CET Oradea şi atribuirea contractului de conservare şi ecologizare a carierei Vărzari II au fost făcute şi reiterate cu ocazia fiecărei întâlniri directe avute cu denunţătorul, ultima în data de 10.10.2013 la sediul societăţii din Oradea, din probele administrate în cauză, a rezultat că acestea nu s-au concretizat, motivul invocat fiind conjunctura politică nefavorabilă de la finele anului 2013.
Potrivit aceloraşi probe, influenţa şi intervenţia promisă de către inculpaţii Voinea Alexandru şi Amariei Viorel a rămas doar la stadiul de demersuri făcute la persoane care prin prisma poziţiilor lor puteau într-adevăr influenţa şi determina pe unii demnitari să efectueze acte ce intrau în atribuţiile lor de serviciu, care aveau legătură directă cu societatea din Oradea.
În data de 10.10.2013, când a avut loc şi ultima întâlnire cu denunţătorul, inculpaţii Voinea Alexandru şi Amariei Viorel au reiterat pretenţiile lor, ca urmare a influenţelor pe care au susţinut că le-au exercitat şi le exercită la diferiţi demnitari, unul dintre ei fiind Chiţoiu Daniel – ministru de finanţe la aceea dată.
Astfel, inculpaţii Voinea Alexandru şi Amariei Viorel au pretins din nou de la denunţătorului suma de 3.000.000 lei şi un procent de 18% din valoarea contractului de conservare şi ecologizare a carierei, foloase care, conform înţelegerii, urmau să fie primite doar după ce actele promise erau îndeplinite, adică după ce societatea din Oradea şi-ar fi recuperat de la CET Oradea creanţa de 24.724.496 lei şi i s-ar fi atribuit contractul de conservare şi ecologizare a carierei în valoare de 9.150.900 lei.
Cu toate că s-au prevalat de o influenţă pe care puteau să o exercite asupra unei persoane din Ministerul Economiei, nu au fost identificate la această autoritate acte sau înscrisuri care să ateste vreo intenţie din partea ministerului de a atribui contractul de conservare şi ecologizare a carierei societatea din Oradea, motivul principal fiind lipsa resurselor bugetare.
În mod similar, şi în cazul datoriei pe care CET Oradea o avea faţă de societatea din Oradea, nu au fost identificate demersuri pe care debitorul să le fi făcut la Ministerul Finanţelor, astfel încât să genereze o decizie de alocare de fonduri din partea ministrului.
În cauză procurorii au beneficiat de sprijinul de specialitate al SRI.
Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalul Satu Mare.
Facem precizarea că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă spre judecare, situaţie care nu poate să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.
Autor: Sorina Matei
Sursa: Contul de Facebook Sorina Matei Privat
ACCIDENTUL DIN APUSENI – Ponta şi Stroe consideraţi principalii vinovaţi pentru gestionarea tragediei.
TOPUL RUŞINII:
Stroe şi Ponta sunt consideraţi principalii VINOVAŢI pentru gestionarea TRAGEDIEI AVIATICE din Apuseni
Un recent sondaj CSOP, efectuat la cererea Evenimentului Zilei şi B1 TV, arată că în cazul tragediei aviatice din munţii Apuseni, în care şi-au pierdut viaţă pilotul Adrian Iovan şi studenta Aura Ion, românii îi consideră drept principali responsabili pe premierul Victor Ponta şi pe fostul ministrul de la Ministerul de Interne, Radu Stroe, pentru modul cum a fost gestionată operaţiunea de salvare
După Radu Stroe, următorul responsabil este considerat premierul Victor Ponta, 54% dintre români nefiind de acord cu modul în care şi-a exercitat atribuţiile.
Nici ministrul Administraţiei, Liviu Dragnea, şi cel al Apărării, Mircea Dusă nu stau mai bine cu, 49%, respectiv 47% dezacord.
Doar secretarul de stat Raed Arafat mai spală ruşinea Guvernului Ponta, 69% dintre români fiind de acord cu activitatea acestuia.
Sondajul a fost realizat în perioada 30 ianuarie – 1 februarie, telefonic (CATI – Computer Assisted Telephone Interview), pe un eşantion de 1000 de persoane, reprezentativ pentru populaţia adultă, cu acces fie la telefon fix, fie mobil. Eşantionul este aleator, reprezentativ în funcţie de mediul de rezidenţă (rural/ urban cu 5 straturi), regiunea de dezvoltare, sex, vârstă şi etnie, datele fiind ponderate pe aceste variabile în funcţie de referinţă INS. Marja de eroare este de +/- 3.1%Autor: Silvana Chiujdea
Sursa: evz.ro
UPDATE:
Aş putea paria pe oricât că, la fel ca şi în alte cazuri (uciderea bebeluşilor de la Maternitatea Giuleşti din cauza neglijenţei, uciderea mititelului Ionuţ de către câine etc) niciunul din vinovaţii morali nu va plăti. Ba mai mult, unii, pentru indolenţa, nesimţirea, aroganţa şi incompetenţa de care dau dovadă vor fi premiaţi.
Poate unii vor primi atribuţiuni suplimentare, onorante situate pe o treaptă superioară de importanţă faţă de cele pe care le aveau…
De exemplu, Raed Arafat care imediat după accidentul în discuţie a dispărut ca măgarul în ceaţă, pentru faptul că presa a avut tupeul să îl caute la Conferinţa NATO la care a participat era să … îi ia la bătaie pe jurnalişti… Pentru eroismul său şi probabil capacitatea de a se ascunde, a fost premiat de Ponta cu investirea în funcţia de secretar de stat în M.A.I.
BRAVO GUVERNULUI PONTA !
Poate aşa, la viitorul accident, nu vom mai avea doar doi morţi din şapte … poate vom ajunge măcar la 70% cum are USL în Parlament.
SORINA MATEI: “Moartea a doi români folosită de PSD în scopuri politice pentru premierul Ponta.”
Moartea a doi români folosită de PSD în scopuri politice pentru premierul Ponta.
SORINA MATEI – “Mesajele PSD de astăzi, 10 ianuarie …… dezvăluie legătura dintre moguli ( Dan Voiculescu, Sebastian Ghiță), politicile editoriale ale unor televiziuni și strategia politică a PSD.”
Cred că nu mai e cazul să spun că în România cei care spun despre ei înşişi că sunt jurnalişi (pe politică) există două categorii foarte bine definite.
Categoria de departe cea mai largă e formată din tot felul de lepădături de teapa unor indivizi ca Mihai Gâdea, Adrian Ursu, Mircea Badea, Dana Grecu şi alte curve mediatice, indivizi lipsiţi de demnitate, pentru care probitatea profesională este o expresie lipsită de conţinu, dispusi la absolut orice pentru un pumn din banii stăpânului lor şi o categorie foarte restrânsă, de-a dreptul selectă, din care îmi permit să o citez doar pe Sorina Matei, oameni pe care demnitatea de OM şi de jurnalist profesionist îi face să fie obiectivi şi oneşti.
O pomenesc doar pe Sorina Matei deoarece în trecutul ei există două plecări de la nişte televiziuni unde era foarte bineplătită …
Spun iar: AI RESPECTUL MEU 100%, SORINA MATEI !!! … FELICITĂRI !!!
Astăzi, 10 ianuarie 2014 pe siteul său, Sorina Matei vorbeşte despre intempestiva vizită a doamnei Victoriei Nuland, oficial american la Bucureşti context şi arată un lucru extrem de grav: modul în care politrucii reprezentanţi ai PSD ajund să recite ca tonomatele aceeaşi poezie pe unde sunt invitaţi.
Paradoxul absolut sinistru este că acest colos politic care este PSD a devenit doar o trompetă a Antenei 3 …
După ce am citit acest articol al Sorinei Matei mă întrebam dacă nu cumva, atunci când vedem un politician USL vorbind să ne aşteptăm ca la final omul să spună: Sursa (Dan Voiculescu, Sebastian Ghiţă) pentru a nu fi acuzaţi de plagiat ca Ponta…
Fără alte comentarii, iată articolul jurnalistei Sorina Matei:
EXCLUSIV. Subiectul SUA. Legătura dintre moguli, politicile editoriale în televiziuni și PSD
Mesajele PSD de astăzi, 10 ianuarie, care trebuie folosite de membrii de partid în toate aparițiile publice, pe tema vizitei oficialului SUA, Victoria Nuland la București, dezvăluie legătura dintre moguli ( Dan Voiculescu, Sebastian Ghiță), politicile editoriale ale unor televiziuni și strategia politică a PSD.
Comunicatul lui Sebastian Ghiță, om de afaceri, prieten apropiat al lui Victor Ponta,
Sursa: captură EVZ.ro
Demersul Antena 3 popularizat în toată presa, de ieri, 9 Ianuarie 2014, post controlat de familia Voiculescu.
Sursa: captură Hotnews.ro
PENTRU CONFORMITATE,
Cine doreşte, poate vedea articolul Sorinei Matei
şi pe siteul său: sorinamatei.blogspot.ro
Alexandra Rus, consiliera deputatului antigay, Mircea Dolha (PNL), o pune cu femei
Alexandra Rus, consilieră a deputatului PNL Mircea Dolha, apare în mai multe fotografii provocatoare alături de alte femei, potrivit publicației din Baia Mare, ZiarMM.
Alexandra Rus și-a postat imaginile respective pe contul personal de Facebook, unde a menționat și faptul că este angajată ca și consilier al deputatului PNL Mircea Dolha.
Tot pe rețeaua de socializare, tânăra a postat și un comentariu, care face referire la imaginile care au apărut în presă: “Cineva ține mortiș să îmi facă reclamă gratuită, îi mulțumesc pt asta! Follow me (urmărește-mă) în cazul în care nu știi să traduci;)”.
Pe de altă parte, deputatul PNL Mircea Dolha este unul dintre cei doi parlamentari români care s-au declarat împotriva căsătoriilor între persoane de același sex, având chiar și o inițiativă legislativă în acest sens, care viza introducerea unei precizări în Constituția României referitoare la acest aspect.
Sursa: EVZ.ro
SORINA MATEI: “Cât costă o meserie de jurnalist”
1. Acord ferm Confidențial PSD- PC. 16 Aprilie 2008.
2. Acord privind constituirea Alianței politice dintre PSD și PC. 17 Aprilie 2008.
3.Document PSD către toate organizațiile județene ale partidului. 3 Decembrie 2009. Ziua confruntării prezidențiale Traian Băsescu- Mircea Geoană.
Sursa: sorinamatei.blogspot.ro
O pagină controversată din istoria rebeliunii legionare: Masacrul de la Abator
Abator 1941
Abator 1941
O pagină controversată a Rebeliunii Legionare din ianuarie 1941 a fost scrisă în boxele Abatorului. Controversată pentru cei care NU vor să răsfoiască arhive şi să consulte documentele acelor vremi tulburi. Până când unii concetăţeni sătui de poporul român, eventual chiar ruşinaţi de “atrocităţile” comise de naţia noastră în decursul istoriei, precum baptişti ca Vindecătoru, vor aduna probele despre faptele adunate sub titulatura “Masacrul de la Abator”, am sa prezint aici câteva documente care, eventual, să le mai alunge greaţa de români.
Mai întâi să-l amintim pe “onorabilul” cărturar Radu Ioanid, evreul-maghiar care în ’90 vroia să-şi mai vândă odată apartamentul, după ce-l vânduse prima oară când emigrase… Halal caracter, coane Ioanid ! Conaşul Ioanid dirijează investigarea Holocaustului român tocmai din SUA şi s-a ocupat de momentul 1941. A prezentat şi un raport de o mare “credibilitate”. Numai când citeşti sursele citate în el îţi dai seama cât de “imparţial” şi ancorat în realitate este. 90% dintre ele aparţin lucrărilor lui Mathias Carp şi Jean Ancel, celebrii evrei care au studiat holocaustul din România, ajungând la concluziile binecunoscute. Ce face Radu “apartament”Ioanid în studiul său este ca şi cum eu m-aş duce la supravieţuitorii legionari şi i-aş întreba dacă au fost criminali, oare ce-ar răspunde ?
Dar despre raportul lui Radu “apartament” Ioanid vom discuta în alte articole. Se pare că alături de el, majoritatea cercetătorilor holocaustologi au mari lacune când vine vorba despre “Abator 1941″. Atunci, întru’ ajutorarea unei oneste cercetări istorice, hai săprezentăm o colecţie de mărturii şi documente. Subliniez DOCUMENTE. Primele articole despre Abator 1941 apar în scririle celebrului evreu bolşevic, ideologul Armatei Roşii, Ilya Ehrenburg. Sosit in România anului 1945, acesta scria: ” Toti isi aduc aminte de zilele de groaza cînd legionarii rupeau oamenii in bucati si-i spânzurau la abator”(Bucuresti, Edit. Cartea Rusa, 1945, p. 91).
In 1947 relua subiectul, afirmând că: “In Bucuresti, legtionarii sfisiau oamenii in bucati, atârnau fete tinere (!) de cârligele abatorului” (Drumurile Europei, Bucuresti, Editura Cartea Rusa, 1947, p. 16). Şi tot acolo, Ehrenburg continua: “Daca într-adevar antisemitismul este limbajul international al fascistilor, trebue sa recunoasten ca fascistii ronâni au studiat foarte bine acest limba (!). Invatatura a început de mult, iar politica diferitelor guverne românesti dintre anii 1922 si 1934 nu poate fi numita decât o politica de pogromuri. De la asasinatele izolate si persecutii neorganizate, fascistii au trecut la asasinatele in masa. Aproape 500.000 de evrei au fost asasinati in lagarele de concentrare.”(!)
Poate unor cititori, aceste aberaţii le vor stârni zâmbete, dar la conferinţa de la Ateneu din 1945, “marele” scriitor şi ideolog sovietic a fost aplaudat frenetic de Ion Călugaru, Mihail Sadoveanu, C.I. Parhon, Traian Săvulescu, ş.a., pe care I. Ehrenburg îi remarca, de altfel, ca find: “sămânţa bună a culturii româneşti”… Dl. Sandu David, preşedintele Uniunii Asociaţiilor de Scriitori din statul Israel, scrie şi dânsul despre acele vremuri, “când 200 de evrei erau duşi la abator”. Ajungând la zi, Radu “apartament” Ioanid are şi el o variantă: “La abatorul oraşului Bucureşti au fost găsiţi asasinaţi 13 evrei; alţi doi, grav răniţi, au supravieţuit masacrului. Dintre cei asasinaţi Millo Beiler şi fraţii Rauch au fost găsiţi cu pântecele spintecate şi intestinele legate la gât în chip de cravată. Celelalte cadavre de la abator erau agăţate în cârligele de măcelărie. Se parecă deasupra lor se afla o inscripţie pe care se putea citi „carne kaşer”
Se menţionează sursa Jean Ancel. Alte informaţii, documente, martori, nimic ! De la 200 la 13 evrei măcelăriţi este o diferenţă nesemnificativă, pentru holocaustologi ! Cum au scăpat cei doi, lista cu numele celor asasinaţi, se pare că nu interesează pe aceeaşi cercetători “imparţiali”. Şi când totul a fost bătut în cuie, când îngrozitorul măcel a intrat în conştiinţa publică românească ca o pagină înroşită de sânge şi ruşine apar documente care întorc realitatea la 180 de grade ! Bineînţeles că nu sunt menţionate de “Comisia Elie Wiesel”…
În 1946, în cadrul binecunoscutelor procese ale “criminalior de razboi”, procuratura se ocupă şi de “odiosul pogrom” de la abator. Directorul din 1941 al abatorului, dr. veterinar Aurel Naghel, excelent practician, este dus la interogatoriu.
Prin fata procurorului, al renumiţilor acuzatori publici si asesori populari, se perindă zeci de salariaţi ai abatorului. Faptele sunt întoarse pe toate fetele, se cauta vinovaţi sau măcar ţapi ispăşitori, dar… Dr. Aurel Naghel este declarat oficial nevinovat. Dintre cei audiaţi, doar măcelarul evreu-maghiar Horvath crede în pogrom. În schimb, tinichigiul Segal, tot evreu, prezent acolo în 1941, declara ca n-a existat masacru. Concluzia: procuratura este silită să închidă filele dosarului “Abator” iar tinichigiul Horvath este înscăunat director-tehnic! Mai trebuie amintit oare ce personaje sinistre populau Internele, Justiţia, Siguranţa în 1946 ? Gheorghe Pintilie (Pantiuşa), Alexandru Drăghici, Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg), etc.
De altfel, chiar înainte de a începerea anchetelor în dosarul “Pogromul de la abator”, numeroşi angajaţi ai abatorului
Bucuresti au iniţiat şi semnat o notă de protest împotriva mistificării, a materialelor calomnioase pe această temă publicate în ziarele comuniste “România Liberă” şi “Tribuna Poporului”, purtând titlul: “O noapte de groază la Abator”. Între semnatari, oameni de recunoscută probitate morală, prezenţi în abator în acele zile: dr. vet. Dumitru Adamovici, dr. vet. Vasile Ionescu, conf. dr. vet. Aurel Lupu, dr. vet. Lazar Ureche, dr. vet. P. Nistor, tehnicienii si functionarii Elena Bolonta, Jana Stefănescu, Emilia Mirica, Magdalena Georgescu, E. Pavelescu, Z. Sai, şi mulţi alţii. Iată mai jos acest protest, care mai conţine o pagină de semnături în afară de cea din fotografie.
“DESMINTIRE
Subsemnatii medici veterinari si functionari ai abatorului Capitalei luind cunostinta de articolele publicate de ziarele “Romania Libera” “Tribuna Poporului” prin care se afirma ca in Abatorul Capitalei au fost ucisi evrei si de campania ce se duce pe aceasta tema, de natura sa discrediteze institutia si pe oamenii ce o servesc, dam cea mai categorica desmintire afirmatiunilor facute si declaram pe proprie raspundere ca faptele enuntate mai sus sunt de domeniul fanteziei.”
Acum stau şi eu şi mă întreb un pic debusolat: cui să-i dau crezare ? Lui Ilya Ehrenburg, măcelarul ideologic ? Lui Radu “apartament” Ioanid ? Sau poate d-nei Sonia Palty care afirmă că “Peste 300 de evrei au fost ucişi”, ea contrazice pe Ioanid şi chiar raportul Holocaustului făcut de Comisia Elie Wiesel, unde “În total, 125 de evrei au fost ucişi în timpul pogromului de la Bucureşti.” De unde izvorăşte această confuzie a cifrelor ? Fiecare cu versiunea lui ? Măcar stabiliţi un număr unic, ca să putem să ni-l asumăm ! Dar cine a fost găsit vinovat, de ce în 1946 procesul s-a închis fără condamnări, şi ce mai este cu acest protest semnat de angajaţii abatorului, printre care şi un evreu ?
Eu am prezentat documentele, îi aştept şi pe cei care continuă să susţină că în carnagiul de la Abator (dacă nu a fost doar o fantezie) au fost victime evreii, să prezinte contraargumentele lor documentate. Până atunci, ciocu’ mic şi ochii la pungă…
Nota Blue:
Din motive se corectitudine trebuie să precizez că acest articol l-am descoperit pe blogul Cronici Geruliene publicat de domnul profesor Mihai Beltechi.
Sursa articolului este siteul ISTORIA INCOMODĂ avându-l ca autor pe prietenul Merișorul
Sorina Matei: ***”Nu vreau o țară condusă de Voiculescu” *** Radiografia dărâmării Justiției. Corupția este îmbrățișată chiar de către Guvern***
“Nu vreau o țară condusă de Voiculescu”
Președintele Traian Băsescu: ” E un premier șantajat. Dacă nu îl ascultă pe Voiculescu, îi declanșează Voiculescu o poveste de plagiat. El trebuie să stea cuminte în băncuța sa iar eu nu vreau o țară condusă de Voiculescu, nu vreau așa ceva“.
Nici eu nu vreau așa ceva. Pentru simplul motiv că, în calitate de cetățean liber și cu drept de vot al acestei țări, cred că acest stat trebuie să meargă înainte și nicidecum înapoi.
…………
…………
Radiografia dărâmării Justiției. Corupția este îmbrățișată chiar de către Guvern.
Lucian Papici, procuror șef al Secției de Combatere a Corupției din DNA:
“Voicu avea rețeaua cel mai bine conturată din toate dosarele în care am lucrat. Stătea foarte bine. Cel puțin la nivelul Curții Supreme, la nivelul șefilor din Poliția Capitalei și din Inspectoratul General al Poliției, era un tip cu relații în multe medii. (…) Cel mai interesant mi s-a părut totuși cazul Voicu, pentru că e legat foarte mult de așa-zisele rețele obscure din magistratură. Cazul acela m-a impresionat cel mai mult, mai mult decât dosarul Năstase. Dosarul Voicu s-a bazat și pe interceptări de convorbiri telefonice și nimic nu e mai concludent ca mijloc de probă și ca eficacitate a probei decât dialogul persoanei. “Martorii muți“, cum s-ar spune. Martorii ca atare pot fi subiectivi, însă acolo ești tu cu vocea ta și spui ce gândești. De aceea mi-a plăcut atât de mult dosarul, pentru că probațiunea în acuzare s-a bazat în cea mai mare parte pe convorbiri telefonice/ambientale între subiecții procesuali (…) Dosarul Voicu a plecat de la sesizarea SRI-ului. Ultimele dosare de rezonanță mediatică instrumentate de Secția de Combatere a Corupției sunt ca urmare a informațiilor obținute de SRI. Fără ajutorul lor, succesul DNA n-ar fi fost la fel de mare. (…) Da, în cazul Voicu, a venit o informare de la SRI, care era în executarea unui mandat de siguranță națională. Respectivul era înconjurat de tot felul de oameni de afaceri, de tot felul de chestiuni care afectau oarecum siguranța națională. Și, de acolo, colateral s-a format dosarul cu rețele obscure din magistratură în care, în vârful piramidei, era domnul Voicu. Foarte interesant dosarul, el mi-a plăcut cel mai mult ca problematică, rezonanță și complexitate. Un dosar frumos”
Declarațiile sunt făcute de Lucian Papici în cadrul unui interviu dat, în aprilie 2012, lui Cristian Ghinea și publicat în cartea “Eu votez DNA!”.
Ce spune, în esență, Lucian Papici? Cazul Voicu este unul dintre mai puternice, complexe și clare dosare din ultimii ani pentru că a devoalat mafia politico- judiciară, o imensă rețea. Sunt mii de interceptări în dosar- asta se știe. Iar totul a plecat de la executarea unui mandat de siguranță națională, pus în aplicare de către SRI și dat de un judecător de la Curtea Supremă. Fără sesizare și acest mandat, e simplu: cazul Voicu n-ar fi existat.
Ce vrea să facă acum Guvernul Ponta? Să dărâme din temelii tot ce a făcut DNA, SRI, Curtea Supremă de Justiție, dar și ceea ce ar putea să se întâmple în viitor.
Potrivit unor modificări la legea siguranței naționale trimise instituțiilor, și acum publicate pe siteul Ministerului Justiției, Guvernul Ponta vrea să taie din atribuțiie SRI. Adică merge direct la sursă. În esență, stopează pur și simplu toate informațiile și probele care privesc marile cazuri de corupție din mandatele pe siguranță națională. Modificările efective au fost publicate de Hotnews.
În lumina acestor schimbări radicale și halucinante, toate marile dosare de corupție, inclusiv cazul Voicu, sunt dărâmate.Tot ceea ce înseamnă terorism și corupție, crimă organizată și corpuție, crimimalitate cibernetică și corupție- sunt amputate din start. Și asta pentru că multe informații în marile cazuri de corupție au fost valorificate ca probe în instanță, pe baza unor mandate pe siguranță națională. În penal, modificările la legea siguranței naționale pot fi aplicate retroactiv, dacă modificările sunt favorabile inculpaților. Așadar, qui prodest? Bineînțeles, celor mai periculoase rețele și mafiilor din partide.Îi scapă Ponta și Pivniceru pe Voicu și pe cei care constituie o amenințare la adresa siguranței naționale? Îi scapă.
De ce? Eh, aici e mare problemă. Și în mod logic, sunt două variante: ori le datorează mafiilor mult, ori au mare nevoie de ele în viitor. Concomitent, nici ambele presupuneri logice nu se exclud.
Bineînțeles, Ponta spune că habar n-are, că nu știe, că n-a auzit, că nu există, că e o dezinformare. Personal, nu-l cred absolut deloc. Să fii premier și să spui că nu știi că al tău Guvern vrea să amputeze marile cazuri de corupție trecute și viitoare, este impardonabil. Putea măcar să o sune pe madam Pivniceru și s-o întrebe ce-a postat pe siteul ministerului Justiției. Modificările sunt și acum pe siteul ministerului. Le găsiți aici. Art.12/ 9, alin 1.
Dar Ponta n-a spus asta. A vorbit, culmea, de dezinformări electorale. A spus cu jumătate de gură că nu e de acord, apoi a repetat mai clar și a mai declarat că Guvernul actual are mandat până în 20 decembrie. Însă ce are Suleiman cu prefectura? Înțeleg că după 20 decembrie, așa ceva nu e deloc exclus.
Una peste alta, pentru așa ceva, în orice țară civilizată, cineva și-ar fi dat demisia. La noi, nu se întâmplă asta și, bineînțeles, nu mai miră pe nimeni. De ce? Pentru că, inclusiv aceste schimbări majore, arată cât se poate de limpede că absolut totul se desfășoară conform unui plan bine pus la punct, emanat dintr-o gândire profund alterată și tributară perioadei Năstase și nu numai. Să fie liniște! Și acum, ca și atunci. Subiectul e greu pentru români, nu-l înțeleg, nu-i interesează. Iar pentru ei, asta e perfect.
Tot ce s-a întâmplat însă de la învestirea Guvernului Ponta încoace arată că planurile importante trebuie să se îndeplinească în pași mari și rapizi. Și, dacă se poate, să nu se prindă nimeni. Cine se prinde- stiu placa- e băsist. Și am să dau câteva exemple ce au vizat Justiția, instituțiile ei și cele de siguranță națională- un refresh necesar minților îmbâcsite:
- Cazul Grăjdan. În prima ședință de Guvern, Victor Ponta trece direct, fără nicio explicație sau urgență, ISC în subordinea sa. La recomandarea lui Adrian Năstase, Ponta îl numește pe Grăjdan în fruntea ISC. Grăjdan, la recomandarea lui Năstase, își retrage instituția din procesul Năstase. Procurorii DNA intră pe fir. Cazul i se sparge în cap lui Ponta. Ponta minte și spune că nu l-a numit pe Grăjdan la cererea lui Năstase. Grăjdan este demis. Nu mai apucă să fie șef peste Hidroelectrica. Interferență clară a Guvernului Ponta într-un mare dosar.
- Cazul Bălan – Sâmpetru. Ponta apare în interceptări. Ponta se întâlnește de mai multe ori cu Bălan, chiar și în Guvern. Vizate erau funcțiile de procuror șef DNA și Parchet General. Șantaj, informații DGIPI, rețea mafiotă.
Marian Petrache: “Cel mai important…Adică să pui mâna pe putere și pe informație“
Marcel Sâmpetru: “Exact”
Marian Petrache: “Păi asta înseamnă, nu? Păi ai, de fapt, curentul care înseamnă informația și puterea care înseamnă DNA-ul și Parchetul- care înseamnă motorul, da?
Marcel Sâmpetru: “Corect”
Marian Petrache: “Trebuie să pui mâna pe curent și pe urmă pe motor, nu?”
Marcel Sâmpetru: “Da”
- CSAT- STS. Introducerea pe ordinea suplimentară de zi a CSAT a demiterii șefului STS, în falsul scandal al telefoanelor. Demiterea șefului STS n-a reușit din cauza voturilor împotrivă și abținerilor. STS era necesar Guvernului Ponta și interimarului Antonescu în plină procedură de suspendare a Președintelui României.
- Atacurile constante, dure și declarate la adresa CSM, Inspecție Judiciară, Parchet General, DNA, ANI, SIE, SRI. Nenumărate.
- Procedură total netransparentă de selecție a noilor șefi DNA și Parchet General. Scoaterea din joc a Coruței Kovesi și Daniel Morar. Nominalizarea unor catastrofe umane și profesionale pentru cele două funcții cheie- indivizi care, de altfel, au primit aviz negativ de la CSM.
- Refuzul Parlamentului și al USL de a pune în aplicare o decizie irevocabilă a Curții Supreme.
- Refuzul Parlamentului și al USL de a da aviz pentru urmărirea penală în cazurile Laszlo Borbely și Paul Victor Dorbre.
Și dacă mă gândesc mai bine, mai găsesc. “Grup infracțional organizat“,interceptările în cazul Stan care aștepta, după alegeri, protecția Guverului…
Una peste alta, proiectul legii siguranței naționale ce dărâmă marile cazuri de corupție trecute și viitoare va fi trimis în scurt timp către CSAT. “Dezinformatul” premier Ponta va trebui să aleagă între “dezinformările electorale” ale ministrului Justiției, Mona Pivniceru și….Justiție. Ce va alege? Sper că nu pe Voicu și mafiile. Deși, când vine vorba de Ponta, absolut nimic nu e exclus.
Autoarea articolelor:
Articole originale:
“Nu vreau o țară condusă de Voiculescu”
Radiografia dărâmării Justiției. Corupția este îmbrățișată chiar de către Guvern
Sursa:
Mafia dorește să deschidă Parada de la 1 Decembrie … mi se pare normal, e cea mai importantă instituție de la noi
Mafiotul Dumitru Iliescu vrea NEAPĂRAT să deschidă Parada Națională de 1 Decembrie!
Fac precizarea de la bun început, pentru toți oamenii sănătoși la cap care citesc acest blog, că eu nu am absolut nimic cu copiii. Copii ca Anne Marie nu au nicio vină când sunt târâți de familiile lor în jocuri politice scârboase despre care nu au habar. Orice copil, ca și orice om de pe această planetă, are dreptul să participe la Ziua Națională a României.
Însă am ceva cu Mitică Iliescu. A patronat 23 de ani un sistem politico- judiciaro- mafiot care mai funcționează și astăzi.
Insistența cu care postul de televiziune de mai sus promovează cazul Anne Marie nu mi se pare deloc întâmplătoare. Anne Marie, un copil care, repet, nu are absolut nicio vină că este târât într-o asemenea mizerie, este chiar nepoata generalului Mitică Iliescu.
Mai precis, generalul mafiot al crimei organizate decembriste și post-decembriste, Dumitru Iliescu are o soră- Elisabeta Iliescu. Sora are o fată- Loredana Bontea – mama fetiței pe care o vedeți în imagini. Vlad Bontea, tatăl fetiței din imagini, este președintele PSD Strehaia, Mitică lăsându-l moștenitor peste organizația partidului pentru că, nu-i așa, din Strehaia, locul de baștină al lui Mitică, a început totul. Vlad Bontea este și urmărit penal pentru lovire și alte violențe pentru că l-a snopit din bătaie pe vicepreședintele PRM din aceeași localitate. Cu dosarul lui, despre care a zis în 2009 că n-are niciun stres, recunoscând că este nepotul lui Mitică, habar n-am ce s-a întâmplat…. Dar pentru că este nepotul lui Mitică orice este posibil.
În plus, familia Bontea a fost sau poate chiar mai este asociată în diverse firme de securitate controlate de Mitică Iliescu- Armia Grup S SRL, Armia Force Group, Agenția Română de Securitate SRL, Anne S Company SRL și multe altele. Cine are răbdare să le caute….
Eu cunosc insistența cu care acest mafiot vrea să-și atingă obiectivele. Așadar, a generat un caz anul trecut, acum îl readuce în fața opiniei publice, pentru că vrea neapărat domnul general să-și vadă nepoțica deschizând parada de 1 Decembrie, în fața tuturor structurilor de securitate ale țării. Structurile de securitate ale țării fiind eternul lui fix.
O obsesie a mafiotului care, la fel ca și locotenentul său Voicu, s-a vrut mereu în fruntea bucatelor. El poate, el vrea, el reușește acum, nu?
Eu cred că orice copil merituos poate deschide parada de 1 Decembrie a acestei țări. Și avem destul de mulți, Slavă Domnului. Dar, cu tot respectul, cred că familia lui Mitică Iliescu nu poate face asta! Pentru simplul motiv că Mitică Iliescu a făcut și face foarte, foarte mult rău acestei țări de 23 de ani.
Ceea ce face zilele acestea generalul Iliescu și toți papagalii care-l susțin nu mă miră chiar deloc: își folosește propria nepoată într-o mizerie politică doar pentru a-și arăta mușchii- ceea ce este, în sine, abject, ticălos, josnic și dezgustător. Însă toate acestea și tupeul maxim sunt chiar..stilul lui!
P.S. Propun să nu se mai folosească nimeni de copii și de nepoți și să deschidă parada direct chiar domn’ general mafiot Dumitru Venicius Iliescu. Măcar așa ar fi totul mult mai cinstit, nu?
P.P.S. Cu profundă tristețe, regret și deznădejde constat că trăiesc într-o țară în care mult prea mulți oameni, puși în fața opțiunii, aleg să nu se despartă de așa numita venă ’89 patronată de Mitică Iliescu, Cătălin Voicu, Ionel Marin, Francisc Radici. Să nu uităm: oamenii aceștia au coordonat prima acțiune de reprimare sângeroasă a Revoluției, au spart baricada de la Inter în noaptea de 21 spre 22, au fost pe tancuri, trăiesc de 23 de ani din șantajul cu dosare ale primului procuror general al României, dosare de la SIPA, DGIPI. În 23 de ani și-au format poate cea mai puternică rețea cu care au penetrat toate instituțiile de forță ale statului. Armată, Poliție, Justiție, CSAT- absolut tot. Unii au plecat, mulți mai sunt. Cine crede că vena nu mai există, se înșeală amarnic. Cine spune că Voicu a fost un fanfaron- habar n-are despre ce vorbește. Cine e de părere că vena ’89 a cedat, să-și caute altă țară. Eu nu mai sper că cineva, vreodată, se va debarasa de ei. Prea mulți sunt la mâna lor.
“C-am fost la Gheorge Robu(n.m. primul procuror general al României). Și nu mă poate păcăli nimeni. Tu știi cât mi-a funcționat mie atunci? Din motive pe care ți le-am expus, câte o hârtie din trecutul fiecăruia. I-am ținut pe loc și i-am făcut fideli. (…) Și toate acestea erau la generalul Iliescu. Că eu eram în departamentul de lucru.Un om ți-e loial dacă are un motiv. L-ai ajutat, ai făcut, da? Dar în momentul când mai ai un motiv suplimentar, foița, două motive sunt mai puternice ca un motiv, colegule! E complicat acum să mă apuc să-ți fac teorii” - Cătălin Voicu, opere 2009.
Autor: Sorina Matei
Sursa: sorinamatei.blogspot.ro
Drilea-Bejinaru, o poveste cu un procuror și o judecătoare …
Robert Turcescu
Drilea, “albit” de judecatoarea Florica Bejinaru.
In documentul de mai jos aveti istoria unei intimplari cel putin bizare din biografia profesionala a vestitului procuror Marian Drilea, anchetatorul nu mai putin faimosului caz Blejnar. Onoarea i-a fost “reperata” lui Drilea printr-o decizie a CSM din 06.05.2010. Pe atunci, sefa CSM era judecatoarea Florica Bejinaru pe care CNSAS a gasit-o, la un moment dat, ca fiind turnatoare la Securitate. “Sistemul” vegheaza…
Un document … tulburător: Cazul-Drilea-CSM
Autor: Robert Turcescu
Sursa: turcescu.ro
Drilea, Bejinaru
Monica Macovei: ”Cazul Vlase – durerea nedreptatii unor oameni simpli terfelita de trustul Intact”
Campania declansata de postul Antena 3 impotriva mea loveste, din pacate, in drama familiei Vlase din Brasov, pe care, din pozitia de europarlamentar, am incercat sa o ajut prin trasmiterea solicitarii ei mai departe la Parchetul General. Probabil ca am fost singurul polician ales care am dat curs apelului disperat al familiei Vlase.
Istoria dramatica a familiei Vlase este simptomatica pentru Romania, unde familii simple isi cauta dreptatea in justitie de peste 20 de ani fara ca autoritatile sa-i bage in seama.
Sotii Nicolae si Elena Vlase din Brasov si-au pierdut copilul Nicusor, de 19 ani, la Revolutie, ucis in circumstante suspecte neelucidate pana astazi. Elena Vlase, mama lui Nicusor, spune ca „pe 27 [decembrie], atunci cand l-am identificat, corpul era moale si ranile sangerande. Pe palmele si tamplele copilului erau vizibile urme maronii, cum sunt cele de la electrozi, iar incheieturile aratau ca si cum ar fi fost legat la maini“. (Detalii mai multe aici).
Dupa 20 de ani de procese si petitii, autoritatile romane inca nu au gasit criminalul copilului lor. Familia Vlase a dechis un proces la CEDO, care a decis pe data de 24 mai 2011 ca Statul Roman a incalcat dreptul la viata a lui Nicusor Vlase si ca uciderea oamenilor in timpul Revolutiei din 1989 nu se prescrie.
In data de 12 decembrie 2011, domnul Nicolae Vlase a fost supus unei interventii chirugicale la Spitalul Militar Brasov. Ulterior acestei operatii, sustine familia, din culpa medicilor au aparut complicatii care au facut necesare alte interventii chirurgicale in decurs de o luna si care au dus, in cele din urma, la decesul domnului Vlase pe 12 ianuarie 2012.
Pe 13 ianuarie 2012, familia a depus o plangere penala. Pentru stabilirea exacta a imprejurarilor decesului, familia, prin avocat, a cerut procurorului de caz sa dispuna o expertiza medico-legala in prezenta unui expert desemnat de familie. Potrivit petitionarilor, parchetul a aprobat initial solicitarea, iar Institutul de Medicina Legala si-a dat acordul, dar procurorul de caz a dispus o simpla constatare medico-legala. In plus, potrivit dnei Vlase, desi a fost informat ca un expert din partea familiei va participa si chiar este pe drum, procurorul a facut constatarea medico-legala in absenta expertului parte.
In urma acestui refuz, pe data 13 ianuarie 2012, Asociatia 21 Decembrie a transmis un comunicat de presa prin care solicita PICCJ sa preia noul caz Vlase (aici).
Apelul disperat al familiei Vlase a ajuns si la mine, in urma caruia am transmis pe data de 16 ianuarie, la cererea Asociatiei 21 Decembrie si a familiei victimei, in numele petentilor, o scrisoare catre Parchetul General. Asadar, totul a fost un demers public si transparent.
Familia Vlase si intreaga societate au dreptul sa afle circumstantele mortii domnului Nicolae Vlase. Am considerat ca este nefiresc si ar fi de neiertat daca, dupa ce in urma uciderii copilului in timpul Revolutiei nu s-a ajuns la identificarea si condamnarea vinovatilor din vina Parchetului, asa cum a constatat CEDO, familia Vlase sa retraiasca aceeasi experienta. In plus, pentru credibilitatea sa, Parchetul General avea datoria si interesul sa stabileasca adevarul.
Despre ceea ce s-a discutat la CSM, in luna mai, am scris aici.
Revenirea asupra subiectului dupa aproape 4 luni de zile si enuntarea exclusiv a opiniei CSM nu pot decat sa le pun in contextul larg al unei campanii pe care insusi Ponta a definit-o ca fiind „pe viata si pe moarte”.
USL reia, in lipsa unor decizii economice si politice in favoarea populatiei, teme clarificate deja de cateva luni, chiar si cu riscul de a provoca noi traume doamnei Vlase si a celorlati membri ai familiei, care isi vad astfel tragedia prin care au trecut expusa public si luata in deradere.
Cat despre cazul Vlase, inclusiv jurnalisti ai trustului Intact si cei care clameaza acum „presiunile” pe care le-as face asupra justitiei l-au semnalat cu ingrijorare la timpul respectiv (aici siaici), iar acum, fara nicio justificare, se pare ca si-au schimbat opiniile.
Campania declansata impotriva mea nu ma va determina sa renunt la a semnala public posibile derapaje din justitie si nici la a mai da curs plangerilor venite pe adresa cabinetului de europarlamentar din partea unor oameni simpli, care isi pun sperante intr-o justitie corecta si echitabila. Este datoria mea sa duc plingerile oamenilor pe masa autoritatilor.
Voi continua sa vorbesc si sa actionez.
Sorina Matei:” 6 Septembrie 2012.Avem așa: un procuror, un manual, un anunț, un ministru, o doamnă, un domn, un CSM care a prelungit. 3 August 2012. Ședința PNL în care președintele interimar nu putea să participe dar, bineînțeles, a participat.”
“Spune-ne de Daniel Morar ceva…Numai de bine…”
6 Septembrie 2012. Avem așa:- un procuror, amic de raliuri al lui Ponta, care umblă prin țară cu stickuri pline cu drafuri de rechizitorii- sute de pagini cu oameni importanți.
- un manual de tehnică în rețea organizată de furt de voturi, made by Liviu Dragnea, și prezentat pe scurt de DNA.
- un anunț de înființare a unei comisii parlamentare de anchetă a DNA (separația puterilor în stat nu mai există, dacă cumva vă întrebați) izvorât probabil din mintea înfierbântată ce a și clacat puțin astăzi- a lui Crin Antonescu. Relu Fenechiu, Mr.Dragnea și alții cu probleme în Justiție- or fi contribuit și ei puțin.
- un ministru al Justiției, fascinanta doamnă Pivniceru, care a deschis o procedură pentru selecția Procurorului General și Procurorului Șef DNA, procedură despre care nimeni nu știe ce presupune mai exact.
- o doamnă Alina Bica, trâmbițată ca posibil nou Procuror General, care folosește apelativele “puiule”, “dragul meu” când vorbește cu Sorin Blejnar.
- un domn Codruț Olaru care, într-un mod memorabil, transpira când îl pierduse prin lume pe Boldea, acum, când toată presa vorbește despre el, tace într-un mod suspect.
- un CSM care a prelungit procedura de acordare a avizului pentru Procurorul General și Procurorul Șef al DNA, din considerente de protecție față de politic, dar a prelungit-o puțin cam mult. 3 August 2012. Ședința PNL în care președintele interimar nu putea să participe dar, bineînțeles, a participat. Primul punct, prima problemă. Ardea. Și aveam așa:
Din nou despre lovitura de stat din România
Și totuși a fost lovitură de stat. Nu e reușit 100%, dar totul pare a continua… Să ne aminitm și să analizăm:
Nu sint mason si am refuzat constant sa caut descifrarea unor evenimente mai mult sau mai putin politice cu ajutorul unor coduri conspirationiste. Dar aparitia in Romania, din nou, a influentului mason rus Alexander Kondyakov, exact cum s-a intimplat si la suspendarea lui Basescu din 2007, m-a pus pe ginduri. Si pe cautarea unor posibilie explicatii. Luati-va ragazul de a citi cu atentie textul de mai jos semnat Eva Dan si Mihai Vasilescu. Lovitura de stat e in plina desfasurare!
Cu ocazia referendumului din 19 mai 2007 află şi românii ce afaceri învârt oligarhii pe care i-a deranjat politica preşedintelui. Tot acum au ieşit la iveală iţele complotului masonic
de Eva Dan şi Mihai Vasilescu
Scena politică s-a împărţit în pro şi contra Băsescu la câteva luni după ce acesta a câştigat alegerile din 2004. Mai precis odată cu reţinerea şi arestarea pe 27 mai 2005 a omului de afaceri Dinu Patriciu. “În acest moment, avem clar un sistem economic parţial mafiotizat, care deţine controlul pe importante mijloace mass-media şi influenţează populaţia ,dar şi instituţii“ spunea Băsescu în 2005. Mai târziu avea să rosteascăşi nume sub sintagma “moguli media”, referindu-se cu precădere la Dinu Patriciu şi Dan Voiculescu. Odată ce au fost demascaţi, aceştia s-au ridicat împotriva preşedintelui cu disperarea unor oameni aflaţi în pericolul de a-şi pierde definitiv nu doar imaginea şi averea, ci şi libertatea. Primul lucru pe care l-au făcut după ce au preluat puterea prin interimatul lui Nicolae Văcăroiu a fost să blocheze, printr-o gravă imixtiune în independenţa justiţiei dosarele în care ei şi oamenii lor sunt judecaţi.
Dinu Patriciu, prima cheie a problemei
În 2004 Dinu Patriciu era sigur că indiferent de partidul care va câştiga alegerile, el va avea în continuare spatel easigurat. De ce era atât de sigur? Pentru că finanţase atât PNL-ul cât şi PSD-ul – partid ce guvernase până atuncişi îi protejase atât de bine afacerile. Mulţi membrii ai PNL fuseseră pe ştatele de plată ale Rompetrol, iar CălinPopescu Tăriceanu îi era un prieten devotat. Şi apare surpriza – preşedintele nou ales vorbeşte despre “grupurile de tip mafiot concentrate în jurul premierului” şi îl indică chiar pe el, Dinu Patriciu ca fiind „un oligarh care vede capitalismul prin prisma ţiţeiului adus din Rusia şi a scutirilor de taxe la bugetul de stat” .Într-un articol reprodus în introducerea cărţii lui Valentin Manoliu: „Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de gigantica conspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale” scriam: „Asistăm de ceva vreme la scandalul juridico-mediatic iscat în jurul unui personaj cheie a lvieţii politico-economice a României. Este vorba despre Dinu Patriciu, cunoscut politician liberal, fost parlamentar, bun prieten cu premierul României Călin Popescu-Tăriceanu şi conducător al Grupului Rompetrol.În 2004 Parchetul General a anunţat că îl anchetează pe Dinu Patriciu în urma unor acuzaţii grave: înşelăciune,spălare de bani prin intermediul unor firme din „paradisuri“ fiscale, manipularea pieţei de capital prin creştereaartificială a preţului acţiunilor Rompetrol, privatizări frauduloase, evaziune fiscală.
În momentul în care s-a aflat că datoriile Rafinăriei Petromidia, parte a Grupului Rompetrol, către bugetul statului se ridică la sute de miliarde de lei, Dinu Patriciu a declarat senin că nu va putea plăti niciodată această sumă, deşi avea profituri uriaşe. În consecinţă, a cerut statului român să cumpere aceste datorii sub formă de obligaţiuni, iar guvernul Năstase s-a executat plin de obedienţă.
Practic este suficient ca Dinu Patriciu să ceară şi dorinţele îi sun tîndeplinite cât ai bate din palme. Genul acesta de situaţii i-a determinat pe mulţi să afirme că Patriciu este susţinut de „grupuri de interese“ care ar fi adevăratele beneficiare ale maşinaţiunilor financiare de care el este acuzat acum. În ultima perioadă se vehiculează nume grele: premierul Călin Popescu-Tăriceanu (care nu s-a sfiit să telefoneze procurorului general IlieBotoş pentru a se interesa de soarta amicului său aflat la ananghie), Dan Voiculescu (preşedintele Partidului Conservator şi patron printre altele alteleviziunilor Antena 1 şi Antena 3), senatorul Verestoy Attila(vicepreşedinte al Comisiei SRI şi unul dintre cei mai bogaţiparlamentari), Sorin Roşca Stănescu (cel care controlează ziarul Ziua, creat cu banii lui Patriciu şi patronat de acesta până de curând) ş.a.m.d.[…] Partea cea mai interesantă, dar şi mai ordinară, este faptul că Petrom plăteşte taxe şi impozite la stat, întrucât, de 15 ani de zile, statul este format chiar din membrii conducerii Petrom şi din alţi profitori din toată clasa politică.”
Articolul nostru a fost publicat în februarie 2006. De atunci s-au petrecut multe lucruri care nu au făcut decât să confirme cele scrise. Călin Popescu Tăriceanu a mers până într-acolo încât a cheamat-o în biroul său pe Monica Macovei, ministrul justiţiei la acea vreme, la o întrevedere particulară cu Dinu Patriciu cu privire la anchetele aflate pe rol. Acelaşi Călin Popescu Tăriceanu i-a luat apărarea prietenului său Patriciu în faţa Parlamentului României. Mai mult, în luna ianuarie 2007, premierul Tăriceanu i-a solicitat preşedintelui să intervină în actul de justiţie în favoarea lui Patriciu. Un gest disperat justificat de gravitatea acuzaţiilor care i se aduc omului de afaceri: înşelăciune, spălare de bani, manipularea pieţei de capital, privatizări frauduloase şi evaziune fiscală.La scurt timp după aceasta, Traian Băsescu demască solicitarea premierului, fapt ce devine extrem de supărător pentru acesta şi mai ales pentru “grupul de interese” ce-l susţine pe Patriciu. Se poate spune că de la această dezvăluire până la suspendarea preşedintelui nu au fost decât câţiva paşi. Mai ales că Băsescu nu tace. Face noi şi noi dezvăluiri despre modul în care este crescut artificial preţul carburanţilor, fapt care de fiecare dată a fost utilizat pentru a justifica creşterea celorlalte preţuri. Astfel că Petrom şi Rompetrol sunt nevoite să scadă pentru o vreme preţul combustibilului din benzinării. Îi demască pe “băieţii deştepţi” din afacerile cu energie. Aceştia vând energie la preţuri preferenţiale anumitor oameni de afaceri, în timp ce diferenţele sunt plătite de micii consumatori. În urma dezvăluilor sale doi miniştr idin guvernul Tăriceanu sunt anchetaţi: Codruţ Sereş – ministrul Economiei şi Zsolt Nagy – ministrul Comunicaţiilor. În decembrie 2006, Traian Băsescu prezintă în faţa camerelor reunite ale Parlamentului raportul comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste în România, cunoscut public sub denumirea de “Raportul Tismăneanu”. Una din acţiunile criminale menţionată în raport şi citată de Băsescu, a fost abandonarea intereselor naţionale prin servilism faţă de URSS. Acest raport declanşează un conflict public, mai ales că, acelaşiTraian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării iniţiase procedura de desecretizare a dosarelor de Securitate. Mulţi lideri parlamentari, în frunte cu fanaticul Corneliu Vadim Tudor şi Ion Iliescu huiduie această iniţiativă şi se aliază împotriva acestei acţiuni. Au şi de ce. Iliescu este anchetat în trei dosare cu acuzaţii zdrobitoare: genocid, subminarea puterii de stat, subminarea economiei naţionale, instigare la tratamente neomenoase, cercetare abuzivă şi arestare ilegală, omor deosebit de grav, propagandă pentru război, distrugerea unor obiective, cumpărare de voturi. Dan Voiculescu este desconspirat ca fost informator al Securităţii, având numele de cod Felix. Băsescu merge chiar mai departe. Pe 14 februarie 2007 prezintă un mesaj Camerelor reunite ale Parlamentului, mesaj în care arată de mai multe ori că “şi Parlamentul a fost atras în aceste realităţi ale corupţiei, deşi cea maimare parte a parlamentarilor nu au avut nici informaţiile necesare, dar nici voinţa de a se documenta pentru a vota în cunoştiinţă de cauză”. Şi aduce exemple concrete în care se încadrează perfect afacerile lui Dinu Patriciuşi ale lui Dan Voiculescu: “Din 2000 până în 2007, s-au emis frecvent ordonanţe prin care agenţi economici sunt scutiţi sau amânaţi de la plata obligaţiilor către stat. Niciodată nu a existat o explicaţie de ce pentru unele societăţi s-au aplicat aceste scutiri, iar pentru altele nu. […] Legea iniţiată de alţi trei parlamentari pentru modificarea Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a celor conexe acesteia. Am returnat Parlamentului această lege pentru că dezincrimina utilizarea pentru altă destinaţie a creditelor angajate şi, în acelaşi timp, dezincrimina nerespectarea normelor bancare. Această lege ar fi anulat practic cercetările penale privind 80 de persoane trimise în judecată şi ar fi anulat pentru totdeauna responsabilitatea celor peste 300 de firme şi persoane fizice care au luat credite de la Bancorex şi Banca Agricolă şi nu le-au mai returnat. Am convingerea că Parlamentul va răspunde pozitiv observaţiilor pe care le-am făcut la trimiterea pentru reexaminarea legii. Prin aceste exemplificări este evident că astfel de acte sunt transpartinice ş ibeneficiază de susţinerea întregului spectru politic, de cele mai multe ori. Veţi vedea că la iniţiatori sunt reprezentate toate partidele.”
Dan Voiculescu “Felix”, motanul moralist
Ca răspuns la acest mesaj, în data de 28 februarie 2007, Camerele reunite ale Parlamentului încuviinţează creare aunei Comisii de anchetă, prezidată tocmai de senatorul Dan Voiculescu. Pe 21 martie, preşedintele Traian Băsescu este acuzat de insultarea Parlamentului şi de încălcarea Constituţiei. Comisia condusă de Dan Voiculescu stabileşte 19 acuzaţii.
Dan Voiculescu este la fel de speriat ca şi Patriciu de viitorul care îl aşteaptă. Pârghiile de care dispunea până acum la nivel juridic şi politic încep să se şubrezească. Nu îi mai rămâne decât să îşi asmută imperiul media asupra preşedintelui care nu ştie să tacă. Este ajutat şi de patronul ziarului Ziua – Sorin Roşca Stănescu, alături de care este acuzat în mai multe dosare. Voiculescu este învinuit în dosarul Loteria II, împreună cu fiica sa, Camelia, de spălare de bani şi ameninţă că procurorii vor plăti scump aceasta. Voiculescu este anchetat şi în dosarul Rompetrol, înţelegerea dintre el şi Dinu Patriciu fiind evidentă, după cum arată şi Valentin Manoliu: “În cazul Rompetrol, Dinu Patriciu vinde acţiuni la Bursa de Valori la un preţ foarte mic. Vine fiica lui Dan Voiculescu, Lidia şi cumpără acţiuni în valoare de un milion două sute de mii de dolari, însă nu face decât să arate un document bancar care „probează“ că ea poate plăti această sumă (truc folosit de numeroşi participanţi la Bursa de Valori). Nu plăteşte această sumă, dar spune că poate plăti în trei zile, urmând să piardă acţiunile dacă nu plăteşte. În câteva ore, valoarea acţiunilor Rompetrol la Bursa de Valori creşte de zece ori. Acţiunile fiicei lui Dan Voiculescu valorează acum douasprezece milioane de dolari. Ea vinde acţiunile imediat şi primeştecele douasprezece milioane de dolari. Peste trei zile plăteşte suma de un milion două sute de mii dolari şi rămâne cu zece milioane opt sute de mii de dolari în numai câteva ore.
Dan Voiculescu nu a putut explica niciodată de unde a scos imediat după 1989 zecile de milioane de dolari cu care a înfiinţat un adevărat imperiu alcătuit din 40 de societăţi. În 1990 de exemplu a înfiinţat Fundaţia Crescent (care avea să fie mai bine cunoscută ca Fundaţia Umanistă DanVoiculescu) cu incredibila sumă de un milion douăzeci şi cinci de mii dedolari, într-o perioadă în care salariul mediu al unui român era de doar cincizeci de dolari. În perioada comunistă el spune că era un simplu angajat al firmei Crescent. Realitatea este cu totul alta. La modul oficial firma era proprietatea unui englez John Edgington. Fiind un off-shore din Cipru, firma avea acţionariat secret, iar acţiunile sale erau ţinute într-un seif, completate în alb, astfel încât cine îşi trecea numele pe formular devenea automat patronul firmei. John Edgington a declarat la un momenr dat că firma era în realitate a Securităţii. În 1989 John Edgington a completat formularul în alb prin care îl desemna ca patron pe un arab,Fouad Sanbar. Mugur Ciuvică, liderul Acţiunii Populare, arăta într-un interviu din 2004 că: “Acest arab, imediat după Revoluţie, şi-a făcut un testament care ar putea intra în Cartea Recordurilor. A decis să lase moştenire tot patrimoniul firmei Crescent copiilor săi, dar nu la moartea lui, ci la moartea lui Dan Voiculescu. Adică un bătrân arab, care avea şi doi copii bolnavi (am aflat asta din cartea domnului Voiculescu- “Adevarul despre Crescent”) nu-şi lasă averea copiilor săi, ci precizează în testament că averea va fi împărţită copiilor după moartea lui Dan Voiculescu, care era un simplu angajat al său. Şi aceasta nu este singura ciudăţenie. Fouad Sanbar nu s-a ocupat niciodată în mod direct de afacerile firmei Crescent din Bucuresti. Deşi aceasta câştiga sute de milioane de dolari anual, arabul venea o singură dată pe an în România. Firma era condusă de Dan Voiculescu şi colabora cu firmele de comerţ exterior ale Securităţii. Mulţi s-au întrebat dacă nu cumva Fouad Sanbar era doar un paravan, un instrument al Securităţii, total subordonat celor care l-au creat. Cert este că în 1995, la moartea lui Sanbar, Dan Voiculescu devine brusc proprietarul firmei Crescent.
Cine stabileşte regula jocului poate face ce vrea
Pe 19 aprilie, Parlamentul reunit în şedinţă extraordinară decide cu o majoritate de voturi – 322 contra 108 – suspendarea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Anterior, Curtea Constituţională se pronunţase asupra concluziilor raportului Voiculescu, stabilind că şeful statului nu se face vinovat de încălcarea gravă a Constituţiei, aşa cum fusese acuzat. Însă Parlamentul nu ţine cont de acest aviz pe motiv că este consultativ. Într-o dezbatere difuzată de postul Realitatea TV, Ion Iliescu sfidează bunul simţ şi confirmă, dacă mai era nevoie, ceea ce am putut observa cu toţii: legea se aplică în funcţie de interesele celor care deţin puterea.
Corina Drăgotescu: Dumneavoastră respectaţi legea. Cum aţi fost dumneavoastră de acord ca, după ce Curtea a spus că nu sunt fapte grave de natură să fie suspendat preşedintele Traian Băsescu, totuşi colegii dumneavoastră să insiste şi să meargă înainte cu acestă suspendare care încalcă o lege morală şi pune subsemnul întrebării autoritatea Curţii Constituţionale?
Ion Iliescu: Curtea nu dă decizii Parlamentului, este un aviz consultativ.
Robert Turcescu: În cazul acesta!
Ion Iliescu: Da, în acest caz.
Robert Turcescu: Da, dar are momente Curtea în care spune şi lucruri care nu sunt consultative. La ce se mai cere acest aviz, pentru ce?
Ion Iliescu: E un aviz de specialişti….
Robert Turcescu: La ce îl mai cere, dacă oricum nu ţine nimeni cont de el sau poţi să ţii cont sau nu. La ce le mai trebuie?
Ion Iliescu: Uneori poate să conteze..
Robert Turcescu: Acum de ce nu a contat?
Ion Iliescu: Pentru că principiul este că nu contează. Poate să ia înconsiderare Parlamentul sau nu.
Robert Turcescu: Dar atunci de ce se cere? Am decis suspendarea, votăm acum demiterea sau nu.
Corina Drăgotescu: Ne aşteptam la o clasă politică mai responsabilă, să ţină cont de opinia specialiştilor, că de-aceea sunt acolo.
Ion Iliescu: Sunt nişte reguli ale jocului…
Corina Drăgotescu: Dar de ce un jurist trebuie să ţină cont de opinia Curţii, iar un politician nu. Judecăm cu o măsură dublă?
Ion Iliescu: Deci e un aviz consultativ, iar Parlamentul ia în considerare avizul consultativ…
Corina Drăgotescu: Când îi convine .
Ion Iliescu: Dar trage concluzia cuvenită.
Am redat mai mult din acest dialog pentru că poartă în el cheia “sistemului ticăloşit”, cum îl numeşte Traian Băsescu. Un sistem în care cei care au puterea pot să modifice din mers jocul, construind regulile de care au nevoie pentru a câştiga.
Între Skull & Bones şi lojile masonice ruseşti
Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Ion Iliescu sunt câteva dintre personajele cheie care au un interes personal şi direct ca Traian Băsescu să dispară de pe scena politică. Suspendarea lui Băsescu este marcată însă de data aceasta în mod vizibil de mâna, de obicei ascunsă, a masoneriei. Rostirea unui singur nume, Kondyakov, a generat o adevărată busculadă în care au intrat, cu sau fără voia lor, personalităţi, instituţii şi organizaţii care nu vroiau să-şi şifoneze imaginea publică. Dacă înainte atât consensul, cât şi divergenţele erau atât de bine regizate încât dădeau impresia de normalitate, de data aceasta am asistat la o bâlbâială generală în care cei implicaţi s-au acuzat singuri căutând să se dezvinovăţească.
Ioan Talpeş, fost şef al SIE şi consilier prezidenţial pe vremea preşedintelui Ion Iliescu, confirmă într-un interviu acordat cotidianului România Liberă că Alexander Kondyakov este consultant al preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin şi director executiv al Novocom, un centru de analiză politică din Moscova care asigură Guvernului Rusiei şi Preşedintelui Putin consultanţă în domeniul informaţiilor. Alexander Kondyakov a lucrat pentru agenţia de ştiri TASS şi a fost consilier al şefului Comitetului pentru Organizaţiile de Tineret ale Uniunii Sovietice. Autor al conceptului “Viitori lideri pentru Noul Mileniu”, Kondyakov a promovat ideea organizării unor întrevederi informale între politicieni aflaţi în ascensiune din Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Statele Unite, Marea Britanie, Franţa şi Germania. Pasiunea sa pentru “comunicarea elitelor” i-a facilitat ascensiunea în francmasonerie. Devenit Mare Secretar al Marii Loji a Rusiei, Kondyakov a fost, în 2001, unul dintre artizanii vizitei istorice la Sankt Petersburg a americanului Fred Kleinkhnecht – Suveranul Mare Comandor al Supremului Consiliu din Washington DC (supranumit şi Mamă a Lumii). În aceeaşi calitate, Kondyakov a vizitat Bucureştiul în 2003, cu puţin înaintea Conventului Marii Loje Naţionale a României, în cadrul căruia Ion Iliescu, pe atunci preşedinte al ţării a vorbit despre “despre importanţa particulară a masoneriei în dezvoltarea României moderne”. În urmă cuaproape patru ani, Marele Secretar al Marii Loji a Rusiei i-a entuziasmat pe fraţii săi de la Bucureşti încheindu-şi cuvântarea cu urarea “Trăiască România Mare!”
Şi tocmai acest Kondyakov îi vizitează pe mai mulţi oameni politici din ţara noastră cu câteva zile înainte desuspendarea preşedintelui. Întrebaţi fiind asupra subiectului discuţiei cu Alexander Kondyakov, care a avut loc la Palatul Victoria, atât Călin Popescu Tăriceanu, cât şi Camelia Spătaru (purtătorul de cuvânt al Guvernului) şi Radu Stroe (senator PNL) nu s-au putut pune de acord asupra subiectului. Ce aveau ei de ascuns? La acea întâlnire au mai participat încă două persoane, „doi consilieri de stat” după cum afirmă Camelia Spătaru, ale căror nume, oficial, nu au fost dezvăluite, dar care au fost desconspirate ulterior ca fiind Gheorghe Florea şi încă o persoană influentă în masonerie, presupusă a fi Bogdan Olteanu (preşedintele Camerei Deputaţilor). Despre Gheorghe Florea se ştie că este un controversat om de afaceri, patron al echipei „Fulgerul Bragadirul” şi mason de grad înalt, fiind conducător al Ritului de Memphis-Misraim, susţinut de masoneria rusă. De asemenea, Kondyakov a avut întâlniri neoficiale cu Ion Iliescu, Adrian Năstase şi cu Cosmin Guşă. Acesta din urmă a declarat: „Kondyakov este prietenul meu de mai mulţi ani”. Poziţia marii Loje Naţionale a României este şi contradictorie şi defensivă: „Pe linie oficială, de cel puţin un an domnul Kondyakov nu a mai fost în România.Vizitele private pe care le face un conducător de lojă într-o ţară nu trebuie anunţate la masoneria română. Şi dacă aş ştii de o vizită recentă, deşi nu sunt la curent cu vizitele domnului Kondyakov, mi s-ar părea o indiscreţie să comentez vizita unui persoane private,” spune Eugen Ovidiu Chirovici, şeful masonilor români. Amestecul lui Kondaykov şi încercarea (nereuşită) de muşamalizare a vizitei sale din partea fraţilor săi atât de discreţi nu face decât să adauge noi piese într-un puzzle în care piesele – Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Călin Popescu Tăriceanu, Ion Iliescu suţinute de interese, masonice. Spre reamintire – Călin Popescu Tăriceanu este fiul adoptiv al lui Dan Amedeo Lăzărescu – informator dovedit al Securităţii în anul 2000 şi fost Suveran MareComandor al Masoneriei Române. Iar soţia lui Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loje Naţionalea României este, conform mai multor articole publicate în presa românească, “director în holdingul lui Patriciu”. După ce a fost ministru în cabinetul Năstase, Eugen Ovidiu Chirovici s-a înscris în 2004 în partidul lui Dan Voiculescu. Într-un articol publicat în aprilie 2007 de Trustul Gazeta citim: “Legăturile dintre PSD şi Patriciu sunt cimentate, potrivit informaţiilor noastre, şi de înalte feţe ale masoneriei româneşti. În urmă cu câteva luni, Marele Secretar al Marii Loje Naţionale a Rusiei – rudă cu Vladimir Putin (este vorba despre acelaşi Kondyakov şi despre vizita oficială menţionată de Eugen Ovidiu Chirovici n.n.) a fost în România, unde s-a întîlnit cu Eugen Ovidiu Chirovici şi Călin Popescu-Tăriceanu. Dinu Patriciu, un apropiat al masoneriei ruseşti, este cheia întrunirii neoficiale. La scurt timp de la întâlnirea româno-rusă, în cadrul căreia au fost discutate probleme economice care vizează piaţa energetică, dosarul Rompetrol este redeschis în forţă, de această dată chiar sub auspiciile Departamentului de Stat al SUA, care şi-a dat acceptul pentru acordarea asistenţei în vederea audierii martorilor – persoane din anturajul conducerii Rompetrol – pe teritoriul american, în interiorul Ambasadei României din Washington.” Însă în acest puzzle piesa cheie este Skull&Bones, şi ca de obicei despre ea se vorbeşte cel mai puţin. La fel cum nu s-ar fi amintit nimic despre masonul rus Kondyakov dacă Băsescu nu ar fi vorbit. Apariţia peceţii acestei grupări satanice – numărul 322 în evenimentele legate de suspendarea lui Băsescu nu poate fi trecută cu vederea. Cu atât mai mult cu cât la sfârşitul lunii mai a anului trecut a avut loc la Cluj un convent masonic internaţional, care l-a avut ca principal protagonist pe vicepreşedintele american Dick Cheney, membru al Skull&Bones şi al grupului Bilderberg. Cu ocazia acestui convent s-a pus în discuţie poziţia României faţă de cele două axe: Londra-Washington pe de-o parte, care ţine de Ritul Scoţian şi Moscova-Paris, de cealaltă parte, care ţine de Ritul Francez. Nu trebuie să uităm faptul că până acum orientarea României a fost mai degrabă către Moscova şi Franţa. Atât Ion Iliescu cât şi alţi membrii ai PSD precum fostul premier Adrian Năstase erau obedienţi faţă de masoneria roşie, culoare la care am văzut revenind PSD-ul în preajma vizitei lui Kondyakov. În ultima perioadă auzim tot mai mult vorbindu-se despre un aşa-numit “Grup de la Cluj”, tocmai oraşul în care a avut loc întâlnirea cu fratele Cheney de la Skull&Bones. Acesta se vrea a fi o fracţiune din PSD care îşi propune reformarea unui partid care şi-a pierdut tot mai mult credibilitatea. “Grupul de la Cluj este un fel de colegiu invizibil al celor care s-au săturat de inerţie şi de nomenclaturişti. Suntem o nouă generaţie politică, ce visează o nouă Românie” spune Vasile Dâncu, unul dintre exponenţi.
Punând alături toate aceste piese vedem cum lucrurile încep să se lege şi cum se prefigurează interese masonice, internaţionale. Ceea ce se petrece în România este mult mai important pentru liderii mondiali decât vor ei să ne lase să credem. Un motiv în plus să mergem în număr cât mai mare la vot şi să demonstrăm că nu dorim să fim conduşi nici de numărul 322 şi nici de masoneria rusă.
Bibliografie:
1. Valentin Manoliu-„Dezvăluiri uluitoare despre modul în care este afectată România de giganticaconspiraţie internaţională a Noii Ordini Mondiale”2. Site-ul DEZVALUIRI.RO3. Site-ul postului de radio BBC ROMANIAN4. Site-ul de stiri HOTNEWS
Data publicării: 20 Iulie 2012
Victor și Daciana Ponta – nașii alianței maritale dintre PSD Caraș Severin și mafia vâlceană
În timp ce televiziunile obediente și zgomotacii plătiți încercau să murdărească nunta Elenei Băsescu, Victor Ponta și soția sa, Daciana, nășeau nunta dintre prințesa PSD Caraș Severin și mafia vâlceană.
Ieri, sâmbătă, 1 septembrie 2012, la televiziunile obediente USL, profitând de lipsa de reacție jigodiilor de la Consiliul Național al Audiovizualului s-a desfășurat o adevărate execuție la adresa nunții Elenei Băsescu.
Tot felul de indivizi, foști actori și cântăreți pe care nici dracu nu-i mai bagă în seamă, indivizi cu pretenții de jurnalism, dar de fapt niște ordinare jeguri măncătoare de rahat au încercat să murdărească evenimentul.
Ba, Antena 3 a mai și dus la biserică echipa de zgomotaci plătiți pentru a strica și a murdări nunta.
Mă întrebam ce i-a apucat deoarece nu a fost o desfășurare normală a rahatofiliei cotidiene ci un adevărat regal rahatophil.
Atât din punct de vedere al afirmațiilor cât și durata în timp, precum și dedicația cu care prestau cei prezenți pe la televiziuni, dar mai ales a celor care trebuiau să modereze, era mult peste ceea ce ne-au obișnuit… De ce?
Răspunsul vine simplu, dacă ne amintim că tot ieri Victor Ponta a fost naș. De fapt trebuia să se ascundă un lucru extrem de grav. Relația dintre USL și lumea interlopă.
Dacă atunci când, la Giurgiu a ieșit la iveală relația dintre PNL și interlopii giurgiuveni care i-au sprijinit în campania pentru prezidențiale a lui Crin Antonescu, acum vedem cum fiica unui lider județen al PSD se mărita cu fiul unui interlop extrem de perioculos, uniune maritală binecuvântată de însuși don dottore în drept, Victor Ponta, unul din copreședinții USL.
Povestea nunții unde Victor și Daciana Ponta au făcut pe nașii e simplă.
Larisa Mocioalcă, fiica deputatului PSD de Caraș Severin, Ion Mocioalcă, s-a măritat cu Laurențiu Gorun, fiul interlopului vâlcean, Vasile Gorun supranumit ”Vuturul” sau ”Dumnezeu”. Deci Ponta s-a încumetrit cu Dumnezeu cum ar veni … :D
Nunta respectivă s-a desfășurat la capela Palatului Știrbei, iar petrecerea de după în sala ”Regina Maria” a aceluiași palat.
evz.ro scrie despre socrul mare, Vasile Gorun:
”…Vasile Gorun, supranumit „Vulturul” sau „Dumnezeu” Vasile Gorun a fost eliberat din puşcărie în iunie 2001, după ce a executat patru ani şi jumatate de închisoare. Supranumit „Vulturul” sau „Dumnezeu”, a fost acuzat de trei infracţiuni de şantaj, două de tâlhărire şi lipsire de libertate, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. Potrivit unui articol publicat de Evenimentul Zilei in martie 1998, Vasile Gorun a amenintat, între 1992 şi 1996, nouă persoane, şantajându-le şi tâlhărindu-le. Potrivit procurorilor, Vasile Gorun sub pretextul unor activităţi economice, a iniţiat constituirea şi organizarea unei grupări de tip amfiot pe structura sociateăţii la care era asociat unic, „Mâini de aur”. Taxele de protecţie puse de „Dumnezeu” „Scopul gruparii conduse de <dumnezeu> era acela de a obliga victimele sa întocmească înscrisuri sub semnatură pentru a crea o aparentă legalitate acţiunilor şi a acoperi „taxe de protectie”, „amenzi”, precum şi recuperarea unor sume de bani ale persoanelor debitoare, inclusiv dobânda acestor sume, care ajungea şi până la 100%”, arătau procurorii. Prejudiciul în acet dosara fost recuperat parţial, iar anchetatorii au pus sechesru pe mai multe bunuri: 19.620 de dolari, 4.300 de mărci germane, 170.00 de forinţi, 209 de obiecte din aur în greutate de 1.167 de grame, apartură electronică şi au autoturiosm Fiat „Croma”. Convorbirile lui Ion Gorun, interceptate de DIICOT In 2010, procurorii DIICOT au destructurat o grupare condusa de Ion Gorun, nepotul lui Vasile Gorun, cel care a preluat conducerea clanului. Gruparea Gorun vizată de anchetă era specializată în comiterea de fraude la firmele de leasing şi alte operaţiuni financiar bancare frauduloase, prejudiciul ridicându-se la peste 700.000 de euro. Urmaşul lui „Dumnezeu”: „Când i-am arătat aşa ochiul şi sare din creier, ce-a făcut?” La data de 6 martie 2009, Ion Gorun la contactat pe Constantin Răcean şi-i povesteşte cum alovit o victimă cu un cuţit. Ion Gorun: Apropo…ti-a spus Vali si cu Wili…si cu Catalin…ştii ultima poveste cu aia, cu “dabule peste” cu CLS-ul? Constantin Răcean: Aha… Ion Gorun:Când i-am pus cuţitul de…când i-am dat şi i-am pus cuţitul de peşte la ochi şi i-am zis că plec cu ochiul în furculiţă, când i-am arătat aşa ochiul şi sare din creier, ce-a făcut? S-a şi pişat s-a si c…t pe el instantaneu… Constantin Răcean:Păi ce să facă? Ion Gorun: Păi nu ştii povestea? păi până omu nu simte…bă fii atent aicea la mine, omu ştie de frică mă…indiferent cât de zmeu ar fi ştie de frică, indiferent când e…ca ce-i iei? Ii iei copil, îi iei nevastă, îi faci rău, când începe să…i se întâmple nenorociri ştii cum face plata, ce dracu?”
Pe 2 Octombrie 2008 ziarul local Vocea Vâlcii publica un articol în care Vasile Gorun, socrul mare de la nunta unde au fost nași Victor și Daciana Ponta, era categorisit nici mai mult nici mai puțin decât mafiot terorist:
În Rm. Vâlcea S-a creat o nouă grupare mafiot-teroristă
Municipiul Rm. Vâlcea a devenit cunoscut, pe harta terorismului intern, prin acţiunile ilegale comise de Vasile Gorun – primul interlopist român arestat pentru comitere de acte de acest gen, cu continuitate. De atunci, din anul 1996, liniştea s-a aşternut în capitala noastră de judeţ, Râmnicul fiind singurul oraş în care nu s-au mai comis acţiuni teroriste sau în măsură să tulbure liniştea socială. Până acum, ofiţerii de poliţie vâlceni au stăpânit bine fenomenul, primind aprecierile locuitorilor, dar şi ale şefilor lor ierarhici. În ultimul timp, se pare, se conturează apariţia unei noi grupări infracţionale, comasată în jurul lui Ion Dorin Mihailovici – zis Mânuţă, care caută pricină tuturor care nu i se supun necondiţionat. Din declaraţiile obţinute de la mai mulţi tineri vâlceni, acesta dă semne că se preocupă asiduu în a cere „taxă de protecţie” unor afacerişti vâlceni, folosindu-se de prezenţa şi acţiunile unui ucrainian numit Grigori Valera. În luna mai a acestui an, ucrainianul i-a pretins o mare sumă de bani – cu titlu de „amendă” – unui patron de firmă de turism, declanşând chiar un atac înarmat asupra acestuia şi a apărătorilor lui. Poliţiştilor de la Biroul Crimă Organizată şi Biroul de Investigaţii Criminale au intervenit operativ şi dacă nu s-a lăsat cu trimiteri în judecată, s-a datorat faptului că victimele nu au depus plângeri penale (dorind să se evite vendeta), iar ucrainianul a fost scos afară din ţară. În aceste zile, Grigori Valera a reapărut în municipiul Rm. Vâlcea, plimbându-se ostentativ, în locurile aglomerate, pentru a fi remarcat, cu un VW Tuareg, cu numărul de înregistrare B 88 FIF. Surse bine informate din lumea interlopă vâlceană ne-au declarat că ucrainianul a primit o comandă de „execuţie” (via o grupare teroristă de la Deva) intenţionând să-l pedepsească pe acela care îl împiedică pe prietenul său „Mânuţă” să devină „stăpânul” oraşului. Suntem convinşi că prin acest semnal, oamenii legii se vor autosesiza şi, prin acţiunile lor eficiente, nu vom pune, din nou, Râmnicul pe harta grupărilor mafiote.
Astfel, încă o picătură la fundamentul puterii cinstitei USL a fost pus.
Pușcăriabilii din USL întăresc legăturile cu pușcăriabilii din afara acesteia…
Să ne mai mirăm că una din țintele preferate ale doctorului –procuror Ponta și a complicilor lui este Procuratura și în general Justiția?
Ah, că veni vorba, blonda ministreasă de la justiție, Mona Pivniceru, tocmai a primit ordin de la Premierul Ponta să înlocuiască Procurorul General al României și Procurorul Șef de la DNA…
De ce?
Hehehe … cred că am răspuns deja
Surse:
A înnebunit Ponta
Dovada LOVITURII DE STAT. Ponta a semnat un document sinistru.
CNSC vrea controlul TVR şi instituirea dictaturii populare!
Autor: Mircea Marian
Un document obţinut în exclusivitate de Evenimentul Zilei, semnat de Victor Ponta (PSD), Daniel Chiţoiu (PNL) şi Daniel Constantin (PC), arată că liderii USL sunt “de acord, în principiu” cu lista obiectivelor propuse de Consiliul Naţional al Societăţii Civile (CNSC), printre care şi desfiinţarea Curţii Constituţionale, ANI, DNA şi CNSAS. RĂMÂI PE EVZ pentru a afla mai multe detalii despre acest document. Premierul Ponta a susținut că nu știa lista obiectivelor propuse de CNSC.
Potrivit documentului CNSC, şi pe care Ponta l-a agreat, aceste instituţii sunt “instrumente politice” sau “structuri de poliţie politică de tip stalinist”.
Un alt “obiectiv imediat” al CNSC şi USL este “anularea restricţiilor de tip poliţie politică şi lustraţiilor”. De asemenea, cele două părţi sunt de acord ca preşedintele României să poată fi suspendat de către cetăţeni, “printr-un milion de semnături”.
Acordul dintre USL şi acest consiliu al societăţii civile are şi o serie de prevederi economice şi sociale. Printre altele, ar urma să fie elaborat un nou Cod al muncii, guvernul va renunţa la disponibilizăristaţiunile de tratament ar urma să fie administrate de pensionari “deoarece ei le-au construit” sau renunţarea la privatizarea Tarom, Cuprumin şi CFR Marfă. Contractul cu Roşia Montana Gold Corporation ar urma să fie anulat.
Mai multe obiective se referă la revoluţionari – ale căror drepturi urmează să fie restabilite la nivelul stabilit în 2004. USL este de acord “în principiu” ca ofiţerul Alexandru Gheorghe, care a participat la mitingul din Piaţa Universităţii, la începutul anului 2012, să fie reactivat.
CNSC, reprezentat de către preşedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, colonelul Dogaru, anunţă, în acelaşi document, că doreşte “schimbarea regimului”, prin demisia preşedintelui României şi alegeri anticipate separate.
UPDATE 2:
Premierul Victor Ponta a declarat, azi, că „este o nouă intoxicare tipică pentru B1 și stafful domnului Băsescu”. El a susținut că fiecare punct din documentul cu propunerile CNSC urma să fie discutat. „Documentul nu are nici o legătură cu USL-ul, acolo fiind lucruri aberante”, a mai afirmat Ponta, care a acuzat-o pe jurnalista de la B1 care l-a chestionat în legătură cu această chestiune că nu știe limba română. El a susținut că nu a văzut niciodată „lista obiectivelor” propuse de CNSC-ul reprezentat de colonelul Mircea Dogaru și a întrebat, retoric, cine este acest colonel. La insistențele presei, Ponta a repetat că documentul CNSC nu are nicio legătură cu USL.
UPDATE: Cererile CNSC ar transforma România într-un lagăr post-apocaliptic
Documentul pus în fața liderilor USL de către CNSC, numită de-a lungul materialului Societatea Civilă, cuprinde o listă de cereri, intitulată Obiective Imediate, și care este împărțită pe mai multe domenii de interes – social, politic, administrativ etc.
Aceste „Obiective imediate” cuprind cereri aberante într-un stat de drept, unele lăsându-te stupefiat. Sunt cereri de tip Revoluție populară, din vremea Rusiei bolșevice sau din celelalte mișcări comuniste din estul Europei, Cuba și America de Sud. Ponta, Chițoiu și Constantin și-au pus semnăturile pe acest document, declarându-se de acord „în principiu” cu toate cererile.
Iată mai multe exemple:
La Capitolul A, Restaurarea Democrației, punctul 7 spune:
„Modificarea Constituției în sensul acordării dreptului de suspendare a președintelui de către cetățeni, printr-un milion de semnături (…)”.
O asemenea posibilitate de suspendare a șefului statului nu există în nicio țară din Uniunea Europeană.
La punctul 8 se cere: „Renunțarea la reforma administrativă a județelor”.
Vor controlul asupra TVR
La punctul 10, CNSC vrea să aibă controlul asupra TVR: „Consiliul de Administrație al televiziunii publice să aibă în componență doi reprezentanți ai CNSC”.
Mai departe, la punctul 19, se cere garantarea eradicării sărăciei: „Ridicarea nivelului de trai la un salariu minim garantat, pentru un trai decent și fără discriminare la coșul zilnic de hrană”.
Altă regulă instituită de CNSC, la punctul 21: „Abrogarea HG-urilor și OUG-urilor care au stabilit renunțarea la drepturile prevăzute în contractele colective de muncă, sporuri, al 13-lea salariu, tichete de masă, vacanță, creșă etc”.
Dogaru visează la o nouă dictatură populară în care el să fie cenzorul suprem
Capitolul B începe cu o cerere halucinantă: controlul CNSC asupra tuturor instituțiilor statului. Iată paragraful:
„1. Asigurarea pârghiilor necesare, în vederea garantării realizării cererilor Societății Civile (cetățenilor) legitime. Astfel, solicităm ca în fiecare organ sau structură de putere și administrativă (Parlament, Guvern și Agențiile sale, ministere și alte organe ale Administrației Centrale, organele locale ale Puterii și Administrației etc.) să fie incluși 2-3 reprezentanți ai Societății Civile, experți și profesioniști în materie, care să formeze un birou de avizare a tuturor deciziilor și măsurilor cu caracter general, adoptate de organele respective și care vizează populația sau diverse organe și categorii ale acesteia. Acești reprezentanți ai Societății Civile vor fi persoane de legătură cu organele respective și ele trebuie consultate permanent în diverse ocazii.”
Practic, Dogaru cere liderilor USL – iar aceștia au fost „de acord în principiu” – anularea atribuțiilor tuturor instituțiilor statului și punerea acestora la dispoziția unor comitete populare, numite „Societatea Civilă”, ca pe vremea Revoluției Bolșevice. În fiecare instituție din România ar urma să există un birou în care niște „experți” din popor să devine cenzorii oricărui act executiv.
La punctul 2, din Capitolul B (Dreptul de a monitoriza instituțiile statului) apare o altă solicitare incredibilă, din registrul „Dictaturii populare”:
„Măsuri privind asigurarea Societății Civile și a cetățenilor români pentru prezentarea doleanțelor lor periodic în mass-media românească, și în special a celei finanțate de către stat.”
Astfel, Dogaru vrea spațiu de emisie garantat la TVR, Radio Actualități etc.
Un pumn în gura intelectualității: desființați GDS!
La punctul 5 apare o lovitură de ciocan. CNSC vrea desființarea GDS!
„Desființarea Grupului de Dialog Social și înlocuirea sa cu un Consiliu Academic Civil Cultural și Spiritual sau CNSC în vederea stimulării contactului și dialogului Puterii cu Societatea”.
GDS este o organizație independentă, non-guvernamentală, și nu poate fi desființată dacă așa vrea Guvernul. Delirul acestei formulări denoto pretenție dictatorială: nimeni nu mai are voie să vorbească în afară de CNSC.
La Capitolul C, Munca, se cere demolarea tuturor reformelor în domeniul stimulării muncii și instituirea restaurației, sub forma unei dictaturi sindicale. CNSC vrea abrogarea Codului muncii, normarea obligatorie a muncii în cadrul multinaționalelor, abrogarea Legii dialogului social, renunțarea la disponibilizări. Punctul 8 este anacronic: „Administrarea stațiunilor de odihnă să fie făcută de către sindicate, iar stațiunile de tratament să fie administrate de către organizațiile de pensionari, deoarece ei le-au construit.”
Documentul mai cere asigurarea locurilor de muncă pentru tineri și pentru revoluționarii din 1989, crearea de noi locuri de muncă în administrația publică și, la sfârșit, urmărirea unui interes personal: „Acordarea drepturilor salariale și de pensie membrilor structurilor CNSC aflate în proces cu guvernul/angajatorul, pe toată durata procesului și cu prioritate (…)”.
Acordul între USL şi CNSC a fost semnat la 13 iulie. DOCUMENT EXPLOZIV
Sursa: evz.ro
Vezi și alte articole de același autor, Mircea Marian
CITIȚI ȘI:
- Familia Ponta, în asociere cu grupul Golden Blitz în afaceri de milioane de euro cu statul
- Victor Ponta: Comisarul european Viviane Reding este în campanie pentru PDL
- ANALIZĂ EVZ. Lovitură de stat în patru acte: motivele pentru care referendumul este ilegal
- Cezar Preda: CCR a confirmat ieri tentativa de lovitură de stat a USL
EXPLOSIV NEWS: ”SCMD – Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate – s-a infiintat prin fals”
SCMD – Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate – s-a infiintat prin fals, cu sprijinul unei judecatoare care “era obligata” fata de Generalul Dumitru Iliescu, asociatul in afaceri penale al senatorului PSD Catalin VOICU. Despre judecatoare vom vorbi intr-un episod viitor.
Acum, insa, dupa ce aducem in fata cititorilor exact textul de Lege (a sindicatelor), punem public trei intrebari lui Mircea DOGARU, penalul care spumega impotriva tuturor celor care-i dezvaluie infractiunile. Asadar, legea sindicatelor (legea nr. 54/2003) spune asa:
“Capitolul I – Dispozitii generale Art. 1. (1) Sindicatele, denumite in continuare organizatii sindicale, sunt constituite in scopul apararii drepturilor prevazute in legislatia nationala, in pactele, tratatele si conventiile internationale la care România este parte, precum si in contractele colective de munca si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora. (2) Organizatiile sindicale sunt independente fata de autoritatile publice, de partidele politice si de patronate. Art. 2. (1) Persoanele incadrate in munca si functionarii publici au dreptul sa constituie organizatii sindicale si sa adere la acestea. Persoanele care exercita potrivit legii o meserie sau o profesiune in mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum si persoanele in curs de calificare au dreptul, fara nici o ingradire sau autorizare prealabila, sa adere la o organizatie sindicala. (2) Pentru constituirea unei organizatii sindicale este necesar un numar de cel putin 15 persoane din aceeasi ramura sau profesiune, chiar daca isi desfasoara activitatea la angajatori diferiti. (3) Nici o persoana nu poate fi constrânsa sa faca sau sa nu faca parte, sa se retraga sau nu dintr-o organizatie sindicala. (4) O persoana poate face parte in acelasi timp numai dintr-o singura organizatie sindicala”.
Monitorizare încălcări embargouri ale ONU!
Monitorizarea facuta de catre Exploziv-News pe mediile tinta din SIE, SRI si DGIA care au incalcat, prin trafic ilegal cu tehnica de lupta, embargouri ale ONU! (Episodul I)
Traficul cu arme, ACOPERIT de “traficul cu tigari”. “Tigareta 2″ a fost in sine, o banala livrare de armament, dintr-un lung sir de astfel de operatiuni executate de serviciile speciale romanesti. Cum utilizatorul final al armelor era o entitate non-statala care era sub embargou si transportul a cazut in mainile autoritatilor africane, serviciile, armata, politia, justitia din Romania s-au pus pe facaturi. Gogoasa data presei credule si nespecializate in investigare si investigatii militare din Romania de catre traficantii din SRI, SIE si DGIA: La data de 16 aprilie 1998, pe Aeroportul Otopeni a aterizat un avion IL-76 gol, care a fost incarcat cu arme pe platforma militara si si-a continuat drumul. Armele apartineau Romtehnica, intermediar fiind lt.col. (r) israelian Shimon Naor.
Avionul era operat de compania bulgareasca Air Sofia, condusa de spionul SIE Rumen Draganov, coordonat direct de catre gen. Ioan Talpes, amabasadorul Romaniei la Sofia (si fost director al SIE). De altfel, Air Sofia n-a transportat niciodata tigari, in schimb, in 1997, avioane australiene de lupta interceptasera o aeronava AN-124, operata de compania bulgara care survola apele teritoriale ale Australiei, avand ca aeroport de destinatie Jackson din Port Moresby, capitala statului Papua Noua Guinee, tara supusa embargoului ONU. Prin aeroporturile din Port Moresby Wewack, compania Air Sofia derula un adevarat pod aerian, utilizand atat AN-12, cat si IL-76 si AN-124, de inchirierea carora se ocupa nimeni altul decat Viktor Bout. Unul dintre facsimilele intrate in posesia noastra, datat 24 februarie 1997, demonstra livrarea unei incarcaturi cargo de 100 tone de arme, destinata mercenarilor colonelului Tim Spicer care luptau in Papua-Noua Guinee. La o saptamåna dupa decolarea avionului Il-76 de la Otopeni, a avut loc inscenarea “flagrantului” pus la cale de SRI, ramas in anale sub numele Tigareta 2, in care marfa sechestrata de UM 0215 la Eforie a fost scoasa din depozitul D.G.V. si plasata intr-un depozit de la Buftea, ca sa creeze aparenta infractiunii de contrabanda cu tigari. (NOTA REDACTIEI: Elementul cheie al inscenarii operatiunii “Tigareta 2″, care s-a dorit a fi trecut sub tacere, s-a consumat pe 14 martie 1998 cind maiorul David de la UM 0215 (“Doi s-un sfert”, actuala DGIPI) Constanta retinea la Eforie doua TIR-uri cu tigari, sosite pe mare la Agigea si le preda sigilate Directiei Generale a Vamilor. Importatorul marfii era firma acoperita “Business Woman” a Brigazii Antiterorism a SRI. Proprietarul in acte al firmei era sirian Jamal Al Atm, avindu-l ca partener pe gl.mr. (r) MApN Gheorghe Florica, fost sef al Garzii Financiare . Administratorul firmei si creierul contrabandei cu tigari era colonelul activ al SRI George Dumitrescu (legitimat cu B.I. seria DM nr. 365850) , care-l avea in legatura pe informatorul Al-Atm). Desi SRI a indus ideea ca s-a realizat un flagrant minutios organizat (fostul sef al SRI, Costin Georgescu, afirmind ca, inca din 23.03.1998 , monitoriza pas cu pas, pe toti cei implicati), nici dupa o saptamana de la decolarea avionului DGV nu a reusit recuperarea decat a 2.250 de baxuri de tigari (din 3.000, cat incap in avion si cat au masluit ei in acte) ca sa le incarce in TIR-urile care carasera arme pe 16.04.1998 la Aeroportul Otopeni. “Flagrantul” – de altfel, care nu intra in atributiile SRI – a reprezentat o scuza pentru a acoperi faptul ca era vorba de altceva decat tigari, dar si capacul pus peste operatiunea imediata, stiut fiind ca avionul IL-76 a decolat plin de pe Otopeni Militar. Motiv pentru care EX-presedintele Emil Constantinescu a si dedicat o sedinta a CSAT cazului Tigareta 2, la care i-a convocat pe premierul de atunci, Radu Vasile, Victor Babiuc, ministrul Apararii, Valeriu Stoica, ministrul Justitiei, Dorin Marian, consilier prezidential pentru Aparare, Siguranta Nationala si Ordine Publica, Gavril Dejeu, ministrul de Interne, gen Degeratu, seful Statului Major General al Armatei, Costin Gerogescu, directorul SRI, Alexandru Tanasescu, adjunctul sefului SIE, Elena Zamfirescu, secretar de stat in MAE, col Adam Badea, secretarul CSAT. Potrivit informatiilor furnizate de Nini Sapunaru, ex-director al D.G.Vamiilor, timbrele aplicate pe pachetele de tigari ar fi fost false, codul de pe aceste timbre, 0016GR, apartinind societatii Bussines Woman. Asta cu toate ca adjunctul IGP, gen.bg. Matei, desemnat sa sprijine ancheta, a informat despre rezultatele expertizei solicitate si transmise IGP prin adresa nr. 38336/1998 de catre Camera de Comert si Industrii a Romaniei. Din continutul careia reiesea faptul din ca timbrele de pe pachetele de tigari din cele 2.250 de baxuri considerate ca facand obiectul transportului cu aeronava IL-76, din data de 16.04.1998, erau perfect legale, aveau numarul de inmatriculare J/40/1473 si codul SIRUES 403011971 si au fost comandate la Imprimeria Nationala pe 03.09.1996. El mai mentiona ca aceleasi timbre figurau, o parte (870.000 bucati) ca fiind distruse inca din 1997 de catre sectiunea economica a Ambasadei Romaniei de la Atena (SIE ), o alta parte ca fiind confiscate inca din luna februarie 1998 la Eforie, adica anterior datei de 16.04.1998. Asadar, agenti acoperiti, participanti la traficul cu arme al serviciilor de informatii trebuiau protejati, “Tigareta 2″ a fost in sine, o banala livrare de armament, dintr-un lung sir de astfel de operatiuni executate de serviciile speciale romanesti. Cum utilizatorul final al armelor era o entitate non-statala care era sub embargou si transportul a cazut in mainile autoritatilor africane, serviciile, armata, politia, justitia din Romania s-au pus pe facaturi. Codul Vamal si Normele sale de aplicare aprobate prin HG. 626 / 1997, in ceea ce-l priveste pe proprietarul marfii transfera responsabilitatile ocazionate de formalitatile vamale delegatului sau in materie de deservire handling, atunci cind o aeronava efectueaza zboruri comerciale. Si nu aeroportului sau bazei aeriene. Firma de handling responsabila pentru aeronava IL-76 a fost LAR/RAS-patron Dorin Ivascu, (si el ofiter SIE, proprietar al aerodromului privat Tuzla), responsabila pentru incarcarea tuturor avioanelor cu arme la platforma militara a aeroportului Otopeni. Ivascu colabora in baza militara Otopeni cu locotenent-colonelul inginer Cristian Slobozeanu, specialitatea armament, absolvent al Academiei Tehnice Militare, prezent si el la toate transporturile speciale de marfa, avand atributiuni precise in aceste situatii. De la declansarea anchetei organului de cercetare penala si pana la inceperea cercetarii judecatoresti (luna august 1998), au trecut mai putin de patru luni de zile, timp suficient pentru ofiterul Cristian Slobozeanu sa fie trecut in rezerva si scos din tara, “emigrind” in SUA . Firma Ras/Lar a indeplinit partial formalitatile de trecere a frontierei ( pentru echipaj, nu si pentru marfa ) ceea ce indica faptul ca avionul a sosit gol. Altfel, atit HG. 626 / 1997 cit si Regulamentul comun al Reg. Vamale si P.C.T.F. obliga ca dupa scurgerea celor 3 ore de la aterizare, seful Politiei de Frontiera sa cheme directorul firmei RAS/LAR la avion pentru control. Si sa ceara telefonic la briefing/Romatsa si la Turnul de Control / Romatsa sa nu permita depunerea unui nou plan de zbor si nici sa permita pornirea motoarelor pentru decolare. Asadar, daca n-ar fi fost incarcate arme si erau descarcate tigari pe Otopeni, cel care trebuia anchetat era Dorin Ivascu. Dar n-a fost asa.
Șoc: Laszlo Borbely – acuzat, de propria familie
Ministrul Laszlo Borbely – acuzat, de propria familie, de fals și spălare de bani
Scandalul de corupție declanșat la jumătatea anului trecut, după ce procurorii DNA au descoperit că un om de afaceri din Satu Mare împreună cu un consilier al ministrului Mediului și Pădurilor, Laszlo Borbely, au fost implicați în renovarea unui apartament din Capitală al cuscrei ministrului, s-a rezumat, în esență, la găsirea și pedepsirea unor țapi ispășitori pentru o operațiune cu o miză mult mai mare decât cea intens mediatizată atunci. Omul de afaceri Ioan Ciocan, patronul societății Lescaci Com SRL, a fost acuzat că, pentru a beneficia de contracte privilegiate cu o instituție din subordinea Ministerului Mediului, adică Autoritatea Națională Apele Române, i-ar fi amenajat un apartament ministrului Borbely, cumpărându-i astfel, influența, cu lucrări în valoare de aproximativ 20.000 de euro. Intermediarul său în această afacere ar fi fost unul dintre consilierii lui Laszlo Borbely, Szepeszy Szabolocs, descris ca fiind cureaua de transmisie între ministru și omul de afaceri sătmărean. Împotriva celor doi s-a dispus începerea urmăririi penale pentru cumpărare de influență, respectiv complicitate la cumpărarea de influență, iar apele din jurul, dar și subordinea lui Laszlo Borbely s-au liniștit. Numai că ancheta procurorilor DNA a scos la iveală informații surprinzătoare și este extrem de ciudat că, până astăzi, ele nu s-au concretizat într-un rechizitoriu la adresa celui care și-a vândut influența. Asta deoarece beneficiar și autor real al infracțiunilor grave reținute sau acoperite în acest caz este chiar ministrul Laszlo Borbely. Acest lucru rezultă inclusiv din declarațiile depuse la dosarul 35/P/2011, instrumentat de Serviciul Teritorial Oradea al DNA, dosar în care martorii audiați se contrazic între ei acuzându-l direct pe ministrul Laszlo Borbely de spălare de bani și fals în înscrisuri oficiale.
Prezentăm, în acest sens, informațiile contradictorii dar acuzatoare extrase din declarațiile a două persoane extrem de apropiate lui Borbely, adică soția Aurelia Melinda Borbely, și cuscra acesteia, Maria Vincze (mama soției fiului din prima căsătorie a doamnei Borbely). Anchetată alături de celelalte personaje cheie din dosarul 35/P/2011, Aurelia Borbely spune exact ce a sfătuit-o soțul ei, ministrul Mediului și Pădurilor, înfundându-l însă și mai tare.
Mințind, Melinda Borbely își înfundă soțul și mai tare
În declarația consemnată pe 14 iulie 2011 de procurorul șef al DNA Oradea, Marius Iancu, soția lui Laszlo Borbely prezintă varianta edulcorată și aparent bine gândită a ministrului corupt ascunzându-se în spatele cuscrei Maria Vincze, folosită pe post de paravan. Astfel, declară soția lui Borbely, în toamna anului 2010 doamna Vincze (mama soției fiului din prima căsătorie a doamnei Borbely, numită în continuare cuscră) i-a adus la cunoștință că a ajuns la înțelegere cu domnul Kovacs pentru cumpărarea apartamentului acestuia situat în București, Calea Victoriei, nr. 136-140, la prețul de 80.000 euro. Suma pentru achiziția acestui apartament a fost obținută din vânzarea unui apartament din Târgu Mureș al doamnei Vincze, un împrumut bancar și sume rezultând din economiile acesteia. Deoarece suma nu a fost suficientă, doamna Vincze a solicitat și a primit de la familia Borbely suma de 18.000 euro cu titlu de împrumut. Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la notar în municipiul Cluj Napoca, unde avea reședința vânzătorul care domiciliază în U.S.A, apartamentul acestuia fiind o moștenire de familie. Doamna Borbely a însoțit-o pe doamna Vincze la cererea acesteia la Cluj Napoca pentru întocmirea actelor de vânzare-cumpărare la notar, unde doamna Vincze a plătit prețul apartamentului. Ulterior, doamna Vincze i-a mandatat pe doamna și pe domnul Borbely cu efectuarea lucrărilor de reparații necesare la acest apartament (fără a se discuta și achiziționarea mobilierului), sens în care i-a împuternicit să se ocupe de achiziționarea tuturor materialelor necesare lucrării. Domnul Borbely i-a solicitat lui Szepessy Szabolcs, consilierul său, să caute o firmă care să efectueze lucrările necesare și astfel doamna Borbely a fost pusă în legătură cu un anume Fedorca, despre care a avut reprezentarea că este patronul respectivei firme. Nici soțul dânsei și nici dânsa nu cunoșteau cine este această firmă care a început lucrările în luna martie. Pe Fedorca, doamna Borbely l-a cunoscut în luna aprilie, când a fost la apartament (și a refuzat propunerea acestuia pentru folosirea de marmură și sculpturi în cadrul lucrărilor ce trebuiau să se efectueze), solicitând lucrări în limite decente. Tot atunci când nu erau efectuate decât manoperele pregătitoare până la nivelul de tencuieli, au convenit ca materialele să fie alese împreună, iar prețul întregii lucrări să fie achitat la încheierea acestora. În cursul lunii mai 2011, într-o singură zi, au fost împreună la mai multe magazine, când au fost alese gresia, faianța, vana, etc. (ocazie cu care s-au lansat comenzile pentru produsele care nu erau pe stoc, fapt care i-a permis doamnei Borbely să cunoască și să accepte prețurile). La începutul lucrărilor nu s-a întocmit un contract sau un deviz estimativ, nici cu Fedorca și nici cu S.C. Lescaci Com, prețurile fiind cunoscute și acceptate pe parcursul efectuării lucrărilor, mai puțin pentru mobila de bucătărie, instalația de aer condiționat și geamurile termopan. Dânsa a mai trecut pe la lucrare împreună cu soțul, dar domnul Borbely a mai trecut și singur.
Pe baza unei înțelegeri telefonice anterioare, doamna Borbely a stabilit cu domnul Fedorca să se întâlnească la data de 27 iunie 2011 pentru a discuta despre această lucrare. Întâlnirea a avut loc în parcarea de la Mureș Mall, întrucât domnul Fedorca era în trecere prin Târgu Mureș (și a venit însoțit de un cetățean, fiindcă el spunea că a ieșit din spital și abia i-au scos firele). La întâlnire a fost prezentă și doamna Vincze, care i-a dat domnului Fedorca datele de identitate necesare pentru întocmirea formalităților de plată. Întrebat de valoarea totală a lucrărilor, domnul Fedorca a cerut un termen de 1-2 săptămâni pentru a vedea stadiul în care au ajuns aceste lucrări și a stabili prețul. Întrucât acesta nu a comunicat nimic la termenul fixat, doamna Borbely l-a contactat telefonic la data de 12 iulie 2011 pentru a-l întreba dacă a doua zi, 13 iulie, va fi la București pentru a se întâlni la apartament la ora 10. Interlocutorul a oferit un singur răspuns, acela de „Nu”. Același răspuns scurt l-a oferit la toate celelalte întrebări pe care doamna Borbely i le-a adresat, când l-a întrebat dacă este în București, precum și atunci când l-a întrebat dacă se pot întâlni (atitudinea martorului Fedorca era determinată de faptul că tocmai fusese audiat de DNA). Nici domnul și nici doamna Borbely nu au cunoscut cine este firma care efectuează lucrări la acest apartament, și nici dacă are sau nu contracte în derulare cu Ministerul Mediului sau unde își are sediul. Pe domnul Ciocan Ioan nu l-a văzut și cunoscut niciodată. Doamna Borbely nu cunoaște stadiul din acest moment al lucrărilor, nu a făcut recepția și nu a primit încă nici prețul lucrării. Cu ocazia primei întâlniri, Fedorca i-a dat doamnei Borbely un număr de telefon pentru a putea lua legătura cu el, iar elemente de detaliu și limita executării lucrărilor au fost clarificate pe parcursul întâlnirilor la apartament. Mobila de bucătărie a fost aleasă după prezentarea unor pliante din care doamna Borbely a stabilit modelul, culoarea, tipul de mânere, etc. Doamna Borbely nu cunoaște dacă Szepessy Szabolcs a ținut sau nu legătura cu această firmă, dar rolul său a fost doar de identificare a unei firme care să efectueze lucrările de renovare a apartamentului. Costurile lucrării urmează a fi împărțite de familia Vincze și familia Borbely, întrucât apartamentul urma să fie folosit în comun, inclusiv de către domnul Laszlo Borbely. Doamna Vincze a fost ținută la curent cu evoluția lucrărilor de către doamna Borbely. Aceasta este declarația dată în fața procurorului DNA de soția lui Laszlo Borbely, Melinda. Înainte de a prezenta și declarația cuscrei acesteia, Maria Vincze, care contrazice tot ce declară soția ministrului Borbely, am aruncat o privire în declarația de avere a ministrului, unde ar fi trebuit să figureze suma împrumutată de familie (18.000 de euro) cuscrei Vincze. Împrumutul nu figurează în niciuna dintre declarațiile de avere ale ministrului Borbely, ceea ce înseamnă că dacă, prin absurd, soția sa spune adevărul, atunci el a comis un fals în declarații.
Vezi aici Declarația de avere a lui Laszlo Borbely
Cum vom vedea mai jos însă, chiar dacă soția sa minte, el tot a comis un fals în declarații, deoarece apare încă o sumă de bani (80.000 euro) nedeclarată de el în declarațiile de avere depuse la minister. Ajungem, astfel, la declarația doamnei Vincze, cuscra familiei Borbely, care este în totală contradicție cu cea a soției ministrului, dând astfel peste cap întreaga apărare a lui Borbely.
Maria Vincze: Apartamentul din Capitală a fost plătit de Melinda Borbely!
Conform declarației date pe 14 iulie 2011, în fața aceluiași procuror de la DNA Oradea, Maria Vincze nu este aceeași persoană cu cea despre care un cotidian central a afirmat că ar fi profesor universitar la Cluj și ar fi coordonat lucrarea de doctorat a lui Borbely. Dimpotrivă, doamna Maria Vincze a fost muncitoare și în prezent este pensionară, având venituri modeste, iar soțul ei deține o firmă și realizează împreună venituri de cel mult 2.500 lei lunar. Aceasta înseamnă că soții Vincze nu au avut posibilitatea să cumpere apartamentul de pe Calea Victoriei din București, cu banii lor. Toate înțelegerile prealabile cu vânzătorul Kovacs au fost efectuate de către Melinda Borbely care i-a propus să plătească acest apartament, urmând să fie trecut pe numele doamnei Vincze, lucru pe care l-a acceptat. La cererea Melindei Borbely și împreună cu aceasta, s-a deplasat în municipiul Cluj Napoca, unde s-au întocmit la un notar actele de vânzare-cumpărare a apartamentului din București, unde doamna Borbely a plătit vânzătorului suma de 80.000 euro, precum și cheltuielile de întocmire a documentației necesare, iar dna Vincze a contribuit doar cu 500 lei.
Doamna Vincze nu a văzut niciodată acest apartament și nu știe ce lucrări s-au efectuat acolo. Întâlnirea cu domnul Fedorca, la care și dânsa a participat a avut loc în locuința din Târgu Murel a familiei Borbely (deci nu în parcare, așa cum a declarat soția ministrului), unde i-a dat lui Fedorca datele de identitate necesare pentru întocmirea formalităților de plată. Întrebată de ce anterior a ascuns aceste informații, ea a mai afirmat că în declarația luată cu trei zile mai devreme, pe 11 iulie 2011, nu a relatat aceste aspecte întrucât date fiind relațiile cu familia Borbely „nu a vrut să le facă rău”. Mărturia cuscrei familiei Borbely este, așadar, în totală contradicție cu aceea construită de familia Borbely. Desigur, cum am amintit mai sus, nici suma de 80.000 de euro cu care Laszlo Borbely a achiziționat apartamentul din Capitală, nu figurează în declarația sa de avere cum, la fel, nici apartamentul trecut pe numele familiei Vincze, deci un alt fals în declarații. Cît privește spălarea de bani, rezultată ca urmare a folosirii unor sume de bani nedeclarate, care pot proveni din șpăgi sau alte infracțiuni, ea transpare din declarațiile de la dosar și nu trebuie să fii procuror ca s-o identifici. Acesta este și motivul pentru care, observând contradicțiile flagrante dintre cele declarate de cele două membre ale familiei Borbely, am solicitat DNA informații cu privire la eventuala extindere a cercetărilor din dosarul 35/P/2011 și asupra altor persoane, precum Laszlo Borbely, dar ni s-a răspuns că dosarul se află în faza administrării actelor de urmărire penală. Adică, în alți termeni, Laszlo Borbely doarme deocamdată liniștit. ”În cauza penală la care faceți referire se continuă administrarea actelor de urmărire penală. În acest moment, informații suplimentare nu sunt publice” – ne-a informat DNA. Pe de altă parte, încercările noastre repetate de a obține un punct de vedere din partea ministrului Borbely în legătură cu acest subiect s-au lovit de un refuz categoric din partea acestuia. După câteva întâlniri programate de consiliera sa, ba la hotelul Radisson, ba la minister, întâlniri anulate cu o jumătate de oră înainte de a avea loc, ministrul Borbely a refuzat orice discuție cu ziarul Curentul. Poate va fi mai receptiv la solicitarea procurorilor DNA.
Autor: Dan Badea
Sursa: curentul.ro
Dupa 22 de ani: Armata lui Mackie Şiş * DISTRUGATORII ARMATEI ROMANE * Calaii, victimele si profitorii crimelor LOVITURII DE STAT din 1989 * ROMANIA TRAFICANTILOR DE ARME si COMPLICII lor *
Intr-un articol anterior am aratat cum generalii armatei romane au derulat un diabolic razboi radio-electronic sub masca caruia, dupa 22 decembrie 1989 au omorit peste 1.000 de romani pentru a justifica legitimitatea loviturii de stat prin care au reinstaurat regimul capitalist, inscaunindu-l presedinte pe Ion Iliescu. Intr-un alt articol, am demonstrat printr-o aplicatie strategica, cu date cit se poate de reale, ca dupa un proces de autodistrugere care a durat 22 de ani, armata romana ar fi pulverizata dupa primele 4-6 ore ale unei agresiuni cu forte conventionale si cu efective inferioare numeric, din partea Federatiei Ruse. Motivul constituindu-l absenta cu desavirsire a unor intregi categorii de armament, inregistrata la toate categoriile de forte armate.
supuse embargoului international, umplind buzunarele criminalilor asa-zisei revolutii. Arme care n-au mai fost niciodata inlocuite in inzestrarea armatei, cu altele, cu caracteristici egale sau mai performante. Generalii armatei romane, in complicitate cu conducerea politica au desfiintat singurele noastre unitati de rachete sol-sol ( Brigada 37 dislocata la Ineu si Brigada 8 la Tecuci ). Cele 400 de rachete operativ-tactice (ROT) care asigurau “scutul” militar al României au fost prăduite la adăpostul integrării noastre în NATO. Concret, este vorba despre sistemele de rachetele ale artileriei, de tip Frog 3 si Frog 7, cu o singura treapta, utilizind combustibil solid. “Casarea” rachetelor s-a facut ca urmare a emiterii Hotaririi nr. 0103/1997 a CSAT, referitoare la restructurarea unor Mari Unitati si unitati din compunerea la pace Sistemului National de Aparare, intarita prin Hotarirea de Guvern nr.110/14.04.1997. Oficial, armata a comunicat că “rachetele si instalatiile de lansare au fost valorificate incepind cu sfirsitul anul 1996, prin C.N. “Romtehnica” SA; Am încercat sa aflam, totusi, cit a costat afacerea “casarii” rachetelor. De la MApN n-am aflat nimic.Asadar, o afacere de sute de milioane de dolari a fost trecuta la secret. In conditiile in care o singura racheta de acest tip se vinde pe piata neagra a “dealerilor mortii” cu cel putin de 250.000 de dolari, se poate spune ca afacerea ROT se cifreaza la peste 100 de milioane de dolari. N-am pus la socoteală masinile de incarcare si lansare (TEL), transportul si nici costul operatiunii de “casare”. S-a stabilit ca echipamentele noastre sa fie transportate prin Africa de Sud si dezmembrate in SUA sub coordonarea serviciilor din Israel. Din surse SIE s-a aflat ca rachetele operativ-tactice nu au ajuns niciodată în Statele Unite. Rachetele au fost îmbarcate pe nave transcontainer ale companiei de transport naval israelian ZIM, care este prezentă la Constanţa, încă din anul 1976. Totul s-a desfăşurat sub supravegherea directă a lui Eliezer (Eli) Pincu, şeful Directorarului de Securitate al Ministerului Apărării din Israel, evreu născut la Galaţi. Vechi ofiţer de informaţii, Pincu a lucrat în ministerul apărării israeliene încă din anul 1970. Până de curând, Pincu a fost ataşat militar la Misiunea Europeană din Paris (MOD). De acolo, a fost numit şeful Departamentului de Control al Exporturilor (ECD) din ministerul apărării israelian. ECD preluind competenţele în materie de licenţiere şi exporturi militare de la SIBAT, echivalentul SRI-ului nostru. S-a mai stabilit ca o comisie formată din ofiţeri SIE şi MApN să asiste la distrugerea echipamentelor. La vremea aceea, armata funcţiona sub ministeriatul lui Gheorghe Tinca, iar Serviciul de Informaţii Externe era condus de Ioan Talpeş. Fortele armate din Romania s-au gasit, intre 1995-1997, in stadiul Procesului de Planificare si Analiza, in care intreg arsenalul lor a fost verificat si inventariat de experti militari ai Pentagonului. Romania n-a avut niciodata in inzestrare rachete Scud (functionind cu combustibil lichid si cu o raza de actiune de 300-550 km) precum cele utilizate de Irak, pentru ca tara noastra era considerata de sovietici ca facind parte din esalonul 2 al Tratatului de la Varsovia si nu ni le-au oferit nicioadata la export. Argumentul servit de sovietici fiind acela ca un cerc cu raza de 300-550 km plecat din oricare punct al granitelor Romani nu intilnea decit teritoriul vecinilor, adica tot state comuniste. Ungaria si Polonia le-au avut insa in dotare si dupa 1989. Asadar, singurele rachete sol-sol din dotarea trupelor de uscat romanesti din 1989 erau cele cunoscute in cod NATO drept FROG-3 ( 3 baterii x 8 de lansatoare montate pe sasiu auto x 8 rachete pentru fiecare lansator ) si Frog-7b ( 3 baterii x 8 de lansatoare auto LUNA-2M x 8 rachete pentru fiecare lansator ) a caror raza de actiune era de 27 km, repectiv de 68 km. Ele au fost denumite R.O.T de catre generalii de la departamentul de inzestrare al MApN dupa esalonul pe care acestea il sprijinea cu foc. De exemplu divizionul de rachete FROG-3 se gasea in compunerea diviziei de tancuri, divizia de tancuri constituind dupa normele stiintei militare esalonul tactic. Brigada de rachete FROG-7, organizata si ea pe divizioane, era subordonata Armatei de arme intrunite, care constituia esalonul operativ. Numai ca pe plan international exista deja o clasificare universala a tuturor rachetelor balistice, care nu le includea pe cele ale unitatilor artileriei terestre, cu raza de actiune sub 300 km, pe care le considera rachete tactice cu raza scurta ale artileriei. Conform clasificarii internationala, rachetele balistice cu raza scurta de actiune sunt considerate cele cu raza cuprinsa intre 300 si 1.000 km. Intre 1.000 si 3.000 km avem de-a face cu rachete balistice cu raza medie de actiune. Intre 3.000 si 5.000 km rachetele sunt balistice cu raza intermediara, iar peste 5.500 km sunt reachete balistice intercontinentale. De la prima vedere pare dubios traseul navelor transcontainer ale companiei de transport naval israelian ZIM, care au incarcat rachetele Frog la Constanta pentru a le duce in Israel. Pare inexplicabil modul in care odata iesite din marea Neagra si marea Egee direct in marea Mediterana, in loc sa vireze stinga, navele israeliene avind la bord agenti ai Mosad, au inconjurat intreg continentul african, facind si o escala in Africa de Sud, dar tintind sa ajunga din nou in marea Mediterana si de acolo in Israel. Numai ca lucrurile s-au limpezit de la sine. Human Rights Watch a publicat pe 13 aprilie 1999 un interviu pe care Alex Vines i l-a luat lui Richard Cornwall profesor la Institutul pentru Studii de Securitate din Pretoria-Africa de Sud. Interviul intitulat “ANGOLA UNRAVELS: The Rise and Fall of the Lusaka Peace Process” mentioneaza faptul ca in rapoartele de monitorizare ale ONU aparute in 1998 ( ca rezultat al monitorizarii pe parcursul intregului an 1997), identificau teleportarea din neant a unui mini-arsenal direct in curtea rebelilor UNITA, consind in 6 avioane MiG-23, 8 elicoptere, 50 de tancuri T-55, 70 de TAB-uri si 20 de lansatoare de rachete Luna 2M ( Frog 7), Lucru confirmat si in Angola Peace Monitor, nr. 8, Vol. V/ 29 Aprilie 1999. Sean Cleary, director Strategic Concepts Ltd din Africa de Sud, a fost printre putinii oameni care au intrat in posesia unuia din documentele de insotire ale transportului maritim efectuat de compania israeliana ZIM cu respectivele rachete Frog-7, identificate la UNITA. El a adaugat ca in plus, la bord mai existau si 2 elicoptere IAR-316 B Alouette, afirmind ca in rubrica destinata exportatorului figura Coreea de Nord. Cota de credibilitatea lui Cleary e mare, intrucit a fost secretar la ambasada de la Washington ( 1978-1982) si apoi Consul-General al Africii de Sud in SUA ( 1982-1983 ), director general in cadrul Oficiului de Administrare a Namibiei ( 1983-1985). Partea proasta pentru ofiterii de informatii israelieni care au completat documentul de insotire fals, e aceea ca spre deosebire de rachetele Frog, elicopterele IAR-316 B existau doar in Romania, nu si in Coreea de Nord. In plus, Coreea de Nord, era alaturi de Cuba si alte foste state comuniste sustinatoare a regimului angolez cu care rebelii Unita luptau pentru a-l invinge. In timp ce Israelul era cunoscut de peste doua decenii ca principal alimentator cu arme al UNITA. Acum ca ne-am lamurit de ce a fost nevoie sa fie retrase din inzestrarea armatei romane rachetele Frog si unde au ajuns ele cu adevarat, pentru a servi la “implementarea democratiei” de catre statul Israel, trebuie sa si explic de ce asa-numita “casare” a acestui tip de tehnica de lupta a insemnat subminarea cu buna stiinta a capacitatii de aparare a Romaniei. Potrivit Legii nr. 39/1990 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, intra in responsabilitatile CSAT atit organizarea generală a forţelor armate, planurile de întrebuinţare a forţelor pe timp de pace şi la război, înzestrarea forţelor sistemului naţional de apărare, precum si înfiinţarea, desfiinţarea, dislocarea şi redislocarea, în timp de pace, pe teritoriul naţional, a marilor unităţi militare de la eşalonul brigadă, inclusiv, în sus. Cu alte cuvinte, simpla “casare” a rachetelor Frog insemna de fapt desfintarea cel putin a celor 2 brigazi de artilerie Luna 2M din compunerea armatei romane. Ori in stiinta militara functioneaza principiul inlocuirii unei categorii de tehnica de lupta cu alta similara dar mai moderna care sa indeplineasca mai usor si mai précis aceleasi functiuni. In caz contrar, marile unitati ( Armatele de arme intrunite ) care depind de sprijinul cu foc al categorii de tehnica care a fost casata, nu-si mai pot indeplini misiunile si sunt ca si neutralizate. De altfel sezonul aservirii totale a armatei romane intereselor traficantilor de arme, a debutat furtunos in aprilie 1997, daca ne gindim doar la seria de 6 transporturi speciale cu arme Romtehnica ( intre 01-17.04.1997 ), executate de pe Otopeni-militar cu avioane gigant AN-124, de catre Shimon Naor ( lt.col al Mosad), in favoarea Sudanului ( tara aflata in plin razboi civil si sub embargou ONU din 1994 ). Fiind urmate pe parcursul anului 1997 de alte 78 de zboruri ale aeronavelor IL-76, AN-12, B-707 operate ca si AN-124, de acelasi celebru traficant Viktor Bout si incarcate cu arme romanesti la platforma militara a aeroportului Otopeni. Culminind in aprilie 1998 cu mizerabila inscenare numita Tigareta 2, anchetata de exact aceasi procurori militari condusi de col. Mihai Popov, cel care a musamalizat absolut toate asasinatele comise in decembrie 1989. A urmat tot in aprilie 1998, practic desfiintarea aviatiei de vinatoare-bombardament romanesti prin retragerea din organica regimentelor 67 de la Craiova si 49 Aviatie de la Ianca, a celor 72 de avioane IAR-93 ( în serviciu operativ în perioada 1981 – 1998 ) cu care acestea erau inzestrate. Grav e ca scoaterea din inzestrare a avioanelor IAR-93 s-a produs in perioada de tensiune militara care a precedat bombardarea Iugoslaviei de catre NATO, moment in care nici un stat din lume nu procedeaza asa. Lucrurile nu s-au oprit aici, bateriile de rachete AA romanesti, de tip S-15 Neva, responsabile de doborirea unui avion “invizibil” american F-117 in razboiul din Iugoslavia, au fost si ele scoase din inzestrarea armatei si trimise in Israel in 1999, probabil la fel cum s-a procedat si cu ROT-urile. Defrisarea aviatiei militare si a trupelor de rachete s-a derulat cu complicitatea sefului Fortelor Aeriene, Ghorghe Bucse care a fost recompensat pentru aceasta cu gradul de general cu 4 stele, cu o pensie lunara de peste 100 de milioane de lei, pentru care sindicatul cadrelor militare disponibilizate, in rezerva si in retragere s-a luptat cu indirjire. Vinovatia pentru tradare prin subminarea capacitatii de aparare a Romaniei si pentru incalcarea voita a embargoului international cu arme apartine si echipei : Emil Constantinescu ( presedinte al Romaniei ), Dorin Marian ( consilier presidential si secretar al CSAT, devenit ulterior seful cancelariei premierului Tariceanu ), gen. Ion Magdalena, secretar general al CSAT ( calaul echipajelor de elicoptere romanesti in decembrie 1989 ), gen. Constantin Degeratu (sef al Statului Major General, devenit consilier prezidential sub regimul Basescu, beneficiar al unei pensii de general cu 4 stele de aproape 100 de milioane de lei ). Ca o concluzie, intrucit caracterul oamenilor nu se schimba, in Romania post-decembriste faptele lor murdare sunt protejate, ele se diversifica, asa ca intr-un an de functionare pe postul de secretar general al CSAT gen. Magdalena, a coordonat un trafic de armament mai mare decat s-a inregistrat in perioada 1990-1997. Ulterior, in perioada 2001-2003 Magdalena a fost adjunctul comandantului Fortelor Aeriene, iesind la pensie in 2005 de pe functia de inspector general al Inspectoratului Ministerului Apararii Nationale, cu epoletii incarcati azi de 4 stele de general si cu o pensie de aproape 100 de milioane de lei. Printre complicii praduitorilor rachetelor ROT figureaza, la loc de cinste, gen.lt. Ioan Talpes, cel care a fost numit de Ion Iliescu conducerea sectiei de razboi psihologic a MApN, pe 22 decembrie 1989 si care a fost director al SIE pina in vara lui 1997, devenind in 2001 consilier prezidential pe probleme de Aparare al lui Ion Iliescu. Talpes se bucura si el de o pensie de peste 100 de milioane de lei, gratie celor 4 stele de general cu care a fost recompensat de toti presedintii Romaniei. Toate aceste fapte de o gravitate deosebite ar fi trebuit sa fie deja anchetate de Parchetul Militar. De catre cine ? De catre gen.lt magistrat Mugurel Florescu ( “martor” la executia cuplului Ceausescu, devenit instantaneu procuror general adjunct al Romaniei si sef al sectiei Parchetelor Militare pina in 1993, transferat sef al corpului de control al MApN si iesit la pensie, ca general cu 4 stele in 2009, de la Serviciul de Telecomunicatii Speciale-STS ), de catre col. Mihai Popov ( cel care din functia de sef al Parchetului de pe linga Curtea Militara de Apel, a produs monstruozitatea de rechizitoriu din Tigareta 2, prin care a transformat o livrare de armament a MApN intr-o contrabanda cu tigari ) si de catre lt.col. Ilie Botos ( devenit procuror general al Romaniei in perioada 2003-2006, iar acum general cu 3 stele si detinind functia de director-adjunct al Directiei Generale de Informatii a Apararii ), adica cei care i-au facut scapati si pe calaii militarilor din decembrie 1989. Mai trebuie mentionat faptul ca unchiul lui Ilie Botos, generalul maior Ionita Botos, care l-a ajutat sa devina peste noapte magistrat militar, era in iunie 1990 seful Comandamentului Serviciilor Armatei. Din aceasta pozitie, a primit de la Ion Iliescu misiunea de incazarmare si hranire a minerilor condusi de Miron Cosma, veniti la Bucuresti in iunie 1990. Pentru rezolvarea acestei probleme l-a delegat pe subordonatul sau lt.maj. Gabriel Oprea ( actualul ministru al Apararii care-l tine la rindul sau in brate pe Botos jr.), ofiter de intendenta la regimentul 1 Mecanizat ( UM 01305 ), locul unde au fost incartiruiti minerii. Prilej care a facut ca in urmatorii 8 ani, Oprea sa fie permanent in preajma lui Cosma. Si pentru ca procurorii militari au demonstrat ca nu aflarea adevarului si dreptatea, ci obedienta pina in maduva oaselor fata de clasa politica, i-a motivat in actiunile lor, in 2002, sub regimul Iliescu, Ioan Mircea Pascu, ministrul Apararii ( avindu-l drept consilier principal pe gen. r. Iosif Rus, fostul sef al Aviatiei militare si calaul propriilor sale echipaje de elicopter in 1989, incarcat cu 4 stele de general si cu o pensie de peste 100 de milioane de lei, in zilele noastre ), s-a reluat la greu sezonul subminarii capacitatii de aparare a armatei romane, cu scoaterea din inzestrare a celor 18 MIG-29 ( cele mai noi aparate de zbor ale aviatiei, achizitionate in perioada 1989-1991 si despre care au aparut indicii ca o parte din ele ar fi fost comercializate in state africane supuse embargoului international ) si a celor 33 de MIG-23 MF ( achizitionate in 1983, singurele avioane cu geometrie variabila pe care le-a avut Romania vreodata ). Aceasta noua lovitura data armatei, a condus la desfiintarea regimentului 57 aviatie de la M. Kogalniceanu, cel care apara Dobrogea si litoralul, precum si la desfiintarea regimentului 93 aviatie, cel care apara granita de vest a Romaniei. Inainte de 1989, cind am vazut pentru prima oara Opera de 3 parale a lui Bertold Brecht, nu mi-a trecut prin cap ca peste ani, sub uniformele pline de fireturi, decoratii si stele de generali si magistrati militari romani, mindria poporului roman, aveam sa identific o banda de incompetenti criminali si hoti cu apucaturi copiate dupa cea originala, a lui Mackie Şiş. (NOTA: Conform tratatului de dezarmare de la Paris, Romania ar fi trebuit sa detina la aceasta ora 430 de avioane de lupta si 120 de elicoptere de atac. In realitate Fortele Aeriene Militare se rezuma la 69 de avioane de lupta (49 MIG-21 Lancer, cu resursa pe terminate si 20 de avioane subsonice, de scoala si de atac la sol IAR-99) si 23 de elicoptere IAR-330 Socat, capabile sa duca lupta anti-tanc).
Doctorul Oprescu – primarul bestial, primarul penal?
Oare faptul că are o mulțime de bube în cap i-o fi făcut pe cei de la USL să spună că îl vor susține pe Oprescu la Primărie? Să fie adevărat oare că în PSD nu poți avansa decât dacă au cu ce să te șantajeze la o adică?
Banc de banc: ”Oprescu este un primar independent”. :D
Sorin Oprescu, naşul mafiei spitalelor bucureştene
Autor: Stelian Negrea
AFACERI DUBIOASE. Un lanţ de sereleuri conectate între ele câştigă, în mod constant, contracte de la spitalele bucureştene aflate în subordinea Primăriei Capitalei. Miza afacerilor: sute de milioane de euro.
Interesele firmelor abonate la banii spitalelor se intersectează periculos chiar cu afacerile familiei primarului general, Sorin Oprescu, riscând să-l aşeze pe edilul-şef într-un grav conflict de interese.
Majoritatea celor implicaţi în reţeaua de sereleuri este formată din medici deveniţi comercianţi cu echipamente medicale. Reţeaua are la un capăt o firmă off-shore din Cipru, Laramed Limited, continuă apoi cu Gemedica SRL, companie deţinută de Cătălin Aurel Galea, fost asociat, prieten, vecin al lui Sorin Oprescu şi se continuă cu şapte SRL-uri de bloc. Ultima verigă a acestui lanţ este reprezentată de spitalele bucureştene din subordinea Primăriei Capitalei.
Afaceristul Galea a fost unul din sponsorii importanţi ai lui Sorin Oprescu în campania electorală pentru prezidenţialele din 2009. Bani pentru campania doctorului Opres cu a donat şi Miron Panaitache, unul dintre directorii firmei lui Galea.
Interesele de afaceri dintre Cătălin Galea şi familia Oprescu continuă şi în firma Anais Medical Center, controlată de firma cipriotă. Anais Medical Center operează una dintre cele două clinici Academica Medical ale doctorului Sorin Oprescu. Administratorul afacerii, ai căror parteneri se pierd în paradisul fiscal din Cipru, este firma Medical Prestige SRL, controlată de familia Oprescu şi de Gizella Galea, mama lui Cătălin Galea. (VEZI 
AICI actul constitutiv al Societăţii Comerciale MEDICAL PRESTIGE S.R.L.)
Firma lui Oprescu
Firma cipriotă, care leagă familia Oprescu de lanţul de sereleuri abonate la banii publici, este reprezentată în România de medicul Iulia Constantinescu, alt sponsor al campaniei lui Oprescu în 2009. Laramed Limited a intrat în afacerea Anais Medical, care operează o clinică a familiei Oprescu, în august 2010.
Administratorul afacerii Anais a devenit chiar societetea Medical Prestige, controlată de familia Oprescu şi de familia Galea. Un contract neobişnuit de administrare dintre Medical Prestige şi Anais Medical Center, semnat de fiul lui Oprescu şi de Iulia Constantinescu, ridică mari suspiciuni privind proprietarii reali ai companiei off-shore. Oficial, firma cipriotă este deţinută de un alt off-shore din Nicosia –Nomiserve Management Limited – şi are doi directori ciprioţi. Contractul de administrare din România arată că firma Medical Prestige munceşte gratis, fără să încaseze vreun leu, pentru afacerea din România a firmei cipriote Laramed Limited. (VEZI 
AICI ce prevede contractul de administrare)
Într-o primă discuţie, Iulia Constantinescu, care a devenit membru al Colegiului Medicilor din Bucureşti pe semnătura lui Sorin Oprescu, ne-a declarat că nu a auzit de firma off-shore şi că nu are cum să fie reprezentul acestei companii. După câteva zile, ea a revenit asupra declaraţiei iniţiale, recunoscând implicarea în această afacere. Iulia Constantinescu susţine că nu mai reprezintă de mult firma cipriotă, însă actele oficială arată contrariul: în iunie 2011, ea încă semna contractul de administrare cu Mircea Oprescu, fiul primarului Capitalei, iar mandatul ei expiră în 2012.
Cu toate că a reprezentat oficial firma off-shore mai bine de un an, Iulia Constantinescu susţine că nu ştie cine sunt proprietarii reali ai afacerii cipriote.
Mircea Oprescu, Cătălin Galea şi Sorin Oprescu au refuzat să răspundă întrebării dacă sunt proprietarii reali ai firmei cipriote. (VEZI AICI schema conexiunilor).
“Toate achiziţiile au fost făcute la propunerea directorilor de spitale. Ele au fost aprobate prin vot de Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Decizia a fost una politică, fiind bazată pe propunerile directorilor de spitale, sin gurii în măsură să cu noască şi să evalueze corect necesarul de echipamente medicale din spitalele bucureştene.”
SORIN OPRESCU, primarul Capitalei
Sorin Oprescu, speriat de dezvăluirile EVZ
Materialul publicat astăzi de “Evenimentul zilei”, care prezintă modul în care Sorin Oprescu patronează un sistem care căpuşează spitalele bucureştene, a stârnit furtună în şedinţa de Consiliu General a Municipiului Bucureşti.
După ce mai mulţi consilieri generali i-au cerut socoteală lui Sorin Oprescu pentru cele scrise de “Evenimentul zilei”, acesta a avut o ieşire incalificabilă. Nici mai mult, nici mai puţin, primarul general al Capitalei a acuzat că “i s-a cerut suma de 100.000 de euro lunar pentru a nu publica dezvăluirile în “Evenimentul zilei””.
Oprescu nu a făcut alte precizări şi nu a prezentat nicio dovadă. Conducerea ziarului “Evenimentul zilei” îi solicită să facă public numele persoanei care i-a cerut acest lucru. Menţionăm că în cazul anchetei publicate astăzi, şi care face parte dintr-un serial mai amplu despre cum primarul Oprescu ia cu o mână banii bucureştenilor din taxe şi impozite şi cu cealaltă îi distribuie unui sistem clientelar de care nu este deloc străin, “Evenimentul zilei” nu a avut niciun moment intenţia de a o opri de la publicare.
Singura publicaţie care a preluat acuzaţiile false ale primarului Oprescu a fost “Jurnalul Naţional”. Publicaţia deţinută de familia Voiculescu a fost un susţinător fervent a candidaturii din 2008 a lui Oprescu la Primăria Capitalei şi, pe întregul său mandat, a avut numai cuvinte de laudă la adresa Primarului General.
Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/sorin-oprescu-speriat-de-dezvaluirile-evz-957578.html
Blue
Cine uită greşelile trecutului, riscă să le repete.
