Arhiva

Archive for the ‘Justiţie – Lege – Legislație’ Category

Procuroarea Antonia Diaconu trage un semnal de alarmă: ”… infractorii ce acum îmi zâmbesc pe stradă, pentru că statul nu mă ajută să-i țin acolo unde le este locul, vor trece la nivelul următor.”

24 aprilie 2019 Lasă un comentariu

 Tânăra procuroare, Antonia Diaconu trage un semnal de alarmă.

Antonia Diaconu

 Procuroarea Antonia Diaconu, co-președinta asociației ”Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor”, arată într-un mesaj postat pe contul său de Facebook,  că „într-o societate ce se confruntă cu o creștere a infracționalității nu se micșorează limitele de pedeapsă, nu se micșorează termenele de prescripție, nu se abrogă infracțiuni, din contră”

   „Îți petreci o bună parte din viața învățând și dând examene scrie Antonia Diaconu pe Facebook – ai parte de multe nopți nedormite și ore peste program, muncești în condiții de stress și unii, mai puțin norocoși, în spații improprii și suprapopulate ( și nu mă refer la penitenciare), vezi, în fiecare zi, răul din oameni în toate formele lui, îți mai neglijezi viața personală, ești bălăcărit aproape seară de seară pe Tv și ești numit în toate felurile, ți se spune și unii cred, abuziv, necompetent, șobolan … insert here orice adjectiv vehiculat, sunt multe…, te mai cercetează Inspecția Judiciară că ți-ai spus punctul de vedere, ți se mai transmite prin diferite canale de comunicare că ar trebui să stai mai liniștit, dar, te consolezi cu faptul că-ți place munca ta, o faci cu drag, rolul tău în societate e important, iar cei ce greșesc trebuie găsiți și trași la răspundere, însă, atunci când ți se iau toate instrumentele necesare pentru a-ți face treaba, nu te mai consolezi. Și atunci vorbești și explici și arăți și … ajungi în același loc. Când zici că mai departe nu se poate ajunge, ți se demonstrează, cu încăpățânare, că se poate!! 

   Într-o societate ce se confruntă cu o creștere a infracționalității, nu se micșorează limitele de pedeapsă, nu se micșorează termenele de prescripție, nu se abrogă infracțiuni, din contră. Nu se dă cu pietre în oamenii ce încearcă, efectiv din răsputeri, să-și facă în continuare treaba, ei sunt ajutați, spre binele tuturor.

   În ritmul ăsta, infractorii ce acum, îmi zâmbesc pe stradă, pentru că statul nu mă ajută să-i țin acolo unde le este locul, vor trece la nivelul următor.

   Acolo vrem să ajungem?

  Pentru că, regret să vă informez, am ajuns deja” mai scrie tânăra procuroare pe contul său de Facebook.

Justiția terfelită de puterea politică protestează

11 martie 2019 2 comentarii

În principiu legile sunt niște reguli care trebuie respectate de toată lumea, nerespectarea acestora putând duce la pulverizarea societății. Astfel, Justiția, are rolul de a veghea asupra respectării regulilor și de a sancționa eventualele devieri, precum și de a arbitra controversele dintre membrii societății.

Pentru a-și putea îndeplini rolul, Justiția se bucură de un anumit prestigiu și are mare nevoie să fie independentă. Când independența acesteia este pusă în pericol de un grup ajuns să dețină puterea politică lucrurile pot degenera, societatea riscând să cadă în prăpastia dictaturii.

România a ajuns pe marginea prăpastiei, prin schimbarea legilor justiției ajungându-se în situația ca anumiți indivizi să evite răspunderea în fața legii, să poată jefui în voie fără a putea fi trași la răspundere, practic ei devenind din conducători, stăpânii țării.

O reacție la pericolul care se profilează vine din partea magistraților care, fiind de specialitate înțeleg cel mai bine cât e hâd rânjește dictatura care se profilează prin terfelirea demnității de magistrat în interesul salvării de răspunderea penală și de salvare a averilor dobândite prin fraudă. Nu știu dacă în lume se mai pot găsi cazuri când magistrații au ieșit, in córpore, să protesteze împotriva abuzurilor puterii politice. La noi s-a întâmplat.

Despre terfelirea demnității de magistrat prind refuzul unui dialog real se vorbește într-un comunicat emis de Asociația “Forumul Judecătorilor din România”, Asociația ”Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor” și Asociația ”Inițiativa pentru Justiție” publicat de doamna  procuror Alexandra Carmen Lăncrăjan pe contul său de Facebook:

C O M U N I C A T

Asociația “Forumul Judecătorilor din România”, Asociația ”Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor” și Asociația ”Inițiativa pentru Justiție”

reiterează faptul că modificările aduse O.U.G. nr. 7/2019 prin O.U.G. nr.12/2019 ignoră voturile a mii de magistrați, exprimate în cadrul adunărilor generale ale instanțelor judecătorești și parchetelor, în sensul luării de măsuri pozitive de natură legislativă sau administrativă în scopul suspendării imediate a punerii în aplicare a dispozițiilor din legile justiției și ordonanțele de urgență subsecvente criticate de Comisia de la Veneția, Comisia Europeană și GRECO, precum și revizuirea acestor acte normative, după o reală consultare a sistemului judiciar.

Lipsa unui dialog real cu judecătorii și procurorii a determinat mii de magistrați să protesteze sub diverse forme, de la suspendarea ședințelor de judecată și până la ieșirea pe treptele instanțelor și parchetelor, într-un demers nemaiîntâlnit în sistemul judiciar și care va continua în același ritm și zilele viitoare, libertatea de exprimare a magistraților români neputând fi îngrădită arbitrar.

Aceste proteste principiale aparțin miilor de judecători și procurori români care le desfășoară zilnic, neavând legătură cu susținerile individuale sau interesul personal al vreunui magistrat ori om politic, și au singurul scop de a contribui la menținerea statului de drept în România, independența justiției fiind esențială în acest sens.

Delimitarea de proteste a unui număr de 31 de președinți sau vicepreședinți de curți de apel, respectiv 30 de președinți sau vicepreședinți de tribunale, reprezentând 1,3% din judecătorii din România, respectiv 0,8% din magistrații români, fără a avea mandate de reprezentare din partea colegilor lor, constituie un demers insignifiant, fără influență asupra majorității judecătorilor și procurorilor din România. Opinia unui președinte de instanță, care are rol exclusiv administrativ într-o instanță, nu are o valoare mai mare decât opinia unui simplu judecător, între judecători neexistând subordonare ierarhică. Ne întrebăm retoric ce soluție întrezăresc și ce anume au întreprins în acest sens acești judecători cu funcții de conducere sau Consiliul Superior al Magistraturii în contextul în care Guvernul nu a ținut seama nici măcar de mandatul de negociere dat președintelui CSM, introducând texte noi prin O.U.G. nr.12/2019, nesupuse avizării CSM sau dezbaterii magistraților?

Reamintim că sute de adunări generale de la instanțe și parchete au solicitat respectarea competențelor și a rolului fiecărei Secții a Consiliului Superior al Magistraturii și implicarea Plenului în toate deciziile ce privesc întregul sistem judiciar, conform Constituției, dar și renunțarea la modificarea propusă cu privire la art. 65 alin. 1 lit. i din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în teza privind condiția referitoare la lipsa cazierului fiscal, dacă se apreciază că nu se impune menținerea în funcție, ce constituie o reglementare lipsită de previzibilitate și claritate, fiind vădit disproporționată în raport de scopul urmărit.

Adoptarea unor ordonanțe de urgență ale Guvernului cu privire la sistemul judiciar, fără respectarea unor rigori minime de transparență decizională și fără consultarea reală și efectivă a corpului magistraților, este contrară angajamentelor internaționale ale Statului român și a fost dezaprobată de Comisia de la Veneția, Comisia Europeană, Parlamentul European, GRECO, numeroase asociații ale judecătorilor și procurorilor din Europa, dar și de majoritatea covârșitoare a corpului magistraților români. Dreptul la informare al entităților europene sau internaționale menționate presupune posibilitatea acestora de a dialoga în mod liber și fără presiuni cu magistrații români, fie că sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai asociațiilor de judecători și procurori ori că nu au vreo afiliere asociativă.

Starea de protest din magistratură poate înceta atunci când se va dovedi diligență în punerea în aplicare a recomandărilor entităților internaționale precizate anterior, respectiv atunci când Guvernul României va elimina limitările adoptate cu privire la libertatea de exprimare a judecătorilor și procurorilor, va abroga dispozițiile referitoare la înființarea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați, va renunța imediat și pe termen lung la dispozițiile care prevăd dublarea perioadei de pregătire în cadrul Institutului Național al Magistraturii și la cele care elimină meritocrația în magistratură, promovarea efectivă la instanțele și parchetele superioare, dar și promovarea în funcții de conducere urmând a se face numai pe baza meritocratice, fără interviuri formale, inclusiv și mai ales la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu tragerea la sorți a tuturor membrilor comisiilor de concurs, iar nu numirea lor directă de Secția pentru judecători a CSM.

Un apel  către CSM, pentru redarea demnității magistraților, face, la 11.03.2019, pe siteul juridice.ro și doamna judecător Amelia Farmathy, judecător la Curtea de Apel București sub titlul 30 de arginți” :

30 de arginți

”Am scroll-at o listă – scurtă ce-i drept – care cere CSM-ului să fie redată ”demnitatea” magistraturii.

Să vă vorbesc puțin despre ce înseamnă demnitatea în sfera pierdută a căutării /reafirmării reflexelor unor funcții de conducere pe care le-am mai văzut/trăit pe la începutul anilor 2000: să muncești până crăpi sau ieși la pensie, fără să crâcnești, să te simți ”asigurat” că gândește altul pentru tine – eventual unii care îți vor susura în ureche inepții de genul cât de recunoscător trebuie să te simți că o structură specială de anchetă (pe când un Tribunal Popular 20-20, că, dacă s-a putut în anii 50, de ce nu s-ar putea imagina unul și în viitorul apropiat) a fost special creată să te investigheze, pardon, să te protejeze -, să te arăți amabil sau, mai bine, să lipsești naibii, de la ”fastuozitățile” de bilanț, unde se ivesc doamnele justiției (uneori și domnii), care o să va spună, pe un ton important, cât de bine ați muncit, evident sub atenta coordonare a unora dintre cei care s-au regăsit pe lista scurtă a… sferelor despre care vă vorbeam, să nu reacționezi, ci să fii, instinctiv, proactiv doar atunci când ți se sugerează sau chiar cere, într-un cuvânt să te lipești de scaunul tău ”umil ” de jude, căci din jilțul dă șăf se vede perspectiva, pardon, demnitatea mai bine.

Trist este că aproape niciunul dintre cei de pe ”lista scurtă”, probabil cu vreo câteva excepții (la Călărași, lucrurile, adică oamenii și funcțiile nu se schimbă, doar se… rotesc, domnul Vice semnatar, amabil de altfel, pe vemea când ne-am intersectat, prin 2004 dacă îmi amintesc eu bine, era, și atunci, Vice, dar la Judecătoria Călărași), nu erau șefi în anii 2000, ci erau fie pe la începutul carierei, fie nu erau deloc prin magistratură – eu, spre exemplu, ca judecător definitiv, am ”prins-o” pe doamna Preș de la Timișoara, proaspătă jude pe la Sectorul 1, intrată în magistratură, cred pe canatul avocaturii, după 2004 sau prin preajma acelui an, și zău dacă i-aș fi bănuit vocația de astăzi -, ceea ce arată că subzistă o anumită tradiție la momentul preluării funcției: nu o preiei tu – magistrat judecător, căci, da, doamnelor și doamnelor pre-șe-dinți, asta sunteți: judecători, iar șefi doar o perioadă limitată, până urcați spre următoarea treaptă (a șefiei) :))))) -, ci te pre(A)ia ea pe tine.

De ce se întâmplă așa? Oh, asta e relativ simplu, un sistem de concurs pentru accesul în funcții de conducere perfect în aparență, extrem de criticabil în realitate pentru că, prin impunerea unor probe al căror rezultat nu poate fi contestat, se poate elimina, cu maximă și… incontestabilă eficiență, nedorita concurență, după cum modalitatea de desemnare a membrilor comisiilor de examinare de pe nu știu ce liste cu formatori, cu rezultatul că, în fiecare an, sau, maxim, la interval de vreo 2-3 ani, revezi aceleași chipuri, în loc ca examinatorii să fie trași la sorți dintr-o bază foarte largă, deschide subiectul foarte delicat al unor aprecieri al căror subiectivism – să mă exprim elegant – ar trebui evitat.

Or dacă subzistă și cea mai mică posibilitate de eliminare a concurenței sau aceasta devine irelevantă (adică dacă ți se trântește o notă ridicol de mică la ceea ce este denumit proiect de management, ți-ar trebui nu 10 la scris, ci 12 sau 13 ), oare nu te gândești, ipotetic desigur, tu, conducător de destine pe hârtie, că depinzi, la al doilea mandat sau în cariera de conducător în general, de bunăvoința celor cărora simți nevoia să le reamintești că ”lupți” pentru redarea ”demnității” magistraturii?

Apropo de asta, în câte ședințe intrați, așa, lunar și câte dosare motivați, tot lunar? La fel de multe cu ale colegilor care protestează?

M-aș bucura să munciți, cu aceștia, cot la cot, iar, dacă îmi veți vorbi despre cât de greu e să conduci, nu e cazul, se întâmplă să știu cam cât e hârțogăreală în actul conducerii și cam cât timp pierdut în delegarea sarcinilor către alții.

Doamnelor și domnilor semnatari, în afară de faptul că sunteți destul de… puțini – eu propun ca doamna Gârbovan să vă primească și pe dvs., VIP-urile demnității, în liliputana-i asociație, așa poate ajunge și domnia sa la o cifră pe care să aibă curajul să o dea publicității -, apelul, scrisoarea, misiva ori cum vreți să îi spuneți vă arată așa cum sunteți: cam caragialesc învăluiți de mantia demnității, un soi de pânză de păianjen cu pretenții de armură a demnității (era să scriu divinității, dar sunt convinsă că blasfemia a fost doar sugerată).

Iar elefantul pe care vreți să îl legănați, recte CSM-ul, ar trebui să înșface ghioaga demnității și să o pună pe spinarea celor care, în ruptul capului, nu vor să priceapă cât le e de bine cu secție de investigare ”proprie” și, în general, cât le e de bine atunci când li se vorbește despre bine.

De se va lăsa sau nu cu… ghioage, vom vedea, dar prețul l-ați plătit deja: cu vârf (de peniță) și… semnat.

P.S. Anul trecut, un cuvânt a făcut istorie, și acel cuvânt mi-a stat pe buze citindu-vă apelul. Animată de cele mai puternice asentimente, mi-am șoptit: …UNIRE! (dacă v-ați gândit la altceva, fiți pe pace, va veni și altceva).

Judecător Amelia Farmathy”

În viitorul luminos adus de PSD, cei calomniați de prostituatele media, obediente Partidului, vor fi pedepsiți dacă vor face plângere pentru calomnie …

22 februarie 2019 Lasă un comentariu

PSD își fidelizează prostituatele din media care îl vor susține în acțiunile viitoare. Oamenii calomniați de aceștia vor fi pedepsiți dacă vor îndrăzni să se adreseze Justiției depunând plângere pentru calomnie. 

Joi, 21 februarie românii au putut avea imaginea modului în care va arăta această țară după ce PSD va reuși să o încalece definitiv… 

Românii vor avea dreptul să tacă și să înghită. Iar asta le va fi prezentată ca o mare victorie. Televiziununile de știri care nu se vor trezi închise vor calomnia pe toți cei care vor îndrăzni să creadă că mai au drepturi.

Dacă cineva va avea tupeul să dea în judecată pe una sau mai multe din prostituatele media se vor trezi amendați.

Cam asta i s-a întâmplat lui Mălin Bot, oricine a mai făcut greșala să se uite din când în când la Antena 3 a putut vedea calomniile și limbajul incalificabil folosit la adresa sa.

Mircea Badea, de exemplu, și-a făcut din calomnierea lui Mălin Bot un modus vivendi. La Mircea Badea este singurul mod de exprimare pe care îl cunoaște ( laș fiind, de când a încasat-o de la motociclist nu mai îndrăznește să promită bătaie).

Pe scurt, Mălin Bot, devenit țintă a prostituatelor media de la Antena 3 a avut tupeul să dea în judecată postul Antena 3 și câțiva prestatori cu mult mai bine plătiți decât știe fiscul. La Tribunalul București jurnalistul câștigă, urmând ca pârății să îi plătească suma de 250.000 de euro, despăgubiri morale. Surpriza a venit la Curtea de Apel unde în martie 2018, C.A: ”Respinge ca nefondat apelul reclamantului. Admite apelurile pârâţilor. Schimbă sentinţa în sensul că respinge în tot acţiunea. Obligă apelantul reclamant la plata sumei de 110 lei reprezentând cheltuieli de jduecată, către fiecare din apelanţii pârâţi. Cu recurs în 30 zile de la comunicare.”

Procesul a ajuns apoi la ÎCCJ, unde decizia definitivă este cea de mai sus. În cele din urmă, Mălin Bot trebuie să plătească cheltuielile de judecată în valoare de 4.522 de lei. 

Mișto, nu? Cu ce seamănă asta? Dacă un om e lovit pe trecerea de pietoni de o mașină a d.lui Importantu, în prima fază omul câștigă, apoi, după ce se trece prin toate fazele, la Înalta Curte de casație și Justiție omul e condamnat să plătească despăgubiri și cheltuieli de judecată.. Ce despăgubiri? Pentru că și-a permis să nu moară când a fost lovit de mașină.

Da… de acum înainte românii vor avea un singur drept … să tacă și să înghită. 

IMPOSTORUL SLUGĂREL

25 octombrie 2018 Lasă un comentariu

DEMISIA IMEDIATĂ A IMPOSTORULUI SLUGĂREL SE IMPUNE. 

Tudorel Toader – Impostorul

Tudorel Toader a fost evaluat de Curtea Constituțională a României. A fost, indirect, declarat impostor.

Foarte multă lume atunci când vorbește de Tudorel Toader, plecând de la faptul că era decan pe la Iași, că a ocupat funcții în CCR și pe la Comisia de la Veneția, spune că ar fi ditamai somitatea în științe juridice, un fel de licurici al domeniului părând că dacă nu era el justiția mioritică ar fi un fel de … ceva.

Oricine a putut să vadă că Slugărel Toader, pare a fi nimeni altul decât ditamai  Domnul Personalitate, singurul deținător al Adevărurilor Esențiale și Absolute ale Coanei Justiția. De fapt,  de când a apărut în atenția publică fiind numit în funcția de Ministru la Justiție, Tudorel Toader s-a comportat de parcă ar fi bolnav de autism, complet dezinteresat de de părerile celorlalți, doar nu o să se coboare el, din borcanul de cristal de pe Muntele de  Fildeș în care i se pare că trăiește la mintea populimii.

Cu un dispreț profund față de interlocutori, pare că întotdeauna predă, dictând lucruri care ar trebui consemnate pentru eternitate.

Nu am să mă apuc acum să îi scriu istoria (deși poate ar trebui să vorbim un pic despre modul în care soția sa a ajuns cea mai mare sculă de la  Secția de Gastroenterologie  a Spitalului „Sfântul Spiridon”din Iași, după ce singurul contracandidat doctorul Vasile Drug, mult mai experimenta mai experimentat, s-a retras înainte de probele scrisă și practică, susținând doar interviul, unde luase cu doar două puncte mai puțin, 96 la 98,  față de colega lui, dr. Elena Toader. Poate cu altă ocazie. Treaba nu se întâmpla pentru prima dată, retragerile ”oportune” fiind o regulă la Spitalului „Sfântul Spiridon”. Cei interesați pot vedea povestea publicată de ziaruldeiasi.ro … Poate cu altă ocazie …).

Cred că e destul să amintim cum, în cazul demiterii doamnei Kovesi de la DNA, Licuriciul Slugărel în cârdășie cu superobedienta Curte Constituțională a României au făcut pulbere Constituția și ordinea constituțională în stat, punând mai multă greutate pe propunerea unui slugoi  (numit ministru de Liviu Dragnea și liota de penali care îl susțin, se pare, tocmai pentru obediența și lipsa de demnitate care îl caracterizează) decât pe decizia  Președintelui țării, practic tăindu-i acestuia din prerogative.

Dacă la noi acest individ mai e văzut de unii ca un fel de zeu al justiției, aș băga mâna în foc că cei de la Bruxelles se distrează teribil, individul fiind cel puțin ridicol din momentul în care deschide cavitatea bucală și începe să își învăluie interlocurorii în cuvinte, probabil pentru a nu putea fi urmărit de la cap la coadă și pentru a nu se observa inepțiile pe care le spune. Și nu e singura tinichea ce îi atârnă în coată …

Oricât de mult l-ai crede pe Tudorel oarecum cunoscător într-ale justiției nu poți să nu fii izbit în moacă de câte ori spune că celebrele protocoale DNA-SRI sunt ilegale sau, și mai rău, neconstituționale. 

Cum adică? Ditamai licuriciul justiției să nu știe ce știe orice absolvent de liceu chiar dacă nu și-a luat BAC-ul, că este ceva  ilegal DOAR DACĂ EXISTĂ O ASTFEL DE SENTINȚĂ EXPRIMATĂ DE O CURTE  și că este ceva neconstituțional doar dacă e declarat așa de Curtea Constituțională a României, aceasta neputând să se exprime asupra repectivelor protocoale (dintre DNA și SRI) de vreme ce acestea sunt acte administrative.

Astăzi, obedienta Curtea Constituțională a României, i-a dat demnității lui Tudorel o lovitură de moarte care ar fi trebuit să îl determine să își prezinte demisia și cererea de pensionare …

CCR a dezbătut sesizările de neconstituţionalitate depuse de preşedintele Klaus Iohannis, PNL, PMP, USR şi Înalta Curte cu privire la modificările aduse Codului Penal de către PSD-ALDE. Decizia Curţii: Codul Penal este parţial neconstituţional. Magistraţii CCR urmează să anunţe care sunt articolele care au picat. Potrivit unor surse politice, articolul privind abuzul în serviciu, modificat special pentru Dragnea, a picat.

 CCR a confirmat că articolul privind abuzul în serviciu (297) a fost declarat neconstituţional, vezi aici. pe siteul Curții Constituționale a României, ccr.ro comunicatul de presă prin care se  anunță că au fost admise obiecțiile de constituționalitate formulate de cei mai sus citați.

Astfel, cf adevarul.ro  Codul Penal a fost declarat parţial neconstituţional de CCR, potrivit unor surse politice. Decizia a fost luată cu majoritate de voturi.

Potrivit unor surse politice, modificarile făcute de PSD la abuzul in serviciu şi traficul de influenţă au fost declarate neconstituţionale în integralitate. În concluzie, articolul modificat cu dedicaţie pentru Liviu Dragnea a fost respins de CCR.

Judecător raportor pe Codul penal a fost Livia Stanciu, fosta preşedintă a Curţii Surpeme. Livia Stanciu a condus completul de 5 judecători de la Înalta Curte care l-a condamnat pe Liviu Dragnea în 2016 la 2 ani de închisoare cu suspendare în dosarul Referendumul.

Modificările aduse de PSD la Codul penal au transformat acuzaţia de abuz în serviciu (una dintre spaimele politicenilor) într-o formă fără fond. Modificările erau făcute cu dedicaţie pentru Liviu Dragnea.

Potrivit Articolului 297 din Codul penal, în forma modificată de PSD, un funcţionar putea fi acuzat de abuz în serviciu numai dacă obţine „pentru sine, soţ, rudă sau afini până la gradul al II-lea inclusiv, un folos material patrimonial şi prin acesta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie“. Aşadar, noua formă a legii deschidea o largă portiţă pentru şpăgi prin interpuşi, care nu intră în categoria rudelor.

Să luăm exemplul lui Liviu Dragnea. Liderul PSD este condamnat la trei ani de închisoare cu executare în primă instanţă pentru că a abuzat de funcţia sa de preşdinte al CJ Teleorman şi a angajat două persoane în mod fictiv la Direcţia Copilului, dar care, în realitate, munceau pentru PSD. Practic, Dragnea nu a obţinut pentru sine un folos patrimonial, nici pentru rude, dar a făcut abuz de o funcţie publică pentru a aduce avantaje partidului. Dacă noua definiţie a abuzului în serviciu ar fi intrat în vigoare, Liviu Dragnea ar fi scăpat automat de închisoare, pentru că ar fi beneficiat de legea penală mai favorabilă în momentul judecăţii.

Având în vedere că modificarea propusă la art 297, care se referă la modificarea  înțelesului abuzului în serviciu, acesta reducându-se doar la cazurile în care beneficiază doar cel care comite fapta sau la rude de gradul I,  a fost formulat de Ministerul Justiției, deci supervizat de însuși Geniul Justiției mioritice,  cred că nu este abuziv a-i cere lui Tudorel să aleagă. Fie se consideră tâmpit, incapabil să înțeleagă ceva din Justiție și care sunt consecințele faptelor sale, lucru care ar trebui să îl determine să își dea demisia din toate funcțiile apoi să se ducă la DNA să explice cum a ajuns să ocupe funcția de Decan la Iași, fie intențiile sale nu sunt deloc cele care ar trebui să fie, legile și Constituția fiind pentru el ceva de care nu trebuie să țină seama, lucru care îl face impostor. 

Poate că dumnealui, Slugărelul, ar recunoaște una sau alta din situații dacă ar avea demnitate … cum nu are, asta e. Probabil va veni o zi în care va fi chemnat, în dum spre pușcărie, la DNA … să dea extemporal … împreună cu mulți alții, Veorika, Carmen Dan, Florin Ciordache și alții, neapărat megapenalul de Teleorman … în numele căruia se comite distrugerea sitematică a Justiției și împingerea României spre scoaterea din Uniunea Europeană unde a intrat cu mare greutate …

DEMISIA IMPOSTORULUI SLUGĂREL SE IMPUNE…

Cu cine ar trebui să votăm de aici înainte? Cu cei care vor promova schimbarea Constituției în așa fel încat să nu mai permită imunități aiurea și ca crearea de legi care să dezincrimineze faptele infractorilor

Singura soluție pentru ca infractorii să nu mai poată profita de legile pe care le fac este să se schimbe Constituția în așa fel încât să fie judecați după legea valabilă în momentul infracțiunii, de fapt, este chiar legea pe care au încălcat-o (este abrant să judeci pe cineva pentru o faptă după o lege care nu acționa când a comis fapta), precum și anularea oricărui fel de imunități atunci când e vorba de fapte legate de corupție…

De asemenea trebuie să nu se mai pună accent pe bunăstarea și confortul  condamnaților ci pe repararea prejudiciilor și neajunsurilor comise  victimelor.

Indiferent cât de sufisticate or fi mințile judecătorilor, ar trebui să își amintească de faptul că atunci când emit o sentință nu emit un vaucer de vacanță ci o pedeapsă pentru fapte săvărșite. De asemenea, eliberările condiționate trebuie să fie excepția și nu regula. 

 

După Loviluția din Decembrie am tot votat împotriva celor care îmi păreau continuatorii Comunismnului în diferite forme.

Am votat cu cei pe care îi credeam capabili să ne scape de Comunism.

Unde am ajuns? Să fim sufocați de bocancul pe care ni l-au pus pe grumaz, de reprezentanții cele mai infecte rase umane Homo Politicus, politicienii adică. Termenul ”politician” a ajuns să fie sinonim cu: tâlhar, infractor, penal, mincinos, ipocrit, arogant, nesimțit… Unii mai bisericoși care cred că omul se trage din Adam și Eva ar putea spune că politicianul se trage din șarpele biblic.

Îi vezi peste tot, mesajul lor, indiferent de la ce partid vin, este că ei sint soluția, singurii buni, ceilalți, toți, sunt doar o turmă de infractori.

Problema e că deși niciunul nu e tocmai ușă de biserică, trăim într-u lume în care, oricât de răi ar fi, fără politicieni nu se poate, alternativa ar fi anarhia care ne-ar duce înapoi în peșteri.

”Cu cine să votez?” întreabă mulți. Asta este vreu de spus, până acum s-a dovedit că toți politicianii până la alegeri sunt niște mielușei care îți pasc din palmă, după alegeri uită tot ce au promis, uită că au fost trimiși acolo unde sunt cu anumite misiuni și încap să își vadă doar de propiile interese, dacă interesele turmei corespun cu ale lor e bine, dacă nu, PA și pu …

Multă vreme am tot căutat să văsesc o cheie în care trebuie căutat răspunsul la întrebarea ”Eu cu cine votez?”

Nu bag mâna în foc, dar s-ar putea să existe o astfel de cheie.

Mă refer la două aliniate din Constituție:

ARTICOLUL 15 Universalitatea

………..

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

și

 ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

Toți pretind că sunt de acord cu lupta anticorupție, că doar nu-i doare gura, în realitate schimbă legi care îi dezincriminează și se acoperă de tot felul de imunități.

Cred că nu merită votat nici un partid care nu militează la modul serios pentru scoaterea din Art 15 alin (2) a excepției cu privire la  ”… legea  penală sau contravenţională mai favorabilă”. Astfel oricine vine la putere își face o lege care îi dezincriminează faptele și chiar dacă după un minut de valabilitate acea lege ar acționa.

Legile după care trebuie judecați acuzații trebuie să fie legile care acționau în momentul în care au comis faptele. E o aberație să judeci pe cineva  că a încălcat o lege care nu acționa când a comis el fapta.

De asemenea, nu merită votat nici un partid care nu susține că trebuie eliminată orice fel de imunitate, cu excepția celei care acoperă declarațiile politice dacă acestea nu pot fi asimilate calomniei. Eliminarea imunității atunci când e vorba de fapte de corupție este un minim decesar… Este aberant trebuiască  să ceri ca procuror permisiunea de a ancheta un fost sau actual ministru unor colgi ai lui care mâine ar putea ajunge în aceeași situație.

Această paradigmă trebuie să dispară…

Cred că, înainte de orice, cele de mai sus trebuie să fie un fel de preexaminare atunci când dorim să găsim pe cineva cu care să votăm indiferent cât de simpatic ne pare cineva, în caz contrar nu vom vota cine să ne conducă  ci vom vota, în continuare, cine să ne fure.

Așa zisa luptă împotriva abuzurilor în Justiție: o minciună sfruntată

13 aprilie 2018 2 comentarii

De prea mult timp, justiția, statul de drept în general sunt sub un furibund și parșiv asediu dinspre zona politico-mediatică. Practic, totul pare a pleca de la o minciună sfruntată și anume că jurnaliștii și politicienii vârf de lance al atacului ar fi susținători ai luptei anticorupției, ei având un dinte doar împotriva șefilor SRI, DNA etc.

Este o nuanță pe care s-a țesut cu răbdare și perseverență în mult prea lungile și multele emisiuni  de la ore de maximă audiență. Ani de zile, cu răbdare s-a construit cadrul în care se desfășoară un adevărat linșaj media. ”Știți – pare a se spune – noi nu avem nimic cu lupta anticorupție, cu instituțile statului de drept, noi luptăm doar împotriva ticăloșilor care fac abuzuri”. Am văzut nenumărate adevărate rechizitorii prin care se denunțau acte de corupție, se fluturau ”probe” (de exemplu, nu odată Mihai Gâdea flutura niște hârtii care ar dovedi ceva și care ar urma să poată fi văzute pe siteul lor. Iteresant dar pe site nu apărea niciodată nimic, dacă analizai înregistrarea  frame cu frame observai că de fapt acele hârtii nu erau decât desfăășurătorul emisiunii).

Aceste acuzații țineau trei zile iar când se încerca analizia lor se dovedeau doar niște baloane de săpun, niște argumentații care aveau la bază o mică minciună au o interpretare forțată a ceva pe care se țesea o construcție logică în care se introduceau din când în când artificial elemente care să ajute ajungerea la ținta dorită.

”Probele” erau niște ghidușii, de cele mai multe ori, fabricate, uneori dincolo de limita bunului simț. Diferite afirmații făcute cu mare perseverență în studiourile de execuție ale, popular numiților, Mâncători de Rahat, repetate până la obsesie intrau cumva în conștiința telespectatorului ca un fel de repere de referință. Astfel că, peste o vreme, ceea ce țesuseră pe o mică minciună era folosit ca argument, telespectatorul amintindu-și că ”da, am auzit de chestia aceasta” nemaiștiind unde, dar asta nu conta. Practic era vorba de crearea unei minciuni mari argumentată de minciuni ici și multe.

Dacă ne uităm la politicianii și jurnaliștii care acum se rup în figuri cu dezvăluiri ale ”statului paralel”, fie au avut sau au probleme jîn justiție, fie sunt vajnici angajați ai unor moguli cărora, dacă le spui ”penali” le faci un mare compliment.

Toți își doresc subordonarea justiției pentru a o putea controla, o justiție prea incisivă însemnând pentru ei drumul spre pușcărie, ei știind că la o analiză a faptelor lor din trecut nu poate duce decât acolo. Toți cei care își doresc astăzi să și-o subordoneze din nou și să împiedice serviciile să o mai ajute și-au dorit asta și înainte de protocoalele SRI-DNA. Și înainte ca Maior, Coldea și Koveși să ajungă cei mai puternici oameni în stat. Atitudinea lor nu este o reacție la nimic altceva decât la frica de închisoare. Culmea este că niciunul din ei nu pote să își justifice nici 10% din avere … o fi vreo coincidență? Greu de crezut..

De fapt lepre de teapa unora ca Tăriceanu, Dragnea, Voiculescu, Năstase etc nu au dorit niciun fel de luptă anticorupție. Și au acționat împotriva noii ordini de stat și a celor care încercau să o impună, imediat după 2005, când au început să se teamă că și afacerile lor ilicite vor ajunge să fie judecate la un moment dat. Unii s-au opus pe față, cu furie, asumându-și direct războiul, precum Voiculescu, ceilalți mai pe tăcute, folosindu-se de marionetele din partidele lor. O demonstrează chiar faptul că  înființarea DNA și a ANI, decuplarea CSM și a Înaltei Curți de la rețelele  mafiote din magistratură au fost întâmpinate cu huiduieli și cu proteste disperate, nu cu aplauze, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă liderii PSD, PNL, PC, PRM și UDMR chiar ar fi pus mai presus binele comun decât interesele lor meschine. Dacă vreți să vă amintiți cât de îngroziți au fost din totdeauna de ideea că cineva i-ar putea întreba cum și-au făcut banii, cred că nimeni nu se îndoiește de faptul că argumentele invocate de Florin Iordache, Eugen Nicolicea, Mate Andraș-Levente, Lucian Bolcaș, Marcu Tudor și Sergiu Andon, complet anapoda, în Parlament, în octombrie 2006 aveau ca rol să îi ajute  să nu fie obligați la declararea averilor, dar mai ales a modului în care și le-au făcut.

În vremea aceea, lupta anticorupție nu era decât o amenințare ce părea a se profila asemeni unei furtuni, undeva. Departe la un orizont ce putea fi evitat. Nici vorbă de abuzuri, pentru că, după cum reiese din dialogurile fostului șef al FBI cu Băsescu, Maior și Kovesi, la finele lui 2006 statul încă cerea ajutor pentru a deveni mai eficient. De abia atunci, Robert Mueller le-a sugerat să găsească ”posibilitatea legală” de a folosi interceptările telefonice ca probatoriu în instanțe.De întâmplat s-a întâmplat mult mai târziu. Cât despre protocolul SRI – DNA, el a fost semnat în 2009.

Prin 2005 C.P Tăriceanu cerea insistent să fie informat de procurori când începeau o anchetă la adresa unui membru al guvernului (guvernul lui dovedintu-se a fi cel mai penal guvern din istoria României). S-a dovedit că de fapt el dorea să poată bloca dosarele, ca și până atunci.

Nu avem cum să nu ne întrebăm, dacă problema PSD-ALDE-Voiculescu cu justiția a apărut doar odată cu abuzurile, de ce l-au suspendat pe Băsescu în 2007? Ce abuzuri erau atunci? A comis Daniel Morar vreun abuz? De ce nu ni le prezintă Tăriceanu și Antena 3? Nu a comis abuzuri sau vor să-și protejeze aliatul din Curtea Constituțională? Or fi uitat că în documentul prin care au cerut în Parlament, în 2007, suspendarea preşedintelui au dat ca exemple de ingerințe în treburile justiției faptul că ”a cerut procurorilor să redeschidă dosarele penale privind Bancorex şi Banca Agricolă” și că a declarat că foarte mulți magistrați sunt corupți? Acum 11 ani, ca și astăzi, ce îi deranjează pe cei cu probleme în justiție este chiar justiția și revigorarea ei, cu sprijinul partenerilor strategici. Protocoalele SRI nu sunt decât un alt pretext pentru a opri lupta anticorupție. Așa cum au fost, în 2007, la suspendarea președintelui, acuzațiile ridicole de mai sus.

Se vorbește tot mai des despre implicarea la DNA a ofițerilor CIA, adică de implicarea americanilor în justiție… interesant. Tăriceanu și nu numai, o amintește  în ultima vreme cu insistență, oare cum se explică că ambasada SUA nu doar că nu a jubilat când Patriciu a fost arestat, ba chiar s-a declarat îngrijorată, după cum reiese din cablograma trimisă la Washington pe 6 iunie 2005? Citez: „Managementul Rompetrol se teme, pe bună dreptate, că punerea sub acuzare (sau condamnarea, bineînțeles) ar putea să ducă la prăbușirea companiei. Compania are planuri în desfășurare de a-și extinde operațiunile în Kazahstan și Rusia astfel încât să se poată baza pe surse solide de țiței pentru rafinăriile sale. Sursele financiare necesare pentru această extindere sunt acum, în mod firesc, în pericol (…) De subliniat că o astfel de criză a Rompetrol ar putea avea un impact politic și economic mult mai larg. Compania contribuie cu aproximativ 7% din totalul veniturilor colectate la bugetul de stat, adică în jur de 2% din Produsul Intern Brut total…”.

Americanii recunoșteau, dincolo de impactul asupra României a Crizei de la Romăetrol l-ar avea asupra României, că dosarul îi interesa și pentru că ancheta îl viza inclusiv pe ”vicepreședintele Rompetrol, Phil Stephenson, cetățean SUA, care deține 20% din companie.” Cu toate acestea au transmis la Washington că ”procurorul care supraveghează cercetările în dosarul Rompetrol este o persoană care a beneficiat de pregătire în SUA și este programată să participe la o nouă sesiune de training pe continentul american în cursul anului următor (…) Cu alte cuvinte, echipa de anchetatori poate că nu se ridică la standardele SUA dar au fost expuși la metodologiile folosite de noi. În plus, Ilie Botoș (procuror-general la vreme aceea – n.m.) a susținut că probele strânse împotriva Rompetrol au fost obținute și cu concursul Băncii Naționale, a Gărzii Financiare și a Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, sugerând astfel că nu este vorba despre o operațiune investigativă motivată politic.”

Una peste alta, ideea că SUA ar fi inițiat, ascuns sau încurajat abuzurile de dragul susținerii luptei anticorupției cam este contrazisă .. pur și simplu nu se ”înșurubează”, ba dimpotrivă,  acolo unde SUA  a intervenit a făcut-o pentru a preveni transformarea ei în instrument pentru răfuieli politice. ”(…) Nu vrem să descurajăm Guvernul României în intenţiile sale de a acţiona împotriva „peştilor mari” – prin urmare este necesar să tratăm cu grijă acest subiect. Mai mult, se poate ca într-adevăr unele pietre încă neîntoarse ale Rompetrol să ascundă slăbiciuni sau concluzii neplăcute. Cu toate acestea, nu este nevoie să se ajungă la un proces – spectacol ca cel al Yukos în Moscova, un punct de vedere pe care l-am susţinut cu putere în faţa Guvernului României”, notau reprezentanții Ambasadei SUA  de la București.

Dosarul ”Rompetrol”este un dosar școală și conține și explicația pentru care s-a ajuns la protocoalele SRI. Procesul prin care trebuia să fie clarificat modul în care Adrian Năstase i-a făcut cadou finanțatorului PNL o afacere pe care avea să o vândă cu un miliard de dolari a fost tergiversat ani de zile. A fost și suspendat, în urma unei sesizări la Curtea Constituțională. Acest dosar fiind un caz extrem de explicit despre tot ce nu mergea bine în justiție, în ciuda eforturilor unor ofițeri de informații și procurori care au îndrăznit să se pună cu grangurii vremii,  banii și legăturile acestora cu rețelele mafiote din instanțe făceau imposibilă condamnarea lor.

În acea perioadă a fost realmente batjocorite plăpândele instituții anticorupție, înțelegerile nescrise dintre Patriciu, Voiculescu ori Vîntu și rețele de gen Voicu – Costiniu prin care li se garanta imunitatea, sau cu rețelele de politicieni, demnitari și funcționari ai statului, prin care li se garanta prosperitatea, au obligat statul să-și dezvolte propriile protocoale de colaborare inter-instituționale. Fără ele, nu ar fi avut nicio șansă să îi facă să plătească în instanțe pe stăpânii din umbră ai statului mafiot. Prevederile acestor protocoale au fost pe măsura durității războiului care a început în 2005 și care nu dădea semne, în 2009, că va fi câștigat vreodată de stat.

Este o minciună sfruntată că stăpânii statului mafiot ar fi susținut lupta anticorupție dacă nu ar fi existat abuzuri. Ce s-a întâmplat între 2005 și 2009 a fost o luptă anticorupție cu pași mărunți. Și a eșuat. Justiția nu a reușit să îi condamne nici pe Patriciu, nici pe Voiculescu, nici pe Vântu. Și cu toate acestea, ei nu au fost dispuși să accepte nici măcar să fie luați la întrebări, nici măcar să îi tulbure gândul că într-un viitor îndepărtat situația le-ar putea scăpa de sub control.

De fapt acesta este motivul pentru care a fost suspendat Băsescu în 2007. De aceea au făcut un cartel în 2009 ca să-l scoată pe Geoană președinte. De aceea l-au suspendat în 2012. Și protocoalele lor, în care au decis să lupte pentru a păstra intact statul mafiot instaurat după căderea lui Ceaușescu, ar trebui desecretizate pentru a înțelege cum s-au născut protocoalele inter-instituționale și de ce au fost indispensabile, în ciuda riscurilor reale de abuz. Din păcate, asta nu se va întâmpla nici în 1000 de ani!

De teama pușcăriei, Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu și slugile lor, pun în pericol relația României cu SUA

29 noiembrie 2017 Un comentariu

De data aceasta cele două curve politice, Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu și slugile lor au comis-o rău de tot.

Îngroziți de perspectiva pușcăriei, condamnatul penal Dragnea , cercetat pentru fapte grave de corupție și Tăriceanu, cercetat pentru mărturie mincinoasă, cum ar veni Coruptul și Mincinosul, sperând  să evite implacabila răspundere în fața legii pentru faptele lor, fără nici un fel de scrupule, pun în pericol chiar relația dintre România și SUA care ne oferă o protecție antirusească la un nivel cum nu am mai avut.

Dragnea și Tăriceanu, curvele politice penale care, pentru a evita pușcăria, pun în pericol securitatea României

Cu un tupeu greu de imaginat de o minte normală, Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu, îngroziți de perspectiva de a se vedea locatari ai ”pensiunilor cu gratii” au reproșat ÎN NUMELE PARLAMENTULUI ROMÂNIEI diplomației americane că se bagă unde nu îi fierbe oala, după ce SUA au îndemnat ca în legile Justiţiei să nu fie incluse prevederi care afectează lupta împotriva corupţiei.

Obedient, PSD a sărit plin de indignare, face bătături la lingurică spunând că SUA a încălcat suveranitatea României. La rândul său, opoziția afirmă că PSD calcă în picioare Justiția.

Echivalentul Ministerului American de Externe, Departamentul de Stat al SUA a reproșat Parlamentului României că, prin modificările  aflate în prezent la comisia specială condusă de deputatul PSD Florin Iordache, autorul OUG 13, aduse legilor Justiției duc la subminarea luptei anticorupţie şi afectează independenţa sistemului judiciar.

„Statele Unite constată cu îngrijorare – se spune în mesajul  Departamentului de Stat al SUA, luni seară – că Parlamentul României ia în considerare modificări legislative care ar putea submina lupta anticorupţie şi ar putea slăbi independenţa Justiţiei în România. Această legislaţie, care a fost iniţial propusă de Ministerul Justiţiei,  ameninţă progresul pe care România l-a făcut în ultimii ani în construirea unor instituţii juridice puternice protejate de interferenţe politice. Îndemnăm Parlamentul României să respingă propunerile care slăbesc statul de drept şi pun în pericol lupta anticorupţie“.   Declaraţia este semnat de Heather Nauert, purtător de cuvânt al Departamentului de Stat american.

Cu alura ei de politruc dedicat trup și suflet șefului, Lia Olguţa Vasilescu a declarat că „Poate fi interesant care articol din legile Justiţiei deranjează“,  lucru care subliniază, dacă mai era nevoie, că Mnistrul Muncii vorbește … cu gânditul e maiu greu la roșcvană.

Florin Iordache, cel mai obedient Ministru al Justiție care a trăit vreodată în spațiul carpato danubiano pontic, autorul OUG 13, a negat fără rușine  luni noapte (oare de ce noaptea?), că în dezbaterile din comisia pe care o conduce ar fi luat vreo decizie controversată.

„Ceea ce avem noi în dezbatere nu afectează în niciun fel independenţa Justiţiei. Eu v-am cerut dvs. (n.r.-moderatorului emisiunii) un singur articol care, în modul în care a fost propus către plen, afectează într-un fel sau altul independenţa justiţiei“ – a declarat Ciordache la TVR.

Prea lași de felul lor pentru a face o declarație tranșantă, Tudorel Toader, Ministrul Justiției și Teodor Meleșcanu au încercat să se fofileze, primul, pentru a nu putea spune șeful lui că tace a spus că Departamentul de Stat „se exprimă cât şi cum i se permite“ (considerând că Departamentul de Stat American e la fel de laș ca Ministerul român de Externe al cărui șef a pasat responsabilitatea reacţiei la comunicatul SUA către Parlament, instituţia care se ocupă de legile Justiţiei.

Sperând să crească în ochii lui Dragnea, senatorul Șerban Nicolae, liderul Grupului PSD de la senat, scoțând parcă flăcări pe nări, cu indignare proletară, a tunat şi a fulgerat la adresa administraţiei americane. Comunicatul a fost catalogat „extrem de bizar“ şi „destul de ofensator“ şi a cerut ca reacţia oficială să vină din partea preşedintelui Klaus Iohannis, cu toate că şeful statului nu a fost deloc prins în circuitul redactării modificărilor la legile Justiţiei. În cele din urmă, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, Călin Popescu Tăriceanu şi Liviu Dragnea, au dat publicităţii un comunicat în care susţin că „Parlamentul României a luat act cu neplăcută surprindere de comunicatul emis în data de 27 noiembrie 2017 de către Departamentul de Stat din Statele Unite ale Americii referitor la dezbaterea privind reforma Justiţiei“.

Cei doi lideri au enumerat mai multe decizii ale Parlamentului care ţineau de relaţia cu SUA, printre care şi achiziţia de rachete Patriot. Ideea centrală a lor era că Parlamentul a fost bun când a votat alocarea a 2% din PIB pentru Apărare sau trimiterea de trupe militare române pe teatrele de operaţiuni, dar acum nu mai e aşa, ceea ce ridică semne de întrebare. Nu în ultimul rând, poziţia celor doi a fost prezentată drept poziţia Parlamentului, ceea ce a dus la un lanţ de reacţii ale Opoziţiei care a subliniat că se delimitează de Dragnea şi Tăriceanu.

Deputatul PMP Robert Turcescu le-a transmis celor doi preşedinţi ai Camerelor că „Am luat act cu furie şi cu greaţă de toate mizeriile pe care le puneţi la cale de atâta amar de timp“, a afirmat deputatul PMP.

USR a anunţat  că refuză să accepte ca numele Parlamentului României să fie târât într-o luptă pentru apărarea intereselor personale ale lui Dragnea şi Tăriceanu.

La rândul său PNL a reacţionat prin intervenţiile a mai multor senatori care au subliniat că Dragnea şi Tăriceanu nu vorbesc în numele lor. Întrebat dacă tonul SUA a fost prea dur, Ludovic Orban, preşedintele PNL, a spus: „Sub nicio formă“.

CE I-A IRITAT PE AMERICANI

După ce Comisia Parlamentară condusă de însuși Ciordache Altăîntrebare a adus modificări la legile Justiției, americanii au considerat că două din aceste modificări aduc atingere Statului de Drept. Decizia PSD-ALDE  prin care preşedintele ţării a fost scos din procedura de numire a şefilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ).

Legea în vigoare îi lasă preşedintelui puterea de a respinge propunerile venite din partea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru funcţiile de conducere ale Curţii Supreme, dar cu o condiţie: refuzul să fie unul motivat. Amendamentul adoptat de „Comisia Iordache“ îl transformă pe şeful statului în primar: Klaus Iohannis va fi obligat să accepte propunerile venite din partea CSM, fără drept de refuz. Deşi CSM este, teoretic, garantul independenţei Justiţiei, instituţia este măcinată de jocuri politice. „Lucrurile trebuie clarificate şi trebuie lămurite şi o să mă implic constituţional, corect, în acest parcurs”, a declarat preşedintele Klaus Iohannis, deposedat de puteri de către majoritatea PSD-ALDE.

Pe scurt, cam tot e mai poate face Președintele reducându-se la posibilitatea de a întoarce legile înapoi la Parlament,  lucru care ar fi doar o tragere de timp, deoarece majoritatea va putea retrimite legile la Președinte, acesta nemaiavând decât posibilitatea de a promulga, singura lui reacție putând fi aceea de a trimite o sesizare la CCR.

Peoblema fiind, conform specialiștilor în drept constituţional, deşi prevederile PSD pot fi considerate imorale, e greu de dovedit neconstituţionalitatea lor. Aşa că, foarte probabil, Iohannis va fi nevoit să promulge legile Justiţiei în forma adoptată de Parlament, adică de PSD-ALDE.

HALUCINANT … DREPTATEA VA FI ÎMPĂRȚITĂ DE JUDECĂTORI PENALI

Comisia lui Ciordache s-a întrecut pe sine. A adoptat un amendament referitor la suspendarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor. În prezent u magistrat e automat suspendat din funcție de către CSM atunci când e trimis în judecată. PSD a adăugat doar un cuvânt, dar care schimbă radical sensul legii. Noua formă precizează că judecătorul sau procurorul trimis în judecată „poate fi suspendat de CSM“. Deci suspendarea nu se mai aplică automat, ci în urma unui vot al CSM, o instituţie în care politicul are mare influeanță.

Avocat de profesie, Daniel Fenechiu, deputat PNL,  arată paradoxul modificării operate de majoritatea PSD-ALDE: un judecător cu probleme penale ar ajunge în situaţia de a ajudeca o altă persoană, evident, cu probleme penale. „Judecătorul sau procurorul, ţineţi-vă bine, trimis în judecată poate fi suspendat de CSM… poate… În vechea reglementare, suspendarea era de drept la punerea în mişcare a urmăririi penale (trimiterea în judecată- n.r.). Ăştia, ca să-l scape pe Dragnea, sunt în stare să facă complete de judecată şi cu judecători de la Rahova şi Jilava.  Vă daţi seama ce corect vor judeca judecătorii trimişi în judecată?“, a declarat Fenechiu contul său de  Facebook.

Guvernul s-a apucat de sport: Fuga de răspundere

Când se vorbește de paternitatea privind legile justiției, PSD și guvernul nu mai știu cum să își paseze responsabilitatea.

Deputatul PSD Florin Iordache a susţinut că mesajul transmis de SUA se referă la pachetul iniţial de legi elaborat de Ministerul Justiţiei, dar care a fost ulterior modificat în Comisia parlamentară. „În comunicatul Departamentului de Stat se face referire la legile propuse de Guvern. Faţă de legile propuse de Guvern, eu şi colegii care am semnat iniţiativele legislative avem o serie de modificări importante, iar în dezbatere am ţinut cont de toate observaţiile pe care le-a făcut sistemul juridic“, a spus Iordache, în ideea că acum totul e OK, lucru fals deoarece tocmai modificările operate de Comisia Iordache aduc atingere statului de drept.

Dincolo, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, spune că  deși  el a elaborat pachetul legislativ, parlamentarii PSD sunt cei care l-au depus, tehnic, în Parlament, deci partidul e responsabil. „Comunicatul Departamentului de Stat vorbeşte despre proiectul de lege care se află în Comisia specială, proiect de lege care apare ca iniţiativă parlamentară a unui număr de 11 parlamentari, proiect de lege care se află în dezbatere la Comisie“, a subliniat Tudorel Toader.

Până la urmă Legile Justiţiei au fost preluate şi însuşite, mai de voie, mai de nevoie, de majoritatea PSD-ALDE, după ce premierul Mihai Tudose a refuzat să-şi asume paternitatea politică a proiectului elaborat de Tudorel Toader. Întrebat dacă e de acord cu modificările operate de Comisia Iordache la legile Justiţiei, în condiţiile în care proiectul a pornit de la Ministerul Justiţiei, premierul a răspuns: „Nu sunt legile Ministerului Justiţiei. Dacă erau ale Ministerului Justiţiei, erau la guvern, plecau de la guvern ca proiect de lege iniţiat de  guvern“.

CÂND E VORBA DE JUSTIȚIE AMERICANII NU SE JOACĂ

Comunicatul emis de către Departamentul de Stat al SUA cu privire la modificarea legilor Justiției oferă sintetic dar extrem de apăsat cea mai severă evaluare pe care ne-o face partenerul nostru strategic în ultimele trei decenii, egalată ca gravitate doar cu poziţiile exprimate de SUA pe vremea răposatului Nicolae Ceauşescu.

„România: propuneri care afectează independenţa Justiţiei

Statele Unite constată cu îngrijorare că Parlamentul României are în vedere o legislaţie care ar putea submina lupta împotriva corupţiei şi ar putea slăbi independenţa sistemului judiciar din România. Această legislaţie, propusă iniţial de Ministerul Justiţiei, ameninţă progresul pe care România l-a făcut în ultimii ani de a construi instituţii judiciare puternice, protejate de interferenţe politice. Îndemnăm Parlamentul României să respingă propunerile care slăbesc statul de drept şi pun în pericol lupta împotriva corupţiei.“

Deși este un comunicat scurt, gravitatea sa este maximă, arată clar faptul că discuțiile discrete dintre Guvernul SUA și Autoritățile Române au eșuat, din cauza limbajului dublu folosit de București.

Departamentul de Stat al SUA a mai intervenit și cu alte ocazii critice pri trimiterea de mesaje prin intermediul ambasadorilor, neînțelegerile menținându-se între anumite limite, rămânând în limitele a ceea ce se numește dialog. De data aceasta însă, comunicatul dur emis de Washington este un semnal care va ajunge peste tot în lume.

Replicile date de liderii bucureșteni, Iordache, Olguța rămânând neauzit între frontierele spațiului mioritic, realațiile altor țări cu România metamorfozându-se, probabil, și în funcție de mesajul american nu pe bălmăjeala obedientă de la București…

Ce se va reține e că  America trage un puternic semnal de alarmă că în România se întâmplă lucruri îngrijorătoare în ceea ce priveşte Justiţia.

Dacă lui Dragnea și slugilor lui li se pare cumva că SUA o va lăsa mai moale odată cu trecerea timpului se înșeală. America nu se joacă atunci când e vorba de justiție, la fel cum nu se joacă nici alte țări cu o democrație solidă. Semnalul american fiind doar primul … vor urma și altele, probabil din ce în ce mai apăsate. Nici nu vreau să mă gândesc unde se poate ajunge.

%d blogeri au apreciat asta: