Archive

Archive for the ‘Dezvăluiri’ Category

E nevoie de o nouă Revoluţie … una reală, împotriva Sistemului corupt, incompetent, indolent, ineficient … urmată de o lustraţie fără menajamente

3 noiembrie 2015 2 comentarii

Kaus Iohannis: „…Nu mai avem voie să tolerăm incompetența unor autorități, ineficiența unor instituții. Nu mai putem lăsa corupția să se întindă până ucide” .

O fi știind dumnealui, Peședintele ceva, deoarece, ca preşedinte,  este Numărul 1 al sitemului … dar, parcă nuanțele și accentele sunt un pic diferite, poate paradigma nu e așa cum ar trebui să fie.

De fapt, ucid incompetența, indolența, ineficiența, incoerenţa, cârdășia de grup a Sistemului… corupția le susține și le ajută să existe și să înflorească și tot corupția este cea care îi ajută pe vinovați să se prtejeze în fața Justiției.

Da, a sistemului politico-economic în ca care are în vârful lui omul nr.1 în stat: Preşedintele.

Dumnealui, Preşedintele a ajuns în funcţie nu pentru că murea electoratul  de dragulul său ci pentru că alternativa, Victor Ponta, era inaceptabilă.

Să facă bine Preşedintele să îşi amintească de faptul că în drumul său spre Cotroceni a fost ajutat de oameni din Sistemul corupt, incompetent, indolent, ineficient, incoerent…

Poate e nevoie de o revoluţie, una reală nu ca loviluţia de acum 25 de ani, o revoluţie urmată de o lustraţie dură care să-i elimine atât pe cei cu legături cu fosta Securitate şi fostul PCR, dar şi toţi cei care au condus ţara asta în ultimii 25 de ani, să se treacă la confiscarea fără fandoseli a tuturor averilor asupra cărora există dubii…

Altfel nu se face decât să se înlocuiască dracu cu mă-sa …

Nu mai e suficientă decapitarea Sistemului cu speranţa reformării. Ca acest Sistem corupt, incompetent, indolent, ineficient, incoerent, să fie stârpit până la ultima lui fibră şi constrirea unuia nou, pe alte baze… altfel se regenerează ca un cancer.

Iohannis

România asta a noastră îmi pare uneori așa, un  fel de chestie tare ciudată.

Pare, cumva, cufundată într-o lene blonăvicioasă precum un sat balcanic  cu case albe ca nişte oase a unui schelet uscat de soare, cocoţat ilogic pe coasta unui munte alb, neprimitor, în care totul doarme la ceasurile de caniculă, doar nişte capre năroade şi slabe ca nişte spectre, caută câte un fir de iarb uscată şi iluzorie şi o mulţime de gângănii se agită demente, se luptă între ele, se mănâncă una pe alta.

România  pare a refuza să evolueze, tenativele unora de a împinge lucrurile într-o direcţie sau alta sfârşind prin a se opri secătuiţi de energie iar munca lor sfârşind fie prin a lăsa nişte ruine hânde, fie prin a se dizolva pur şi simplu în pisaj.

Şi totuşi, uneori viaţa sau cine ştie ce entitate nevăzută dar atotputernică îi trage câte un şut încât ţara face un pas într-o direcţie sau alta.

E drept, ceva mai rar, la perioade cât o generţie sau mai mult, şutul acela e atât de puternic încât ţara se rostogoleşte binişor din locul unde leneveşte dormitând, se bălăngăneşte până ajunge iar la un alt echilibru unde va mai dormita o vreme.

Acum un sfert de veac România a pimit un astfel de sut care i-a făcut vertebrele să îi clănţăne ca dinţii unui schelet, maţele să i se vălurească borborosind şi creierul să tresalte speriat în cutia craniană prea mare şi prea golită de o jumătate de veac de Comunism.

Au ieşit atunci unii în stradă, au şi murit din ei sperând că ţara va deveni una normală, fâşneaţă şi puternică. Au murit ca proştii, sperând că moartea lor va conta. A contat atâta cât să li se cânte două trei cântece care au devenit un fel de litanii, ucigaşii lor devenind, paradoxal, exact aceia care ar trebui să îi pedepsească pe vinovaţi.

Au venit apoi mineriadele, un fel de reaşezari după lovitura iniţială, un fel de replici ale unui cutremur principal.

Deşi dosarele Loviluţiei au fost închise, s-au redeschis dosarele de parcă ar fi fot lucruri complet separate, cei acuzaţi în mineriade au fost iertaţi prin uitare. Parcă îţi vine să zici plin de cinism  că dosarele trebuie închise în ordinea temporală a faptelor, iar vinovaţii trebuie iertaţi că aşa scrie la Cartea Sfântă.

Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu şi alţii cercetaţi pentru că au adus minerii să  „cureţe mizeria” din Piaţa Universităţii … iertaţi pentru implicarea în Loviluţia pe cadavrele căreia s-au cîţărat spre frâile Puterii.

Te şi întrebi dacă oamenii aceştia au somnul odihnit. Probabil că da, pentru a avea insomnii din cauza crimelor comise trebuie să ai totuşi în tine un puc de Conştiinţă, un pic de Omenie. Eu nu au, au nimile reci, pietrificate precum pietrele de mormânt ale Morţilor Loviluţiei.

Da, după un sfert de veac, faptele din  Mineriada lui 90 se judecă, cele ale Loviluţiei nu.

Ce rămâne din  acea Loviluţie de operetă pentru fraierit proştii dar cu cadvre cât se poate de reale?

O Românie infectată de o corupţie ucigaşă prin incompetenţa pe care o promovează tocmai pentru a nu avea un adversat care să o poată strivi. O România ghidată de „democraţia originală” secretată de minte odios de împuţită a lui Ion Iliescu, acesta, împreună cu hoarda care a pos mâna pe românia fiind focarul ingecţiei, primul grup de noduli care au generat alţii, şi alţii îmbolnăvind ţara de un cancer de carepare a nu mai putea scăpa.

Poate hazardul sau poate Divinitatea cu justiţia sa implacabilă şi infailibilă potriveşte lucrurile în aşa fel încât, din timp în timp apar detalii evidente ae unui   nivel de putreziciune, de corupţie, de impostură a autopretinsei elite politice post-decembriste formată din indivizi care par a fi exact rotiţele mecanismului generator şi protegiuitor al infecţiei. Sunt elemente interconectate care funcţionează după legi mafiote, cu o omertă atotstăpânitoare a  Sistemului ucigaş de ţară.

Corupţia susţinută de incompetenţă şi impostură, sunt sursele din care Sistemul îşi trage forţa, motivaţia şi imunitatea şi care a ştiut să subordoneze şi să subjuge statul. (Bine zicea Vântu: „Întăriţi-vă statul”.. ştia el ce ştia. )

Dacă te îndepărtezi un pic aşa cum faci în faţa unui tablou ca să vezi ansamblul şi nu tuşele de culoare trase de pictor, şi încerci să vezi totul imperonal, la rece şi fără simpatii sau antipatii care îţi eformează realitatea parcă poţi sesiza că, timpul pare a avea tot mai puţină răbdare, cazurile care devoalează pestilnţa din maţele sistemului sunt tot mai dese, tot mai mulţi români începând să se aginte, să reacţioneze, să protesteze, să atace Sistemul, să-l zgândăre pentru a se devoala singur să ceară Justiţiei să taie în carne vie, măsurile vintage nemai reuşit să îl satisfacă, el, poporul, dorind demisii, dorind arestări, dorind soluţii clare şi puternicefără fandoseli inutile.

Oamenii fie se schimbă, fie încep să iasă iar la iveală cei care, acum un sfert de veac deşi erau a draculi de mulţi şi puteau călca în picioare orice sistem, striga îngrozitor pentru Sistemul de atunci „fără violenţă” şi rostea Tatăl Nostru în cor, fie împuţiciunea Sisatemului de acum şi-a generat, fără să vrea,  singur, exact o altă generaţie care îl va zdrobi.

Este remarcabil cu, de obicei, pasivii români au reacţionat la două evenimente. La moartea inutilă, şi surprinzător de ineptă a  poliţistului care deschidea ci 150 de kilometrii la oră dumul unui demnitar, Gabriel Oprea, destul de arogant şi de nesimţit încât să nu reacţioneze oprind măcar să vadă dacă îl doare ceva precum şi în cazul incendiului stupid, dar cu morti cât de poate de concreţi, unde pompierii au venit cică după vreo 20 de minute au apărut manifestaţii publice.

Decente, acestea au îngrozit probabil Sistemul prin calm, decenţă, şi plâmgerea ca o litanie celor morţi de tineri, mult înainte de a le fi venit vremea.

Înteresant  este noul mod de manifestare, fără înjurături, fără aruncat de şepci în curtea Cotrocenilor şi cederea de a ieşi afară javra, fără plimbări tâmpe sub coordonarea unui imbecil care înjură de la tejgheua sa motocicliştii care trec şi îşi umple nădragii cu rahat sufucient pentru ca ai lui colegi să încrpească un an de chilhanuri la televiziunea unde prestează, fără dat de picioare în cur jurnalistelor prezente. Fără nimic din  toate astea.

Doar decenţă …şi tocmai decenţa pare a fi îngrozit Sistemul, nu au mai recurs la trucul cu demisia pentru ca cel ce pleacă să preia o parte din greutatea răspunderii… două marşuri nici un demisrionat.

Simte oare Sistemul că i-a sunat ceasul şi în spatele celor două manifestaţii se ascunde o forţă pe care nu va putea să o gestioneze? Simte că i-a venit începutul Sfârşitului?

Degeaba încească să se acopere cu hârtii în cazul incendiului de la „Colectiv”, morţii rămân, incompetenţa rămâne, legăturile intrinseci care intersonectează componentele sunt bine merci.

Treaba făcută prost, pe jumătate sau doar mimată, improvizaţiile, au mai ucis şi vor mai ucide. Focul va mistui bine merci termoizolaţiile neignifuge sau neignifugate vor mai arde oameni dacă le vor sta la îndemână, la fel cum piliţiştii deschizători de drum vor continua dă cadă în gropile din asfalt dacă nu vor fi semnalizate cum trebuie.

Da, da, vor ucide. Oameni …   

Şi dacă Sistemul va continua să nu se cureţe din interior şi să ne dea ci tifla va veni, poate, o zi când mulţimea nu va mai suporta umilinţa şi va reacţiona pulverizând Sistemul ca şi cum n-ar fi fost cu ticăloşia, impostura, incompetenţaşi dispreţul lui cu tot.

Întrebarea este când va apărea acea scânteie ce va face să explodeze bomba antisistem care se armează tot mai puternic cu fiecare ticăloşie, cu fiecare lipsă de vinovaţi sau a unora mai mult simbolici.

Cu cât se vor aduna mai mute picături cu atât bomba antisistem de întăreşte. S-a întărit când nu au vost găsiţi vinovaţii pentru morţile din Apuseni, când s-a întârziat intervenţia la elicopterul căzut în lac, s-a întărit când nimeni nuz plăteşte pentru moartea poliţistului Gigină s-a întărit cu dispreţul de la souţionarea cazului incenduiluli de la „Colectiv”. O întăreşte şi lipsa decenţei minimale a ticăloşilor autovalidaţi ca elită, aroganţa ei.

Picături care se adună una după alta sunt şi lipsa de explicaţii atunci când astea se impun, lipsa de asumare a responsabilităţii pentru situaţiile în care oameni nevinovaţi mor pentru că statul sau firma autorizată ori angajată nu şi-a făcut treaba, picături sunt şi autorizaţiile date pe prietenii dar în virtitea căroira de fac lucrări de mântuilă…

Dacă vrea să se salveze, Sistemul are totuşi o şansă, aceea de a se reseta fundamental, de a revedea acceptabilitatea faţă de pemalii cu acte sau cei potenţiali, de a revedea modul în care fiecare îşi trateză obligaţiile de la locul unde e plătit să muncească.

Unul din autorii morali (sau chiar mai mult) ai crimei de la „Colectiv”, primarul Piedone a văcut o greşală care ar putea să îl coste.

Cu a aflat de accident hop şi el la faţa locului. Urmau să fie acolo televiziunile care , evident că o să îl filmeze şi o să îl arate ca pe un primar căruia îi pasă de pulime.

Că s-a dus e OK deşi tare mă îndoiesc că ar şti cum să ţină futunul unei tulumbe de pompieri, sau că îl ţineau balamalele să ia şi el în spate ul nenorocit şi să îl scoată din foc… nu, el a mers acolo doar pentru a fi filmat.

Şi a fost.. a vorbit şi prostii… la fel ca şi Generalul Oprea care nu poate explica în ce consta misiunea lui  ultra-urgentă de interes naţional de circula noaptea cu 150 km la oră în oraş, punându-şi cu indiferenţă şi cinism subalternii în situaţii de risc, minte şi schimbă legi peste noapte, Piedone s-a apucat să mintă şi să ne spună că nu este de datoria lui să verifice autorizaţiile. … vax albina

Hotărârea privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare al aparatului de specialitate al Primarului sector 4 precizează clar, la punctul P.8.1, Direcţia de Avizări şi Autorizări, că acest serviciu verifică solicitările petenţilor şi răspunde pentru documentaţiile incomplete ce se vor regăsi ulterior în procesul de autorizare/aprobare; verifică în teren solicitările de avize, certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construcţie, urmăreste realizarea lucrărilor de construcţii autorizate, verifică respectarea parametrilor tehnici stabiliţi de autorizaţiile de construcţie, verifică în teren starea imobilelor, înaintea emiterii autorizaţiilor de construcţie, realizează inventarierea clădirilor autorizate şi reactualizează permanent acest inventar.

( Vezi aici, în format pdf,  REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE AL APARATULUI DE SPECIALITATE AL PRIMARULUI SECTORULUI 4AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI )

Gândidu-se probabil că românii fiind mari amatori de moaşte de sfinţi şi vrăjitoare ţigănc considerând mersul acolo cam la fel de fortifiant cum consideră alţii mersul la sală ni se spune că diferitele catastrofe sunt un rezultat al hazadului sau că aceasta e voia Domnului şi nu avem ce face, dar oamenii continuă să moară dimn motive care evident arată vu un deget ţeapăn, şi bine crescut de ginecolog spre prostie, incompetenţă, indiferenţă şi spre lipsa de respect faţă de obligaţiile pentru care sunt plătiţi unii ce ocupă anumite fotolii, spre avizele căpătate cu o mită bine plasată ori un capăt de şantaj şmecher orchestrat, spre mizeria pestilenţială din maţele Sistemului.

Să ne amintim că acest sistem, este rodul sublimat al „democraţiei originale” a lui Iliescu şi se sprijină exact pe morţii de acum 25 de ani a căror asa asasinare nu mai poate fi cercetată.

Acest Sistem e porfund putred, stă pe o fundaţiei friabilă de minciuni şi interese personale şi este blindat prin implicarea politicului în protecţia sa.. conracost, evident.

Este posibil să ne apropiem de un moment al exploziei când Sistemul va fi pulverizat ca şi cum nu ar fi fost …

Vom fi oare în stare să facem altul sau vom comite un nou sistem, mai urât, mai puturos … ?

 O fi oare mai bum un drum mai lung şi mai complicat în care Sistemul să îşi elimine putreziciunile şi să reseteze relaţiile dintre diferitele componente ale sale?

Să apară o justiţie care să se scrie Justiţie, cu majusculă, o justiţie care să înceapă să cureţe tăind în carne vie, să nu se la CINE e cineva ci doar la CE A FĂCUT, să  judece în funcţie de fapte şi nu de sentinţele la care TREBUIE  să se ajungă, iar la împărţirea  dreptăţii să imparţială.

Oare cum ar fi ca anbumite fapte grave de corupţie să ducă la confiscarea integrală a averii celui condamnat şi să nu i se mai permită niciodată să revină în Sistem, chiar să i se interzică pe vecie să urce desupra unui anumit nivel pe scara socială sau să se aporopie prea mult de cercurile Deciziei şi a Puterii?

Ase va spune că drepturile omului îi permit oricărui om ca după ce îşi face pedeapsa să afie pus în toate drepturile suspendate temporar.

OK, oamenii care şi-au executat pedepsele să beneficieze de asta. Dar marii corupţi mai pot fi consieraţi oameni? Ei furau tocmai din buzunarul altora, le îngreunau viaţa, de multe ori blocau anumite destine? Nu cred …

TVR – TELEVIZIUNEA RUŞINII NAŢIONALE

2 noiembrie 2015 Lasă un comentariu

TVR

TVR – Televiziunea Română sau, poate, mai corect spus, TVR -Televiziunea Ruşinii Naţionale, excelează în două domenii: nesimţire şi absorbţie de fonduri.

Deşi concurează direct pe scena media din România bucurându-se de o infrastructură pe care nu o merită și de o finanţare la care alte televiziuni nu pot nici măcar visa ( deh, zice că e televiziune naţională), are finanare şi de la bugetşi din abonamentele obligatorii dar şi din publicitate şi aşte surse (oops) îi lipseşte profesionalismul şi respectul faţă de telespectator.

De fapt de ce s-ar chinui să-l aibă? TVR îşi primeşte banii chiar dacă cei care nu se mai uită nici familiile celor care apar acolo. Poate soţii şi soţiiloe celor care au emisiuni live ca să ştie când să îşi trimită acasă amanţii şi amantele pentru a nu fi prinşi asupra faptului.

De ce şi-ar bate capul cu profesionismul? Oricum banii curg, TVR plătind oricum nişte salarii care, la nivelul României face din angajaţii ei nişte privilegiaţi ai sorţii, sumele încasate de … „vedetele” cam uzate şi neinteresante pentru telespectatori,  sunt atât de mari încât par neverosimile deşi ratingurile multora din emisiuni tind spre zero deşi este o televiziune cu acoperire naţională pe mai multe canale.

Când au căzut primele bombe la Bagdad, TVR nu a catadisit să prezinte imagini deşi toate celelalte au început să preia CNN sau EuroNews.

La TVR era „zâna” surprizelor cu zâmbetul ei inept şi emisiunea ei lacrimogen diareică, „Surprize, surprize” şi nu se făcea să i-o întrerupă cineva. S-ar fi, nervat probabil mai rău  decât când a constatat că şi zânelor încep să le apară riduri de la o vârstă sau când Bănică Juniorul a început să „parcheze” prin alte budoare şi dacă se răţoia se trezea cu câte un dos de palmă.

Nu, în contract nu existau referiri la eventuale breaking-news-uri.

Cum vedeta trebuia plătită indiferent dacă pe ecran era ea cu fandoselile personale sau exploziile din Bagdad TVR a preferat-o pe Andreea Marin … doar războiul nu se termina până îşi terminea ea prestaţia lacrimogen unsuroasă şi emisiunea aducea bani grămadă din publicitate.

Dacă atunci unii au înţeles, lumea a cam fost uimită când la după izbucnirea incendiului de la Clubul „Colectiv” o singură televiziune mai cu pretenţii nu era acolo. Da, TVR… Motivul? Oricât de surprinzător, tot legat de bani este.

Dacă alte televiziuni sunt mult mai flexibile şi pot să se deplaseze rapid la locul faptei, TVR, prin structura sa nu poate. Trebuie să deplaseze unul sau mai multe care de reportaj, nişte autospeciale extrem de scumpe, cât autobuzele, tixite cu tehnică, o întreagă armată de angajaţi, evident fiecare din ei plătiţi suplimentar pentru „teren”, producători,  editori, prezentatori, reporteri, tehnicieni, operatori, electricieni, evident, şoferii, mecanici auto etc indiferent dacă realizează un maraton de câteva ore sau o transmisie de câteva secune. Da, chiar şi dacă vor să transmită în direct o băşină a „zânei” musai să îi trimită pe toţi acolo să tragă binecuvântarea pe nară şi să ne-o transmită prin eter.

În plus, pentru a se prezenta de la locul faptei trebuie să apară o ştiristă, atât de profesionistă încât şi ora exactă o citeşte de pe prompter.

Ei, dar prompterul ăla induferent cât de jmeker este el şi camera care transmite are nevoie de cineva care să scrie ştirea după ce un altcineva a conceput-o… că deh, trebuie să iasă lucru de referinţă.

Astfel că, vineri, după terminarea Telejurnalului (îîî, oare de ce aminteşte de un Telejurnalul care începea şi se termina cu aventurile lui Ceauşescu?) intră eimisiunea fără telespectatori  „O dată-n viață”  și filmul „Teroare în L.A.” un film pe a cărui perioadă de difuzare poţi stinge televizorul ca să mai faci economie de curent că tot nu e nimic de văzut.

Aşa că, în seara respectivă, mulţimea de angajaţi care trebuie să asigure directul se ia şi se duce frumuşel acasă rămânând un reporter de serviciu (era să zic „pedepsit”), care urma să ia cu el un operator cu care să facă o filmare la caz de ceva.

Zis şi făcut, Clubul „Colectiv” ia foc, se duc oamenii fac şi ei ce  pot, echipa pentru direct neputând fi deranjată, că deh, dacă se ‘nervezi sindicatul nici apa Dâmboviţei nu te mai spală.

Aşa că,  se face filmarea, se trimite la sediu de unde se emite frumos, dimineaţa ca mare noutate când telespectatorii din toată ţara ştiau tot ce ce se întâmplă acolo. Treaba putea rămâne aşa doar că, TVR fiind ditamai monstrul media se găsesc şi voci care au curajul de a nu tăcea.

VAL VÂLCU PROPUNE DESFIINŢAREA TVR

Val ValcuDin motive cam cum ar fi „hai să mă bag în seamă”,  Val Vâlcu a venit cu o propunere interesantă (zic eu): Televiziunea Română să se închidă. „Cred că e momentul să cerem în stradă plecarea TVR”, spunea Val Vâlcu într-un editorial scris sâmbătă după tragedia de la Clubul Colectiv, ceea ce, între noi fie vorba, nici nu ar fi ceva prea rău dacă ne gândim că lumea, de vreme ce tot nu urmăreşte TVR, nu ar simţi diferenţa. Singura chestie ar fi că salarii absolut neruşinate şi-ar ptea găsi alte destinaţii. De exemplu, (de ce nu?) chiar spre ajutarea victimelor pe care  TVR nu le consideră destul de importante pentru a se deranja.

Valentin Jucan  a comentat pentru DC News :

„Ceea ce a propus domnul Val Vâlcu este cât se poate de justificat. Ce se întâmplă dacă mâine, Doamne ferește, se prăbușește o aeronavă tot într-un weekend? Să înțeleg că TVR nu este public și Valentin-Alexandru Jucannu este post de televiziune în weekend?” a spus Jucan pentru a mai adăuga că: „Într-un astfel de moment de tragedie, când vezi că la ora 23,30, celelalte posturi de televiziune se îngălbenesc de breaking news, iar trotuarele de sânge, iar tu nu reușești să acoperi un astfel de moment, înseamnă că nu îți îndeplinești menirea de post public de televiziune și nu meriți să te mai numești așa”. Ce poţi să zici? Are dreptate  Jucan…

Întrebat ce părere are despre faptul că TVR nu a catadixit să facă un breaking-news în noaptea incendiului de la Clubul Colectiv, Valentin Jucan a mai  declarat: „Pot să înțeleg faptul că Televiziunea Română este într-o situație dificilă. Ceea ce nu pot să înțeleg este de ce TVR, post plătit din bani publici, post care are o misiune specială în fața românilor, de ce nu are, nici până în acest moment, o procedură care să se aplice în astfel de acțiuni. Consider că este inadmisibil ca TVR să nu poate să-și mobilizeze jurnaliștii așa cum au făcut majoritatea televiziunilor private într-un astfel de moment. Aici nu discutăm despre mișcări politice, nu discutăm despre acțiuni mai mult sau mai puțin importante. Discutăm despre o tragedie națională care s-a finalizat cu declararea doliului național. Dacă într-un astfel de moment, postul public de televiziune nu reușește să își aducă jurnaliștii de acasă – chiar dacă ei nu sunt plătiți în weekend – înseamnă că ar trebui să demisioneze cu toții și să rămână acasă…

Medicii de la spitalele unde au fost internate victimele acestei tragedii au venit din weekend-ul lor liber să lucreze. Jurnalismul este totuși una dintre cele mai nobile meserii. Consider că este inadmisibil că TVR nu a reușit să acopere evenimentul exact din momentul în care a avut loc, cu atât mai mult cu cât era ora 23.30 și nu era noaptea” – a mai spus Jucan.

DRAGOŞ PĂTRARU S-A ‘NERVAT LA CREIERE ŞI UMBLĂ CU … DEZVĂLUIRI DIN BUCĂTĂRIA TVR

 (de parcă ar fi ceva ce nu ştiam)

Dragoş PătraruGură mare de felul lui, nici Dragoş Pătraru (38 de ani împliniţi duminică) nu s-a ăutut abţine să nu comenteze faptul că TVR, post public, nu s-a deranjat să realizeze un „direct” până dimineaţă.

Pătraru, a constatat o constatare pe care o cam bănuiam toţi dar care ar trebui să pună, la modul serios, pe gânduri atât TVR cât şi pe cei care o controlează din Parlament.

”Sunt foarte supărat, a declarat pentru DCNews. Pe lângă tragedia națională, a venit și tragedia profesională din TVR. Sunt cătrănit din cauza lipsei de reacție a televiziunii publice și mă simt foarte rău în legătură cu asta. De două zile mă gândesc la ce s-a întâmplat în TVR în noaptea de vineri. Probabil a fost singurul serviciu public care nu a funcționat. Ambulanța, SMURD-ul, ISU, spitalele sunt toate servicii publice…la fel este TVR, care n-a funcționat deloc. Dacă aș avea puterea asta, aș pune în discuție în acest moment utilitatea TVR și i-aș da afară pe toți cei vinovați”.

Întrebat ce se întâmplă de fapt cu TVR Dragoş Pătraru a spus pentru DC News:

”Primul lucru asupra căruia m-am interesat a fost ce s-a petrecut în noaptea de vineri. Eu am un statut diferit, nu sunt angajat, dar am sunat să mă interesez. Nu am emisiune luni, în zi de doliu, dar o să merg acolo să încerc să înțeleg. Din ce am aflat, nu există nicio procedură pentru breaking news. A existat o discuție despre o astfel de procedură, în timpul lui Stelian Tănase. S-au certat, că asta făceau în ședințe și nu s-a hotărât nimic. Nu s-a votat. În acest moment televiziunea publică nu are o procedură pentru intrat în breaking news. Ori, asta ar trebui să fie principala misiune a TVR. În caz de cutremur, război, probleme de siguranță națională, televiziunea publică trebuie să spună oamenilor ce să facă. Pentru asta există, pentru asta se plătește taxă. Iar procedura nici măcar pe hârtie nu există! Nu mai vorbesc că ar trebui să existe o carte, ca la BBC, cu ce mesaje să transmiți, ce să dai pe post, cum spui, ce faci în astfel de cazuri. Despre asta e vorba!”. Wow, în sfârşit a dezvăluit şi Pătraru ceva după ce a spus atât de multe prostii încât până şi Mircea Badea e invidios rău de tot

P.S. În final aş dori să fac o precizare pentru a nu se interpreta greşit

Deşi nu am avut niciodată impresia că Val Vâlcu şi Dragoş Pătraru ar putea fi bănuiţi de calităţi intelectuale remarcabile sau de cine ştie ce înclinaţie spre calitatea de jurnalist, consider că aceste declaraţii sunt totuşi, demne de reţinut.

La fel orice alte declaraţii care arată găunoşenia monstrului media TVR care înghite extrem de mulţi bani fără a mai reuşi să îşi îndeplinească menirea de televiziune publică fiind cea mai puternică armă media a oricărui guvern.

Cel puţin pentru faptul că imediat ce se instalează un guvern, TVR , ca o curvă care e mai mult obedientă decât pricepută, cu nciloţii în vine se aşează frumos în poziţia „capră” este un motiv suficient să dispară ca un factor de manipulare extrem de  nociv şi peste măsură de costisitor.

Pentru conformitate,

Sursa declaraţiilor lui Val Vâlcu şi  Valentin Jucan, articolul:

Propunere șoc legată de TVR după tragedia de la Club Colectiv  

publicat de DC News

Sursa declaraţiilor  lui   Dragoş Pătraru, articolul:

Cutremur în TVR. Dragoș Pătraru: Este un caz de siguranță națională 

publicat:  DC News

Generalul Oprea nu a putut opri la accident pentru că se ducea la petrecere şi avea în maşină pe ceneva cu care nu dorea să fie văzut?

26 octombrie 2015 2 comentarii

Poliţistul Bogdan Gingină a murit ca miliţianul căzând  într-o groapă cu motocicletă cu tot. Maşina care îl transporta Generalul izmenar, Gabriel Oprea, părăseşte coloana care îl proteja …

Avea oare dom’ General dreptul la acea coloană?

Da, dar numai dacă atunci când se duce la o petrecere însoţit de două gagici are acest drept. Cică se ducea la petrecerea unui general MAI care s-a născut pe 20 Octombrie.

În maşina lui Oprea mai era, după cum spun martorii o consilieră a dumnealui, Elena Ganea, cea care se ocupă de agenda Generalului, îi organizează întâlnirile şi îndeplineşte şi rolul neoficial de secretar general al UNPR.

Cea de a doua ar putea fi fie bruneta focoasă care se lupta lentru onoarea dumnealui pe Facebook, Alexandra Dobre, fie amanta sa, o anume Cristina Bădănoiu cunoscută ca „devoratoarea de bărbaţi”. Da, exact cea pentru care Mutu a lăsat-o pe Consuelo, şi care a mai trecut şi prin patul lui Remus Truică (împreună cu acesta şi Sami Mahmud au creat la un moment dat un veritabil triunghi amoros.

Citiţi povestea:Alexandra Dobre, Cristina Bădănoiu .

Deputatul Dan Cristian Popescu pune bomba, aprinde fitilul şi speră că aceasta va exploda.

Pe parcursul unei serii de postări efectuate pe contul său de Facebook, deputatul liberal , după ce îi cere demisia titularului de la Ministerul Afacerilor Interne, Gabriel Oprea în urma decesului poliţistului Bogdan Gingină, aruncă bomba.

Afirmă că Oprea nu era singur în maşină, sugerând că acesta ar fi motivul pentru care, în loc să oprească maşina care îl transporta me ministru ar fi accelerat.

Liberalul lanseaza acuzatia că în maşina lui Oprea ar mai fi fost două persoane, între care o  „ consilieră suspect de apropiata:) .

„Am informația că la momentul producerii accidentului, în mașina domnului Oprea se mai aflau două persoane, între care și o consilieră, se aude, suspect de apropiată!

Dar pentru a evita orice confuzie îl invit să ne spună public dacă este adevărat sau nu!” – scrie deputatul PNL  pe contul său de Facebook, deputatul liberal (vezi capturile foto cu postările deputatului)

La rândul său, siteul comisarul.ro  spune că ştie din două surse independente, dar informate că Oprea se ducea de fapt la o petrecere a unui general MAI născut pe 20 Octombrie.

„Două surse, independente una de alta, dar nu trei ca să fie ştire (aşa că rămânem în zona speculaţiilor) susţin că Gabriel Oprea se ducea la restaurantul Excelsior la petrecerea unui general MAI. Plauzibil. Potrivit CV-urilor postate pe site-ul Ministerului, unul dintre generalii MAI e născut pe 20 octombrie.”

Acelaşi site vorbeşte şi de nume a persoanelor care ar fi fost în maşină cu dom’ general izmenar Oprea.

Una ar fi fost consilieră a dumnealui, Elena Ganea, cea care se ocupă de agenda Generalului, îi organizează întâlnirile şi îndeplineşte şi rolul neoficial de secretar general al UNPR.

Cealaltă persoană este unul din motivele pentru care Generalul Interesului Naţional ar fi avut interesul să o ascundă vederii publicului. Amanta sa, Cristina Bădănoiu (I se spune „Devoratoarea de bărbaţi celebri”). Pentru ca cititorul să se edifice cât de cât  asupra … personalităţii mai mult decât năbădăioase a Cristinei la final sunt postate câteva titluri de articole sub care sunt lincurile spre siteurile care le găzduiesc.

Comisarul.ro citează şi din Caţavencii:

„Surse militare vorbesc despre o anume Cristina Bădănoiu, o prințesă educată la universitățile Fratelli și Bamboo. Generalul și-ar ține arma în rastelul acestei hetaire de Snagov și și-ar desfășura tragerile de noapte în poligoane deținute de apropiați. Armamentul și logistica la care apelează se zice că sînt puse la dispoziție tot de statul român, dama mergînd la coafor cu organele după ea. Escorta și coloana sînt, de altfel, ultima fiță în conversațiile pițipoancelor de București, care au început să ceară, în locul Vuitton-ului și al garsonierei, gardă SPP la discotecă, “Steaua României” cu cristale Swarovski, pensie de veterană de război și salve de tun la înmormîntare”, scriau Catavencii in luna septembrie.

Potrivit unor …  alte surse, zice siteul comisarul.ro , cea de a doua persoană care îl însoţea pe dom’ General ar fi fost o jună brunetă, Alexandra Dobre, 23 de anişori cu totul dar nuri cât pentru trei vieţi.

Năbădăioasa brunetă fiind nimeni alta decât  acea consilieră care se răţoia la cei care îşi permiteau să-l atace pe   dom’ General …

Captură foto cu postarea Alexandrei Dobre făcută pe contul brunetei

Captură foto cu postarea Alexandrei Dobre făcută pe contul brunetei

În continuare articolele  din care cititorul va putea să se dumirească cine este,  cam ce hram poartă şi prin ce paturi a „zburdat” Cristina Bădoiu, ca fluturele din floare în floare:

Cu posete si blanuri de zeci de mii de euro, fosta amanta a lui Remus Truica s-a „combinat” la Senat

cancan.ro

Imagini interzise minorilor! Seful sportului romanesc, filmat la 2.00 noaptea in timp ce se harjonea cu amanta!

cancan.ro

Triunghi amoros profitabil: Remus Truică – Cristina Bădănoiu – Sami Mahmud

revistaciao.ro

Faptele de armă ale generalului Oprea

catavencii.ro

Angajatii politic. Lista ROMATSA

profesionistromatsa.wordpress.com

Ea îi ţine de urât lui Mutu în România?

click.ro

Adrian Mutu isi face de cap cu o devoratoare de barbati celebri?

ele.ro

“Recidivista” Cristina Badanoiu si-a gasit un loc caldut. A fost director la Rapid, acum este sexy-consiliera de la Senat

ziarelive.ro

CINE ESTE PRESUPUSA AMANTĂ A LUI MUTU. REACŢIA ATACANTULUI

observatorulph.ro

UAU – ȘI TOTUȘI. Cu cine a „înlocuit-o” Adi Mutu pe Consuelo?!

mytex.ro

Alexandra Dobre, Cristina Bădănoiu

Alexandra Dobre, sexy consiliera de 23 lui Gabriel Oprea, nu mai conteneşte să îl apere şi să îl pupe sub coadă pe şeful ei

25 octombrie 2015 Lasă un comentariu
Alexandra Dobre

Alexandra Dobre între generali

Năbădăioasa Alexandra Dobre, bruneta cobsilieră personală de 23 de anişori a lu’ dom’ general Oprea sare cu „plămâni” săi bine dezvoltaţi în apărarea şefului său postând sâmbătă noaptea pe Facebook un mesaj în care spune că „e penibil să fie dată vina pe un om pentru un accident regretabil” şi le transmite celor care l-au criticat pe ministru să se documenteze „cât de mult ţine dânsul la cadrele din Poliţie”.

Ea se adresează celor care „au postat diverse articole referitoare la domnul ministru Oprea şi nefericitul accident rutier” scriind: 

„Atenţie! Pentru toţi aceia care am văzut că au postat diverse articole referitoare la domnul ministru Oprea şi nefericitul accident rutier…De câteva zile şi mai ales astăzi, văd pseudo-jurnalişti, printre care şi doamna Mândruţă, care încep să folosească cazul poliţistului mort în accidentul din Bucureşti în cel mai populist şi ieftin mod cu putinţă. Pe lângă pseudo/jurnalişti apar şi pseudo/avocaţi şi pseudo/analişti politici care îşi mai dau şi ei cu părerea că deh…De la colegii din opoziţie nu am aşteptări. Ei fac o politică măruntă pentru că asta îi caracterizează. Ce mă doare cel mai tare este să văd însă că oameni de bună credinţă şi prieteni au ajuns să creadă aceste lucruri. Într-adevăr cazul poliţistului decedat este unul real şi de regretat. Ministerul Afacerilor Interne a dat un comunicat de presă în acest sens şi cred că lucrurile trebuiau lămurite şi incheiate”, scrie consiliera personală a ministrului Afacerilor Interne.

Captură foto cu postarea Alexandrei Dobre făcută pe contul brunetei

Captură foto cu postarea Alexandrei Dobre făcută pe contul brunetei

Ea le atrage … puternic atenţia celor care l-au criticat pe Gabriel Oprea că ar trebui să se documenteze „referitor la cât de mult ţine dânsul la cadrele de poliţie şi armată şi cât de multe a făcut pentru fiecare dintre aceştia şi familiile lor”.

Alexandra Dobre„Cred că până la a arunca cu noroiul pe care l-aţi împroşcat în ultimele zile, ar trebui să vă mai documentaţi putin referitor la cât de mult ţine dânsul la cadrele de poliţie şi armată şi cât de multe a facut pentru fiecare dintre aceştia şi familiile lor. Lucrurile bune se vad cu ochiul liber şi vă spun sincer că astfel de oameni care să se lupte pentru interesele angajaţilor ar trebui să existe în toate instituţiile publice. (…) Ne place să speculăm pentru că nu avem cu ce să ne umplem timpul şi nu ştim să apreciem lucrurile bune pe care le fac puţinii oameni de caracter din România. Să fim serioşi. E penibil să dam vina pe un om pentru un accident regretabil, repet. Condoleanţe familiei şi succes românilor în a-şi schimba mentalitatea”, adaugă juna brunetă.

Poliţistul asigura deplasarea coloanei oficiale a ministrului Afacerilor Interne, Gabriel Oprea, însă informaţii despre această situaţie nu au fost comunicate de Ministerul Afacerilor Interne, fiind aflate mai întâi pe surse.

Abia după două zile de la accident, Poliţia Capitalei a transmis un comunicat oficial în care a confirmat că poliţistul de la Rutieră asigura deplasarea coloanei oficiale a vicepremierului Gabriel Oprea care, conform informaţiilor comunicate, participase la „o activitate în cadrul unei instituţii din domeniul securităţii şi ordinii publice”.

Reprezentanţi ai Poliţiei Capitalei spun despre coloana oficială a lui Gabriel Oprea, că era o coloană „de care demnitarul beneficia în condiţiile legii”, şi se deplasa cu o viteză adaptată la condiţiile meteo şi de trafic existente, pe traseul Băneasa – Piaţa Presei Libere – Arcul de Triumf – Piaţa Charles de Gaulle Piaţa Victoriei – bulevardul Uranus – strada Ştirbei Vodă. După accident, coloana oficială s-a oprit la faţa locului şi au fost dispuse măsuri pentru mobilizarea echipajelor medicale, susţinea Poliţia.

Martori care erau foarte aproape de locul accidentului de pe strada Ştirbei Vodă spun însă că maşina în care se afla ministrul Gabriel Oprea nu a catadixit să oprească şi şi-a continuat drumulliniştită, ba chiar mărind viteza. Deh, dom’ general nu se împiedică de astfel de detalii.

În cazul accidentului se fac cercetări într-un dosar deschis de procurorii Parchetului Tribunalului Bucureşti.

la rândul său Premierul Victor Ponta a refuzat să le răspundă jurnaliştilor, dacă ministrul Gabriel Oprea avea dreptul legal să folosească escorta Poliţiei Rutiere, inclusiv a motocicliştilor.

Potrivit Regulamentului de aplicare a Codului Rutier, echipaje ale Poliţiei Rutieră asigură însoţirea coloanelor oficiale doar în cazul şefului statului, preşedintelui Senatului, preşedintelui Camerei Deputaţilor şi primului ministrului. Miniştrii pot beneficia de însoţire cu echipaje ale Poliţiei Rutiere doar „în situaţii deosebite, care impun deplasarea în regim de urgenţă”, conform prevederilor legale, scondiţioi care nu erau îndeplinite.

Ştiaţi că Ana Bulai nu este fiica ci soţia lui Alfred Bulai?

19 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Ştiaţi că Ana Bulai nu este fiica ci soţia lui Alfred Bulai şi că acesta are un fiu  natural, Vlad Cosmin Bulai, rezultat în urma relației sale cu binecunoscuta ziaristă Dana Deac?

* * * * * * *

Ana şi Alfred Bulai

Ana şi Alfred Bulai

Îi cunoașteți. Apar aproape zilnic la televizor, când la Realitatea cuplului Elan-Vîntu, când la Antenele lui Felix și nu omit niciun prilej pentru a ne ține lecții de morală, de civism și chiar de comportament în societate, ca niște adevărați guru de talie națională, dacă nu mondială. Este vorba de tandemul Alfred Bulai-Ana Bulai, cea din urmă nefiind nicidecum fiica sociologului, așa cum cred cei mai mulți, tentați de diferența frapantă de vârstă, ci chiar consoarta domnului profesor, culeasă cu multă atenție din băncile facultății. Grijuliu nevoie mare cu tinerica soțioară, pe care a băgat-o nu doar pe gâtul românilor, cu de-a sila, prin intermediul televiziunilor prietene, ci și în tot soiul de comiții și comitete, profitând de poziția sa în învățământul universitar (trăiască sfântul nepotism!), Alfred Bulai a uitat  cu desăvârșire de fiul său natural, Vlad Cosmin Bulai, rezultat în urma relației sale cu binecunoscuta ziaristă Dana Deac. Pentru a-și obține drepturile, mai exact pensia de întreținere, Vlad Bulai a fost

Dana Deac

Dana Deac

obligat să-l dea pe tatăl său în judecată de nu mai puțin de trei ori, ultima dată chiar în 2011, vineri (20 ianuarie) fiind chiar pe rolul judecătoriei Sector 5 un nou termen în acest proces. O simplă trecere în revistă a proceselor în care Vlad Bulai l-a dat personal în judecată pe tatăl său, pentru a-și obține drepturile ce i se cuvin, demonstrează cu vârf și îndesat caracterul meschin și ipocrizia unui om cu pretenții de întâiul moralist al  neamului. Astfel, potrivit datelor oficiale, Vlad Bulai l-a dat în judecată pe tatăl său pentru pensia de întreținere în 2004, când avea 14 ani, semn că marele sociolog, proaspăt recăsătorit cu juna Ana, uitase cu desăvârșire de atribuțiile sale de părinte. 

Următorul proces a fost intentat în 2008, an în care Dana Deac, mama lui Vlad, se lupta din greu cu un cancer de sân, descoperit la sfârșitul anului 2007. Ce suflet de câine poți avea să-ți lași fiul fără pensie de întreținere tocmai când mama sa este grav bolnavă și are nevoie mai mult decât oricând atât de susținere morală cât și de sprijin material, având în vedere costurile deloc de neglijat ale tratamentului!

AB 1

Pe 15 decembrie 2008, instanța l-a obligat pe Alfred Bulai  „la plata în favoarea reclamantului a unei pensii de întreținere de 1200 RON lunar, începând cu data introducerii cererii: 05.09.2008 și până la finalizarea studiilor de către reclamant, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani“. Decizia instanței se pare că nu l-a impresionat câtuși de puțin pe cel obișnuit să țină doar lecții nu și să respecte legea, din moment ce anul 2011 i-a adus un nou proces lui Alfred Bulai, intentat de fiul său Vlad, tot pentru pensia de întreținere.

AB 2

În aceste condiții, nu-ți mai rămâne decât să te întrebi cât tupeu poate avea un om care pozează aproape zilnic în moralistul și prezicătorul neamului dar nu are bunul simț să-i asigure copilului său bruma de pensie alimentară stabilită de lege?

Bani în conturi și afaceri prospere

Să nu credeți cumva că Alfred Bulai este vreun sărăntoc care nu mai are bani pentru pensia alimentară a copilului său! În calitatea sa de prodecan al Facultății de științe politice din cadrul SNSPA, Alfred Bulai a încasat anual, potrivit declarației de avere postate pe site-ul oficial al instituției, nu mai puțin de 124.170 RON, adică vreo sută de milioane de lei vechi pe lună, sumă din care, după cum se vede, n-a putut să-i dea 12 milioane de lei vechi pe lună  și fiului său pentru a contribui la întreținerea acestuia.

AB 3

Ce-i drept, nevasta tânără cu cheltuială se ține și având în vedere faptul că Ana Bulai și-a schimbat radical, de trei ori într-un an, culoarea părului, presupunem că aceste schimbări s-au făcut la pachet cu tot cu garderobă. Și cum Ana Bulai nu a câștigat tot anul decât 23 860 RON, conform declarației de avere postate de soțul său, putem crede că grosul cheltuielilor a căzut în spinarea soțului pe care cu siguranță îl iubește până la ultimul leu.
De asemenea, pe lângă salariu, Alfred Bulai mai deține și câteva conturi frumușele din care nu a catadicsit să rupă vreun bănuț și pentru nevoile fiului său. Potrivit declarației de avere, Alfred Bulai are nu mai puțin de cinci conturi în lei și euro, însumând aproximativ 32 000 de euro.
Pe lângă salariu, sumele frumușele din conturi, casă și mașină nou cumpărată în 2011, Alfred Bulai este și un om de afaceri de succes, dacă ne gândim că firma sa AB Research Group , a reușit, cu doar doi angajați, să aibă un profit de 1,5 miliarde de lei vechi în 2010, an de criză economică severă. Ce-i drept, liberalii au avut mare grijă de conturile sale, pe care i le-au alimentat frecvent în schimbul unor studii, sondaje etc, realizate de specialistul Bulai&co.

Fără număr, fără număr, de la șeful ASG, Alfred Bulai

Probabil puțini își mai aduc aminte de faptul că Alfred Bulai, specialistul în toate de la televizor, a fost câțiva ani buni, în vremea guvernului Tăriceanu, șeful Agenției de Strategii Guverna­mentale, remarcându-se prin larghețea cu care a cheltuit banii publici pe campanii total inutile. Astfel, doar în 2008, an în care-l dădea în judecată și copilul său pentru pensia alimentară, Agenția condusă de Bulai a aruncat nu mai puțin de 8 milioane de euro pe două campanii menite să îmbunătățească imaginea românilor în Spania și Italia. Rezultatul actor campanii îl vedem până în zilele noastre, când românii se confruntă în continuare cu stereotipuri, cu imagine negativă etc. dar, din păcate, banii nu-i mai vedem pentru că domnul Bulai i-a dat cu generozitate, nu prin licitație ci prin dialog competitiv, unor firme cu simpatii liberale evidente. Specialist-sadea, Bulai nu a ratat nici el momentul. Astfel, în  schimbul a 1.000 de euro de căciulă,  liderii liberali au fost instruiți în 2006 chiar de  șeful Agenției pentru Strategii Guvernamentale,  pentru a-și profesionaliza mesajul politic. Proiectul era adresat unui număr de 25 de lideri PNL, obligați de conducerea partidului sa participe că doar, deh!, trebuiau alimentate și conturile lui Alfred Bulai. Potrivit memorandumului pe care l-au primit liderii PNL, Alfred Bulai a organizat trei seminarii cu tema: „Profesionalizarea mesajului politic al liderilor în spațiul public și în media“. Cum i-a ajutat pe liderii PNL profesionalizarea făcută de Bulai s-a văzut la alegerile din 2008, când liberalii au pierdut cu brio alegerile după ce au cheltuit zeci de milioane de euro în campania electorală.
După cum se vede, Alfred Bulai n-a fost și nu este vreun sărăntoc ce se confruntă cu probleme financiare deosebite ce-l determină să nu-i mai plătească pensie alimentară copilului său. Dimpotrivă. Sociologul cu aere de moralist al neamului trăiește nu bine ci chiar foarte bine dar, tupeul, lipsa de bun-simț și mai ales caracterul  îl determină să rămână surd la cererile fiului său, lăsându-i acestuia singura opțiune pentru a-și obține  drepturile ce i se cuvin: sala de judecată.

Autor: Mihaela Dobrescu

Sursa: curentul.info

Publicat: 22 ianuarie 2012

Vasile Blaga este ‘nervat când aude numele PDL … O avea coşmaruri în care îi apare partidul pe care l-a asasinat?

3 octombrie 2015 2 comentarii

Se spune că cea mai grea pedeapsă de care au parte asasinii sunt coşmarurile nesfârşite în care le apar victimele.

Enervarea lui Vasile Blaga să se datoreze oare modului în care a asasinat PDL-ul oferindu-l pe tavă PNL pentru a se bucura el şi ai lui de oarece temporare funcţii? 

Alina Gorghiu, Vasile Blaga

Întro conferință de presă ținută la Vaslui, vineri, 2 Octombrie 2015 Vasile Blaga s-a arătat extrem de iritat de faptul că se discută de PDL.

„Nu înteleg – zicea Vasile Blaga –  de ce mai discutăm de fostul PNL si fostul PDL. Noi suntem cu totii membrii ai PNL si cine nu intelege acest lucru nu are ce cauta in partid si isi poate cauta un alt drum in politica, tara este mare, optiuni sunt destule. Prin votul Consiliului National, s-a stabilit cum sunt desemnati candidatii. Avem nevoie de candidati castigatori”.

Foatre interesant. Oare de ce o fi atât de supărat „buldogul” politicii mioritice? Să fie oare vorba de faptul că o avea oarece coşmaruri? Se spune despre asasini că pedeapsa adevărată de care au parte nu este puşcăria sau execuţia în cazul în care sunt prinşi ci coşmarurile în care le apare  victima şi  îi întreabă: „De ce m-ai ucis?”

Să aibă oare coşmaruri domnul Blaga în care trebuie să răspundă dacă a meritat să le servească pe tavă liberalilor PDL-ul?

Nu mai au ce căuta în partid cei care mai vorbesc de PDL? Dar, oare atunci când a dus plocon PNL-ului partidul i-o fi întrebat dacă sunt de acord să fie serviţi la dejun ca fel principal iar la cină să fie obligaţi ca din portocalii să devină galbeni ca şofranul dar cu mărul în gură pe post de maimuţoi?

Copreşedintele PNL, Vasile Blaga, a afirmat că viaţa politică „nu mai seamănă cu ce a fost până acum” după crearea noului Partid Naţional Liberal, lupta electorală ducându-se pe viitor între două mari blocuri politice, respectiv PSD şi PNL.  

Blaga consideră că, la alegerile locale de anul viitor, pragul electoral de 5% va fi foarte greu de atins de alte formaţiuni în afară de PNL şi PSD.

„Nu mai seamănă campania de anul viitor şi viaţa politică cu ce a fost până acum. Acum este o bătălie în doi. Cu tot respectul, nu vreau să tratez altfel alte formaţiuni politice. În acest moment, bătălia este între un mare bloc de stânga, PSD, şi marele Partid Naţional Liberal. În zona lor sunt maghiarii, ei nu sunt partid şi, bineînţeles, încă se bucură de suportul cetăţenilor români de etnie maghiară. Foarte greu vor atinge alte partide pragul electoral de 5%. De aceea, privim cu mare atenţie modul de desemnare a candidaţilor pentru că ceea ce nu câştigăm noi are cele mai mari şanse să câştige PSD şi invers.

În acest fragment este inserat un detaliu cel puţin ciudat. Contrapune  marele  „bloc de stânga, PSD” şi „marele Partid Naţional Liberal”. Asta este o mare ordinărie manipulatorie.

Cumva pe cale logică mintea îţi este direcţionată spre concluzia că noul PNL fiind oponentul acelui bloc de stânga, automat el TREBUIE  văzut ca şi SINGURUL  reprezentant al dreptei.

Aparent chestia este susţinută şi de ceea ce vedem la TV. Vedem o luptă între doi … titani, resul sunt un fel de umplutură.

Adică un partid care se autodefineşte ca liberal (Liberaliusmul fiind o doctrină de centru cu cu un … altoi de stânga şi unul de dreapta care îl face să pară cumva labil când vine vorba de doctrină dar adaptabil când vine vorba de alianţe) va reprezenta şi zona creştin-democrată, zonă de sorginte conservatoare ADVERSAT NATURAL AL LIBERALISMULUI?

Să mă ierte Dumnezeu, dar asta e clar din filme cu proşti.

Şi nu e întâmplător. La „ruperea” din USL unul din primele gesturi ale liberalilor a fost acela de a se desprinde de ALDE (liberalii europeni) şi de a se înscrie în Partidul popular European… Cred că în prima fază au râs de s-ai spart creştin – democraţii din PPE de s-au spart.

Acest comportament poate avea o singură explicaţie. Dumnealor noii liberali au despre cunoştiinţele într-ale politicii a susţinătorilor lor cam aceeaşi părere pe care o are PSD despre electoratul său pe care îl consideră cel păuţin retardat (pot argumenta dacă e cazul).

Faptul că acest PNL ar fi singurul reprezentant al dreptei nu e tocmai o noutate. La ultimele alegeri prezidenţiale Iohannis, candidatul PNL era prezentat ca „reprezentantul dreptei”, iar faptul că a fost votat de aceasta a fost interpretat ca o dovadă de acceptare a acestei chestii.

Profund greşit, dacă în locul lui Iohannis ar fi fost un măturoi ar fi fost votat deoarece votul nu a fost pentru el ci împotriva lui Ponta.

Aberaţia că acest nou PNL se arogă drept stindard al Dreptei româneşti ar putea avea o singură corespondenţă: un partid republican naţionalist care să reprezinte şi interesele monarhiştilor şi ale minoritarilor.

Prezentă şi ea la conferinţa de presă „domnişo’ica” Alinuţa Gorghiu, cu zâmbetul acela satisfăcut de domnişoară care tocmai a petrecut o noapte de amor  memorabilă, devenit un fel de  avatar al ei, a declarat:

„Dacă s-ar înţelege măcar jumătate din filiale cum mă înţeleg eu cu domnul Vasile Blaga, fuziunea ar fi perfectă şi am câştiga alegerile locale mâine. Adversarul nostru nu este în interior, ci este PSD”, a declarat Alina Gorghiu.

Adică oamenii … ie fericiţi rău de tot.

Şi nici nu se putea altfel de vreme ce după o perioadă în care s-a prostituat ca la balamuc cu PSD în bordelul USL, brusc a trecut la mănăstire pe post de Sfântă Fecioară Stareţă. Şi culmea e că a fost aceptată drept virgină valabilă fără a trece măcar pe la spital unde să îşi facă o himenoplastie.

Care o fi diferenţa esenţială dintre acest amor de genul „ Foaie verde de carbid/ Se iubesc la infinit” dintre Alinuţa şi Vasilică, şi cele dintre Mircea şi Călin (Geoană şi Tăriceanu) sau Victor-Viorel şi Crin (Ponta şi Antonescu)? Cre că e un picuţ mai natural. În cazul de faţă doar unul din cei doi face pipi din picioare. În rest … aceeaşi prostituţie.

Tamă mi-e că acest amor profan prezentat ca un fel de amor sacru şi şaua pe care PNL încearcă să o pună pe foştii pedelişti va avea un efect cam la fel de pervers cum a fost oferirea pe tavă a PDL-ului de către Blaga&co.

Deşi se prezintă tot felul de sondaje evident făcute la comandă, în realitate, la alegerile parlamentare din acest mare, uriaş, grăsălan sau cum o mai fi numit PNL va rămâne simplu PNL.

Au fost o mulţime de lucruri care fac ca doar nişte masochişti veritabili din foştii susţinători PDL să mai pună botul.

– Primul gest inaceptabil a fost făcut exact după ce Alinuţa a fost NUMITĂ  şefă la PNL. S-a dus să îşi savuteze victoria la Antena 3 (Doamne ce se mai fandosea).

– Tot la Antena3 dar şi la România TV nu prea există talk-show-ri în care să nu fie şi liberali care se comportă ca şi cum ar fi membrii cu drepturi depline a USLO

– La prezentarea candidaturilor pentru locale nu odată au ieşit tot felul  de liberali (între noi fie vorba, vocile le tremurau să nu cumva să sune telefonul şi ă li se comunice că la poarta televiziunii îi aşteaptă duca DNA) care explicau cât de nocivi sunt eventualii potenţiali candidaţi proveniţi din PDL. De exemplu Boc. Acesta ia la orice oră în Cluj Napoca mai multe voturi decât poate lua întregul PNL pe judeţul Cluj. Practic dacă nu eşti atent nu ştii dacă emisiunea e live sau este o înregistrare din timpul lovituirii de stat care a încercat înlăturarea prin  forţă a lui Băsescu.

În încheiere aş dori să îi transmit lui Vasile Blaga că dacă are probleme când se aşează nu înseamnă că are hemoroizi. Durerea vine de la piciorul în cur luat pe când era Preşedinte la senat din partea USL (PNL+PSD) pentru a se putea aşeza Crin Antonescu. Era nevoie de asta deoarece pe perioada suspendării lui Băsescu, Antonescu ţinea neapărat să tragă la anghioase şi se se băşească după partidele de poker şi etnobotanice în cearceafurile fine de la Cotroceni.

I-aş mai transmite să fie atent la Alinuţa… nu se ştie ce boală îi poate transmite de la Lucian Isar (38 de ani), fostul ministru delegat pentru relatia cu mediul de afaceri in Guvernul Ponta (care a şi lăsat-o gravidă odată cu Krisztina Kormoczi, nevasta lui din acte, ocazie cu care se spunea că  Alina Gorghiu a facut imediat avort, deoarece ambitiile ei politice nu se asortau cu statutul de femeie insarcinata) sau de la Bogdan Olteanu … De la ăsta, ultimul domnul Blaga s-ar putea trezi cu cineştie ce boală de i-o cădea părul de va deveni singurul buldog chel din lume …

Gata .. PA.

P.S. Ca fapt divers, despre povestea povestea dintre Alina Gorghiu şi Lucian Isar, un  articol publicat la  30.06.2015 pe sitzeul cancan.ro

„Cel mai bine pazit amor din politica romaneasca! El e barbatul pe care Alina Gorghiu l-a tinut ascuns timp de 4 ani!”

( http://www.cancan.ro/actualitate/cel-mai-bine-pazit-amor-din-politica-romaneasca-el-e-barbatul-pe-care-alina-gorghiu-l-a-tinut-ascuns-timp-de-4-ani.html )

LIMBI CU TUŞĂ GOASĂ TRASE MOAŞTELOR UNUI TRIBUN CARE NU A LUAT NICIODATĂ DESTUL RUDOTEL

16 septembrie 2015 Lasă un comentariu

Dialog real …

– Ai auzit că a murit Vadim Tudor?

– Am auzit, să fie sănătos …

Corneliu Vadim Tudor a murit.

Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte dacă poate …

Doliu (1)

Corneliu Vadim Tudor

  1. Moartea lui Vadium Tudor a scos la iveală un lucru Românii sunt bolnavi rău de Sindrom Stockholm. Cu cât cinea a fost mai abitir de către Vadim în mizeriile lui media (România Mare şi Tricolorul), cu atât acum limbile pe care i le trage sunt mai apăsate.
  2. Oare Vadim Tudor nu ar trebui îngropat cu fundul în sus pentru a putea doritorii să îi tragă în moaşte limbile admirative şi după ce va fi băgat la „conservă” în loc cu linişte şi verdeaţă. Altfel se face acum o înghesuială teribilă…

Corneliu Vadim Tudor a fost adulat de unii, detestat de alţii şi considrat un măscărici care întotdeauna uita să ia destul Rudotel.

Cum a fost cu adevărat? Dumnezeu şau dracu ştie…

Indiferent cum în considera cineva, Corneliu Vadim  Tudor a fost un individ care nu putea trece neobservat.

Personal îl detestam pentru trecutul lui de lingău al familiei dictatorului Ceauşescu, radio Europa Liberă îl numea „poetul casei Ceauşescu” şi asta fără să greşească.

În 1989, atunci când Ceauşescu a fugit Vadim Tudor, ca orice laş veritabil, căuta un loc unde să se ascundă de teamă că dacă îl vor găsi revoluţionarii şi îl vor beli. Probabil, fiind Crăciun, deja se visa pe un platou cu mărul în gură şi legume în jur.

Au trecut acele zile şi a căutat o modalitate de a se afirma… a ales naţionalismul paranoind. Nu putea să stea în afara jocului politic dintr-un motiv foarte logic, el însuşi se considera vinovat de adularea familiei Ceauşescu.

A făcut un partid, a făcut câteva publicaţii şi s-a apucat să facă ce ştia că prinde la „turmă”. Scuipa venin şi arunca noroi în toată lumea… asta ştia să facă foarte bine.

Personal nu sunt destul de ipocrit încât să spun că jelesc moartea „măreţului tribun”, dar nici destul de mitocan încât să mă bucur …

Din punctul meu de vedere Corneliu Vadim Tudor a trăit cu 25 de ani mai mult decât trebuia… Atât…

JIGODIILE IPOCRITE

Cumea este că acum, după ce a dat colţul, unele lepre la fel de veritabile ca şi Vadim s-au apucat să îi treagă nişte limbi cu tuşe grosiere de-a dreptul.

Aproape că ai senzaţia că în curând vor începe demersurile de sanctificare a lui, sculptorii îi vor face bustul şi-l vor pune între Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare, sau între Mihai Eminescu şi Ion Minulescu, iar ziua morţii lui Vadim ar urma să fie declarată drept Ziua Naţional a Limbincurismului şi a Ipocriziei Mioritice.

Am rămas absolut stupefiat când cineva a zis că trebuie acum să îl vorbim de bine pe Vadim Tudor, după ce l-or îngropa avem vreme să „aruncăm cu noroi în el”, de parcă ar fi rău să arunci cu noroi într-un gunoi al istoriei.

Un adevărat teatru de prost gust, cu o ipocrizie care depăşea de departe bunul simţ a fost jucat de nişte jigodii care, mirabil, nu sunt la puşcărie încă, indivizi ca Dumitru Dragomir, Codrin Ştefănescu, Marius Marinescu, Flori Condurăţeanu au dat un adevătar spectacol de ipocrizie jelindu-l pe Vadim cam cum şi-ar jeli căţelul călcat de o maşină…

A fost un  spectacol absolut sinistru…

Cam la fel de sinistru pe cum este spectacolul care se desfăşoară acum, când scrie aceste rânduri la Antena 3…  Alessandra Stoicescu, arborând o  mutră cam la fel de întunecată de parcă i-ar fi decedat vibratorul aflat în funcţiune este la fel de tristă cum erat Mircea Badea şi Mihai Gâdea când Varanul, stăpânul lor, a intrat acolo unde îi e locul pentru un deceniu din care va face doi-trei ani,  nu mai conteneşte să mimeze durerea (evident, cu excepţia momentelor când camera ajunge la ea pe neaşteptate şi îşi reprimă fără prea mult succes adresat complice unuia sau altuia dintre invitaţi).

Dar asta nu mă miră, în fond, la cât rahat se mănâncă la Antena 3 teatrul jalnic din aceste zile este un fel de respiro … şi pe deasupra sincer sau nu, deplâng moartea cuiva care chiar a murit şi de care îşi vor aminti cam cu aceeaşi pioşenie cu care îşi vor amiti de D.Voiculescu după ce va muri. Rar, dar puternic…

Ce mă uimeşte este faptul că Irina Petraru, jurnalista de la B1TV (cea care a înlocuit-o pe Mădălina Puşcalău atunci când Cătălin Striblea a înlocuit-o pe Sorina Matei pentru că au refuzat să se alinieze frumos în noua echipă de scuipători de flegme şi lingători de buci la comandă. Aceasta, cu o nesimţire demnă de o cauză mai bună, aproape că ar fi vrut să îşi decoreze studioul cu o poză mare a lui Vadim …

Ce nu m-a uimit este graba cu care fostul securist, Patriarhul Daniel s-a grăbit să îşi trimită regretele eterne familiei lui Vadim Tudor.  În fond, cânva ambii erau colegi întru servirea Securităţii…

Cred că există doi oameni care sunt chiar datori să îi aducă lui Vadim omagii.

Gigi Becali pentru că a fost scos din puşcărie de Vadim şi dus la Bruxelles unde, cot la cot au făcut de râs ţara asta…

Un alt îndatorat este Ion Iliescu. Pentru că, mirabil sau nu, Vadim Tudor l-a făcut preşedinte a doua oară.

Scenariul a fost simplu. Ca Iliescu să ajungă  preşedinte al României era nevoie de cineva şi mai detestat decât el. Astfel, PDSR-ul de la acea vreme l-a ajutat pe ascuns pe Vadim să ajungă î turul doi eliminând ceilalţi candidaţi (aproape oricare din ceilalţi l-ar fi învins pe Iliescu). În turul doi, PDSR a lansat zicerea „Din  două rele, alegeţi răul cel mai mic”.

S-a creat atunci o adevărată fobie anti Vadim, o coaliţie formată din   media de la acea vreme, diaspora, partidele politice au creat o halucinantă alianţă temporară, fie că vorbim de partidele istorice, fie că vorbim de PDSR şi alte partide neocomuniste create din foşti securişti şi foşti comunişti.

Pur şi simplu Vadim era pericolul public numărul 1.

Ar fi multe de spus despre Vadim Tudor şi despre felul în care l-am perceput eu, dar  credcă e mai bine să încerc o scurtă biografie pe atât de neutră pe cât am să pot.

SCURTĂ BIOGRAFIE NEUTRĂ A JIGODIEI

Corneliu Vadim Tudor s-a născut la Bucureşti la data de 28 noiembrie 1949 şi a murit tot la Bucureşti pe 14 septembrie 2015.

În 1971 a a absolvit Facultatea de Filosofie, în perioada 1978–1979 a urmat la Universitatea din Viena un curs de istorie, ca bursier „Herder”, devenind doctor în istorie.

Înainte de 1989  Vadim Tudor a fost un apropiat al lui Eugen Barbu şi a lucrat la revista acestuia „Săptămâna”, fiind membru al PCR, din septembrie 1980 până la 5 iunie 1989, când, din cauza unor motive „politice, culturale şi personale”, şi-a depus carnetul PCR şi legitimaţia de ziarist pe adresa lui Nicolae Ceauşescu.

În Martie, ’90 înfiinţează revista „România Mare”, unde ocupă postul de redactor şef, a înfiinţat şi revista Tricolorul, pe care a folosit-o de-a lungul timpului ca armă media pentru a ataca politicieni, ziarişti şi alte persoane publice.

Împreună cu Eugen Barbu înfiinţează Partidul România Mare, un  partid de naţionalist, partid pe care l-a reprezentat în Parlament în mai multe legislaturi, din 1992 până în 2008. Este ales preşedinte al partidului (din 20 iunie 1991, reales în martie 1993 şi în noiembrie 1997).

Corneliu Vadim Tudor este senator de Bucureşti, ales la 27 septembrie 1992 şi la 3 noiembrie 1996. A fost secretar al Biroului Permanent al Senatului României (octombrie 1992 – noiembrie 1996).

În noiembrie 1996 a candidat la Preşedinţie, obţinând 4,72% din voturi.

CÎn total a candidat de cinci ori la preşedinţie, cel mai bun rezultat îl obţine în 2000. Câştigă în primul tur 3.178.293 de voturi. Intră în al doilea tur de scrutin, avându-l drept contracandidat pe Ion Iliescu.

În  2000,  Vadim Tudor a fost ales senator pe listele PRM Bucureşti pentru Senat, iar în vara anului 2009, acesta obţine mandat în Parlamentul European.

Lovitură dură pentru Vadim, pe 15 iunie 2013, reprezentanţii din 24 de organizaţii judeţene ale PRM au votat revocarea lui Vadim Tudor de la conducerea partidului, dar Tribunalul Bucureşti a decis  să fie repus în funcţia de preşedinte.

În anul 2014 tribunul a candidat din nou la preşedinţie, situânduse pe ultimele locuri.

În traiectoria sa politică Vadm Tudor a fost discipolul scriitorului Eugen Barbu şi era cunoscut prin prin izbucnirile sale temperamentale, cu caracter extremist-naţionalist, combinate cu retorica politcă dură, atât în publicaţiile sale, cât şi în apariţiile pe scena publică.

Spiritul său revarşard a determinat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să-l amedeze cu 3000 de lei pe Vadim pentru că a numit-o „prostituată” în repetate rânduri pe fosta candidată la parlamentare Anca Cârcu. În aprilie 2008 Tribunalul Bucureşti a decis ca acesta să-i plătească daune de 1.000 de lei şi să publice sentinţa în două publicaţii: Tricolorul şi România Mare.

Vadim Tudor a publicat 32 de cărţi, volume de poezie şi publicistică, unele editate în franceză, engleză şi arabă, şi a scris piese de teatru.

Tribunul a fost acuzat de promovarea unui discurs antisemit, cu accente rasiste, s-a opus Legii lustraţiei, înfiinţării CNSAS şi Legii Ticu, precum şi condamnării comunismului în Parlamentul României, fiind singurul care a făcut opoziţie cu ocazia prezentării raportului comisiei prezidenţiale, în decembrie 2006.

* * *

Absolut uimitor mi se pare un articol publicat de domnul profesor  Ioan Coja pe siteul dânsului personal  la data 11.12.2011

PRECIZARE (pe care o voi posta şi la finalul articolului importat de pe siteul domnului profesor Coja):

Având în vedere că, deşi la finalul articolului există un link spre un site de unde ar fi importat domnul profesor articolul îmi iau libertatea de a-l considera pe dumnealui drept autorul articolului. Asta deoarece nu precizează că ar fi vorba de un alt autor deşi  la adresa respectivă există un site închis de autor.

Dacă domnul profesor va preciza că nu dumnealui este autorul articolului voi face precizarea respectivă.

Domnul profesor Ion Coja, după cum mărturireşte chiar dumnealui a colaborat la publicaţiile lui C.V.T., “Tricolorul” şi “România Mare”. Autorul vorbeşte nici mai mult, nici mai puţin de prostia lui Corneliu Vadim Tudor, dar şi despre:

„Cascadele de injurii obscene, dezgustătoare şi nesusţinute de nici un fel de argumente pertinente, cu care-i potopeşte, practic, pe toţi oamenii publici din România, listele cu homosexualii din viaţa noastră politică (a publicat odată una în care n-a uitat pe nimeni, din nici un partid: Traian Băsescu, Adrian Năstase, Victor Ponta, Mădălin Voicu, Crin Antonescu, Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban, Gyorgy Frunda şi mulţi, mulţi alţii) …” , precum şi despre “ …buletinele medicale” care descriau simptomele aşa-zisului cancer de care suferă Traian Băsescu (leşinuri, hemoragii nazale puternice, paralizii temporare etc., care, de multe ori, necesitau, chipurile, intervenţia nu ştiu căror vrăjitoare aduse de Elena Udrea) şi pe care, cu încrederea lui oarbă şi naivă în “informatorii” săi confidenţiali (însărcinaţi, probabil, în realitate, să-şi bată joc de el), le-a publicat luni de-a rîndul în “Tricolorul” şi “România Mare …”.

Domnul profesor Coja vorbeşte şi de laşitatea „tribunului”. O „…probă a laşităţii “tribunului” este incredibila sa atitudine din aprilie 2011, cînd cei trei consilieri municipali ai PRM din primăria capitalei, Victor Iovici, Nicuşor Stan şi Adrian Roşeţi, au votat, în şedinţa Consiliului General de joi, 14 aprilie, în favoarea referendumului propus de Elena Udrea, pe atunci prezumtivă candidată la primăria Bucureştiului, prin care aceasta urmărea desfiinţarea actualelor sectoare şi creşterea prerogativelor primarului general….”

Iată articolul:

Adevarata față a lui Corneliu Vadim Tudor

În perioada noiembrie 2010 – mai 2011, am scris la “Tricolorul” lui Corneliu Vadim Tudor. Veneam de la revista “Naţiunea”, cel mai longeviv săptămînal din România, înfiinţat în 1990 de Iosif Constantin Drăgan. În octombrie 2010, înainte de a fi resuscitată de fostul ei redactor-şef şi de unul din colegii săi, “Naţiunea” îşi încetase apariţia din motive financiare, iar eu, profitînd de faptul că, la un moment dat, mi-a fost reprodus în “Tricolorul” un articol din hebdomadarul respectiv, i-am trimis o scrisoare lui Vadim, fără să-l cunosc cîtuşi de puţin (adresa lui figura în mai toate jurnalele, în cadrul diverselor hotărîri judecătoreşti publicate cu ocazia finalizării proceselor “tribunului”), întrebîndu-l dacă nu vrea să mă lase să scriu la ziarele lui şi precizînd în mod expres că n-am nici un fel de pretenţii, financiare sau de altă natură, singura mea dorinţă fiind aceea de a protesta, atît cît mă duc pe mine mintea şi talentul, împotriva criminalului şi dictatorialului regim portocaliu. A fost de acord şi, timp de vreo lună şi jumătate, am colaborat bine. Apoi, Vadim a fost de părere că scriu foarte bine şi m-a “promovat” editorialist, cu articolele publicate mereu pe prima pagină. Cu ocazia acestei “promovări”, însă, colaborarea noastră s-a deteriorat radical, căci “tribunul” a început (probabil din “grijă” pentru textele ce urmau să apară permanent pe pagina I) să-mi modifice articolele de cea mai stupidă şi nejustificată manieră. Am înţeles curînd că modificările cu pricina (nu de ordin ideatic, ci exclusiv stilistic) nu au nici o altă raţiune în afară de orgoliul său nemăsurat, de pamfletar şi scriitor minuscul, care se crede uriaş şi care, din această postură, se simţea obligat să-şi lase amprenta ineptă pe tot ceea ce scriam, căci nu putea admite că textele mele, de tînăr jurnalist, erau perfecte şi nu trebuiau atinse de pixul lui negru, sursă de “corecturi” tembele şi absolut nemotivate. Cunoscîndu-i infatuarea şi grobianismul, l-am suportat cîteva luni, apoi i-am trimis o nouă scrisoare, în care am îndrăznit să abordez chestiunea, rugîndu-l, pe cel mai politicos ton din lume, să-mi publice articolele fără modificări, ca la începutul colaborării noastre, şi precizînd din nou că nu-i cer NIMIC, nici bani, nici funcţii în partid, nici vreo slujbă cine ştie unde, singura mea dorinţă fiind aceea de a lua atitudine împotriva regimului care duce România în prăpastie, aşa cum făcusem şi pînă atunci, în articole extrem de dure, chiar violente, semnate permanent cu numele meu real – îndrăzneală fără precedent la “Tricolorul” sau “România Mare”, unde, de regulă, cu cît textele sînt mai dure, cu atît sînt mai anonime sau semnate cu pseudonime. Răspunsul – de care, de altfel, nu m-am îndoit nici o clipă şi care, în condiţiile menţionate, scoate perfect în evidenţă aroganţa meschină şi micimea sufletească a “tribunului” – a fost încetarea colaborării dintre noi. În cele ce urmează, vreau să descriu adevărata faţă a lui Corneliu Vadim Tudor, aşa cum am cunoscut-o pe parcursul relaţiei noastre profesionale şi prin intermediul manifestărilor lui publice.

Ce m-a şocat cel mai tare la Vadim, după ce am început să-l cunosc mai bine, a fost prostia lui, în sensul cel mai strict al termenului. Nu intenţionez sub nici o formă să-l împroşc pe preşedintele PRM cu injurii josnice şi neargumentate, în propriul lui stil, dar pur şi simplu nu există alt cuvînt. Personal, am avut posibilitatea de a contempla această prostie în toată plenitudinea ei, cu ocazia modificărilor despre care am vorbit mai sus, aduse de “tribun” articolelor mele, sub pretextul că le “îmbunătăţeşte”. Modificările astea denotau o asemenea neghiobie şi atîta încrîncenare în a strica nişte texte reuşite şi în a coborî, astfel, nivelul general al ziarului, încît mă uluiau, pur şi simplu! Exemplele ar putea fi nenumărate şi unele mai hilare şi mai jenante decît altele, dar, pentru că ele nu constituie subiectul exclusiv al acestui articol şi pentru a nu-i plictisi pe cititori, nu voi cita decît cîteva, dintre cele mai grăitoare. Astfel, titlul “Puterea poporului”, pus unui editorial în care exprimam ideea că, până la alegerile parlamentare din 2012, singurul care poate schimba starea de lucruri existentă în România este poporul, acelaşi popor care a ieşit în stradă în decembrie 1989, a fost schimbat în infantilul, dar mai agresivul “Numai furia populară îl poate răsturna pe golanul Băsescu”. Alt titlu – “Prostia unchiului Sam” – ,  în care analizam conţinutul cablogramelor trimise de ambasadorul SUA la Washington, cu prilejul suspendării lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al republicii, precum şi gafele comise de Statele Unite în general, în mai toate ţările în a căror politică internă s-au amestecat, a fost înlocuit cu banalul “Americanii nu înţeleg realităţile din România”, care nu acoperea decît parţial conţinutul articolului, dar, în mod sigur, nu din deferenţă faţă de yankei, căci, cu doar cîteva zile înainte, cu ocazia “execuţiei” lui Osama Ben Laden, Vadim însuşi scrisese şi a semnase, în “Tricolorul”, un articol în care vorbea despre “infantilismul”, “aberaţiile”, “minciunile” şi “nivelul” intelectual scăzut al americanilor şi al preşedintelui lor, Barack Obama. Finalul unui editorial satiric, intitulat de mine “Noi date istorice despre împăratul Traian, Elena din Troia şi Dacia Felix” (în care era vorba, bineînţeles, despre Traian Băsescu, Elena Udrea şi ura obsesivă a preşedintelui împotriva lui Dan Voiculescu), a fost modificat prin adăugarea unei ultime fraze, fără nici cea mai mică legătură cu restul textului, care spunea ceva despre foştii curteni cu sex incert ai împăratului, ce intonau un imn de slavă în amintirea tiranului mort: “Noi sîntem uslaşii lui Traian” (aberaţie flagrantă, căci “uslaşii” – membrii USL – sînt, evident, opozanţii lui Băsescu, nu “curtenii” lui); în conformitate cu acest final absolut cretin, formula citată a fost utilizată şi ca titlu, în locul celui ales de mine. Închei suita exemplelor cu articolul intitulat “Cîinii de pază ai javrei ordinare (II)“, căci era urmarea unui editorial anterior, în care-i analizam, în ordine alfabetică, pe principalii jurnalişti băsişti din România şi scriam despre ei că, din cîini de pază ai democraţiei, au devenit cîinii de pază ai şefului statului. Ei bine, titlul menţionat a fost schimbat în “Lacheii din presă”, ceea ce a rupt orice continuitate cu precedentul articol, făcîndu-i, probabil, pe cititorii care parcurseseră primul text, să se întrebe de ce, fiind vorba, evident, de o continuare, cel de-al doilea nu poartă acelaşi titlu, iar pe cei care nu-l parcurseseră şi care, din noul titlu, nu-şi puteau da seama că este vorba despre o a doua parte, să se întrebe de ce am început trecerea în revistă a “lacheilor” abia de la litera “L” (Ioana Lupea), omiţîndu-i pe Horia Alexandrescu, Grigore Cartianu, Ion Cristoiu, Emil Hurezeanu ş.a. Cred că faza asta, cu schimbarea titlului unui articol care este continuarea altuia, este unică în presa mondială şi că nici un patron de ziar n-a mai fost vreodată atât de neghiob încât să-şi dea singur stângu-n dreptul, băgându-şi cititorii-n ceaţă de bunăvoie şi nesilit de nimeni!!!

Dar, dincolo de toate aceste modificări de ordin “stilistic” şi de multe altele, Vadim a operat în textele mele şi unele “corecturi gramaticale”, la fel de prosteşti. Astfel, ori de cîte ori am folosit cuvîntul “putere” (cu sensul de “putere politică”, desigur), el a înlocuit “p”-ul mic cu unul mare, ca şi cum ar fi fost vorba de un nume propriu, greşeală pur şi simplu grosolană (celebrul lingvist român Alexandru Graur are un articol cît se poate de edificator în acest sens). În alt loc, în care scriam ceva despre “televiziunea publică”, a înlocuit, de asemenea, “t”-ul mic cu unul mare. De altfel, aşa stau lucrurile în cazul tuturor textelor publicate în “Tricolorul”: ori de cîte ori apar, în mijlocul unor propoziţii, cuvinte ca “planetă”, “televiziune”, “conferinţă de presă”, “istorie”, “mare” (este vorba despre întinderea de apă) etc., ele sînt tipărite cu iniţiale majuscule, ca şi cînd ar fi vorba despre nume proprii (?!). Cuvîntul “mase” este tipărit invariabil cu doi “s” (ca pe vremea stalinismului!), ba chiar, la un moment dat, într-un articol scris chiar de sine, dar nesemnat, în propoziţia: “Îţi dăm, noi, o sugestie”, “maestrul” a încadrat subiectul – “noi” – între virgule, separîndu-l atît de predicat, cît şi de complementul direct!!! Toate aceste greşeli de scriere (căci nu sînt altceva) demonstrează cît se poate de clar că, în ciuda vastelor şi incontestabilelor lui cunoştinţe în materie de istorie şi de literatură, Corneliu Vadim Tudor nu este un adevărat om de cultură, aşa cum îi place atît de mult să se pretindă, ci doar un individ care a acumulat multe informaţii în anumite domenii, dar care nu ştie să le folosească şi care habar n-are să scrie corect limba română; dacă nu sînt însoţite şi de o oarecare inteligenţă nativă, cunoştinţele înmagazinate în cutia craniană nu te fac om de cultură.

În afara stricăciunilor inepte aduse articolelor mele, însă, prostia crasă a lui Corneliu Vadim Tudor reieşea şi reiese din întreaga sa manieră de a face presă, care-l defineşte, fără drept de apel, ca pe un bezmetic, lovit de streche şi lipsit de orice raţiune. Cascadele de injurii obscene, dezgustătoare şi nesusţinute de nici un fel de argumente pertinente, cu care-i potopeşte, practic, pe toţi oamenii publici din România, listele cu homosexualii din viaţa noastră politică (a publicat odată una în care n-a uitat pe nimeni, din nici un partid: Traian Băsescu, Adrian Năstase, Victor Ponta, Mădălin Voicu, Crin Antonescu, Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban, Gyorgy Frunda şi mulţi, mulţi alţii), insistenţa ridicolă cu care apără “drepturile” cîinilor vagabonzi, pînă şi în discursurile ţinute în Parlamentul European (total nepotrivită pentru un politician care se pretinde serios şi se vrea “tribunul” unei naţii), sondajele de opinie halucinant de ireale, pe care numai un retardat le poate crede, care situează PRM-ul pe locul doi în preferinţele electoratului, iar pe preşedintele său pe locul întîi, cînd, în realitate, partidul de zbate sub pragul electoral necesar pentru a intra în Parlament, “buletinele medicale” care descriau simptomele aşa-zisului cancer de care suferă Traian Băsescu (leşinuri, hemoragii nazale puternice, paralizii temporare etc., care, de multe ori, necesitau, chipurile, intervenţia nu ştiu căror vrăjitoare aduse de Elena Udrea) şi pe care, cu încrederea lui oarbă şi naivă în “informatorii” săi confidenţiali (însărcinaţi, probabil, în realitate, să-şi bată joc de el), le-a publicat luni de-a rîndul în “Tricolorul” şi “România Mare”, pînă cînd chiar şi el şi-a dat seama că preşedintele nu mai moare odată şi a fost nevoit să le sisteze – toate acestea, deci, arată limpede, în afară de “calitatea” lui umană, şi coeficientul de inteligenţă extrem de scăzut al lui Vadim, care practică un jurnalism inferior chiar şi celui de tip OTV.

Şi pentru că un om prost se comportă ca atare în toate împrejurările vieţii, “tribunul” ne dovedeşte cît îl duce minte şi prin prestaţiile lui televizate, pe parcursul cărora “face politică”. Pentru că omul acesta (deşi cred că mă hazardez, numindu-l “om”) n-a avut niciodată nici cel mai mic program politic, “ideile” sale rezumîndu-se la “patriotismul” de operetă (Samuel Johnson, scriitor englez din secolul al XVIII-lea, spunea că “Patriotismul este ultimul refugiu al unei lichele”), la înjurarea din gros a maghiarilor (nu că nu ar merita-o) şi a adversarilor politici de orice culoare şi la datele istorice sau citatele din oameni celebri, înşirate ca mărgelele pe aţă, fără nici cea mai mică legătură cu subiectul emisiunilor la care participă, numai şi numai pentru a se da în stambă, cu disperarea neamului prost care ţine cu tot dinadinsul să arate că şi-a depăşit condiţia socială şi “a-nvăţat carte”, cum se spune, şi care, pentru asta, vomită de-a valma toate cunoştinţele îngurgitate într-o viaţă (pînă şi anul, luna, ziua şi ora la care s-a născut Adolf Hitler!), mai întrebîndu-i din cînd în cînd pe cei prezenţi în studiou, cu un surîs de toată jena, suficient şi încîntat de sine, întipărit pe faţa buhăită: “Păi ce faci, cutare, nu iei notiţe?”. Acelaşi procedeu – datele istorice şi citatele vomitate aiurea pe masa din platou – este folosit, de multe ori, şi cu un alt scop decît cel de a se da mare şi a se legitima ca uriaş om de cultură: acela de a-şi masca incompetenţa crasă vis-a-vis de problemele reale cu care se confruntă ţara şi românii şi la care orice om politic demn de acest nume ar trebui să aibă un răspuns. Ţin minte, de pildă, că, recent, acum cîteva luni, invitat la emisiunea “Subiectiv” de pe Antena 3, realizată de Răzvan Dumitrescu, şi întrebat de amfitrion ce măsuri concrete ar lua el pentru a redresa economia naţională, dacă ar fi preşedintele republicii, Corneliu Vadim Tudor, pus evident în încurcătură de această întrebare, a bătut cîmpii copios, în stilul său caracteristic, afirmînd ritos că, pînă la urmă, România va ieşi din criză, că poporul nostru a avut întotdeauna o mare putere de regenerare şi argumentîndu-şi spusele cu exemplul situaţiei critice în care s-a aflat guvernul ţării în timpul primului război mondial, cînd a fost nevoit să abandoneze Bucureştiul în mîinile germanilor şi să se refugieze la Iaşi, ceea ce, pînă la urmă, n-a împiedicat săvîrşirea României mari!

O altă trăsătură de caracter a lui Vadim este laşitatea. Este arhicunoscut sistemul de apărare pe care-l foloseşte “tribunul”, ori de cîte ori cineva se plînge că a fost calomniat în publicaţiile sale: pretinde că nu el a scris textul respectiv (întotdeauna anonim sau semnat cu un pseudonim, fireşte) şi că, mai mult decît atît, nici măcar n-a avut cunoştinţă de publicarea lui, căci “un patron de ziare nu poate şti chiar tot ce se publică în jurnalele sale”. L-am auzit de nenumărate ori rostind această frază, în cadrul apariţiilor lui televizate, iar un profesor pe care l-am avut în facultate, Victor Ernest Maşek, azi dispărut, ne-a povestit odată, mie şi colegilor mei, că, întîlnindu-l pe liderul PRM într-un loc public, cu nu mai ştiu ce ocazie, l-a întrebat de ce a scris despre el, în “România Mare”, că este “cavalerul de Curlanda al lui Andrei Pleşu” (aluzie la o închipuită relaţie homosexuală între cei doi), iar Vadim i-a dat acelaşi răspuns: “Nu am scris eu articolul cu pricina şi nici n-am ştiut de publicarea lui”. Or, ca fost colaborator la “Tricolorul”, eu ştiu cît se poate de bine că scuza aceasta este o minciună ordinară şi că nimic nu se publică în ziarele “tribunului” fără ca acesta să-şi dea acordul explicit şi să întreprindă “corecturile” de rigoare; nu o dată, domnul Dumitru Avram, redactor-şef de facto la “Tricolorul” şi un om extrem de cumsecade, mi-a cerut să-i trimit textele mele pînă cel tîrziu la ora 17.00, căci în jurul orei 18.00 “vine şefu’, ca să vadă ziarul”, înainte de-a se tipări. Şi-apoi, chiar dacă n-aş fi la curent cu acest lucru, stilul vadimian de împroşcare cu lături este inconfundabil şi perfect recognoscibil, astfel încît orice negare devine de prisos. 

O altă probă a laşităţii “tribunului” este incredibila sa atitudine din aprilie 2011, cînd cei trei consilieri municipali ai PRM din primăria capitalei, Victor Iovici, Nicuşor Stan şi Adrian Roşeţi, au votat, în şedinţa Consiliului General de joi, 14 aprilie, în favoarea referendumului propus de Elena Udrea, pe atunci prezumtivă candidată la primăria Bucureştiului, prin care aceasta urmărea desfiinţarea actualelor sectoare şi creşterea prerogativelor primarului general. Că acei trei consilieri n-au votat cum au votat de capul lor, este la mintea cocoşului, în condiţiile-n care ştiut este că, în PRM, nimeni nu cutează să mişte-n front fără ordinul expres al lui Vadim, iar Iovici, Stan şi Roşeţi au votat toţi trei la fel, ca la o poruncă. În plus, tot atunci a părăsit partidul Codrin Ştefănescu, indignat de poziţia adoptată de PRM în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, atitudine pentru care l-a învinuit în mod public pe Vadim, despre care a spus că “face opoziţie doar de formă”, că “în realitate este sluga lui Traian Băsescu” şi că “nu e un justiţiar, aşa cum vrea să pară, ci un fariseu”. Responsabilitatea liderului PRM în votul dat de consilierii săi este, deci, mai mult decît evidentă, iar motivele care l-au determinat să acţioneze astfel sînt, probabil, strîns legate de panica manifestă care l-a cuprins atunci cînd a fost dat în judecată pentru scandalul pe care l-a făcut cu ocazia evacuării sale din sediul central al partidului, sub acuzaţiile de obstrucţionare a justiţiei şi de ultraj adus unui magistrat aflat în exerciţiul funcţiunii, pentru care riscă nişte ani buni de închisoare; altfel spus, Vadim a încercat un “troc” cu PDL-ul: eu vă dau referendumul, voi mă lăsaţi în libertate. Dar opinia publică a ghicit imediat tot acest joc, şi-a dat perfect seama, asemenea lui Codrin Ştefănescu, că “tribunul” însuşi şi-a pus consilierii din primăria capitalei să voteze pentru referendumul Elenei Udrea, astfel încît Corneliu Vadim Tudor a început să-şi piardă cu repeziciune şi bruma de popularitate care-i mai rămăsese. Atunci, în disperare de cauză, preşedintele PRM s-a lepădat, pur şi simplu, de consilierii sus-numiţi, sub pretextul mincinos că ar fi acţionat singuri, bălăcărindu-i în comunicate de presă şi sancţionîndu-i “în conformitate cu prevederile statutului”, într-un acces de o laşitate şi de o josnicie fără precedent, care se confundă cu ticăloşia!

Tot ca un laş s-a comportat Corneliu Vadim Tudor şi atunci cînd, după cum am scris şi mai sus, s-a trezit dat în judecată pentru scandalul monstru pe care l-a făcut cu ocazia evacuării PRM din sediul său central, scandal inutil, pînă la urmă, în condiţiile-n care, într-un final, “tribunul” nu şi-a dezminţit reputaţia de clovn şi s-a lăsat dus “din grijă pentru căţeluşii” săi, bruscaţi, vezi Doamne, de poliţiştii şi jandarmii prezenţi la faţa locului. Atunci, cu prilejul acelui scandal, printre multe alte gesturi “eroice”, Vadim i-a azvîrlit executorului judecătoresc Paula Şomîldoc un pahar cu apă în plină figură. Pe urmă, după ce s-a văzut încolţit de justiţie, a minţit în mod repetat, evident, din laşitate, că intenţia lui a fost să arunce conţinutul paharului respectiv peste capul Paulei Şomîldoc, nu în faţa acesteia, dar şi-a calculat greşit mişcarea! Nu vreau să discut aici dacă întregul comportament adoptat de Vadim în afacerea evacuării a fost sau nu corect (pot să înţeleg revolta, în faţa unei decizii nedrepte), ţin doar să scot în evidenţă laşitatea acestui individ jalnic, care, după ce comite anumite gesturi, refuză să le recunoască şi să şi le asume bărbăteşte, minţind, de cea mai penibilă manieră, că, de fapt, a vrut să facă altceva, dar nu i-a ieşit! 

Şi pentru că tot a venit vorba de minciunile vadimiene, să mai amintim una: “tribunul” se laudă non-stop că e creştin şi se bate-n piept cu credinţa lui, arătînd camerei de luat vederi, ori de cîte ori are ocazia, “Noul testament”, cu care umblă permanent la piept. Ceea ce nu vrea el să spună, iar de către alţii s-a spus mult prea rar, este că, de fapt, e un apostat, care a renegat credinţa ortodoxă strămoşească (el, “marele patriot”!), pentru care au luptat Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul şi atîţia alţi eroi ai acestui neam, şi s-a afiliat unei secte dubioase şi obscure, ai cărei membri îşi spun “creştini după Evanghelie”. De aici şi înjurăturile cu care l-a împroşcat pe blîndul patriarh Teoctist, pe vremea cînd trăia, incluzîndu-l chiar, alături de regele Mihai şi de Ion Iliescu, într-un discurs ţinut în Parlament, în categoria “celor trei bătrîni care terorizează România”  (sic!) şi care trebuie să se retragă din viaţa publică (ceea ce nu l-a împiedicat, totuşi, mai tîrziu, la înmormîntarea lui Teoctist, cu acel cameleonism scîrbos ce-l caracterizează şi cu acea disponibilitate de-a pupa unde a scuipat, specifică neamurilor proaste, să-l elogieze într-o cuvîntare). Dar hai să zic că apartenenţa lui la secta “creştinilor după Evanghelie” i-o trec cu vederea; la urma urmelor, mulţi sectanţi sînt buni creştini şi oameni cumsecade, chiar dacă nu aparţin unei biserici oficiale. Chiar şi aşa, însă, Vadim nu se poate numi “creştin”, căci doctrina lui Isus ne învaţă să fim umili, buni şi iubitori, iar el este un ins de un orgoliu monstruos şi de-o răutate rar întîlnită, care insultă pe toată lumea, folosind cele mai abjecte formule, şi face rău pe unde poate, lovindu-şi adversarii şi colaboratorii care îndrăznesc, uneori, să aibă alte păreri decît ale sale. Este atît de meschin şi de impotent sufleteşte omul ăsta, încît sentimentele lui “creştineşti” se limitează la cîinii vagabonzi, pentru care a dezvoltat o adevărată şi ridicolă obsesie.

Continuu portretul moral al lui Corneliu Vadim Tudor cu două trăsături care merg mînă-n mînă: megalomania şi apucăturile dictatoriale. Scriitorului acestuia mărunt şi ziaristului acestuia obscur şi dubios, pe care istoria literaturii îl va încadra în categoria poeţilor minori, iar istoria presei în cea a jurnaliştilor de scandal, acestui fost poet de curte al lui Nicolae Ceauşescu, care-l pupa cu rîvnă-n fund pe “geniul Carpaţilor” şi proslăvea “frumuseţea”  (sic!) sau “nobleţea sufletească” a consoartei acestuia, în versuri simpliste, aproape naive – “E Elena Ceauşescu,/ Suflet nobil şi vibrant,/ Mamă bună, om politic/ Şi prestigios savant./ Înţeleaptă-i este fapta,/ Năzuind spre viitor,/ Tot cu cinste sta în dreapta/ Marelui conducător.” – ,  i s-a-nfipt în creier ideea falsă că este genial, pe toate planurile – literar, jurnalistic, politic… – şi nu mai tolerează nici un sfat şi nici o părere contrară, de la nimeni, comportîndu-se şi acţionînd cum îl taie pe el capul, fără să-şi dea seama că, astfel, se face permanent de rîs şi-şi dă cu stîngu-n dreptul. De aceea au plecat din partidul lui, sătui să facă sluj în faţa unei nulităţi autogonflate, sau i-a dat el afară pe toţi oamenii de valoare – Corneliu Ciontu, Mihai Lupoi, Lucian Bolcaş, Codrin Ştefănescu ş.a. – ,  rămînînd cu un singur acolit mai notoriu, dar deloc apreciat, Marius Marinescu-”Bideu”.

Iată-l, deci, pe adevăratul Corneliu Vadim Tudor, în toată “splendoarea” lui: prost, laş, ticălos, fals creştin, meschin, rău, megaloman, tiran… Aproape că-mi vine să-i spun “monstru”, dar cuvîntul este prea mare pentru el. Vadim nu are nici măcar anvergura necesară unui monstru. Este doar un biet măscărici, un om incompetent şi mic, veşnic candidat la funcţia supremă în stat, pe care o ratează de fiecare dată cu succes, şi care, de cînd a-nfiinţat partidul, n-a fost în stare să convingă mai mult de şapte procente din electorat, ba chiar, la alegerile din toamna anului 2008, n-a mai reuşit nici măcar să bage PRM-ul în Parlament. Degeaba urlă el isteric, după fiecare tur de scrutin în care-o ia din nou în barbă, că a fost “furat ca-n codru”, că nu-l crede nici dracu’: toate eşecurile suferite de PRM (şi, de cînd există, partidul ăsta n-a avut decît eşecuri) i se datorează lui. Românii îl percep pe Vadim aşa cum este şi puţini, foarte puţini îi acordă încrederea lor. Corneliu Vadim Tudor este un balast pentru partid, o ghiulea pe care PRM-ul o trage după el. De aceea, iniţiativa Organizaţiei de Tineret a Partidului România Mare, de a se distanţa de “tribun” şi a-i cere să părăsească şefia partidului, mi se pare binevenită şi lucidă. Iar marea masă a partidului trebuie să urmeze neîntîrziat exemplul Organizaţiei de Tineret, dacă vrea ca PRM-ul să evite distrugerea totală şi să intre-n Parlament, la alegerile de anul viitor. Daţi-l jos pe Corneliu Vadim Tudor din fruntea PRM, înainte să fie prea tîrziu!!! Ce-aveţi de pierdut, oameni buni? În Parlament nu mai sînteţi, sediu central nu mai aveţi… Mai jos decît v-a tras “tribunul”, nu puteţi ajunge! Sancţionaţi-l! Dacă sînteţi uniţi şi curajoşi, nu vă poate face nimic!

sursa: http://luptadeclasa.wordpress.com

Articol importat de pe:

 Siteul personal al domnului profesor Ioan Coja

Data publicării: 11.12.2011

PRECIZARE :

Având în vedere că, deşi la finalul articolului există un link spre un site de unde ar fi importat domnul profesor articolul îmi iau libertatea de a-l considera pe dumnealui drept autorul articolului. Asta deoarece nu precizează că ar fi vorba de un alt autor deşi  la adresa respectivă există un site închis de autor.

Dacă domnul profesor va preciza că nu dumnealui este autorul articolului voi face precizarea respectivă.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 127 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: