Arhiva

Archive for the ‘Învăţământ – Educație – Cultură’ Category

NOUTATE … În acest an unele manuale se comasează câte două în aceeași carte

12 Septembrie 2017 2 comentarii

Anul acesta școlar a adus câteva schimbări în ceea ce privește manualele. Manualele la diferite materii vor fi comasate în aceeași carte.

Manual de Religie și Sex

 Apariția manualului de Sport este deja o chestiune cunoscută, dar nu e singura schimbare pe care ministrul Liviu Pop a implementat-o. Domnul ministru a propus și a aprobat ca, pentru ca elevii să nu mai fie obligați să care ghiozdane foarte grele să comaseze la unele materii oarecum compatibile manualele în aceeași carte.

Un astfel de manual este, de exemplu, cel pentru clasa a VII-a în care se comasează manualul pentru Religie și cel pentru Sex.

Manualul a fost bine primit de elevi, profesori și părinți, aceștia din urmă exprimându-și nemulțumirea că partea de Religie a trebuit să fie aprobată de Patriarhia Ortodoxă Română. Nu toți elevii sunt ortodocși.

”Am considerat că cele două materii – ne-a declarat domnul ministru Liviu Pop – Religia și Sexul sunt materii compatibile care tratează subiecte asemănătoare. Legat de partea cu materia SEX am considerat că este bine ca imaginile și consultanța să fie făcute de Alina Plugaru, o profesionistă în domeniu, partea cu religia am considerat că trebuie aprobată de Patriarhia Ortodoxă Română deoarece BOR a sponsorizat 75% din costuri. Oricum este unul din cele mai reușite manuale dacă ne gândim că fiecare lecție este ilustrată pe câte un  CD făcut profesionist care intră în prețul manualului.

Dacă acest experiment va fi bine primit, intenționăm ca de la anul să comasăm toate materiile asemănătoare, de exemplu manualul de Geografie cu cel de Matematică.”

 

GABRIELA FIREA – un primar cu biografia falsificată

11 Septembrie 2017 2 comentarii

Gabriela Firea

GABRIELA FIREA – un primar despre care nu știm exact nici măcar cum se numește

Conform siteului său, gabriela-firea.ro , Gabriela  s-a născut la Bacău pe 13 iulie 1972 și se numea Vrânceanu. Cu numele Firea s-a ales în 1993 când s-a măritat cu Răsvan Firea, căsătorie care a dura, după cum se precizează în biografia respectivă, 17 ani, deci până la sfârșitul lui Ianuarie  2010 când soțul a decedat având vârsta de 54 de ani.

Văzând că îndoliata văduvă păstrează încă numele soțului mort ai zice că a fost dragoste mare nu glumă. Atât de mare încât în septembrie același am era deja măritată cu Florentin Pandele. 

Ceea ce miră este faptul că încă apare în public cu numele mortului.

MARIAJUL FIREA – PANDELE –  A tunat și i-a adunat.

Așa cum se va vedea mai jos, bibliografia primăriței generale bucureștene e una asupra căreia plutește o gravă acuză de falsificare. Nici actualul soț, Florentin Pandele,  nu e mai breaz. 

La 07 Septembrie 2016, siteul b1.ro publica o știre care ni-l arată pe Pandele drept un plagiator ordinar.

”Consiliul General al CNATDCU (Consiliul Național de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare- n.a.)scria  b1.ro – a respins rapoartele Comisiilor de lucru care stabileau că Petre Tobă şi Florentin Pandele nu au plagiat în lucrările lor de doctorat.

Vicepreşedintele CNATDCU, Marius Andruh, a precizat că au existat 29 de voturi împotriva celor două rapoarte, două în favoarea lor și nouă abţineri.

Astfel, s-a stabilit că rapoartele sunt incomplete și că verdictul final va fi dat de o altă Comisie, ce va fi formată din persoane din afara Consiliului

”E o degringoladă pornită de la faptul că, în Comisia de științe militare din noul CNATDCU, care a fost reîmprospătat acum câteva luni, s-a ales să fie numiți oameni din cele trei universități: Academia SRI, Academia de Poliție și  Universitatea Națională de Apărare.

Cum credeți că cineva de la o universitate unde sunt sute de cazuri de plagiat, colegi ai acelor oameni care au permis să se scrie teze de doctorat plagiate, ar putea să spună că da, e o situație în care s-a plagiat masiv.

Pentru a fi departe de orice suspiciune, Comisia trebuia făcută de experți externi, profesori români care predau în alte state, care pot spune ce e si ce nu e plagiat.

Și un copil de clasa a patra poate spune dacă pagina din stânga seamănă cu pagina din dreapta”, a susținut pentru B1 TV jurnalista de investigație Emilia Șercan.”

GABRIELA FIREA ȘI-A FALSIFICAT BIOGRAFIA

Pe același site al său, gabriela-firea.ro, Gabriela Firea spune (citez): ”La Bacau am urmat cursurile scolii generale nr. 8 din cartierul Letea si apoi ale Liceului de aviaţie Henri Coanda, de unde am m-am ales cu pasiunea pentru cuvantul scris, gratie minunatului profesor de Limba Romana Gheorghe Iorga.
Studiile mi le-am continuat la Bucuresti, unde am urmat cursurile Facultatii de Litere, specializarea Stiintele Comunicarii, pe care am absolvit-o in 1994. Apoi, am dorit şi o specializare în economie, urmând cursuri postuniversitare şi academice la Academia de Studii Economice : Mecanisme valutare şi fiscale internaţionale, Management bancar şi bursier, precum şi un curs de brokeraj.”

Problema e legată de specializarea ”Științele Comnunicării” pe care se laudă că a urmat-o la Facultatea de Litere din București și pe care zice că a absolvit-o în 1994 s-a înființat abia cu un an înainte, în 1993 iar, după cum se va vedea mai jos, durata studiilor acolo era de 4 (patru ani).

La 29 September 2016, catavencii.ro, publica articolul ” Ooo, viața mea, ooo, biografia mea!” scris de Dragoș Pătraru.

Acesta, absolvent și el al Facultății de Litere București, spune nu doar că Firea nu putea absolvi în 1994 specializarea Stiintele Comunicarii de la Facultatea de Litere București deoarece studiile durează patru ani iar secția respectivă se înființase cu doar un an înainte ca Firea să termine facultatea, în 1993, dar știe și motivul pentru care actuala primăriță a Capitalei ar fi comis falsul:  fără specializarea Științele Comunicării nu ar fi putut ocupa funcția de consilier de imagine a lui Mugur Isărescu în 1999.

Ooo, viața mea, ooo, biografia mea!

Autor: Dragoș Pătraru

Articol publicat de siteul: Cațavencii.ro,

la data: 29 September 2016

Scrie doamna Gabriela Firea, în biografia dânsei, pe blog-ul personal: ”Studiile mi le-am continuat la București, unde am urmat cursurile Facultății de Litere, specializarea Științele Comunicării, pe care am absolvit-o în 1994”.

Doamnă Firea, nu trageți, sunt eu, Lăscărică! Am făcut aceeași facultate, să știți! Da, și eu ca fetele, tot la Litere, tot la Comunicare și Relații Publice, cu un masterat după, în Modele de Comunicare. Doar că eu am făcut-o mai târziu, iar dumneavoastră, prea devreme, doamnă!

Devreme în sensul că ați intrat la specializarea asta când ea nici nu era înființată, doamnă Firea. Ceea ce, să recunoaștem, este o performanță. Adică acum înțeleg de ce v-a luat domnul Pandele. Ochi de doctor, frate!

Ca să ne înțelegem, doamnă Firea. Specializarea Comunicare și Relații Publice s-a înființat în 1993. Știu asta pentru că am participat, în 2013, ca absolvent, la sărbătoarea prilejuită de împlinirea a douăzeci de ani de existență a secției. Deci în 1994 n-aveați cum să terminați la Științele Comunicării. Doar dacă ați făcut patru ani într-unul (așa se făcea atunci). Dar nu s-a întâmplat asta, pentru că dumneavoastră ați absolvit, de fapt, la Litere, specializarea Bibliologie, adică vă pregăteați temeinic să deveniți bibliotecar.

Mai mult, să știți că m-am interesat și n-ați terminat în 1994, așa cum susțineți, ci în 1997. Înțeleg că ați avut și un an de întrerupere de studii, când ați rămas prima dată gravidă. Ceea ce e bine, și eu mi-am dorit copii de tânăr, să pot să mă-nțeleg cu ei.

E, aflați că azi specializarea Bibliologie nu mai există, ea a fost denumită Științele Informării și ale Documentării – moamă, ce tare sună acum, e pă informare, pă documentare, pă de-astea, e de pus în CV! – și a intrat sub marea pălărie a Științelor Comunicării. Dar și când ați dat examen de admitere, și când ați dat examen de licență, treaba pe care ați făcut-o se numea Bibliologie. Pfai, acum îmi dau seama că puteți să le spuneți ăstora mai săraci cu duhul că Bibliologia este știința care se ocupă cu studiul Bibliei. Tot o ardeți dumneavoastră pe credință, așea!

Nu mai spun că erați printre cei mai slabi din grupă, pentru că nu vreau să fiu rău. Până la urmă, e normal, ceilalți nu aveau copii de îngrijit, puteau să învețe temeinic să devină bibliotecari. Niște tocilari, doamnă, n-ai cu cine!

Așa cum ați fi făcut și dumneavoastră când făceați meseria asta, m-am întrebat: bine-bine, dar de ce să fi mințit doamna Firea în CV? Să fi fost pentru a ”justifica” ocuparea funcției de consilier de relații publice și imagine pe lângă nea Mugur Isărescu, în 1999? Sau ați avut nevoie de această schimbare a specializării pentru a putea da bine ca șef al Departamentului de Comunicare al Guvernului? Eu cred că tot vă puneau, doamnă, nu trebuia să mințiți. Ce, dacă treceați acolo că sunteți bibliotecar, credeți că vă puneau la biblioteca Guvernului? Că doar nu studiile v-au dus în acele poziții…

Dar dacă așa e, să nu uitați să modificați acolo, repede, în CV: Facultatea de Litere, specializarea Primărie – spații verzi.

P.S. În contextul în care Firea și-a falsificat specializarea la care zice că a absolvit Facultatea de Litere, oare facultatea respectivă chiar a absolvit-o? Sau, ca să mergem și mai departe cu întrebările, măcar BACALAUREATUL l-o fi luat cu adevărat? Întreb și io … 

 

 

 

 

Adriana Săftoiu în acuză într-o scrisoare deschisă pe Premierul Tudose că este … de manual: ”Domnule Tudose, sunteţi de manual!”

1 Septembrie 2017 2 comentarii

În caz că cineva se întreabă ce mai face Adriana Săftoiu, cred că e bine…

Adriana Săftoiu

Născută la Dej în mileniul trecut prin 1967, actualmente deputată în Parlamentul României lui ma`am Săftoiu cred că îi tremură celulita pe bucile apetisante ca piftia porcinei decedată pe motiv de Crăciun. De ce? Nu știm exact, de la piciorul primit în zona amintită la vremea când era consilier la Cotroceni de la Băsescu încât s-a trezit cu caiet cu tot taman în brațele lui Tăriceau care, în schimbul secretelor deținute de respectivul caiet, a plantat într-o funcție mai acătări (avea locuri libere berechet deoarece tocmai alungase liberalii din PNL pe motiv că ar fi colaborat cu Securitatea, evident, de teamă că îl concurează pe cel care l-a crescut…). Ori, poate, bucile doamnei Săftoiu tremură din motive legate de istoria României… Da, nici mai mult, nici mai puțin.

Într-o scrisoare deschisă intitulată, ( evident, de parcă ar fi scrisă de cineva care ar fi învățat limba română de pe pachetele cu prezervative ale lui  Peter Imre, managerul general al trustului lui Burci, domnul cu urechi cu care, a orice doamnă respectabilă, își înșela bărbatul pe care îl avea pe inventar cu acte de la Starea Civilă): ”Domnule Tudose, sunteţi de manual!” .

Doamna în discuție își începe scrierea ex abrupto cu: ”Ferească Sfântul, domnule Tudose, prim-ministru al României …” ca nu cumva să se confunde cu cine știe ce alt Tudose o mai fi având ea în agenda de telefon.

Ca într-o tragedie greacă altoită cu o manea a lui Adrian Minune fost Copilul, aflăm de la doamna Săftoiu că ar fi o adevărată ”nebunie” (n-am înțeles ce e cu ghilimele – n.a.) ca ”manualele de istorie sau de matematică să fie rescrise având în vedere că Ştefan cel Mare nu mai are nici un război de câştigat şi că bietul Pitagora nu mai e printre noi ca să mai descopere vreo teoremă geometrică.”

Evident, considerându-l pe Tudose o somitate în ceea ce privește matematica și istoria, cucoana își exprimă speranța că dumnealui, Premierul, ar fi vrut doar să verifice dacă ” suntem vigilenţi în faţa aberaţiilor contemporane nouă, mai puţin manualelor de istorie, care fie vorba între noi, trebuie urgent reeditate ca să vă includă zicerile spre ţinerea de minte a urmaşilor urmaşilor noştri…” chestie, după părerea mea,  cât se poate de bună altfel.

Evident, bună cunoscătoare a … manualelor contemporane, doamna Săftoiu spune că e de acord că unele manuale ar trebui să se reediteze, să li se schimbe conținutul ca să nu se tâmpească de tot elevii noilor generații, necesitatea de a se reedita manualele de Matematică și Istorie constând mai ales în faptul că Premierului nu i-a picat în mână manualul de Limba Română unde să analizase ”dacă poezia „Noi vrem pământ“ mai e actuală şi ar trebui introdusă spre analiză: cine, cât, unde şi pentru ce. Licitaţie s-a făcut? Dacă da, să vină DNA!”. N-am înțeles dacă DNA-ul ar trebui să analizeze o licitație legată de ”Noi vrem pământ” sau dacă poetul nu cumva ne-a denunțat pe toți că vrem pământ.

Fără vre-un pasaj de trecere aflăm de la ma`am Săftoiu că are speranța că manualul de Sport a primit OK de tipar de la Ministerul Educației și că l-a răsfoit, probabil Premierul, în timp  ridica ganterele guvernării țării ca shoturile cu vodkă de pufoaică.

Nu știu dacă doamna Săftoiu era ironică sau se grăbea la un pipilică necesar pentru a face loc altei pălinci de Dej, dar îi recomandă numitului Tudose ca manualul de Istorie să treacă direct de la Ștefan Cel Mare la contemporaneritate (mamă, ce cuvinte lungi știe !)

”Ce a urmat după bătălia de la Vaslui – scrie Adriana Săftoiu –  o fi insignifiant şi de nestudiat. Nu s-a mai întâmplat nimic valoros în următoarele veacuri post Ştefan cel Mare (totuşi, măcar momentul în care a fost decretat şi Sfânt merită menţionat în jumătate de filă de manual) cu atât mai puţin până în 2017.” Partea din paranteză, evident, ca să nu se pună rău cu BOR-ienii lui Daniel. ”Dar manualele, dragă domnule prim-ministru, trebuie reeditate cu faptele măreţe, întreprinse în mandatul pe care l-aţi început şi în glorie îl continuaţi. Cum să înţeleagă elevul ce vremuri trăieşte dacă nu sunt actualizate („update“ e în manualul de engleză şi nu ştiu dacă are bun de tipar ca să mănânce şi gura Monitorului Oficial ceva) filele de istorie cu zilele luminoase pe care graţie destoiniciei dumneavoastră le petrecem veseli şi fără griji.” … țîțîțî lovitură nu glumă, tot cu noduri îi va intra pe gât lui Todose vodca cea de toate zilele…

Ei, după această frozavă beștelire madam Săftoiu își exprimă explicit (:D ) speranța că ”…manualul de sport care a primit bun de tipar de la Ministerul Educaţiei l-aţi răsfoit în timp ce ridicaţi ganterele guvernării ţării. Puteţi să vă perfecţionaţi „târârea“ care poate fi folosită „în funcţie de cerinţele impuse de viaţa de zi cu zi“. Mai puteţi exersa, nu că aţi mai avea nevoie: fenta, manipularea şi absorbţia. Găsiţi instrucţiuni preţioase şi manualul are şi poze. Uşor de citit.” – lucru care ne arată că, tituși, Adriana are  o gândire realativ pozitivă.

Da, autoarea are o gândire pozitivă deoarece, grijulie ca o mămică de maidanez proaspăt fătat, arată o grijă deosebită față de ”mărețul” mandatul de premier pe care adrisantul ar trebui să nu îl piardă și în acest sens, îi face o recomandare (Folosită și ca și încheiere a epopeicei, epocalei, istorice și fundamentalei scrisori deschise:

”Probabil că veţi avea, în funcţie de programul de sport pe care îl urmaţi după manual, ceva întâlniri cu omologi din ţări vecine care au uşchita idee să reediteze manualele şcolare semestrial. Unii dintre vecinii europeni sunt atât de risipitori încât actualizează manualele de geografie în funcţie de fenomenele naturale care bântuie planeta. Ei, înapoiaţi, se gândesc să le vorbească elevilor în primul rând despre fenomenele şi evenimentele contemporane lor. Cu istoria, la fel: introduc tot felul de evenimente neimportante care s-au întâmplat în secolul XXI. Totuşi, să verificaţi în întâlnirile tête-a-tête, dacă tot le arde de reeditări, cum reflectă mandatul pe care cu cinste şi onoare îl săvărşiţi. În caz că le-a scăpat să vă menţioneze une tête dans la bouche, fără menajamente. E de manual!”

* * * * *

Mai jos, fără nici un fel de tăieturi, se poate citi, integral, scrsoarea deschisă a adresată Premierului Tudose de   doamna Adriana  Săftoiu, publicată  pe siteul adevarul.ro: 

Domnule Tudose, sunteţi de manual!

Ferească Sfântul, domnule Tudose, prim-ministru al României, să fi vorbit serios când ne-aţi spus, nouă, cetăţenilor, că ar fi o „nebunie“ ca manualele de istorie sau de matematică să fie rescrise având în vedere că Ştefan cel Mare nu mai are nici un război de câştigat şi că bietul Pitagora nu mai e printre noi ca să mai descopere vreo teoremă geometrică.

Cred că aţi vrut doar să verificaţi dacă suntem vigilenţi în faţa aberaţiilor contemporane nouă, mai puţin manualelor de istorie, care fie vorba între noi, trebuie urgent reeditate ca să vă includă zicerile spre ţinerea de minte a urmaşilor urmaşilor noştri.

Dragă domnule Tudose, sunt de acord că unele manuale nu ar mai trebui reeditate cu actualul conţinut. E păcat şi de copii şi de banii statului. Înţeleg că manualul de română nu v-a picat în mână ca să analizaţi dacă poezia „Noi vrem pământ“ mai e actuală şi ar trebui introdusă spre analiză: cine, cât, unde şi pentru ce. Licitaţie s-a făcut? Dacă da, să vină DNA! O analiză competentă şi la obiect ca să ne lămurim ce a vrut să spună poetul când ne-a denunţat pe toţi că vrem pământ.

Sper că manualul de sport care a primit bun de tipar de la Ministerul Educaţiei l-aţi răsfoit în timp ce ridicaţi ganterele guvernării ţării.

Insist, totuşi, pe manualele de istorie. Cum să nu le reeditaţi? După Ştefan cel Mare e obligatoriu să facem un salt în contemporaneitate. Ce a urmat după bătălia de la Vaslui o fi insignifiant şi de nestudiat. Nu s-a mai întâmplat nimic valoros în următoarele veacuri post Ştefan cel Mare (totuşi, măcar momentul în care a fost decretat şi Sfânt merită menţionat în jumătate de filă de manual) cu atât mai puţin până în 2017. Dar manualele, dragă domnule prim-ministru, trebuie reeditate cu faptele măreţe, întreprinse în mandatul pe care l-aţi început şi în glorie îl continuaţi. Cum să înţeleagă elevul ce vremuri trăieşte dacă nu sunt actualizate („update“ e în manualul de engleză şi nu ştiu dacă are bun de tipar ca să mănânce şi gura Monitorului Oficial ceva) filele de istorie cu zilele luminoase pe care graţie destoiniciei dumneavoastră le petrecem veseli şi fără griji.

Sper că manualul de sport care a primit bun de tipar de la Ministerul Educaţiei l-aţi răsfoit în timp ce ridicaţi ganterele guvernării ţării. Puteţi să vă perfecţionaţi „târârea“ care poate fi folosită „în funcţie de cerinţele impuse de viaţa de zi cu zi“. Mai puteţi exersa, nu că aţi mai avea nevoie: fenta, manipularea şi absorbţia. Găsiţi instrucţiuni preţioase şi manualul are şi poze. Uşor de citit.

Acum, la final, când insist să nu vă subminaţi mandatul, refuzînd reeditarea manualelor de istorie cu pagini elocvente despre măreaţa dumneavoastră guvernare, aş mai face o sugestie. Probabil că veţi avea, în funcţie de programul de sport pe care îl urmaţi după manual, ceva întâlniri cu omologi din ţări vecine care au uşchita idee să reediteze manualele şcolare semestrial. Unii dintre vecinii europeni sunt atât de risipitori încât actualizează manualele de geografie în funcţie de fenomenele naturale care bântuie planeta. Ei, înapoiaţi, se gândesc să le vorbească elevilor în primul rând despre fenomenele şi evenimentele contemporane lor. Cu istoria, la fel: introduc tot felul de evenimente neimportante care s-au întâmplat în secolul XXI. Totuşi, să verificaţi în întâlnirile tête-a-tête, dacă tot le arde de reeditări, cum reflectă mandatul pe care cu cinste şi onoare îl săvărşiţi. În caz că le-a scăpat să vă menţioneze une tête dans la bouche, fără menajamente. E de manual!

Sursa articolului importat: Adriana Săftoiu

Sursa articolului: adevarul.ro

Data publicării: 30 august 2017

LIGIA DECA (consilier prezidențial): ”… Legea (Educației) conține anumite articole cu un impact semnificativ asupra principiilor care stau la baza Legii educației aflată în vigoare.”

Ligia Deca, consilier al lui Iohannis, despre legea intoarsa de presedinte la Parlament: O mare parte dintre prevederile legii au potentialul de a produce efecte nedorite in sistem

Iohannis a retrimis luni Parlamentului pentru reexaminare legea de aprobare a OUG 96/2016, care modifica semnificativ Legea Educatiei. „În afară de chestiunile de tehnică legislativă, legea include o serie de prevederi neclare sau imposibil de implementat, care se contrazic între ele sau intră în contradicție cu alte norme în vigoare”, spune Ligia Deca, consilier de stat pentru educatie, intr-un interviu pentru HotNews.ro.

Interviul integral:

Rep: Care sint prevederile cu cel mai pronuntat impact negativ din legea retrimisa Parlamentului?
Ligia Deca: O mare parte dintre prevederile legii analizate și discutate în cererea de reexaminare au potențialul de a produce efecte nedorite în sistem. În afară de chestiunile de tehnică legislativă, legea include o serie de prevederi neclare sau imposibil de implementat, care se contrazic între ele sau intră în contradicție cu alte norme în vigoare. De asemenea, legea conține anumite articole cu un impact semnificativ asupra principiilor care stau la baza Legii educației aflată în vigoare (Legea 1/2011).

În acest sens, un exemplu relevant este excluderea sindicatelor, federațiilor studențești și asociațiilor profesionale din rândul partenerilor de dialog sociali din învățământul superior. Este evident că nu se pot lua decizii legitime, care să aibă susținerea celor afectați de ele, fără a-i consulta pe principalii actori implicați.

Un alt exemplu este modificarea prevederilor referitoare la evaluarea școlilor doctorale. Modificările aduse legii în loc să clarifice acest subiect care trenează de peste cinci ani, aduc și mai multă confuzie, adăugând încă o prorogare cu doi ani a termenului până la care școlile doctorale vor fi evaluate. 

Exemplele pot continua, de la modificări care afectează procesele de asigurare a calității în învățământul superior și în formarea profesională, până la chestiuni care țin de principiul educației incluzive de calitate în învățământul preuniversitar. 

Rep: Ati avut dvs. sau presedintele discutii cu reprezentantii coalitiei de guvernare sau cu noul ministru al Educatiei pentru a va asigura ca viitoarea forma a legii va respecta criteriile de coerenta si calitate?
Ligia Deca: După preluarea mandatului de către noul Guvern, am avut o discuție, de principiu, cu domnul Ministru Liviu-Marian Pop despre necesitatea corelării eforturilor noastre pentru a da coerență schimbărilor produse la nivel de sistem. Ministerul are în plan, conform prevederilor din programul de guvernare, revizuirea legii educației. Pentru a avea o șansă ca legea educației să nu fie ulterior modificată în mod repetat este esențial un demers participativ.

Proiectul ”România educată” oferă premisa predictibilității și convergenței de opțiuni necesară oricărei modificări legislative, care să răspundă nevoilor societății românești pe termen scurt, mediu și relativ lung (2030). În acest sens, parteneriatul între Administrația Prezidențială și Ministerul Educației continuă, domnul ministru declarând că susține ideea ca viitorul demers legislativ să fie bazat pe consensul atins în cadrul viziunii și strategiei privind educația, în contextul proiectului prezidențial ”România educată”. Menționăm că acest parteneriat este unul de durată, el datând încă de la lansarea proiectului, în februarie 2016, indiferent de schimbările de la Ministerul Educației.

Rep: Daca legea se va intoarce in aceeasi forma, o va ataca presedintele la CCR?
Ligia Deca: Nu putem face speculații privind forma în care legiuitorul va considera de cuviință să răspundă cererii de reexaminare. În momentul în care textul legii se va întoarce la promulgare, vom analiza atât prevederile acestuia, cât și opțiunile pe care Președintele României le are în acel moment pentru a garanta respectarea coerenței legislative, precum și a unor principii precum performanța, integritatea și echitatea în educație.

Rep: Prima obiectie se refera la funcționarea învățământului special și a învățământului special integrat, presedintele aratand in cerere ca „această soluție legislativă se poate constitui într-un pas înapoi în ceea ce privește integrarea acestor copii în sistemul educațional de masă”. Mai exact, cum ar putea fi afectata educatia copiilor cu nevoi speciale?
Ligia Deca: OUG nr. 96/2016, în forma sa inițială, prevedea explicit și detaliat deschiderea învățământului de masă pentru copii cu cerințe educaționale speciale, în măsura în care condiția lor fizică și psihică permitea acest lucru. Astfel, copiilor vizați de această prevedere li s-a dat o speranță privind integrarea lor reală în învățământul de masă, art. 49 al OUG 96/2016, fiind un pas în față făcut de învățământul românesc în direcția diminuării fenomenului segregării școlare. 

Abrogarea lui de legea propusă spre promulgare ar fi presupus un semnal de întoarcere la situația anterioară în ceea ce privește măsurile de desegregare, revenindu-se la prevederile legale inițiale, care au permis perpetuarea fenomenului de separare a copiilor cu cerințe educaționale speciale care pot participa la învățământul de masă. 

Rep: A doua obiecție e legată de stabilirea numărului maxim de studenți, calificativul primit de noua dispoziție legala fiind „arbitrar”. Cine ar fi beneficiat de pe urma acestei decizii arbitrare?
Ligia Deca: Considerăm arbitrară decizia de a fixa raportul de cadre didactice la numărul de studenți înmatriculați la 1:35, întrucât nu ține cont de specificul programului de studiu sau de corelarea cu cifra de școlarizare. Până acum, cifra de școlarizare se stabilea de către Ministerul Educației, prin Hotărâre de Guvern, pe baza recomandării făcute de către Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Superior (ARACIS), și era un factor în garantarea calității programelor, în funcție de specificul lor (de ex: un program de regie-film impune un alt raport de cadre didactice la numărul de studenți, față de un program de economie). Este nevoie de criterii clare și transparente pentru stabilirea raportului optim între numărul maxim de studenți pe care un program de studii îl poate școlariza și numărul cadrelor didactice; de aceea, considerăm utilă clarificarea legăturii între specificul programului, diversele standarde de calitate constatate de ARACIS și acest raport.

Rep: O alta obiectie a presedintelui e legata de acordarea de diplome universitare (art. I pct. 5, care completează art. 150 din Legea nr. 1/2011). Care e miza acestei prevederi?
Ligia Deca: Nu putem specula asupra mizei introducerii acestor prevederi, însă putem anticipa eventualul impact al implementării lor. Astfel, dacă legea ar fi fost promulgată, începând cu anul universitar următor (2017-2018), Ministerul Educației ar fi emis mai multe tipuri de diplomă pentru absolvenții programelor de licență, astfel: diplomă de licență, diplomă de urbanist, diplomă de inginer, diplomă de medic, diplomă de arhitect. De asemenea, în textul legii, se folosesc concomitent termenii “studii universitare”, “învățământ superior” și “învățământ superior tehnic”, fără a clarifica relația între ei și dreptul pe care diferitele tipuri de diplome de absolvire le conferă.

Rep: Presedintele a reclamat si neclaritatea noilor prevederi legate de evaluarea școlilor doctorale. Daca Parlamentul va elimina neclaritatile reclamate, dar va pastra noul mecanism instituit (opțiunea pentru evaluarea la nivel de Instituție Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (IOSUD), în detrimentul unei evaluări la nivel de program de studii doctorale sau de școală doctorală), o va promulga presedintele?
Ligia Deca: Este responsabilitatea Parlamentului, cu consultarea Ministerului Educației și a actorilor în domeniu, să facă o opțiune privind modul și nivelul de evaluare al ciclului doctoral. Dată fiind situația școlilor doctorale și a suspiciunilor privind calitatea anumitor programe doctorale, evidențiate inclusiv de numeroasele cazuri de plagiat dovedite sau sesizate, este urgentă evaluarea acestora printr-o metodologie specifică. Indiferent de opțiunea legiuitorului, procesele de asigurare a calității acestui nivel de studiu trebuie să fie clare pentru toți actorii implicați și coerente cu celelalte politici din domeniu.

Rep: Presedintele a respins si art. I pct. 9, care abroga dispoziția din art. 192 alin. 11 din Legea nr. 1/2011. Cum calificati incercarea majoritatii parlamentare de a elimina din Legea Educatiei aceste prevederi?
Ligia Deca: Legea Educației Naționale prevede, în acord cu angajamentele României aferente Procesului Bologna, posibilitatea desfășurării activității de evaluare externă pe teritoriul României de către Agenții înscrise în EQAR. Acesta este Registrul European al Agențiilor de Asigurare a Calității care garantează că agențiile înscrise respectă în activitatea lor principiile agreate de statele membre ale Procesului Bologna.

În momentul de față în România există un vid legislativ la nivelul legislației secundare: nu este clar cum se pot folosi rezultatele unor astfel de evaluări în deciziile Ministerului Educației de a autoriza provizoriu, acredita sau de a aloca cifra de școlarizare pentru programele / instituțiile evaluate de agenții externe, întrucât nu este clar cum Ministerul Educației se asigură că aceste agenții au înțeles și aplicat corect normele naționale de asigurare a calității în vigoare. Articolul abrogat de legea trimisă pentru reexaminare definea faptul că MEN este responsabil de crearea unei metodologii pentru clarificarea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească o astfel de agenție pentru a putea contribui la fundamentarea unei decizii a MEN. Prin abrogarea propusă, legea ne readucea în situația de vid legislativ acoperit în toamnă de OUG 96/2016.

Pentru respectarea angajamentelor pe care România și le-a asumatla nivel internațional, pasul natural după adoptarea OUG 96/2016 ar fi fost elaborarea legislației subsecvente – adică a metodologiei la care se făcea referire – și nu aborgarea art. 192 din LEN.

Sursa: hotnews.ro

Data publicării:  20 iulie 2017

Cărțoaiele noastre cele de toate zilele

7 Octombrie 2016 5 comentarii

animaatjes-computers-47175

Manualele sunt o colosală prostie, formatul carte de fapt! Ar trebui să se facă dosar cu broșuri pe lecții. Și așa ar putea fi și o organizare conform cu ceea ce se dorește, optională pentru fiecare școală sau clasă. În plus, elevii nu s-ar mai cocoșa sub greutatea ghiozdanelor. Ce sens are să cari un an întreg ceva care nu îți este necesar? E uimitor câtă prostie zace în ăștia care ar trebui să se ocupe organizarea procesului de învățământ. Totul e vraiște, mizerie, interese. Evident că învățământul a fost dezastru și pentru cei care-s azi în ministere, pentru că nu-și folosesc absolut deloc creierele în scopul în care ar trebui, tot ce îi interesează sunt sinecurile. Poate greșesc, dar de la mine așa se vede. Mare porcărie!

Chiar nu e nimeni în țara asta care să poate organiza treburile?

Nu mai scăpăm de Androneasca și gașca ei, Gizăz?

sursa micdavinci.wordpress.com


CRISTINA TUNEGARU: ”A învăța să înveți, acesta este obiectivul general al educației moderne.”

19 Septembrie 2016 Lasă un comentariu

Salvarea prin homeschooling

Cristina Tunegaru

.

Apariția ideii de homeschooling în variantă românească este dovada certă a existenței unui conflict vădit, declarat între părinții responsabili și școala care nu mai răspunde necesităților lumii moderne. Motivele sunt binecunoscute (elevii nu sunt tratați diferențiat, conținuturile inutile, adeseori anoste și nepotrivite vârstei, metodele învechite; educația chircește individualitatea și forțează dezvoltarea), iar părinții nu mai au răbdare să aștepte o reformă care nu mai vine.

Este limpede că, deși societatea este în continuă schimbare, școala românească a rămas cu mult în urmă – în secolul al XIX-lea – este incapabilă să se reformeze și în total dezacord cu progresul societății. Școala este un spațiu în care copiii sunt forțați să rămână până la absolvire; iar profesorii strâng rândurile pentru a se apăra de factorii exteriori pe care îi resping cu îndârjire – mai ușor cu părinții ăștia, să nu îndrăznească să ne spună nouă ce să facem! spunea de curând o colegă. Acolo unde ar trebui să fie o colaborare între părinți și școală, pentru că la mijloc este interesul copilului, apare o gâlceavă rușinoasă care nu îmbunătățește nicidecum imaginea profesorului.

Viziunea clasică prin care școala le oferă copiilor cunoștințe inabordabile altfel, pentru a-i pregăti să-și asume roluri specifice în societate nu mai corespunde realității actuale, în care importantă este capacitatea de a te adapta, de a înțelege și de a afla ce înseamnă lumea din jur. A învăța să înveți, acesta este obiectivul general al educației moderne. În consecință, școala nu mai trebuie să livreze elevilor informații atât de accesibile astăzi, ci mijloace, instrumente de a selecta, de a înțelege și întrebuința aceste informații. Iar școala noastră eșuează lamentabil să-i învețe pe elevi altceva decât cuvinte goale de sens. Am descoperit clase întregi de copii dornici să scrie după dictare pentru că ei nu știu, nu au înțeles sau nu pot. Adeseori cuvintele trec prin mâinile lor și mor în foaia scrisă pentru că ei nu aud și nu înțeleg. Au învățăt de timpuriu că ceea ce se predă la școală nu are legătură cu lumea reală, sunt lucruri de școală, obligatorii ca să iei o notă bună, dar inutile dincolo.

În acest context, nemulțumiți chiar și de învățătoarea cea bună, doi părinți celebri își retrag copilul din școală pentru a-l educa acasă,  permițându-i fetiței să-și aleagă cursurile după bunul plac – echitație, scenaristică etc – activități al căror obiectiv pe termen lung este încurajarea dezvoltării personale și adaptarea la o lume într-o rapidă schimbare. Sigur, alte activități sunt plănuite cu ajutorul unor profesori. Avantajele acestei modalități de a-ți educa copilul sunt neîndoielnice, în măsura în care personalitatea copilului permite această abordare – un copil nestatornic, distrat, care nu reușește să se concentreze pe o anumită activitate o perioadă mai îndelungată de timp nu va fi avantajat de această libertate educațională. În acest caz, părinții își propun să ofere sprijin specializat din partea unor educatori, dar nu în cadru instituționalizat, ci prin meditații.

Maniera se îndepărtează totuși de modelul american, prin care s-a consacrat ideea de homeschooling. Pentru că la americani, rolul educatorului este adeseori preluat de unul dintre părinți, iar activitățile respectă curriculum național și sunt adeseori realizate cu sprijinul școlilor publice. De asemenea, elevii trebuie să participe la o serie de examene care să ateste că au atins un anumit nivel al cunoașterii. Dat fiind acest război deschis, a-ți educa copiii acasă este un deziderat care poate prinde contur pentru tot mai mulți părinți din România. Însă asumarea educării acasă are o serie de dezavantaje.

În primul rând, este costisitor să-ți educi copiii în sistem homeschooling: fie unul dintre părinți renunță la serviciu și își dedică toată atenția educației copiilor, fie sunt angajați profesori care să lucreze cu copiii. Din această cauză, educația prin homeschooling nu este o soluție decât pentru puțini copii din România, copiii acelor părinți care au mijloacele financiare să-și educe copiii acasă. Într-o țară în care în mediul rural rata de părăsire timpurie a școlii este semnificativ mai mare decât în celelalte țări europene, iar dintre factorii care cauzează abandonul școlar se enumeră și interesul scăzut al părinților pentru școală, este iluzoriu să considerăm homeschooling ca pe o activitate reformatoare sau o alternativă viabilă pentru educația din România.

În al doilea rând, dincolo de avantajele pe care le poate oferi homeschooling, există și un neajuns cauzat de lipsa legislației. Copiii care învață prin homeschooling nu vor avea diplome care să ateste că au absolvit studii. Nu consider că e un minus absența diplomelor, câtă vreme accentul cade pe formarea unor deprinderi și abilități concrete. Și totuși, în lumea reală, dincolo de familia în cadrul căreia se desfășoară educația, diploma este importantă, este o dovadă că ai participat la cursuri, că ai trecut prin școală, e o certificare dată prin asocierea cu instituția absolvită. De aici și toate fabricile de diplome care au distrus învățământul universitar românesc și nu numai. Suntem cu toții într-o alergare nebună după diplome de participare, umplem dosare cu adeverințe și obținem chiar salarii semnificativ mai mari pentru toate acestea – gradația de merit în învățământ. Într-o societate flămândă după diplome și care măsoară priceperea în grosimea dosarului sau numărul de pagini ale unei lucrări, un copil care nu are diplome va avea de suferit sau va fi pionierul unei noi lumi în care meritocrația autentică primează, o lume ideală, dar care se lasă așteptată. Școala publică are însă acest atu de  a fi o  simulare a realității, un pas în lumea reală, pregătind copiii pentru viitor, în modul cel mai brutal. Și din păcate, în felul acesta asistăm la un perpetuum mobile, creând copii după chipul și asemănarea înaintașilor, fruntași la numărul de diplome. În România, cadrul legal este inexistent, nu există nicio formă de echivalare, prin examene, părinții care vor să-și educe copiii acasă fiind nevoiți să apeleze la fabrici de diplome.

Dintre neajunsurile imputate educației prin homeschooling s-a vorbit despre absența dezvoltării comportamentale, lipsa interacțiunii academice dintr-o clasă de elevi.  Însă, în școala românească, elevii se duc la școală numai pentru a fi împreună într-o sală de clasă, pentru a concura, a se lupta unii cu ceilalți pentru note bune, iar interacțiunea și comunicarea sunt reduse la minimum. Cu câteva zile în urmă, mi-am invitat elevii de clasa a VIII-a, la o discuție liberă, pornind de la tema unui coleg. Pe chipurile lor am citit nedumerirea la început. A trebuit să formulez rugămintea de câteva ori, ca să fie înțeleasă. Nu le adresam o întrebare referitoare la teoria literară discutată, ci le ceream să-și exprime un punct de vedere. Și, deși sunt copii inteligenți, nu au reușit să treacă de bariera de comunicare rezultată în urma anilor de tăcere, nu au vrut să vorbească. Școala românească nu este mediul care să îndemne și să promoveze comunicarea, decât cu puține excepții.

Pe de altă parte, mediul școlar concurențial aduce o serie de presiuni externe, obligații, termene pe care elevul trebuie să le respecte. Un program de homeschooling trebuie să țină seama și de aceste aspecte, inerente în procesul de dezvoltare al copilului care va deveni adultul de mâine. A proteja un copil de lumea adulților prin cocoloșirea și evitarea oricăror responsabilități este o greșeală pentru că, în dezvoltare există anumite momente potrivite, unice și irepetabile dincolo de vârsta adultă.

În concluzie, școala publică și homeschooling reprezintă două extreme: prima formează indivizi incapabili să comunice, care pun preț pe formă, aspect și mai puțin pe conținut și substanță, lipsiți de interesul pentru învățarea continuă, înspăimântați de nereușită, în timp ce a doua permite o adaptare totală a învățării la caracterul și nevoile copilului, dar total inaccesibilă majorității familiilor. Între aceste două extreme, se găsește forma corectă de educație, care să fie accesibilă tuturor copiilor, indiferent de mediul din care aceștia provin. Homeschooling poate reprezenta o soluție viabilă, dar numai pentru acei copii norocoși ai căror părinți sunt preocupați de educația lor. În acest război deschis al societății cu școala, omul obișnuit, cu resurse limitate, nu are nicio șansă. Însă în educație, avem datoria să încercăm să oferim șanse egale tuturor copiilor.

Autor: Cristina Tunegaru

Sursa: contributors.ro

Data publicării: 19.09.1026

Ministrul Educaţiei: Temele ar trebui făcute la şcoală

18 Septembrie 2016 Lasă un comentariu

 


monitor06.gif

În sfârşit, o atitudine corectă vis-à-vis de modul în care ar trebui să se desfăşoare orele la şcoală. Faptul că acum şcoala e considerată de copii o corvoadă, se poate corecta (sursa).

„Ministrul Educaţiei, Mircea Dumitru, a declarat la emisiunea „În faţa ta” difuzată de Digi24 că elevii ar trebui să îşi facă temele la şcoală, nu acasă.”

Nu pot să nu marchez ştirea asta, pentru că înseamnă încetarea unui abuz în formă continuă asupra elevilor. Nu este vorba doar de lipsă de participare la orele care au devenit calvarul de dinaintea orelor de muncă efectivă acasă. Programa este supraîncărcată, elevii nu sunt încurajaţi să aibă o abordare logică a materiei şi nici să aloce mai mult timp disciplinei care îi pasionează. La terminarea liceului, cei mai multi elevi habar nu au ce vor face în continuare, ce le place, care e drumul pe care îl vor urma. Pentru că o altă problemă este mixul de discipline obligatorii. Modul în care toţi trebuie să încapă într-un şablon.

„Stau mult ca să-şi pregateasca orele, da, foarte mult, nepermis de mult. După ce termină programul la scoală, tot cu şcoala se ocupă, pentru că trebuie să facă aceste teme care li se dau la şcoală şi care, în mod normal, ar trebui rezolvate în timpul în care sunt in şcoală, nu ar trebui supraîncărcaţi şi acasă. Ideea aceasta că intr-un fel sau altul pe parcursul întregii zilei te ocupi numai de rezolvarea unor teme şcolare nu e normală pentru educaţia actuală şi impune asupra copilului un ritm de lucru şi o cantitate de muncă nerezonabile”, a declarat ministrul Educaţiei.

Poate nu e imposibil un sistem de învăţământ care să nu mai fure copilării şi să ucidă imaginaţia şi visele. Cu condiţia să nu rămână doar o simplă discuţie şi să se continue cu implementarea acestui model, dacă tot s-a făcut pasul ăsta şi s-a spus pe şleau că asta e soluţia. A fost dificil să se ajungă în punctul acesta, dar se poate, se poate!

sursa micdavinci.wordpress.com


 

%d blogeri au apreciat asta: