Archive

Archive for the ‘Justiţie – Lege – Legislație’ Category

ELENA UDREA: ”Cum puii mei se întâmplă așa ceva?”

Când o văd pe Elena Udrea îmi vin mai nou, în cap, două chestii … una, cinică, ciudată și brutal de reală: ”Sic transit gloria mundi” și a doua, o întrebare: ”Își mai face oare masteratul în fericire la Faculteatea de Teologie?” pentru că dacă îl face, îl face din amintiri. Tare m-aș mira să mai fie fericită când are nevoie de multă concentrare pentru a deosebi procesele în care e implicată și umbra pușcăriei îi cam întunecă orizontul viitorului.

Astăzi, Miercuri, 24 Mai 2017, Elena Udrea, ”dezvăluitorul dedicat”, jurnalistul Dan Andronic și fiica cea mare a fostului președinte Traian Băsescu, o femeie care întotdeauna îmi inspira o anumită decență, au fost trimiși de procurorii DNA în judecată pentru modul în care s-a finanțat campania electorală din 2009.

Cumva, am recunoscut-o pe Elena Udrea cea care reușea în alte vremuri să fie dezinvoltă îndiferent de situație care, într-o intervenție la B1tv, aceasta a spus:

”Cum puii mei se întâmplă așa ceva?” …  ”Acuzațiile, din punctul meu de vedere, nu sunt de natură penală, țin de legea finanțării partidelor politice, însă, evident că procurorii au preferat varianta acuzării pentru miza politică a acestui dosar”

” … e clar că ținta este Traian Băsescu și, bineînțeles, țină sunt și eu.” – a mai declarat Elena Udrea.

Vizibil enervată, Udrea a mai declarat:

 „Există acestă lege (nr. cea privind finanțarea partidelor) pe care procurorii o ignoră care spune clar că finanțarea în campanie de către persoane private sau firme care au un interes economic este contravenție. Dar dacă nu este așa și vrem neapărat să inculpăm politicieni, iai frate pe toți că nu numai Udrea a participat la campanii electorale. Eu înțeleg că în țara asta cât există campanii în ultimii 10 ani unul singur a făcut asta și ală sunt eu. Cum puii mei se întâmplă chestia asta? Adică până la mine sau în paralel cu mine nu au mai fost lideri politici care să se ocupe de campanie?”

În cursul anului 2009, cu ocazia campaniei electorale  pentru alegerile prezidențiale au fost colectate sume de bani provenite, se pare, din acte de corupție, delapidare și evaziune fiscală, sume care au fost apoi folosite pentru plata unor servicii prestate în campania electorală, după câte susțin procurorii DNA.

Carmen Daniela Dan (diva de la Justiție) și Tudorel Toader (tractoristul de la Justiție) or fi doi din protectorii lui Sebastian Ghiță ?

Aveam cumva senzația că, evident simplificat, atunci când cineva e dat în urmărire internațională lucrurile decurg destul de simplu mai ales când e vorba de două țări vecine având la bază reciprocitatea. 

Ăia îl prind, anunță țara de origine, se trimit actele ba baza cărora a fost dat în urmărire respectivul, un judecător validează asta, individul e împachetat, predat unei echipe trimisă pentru a-l aduce și gata.

Ei, nu e chiar așa. Există tot felul de fandoseli … Interesant e că, în cazul lui Sebastian Ghiță par a se întâmpla lucruri nu tocmai în regulă.

Ministrul de interne, Carmen Daniela Dan spune că Poliția Română a avut informații încă de joi, 13 aprilie că Sebastian Ghiță a fost localizat în Serbia la Belgrad.

”Joi, cu o zi înainte (de prinderea lui Ghiță- n.a.), Poliția română a avut informația că Sebastian Ghiță este în Serbia și am solicitat sprijinul autorităților. Am avut o colaborare bună cu Serbia și am știut că va fi oprit. (…) Acum nu mai avem competență în acest caz”, Carmen Dan, marți,e la Antena 3.

Ghiță a fost reținut în noaptea de joi spre vineri după ce a fost  legitimat de poliția sârbă, fiind însoțit de fratelsău, care avea documente reale, Sebastian Ghiță prezentând documente false, culmea, un document fiind chiar expirat cu o poză lipită peste poza originală.

”Am solicitat informări privind veridicitatea actelor, am fost informați că documentele respective sunt false, seria documentului (prezentat de Ghiță – n.a.) aparținea unui act expirat, apoi, prin Interpol, Poliția română a transmis către sârbi că persoana legitimată cu documente care poartă însemnele slovene este Sebastian Aurelian Ghiță, urmărit internațional de România și am solicitat arestarea lui”, a spus ministrul de Interne.

În acel moment părea că românii mai au de îndeplinit o simplă formalitate, actele cerute de procedura sârbească de extrădare fiind pregătite din vreme cel puțin pentru faptul că presa era foarte atentă la tot ce ținea de Ghiță… 888

Ei, surpriză … în loc ca actele să fie gata de trimis acolo unde urma să fie prins, Ministerul Justiției încă mai așteaptă de la instanţe încheierea verificării legalităţii extrădării din Serbia a fostului deputat Sebastian Ghiţă pentru a putea începe procedurile de aducere în ţară, a anunţat, marţi, ministrul Tudorel Toader citat de news.ro. Aceste proceduri trebuie respectate pentru ca extrădarea să nu fie „lovită de nulitate şi să profite de ea cine are interesul să profite„, a mai precizat el.

Adică deși termenul până la care pot fi trimise actele, justiția mioritică stă și se scarpină balcanic în Trebuci suferind ca Karenina de perfecționism.

„Potrivit legii, instanţele din România emitente ale mandatelor de arestare trebuie să verifice în procedură de urgenţă îndeplinirea condiţiilor legale pentru a solicita extrădarea. Încheierea judecătorului de la prima instanţă este atacată cu contestaţie. Ceea ce înseamnă că nu rămâne definitiv la primă instanţă, ci la cea care verifică acea posibilă contestaţie formulată de către procuror”, a spus Tudorel Toader cel cu față de tractorist nerutierit și cu o indolență greu de imaginat. Procedurile sunt sfinte … uneori … De celeritate nici vorbă să fi auzit dumnealui.

”Ministerul Justiţiei are deja pregătită acea procedură, aşteptăm încheierile de la instanţa de judecată şi imediat dăm drumul la procedură. Până atunci, prevederile legale ne obligă să aşteptăm. Gândiţi-vă ce ar însemna dacă noi nu am respecta procedura. Ar fi lovită de nulitate şi ar profita de ea cine are interesul să profite”, a subliniat Toader, fără a se întreba ce se întâmplă dacă cei de la instanțe o lungesc cu scărpinatul și se trezesc abia după expirarea termenului de trimitere a actelor.

Întrebat dacă va începe negocieri cu ministrul Justiţiei din Serbia pentru ca Sebastian Ghiţă să fie judecat acolo pentru deţinere de acte false, Tudorel Toader a spus că nu are competenţa să negocieze „peste lege” şi să facă sugestii omologului din Serbia.

Autorităţile sârbe au anunţat luni Poliţia Română că Sebastian Ghiţă a fost arestat în Republica Sârbă, în 14 aprilie, pe o perioadă de 18 zile, în vederea extrădării. Mesajul a fost transmis pe canalul de cooperare poliţienească Interpol abia în 17 aprilie, din cauza unor probleme tehnice apărute în sistemul Interpol Belgrad, potrivit Poliţiei Române.

După primirea mesajului de la autorităţile sârbe, Poliţia Română a informat Ministerul Justiţiei, instituţia abilitată să înceapă procedura de extrădare.

Pe numele lui Sebastian Ghiţă există două mandate de arestare în lipsă, el având cinci dosare penale în România.

Te și întrebi pe baza căror acte fost dat în urmărire Ghiță …

P.S. Oare de ce am senzația că doi din cei care freacă mai abitir menta astfel încât timpul să treacă și ducerea lui Ghiță în țară să devină mai grea, dacă nu imposibilă ar fi chiar cei doi demnitari pomeniți mai sus?

Să fie diva de la Interne și tractorisul de la Justiție doi din protectorii lui Ghiță? Poate vom afla vreodată … Poate nu și … la banii pe care îi are Sebastan Ghiță aflăm că acesta a dispărut lăsând sârbii în ceață (vorba vine) și, peste ani, poate vom afla că după ce a fugit din arestul de la Belgrad și-a făcut vre-un rost undeva, într-o țară de care ai noștrii nu doar că nu au acorduri de extrădare ci nici măcar nu se știe pe unde vine. 

Om vedea ce-o mai fi … oricum, treaba pute rău de tot …

 

DEMOCRAȚIA PORCILOR

Iată că ”democrația originală” a lui Ion Iliescu, se dovedește a fi o democrație a porcilor, Liviu Dragnea  și fosta lui soție, Bombonica Prodana fiind două din produsele ei de lux.

Astăzi, în cazul procesului lor de abuz în serviciu Bombonica Prodana, fosta soţie a lui Liviu Dragnea, a invocat o excepţie de neconstituţionalitate privind lipsa unei limite a prejudiciului pentru abuzul în serviciu, urmând ca judecătorii să decidă dacă sesizează Curtea Constituţională… Avocatul acesteia a precizat în sala de judecată că se impune trimiterea excepţiei spre CCR pentru că în cazul Bombonică Prodana prejudiciul este sub 50.000 euro şi nu ar fi sub incidenţa penală.

Absolut halucinant. La cursul zilei de azi euro este 4,55 lei ceea ce înseamnă 227.500 RON, adică nu mai puțin de 2.275.000.000 lei vechi (2,275 miliarde lei vechi)… Câștigul pe vreo 10 ani majorității imbecililor care au votat cu PSD ce avea în frunte un penal condamnat.

Sub această sumă prejudiciul nu ar mai fi sub incidență penală. Dumnezeule mare…

Mă întreb dacă nu cumva, în caz că Dragnea iasă în stradă și împușcă zece oameni nu cumva de a doua zi se va considera că doar de la 12 oameni în sus se considera deranjare a liniștii publice și s-ar pedepsi cu amendă iar de la 20 în sus i s-ar suspenda permisul de port armă …

Nimic nu ar mai fi de mirare după ce CCR parcă face tot ce poate să ne convingă că a devenit o anexă a PSD.

Astăzi, 28.03.2017, fosta soţie Bombonica Prodana a cerut sesizarea CCR privind abuzul în serviciu.

Liviu Dragnea a fost, azi marţi, la sediul instanţei supreme, unde a s-a desfășurat un nou termen din dosarul în care acesta  e judecat pentru instigare la abuz în serviciu. În aceeşi cauză sunt cercetate şi alte persoane, printre care și Bombonica Prodana, fosta soţie a lui Dragnea, care a cerut sesizarea CCR. Avocaţii au susţinut cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

„Am văzut că toţi avocaţii susţin. L-am întrebat şi a spus că este o cutumă: când un avocat susţine sesizarea CCR, toţi susţin. Ceea ce constat eu este că marea problemă în România rămâne în continuare abuzul în serviciu”, a declarat  Liviu Dragnea după şedinţa de judecată.

Bombonica Prodana, fosta soţie a lui Liviu Dragnea, a invocat o excepţie de neconstituţionalitate privind lipsa unei limite a prejudiciului pentru abuzul în serviciu, urmând ca judecătorii să decidă dacă sesizează Curtea Constituţională, avocatul acesteia precizând  în sala de judecată nici mai mult, nici mai puțin că se impune trimiterea excepţiei spre CCR pentru că în cazul Bombonică Prodana prejudiciul este sub 50.000 euro şi nu ar fi sub incidenţa penală.

Procurorul  DNA prezent la ședința de judecată s-a opus sesizării CCR spunând că deja există o decizie a respectivei curți  privind sintagma „în mod defectuos”, explicată prin „încălcarea legii”.

Pentru 25 aprilie,  termenul următor,  instanţa a cerut ca procurorii să depună la dosar precizări referitoare la decizia CCR, pentru fiecare inculpat în parte. Concret, judecătorii au cerut DNA să explice ce legi au încălcat inculpaţii din dosar. Mai mulţi inculpaţi din cei prezenți au anunţat că îşi recunosc faptele, apelând astfel la procedura simplificată de judecată.

Alături de Liviu Dragnea a fost trimisă în judecată fosta soţie a acestuia, Bombonica Prodana, sub acuzaţia de abuz în serviciu dar şi Floarea Alesu, la acea vreme director executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, fiind acuzată de abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual.

În cauză mai sunt judecaţi Ionel Marineci, fost şef serviciu în cadrul Complexului de servicii destinat copilului şi familiei, Rodica Miloş şi Olguţa Şefu, la data faptelor director executiv adjunct al D.G.A.S.P.C. Teleorman,Constantin Balaban, la data faptei şef al Complexului de servicii destinate copilului şi familiei, Adriana Botorogeanu şi Anisa Stoica la data faptelor funcţionari publici în cadrul D.G.A.S.P.C. Teleorman, Valentina Marica, fost şef al Complexului de recuperare, Nicuşor Gheorghe, fost şef al Serviciului Administrativ, Patrimoniu, Tehnic, Aprovizionare.

Procurorii susțin că, „în perioada iulie 2006 – decembrie 2012, Dragnea Nicolae Liviu, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, respectiv de preşedinte al organizaţiei judeţene a unui partid politic, cu intenţie, a determinat-o pe inculpata Alesu Floarea, la acea vreme director executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman să îşi încalce atribuţiile de serviciu prin menţinerea în funcţie şi implicit plata drepturilor salariale pentru două angajate ale aceleiaşi instituţii. În realitate cele două persoane şi-au desfăşurat activitatea la sediul organizaţiei judeţene Teleorman a partidului politic al cărui preşedinte era suspectul Dragnea Nicolae Liviu, aspect cunoscut de acesta din urmă”.

Astfel, subliniază procurorii DNA, persoanele angajate formal au primit în total suma de 108.612 lei, sumă cu care Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În ceea ce o priveşte pe Bombonica Prodana, procurorii subliniază că “în perioadele 3 martie – 1 august 2008 şi 3 iulie 2009 – 1 august 2010, în calitate de coordonator al Complexului de servicii destinate copilului şi familiei şi în calitate de şef Serviciu secretariat din cadrul DGASPC Teleorman, prin încălcarea cu ştiinţă atribuţiilor de serviciu, deşi a cunoscut faptul că două subordonate, încadrate în funcţia de referent la instituţiile pe care le conducea, nu s-au prezentat la serviciu şi nu au respectat prevederile contractului individual de muncă şi fişa postului, nu a întreprins niciun demers de sancţionare a persoanelor respective”.

Și totuși, unde sunt probele împotriva Elenei Udrea în dosarul ”Gala Bute” ? Nu prea sunt …

Niciodată nu am considerat că Elena Udrea ar fi cineștie de sfântă sau ușă de biserică.

Dacă a comis oarece nenorociri, mi se pare logic să plătească așa cum e corect. Ce am văzut până acum este că doamnei Udrea i s-au făcut praf imaginea și cariera politică.

Nu pot să nu amintesc de felul în care, taman când începea campania electorală prezidențială (nu că ar fi avut cineștie ce șanse reale) a fost început să fie chemată la DNA să dea declarații, cu tot tam-tam-ul, cu televiziuni, cu tot felul de comentarii mai mult sau mai puțin malițioase, de obicei foarte rele la adresa dânsei, asta în timp ce altui candidat, actualul președinte, Klaus Iohannis i se amâna un proces de incompatibilitate, vezi Doamne, să nu îi fie afectate șansele, culmea fiind că toți cei care au avut un asemenea proces au fost declarați vinovați. Mama  ei de dublă măsură …

Doamna Udrea a stat și la ”Beciul Domnesc”, cariera politică i-a fost demolată  puțin câte puțin, cu barosul, cum se zic, de cătușele cu care era musai să apară, probabil pentru ca nu cumva să sară la bătaie la haidamacii care o păzeau.

Absolut uimitor mi se pare un lucru, probele în cazul dânsei dispar ca un fum, ba mai mult, chiar și martorii cu dor că nu pot repeta declarațiile date, dar și la retrag rând pe rând.

Întreb și eu, așa, de curiozitate, unde sunt acele probe destul de puternice care i-au determinat pe procurori să o țină pe doamna Udrea vreo 70 de zile dacă îmi amintesc bune?

Ba, mai mult. Se pare că tot mai mulți sin cei care făceau din doamna Udrea ditamai balaurele spun că de fapt acele probe de fapt nu există și nu au existat niciodată … ciudat, nu? Și dacă se va întâmpla ca Elena Udrea să fie achitată, cine și cum îi va repara rău făcut? Cine și cum îi se va reda cariera și onoarea? Dacă va fi achitată, oare cei care au produs această situație de fapt vor plăti cu propriile lor cariere sau turma se va mulțumi cu un simplu ”Ne cerem scuze, nouă așa ni s-a părut”… sau nici măcar atât?

În continuare, două articole extrem de consistente, publicate de siteul Lumea Justiției site care, de când îl știu, i-a fost extrem de ostil doamnei Udrea, articole care acum spun că, în dosarul ”Gala Bute”, Elena Udrea s-ar întrepta spre achitare deoarece … nu există probe … 

Lectură plăcută:

RESETAREA SISTEMULUI

RESETAREA SISTEMULUI – Sentinta care se va da in cazul Elena Udrea-Gala Bute va demonstra daca Justitia a iesit din campul tactic al SRI, iar pronuntarile se vor face exclusiv pe probe pertinente. Daca luarea de mita va fi sanctionata in continuare exclusiv pe denunturi, fara dovada remiterii banilor, inseamna ca Binomul SRI-DNA nu si-a incetat existenta. DNA a inculpat-o pe Udrea pentru geanta cu 900.000 euro pe o simpla declaratie. Iata secretele din dosarul Udrea

Inalta Curte de Casatie si Justitie va anunta in 13 martie 2017 sentinta pe fond in celebrul dosar „Gala Bute”. Iar situatia nu este deloc imbucuratoare pentru procurorii DNA. Asta inturcat este foarte posibil ca Elena Udrea sa fie achitata, pe motiv ca parchetul lui Kovesi nu a putut proba, in dosarul facut de procurorii Ana Dana si Marius Bulancea, acuzatiile pe care i le-a adus. Elena Udrea a declarat la finalul ultimului termen, care a avut loc miercuri 1 martie 2017, ca se asteapta la o achitare. Culmea, acelasi lucru l-au spus inclusiv critici declarati ai Elenei Udrea. Spre exemplu, Mircea Badea, unul dintre cei mai vehementi contestatari ai Elenei Udrea, a declarat urmatoarele: “Eu cred ca sunt sanse foarte mari ca doamna Udrea sa fie achitata in dosarul Gala Bute, pentru ca dosarul e o porcarie. Nu e nicio proba. La infractiunea de luare de mita, sunt denunturile, nu e nici macar o proba. Apoi, e acuzata de o fapta pe care nu avea cum s-o comita, ca la acea data nu mai era in functie, iar aia cu abuzul in serviciu e cam la misto. Eu o detest pe fiinta Udrea din ficati, din celule, din mitocondrii. Daca i-am fi facut noi dosarul, ea lua multa parnaie, multa. Facand penibilii de la DNA, care nu sunt nici priceputi, nici mintosi, eu cred ca sansele foarte mari sunt ca Udrea sa ia achitare”.

Acelasi lucru il spunem si noi: in mod normal, Elena Udrea ar trebui sa fie achitata de instanta suprema, intrucat dosarul este unul extrem de slab, facut pe interpretari, impotriva favoritei lui Traian Basescu neexistand probe directe, dupa cum chiar procurorii DNA recunosc.

Lumeajustitiei.ro a studiat dosarul „Gala Bute” si va prezenta modul in care DNA a lucrat in aceasta cauza, nereusind sa produca vreo proba directa impotriva Elenei Udrea. Inainte insa trebuie precizat un aspect extrem de important. Si anume ca sentinta din „Gala Bute”, care urmeaza sa fie pronuntata de judecatoarele Angela Dragne, Leontina Serban si Florentina Dragomir, poate fi un moment zero pentru Justitia din Romania. Este momentul ca dosarele sa se judece doar in baza probelor, nu tinand cont de numele inculpatilor. Este momentul sa nu mai existe razbunari si executii, episoade precum Adrian Nastase, Dan Voiculescu, Decebal Traian Remes etc – executati de regimul Basescu – sau precum Alina Bica, Elena Udrea, Victor Ponta etc – executati dupa ce au ajuns pe lista neagra a Binomului SRI-DNA. Chiar si Elena Udrea, cea care a contribuit la instaurarea unui sistem de teroare in Romania si care a fost om de baza a regimului Basescu, trebuie sa fie judecata doar in baza probelor, nu cum au fost judecati adversarii regimului Basescu, spre exemplu Dan Voiculescu sau Adrian Nastase, cazuri fata de care Udrea nu s-a revoltat la momentul respectiv. Udrea poate fi condamnata pentru luare de mita doar pe o declaratie, fara nicio alta proba, asa cum Adrian Gutau a fost condamnat dupa doua achitari pe motiv ca a facut un gest interpretat de DNA ca si cum si-ar fi dat acceptul de a primi spaga, iar Decebal Traian Remes a ajuns la inchisoare doar pentru ca un Complet ICCJ condus de Livia Stanciu, aceeasi care l-a condamnat si pe Gutau, a stabilit ca desi nu se vede ca a primit banii, comportamentul sau a fost de tip infractional, ceea ce inseamna ca a primit banii. Practic, sentinta care se va da in Gala Bute va demonstra daca Justitia a iesit din campul tactic al SRI, iar pronuntarile se vor face exclusiv pe probe pertinente, sau daca luarea de mita va fi sanctionata in continuare doar pe denunturi, fara dovada remiterii banilor, ceea ce inseamna ca Binomul SRI-DNA nu si-a incetat existenta.

Revenind la dosarul „Gala Bute”, presa a relatat ieri despre o gafa a procurorilor, care au acuzat-o pe Udrea ca ar fi comis o fapta in calitate de ministru al Dezvoltarii, desi la acea data Elena Udrea nu mai era ministru al Dezvoltarii. Este spectaculos intr-adevar, dar nu e singura problema din dosar. Astazi, va vom oferi date despre celebra acuzatie cum ca Udrea ar fi primit o geanta cu 900.000 de euro, in biroul sau, geanta pe care nimeni nu a gasit-o, asa cum nu s-a dat nici de urma banilor.

Astfel, in legatura cu cei 900.000 de euro pe care Udrea i-ar fi primit prin intermediul secretarului general al Ministerului Dezvoltarii, Gheorgeh Nastasia, de la omul de afaceri Adrian Gardean, DNA a explicat urmatoarele:

In cursul anului 2011, inculpata Udrea Elena Gabriela a cerut si a primit de la inculpatul Gardean Adrian, direct si indirect, foloase materiale in valoare de 10% din platile efectuate de minister pentru contractele de lucrari incheiate de S.C. Termogaz Company S.A. si S.C. Kranz Eurocenter S.R.L., in schimbul garantiei ca finantarile vor fi aprobate la timp.

Astfel, la data de 7 februarie 2011, Udrea Elena Gabriela i-a cerut lui Gardean Adrian ca din sumele primite de la minister sa faca mai multe ‘sponsorizari’, transmitandu-i ca trebuie sa discute detaliile cu Nastasia Gheorghe, secretarul general al ministerului. Ulterior, Udrea Elena Gabriela i-a cerut lui Nastasia Gheorghe sa ii comunice lui Gardean Adrian ca suma solicitata este in cuantum de 10% din valoarea platilor efectuate si care urmau sa fie efectuate in cursul anului 2011.

Urmare acestei solicitari, in vara anului 2011, Gardean Adrian a inmanat 200.000 euro lui Lungu Stefan, care i-a predat lui Nastasia Gheorghe, insa banii au fost restituiti de acesta dupa o zi, invocand riscul ca fapta sa fie denuntata organelor de urmarire penala.

In data de 06.10.2011 Gardean Adrian a remis suma de 900.000 euro in numerar lui Nastasia Gheorghe, in contul incasarilor care urmau sa fie realizate de S.C. Termogaz Company S.A. si de S.C. Kranz Eurocenter S.R.L. din fondurile Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului.

Cu acelasi prilej, Nastasia Gheorghe i-a transmis lui Gardean Adrian, la cererea lui Udrea Elena Gabriela, ca suma remisa nu acoperea procentajul solicitat de ministru, avand in vedere valoarea totala a platilor care urmau sa fie efectuate catre cele doua societati, iar pentru diferenta i-a cerut virarea sumei de 3.000.000 lei in conturile unei societati controlate de Obreja Rudel.

Suma de 900.000 euro a fost predata de Nastasia Gheorghe ministrului Udrea Elena Gabriela, iar diferenta de 3.000.000 lei a fost transferata de S.C. Termogaz Company S.A. in contul S.C. Europlus Computers S.R.L. la data de 28.12.2011, in baza unui contract fictiv de publicitate”.

Nastasia s-a incurcat in declaratii

Asa cum bine se stie, luarea de mita se probeaza prin intermediul unui flagrant. In cazul de fata nu poate fi vorba despre asa ceva. De asemenea, DNA nu a reusit sa dea de urma banilor si sa confirme astfel declaratia privind primirea sumei. Mai mult, declaratiile existente la dosar infirma sustinerile procurorilor DNA. Spre exemplu, in martie 2015, a avut loc o confruntare intre Elena Udrea si Gheorghe Nastasia, in care favorita lui Traian Basescu i-a cerut fostului secretar general din Ministerul Dezvoltarii sa precizeze momentul in care ar fi pretins banii de la Adrian Gardean. Initial, Nastasia a explicat ca a aflat ca Udrea trebuia sa primeasca geanta cu bani de la fostul ministru, consilierul acesteia Stefan Lungu si de la Adrian Gardean, care ii spusesera acest lucru cu ocazia zilei sale de nastere, in 7 februarie 2011: Pentru ca acolo trebuia sa ajunga, eu nu stiam nimic de geanta respectiva, stiu acest lucru din ceea ce imi spusesera Udrea Elena, Stefan Lungu si Gardean Adrian, cu prilejul zilei mele”. Deci, Udrea ar fi cerut o mita in februarie 2011, pentru ca aceasta sa fie livrata opt luni mai tarziu.

Interesant este ca in aceeasi declaratie data in timpul confruntarii cu Udrea, Gheorghe Nastasia a revenit sustinand ca a aflat ca geanta de bani fusese ceruta de Udrea de la aceasta si Stefan Lungu cu prilejul zilei sale de nastere, dar ca de la Adrian Gardean a aflat nu la acel eveniment, ci in momentul in care Gardean a venit cu banii: “Stiu acest lucru din ceea ce imi spusese Udrea Elena si Stefan Lungu cu prilejul zilei mele si Gardean Adrian cand a venit cu geanta”.

Curios este ca nu exista alte detalii despre acest episod, cum ar fi modul in care Elena Udrea ar fi primit banii.

Mituitorul nu stie nimic despre Udrea

Culmea este ca Gheorghe Nastasia a fost singurul care a vorbit despre faptul ca Elena Udrea este cea care a cerut banii. Nici macar mituitorul Adrian Gardean nu a mentionat numele fostului ministru. Astfel, tot in martie 2015, cu prilejul confruntarii cu Elena Udrea, Adrian Gardean, prin intermediul avocatului sau, sustine urmatoarele: “Aparatorul inculpatului Gardean Adrian afirma ca nu exista nicio contradictie intre declaratiile celor doua persoane (n.r. – Elena Udrea si Adrian Gardean), iar domnul Gardean nu a declarat niciodata ca geanta de bani a ajuns la doamna Udrea sau ca ar fi stiut ca trebuia sa ajunga la doamna Udrea”.

Totodata, audiat la instanta suprema, in septembrie 2016, Adrian Gardean a sustinut ca i-a dat geanta cu bani lui Gheorghe Nastasia, pe un scaun, care i-ar fi transmis ca mai este nevoie de inca 3 milioane de lei, caci cei 900.000 de euro nu acopera comisionul de 10% din platile ce urmau sa fie efectuate de minister catre societatile Termogaz Company SA si SC Kranz Eurocenter SRL. Acesta ar fi fost momentul in care Nastasia i-ar fi cerut sponsorizarea cu 3 milioane de lei a firmei lui Rudel Obreja, dar Adrian Gardean arata ca nici in acest caz nu a fost folosit numele Elenei Udrea: “Nastasia Gheorghe nu a facut referire la ministrul Udrea Elena Gabriela cand a discutat referitor la incheierea contractului de sponsorizare cu Rudel Obreja”.

Martorii nu infirma acuzatiile

In dosar au fost audiati si mai multi martori in legatura cu aceasta poveste. Este vorba despre Miron Gardean, fratele lui Adrian Gardean, Corin Boian, patronul societatii S.C. Termogaz Company S.A., si Mariana Mocanu, secretara Elenei Udrea.

Astfel, Miron Gardean a explicat in fata judecatoarelor Angela Dragne, Leontina Serban si Florentina Dragomir de la ICCJ ca nu are cunostinta despre faptul ca Udrea ar fi primit cei 900.000 de euro, ci doar ca suma “a fost dusa de fratele sau, Gardean Adrian, la MDRT si predata lui Nastasia Gheorghe, insa nu se cunoaste daca banii au ramas la Nastasia Gheorghe sau au mers la alte persoane”.

Acelasi Miron Gardean a explicat, conform declaratiilor de la dosar, ca fratele sau nu o cunostea pe Elena Udrea si ca acesta nu ia spus niciodata ca fostul ministru i-ar fi cerut sume de bani, nici in cazul sponsorizarii firmei lui Rudel Obreja. In declaratia data la ICCJ de catre Miron Gardean, in septembrie 2016, s-au consemnat urmatoarele: “Martorul Gardean Adrian i-a spus ca a avut discutii referitoare la contractul de publicitate incheiat cu firma lui Rudel Obreja cu Nastasia Gheorghe si posibil cu Lungu Stefan. (…) Il cunostea pe Lungu Stefan de mai multa vreme si acesta i l-a prezentat pe Nastasia Gheorghe, insa fratele sau nu o cunostea pe Udrea Elena Gabriela. (…) Fratele sau nu ii dadea detalii cu privire la ceea ce au discutat in concret, dar nu i-a spus niciodata ca aceste sume de bani ar fi fost solicitate de catre Udrea Elena Gabriela si a inteles de la fratele sau ca sumele de bani au fost solicitate de catre Nastasia Gheorghe. (…) Nu avea cunostinta din discutiile purtate cu fratele sau cu alte persoane daca Udrea Elena Gabriela stia de incheierea contractului de publicitate cu firma lui Rudel Obreja”.

La randul sau, Corin Boian, patronul societatii SC Termogaz Company SA, a povestit la instanta suprema ca a mers cu Adrian Gardean la Ministerul Dezvoltarii, acesta din urma avand asupra sa o suma de 900.000 euro, bani care erau pusi intr-o geanta de culoare neagra “de tipul celor folosite ca si bagaj de mana in avion”. Corin Boian a precizat ca Adrian Gardean i-a dezvaluit ca geanta ii este destinta lui Gheorghe Nastasia, dar in niciun moment nu a pronuntat numele Elenei Udrea. Acelasi martor a relatat ca Gardean, intors din minister, i-a spus ca “au fost discutii tehnice referitoare la sumele de bani ce urmeaza a fi alocate”. De asemenea, potrivit lui Boian, Adrian Gardean nu i-a spus niciodata nimic nici despre o sponsorizare ce i-ar fi fost solicitata de Udrea.

Extrem de importanta in legatura cu pretinsul moment in care Udrea ar fi primit geanta de bani si declaratia data in instanta de secretara acesteia, Mariana Mocanu:

In perioada respectiva, nu am constatat in vreo imprejurare ca Nastasia Gheorghe sa intre in biroul doamnei Udrea Elena Gabriela in lipsa acesteia, iar daca erau anumite documente ce trebuiau predate doamnei ministru, le lasa la cabinet. Asa cum am precizat, notam toate persoanele care doreau sa discute cu ministrul Udrea Elena Gabriela, atat din interiorul ministerului cat si din afara, existand situatii in care il notam chiar si pe Nastasia Gheorghe, in conditiile in care acesta se anunta la doamna ministru si constatam lipsa acesteia de la birou sau imposibilitatea de a fi primit in acel moment. Afirmatia, pe care am facut-o in legatura cu imprejurarea ca nu era posibil ca cineva sa intre in cabinetul ministrului MDRT, fara sa fie vazut de mine sau colega mea, mi-o intemeiez pe faptul ca, in permanenta, in timpul programului de lucru ori cand ministrul Udrea Elena Gabriela se afla la birou, era o persoana in secretariat, ori eu ori colega mea si, prin urmare, puteam constata si anunta acea persoana de a fi primita de doamna ministru.

La data de 06.10.2011 cu siguranta ma aflam la serviciu, la acest moment nu imi amintesc sa fi existat vreun impediment. Nici la acea data si nici cu prilejul vreunei alte intalniri avute cu ministrul Udrea Elena Gabriela, nu am observat ca secretarul general Nastasia Gheorghe sa vina cu vreo geanta asupra sa. In cabinetul ministrului Udrea Elena Gabriela niciuna dintre persoanele programate in audienta nu intrau cu bagaje sau genti, nici macar cu laptop, intrucat era o dispozitie in acest sens data de doamna ministru, iar daca respectivele persoane aveau bagaje ori genti asupra lor, le solicitam sa le lase in secretariat, urmand sa le recupereze la plecare. Daca Nastasia Gheorghe ar fi venit la ministrul Udrea Elena Gabriela cu vreo geanta nu i-as fi cerut sa o lase in secretariat intrucat era seful meu”.

Foarte importanta mai este o alta precizare facuta de secretara Elenei Udrea. Si anume aceea ca nu isi aminteste daca in ziua în care este acuzata ca a primit genata cu bani, 6 octormbrie 2011, Udrea se afla in minister.

Autor: George TARATA

Publicat: Joi, 2 martie 2017

Sursa: luju.ro

…………..

DNA NU O POATE PROBA PE UDREA

DNA NU O POATE PROBA PE UDREA –  Parchetul lui Kovesi a facut praf dosarul “Gala Bute”. Principala tinta a DNA, Elena Udrea, se indreapta catre o achitare sigura pentru acuzatiile de luare de mita. Procurorii au fost incapabili sa demonstreze ca spaga plimbata la nivelul Ministerului Dezvoltarii a ajuns la Elena Udrea. Dosarul este plin de declaratii contradictorii, iar inculpatii implicati in circuitul mitei nici macar nu amintesc numele Elenei Udrea. Denuntatorii s-au contrazis singuri

Continuam dezvaluirile despre unul dintre cele mai mediatizate dosare ale DNA. Este vorba despre dosarul “Gala Bute”, unde vizata este Elena Udrea, si in care Inalta Curte de Casatie si Justitie a ramas in pronuntare, urmand ca in 13 martie 2017 sa anunte sentinta. Este o sentinta care, asa cum am aratat, poate duce la restarea “Sistemului”, caci hotararea judecatoarelor Angela Dragne, Leontina Serban si Florentina Dragomir va demonstra daca Justitia a iesit din campul tactic al SRI, iar pronuntarile se vor face exclusiv pe probe. Asta intrucat, dupa cum am dezvaluit, probele DNA impotriva Elenei Udrea sunt inexistente, favorita lui Traian Basescu fiind trimisa in judecata pe declaratii ale altor persoane impotriva ei, pe interpretari, procurorii invocand modelul “Adrian Nastase – Trofeul Calitatii” unde fostul premier a primit condamnare pe probe indirecte. Or, o condamnare nu poate fi dispusa in conditiile in care nu exista probe, nici macar daca vorbim despre Elena Udrea, om de baza al regimului Basescu, ea insasi numarandu-se printre creatorii odiosului Sistem care in ultimii ani a condus Romania prin teroarea catuselor.

In urma cu cateva zile, v-am prezentat detalii din dosar in legatura cu celebra geanta cu 900.000 de euro despre care procurorii sustin ca a ajuns la Elena Udrea, dar pentru care nu au nicio proba care sa demonstreze ca favorita lui Basescu a luat aceasta suma de bani. Cu alte cuvinte, o presupusa mita pe care DNA nu o poate proba (click aici pentru a citi). Problema parchetului condus de doctorita Laura Kovesi (foto, alaturi de adjunctul DNA Marius Iacob) este ca, dupa cum se va putea observa in cele ce urmeaza, nu poate proba nici celelalte acuzatii de luare de mita pe care i le aduce Elenei Udrea. Caci Udrea este acuzata, pe langa abuz in serviciu si tentativa la folosirea de documente ori declaratii false, de trei presupuse luari de mita. Pe langa episodul cu geanta, DNA, prin rechizitoriul procurorilor Ana Dana si Marius Bulancea, o acuza pe Udrea de alte doua luari de mita, una dintre ele, cea la care ne vom referi in editia de astazi, constand in urmatoarele fapte:

In cursul anului 2010, ministrul Udrea Elena Gabriela a primit in mod indirect, pentru sine si pentru altul, prin intermediul lui Lungu Stefan, foloase materiale de la Gardean Adrian si Gardean Miron, pentru a asigura finantarea la timp a unor contracte de lucrari incheiate de S.C. Termogaz Company S.A. cu mai multe unitati administrativ teritoriale in cadrul programului ‘Schi pentru Romania’.
La datele de 24.08.010 si 20.12.2010, mituitorii au dispus transferul sumei totale de 695.367,06 lei in patrimoniul unei societati controlate de inculpatul Lungu Stefan, prin intermediul mai multor contracte fictive de achizitie. Suma mentionata reprezinta 10% din valoarea platilor efectuate de minister catre UAT Cavnic si UAT Borsec in contul lucrarilor efectuate de S.C. Termogaz Company S.A.
Din probele cauzei a rezultat ca Udrea Elena Gabriela cunostea imprejurarile esentiale referitoare la remiterea sumelor de bani, iar Lungu Stefan a folosit o parte din banii astfel obtinuti, la cererea ministrului, pentru plata unor servicii de publicitate si de monitorizare a mediului online de care au beneficiat inculpata si Organizatia Bucuresti a unui partid”.

Mituitorul demonteaza strategia DNA de a o infunda pe Udrea

Astfel, potrivit DNA, Elena Udrea ar fi primit bani si foloase prin intermediul consilierului ei Stefan Lungu. Cum au reusit sa probeze procurorii DNA aceste acuzatii? Nu prea au reusit credem noi, in conditiile in care la dosarul “Gala Bute”, pe care Lumeajustitiei.ro l-a studiat, nu exista vreo dovada ca Elena Udrea a intrat in posesia banilor, ci doar declaratii ale unor inculpati, care la randul lor sunt oscilante si contradictorii. Sa le luam pe rand.

In ceea acuzatia ca Udrea ar fi primit prin intermediul lui Stefan Lungu foloase materiale de la fratii Adrian si Miron Gardean, ca ar fi stiut despre modul in care erau remise sumele de bani si ca o parte din acestea ar fi fost folosite in interesul PDL, relevanta este confruntarea dintre Elena Udrea si Stefan Lungu existenta la dosar. Astfel, acesta din urma recunoaste ca Udrea nu i-a cerut niciodata sa faca plati la PDL si ca nu a avut relatii financiare cu fostul ministru: “Referitor la persoana lui Adrian Gardean am avut o singura discutie cu doamna ministru, strict profesionala, in 2009, in care mi-a lasat de inteles ca Gardean nu este unul dintre oamenii cu care sa lucreze. Nu am avut alte discutii cu doamna ministru referitoare la Gardean”. Despre presupusa efectuare a unor plati pentru Elena Udrea sau PDL din bani personali primiti de la Adrian Gardean, Stefan Lungu a explicat urmatoarele: “Nu am avut relatii financiare cu doamna Udrea. Nu i-am spus niciodata ca am facut asemenea plati. Nu mi-a cerut niciodata doamna Udrea sa platesc din banii mei ceva pentru dansa sau pentru partid”.

Mai importanta este insa o alta declaratie a lui Stefan Lungu, cea din februarie 2015, data in cursul urmaririi penale in care acesta dezvaluie in fata procurorilor DNA ca nu Elena Udrea ar fi fost beneficiara banilor dati de Adrian Gardean, ci secretarul general al Ministerului Dezvoltarii, Gheorghe Nastasia: “In cursul anului 2010, Gardean Adrian m-a rugat sa ma interesez de ce nu i se aproba platile pentru lucrarile efectuate. L-am intrebat pe Nastasia, iar el mi-a spus ca motivul e ca Gardean este omul lui Tariceanu. I-am transmis raspunsul lui Gardean si l-am sfatuit sa discute direct cu Nastasia. Gardean a avut o intalnire cu Nastasia la care eu nu am participat. Dupa aceasta intalnire, Gardean m-a rugat sa-l ajut sa intermediez achizitia unui post de transformare energie electrica urmand ca pretul sa ajunga la Nastasia. (…) Gardean mi-a spus ca este dispus sa intoarca un procent din sumele de la MDRT si m-a rugat sa vorbesc acest lucru cu Nastasia. Gardean m-a intrebat daca pot vorbi in mod direct cu Elena Udrea, iar eu i-am raspuns ca nu am nicio legatura cu ea pe aceasta zona. Astfel, am aranjat o intalnire la minister in biroul lui Nastasia, prilej cu care acesta i-a spus ceva la ureche lui Gardean. Acesta a fost prilejul cu care s-au stabilit sumele pe care urma sa le plateasca Gardean avand in vedere ca acela era scopul intalnirii. In acest context, Termogaz a facut doua plati in contul societatii mamei mele SC Last Time Studio SRL, o parte din bani i-am dat lui Nastasia in doua randuri”.

Mai mult, nici macar Adrian Gardean nu o indica pe Elena Udrea ca fiind beneficiara banilor: “La inceputul lui 2010, am avut o intalnire cu Nastasia Gheorghe intermediata de Lungu Stefan, in biroul lui Nastasia de la MDRT. Cu acest prilej, Nastasia mi-a confirmat discutiile purtate anterior cu Stefan Lungu referitor la plata unui procent de 10% din sumele incasate pentru deblocarea finantarii pe lucrarile executate. (…) Cand am discutat cu Lungu Stefan despre modalitatea efectuarii platilor si prestatia pe care trebuia sa o dea Termogaz Company SA catre MDRT in anul 2010, Lungu Stefan mi l-a prezentat pe Nastasia Gheorghe, secretar general la acea vreme in cadrul ministerului (…) De fiecare data cand am discutat cu Nastasia Gheorghe, ma deplasam la sediul MDRT si prin intermediul lui Lungu Stefan discutam cu Nastasia Gheorghe in biroul acestuia (…) In perioada mai-iunie 2010, am avut o discutie cu Nastasia Gheorghe la sediul MDRT in prezenta lui Lungu Stefan, iar acesta mi-a confirmat ca procentul de 10% pe care SC Termogaz Company trebuia sa-l plateasca pentru a obtine efectuarea platilor de la MDRT. Nastasia Gheorghe mi-a precizat ca trebuie sa platesc banii in numerar, fara a-mi da insa alte detalii. Am inteles ca banii trebuia sa-i dau lui Lungu Stefan si acesta sa-i remita lui Nastasia. Eu stiam ca banii erau dati pentru Nastasia Gheorghe, intrucat cu acesta discutasem”. Totodata, acelasi Adrian Gardean a explicat ca nu a avut “alte elemente care sa-i sustina aprecierea ca banii ajungeau la Udrea”.

Nu in ultimul rand, fratele lui Adrian Gardean, Miron Gardean, a explicat ca nu a auzit niciodata ca banii ar fi urmat sa ajunga la Elena Udrea, ci doar la Nastasia, acesta din urma fiind cel care a cerut comisionul: “Fratele meu a spus ca a discutat cu Nastasia Gheorghe. Sunt sigur ca fratele meu nu a spus ca aceasta suma de bani ar fi fost solicitata de Elena Udrea”.

Asadar, nimeni nu o indica pe Elena Udrea drept beneficiara finala a spagii. Si atunci cum sa probeze procurorii presupusa luare de mita, daca nici macar cei care ar fi implicati in circuitul spagii nu o amintesc pe favorita lui Basescu?

Fiul lui Nastasia lua banii, DNA nici macar nu l-a audiat. A fost santajat Nastasia cu dosar pentru fiul sau?

Pe de alta parte, in acelasi dosar exista o situatie extrem de stranie, ce ridica mai multe semne de intrebare. Si anume faptul ca procurorii DNA au aflat ca banii pe care Adrian Gardean ii dadea lui Gheorghe Nastasia prin intermediul lui Stefan Lungu ajungeau la fiul lui Gheorghe Nastasia, Alexandru, dar acesta din urma nici macar nu a fost audiat de parchetul anticoruptie. Cel putin nu exista vreo declaratie a lui Alexandru Nastasia. Astfel, Stefan Lungu a explicat ca sumele de bani provenite de la Termogaz erau virate in contul societatii Last Time Studio detinuta de mama sa, iar acestea au ajuns la Gheorghe Nastasia in proportie de cel putin 90%. Mai exact, potrivit lui Lungu, banii i-au fost dati in mana lui Alexandru Nastasia, fiul lui Gheorghe Nastasia, cu care s-a intalnea la Pensiunea “Popasul Vanatorului” detinuta de secretarul general al MDRT (pensiune care conform unor dezvaluiri din presa era plina ochi pe tot parcursul anului, cu grad de ocupare 100%, un lucru rar intalnit in turism). De asemenea, banii au mai fost dati prin plati fictive efectuate in contul unei societati pe care Gheorghe Nastasia o detinea impreuna cu fiul sau.

Iata declaratia lui Stefan Lungu:

Nastasia mi l-a indicat pe fiul sau Alexandru cu care trebuia sa ma intalnesc sa-i dau banii. La intalnirea cu Nastasia, el mi-a indicat ce suma sa-i dau fiului sau Alexandru, insa nu-mi amintesc cuantumul acesteia. Banii din al doilea contract i-am dat lui Nastasia”.

Totusi, asa cum mentionam ceva mai devreme, Alexandru Nastasia nu a fost audiat la DNA, desi acesta putea fi martor cheie privind circuitul banilor. Poate exista insa o explicatie pentru decizia procurorilor. Poate ca Alexandru Nastasia a fost folosit de DNA pentru a-l convinge pe Gheorghe Nastasia sa faca declaratii impotriva Elenei Udrea. Cu alte cuvinte, Nastasia sa fi fost santajat si fortat sa declare ceea ce se dorea, pentru a evita ca fiul sau sa fie arestat, pe modelul Dorin Cocos-Alin Cocos (ne amintim ca Alin Cocos a fost retinut si apoi arestat, iar tatal sau brusc a inceput sa faca denunturi). Este o posibila explicatie, daca ne gandim ca dupa aparitia fiului sau in dosar Gheorghe Nastasia a povestit episodul cu geanta de 900.000 de euro care ar fi ajuns la Udrea, dar pe care nimeni nu a vazut-o.

Nastasia s-a incurcat in declaratii

Un alt aspect interesant din dosarul “Gala Bute” si acuzatiile de mita la adresa Elenei Udrea il are in prim plan tot pe Gheorghe Nastasia. Mai exact, este vorba despre declaratiile contradictorii facute de acesta.

DNA sustine ca Elena Udrea i-ar fi cerut lui Adrian Gardean un comision de 10% din valoarea platilor pe care ministerul urma sa le faca in contul companiilor omului de afaceri, dar si realizarea unor sponsorizari indicate de Gheorghe Nastasia. Solicitarea ar fi fost facuta, conform procurorilor, in 7 februarie 2011, cu ocazia sarbatoririi zilei de nastere a lui Gheorghe Nastasia, la pensiunea acestuia din Busteni. Totul s-ar fi intamplat in decurs de cateva secunde, cat a durat discutia dintre cei doi, care se intalneau pentru prima si ultima data. Cu alte cuvinte, in momentul in care au facut cunostinta, Elena Udrea i-ar fi cerut bani lui Adrian Gardean, de fata cu celelalte persoane aflate la masa. Asta sustin DNA si Adrian Gardean: “Nu a fost o conditionare clara, de genul ‘daca nu dai sponsorizarea nu primesti banii’ de catre doamna Udrea, dar eu am inteles-o ca fiind o conditionare intr-un context general”.

Intreaga constructie pica insa daca avem in vedere declaratiile inculpatilor si martorilor din cauza. Spre exemplu, Miron Gardean, fratele lui Adrian Gardean a declarat urmatoarele: “Din cate stiu, discutii cu Elena Udrea a avut doar la Busteni. Fratele meu nu mi-a spus niciodata ca aceste sume de bani ar fi fost solicitate de catre Udrea Elena. Am inteles de la fratele meu ca sumele de bani au fost solicitate de catre Nastasia Gheorghe”. Totodata, omul de afaceri Corin Boian, partener de afaceri cu Adrian Gardean sustine ca acesta din urma nu i-a spus nimic despre vreo solicitare care sa fi fost facuta de Udrea in februarie 2011. La randul sau, intrebat fiind daca a asistat la vreo discutie intre Udrea si Nastasia, discutie din care sa reiasa ca fostul ministru i-ar fi cerut lui Adrian Gardean, in 7 februarie 2011, sa faca sponsorizari in “Gala Bute”, Stefan Lungu a raspuns: “Nu, nu am asistat la o astfel de discutie”. Nu in ultimul rand, colaboratoarea Elenei Udrea, Luminita Kohalmi, a declarat ca “la petrecerea din februarie 2011 nu a auzit sa se fi purtat discutii intre Udrea Elena Gabriela si persoanele prezente despre sponsorizari”. Deci, singurii care au auzit despre sponsorizari sunt Nastasia si Gardean, dar nici ei nu sunt exacti in relatarea evenimentelor dupa cum vom vedea.

Episodul din 7 februarie 2011 este extrem de important din mai multe puncte de vedere. In primul rand, acesta ar fi momentul pretinderii de catre Elena Udrea a mitei, desi nu exista vreo proba in acest sens, dimpotriva declaratii care o ajuta pe favorita lui Basescu. In al doilea rand, momentul din 7 februarie 2011 este important caci dezvaluie neconcordante in declaratiile lui Gheorghe Nastasia, ceea ce ridica mari semne asupra sinceritatii acestuia, dar si contradictii in gandirea procurorilor.

Initial DNA a sustinut ca presupusa sponsorizare ar fi fost ceruta de Udrea pentru organizarea “Gala Bute”, insa au renuntat la aceasta tema, dupa ce si-au dat seama ca la acea data nici macar nu incepusera discutiile pentru respectivul eveniment, invocand un termen larg al presupusei sponsorizari. De asemenea, Gheorghe Nastasia si Adrian Gardean au sustinut initial ca sponsorizarea ar fi fost ceruta de Udrea pentru “Gala Bute”, pentru ca apoi sa sustina ca fostul ministru nu s-a referit la “Gala Bute” ci la “sponsorizari in general”.

La fel de important este ca initial, in declaratia din 2 februarie 2015, Nastasia a spus ca nu isi aminteste de discutia referitoare la sponsorizare, pentru ca la o zi distanta sa isi aduca aminte brusc despre discutia despre sponsorizari. Nastasia sustine ca “imi amintesc ca se afla in curs de organizare Gala Bute de catre Rudel Obreja prin firma SC Europlus Computers SRL si, daca poate, sa faca aceasta sponsorizare catre societatea lui Rudel Obreja”. Totusi, in confruntarea cu Elena Udrea din 15 martie 2015, Nastasia afirma “nu-mi aduc aminte” in momentul in care a fost intrebat despre momentul in care a aflat ca este nevoie de o sponsorizare pentru “Gala Bute”.

Acelasi Gheorghe Nastasia s-a contrazis singur si in legatura cu prezenta lui Adrian Gardean la ziua sa organizata in 7 februarie 2011, la pensiunea pe care o detine in Busteni. Concret, Nastasia a sustinut nu e adevarat ca Adrian Gardean a venit la ziua sa, pentru ca la scurt timp sa isi schimbe declaratia in sensul ca “e posibil sa fi venit la petrecerea organizata de mine”. Nu este doar atat. Gheorghe Nastasia s-a contrazis singur si in confruntarea pe care a avut-o cu Elena Udrea in martie 2015. Astfel, Nastasia a sustinut ca nu stia ca Adrian Gardean va veni la ziua sa:

Stefan Lungu nu a fost invitat, nu am avut cunostinta ca vine nici la ziua mea, nici insotit de domnul Gardean”.

Ce sa vedeti, Stefan Lungu declara cu totul si cu totul altceva: “Invitatia la ziua lui Gheorghe Nastasia a fost chiar a lui Nastasia catre Adrian Gardean, nu a doamnei Udrea, pentru ca nu putea sa invite pe cineva la ziua domnului Nastasia”.

In fine, sa mai notam o alta contrazicere in declaratiile lui Gheorghe Nastasia. Initial, acesta sustine ca l-a cunoscut pe Adrian Gardean cu ocazia zilei sale de nastere, in 7 februarie 2011, pentru ca dupa cateva momente sa revina cu precizarea ca “e posibil” sa-l fi intalnit pe omul de afaceri anterior. Culmea, asa cum ati putut citi mai sus, la dosar exista detalii despre intalniri pe care Gardean le avea cu Nastasia inca din 2010.

Autor: George TARATA

Publicat: Miercuri, 8 martie 2017

Sursa: luju.ro

 

O.U.G. 14 care abrogă O.U.G. 13 (ordonanța buclucașă), este o escrocherie menită de fapt să ducă la validarea AUTOMATĂ a O.U.G.13

5 Februarie 2017 2 comentarii

dragnea-grindeanu-iordache

Dacă se termină mitingurile împotriva Guvernului maifestanții iau o țeapă cât toate zilele.

Abrogarea buclucașei Ordonanței de Urgență Guvernamentală (OUG 13) nu e decât o altă escrocherie din partea Penalului de Teleorman, Liviu Dragnea, a slugoiului său, Sorin Grindeanu și a celorlalți escroci politici la fel de penali ca șeful lor politică care îi susțin.

ATENȚIE !!! O.U.G. 14, cea adoptată azi, 05.02.2017, care anulează ordonanța buclucașă O.U.G. 13,  este o mare escrocherie deoarece are vicii de constituționalitate care vor duce la declararea sa ca nulă. Asta atrage revitalizarea automată a O.U.G. 13 care VA PRODUCE IMEDIAT CONSECINȚE IREVERSUBILE.

Chiar dacă astăzi a fost anulată OUG 13, aceasta urmează a fi înaintată Parlamentului sub forma unui proiect legislativ

Megaparșivenia constă în faptul că Guvernul Grindeanu a introdus în ordonanța de abrogare adoptata astăzi, nr. 14/2017, un detaliu tehnic, greu de observat, dar care poate arunca în aer actul normativ și deschide ușa revenirii la OUG 13.

În Art 25 al (5) din Codul de Procedura Penala se prevede ca „În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, in baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza întai, literele e), f), g), i) si j), precum și în cazul prevazut de art. 486 alin. (2), instanta lasă nesolutionata actiunea civilă„.

În Art 16 litera f din CPP la care face referire art 25 se spune ca este impiedicata punerea in miscare si exercitarea actiunii penale „daca a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana juridica„.

Decizia CCR nr. 586/2016 (vezi aicireferitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (5) din Codul de Procedura Penala cu referire la dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. f) din acelasi act normativ declară drept neconstituțional acest aspect:

Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata, din oficiu, de Curtea de Apel Brasov – Sectia penala si pentru cauze cu minori in Dosarul nr. 9.552/197/2014 si constata ca dispozitiile art. 25 alin. (5) din Codul de Procedura Penala, cu referire la dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de Procedura Penala, sunt neconstitutionale in ceea ce priveste lasarea ca nesolutionata a actiunii civile de catre instanta penala, in cazul incetarii procesului penal, ca urmare a intervenirii prescriptiei raspunderii penale.” Deci instanța penală  nu mai poate lăsa nesolutionata cauza civila daca a intervenit prescripția, după cum spune  CCR.

Prin buclucașa O.U.G. 13/2017 (Vezi aici ordonanța buclucașă), Guvernul modificase și asta, deci ELIMINASE PRESCRIPȚIA din cauzele pentru care instanța LĂSA NESOLUȚIONATĂ cauza civila, conform deciziei CCR:

Alineatul (5) al articolului 25 se modifica si va avea urmatorul cuprins: (5) In caz de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal, in baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza intai, lit. e), f) – cu exceptia prescriptiei, i) si j), in caz de incetare a procesului penal ca urmare a retragerii plangerii prealabile, precum si in cazul prevazut de art. 486 alin. (2), instanta lasa nesolutionata actiunea civila.

Și acum să vezi minunăția …  O.U.G. 14 care abrogă O.U.G. 13, la articolul II, modifică pur și simplu  art 25 al 5 din Codul de Procedură Penală EXACT IN SENS OPUS DECIZIEI CCR,revenind astfel e practic la forma declarata deja drept  neconstiționala de C.C.R., deci cCU PRESCRIPȚIA INCLUSĂ: ” (5) In caz de achitare a inculpatului sau de incetare a procesului penal, in baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza intai, lit. e), f), i) si j), in caz de incetare a procesului penal ca urmare a retragerii plangerii prealabile, precum si in cazul prevazut de art. 486 alin. (2), instanta lasa nesolutionata actiunea civila”.

Care ar fi urmarea: Dacă legea de adoptare a O.U.G.14 sau chiar O.U.G.14 sunt atacate la Curtea Constituțională ar putea fi declarată neconstituționale, consecința fiind că OUG13 INTRĂ AUTOMAT ÎN VIGOARE și ÎNCEPE SĂ PRODUCĂ EFECTE IREVERSIBILE.

Astfel, potrivit Deciziei nr.206 din 29 aprilie 2013 a Curții Constituționale a României, se ajunge în situația în care toate deciziile „prin care au fost constatate ca fiind neconstituționale normele abrogatoare au avut ca efect imediat REPUNEREA ÎN VIGOARE a TUTUROR normelor abrogate, consecință necontestata nici în jurisprudenta Instantei Supreme”.

Ca o reacție la ordonanța de abrogare adoptată azi, dl. judecator Cristi Danileț spune că există o mare problemă în textul ordonantei de abrogare a OUG 13.

„Si totusi scrie pe contul său de Facebook dl. judecător Danileț – este o problema: art. 25 alin 5 C.proc.pen. a respectat cerinta impusa de CCR prin decizia 586/2047 in OUG aparut marti noaptea, dar azi nu mai respecta aceasta cerinta in OUG 14/2017, care o inlocuieste. As vrea sa cred ca este o eroare a Guvernului. Oricum, ea va putea fi corectata de Parlament in procedura de aprobare a OUG”.

PROIECTUL DE LEGE CU PREVEDERILE CONȚINUTE ÎN O.U.G.13

Guvernul Grindeanu a inițiat tot azi, 05.02.2017, un proiect de lege CARE NU FOST TRECUT pe ordinea de zi dar care deja este înregistrat la Secretariatul General al Guvernului.

Preiectul de lege incriminat preia integral prevederile O.U.G. 13,  cu modificări destul de mici. În ciuda afirmațiilor că un nou proiect de lege de modificare a Codului Penal și a Codului de Procedură Penalădoar după o largă consultare a instituțiilor implicate, a partidelor și va conține neapărat măsurile de armonizare cu deciziile C.C.R. .

 

ordonante-1

ordonante-2

 

Dosarul ministrului penal al Muncii Lia Olguţa Vasilescu, revine la DNA pentru refacerea cercetărilor

27 Ianuarie 2017 Lasă un comentariu

Lia Olguța Vasilescu, ministru cercetat penalCurtea de Apel Bucureşti a decis, vineri, ca dosarul în care ministrul PSD  al Muncii, Lia Olguţa Vasilescu,  cercetată penal pentru fapte de corupţie, să revină  la DNA pentru refacerea cercetărilor. Hotărârea este considerată ca fiind definitivă.

În decizia Curţii de Apel Bucureşti se arată: „Respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva încheierii penale din data de 15.12.2016„.

La data de 15 decembrie 2016 Tribunalul Bucureşti a decis ca dosarul fostei primărițe a Craiovei, actualul ministru penal al Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, să se întoarcă la Direcţia Naţională Anticorupţie, decizia nefiind definitivă.

Parchetul a contestat decizia însă instanţa considerat că trebuie menținută hotărârea Tribunalului Bucureşti. Judecătorii susţineau că Liei Olguţa Vasilescu i-a fost încălcat dreptul la apărare, excluzând din dosar anumite declaraţii şi interceptări, despre care judecătorii susţin că au fost obţinute în mod nelegal.

În baza art.346 alin.1 şi 3 lit. a Cpp – se arata în decizia Tribunalului –  restituie cauza la Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DNA Secţia de Combatere a Corupţiei constatând neregularitatea actului de sesizare a instanţei care atrage imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor judecăţii cu privire la inculpaţii Preda Radu Cosmin, Popescu Elena Daniela şi Vasilescu Lia Olguţa. Menţine dispoziţiile încheierii de şedinţă din data de 20.09.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară şi anume: În baza art.345 alin.2 Cpp rap. la art.282 alin.1 Cpp şi art.102 alin.3 Cpp, cu ref. la art.6 din CEDO constată nulitatea relativă a actelor de urmărire penală privind pe inculpata Vasilescu Lia Olguţa, prin încălcarea dreptului acesteia la apărare. Exclude actele de urmărire penală efectuate de ofiţerii de poliţie judiciară fără a avea delegarea procurorului de caz şi anume: declaraţiile martorilor Selavartea Constantin, Vlăsceanu Ion, Miereanu Gabriela şi denunţul (declaraţie) formulat de Pârvulescu Ionuţ Cosmin la data de 07.03.2016. Exclude proba constând în interceptarea convorbirii ambientale dintre Vlăsceanu Ion şi Părvulescu Ionuţ din data de 19.02.2016, aceasta fiind obţinută în mod nelegal„.

Ca orice penal, LIVIU DRAGNEA nu avea nici măcar dreptul să viseze că ar putea deveni premier

20 Decembrie 2016 2 comentarii

Motto: 

“Condamnarea penală desfiinţează prezumția de nevinovăţie iar persoanei nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii/ demnităţii publice, întrucât a pierdut legitimitatea şi a încetat de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”

Dragnea premier? Nici o șansă …

Se spune că presa este câinele de pază al democrației iar jurnaliștii sunt niște oameni care, prin analizele lor detaliate, aprofundate, obiective și profesioniste sunt cei care ajută turma să înțeleagă ceea ce se întâmplă, să observe anumite detalii care, neobservate ar face misiunea celor care doresc să manipuleze să fie mai ușoară.

Din acest motiv jurnaliștii care, vezi doamne pricepuți la subiectele în discuție, mai des decât un eventual abțibild lipit pe ecran, sunt plătiți cu sume uriașe față de câștigurile din România pentru că fac privitorului servicii incomensurabile îndepărtând întunericeala ce îi populează mintea, de aceea ei aduc oameni extrem de pricepuți și calificați să emită opinii (de exemplu pe Monica Tatoiu am văzut-o ca mare specialistă și în Monica Columbeanu și în fregatele trimise de noi în nordul Africii deșierau fără armanentul miniml necesar).

În aceste zile de după alegerile generale o întrebare a înnebunit lumea. Va fi sau nu Liviu Dragnea premier? Unii se dădeau de ceasul morții … dacă va fi premier dracu ne-a luat. Alții că dacă nu va fi premier România, acum aflată în rahat până în gât se va scufunda de tot. 

Chiar făcând abstracție de lăbăreala cu pretenții intelectualiste a ambelor tabere nu am auzit pe nimeni să spună ceva de bunsimț … cum ar fi, de exemplu, că e o aberație cât capul lui Dragnea de mare să putem concepe măcar că cineva care, din cauza cazierului,nu poate fi nici măcar portar la sediul guvernului să fie conducătorul acestei instituții esențiale.

De asemenea, nu am auzit pe nimeni spunând că, cineva care controlează discreționar un partid ca PSD care a câștigat alegerile cu scorul care a câștigat devine de departe un fel de superzeu atotputernic deoarece va controla atât Parlamentul cât și pe viitorul premier fără a încasa scatoalcele pentru nereușite. Liviu Dragnea ar fi cel puțin tâmpit să încerce să forțeze desemnarea sa ca premier, mai ales după promisiunile imposibil de realizat pe care le-a făcut.

De fapt, după cum zice Sorina Matei în articolul de mai jos, prin Decizia 536 din 6 Iulie 2016, votată în unanimitate de către judecătorii Curţii Constituţionale, referitoare la dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii 393/2004 privind statutul aleşilor locali, stabileşte de aproape 6 luni principiile şi normele juridice şi constituţionale care se aplică inclusiv în cazul aleşilor condamnaţi cu suspendare şi cu executare a pedespei sub termen de supraveghere/ încercare.

Hotărârea motivată a Curţii Constituţionale a României a fost emisă ca urmare a unei sesizări de neconstituţionalitate ridicată de preşedintele României, Klaus Iohannis, în urma modificării în Parlament a Statutului aleşilor locali, lege care stabilea ca aleşii să-şi piardă mandatul numai în cazul pedepselor definitive cu executare, nu şi în cazul celor cu suspendare. Astfel, în motivarea 536, toţi judecătorii CCR au decis că diferenţierea unei condamnări cu executare de cea a uneia cu suspendare, este neconstituţională, în cazul aleşilor locali.

Prin, movitarea amplă a Curţii Constuţionale statuează în detaliu şi întreg cadrul constituţional pliat pe o asemenea cazuistică. Practic, prin decizia 536, CCR a stabilit deja jurisprundenţa în materie, stabilind standarde, marje şi limitări clare în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de demnitate publică, plecând de la exemplul aleşilor locali condamnaţi penal prin decizii definitive, fie cu executare, fie cu suspendare sub supraveghere, cu interzicerea sau nu a drepturilor de a alege şi de a fi ales, pe infracţiunile de corupţie şi de serviciu stabilite de legea penală, acelaşi standard deja stabilit de judecătorii constituţionalişti având marea probabilitate de a fi respectat, aplicat şi stabilit şi în cazul persoanelor numite în funcţii/demnităţi publice, dar şi în situaţia unui control de constituţionalitate pe legea 90/2001 solicitat de Avocatul Poporului sau în cazul unui potenţial conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi preşedintele României.

Mai mult, din punct de vedere constituţional, Legiuitorul poate stabili prin legi speciale, cum este cazul legii 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, condiţii în privinţa numirilor în funcţii de demnitate publică.

Una peste alta … Liviu Nicolae Dragnea NU PUTEA FI DESEMNAT CA PREMIER.

Iată mai jos un articol publicat de Sorina Matei care dezvoltă, cu profesionalismul specific telentatei jurnaliste, acest subiect. 

CCR spulberă „mandatul de premier” al lui Liviu Dragnea. Judecătorii au stabilit deja unanim standardul constituţional prin care persoanele condamnate penal prin hotărâri definitive să nu poată ocupa funcţii de demnitate publică, indiferent de modul de executare a pedepsei

sorina-matei

“Condamnarea penală desfiinţează prezumția de nevinovăţie iar persoanei nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii/ demnităţii publice, întrucât a pierdut legitimitatea şi a încetat de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”

În plus, Liviu Nicolae Dragnea se află sub un substitutiv de pedeapsă, instituţie complementară individualizării pedepsei- pedeapsa sub termen de supraveghere- până pe 22 Aprilie 2020

Decizia 536 din 6 Iulie 2016 (click decizie), votată în unanimitate de către judecătorii Curţii Constituţionale, referitoare la dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii 393/2004 privind statutul aleşilor locali, stabileşte de aproape 6 luni principiile şi normele juridice şi constituţionale care se aplică inclusiv în cazul aleşilor condamnaţi cu suspendare şi cu executare a pedespei sub termen de supraveghere/ încercare.

Hotărârea motivată a Curţii Constituţionale a României a fost emisă ca urmare a unei sesizări de neconstituţionalitate ridicată de preşedintele României, Klaus Iohannis, în urma modificării în Parlament a Statutului aleşilor locali, lege care stabilea ca aleşii să-şi piardă mandatul numai în cazul pedepselor definitive cu executare, nu şi în cazul celor cu suspendare. Astfel, în motivarea 536, toţi judecătorii CCR au decis că diferenţierea unei condamnări cu executare de cea a uneia cu suspendare, este neconstituţională, în cazul aleşilor locali.

În plus, movitarea amplă a Curţii Constuţionale statuează în detaliu şi întreg cadrul constituţional pliat pe o asemenea cazuistică. Practic, prin decizia 536, CCR a stabilit deja jurisprundenţa în materie, stabilind standarde, marje şi limitări clare în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de demnitate publică, plecând de la exemplul aleşilor locali condamnaţi penal prin decizii definitive, fie cu executare, fie cu suspendare sub supraveghere, cu interzicerea sau nu a drepturilor de a alege şi de a fi ales, pe infracţiunile de corupţie şi de serviciu stabilite de legea penală, acelaşi standard deja stabilit de judecătorii constituţionalişti având marea probabilitate de a fi respectat, aplicat şi stabilit şi în cazul persoanelor numite în funcţii/demnităţi publice, dar şi în situaţia unui control de constituţionalitate pe legea 90/2001 solicitat de Avocatul Poporului sau în cazul unui potenţial conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi preşedintele României.

Mai mult, din punct de vedere constituţional, Legiuitorul poate stabili prin legi speciale, cum este cazul legii 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, condiţii în privinţa numirilor în funcţii de demnitate publică.

Legea 90/2001 (click lege) hotărăşte la Secţiunea 2/articolul 2 că “pot fi membri ai Guvernului persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se regăsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate” prevăzute de art. 4 al aceleiaşi legi. Aceasta prevedere legală, aflată în vigoare, îl împiedică pe Liviu Dragnea, preşedintele PSD să fie membru al Guvernului, fiind condamnat definitiv din 22 Aprilie 2016, de ÎCCJ la 2 ani de închisoare cu suspendare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la articolul 13 din Legea 78/2000, exact infracţiunea pentru care a fost acuzat ( “folosire a influenței sau autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite”), având şi un termen de încercare/supraveghere de 4 ani.

Curtea Constituţională susţine în unanimitate că „executarea pedepsei sub supraveghere” , cum este cazul lui Liviu Dragnea, este o “măsură judiciară coercitivă penală, o instituţie complementară pentru realizarea individualizării pedepsei, fiind consecinţa unei condamnări. Măsura este parte integrantă a activității de aplicare a legii penale şi este un substitutiv de pedeapsă de a cărei respectare depinde stingerea executării”. Liviu Dragnea este sub termen de supraveghere stabilit de judecători până pe 22 Aprilie 2020 şi, în acelaşi timp, este inculpat şi trimis în judecată de DNA în al doilea dosar, pentru instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit şi instigare la fals intelectual. (click trimitere Liviu Dragnea al doilea dosar)

Pe 15 Mai 2015, instanţa de fond a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, compusă din judecătoarele Corina Jîjie, Lavinia Lefterache şi Lucia Rog, l-a condamnat pe Liviu Dragnea la 1 an de închisoare cu suspendare şi termen de încercare 3 ani, plus o pedeapsă accesorie, de a i se interzice dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat (art. 64, alin 1, lit.a,b Cod Penal anterior), însă pedeapsa accesorie pentru Liviu Dragnea nu a fost menţinută şi de instanţa de apel, în decizia definitivă.

Standardul în materie stabilit deja de CCR. Ce statuează jurisprudenţa:

Săvârşirea unei fapte penale pentru care există o condamnare definitivă la pedeapsa cu închisoarea plasează prin ea însăşi persoana în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei, prin încălcarea jurământului de a respecta prevederile Constituţiei şi ale legilor. Consecinţele legale nu pot fi considerate o restrângere a exerciţiului acelei funcţii

  • “Curtea a constatat, în acord cu cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.18 din 8 iunie 2015, că „acesta nu distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate, respectiv între ipoteza condamnării la închisoare cu executare şi ipoteza suspendării condiţionate a executării pedepsei”. Aşa fiind, Curtea a apreciat că, „dacă raţiunile ce ţin de imposibilitatea exercitării funcţiei pe perioada executării unei pedepse private de libertate au reprezentat incontestabil pentru legiuitor un argument al reglementării măsurii încetării de drept a mandatului de consilier local, aceste raţiuni au fost în egală măsură dublate de nevoia de a asigura protecţia prestigiului funcţiei exercitate, care nu poate fi rezumată doar la îndeplinirea îndatoririlor pe care le impune mandatul de consilier local, ci presupune şi păstrarea unei conduite sociale, morale care să menţină încrederea acordată de electorat. (…)”
  • Referitor la dreptul de a exercita în mod netulburat funcţia dobândită ca urmare a opţiunii electorale, Curtea a reţinut că „acesta nu este un drept absolut, fiind protejat de prevederile Constituţiei atât timp cât se realizează cu respectarea condiţiilor prevăzute de aceasta şi de legi. Or, săvârşirea unei fapte penale pentru care există o condamnare definitivă la pedeapsa cu închisoarea plasează prin ea însăşi consilierul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei, prin încălcarea jurământului de a respecta prevederile Constituţiei şi ale legilor, asumat potrivit7 alin.(1) din Legea nr.393/2004, iar consecinţele legale pe care nerespectarea condiţiilor de exercitare a unei funcţii le antrenează nu pot fi considerate o restrângere a exerciţiului acelei funcţii, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art.15 alin. (1) şi art.16 alin. (3) şi art.37 din Constituţie

Constituţia, art.16, alin 3: “Funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate, în condiţiile legii”. Or, în condiţiile în care persoana care ocupă o atare funcţie se dovedeşte a fi vinovată pentru săvârşirea unei fapte interzise de legea penală, este evident că, prin conduita sa, persoana şi-a încălcat obligaţiile referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor ţării, probitatea profesională sau obligaţia de a da dovadă de cinste şi corectitudine

  • “Analizând dispoziţiile constituţionale referitoare la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, reţinem că norma constituţională a art.16 alin.(3) face trimitere la „condiţiile legii”, atunci când reglementează dreptul de a ocupa funcţii şi demnităţi publice, civile sau militare.”
  • “În acest sens, norma constituţională permite legiuitorului să stabilească conţinutul şi limitele dreptului cetăţeanului de a ocupa o funcţie publică, având în vedere scopul acestui drept, precum şi interesul general care trebuie protejat (…) Modalitatea de exercitare a funcţiilor alese nu poate fi rezumată doar la îndeplinirea îndatoririlor pe care le impune mandatul de consilier local, consilier judeţean, primar sau preşedinte al consiliului judeţean, ci presupune a priori respect faţă de toate valorile consacrate prin lege. Or, în condiţiile în care persoana care ocupă o atare funcţie se dovedeşte a fi vinovată pentru săvârşirea unei fapte interzise de legea penală, deci de o gravitate şi un pericol social deosebit, este evident că, prin conduita sa, persoana şi-a încălcat obligaţiile legale prevăzute de art.46-49 din Legea nr.393/2004, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor ţării, probitatea profesională sau obligaţia de a da dovadă de cinste şi corectitudine”.

Limita statuată de CCR:Sancţiunea legală este distinctă de pedeapsa complementară privind interdicţia exercitării drepturilor

  • “Trebuie remarcat faptul că sancţiunea instituită prin dispoziţiile legale reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă de pedeapsa complementară prevăzută în materie penală constând în interdicţia temporară a exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art.66 alin.(1) lit.b) din Codul penal.”
  • “Curtea constată că legiuitorul limitează aplicabilitatea cauzei de încetare de drept a mandatului alesului local (primar, preşedinte de consiliu judeţean, consilier local şi consilier judeţean) la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, prin care se dispune executarea pedepsei. Pe această cale, legiuitorul exclude de la incidenţa normei ipoteza condamnării definitive a alesului local la o pedeapsă privativă de libertate pentru care instanţa dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Indirect, legea face distincţie în cadrul aceleaşi categorii de persoane – aleşi locali împotriva cărora a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, în funcţie de modalitatea de executare a pedepsei”.

Pedeapsa sub supraveghere funcţionează ca un substitutiv de pedeapsă de a cărei respectare depinde stingerea executării. Este parte integrantă a activității de aplicare a legii penale”

  • “În literatura juridică, referindu-se la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, s-a arătat că această măsură constă, în esenţă, în dispoziţia luată de instanţa de judecată, prin însăşi hotărârea de condamnare, de a suspenda, pe o anumită durată şi în anumite condiţii, executarea pedepsei pronunţate. Dacă în decursul termenului de supraveghere condamnatul respectă condiţiile impuse şi are o bună conduită, la expirarea termenului, pedeapsa se consideră executată, iar dacă, dimpotrivă, el nu respectă condiţiile impuse sau săvârşeşte o nouă infracţiune, în cursul termenului de supraveghere, va fi ţinut să execute atât pedeapsa a cărei executare fusese suspendată, cât şi pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.”
  • “Sub aspectul naturii juridice a acestei instituţii, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este o instituţie complementară menită să întregească posibilităţile pe care legea le dă instanţei judecătoreşti pentru realizarea individualizării pedepsei. Ea fiind consecinţa unei condamnări, îşi păstrează însă caracterul de măsură coercitivă penală, caracter care constă în obligaţia impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de supraveghere şi de a se abţine de la săvârşirea unei noi infracţiuni. Aşa fiind, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere are caracterul juridic de mijloc de individualizare a executării pedepsei şi funcţionează ca o măsură judiciară (substitutiv de pedeapsă) de a cărei respectare depinde stingerea executării (a se vedea în acest sens şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.1 din 17 ianuarie 2011 pentru examinarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.83 alin.1 din Codul penal din 1969, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.495 din 12 iulie 2011). Aşa fiind, individualizarea judiciară a sancţiunii de drept penal este o parte integrantă a activității de aplicare a legii penale, activitate care se desfăşoară în cadrul procesului penal şi se concretizează în hotărârea instanței. În doctrină, s-a arătat că individualizarea judiciară nu este numai o cale de determinare concretă a pedepsei, ci şi un mijloc de adaptare a naturii şi cuantumului ori duratei acesteia la cazul individual, concret, la infracțiunea săvârşită şi mai ales la persoana infractorului, la periculozitatea 13 acestuia şi la aptitudinea lui de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. În măsura în care se atribuie pedepsei funcția de a influenţa asupra conştiinţei, mentalităţii şi conduitei viitoare a condamnatului, în aceeaşi măsură pedeapsa trebuie să corespundă cu gradul de receptivitate a acestuia faţă de influenţa educativă a pedepsei. Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt detaliate în cuprinsul art.74 din Codul penal”.

Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi persoana în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei

  • “Curtea constată că valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă şi pentru care i-a fost acordată încrederea de către alegători. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea.”
  • “Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei, care, deşi are un impact direct, negativ asupra activităţii alesului local dacă pedeapsa trebuie executată în regim de detenţie, întrucât este doar o consecinţă a condamnării, vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea persoanei care deţine mandatul.”

“Prezumția de nevinovăţie a fost desființată ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare a pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii publice, întrucât, prin condamnarea penală, persoana care ocupă demnitatea publică pierde legitimitatea şi încetează de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”

  • “Numai condamnarea este cea care determină schimbarea situaţiei juridice a persoanei care exercită demnitatea publică şi o descalifică pe aceasta din punct de vedere legal şi moral pentru ocuparea funcţiei pentru care a fost aleasă. Prezumția de nevinovăţie, de bună-credință şi de loialitate a acesteia au fost desființate ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare al pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii publice, întrucât, prin condamnarea penală, persoana care ocupă demnitatea publică pierde legitimitatea şi încetează de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”.
  • “Curtea apreciază că scopul iniţial urmărit de legiuitor, acela de a asigura integritatea mandatului aleşilor locali, inclusiv prin înlăturarea tuturor celor care dovedesc dispreţ faţă de lege şi valorile comunităţii, este puternic afectat prin modificarea legislativă, care lipseşte de eficienţă lupta împotriva corupţiei la nivelul administraţiei locale, precum şi cadrul legislativ în materie de integritate. Astfel, posibilitatea lăsată celor condamnaţi la pedepse privative de libertate, dar care nu execută pedeapsa în regim de detenţie, de a continua nestingherit să exercite demnitatea publică, cu toate drepturile şi responsabilităţile pe care exerciţiul autorităţii de stat le implică, contravine principiului supremaţiei Constituţiei şi a obligativităţii respectării legilor, consacrat de art.1 alin.(5) din Legea fundamentală, şi vulnerabilizează încrederea cetăţenilor în autorităţile statului”.
  • “Or, în condiţiile în care acest efort al autorităţilor statului de a combate fenomenul de corupţie nu are ca rezultat înlăturarea persoanelor condamnate pentru fapte de corupţie de la exerciţiul autorităţii de stat, întregul demers legislativ şi judiciar apare ca inutil. Derogarea prevăzută în norma completatoare, în ceea ce priveşte infracţiunile de corupţie prevăzute la art.289- 290 din Codul penal, pare a fi o concesie pe care legiuitorul o face procesului de eliminare a corupţiei în exercitarea demnităţilor publice în domeniul administraţiei locale. Însă această concesie este limitată dintr-o dublă perspectivă: a faptelor penale săvârşite de aleşii locali – derogarea vizează doar darea şi luarea de mită, şi a subiecţilor de drept cărora norma li se aplică – sancţiunea încetării de drept a mandatului priveşte doar persoanele care deţin calitatea de primar sau preşedinte de consiliu judeţean, iar nu şi pe cele care deţin calitatea de consilieri locali sau judeţeni. Ambele limite stabilite de norma criticată sunt neconstituţionale. Astfel, referirea exclusivă la art.289-290 din Codul penal, cu înlăturarea celorlalte infracţiuni de corupţie şi de serviciu prevăzute de legea penală, precum traficul de influenţă (art.291), cumpărarea de influenţă (art.292), delapidarea (art.295), abuzul în serviciu (art.297), conflictul de interese (art.301), divulgarea informaţiilor secrete de stat (art.303), divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice (art.304), deturnarea de fonduri (art.307), sau a celor asimilate sau în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzute de art.10-185 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, ci din contră dovedeşte o distincţie aleatorie şi arbitrară pe care legiuitorul o realizează cu privire la infracţiuni dintr-un domeniu reglementat unitar, care protejează valori sociale identice sau similare. Pe de altă parte, aplicarea sancţiunii încetării de drept a mandatului doar în ceea ce priveşte persoanele condamnate care deţin calitatea de primar sau preşedinte de consiliu judeţean, cu excluderea celorlalte categorii de aleşi locali, este de asemenea discriminatorie, întrucât toate persoanele care sunt susceptibile a avea calitatea de subiect activ al infracţiunilor de corupţie sau de serviciu sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin în exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite”.
  • “În concluzie, Curtea constată că legea modificatoare deturnează în mod nepermis scopul legii modificate, acela de a garanta integritatea, cinstea şi răspunderea aleşilor locali, conform principiilor fundamentale ale statului de drept. Asigurarea prestigiului funcţiei exercitate impune o conduită legală, socială şi morală în acord cu rangul demnităţii publice, cu gradul de reprezentare şi cu încrederea oferită de cetăţeni în procesul electoral. Or, prin intervenţia legislativă supusă controlului de constituţionalitate, legiuitorul lipseşte de efecte juridice unul dintre instrumentele principale prin care se asigură îndeplinirea acestui scop – hotărârea judecătorească de condamnare a persoanei care a săvârşit o faptă incriminată de legea penală şi care o face incompatibilă cu continuarea activităţii de reprezentant al comunităţii. Prin însăşi finalitatea urmărită, prin adoptarea sa, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) şi (5) referitoare la statul de drept, supremaţia Constituţiei şi respectarea obligatorie a legilor şi prevederile art.16 care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, legea criticată contravine şi prevederilor art.11 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Astfel, ratificând sau aderând la convenţiile internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţiile de a respecta şi transpune întocmai prevederile internaţionale în dreptul său intern, şi anume obligaţia de a incrimina corupţia persoanelor care se circumscriu categoriei de funcţionari publici, deci inclusiv celei de aleşi locali. Aceste obligații asumate prin tratate internaționale constituie garanții pentru protecția drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ca element al statului de drept, prevăzut expres de art.1 alin.(3) din Constituție”.

Liviu Dragnea, preşedinte PSD: Legea 90/2001 e “neconstituţională” pentru că “aboleşte dreptul de a fi ales”

Liviu Dragnea, preşedinte PSD, 16 Decembrie 2016: “Legea 90 are o prevedere din punctul meu de vedere profund neconstituţională pentru că de fapt se vorbeşte despre abolirea unui drept fundamental, dreptul de a fi ales. Atât timp cât acea lege e în vigoare, mie îmi va fi foarte greu. Sau cel puţin până acum nu am găsit o cale prin care să cred că se poate depăşi. Mai căutăm. Până când o să mergem la consultări, o să văd dacă există vreo posibilitate legală sau nu. Cât e în vigoare, mie îmi va fi foarte greu. Nu am găsit o cale să cred că se poate depăşi. O să văd dacă există posibilitate legală sau nu.”

Liviu Dragnea, preşedinte PSD, 15 Decembrie 2016: “Prevederea din lege cu condamnaţii penal nu poate fi considerată o incompatibilitate. Incompatibilitatea presupune posibilitatea de a opta – eşti undeva într-o poziţie, dacă vrei un guvern poţi să pleci de acolo, dacă nu poţi să pleci sau nu vrei, nu intri aici. Deci aia nu este incompatibilitate. Nu putem vorbi nici măcar de o restrângere a drepturilor fundamentale – şi aici vorbim de dreptul de a fi ales – pentru că membrii Guvernului sunt votaţi de Parlament, deci sunt aleşi. Deci nu putem vorbi nici măcar de o restrângere a acestor drepturi, pentru că restrângerea implică o perioadă bine determinată în timp. Practic, acea prevedere din lege este o abolire, este o decădere pe viaţă, ceea ce în nicio democraţie constituţională nu este posibil. Ca detaliu, interesant, legea a fost adoptată fără avizul ministerului Justiţiei. (…) Mie mi se pare acea prevedere neconstituţională”.

Liviu Dragnea, preşedinte PSD, 13 Decembrie 2016: “Foarte mulţi oameni spun că acel articol este neconstituţional. Şi mie mi se pare neconstituţional să aplici o interdicţie deasupra Constituţiei pe termen nelimitat.”

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  17 decembrie 2016

%d blogeri au apreciat asta: