Mara Mareș, drăguța candidată candidată a PNL, a devenit cea mai tânără deputată din Parlamentul României. Bravo Mara !!!

La vârsta de doar 24 de anișori, domnișoara Mara Mareș, candidată din partea PNL la alegerile parlamentare, a reușit să obțină un loc la Camera Deputaților devenind cel mai tânăr deputat din  Parlamentul României.

Mara a votat la  Săvăstreni, satul bunicilor ei și, la ieșire de la vot a declarat pentru presă: 

„Am votat pentru tineri, am votat pentru o Românie educată și normală! Am votat pentru o pentru o Românie în care tinerii să aibă condiții mai bune, o Românie în care tinerii să conteze cu adevărat! Invit pe toți cei care cred în tineri și în faptul că tinerii au nevoie de a fi mai bine reprezentați să facă la fel. Să meargă la vot! Să aleagă pentru tineri, pentru viitor!”.

Frumoasa  brașoveancă a fost preferată de fosta lideră a PNL, Alina Gorghiu a pus-o pe un loc elegibil, în detrimentul unor  liberali cu greutate din județ.

Luni, 12 Decembrie 2016, după ce a aflat scorul de la exitpoll, Mara a scris pe contul său de Facebook:

 

”Campania a trecut, votul s-a încheiat, încep să se contureze rezultatele și primele concluzii.
În ceea ce mă privește, aș dori în primul rând să le mulțumesc tuturor celor care au ales să vină la vot, dar și celor care m-au susținut și m-au încurajat în toată această perioadă!
Acest vot și acest mandat obținut mă onorează și mă obligă să dau tot ce am mai bun pentru a face, ca parlamentar, lucruri concrete pentru brașoveni și pentru toți românii!
Felicitări, câștigătorilor! Iar cei mai câștigați din aceste alegeri sunt cei care au decis că votul lor contează. Curaj, celor care nu au obținut ceea ce și-au dorit în urma acestor alegeri!
Ne așteaptă o perioadă dificilă. O perioadă în care avem ca principală misiune reconstruirea pe baze sănătoase a dreptei din România. Și asta o vom putea face numai dacă vom conștientiza că miza nu este o luptă cu un partid sau altul, miza reală o reprezintă recâștigarea încrederii cetățenilor și bunăstarea acestora!

Ganduri bune,

Mara”

Ce să zici? Are oarece vrăjeală în ea drăguța domnișorică, vorbește ca un om mare … 😀

Bravo Mara !

Această prezentare necesită JavaScript.

Bunăciuni de votat

Această prezentare necesită JavaScript.

Deoarece această clasă politică nu are ce să propună pentru a mai fi credibilă și-a scos la înaintare bunăciunile…

Câteva din ele:

Mara Mareș (PNL)

Partidul Național Liberal atacă locurile din Camera Deputaților cu tânăra Mara Mareș (24 de ani). Absolventă a Liceului St. Clare’s, Oxford, a Facultăţii de Studii Europene şi Internaţionale din cadrul King’s College, University of London, candideză pe listele PNL Brașov.Tânăra a lucrat pentru organizația neguvernamentală Expert Forum și pentru Fundația Konrad Adenauer din România. Activează de un an în organizația de tineret a partidului.

Şeila Abdulamit (PSD)

O tânără speranță a PSD este Şeila Abdulamit, aflată pe poziția a 16-a pe lista PSD București la Camera Deputaților. Șeila a fost remarcată de Liviu Dragnea, un adevărat descoperitor de talente de sex feminin. Absolventă a Facultăţii de Electronică, Telecomunicaţii și Tehnologia Informaţiei din cadrul Politehnicii Bucureşti, Şeila a fost secretar şi, apoi, preşedinte al Uniunii Naţionale a Studenţilor din România. Din aceeași organizație a răsărit pe listele PSD și fostul ministru al Sănătății, Nicolae Bănicioiu.

Adela Lupșe (PRU)

Adela Lupşe, cunoscută în mediul public drept „isterica de la Naţional TV“, a intrat în politică,. Se află pe listele PRU Ilfov la Camera Deputaţilor, pe poziția a șasea. „Adela Lupşe este pe locul 6 din 7 la Ilfov pe lista de deputaţi. Nu este un loc eligibil. Colegii din judeţul Ilfov s-au gândit că trebuie găsit cineva capabil să lupte în dezbateri TV cu Clotilde Armand. Adela Lupşe este Clotilde Armand din Ilfov”, a declarat liderul PRU Ilfov, Bogdan Diaconu, citat de wowbiz.ro. Nu știm dacă îi va putea ține piept candidatei USR, însă Adela Lupșe n-ar avea nici o problemă să câștige o dezbatere pe teme legate de frumusețe și prezentări de modă.

Andreea Vrajă (ALDE)

Liderul organizației de tineret a ALDE, Andreea Vrajă, speră să facă o vrajă pe 11 decembrie și să acceadă în Parlamentul României. Tânăra se află pe loc eligibil la Camera Deputaților în Timiș. A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara în anul 2014 și vrea să demonstreze că tinerețea e un atu în bătălia politică.

Magdalena Bistriceanu (PMP)

Magdalena Bistriceanu e unul dintre candidaţii PMP care atrage toate privirile. La cei 45 de ani ai săi, Bistriceanu nu e la prima experienţă politică. Pe vremea când PSD era condus de Mircea Geoană, actualul candidat al PMP era imaginea social-democraţilor. Timpul a trecut, iar Bistriceanu a ajuns în partidul lui Traian Băsescu şi va candida la pe listele PMP Constanţa, scrie adevarul.ro.

Vasilica-Steliana Miron (PNL)

Tot pe listele PNL se regăseşte şi Vasilica-Steliana Miron, senatoare care a reuşit să se evidenţieze nu prin iniţiativele legislative, ci prin pasiunea pentru modă şi unele declaraţii controversate. În aprilie 2015 aceasta a afirmat că indemnizaţia de parlamentar nu-i ajunge nici de coafor. „Prefer hainele şi pantofii de la producătorii locali. Am şi discount-uri foarte mari. Noroc cu soţul meu şi cu părinţii mei că mă susţin financiar. Din salariul de la Parlament nu mi-ar ajunge banii nici pentru coafor“, este declaraţia senatoarei. Aceasta e pe locul doi de Senat la PNL Suceava, conform adevarul.ro.

Elena Udrea (independent)

„Blonda de la Cotroceni” nu renunță la politică, în ciuda problemelor de imagine pe care le are. Elena Udrea (42 de ani) s-a înscris în cursă ca independent pentru un post în Camera Deputaților. Este, de departe, cea mai cunoscută femeie care candidează la scrutinul din 11 decembrie, dar și cea mai înstărită. Ea deţine două terenuri intravilane în Capitală, unul de 4.412 mp, altul de 5.001 mp. De asemenea, Udrea, mai deţine jumătate dintr-un teren intravilan de 596 mp tot în Capitală, şi un sfert dintr-un alt teren de 607 mp, aflat, de asemenea, în Bucureşti. Toate aceste terenuri i-au rămas Elenei Udrea în urma divorţului de Dorin Cocoş. Fostul ministru al Dezvoltării Regionale are în posesie şi patru terenuri agricole în judeţul Călăraşi, cu o suprafaţă totală de 40 de hectare. Nu în ultimul rând, la capitolul proprietăţi imobiliare, Udrea deţine şi un sfert dintr-un imobil de 635 mp în Bucureşti.

Galerie Foto

Candidată PSD: Andreea Cosma… penala fiică a penalului Președinte al Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma

Mai e un pic și se încheie o campanie electorală din care nu am înțeles nimic ca m-ar putea face să mă duc la vot.

Am văzut pe diferite televiziuni o defilare de fețe care băleau la gândul că ar putea ajunge la cașcaval, am văzut fețe care au fost mai prezente la televizor decât realizatorii de emisiuni încât ar putea să își treacă prezența pe ecranul televizorului ca prima ocupație, oricum, respectiva activitate fiind mult mai consistentă decât prezența la Parlament unde  cică ar fi titulari de mandate.

Am văzut indivizi care recitau niște chestii care li s-au spus de echipele de campanie, ”programul poate fi văzut pe siteul X sau Y” fiind cea mai des folosită expresie.

Există ceva interesant, totuși, cam pe la toate partidele, în calitate de candidați au apărut fețe noi, niște bunăciuni cu alură de starlete (da, de filme pentru adulți). Fie în spatele feței nu era nimic fiind un fel de afiș animat, fie persoana are oarece notoritate, uneori nu tocmai una care ar face onoare persoanei, fie unele din ele având marea calitate de a fi progeniura cuiva.

Andreea Cosma

De exemplu Andreea Cosma, fiica de 43 de anișori a Președintelui Consiliului Judeţean Prahova, penalul Mircea Cosma condamnat la 8 ani pentru fapte  corupţie.

Cum fetele seamănă cu tații nici această bunăciune nu prea face exepție, și ea având oarece conflicte cu legea. Andreea  a fost audiată în dosarul de evaziune fiscală în care a fost arestat fostul consilier guvernamental Marcel Păvălean.
Juna prahoveancă,  este urmărită penal într-un dosar de evaziune fiscală şi spălare de bani, în care prejudiciul este de 35 de milioane de euro. Procurorii au decis şi instituirea sechestrului asigurător asupra conturilor cabinetului notarial pe care fiica preşedintelui CJ îl deţine.
Tatăl ei nu ştie nimic
Dosarul vizează declarări de deconturi de TVA, ca urmare a unor operaţiuni comerciale derulate în perioada 2012-2013, cu contribuabili asimilaţi firmelor de tip fantomă. În acest caz, se vorbeşte de sume de peste 300.000 de lei care au fost ridicate ulterior în numerar fără nici o justificare legală.
Ca notar, Andreea Cosma ar fi autorizat toate aceste operaţiuni comerciale. Preşedintele CJ Prahova spune că nu ştie nimic despre implicarea fetei lui în acest dosar.
“Fiica mea este de vineri în China. Nu am vorbit cu ea şi nu ştiu nimic despre asta. Eu şi fiica mea suntem familii separate”, a declarat Mircea Cosma.

Andreea Cosma

Bunăciunea, nefiind fiica lui Neica Nimeni a făcut o nuntă  nuntă în care a îngropat vreo 250.000 €
În 2009, Andreea s-a căsătorit cu un om de afaceri libanez, Rami Saad, iar nunta a fost una cu fast, costurile depăşind 250.000 de euro. Pentru că fericitul eveniment a avut loc la Beirut, invitaţii din România au avut la dispoziţie un avion Charter care i-a transportat şi au fost cazaţi într-un hotel de lux.
Înainte de a deveni doamna Saad, însă, Andreea a cochetat cu scena şi visa să devină cântăreaţă. Chiar a scos un videoclip care la vremea respectivă s-a bucurat de ceva succes.
În 2010, tânăra a născut o fetiţă, care este mai mult în grija bunicilor de la Ploieşti, iar Mircea Cosma îşi rezervă timp pentru a se plimba cu nepoţica de care este foarte mândru. Andreea Cosma este sora deputatului PSD Vlad Cosma.

Da, e unul din cele mai bune exemplu despre ce ne propun partidele, în acest caz PSD să votăm … penali sau urmași ai penalilor. Nici nu e de mirare dacă însuși Dragnea, șeful PSD, este condamnat penal în urma unei sentințe ră,ase definitive.

Dacă ar fi să găsesc o asemănare cu ceva, în această campanie, turmei de votaci, un fel de ovine năuce, li se propun mai mulți lupi … să aleagă între ei, democratic.

Cred că azi am auzit esența acestei campanii (fraza e spusă de Adriana Săftoiu sau de unalt invitat la emisiunea de la B1 tv la care participa și ea): ”Oamenii trebuie să voteze deoarece doar așa se pot legitima aleșii”.

Deci, când or fura vor spune că ei nu pot fi trași la răspundere deoarece este împotriva poporului pe care l-au votat …

Da, pentru asta trebuie să voteze fraierimea română, pentru a hotărî cine îi va fura de acum încolo … în numele lui, al poporului ….

Alinuța iar a vorbit după principiile sale: „Dacă Cioloș nu e, nimic nu e” și „ Meritele sunt ale mele, vina a voastră”

Cea mai liberală dintre Alinuțe, și anume Alina Gorghiu, președinta numită nu aleasă a PNL are un principiu de neschimbat: ”Dacă Cioloș nu e nimic nu e” și unul pe care pare a și l-a schimbat un pic, de la ”Meritele sunt ale mele, vina e a lor” la ”Meritele sunt ale mele, vina e a noastră.”

Aflată la Timișoara Alina Gorghiu a declarat că dacă nu se va realiza majoritatea parlamentară care să dea viitorul premier, anume Dacian Cioloş, răspunderea nu va fi doar a sa, ci şi a celor din Biroul Politic Naţional şi a şefilor de filiale, scrie presa.

Astfel că prezidenta liberală spune că va cere   demisii în lanţ dacă Dacian Cioloş nu va fi premier după 11 decembrie evident ea neconsiderând că ar trebui să facă asta. 

“Nimeni din PNL nu fuge de demisie şi nu-şi pune problema să nu-şi asume răspunderea. Suntem într-un moment în care, însă, trebuie să discutăm de rezultate. Performanţa în politică se măsoară în voturi şi în procente, nu se măsoară altfel, oricât ne-am dori. În PNL, conducerea fixează target pe fiecare judeţ. Evident că există un target şi pe Timiş şi evident că nu-l voi face public, e o strategie internă a partidului. Dacă majoritatea parlamentară care să dea premier în persoana lui Dacian Cioloş nu se face, răspunderea nu este doar a Alinei Gorghiu, ci va fi a tuturor din Biroul Politic Naţional şi a tuturor şefilor de filială care nu produc rezultatul la care s-au angajat”, a spus Alina Gorghiu.

Gorghiu mai spune că e cazul ca  PNL să înveţe că performanţa se premiază, dar că se sancţionează şi contraperformanţa, evident în mintea sa creață asta neaplicându-se rezultatelor lamentabile de la alegerile locale.

“PNL trebuie să înveţe că performanţa se premiază şi contraperformanţa se sancţionează. În acest partid, de-a lungul vremii, din păcate, nu prea s-a sancţionat contraperformanţa. Dar partea bună este că eu am convingerea că în 11 decembrie va fi o performanţă electorală a PNL. Cred că Timişoara se va mobiliza la vot, cei din judeţ se vor mobiliza şi vor înţelege că PSD înseamnă stagnare la nivel naţional, rugină, balast, rebut. Mizez pe un scor bun la Timiş, care să însemne o impulsionare la nivel naţional, un scor care să arate că nu domnul Dragnea şi echipa sa pot face în continuare legea în România aşa cum o consideră de cuviinţă”, a afirmat cea mai liberală dintre liberale fosta domnișorică devenită, între timp, cea mai liberală dintre mămic.

Poate își va aminti că pentru a deveni un președinte statutar la PNL trebuie să treacă printr-un congres. Parcă văd că și după aceste alegeri va spune că nu e momentul…

Să sperăm că până la jumătatea secolului acesta se va găsi un moment, dacă nu, măcar în a doua.

P.S. Oare s-o fi considerând providențială de nu consideră că și ea ar trebui să fie aleasă și nu numită?

 

MELANIA CINCEA: ”Două din cele cinci partide cu şanse … nu au inclus în programul de guvernare niciun un cuvânt despre relaţia României cu UE, cu SUA, cu NATO.”

Melania Cincea face, ca de obicei, o  scurtă, dar extrem de  interesantă analiză a partidelor cu șanse reale de a intra în  Parlament la alegerile generale din decembrie.

”Două din cele cinci partide cu şanse de a intra, în 11 decembrie, în Parlament nu au inclus în programul de guvernare niciun un cuvânt despre relaţia României cu UE, cu SUA, cu NATO. Ceea ce trebuie să fie un semnal de alarmă.” – scrie frumoasa și talentata jurnalistă bănățeană.

Chiar și doar citatul de mai sus, cu care deschide articolul, cred că e suficient pentru a trezi interesul…

Lectură plăcută:

Votul din 11 decembrie: pro-Vest sau pro-Est

Două din cele cinci partide cu şanse de a intra, în 11 decembrie, în Parlament nu au inclus în programul de guvernare niciun un cuvânt despre relaţia României cu UE, cu SUA, cu NATO. Ceea ce trebuie să fie un semnal de alarmă.

PNL a inclus în programul de guvernare – care vine în completarea proiectelor prezentate de Dacian Cioloş, prin Platforma România 100 – un capitol dedicat Apărării. Aici este prevăzută, printre altele, asigurarea anuală prin bugetul de stat a minimum 2% din PIB pentru sistemul național de apărare (adică, ceea ce se anunţă a fi o condiţie pentru rămânerea în NATO, impusă de noua administraţie americană). Iar în Platforma România 100 , a lui Dacian Cioloş – pe care PNL a anunţa că-l susţine ca premier, după paralamentare – actualul prim-ministru îşi declară susţinerea pentru „o Românie care contează în Uniunea Europeană și în NATO”.

PMP are şi el inclus în programul de guvernare un capitol consistent pe tema „Europa, atlantism, românii din străinătate”. PMP anunţă, printre altele, susţinerea consolidării „profilului de stat aliat european cu vocaţie transatlantică, cu rol stabilizator şi predictibil în regiune.” Iar în privinţa rolului României în cadrul NATO, pune accent pe dezvoltarea sistemului NATO de apărare antirachetă, pe întărirea legăturii transatlantice între Aliaţi şi pe consolidarea prezenţei regionale a NATO: „Parteneriatul Strategic cu SUA reprezintă dimensiunea fundamentală a politicii externe şi de securitate a României.”

USR are şi el inclus în programul de guvernare un capitol dedicat României în lume. „Vrem o Europă puternică, unită și solidară, capabilă să facă față unor provocări majore. (…) Credem că soluțiile nu pot fi individuale, naționale, ci trebuie să fie europene”, se arată în programul USR. Iar în privinţa NATO, se subliniază că „apartenența României la NATO și Parteneriatul Strategic cu SUA sunt esențiale pentru securitatea națională.”

În programul de guvernare al celui mai mare partid, PSD, care atinge iarăşi filonul naţionalist, „Împreună, îndrăznim să credem în România!” – un program la care, după parlamentare, va adera şi ALDE –, nu se pomeneşte nimic despre politica externă a României, nici despre relaţia cu SUA, UE şi NATO. Un aspect spre care ar trebui să privim nu doar cu atenţie, ci şi cu îngrijorare. Din cel puţin trei motive:

1. Pentru că noua administraţie de la Washington şi-a anunţat intenţia – explicabilă şi necondamnabilă – de a lăsa în afara NATO acele state care nu plătesc pentru propria Apărare, adică, acele state care nu sunt interesate de acest aspect. E o măsură care, în actualul context geopolitic foarte tulbure, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru orice clasă politică responsabilă, mai ales din zona care a fost zeci de ani sub influenţa URSS. Dar şi o măsură ce i-ar putea veni mănuşă unei clase politice care, ajunsă la putere, şi-ar dori schimbarea orientării strategice a ţării. Şi care, în noul context, invocând lipsa de bani sau nejustificarea creşterii cheltuielilor cu Apărarea, ar ridica din umeri în faţa unei astfel de decizii, dramatice pentru un stat ameninţat să reintre în orbita Kremlinului. De altfel, zilele trecute, fostul premier social-democrat Victor Ponta a anunţat că aceasta este o cheltuială pe care PSD şi ALDE nu o vor susţine.

2. Pentru că PSD, secondat de oameni grupaţi acum în ALDE, a oferit, în perioada USL, indicii că ar fi dispus să arunce zarurile geopolitice în altă direcţie şi să forţeze Parteneriatul Strategic cu SUA. Să ne amintim de câteva episoade:

• Anunţarea unui Parteneriat Strategic cu China. Anunţul, făcut de Victor Ponta în septembrie 2014, nu a fost precedat de un acord al CSAT şi nici nu a fost însoţit de nicio explicaţie oficială. În plus, nu a ţinut cont că România are deja un parteneriat strategic încheiat cu SUA şi că nu poate avea interese militare egale şi cu SUA, şi cu China şi, eventual, şi cu Rusia. Cu China există un parteneriat de cooperare, dar una este un parteneriat de cooperare, alta, un parteneriat strategic care, cel puţin teoretic, implică o componentă de securitate şi apărare.
• Înlăturarea de la tribuna oficială a Parlamentului României a drapelului UE, rămânând doar cel al Chinei comuniste şi al României. Episodul a avut loc în noiembrie 2013, în timpul Forumului economic China – Europa Centrală, la solicitarea expresă a delegaţiei chineze. Nu a contat că România este membră UE, nici că la acest forum erau prezenţi oficiali ai statelor din toată Europa Centrală şi de Est. După acest episod, nimeni din partea Puterii nu s-a simţit dator cu vreo explicaţie. Nici faţă de popor, nici, mai cu seamă, faţă de UE.
• Laudele aduse Chinei, de Ziua Americii, la Ambasada SUA. În iulie 2013, premierul Victor Ponta, invitat la recepţia dată de Ambasada SUA la Bucureşti, în cinstea sărbătorii Zilei Americii: „Tocmai m-am întors dintr-o vizită într-o ţară extraordinară, un bun prieten al României.” Nu a fost clar dacă a fost o inabilitate diplomatică sau un mesaj bine ticluit.
• Anunţarea unei unei noi „viziuni a politicii externe”.  Cu o zi înainte de începerea vizitei primului-ministru Victor Ponta în China, în vara lui 2013, Bogdan Diaconu, pe atunci deputat PSD şi colaborator al postului guvernamental rus, Vocea Rusiei, declara: „Cred că turneul asiatic al premierului reprezintă numai începutul unei noi viziuni a politicii externe“. Dacă vârful PSD, adică al Puterii, nu ar fi fost în asentimentul lui, am fi asistat la o delimitare oficială de aceste afirmaţii.
• Susţinerea USL de către Rusia. Ca o tuşă de culoare pe acest tablou o dă susţinerea susţinerea USL la putere de către Rusia. Postul guvernamental rus, Vocea Rusiei avea o secţiune în limba română unde era lăudată USL şi înfierat Occidentul şi unde oameni ai USL erau colaboratori. Această secţiune dedicată României a fost inaugurată în 4 iunie 2012, deci la o lună după instalarea la putere a USL, care a avut ca primă misiune lovitura de stat şi îndepărtarea de la putere a preşedintelui pro-americabn şi pro-occidental Traian Băsescu, şi închisă în 10 decembrie 2014, deci după câştigarea alegerilor de către Klaus Iohannis. Perioadă în care UE, Cancelarii occidentale şi Departamentul de Stat al SUA au fost atacate pe diferite voci.

3. Pentru că, în momentul de faţă, şansa unei majorităţi parlamentare de dreapta – deci formată din partide care îşi declară susţinerea României pe axa pro-occidentală – pare infimă. Ea ar putea exista în cazul unei mobilizări la vot a electoratului de dreapta şi în cazul în care PNL ar face o alianţă post-electorală, cu USR, PMP şi UDMR – maghiarii fiind exceptaţi din start, de PSD, de la o alianţă post-electorală. E, însă, puţin probabil ca PNL să meargă pe această variantă, date fiind recentele declaraţii beligerante ale liderului liberal Alina Gorghiu la adresa lui Traian Băsescu şi dată fiind opţiunea declarată a PNL pentru Dacian Cioloş, ca premier, în condiţiile în care şi Traian Băsescu ţinteşte, declarativ, spre aceeaşi funcţie. În plus, rămâne de văzut cum va fi convins electoratul de dreapta, încă nehotărât măcar să meargă la vot. Un vot care va fi pro-Vest sau pro-Est.

Autor: Melania CINCEA

Articolul poate fi citit și pe siteurile:

TIMPOLIS – un reper al cetății și

Puterea a Cincea.

Data publicării: 24 noiembrie 2016

 

CORINA REBEGEA: ”O indescriptibila stare de discomfort a cuprins capitala Statelor Unite in prima zi dupa alegeri.”

Dupa alegerile din America – atmosfera de plumb si militantism

Not My President – “Trump nu e presedintele meu” e sloganul care a scos in strada mii de americani nemultumiti de rezultatele alegerilor. Unul dintre principiile fundamentale ale jocului democratic – care a dat multa apa la moara criticilor lui Donald Trump dupa ultima dezbatere din campanie – este ca una dintre parti trebuie sa fie dispusa sa piarda. Emotiile par insa a fi mai puternice decat acceptarea rationala a principiului fara de care democratiile ar deveni neguvernabile. Si spatiul media e ocupat de emotia dezbaterilor despre ce va face Presedintele Trump si cum va arata lumea dupa ianuarie 2017.

O indescriptibila stare de discomfort a cuprins capitala Statelor Unite in prima zi dupa alegeri. O zi de miercuri ploioasa, figuri prelungi, ecranele telefoanelor ruland continuu stiri, Facebook si Twitter pentru orice element de noutate sau poate pentru putina consolare. O tanara urca in autobuz cu ochii in lacrimi. Nimeni nu zambeste si nu saluta. Unul dintre posturile locale intervieveaza trecatori in fata nou inauguratului Muzeu National pentru Cultura si Istoria Afro-Americana: “nu sunt dezamagit, sunt ranit” – e unul dintre raspunsuri.

Washington DC a votat covarsitor (93%) pentru Hillary Clinton asa ca nu e surprinzator ca atmosfera din DC e mai curand de inmormantare. Social media a devenit un spatiu de terapie de grup dar si de organizare civica a unei multitudini de comunitati virtuale (cineva m-a adaugat pe un grup dedicat femeilor progresiste) care cauta modalitati de a limita ceea ce tabara liberala anticipeaza a fi un dezastru pentru relatiile inter-rasiale, drepturile minoritatilor, femei si in general democratia americana. Iar pe site-ul Casei Albe unde se inregistreaza petitiile se strang semnaturi pentru reconsiderarea rezultatelor alegerilor.

Statele Unite nu sunt pregatite sa revina la business as usual, mai ales dupa protestele de joi. De altfel, alegerile au deschis cutia Pandorei iar profundele diviziuni din societatea americana au iesit la iveala. Niciun discurs unificator nu le mai poate pune la loc. Realitatea demografica a lovit ambele tabere aproape cu aceeasi intensitate si a dezvaluit o America taiata fix in doua.

Dincolo de zgomotul creat de dezbaterile neincetate si fluxul continuu de stiri, mesaje, comentarii, ingrijorarile imediate vin din incertitudine. Nimeni nu poate spune cu precizie ce va face noul presedinte, desi se dezbate neincetat, pe toate canalele.

Privind in afara, marea necunoscuta momentan e cu cine si ce va (re)negocia presedintele Trump. Daca ne uitam la discursul de campanie si programul electoral, ne putem imagina un presedinte Trump care va folosi puterea executiva ca sa intoarca unele dintre cele mai importante decizii ale administratiei Obama, printre care Obamacare sau Acordul de la Paris privind schimbarile climatice sau acordurile comerciale.

Pe de alta parte, unii analisti cred ca prima parte a mandatului ar putea fi marcata de blocaje. Daca noul presedinte va vrea sa isi construiasca o echipa din afara sistemului, va dura foarte mult, iar intre timp va trebui sa se sprijine pe o birocratie ostila. Dincolo de speculatii, masinaria politica nu va fi chiar atat de usor de pus in functiune incat sa modifice imediat si fundamental politica externa a Statelor Unite, chiar daca intr-unele dintre zonele importante din administratie echipele de tranzitie au inceput deja sa negocieze si sa stabileasca prioritatile. La o saptaman de la alegeri au aparut si primele nume, nu mai putin controversate decat candidatul insusi – deloc in masura sa linisteasca armatele de comentatori, analisti, activisti sau protestatari.

Privind spre interior, intrebarea fundamentala e ce au invatat cele doua mari partide americane din aceste alegeri si cum se va manifesta in practica separatia si echilibrul puterilor. Ce motivatie va avea Partidul Republican – castigator absolut – sa priveasca lucid la cauzele care l-au propulsat pe Donald Trump, un corp strain de altfel, pana in Biroul Oval si sa gaseasca o cale de a comunica si cu cetatenii, acum inspaimantati, din cealalta tabara. Aceeasi intrebare ar trebui sa si-o puna si Democratii, aflati intr-o si mai mare criza de capital politic. La scara globala, soarta democratiei americane intereseaza pe toata lumea si la nivel minim ar trebui ca macar sa nu dea oportunitatea populistilor sau extremistilor sa se bucure si sa transmita felicitari.

Pe termen scurt insa, nu se vor intampla schimbari dramatice. Democratii isi vor continua doliul, iar protestele se vor stinge incet-incet, in functie si de cum vor reactiona autoritatile, de modul in care vor fi reflectate de presa si de discursul formatorilor de opinie care incep sa-si mai tempereze tonul alarmist – drumul de la retorica de campanie si sloganele de tabloid (bumper sticker slogans) pana la actiuni prezidentiale nu va chiar atat de direct. Ingrijorator ramane totusi faptul ca, la o saptamana dupa alegeri, mesajele care instiga la ura nu s-au atenuat. Dimpotriva, din toata tara vin relatari despre inscriptii rasiste sau anti-imigranti, svastici desenate in universitati sau mesaje politice propagate in scoli, chiar printre elevii foarte mici. In DC, unul dintre ziarele locale ruleaza pe Twitter raportari de astfel de intamplari de la locuitorii din zona metropolitana a capitalei, iar tabloul nu e unul prea incurajator.

Va fi totusi fascinant sa vedem ce se va intampla in urmatoarele doua luni pana la inaugurarea noului presedinte, pentru care se pregatesc deja proteste, si in ce mod se vor canaliza toate aceste mijloace de defulare colectiva in participare politica. Vocile din jur au schimbat deja discursul de la “pe repede inainte pentru alegerile din 2020” la “democratia americana are toate resursele” ca sa nu se sfarame sub greutatea unui lider de forta (ceea ce ne dorim si pentru democratiile europene care vor trece prin exercitii electorale curand).

Intre timp si Donald Trump se va obisnui cu ideea ca a devenit presedintele Statelor Unite si ca il asteapta patru ani de solitudine si atentie microscopica pentru zecile de decizii cruciale pe care va trebui sa le ia zi de zi. Iar pentru toti americanii care declarau inainte de alegeri ca abia asteapta sa se termine ca sa-si reia viata, va deveni poate evident ca asta nu se mai poate.

Autor: Corina Rebegea

Sursa: contributors.ro

ELECTORAL: Domnilor/doamnelor politicieni, poftiți votul meu …

Este campanie electorală… Tot felul de reprezentanți ai ”tagmei jefuitorilor” ne cer votul. Fie au mai fost parlamentari, fie vor și ei …

Promit cu nerușinare tot ce cred ei că vrem să auzim, evident, fără nici cea mai mică intenție de a-și respecta promisiunile.

Această infectă clasă politică este aceeași care și-a permis să nu respecte un referendum validat în condițiile legii. Ba mai mult, au refăcut legea referendumului în așa fel încât data viitoare să se valideze orice ne-ar cere. Practic ne-au luat dreptul de a refuza o întrebare pe care ne-o pun.

Ni se spune că dacă nu ne place un candidat să îl votăm pe altul? Adică ai o listă în care trei sferturi, primii, cei cu șansele cele mai mari sunt penali, în listă fiind inserați și câțiva despre care nu se știe ce mizerii au făcut și ne cer să votăm lista votând pentru cel pe care îl vrem… ete fleoșc, pasărea mihai viteazu, vorba cuiva.

Personal nu voi vota niciodată o listă de candidați în care există cel puțin o persoană asupra căreia planează supiciuni că ar fi comis ilegalități … deci pur și simplu nu voi vota NICI O LISTĂ.

Nu am cum să votez liste în care văd cel puțin un nume al cuiva de care știu că a votat împotriva justiției blocând cercetarea cuiva, nu am cum să votez pe cineva a cărui avere a crescut mult mai repede decât îi permit veniturile legale, a cuiva bănuit de participare la acte de corupție.

De 26 de tot luăm țeapă, fie votând pentru cineva,împotriva cuiva … rezultatul? România este o țară în care veniturile majorității oamenilor sunt ridicole, o țară în care oamenii sunt asasinați în spitale de boli pe care le iau acolo, o țară în care  nimic nu pare a merge ca într-o țară respectabilă în care cetățeanul este respectat cât de cât.

Cu fiecare emisiune electorală în care apar tot felul de lepre ce îmi promit marea cu sarea,  gândul fiindu-le  de fapt doar la bunăstarea lor și a grupurilor infracționale din care fac parte îmi crește greața față cea mai infectă categorie de oameni din țara asta: politicienii ..

Așa că, votul meu va fi cel din imaginea de mai sus …

P.S. Aștept să îmi spună cei care sunt deja parlamentari și vor să mai fie:

• De cîte ori au fost la serviciu în ultimul an, în campania anterioară se arătau extrem de interesați de mandatul de parlamentar?
• În virtutea cărei legi își permit să își ia vacanță în timpul campaniilor electorale beneficiind totuși  de indemnizațiile și celelalte privilegii ca și cum ar fi fost la serviciu?
• Câte din promisiunile electorale din campania anterioară le-au îndeplinit sau au încercat măcar?
• Cu ce bani și-au finanțat ultima campanie electorală? … și mai am, pentru altădată …
• Ce au făcut,concret, pentru creșterea nivelului de trai în țara aceasta? În fond, eu sunt reprezentanți acestui popor …
• Cam ce sume au încasat de când sunt parlamentari?