Arhiva

Archive for the ‘Legislație’ Category

Desdoctorizarea doctorului copy-paste – Decizie finală a CNATDCU: A plagiat

Astăzi,  în cadrul unei discuții televizate, o auzeam pe Ecaterina Andronescu, Abramburica învățământului mioritic,  răspunzând la întrebarea dacă, odată cu anularea titlului de doctor a fostului premier Victor Ponta, subliniind că ar fi normal să fie dat afară din Baroul București. Atât.

Discuția continuând s-a ajuns la  întrebarea dacă ar trebui anulate titlurile de doctor obținute cu Ponta ca îndrumător al tezei de doctorat pe Ponta.

Absolut halucinant, Abramburica învățământului mioritic zicea că acei oameni au fost de bunăcredință și la acea vreme PONTA AVEA ACTE ÎN REGULĂ.

Deci, în mintea năroadei, diploma de doctor a lui Ponta era „în regulă” chiar dacă era urmare a unui fals? Interesant mod de abordare. Păi de unde putem noi să știm dacă acele doctorate nu sunt și ele niște falsuri obținute tot în urma unor plagiate?

Corect mi se pare ca acele doctorate să fie și ele anulate, titularii, dacă doresc să mai semneze cu „dr” în fața numelui să mai susțină un doctorat. 

Legat de ce ar mai trebui să se întâmple ca urmare a anulării titlului de doctor al lui Ponta, ar trebui acționat în justiție. Capete de acuzare: fals și uz de fals, escrocherie.

Cred că ar trebui să returneze, actualizat, toți banii obținuți în funcție deținute ca urmare a faptului că avea titlul de doctor inclusiv cei câștigați având calitatea de membru al Baroului București.

De asemenea Justiția ar trebui să analizeze și responsabilitatea lui Adrian Năstase iar dacă acesta e găsit vinovat să i se ridice toate titlurile universitare.

Nu ar fi rău să se analizeze și responsabilitatea membrilor comisiei de doctorat care a analizat teza lui Ponta precum și a acelei comisii a Ministerului Învățământului care a spus că nu e vorba de un plagiat.

Victor Ponta

Desdoctorizarea doctorului copy-paste

 Conform unei declarații făcute pentru HotNews.ro de Mirabela Amarandei, purtatorul de cuvant al Ministerului Educatiei, cu 37 de voturi și 10 abțineri, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) a respins azi, 27 iulie 2016, contestația depusă de Victor Ponta în legătura cu teza de doctorat si a menținut verdictul de plagiat.

Urmează ca Ministrul Educației Mircea Dumitru să semneze ordinul de retragere a titlului de doctor deținut de fostul premier.

Cu un tupeu demn de o cauză mai bună, Ponta a negat tot timpul acuzațiile de plagiat, minimalizând și persiflând subiectul de câte ori avea ocazia, încercând chiar să denigreze și să minimalizeze onestitatea și prestigiul revistei Nature după care, în 2014, când a realizat că lucrurile i-au scăpat de sub control, a încercat să renunțe la titlul de doctor în drept acordat de Universitatea București în 2003.

Cred că este extrem de relevant faptul că îndrumătorul științific la teza de doctorat a lui Ponta a fost nimeni altul decât guru-ul său politic, Adrian Năstase fost deținător al unui mandat de premier și două de pușcăriaș până acum, semnele arătând că încă vreo două așteptând la rând.

Referitor la Ponta, prestigiosul săptămânal științific Nature , scria:

„Nature a descoperit  documente compilate de un necunoscut care arată că mai mult de jumătate din cele 432 pagini în limba română tezei de doctorat a lui Victor Ponta sunt texte duplicate (copiate, nota Blue)”

„Mai mult, lucrarea din 2004 a fost republicată cu modificări foarte mici în 2010, constituind baza acestei cărți a cărei coautoare este studenta  lui Ponta, Daniela Coman. Parti substantiale din cele trei texte par identice sau aproape identice cu texte aparute in volumele profesorilor de drept Dumitru Diaconu (Diaconu, D. Curtea Penală Internaţionlă, Istorie şi Realitate (Editura All Beck, 1999) si Vasile Cretu Creţu, V. Drept Internaţional Penal (Editura Tempus, 1996). De asemenea, apar traduceri in romana ale unor parti dintr-o carte publicata in limba engleza de profesorul Ion Diaconu Diaconu, I. The International Criminal Court: A New Stage (Nicolae Titulescu Romanian Inst. International Studies, 2002)”  – scria Nature.

Acum patru ani, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU)  decis că Ponta a plagiat dar, în urma unor evenimente legislative fostul premier a reușit să își păstreze titlul.

Momentele principale ale acestui caz așa cum au fost publicate de hotnews.ro) :

  • Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) a decis pe 29 iunie 2012 caTeza de doctorat a premierului Victor Ponta este un plagiat. Detalii si aici In aceeasi zi, ministrul interimar al Educatiei Liviu Pop a schimbat componenta si regulamentul de functionare ale CNATDCU, astfel incat Consiliul nu mai are atributii in a stabili daca o teza de doctorat este sau nu plagiat.
  • In septembrie 2012, Sorin Campeanu intra in Consiliul General al CNATDCU
  • Pe 19 iulie 2012, Consiliul National de Etica din subordinea Ministerului Educatiei decidea ca Victor Ponta nu a plagiat. Componenta CNE a fost schimbata din temelii de fostul ministru Liviu Pop chiar inainte de a se pronunta in cazul Ioan Mang.
  • In cazul tezei de doctor s-a autosesizat si Universitatea din Bucuresti, care a concluzionat pe 20 iulie 2012 ca Victor Ponta a plagiat.
  • In august 2012, Mihail Neamtu, Adrian Papahagi si Augustin Ofiteru au depus la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie o plangere penala impotriva premierului Victor Ponta pentru plagiat. Avocatul Florin Plopeanu a declarat atunci pentru HotNews.ro ca plangerea penala se refera la lucrarea „Raspunderea in dreptul international umanitar”, publicata la Editura Universul Juridic in anul 2010 si care ii are ca autori pe Victor Ponta si Daniela Coman. Cartea „include in intregime teza de doctorat a domnului Ponta”, plus alte cateva capitole, a precizat avocatul. Detalii aici
  • Pe 14 martie 2013, Parchetul a dispus efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice a cartii de catre un expert din cadrul Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor (ORDA). Detalii aici. Pe 21 mai 2013, Parchetul General a anuntat ca a decis sa nu inceapa urmarirea penala in cazul presupusului plagiat al lui Victor Ponta.
  • In rezolutia parchetului sunt citate si concluziile expertizei ORDA: „intre lucrarea cu titlul ‘Raspunderea in dreptul international umanitar’ autori Daniela Coman si Victor Ponta pe de o parte si lucrarile ‘Drept international penal’, autor Vasile Cretu, ‘Curtea Penala Internationala. Istorie si realitate’ autor Dumitru Diaconu si ‘Dreptul International Penal si Infractiunile Internationale’ autor Dumitru Geamanu nu exista identitate totala de structura, ci doar o identitate partiala de structura”. / „Nu se poate proceda la calcularea procentului de text identic preluat deoarece formatele lucrarilor, tipul caracterelor utilizate si paginatiile sunt diferite”.
  • Ministerul Educatiei a anuntat ce decizie a luat in calcul abia la un an de la verdictul dat de Universitatea din Bucuresti, in martie 2013, si asta la solicitarile insistente ale presei: Ministerul Educatiei a respins raportul Universitatii din Bucuresti, care a concluzionat ca Victor Ponta a plagiat, si a avizat favorabil hotararea Consiliul National de Etica (CNE), care a decis ca premierul nu a plagiat. In consecinta, Ministerul Educatiei a decis sa nu ii retraga premierului titlul de doctor.
  • In martie 2014, Inalta Curte a confirmat solutia de neincepere a urmaririi penale data de Parchetul General.

Scurt istoric al plagiatului lui Ponta:

  • Martie 2013: Ministerul Educatiei a decis sa ia in considerare verdictul CNE si sustine ca Victor Ponta nu a plagiat
  • Octombrie 2012: Universitatea Bucuresti a trimis Ministerului Educatiei rapoartele privind plagiatul lui Victor Ponta si a cerut ministrului „sa ia masurile legale care se impun” / Ecaterina Andronescu: Lasati-ma sa le citesc si sa gandesc un raspuns
  • Septembrie 2012: Raportul stiintific cerut de Universitatea Bucuresti asupra tezei de doctorat a premierului Victor Ponta: Teza constituie un plagiat vadit
  • Septembrie 2012: Membrii comisiei de doctorat a lui Victor Ponta nu pot fi sanctionati, pentru ca la momentul sustinerii tezei nu existau prevederi in acest sens
  • Cine sunt „profesorii remarcabili” in fata carora si-a sustinut Ponta teza de doctorat in 2003: Avocatul Poporului, presedintele Curtii Constitutionale, ‘Parintele Constitutiei’ si presedintele Curtii de Conturi de la acea vreme
  • Victor Ponta a obtinut titlul de doctor cu distinctia „Summa Cum Laude”. Cine sunt membrii comisiei care in 2003 i-au evaluat lucrarea
  • Presedintele Academiei Romane, Ionel Haiduc: Decizia Universitatii va avea in lumea academica un ecou mai important decat orice comisie
  • Iulie 2012: VIDEO Universitatea din Bucuresti a decis ca Victor Ponta A PLAGIAT
  • Iulie 2012: Consiliul National de Etica, institutia care l-a exonerat pe Ponta de acuzatia de plagiat, a fost sesizata ILEGAL sa analizeze plagiatul lui Victor Ponta
  • 19 iulie 2012: Consiliul National de Etica din subordinea Ministerului Educatiei: Victor Ponta NU a plagiat
  • 29 iunie 2012: CNATDCU a fost desfiintat de Liviu Pop, astazi ministru propus din nou de Ponta la dialog social
  • 29 iunie 2012: CNATDCU: Victor Ponta A Plagiat. Este plagiatul de tip copy-paste
  • 18 iunie 2012: BREAKING NEWS Revista Nature: Premierul roman Victor Ponta este acuzat de plagiat
  • 9 iunie 2012: Ministrul Educatiei a schimbat componenta Consiliului National de Etica, ce se ocupa de verificarea acuzatiilor de plagiat in cazul Ioan Mang.

Prin „Legea defăimării sociale” Liviu Dragnea defăimează lipind etichete defăimătoare pe diferite categorii

17 Octombrie 2015 Lasă un comentariu

ANTESCRIPTUM

Dacă într-o societate trăiesc alături, fără nici un fel de probleme, oameni din diferite categorii diferenţiate din punct de vedere al unor caracteristici, fizice, intelectuale, de rasă, de culoare, de etnie, de religie, de sănătate, de sex etc, vii şi spui că se numeşte defăimare vorbirea despre anumite caracteristici ale acestor categorii, ceea ce faci înseamnă exact ceea ce vrei să pedepseşti.

Tocmai tu eşti cel care lipeşti etichete defăimătoare pe acele categorii…

Liviu Dragnea

Cu un pic înainte ca pușcărabilul Liviu Dragnea să ajungă, cea mai mare sculă din PSD  a comis una din marile aberații logice ale democrației mioritice: Legea defăimării sociale. Probabil va intra în istorie cu asta.

Definiția defăimării sociale ar fi:  „fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate pe temeiul apartenenței sale la un anumit grup social”.

Absout halucinant, grupurile de persoane vizate a nu putea fi defăimate ar fi cele care aparţin categoriilor  „… de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, apartenență politică, orientare sexuală, origine socială, avere, dizabilități, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA”.

Ciudat este că, automat, când mă gândesc la caracterul aberant al acestui proiect legislativ, din start am senzaţia că exact legea în sine face ca problemele celor în discuţie sunt băgate sub covor deoarece nu se va mai putea vorbi deloc de ele fără a pune persoanele respctive în aşazisele „situaţii de inferioritate”.

Pentru a aduce în atenţie problemele unor anumite categorii de oameni, nu ai cum să o faci fără a descrie lucrurile pe care aceste persoane nu le pot face, deci a a evidenţia faptul că dacă nu se rezolvă chestiunea X sau Y respectivii  se vor găsi în situaţii de inferioritate.

De exemplu un orb nu va putea şti ce culoare arată semaforul dacă nu va întreba pe cineva. Deci se va găsi într-o situaţie de inferioritate. Nu vei putea spune că e nevoie şi de avertizare sonoră fără a explica de ce, nu? Nu poţi să o faci deoarece trebuie să descrii situaţia de inferioritate în care se află persoana.

 Nu vei putea spune, de asemenea, că la acelaşi semafor o persoană nu va putea traversa dacă este în scaun cu rotile pentru că sunt borduri pe care nu le poate trece fiincă nu poate urca pe ele cu mijlocul lui de locomoţie, având necoie de o ramnpă.

Nu vei putea spune nici că aceeaşi persoană nu va putea intra în majoritatea magazinelor şi restaurantelor dacă nu cere ajutorul altora.  Pentru respectiva persoană orice fel de trepte fiind obstacole de netrecut. Deci va trebui să spui că persoana e pusă în situaţii pe care, dacă le descrii, descrii de fapt o situaţie în care acesta e în inferioritate faţă de majoritate.

Cum vei putea oare să vorbeşti despre problemele de integrare a cuiva infectat cu HIV/SIDA fără a vorbi de modul în care, din păcate, mulţi pur şi simplu se feresc de a avea de-a face cu oameni cu astfel de probleme? Cum vei putea vorbi despre necesitatea multilingvismului dacă nu vei descrie ce probleme de adaptare are cineva care a învăţat, să zicem, în ungureşte, până la nivel de liceu, lucru care îi crează un baraj lingvistic ce face imposibilă urmarea unei facultăţi în limba română indiferent cât de deştept e tânărul în cauză?

Sau, cum vei putea spune că de obicei la activităţile care necesită o forţă fizică deosebită, în general, femeilor nu li se portrivesc din  cauza constituţiei fizică naturală, acestea fiind, de obicei, mai firave decât la bărbaţi?

Poate ar trebui ca primul „lovit” de această lege să fie acel senator cel care a propus acea cruce din piaţa Universităţii, monument pentru comemorarea victimelor comunismului.

Adică o victimă a Comunismului poate fi considerată aşa doar dacă este creştină şi poate fi comemorat printr-o cruce-monument? Au existat şi victime de alte religii sau, pur şi simplu, atei/adei care nu ar mi putea fi comemoraţi de acest însemn eminamente creştin.

Sau respectivul politician o fi considerat crucea la fel cum o considerau romanii, instrument de tortură şi ucidere şi ucideau prin crucificare?

Bineînţeles că  penalului baron de Teleorman nu i-au trecut astfel de chestii prin cap.

El trebuia să găsească o modalitate de a împacheta interdicţia de se mai vorbi de el şi de ceilalţi mari tâlhari ai acestei ţării, deoarece o parte din electorat ar înţelege ce lepre a votat şi la alegerile ce or să vie se vor orienta spre alţii.

Cum parlametarii nu au timp de astfel de analize, ei fitrând totul prin filtrul interesului personal sau de grup.

 Probabil prima chestie care le-a venit în cap a fost că domnul sau doamna Cutărescu are probleme în justiţie deoarece la un moment dat, un  jurnalist a publicat ceva despre ei şi articolul a fost „rostogolit” şi aprofundat ajungând să devină dosar de cercetare penală.

Dacă nu se vorbea, mai întâi, în presă despre porcăriile lui Dan Voiculescu sau dacă Tolontan nu ar fi scris de Gala Bute şi nu ar fi făcut conexiunile cu Elena Udrea, acum aceştia ar fi fost nişte parlamentari ca oricare alţii …

Astfel, „Legea lui Dragnea”  a primit, pompieristic, avizele necesare, a trecut prin  Senat ca expresul de Budapesta prin halta de la Ploscoş ajungând la un pas de votarea en fanfare la Camera Deputaţilor, cameră decizională în acest caz.

Nimeni dintre politiciani nu pare a fi a încercat măcar o tentativă de a vedea cum este afectată libertatea de exprimare de această lege, iar dacă nu sunt capabili de astfel de analize, măcar să se fi interesat cam ce cred ceilalţi.

Este uimitor că marele … luptător martir pentru libertatea de exprimare nu a protestat (cam aşa, luptător martir pentru libertatea de exprimare”,   este prezentat Dan Voiculescu la Antena 3 unde se spune că acesta ar sta la puşcărie pentru a i se băga pumnul în gură şi nu pentru că a furat 60 de milioane de euro. Ce nu observă cei de la Antena 3 este că dacă această lege ajunge să se aplice draconic ar trebui ca zilnic cei care  fac acolo emisiuni vor trebui să vină cu mabi de acasă. Indiferent dacă vorbim de Mircea Badea, Dana Grecu, Mihai Gâdea, Alesandra Stoicescu, Mugur Ciuvcă, Adrian Ursu, Oana Stancu etc, dacă cineva ar şterge de pe înregistrărle cu ei orice defăinare ar rămâne întregistrările goale. De fapt dacă din  înregistrările tuturor televiziunilolor ţinând de Intact, inclusiv de la Meteo  şi emisiuni de divertisment ştergi orice defăimare nu cred că poţi aduma la un loc mai mult de o lună de emisie, iar dacă ar fi amendaţi toţi cei care au defăimat  cei 60 de milioane de euro furaţi de Varan nu ar ajuge nici pentru plata dobânzilor.)

Să se fi gândit tătucul acestei porcării legislative cam cât ar avea de plătit partidul lui doar pentru defăimările comise şi nedovedite cu ocaziea celei de-a doua suspendări la adresa lui Băsescu, Undrea, Boc sau a altora incluşi în categoria „băsişti”? Sincer nu prea cred.

Să se fi gândit dumnealor, senatorii, măcar o secundă aşa printre băşini, râzâieli şi sforăituri, la faptul că acastă lege pur şi simplu a fost aruncată direct la vot fără a fi publicat proiectul pe siteul Senatului şi fără a fi supusă unei dezbateri a societăţii civile? Mira-m-aş …

Cea mai bună dovadă este chiar reacţia absolut uimită şi revoltată a societăţii civile.

Care ar fi urmarea de prim moment? Creşterea abuzului şi interzicerea unui drept statuat în Constituţie: Libertatea de exprimare.

A lăsa asta la mâna Curţii Constituţionale cu toate că în Constituţie referirile la libertatea de exprimare sunt mai mult decât clare, este, în sine, un abuz şi nu unul de orice fel ci unul din cele mai grave. Sub robele de judecători ai CCR există oameni care au fost sau vor mai putea fi ţinta unor atacuri din presă şi din societatea civilă mai ales că fiecare ştie că are în şifoniar o grămadă de … cadavre.

Să ne amintim doar de Mona Pivniceru care se plimba în maşina lui Adrian Năstase exact când acesta era în ofensivă pentru o eliberare (abuzivă, după părerea mea) din puşcărie… Şi câte şi mai câte…

Să nu mergem mai departe decât actualul mandat legislativ în care Parlamentul s-a umflat ca un buboi infectat cu tot puroiul politic mioritic, dublăndu-şi volumul, vestitul „Beci Domnesc” gemând de suprapopulare, a găzduit o mulţime de aleşi ai neamului.

Despre oricare de acei politicieni NEDEMISIONAŢI sau de unii cum ar fi Dragnea, Ponta, Şova, Vosganian, Oprea, Zgonea sau alţii de prin toate partidele, presa electrinică şi print a făcut tot felul de dezvăluiri care, după eventuala intrare în vigoare a acestei legi, ar putea constitui suficiente motive pentru ca, cei care fac publice porcăriile penale oferind astfel DNA-ului un material extrem de abundent şi preţios pentru dosare de corupție  ale acelor virtuali infractori, să răspundă plătind amenzi realmente astronomice.

La vârful piramidei politice româneşti vedem cum au ajuns tot felul de plagiatori devoalaţi cu probe,  indivizi cu tot felul de studii, care mai de care mai suspecte, dar cu carenţe educaţionale de-ţi vine să vomiţi, persoane fără bunsimţ elementar şi pentru care a corupe, sau a se lăsa corupt, fiind esenţa motivelor lor intime de intrare în sistemul politic şi  cu o puternică dorinţă de parvenire.

Nu odată presa a adus în atenţie tot felul de patiseri, coafeze, șoferi, frizeri, lăcătuși, mecanici auto, chelneri, foşti miliţieni şi alţii asemenea, adevăraţi anafabeţi politici. Poate, parţial şi acesta să fi fost un motiv de inventare a unei astfel de anomalii juridice, o adevărată dovadă de primitivism de gândire, care are ca scop nemărturisit, dar evident, protecția partidelor și a găștilor politice aferente.

Societatea Civilă (de fapt, organizaţiile interesate în apărarea drepturilor omului), a scos la vedere ce este de fapt în spatele acestei legi  de rahat. S-a declarat împotriva unei asemenea legi  deoarece: „…definițiile privind «grupul social» și «defăimare socială» sunt vagi, imprevizibile și permit interpretări abuzive…”

Îi pasă oare iniţiatorului acestei legi şi celor care au sărit ca la incendiu să o aprobe că au reacţionat organizaţii ca Grupul de Dialog Social (GDS), Expert Forum sau Freedom House etc reunite în „Inițiativa pentru o justiție curată”?

Amenzile ar fi de-a dreptul uriaşe în cazul intrării în vigoare a acestei legi. Ai fi bun de plată cu până la 60.000 de lei chiar şi pentru afirmaţii făcute pe reţelele de socializare.

De asemenea, Societatea Academică Română (S.A.R.), Convenția Organizațiilor de Media, ActiveWatch, APADOR-CH şi alte O.N.G.-uri au făcut să curgă multă cerneală în demonstraţia lor care arată că „Legea lui Dragnea“ („Legea pumnului în gură” cum am numit-o) ingnoră (sau chiar încalcă) pasaje întregi cu prevederi deja existente în Codul Civil și în Codul Penal sau în legile antidiscriminare.

În documentul comparativ publicat se arată că, încă din expunerea de motive (prima poarte a legii), se reactivează de fapt segregarea socială şi se subliniază „…pe deplin sorgintea legii în filozofia totalitară național-comunistă din epoca Ceaușescu… responsabilitatea colectivă pentru încălcarea legii este un element caracteristic regimurilor totalitare“.

Au apărut acuzaţii cum că protestele împotriva acestei porcării judiciare ar indica dorinţa societăţii civile de a stimula comportamentele nedemne, vulgaritatea, bălăcăreala, jignirile, înjurăturile etc…  Absolut fals.

Cine aduce astfel de acuze de fapt doreşte doar de promovarea, folosind  orice mijloace, a intereselor personale şi de grup precum şi protejarea propiilor ilegalităţi sub acoperirea bunelor intenții.

CAZUL RARINCA – ASURZITOAREA TĂCERE A JUSTIŢIEI

23 August 2015 2 comentarii

Mai ţine oare cineva minte o reclamă în care se spunea „Dormi liniştit, FNI lucrează pentru tine” .. Aşa a fost, îl linişte FNI a lucrat, la adăpostul liniştii s-a furat de s-a rupt…

Ion Iliescu cerea linişte, astfel ticăloşii care au trecut odată cu el peste pragul lui ’89 au putut să îşi întindă în voie tentaculele care sufocă li acum amârâta asta de ţară în aşa hal încât te şi miri cum de mai reuşeşte să respire din când în când…

Când Justiţia face linişte e şi mai grav … sub acoperământul liniştii se pot ascunde lucruri extrem de grave … se pot ascunde adevăruri, pot fi găsite vin inexistente …

Tăcere contrariantă

Intrarea CSM in silenzio stampa când, într-un dosar, pe aceleaşi probe deci, două instanţe au pronunţat sentinţe diametral opuse, una de condamnare, iar cea de a doua de achitare, nu ajută Justiţia. Dimpotrivă.

Melania Cincea

Melania Cincea

Dosarul „Rarinca”, unul dintre cele mai mediatizate cazuri din Justiţie, din ultima vreme – dat fiind faptul că actul de şantaj judecat o vizase pe doamna Livia Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –, ridică semne de întrebare. În privinţa cărora nu s-au dat lămuriri, deşi se impuneau. După o perioadă maxim permisă de arest preventiv a inculpatei Mariana Rarinca, de şase luni, a urmat o condamnare a ei, în primă instanţă, la închisoare cu suspendare, pronunţată de Tribunalul Bucureşti. Apoi, o achitare, prin sentinţă definitivă şi irevocabilă, dispusă de Curtea de Apel Bucureşti. Ulterior, în mod excepţional, a urmat o cerere din partea DNA, pentru anularea deciziei de achitare şi o cerere ca această contestaţie să fie judecată în regim de urgenţă. Ceea ce s-a şi întâmplat. Zilele trecute, Curtea de Apel Bucureşti a decis rejudecarea dosarului „Rarinca”.

În acest timp, unii oameni politici au încercat, previzibil de altfel, să folosească acest caz pe post de armă politică în războiul lor cu Justiţia. Tot previzibil, CSM era de aşteptat să se pronunţe. Şi s-a pronunţat, doar că a făcut-o dintr-un singur unghi de abordare, deşi contextul l-ar fi obligat să o facă din două perspective.

CSM s-a pronunţat numai în privinţa „imixtiunii în cariera a doi magistraţi”, asta după ce preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, confiscase subiectul, îl politizase la maximum în favoarea prietenilor politici intraţi în malaxorul Justiţiei, şi-i ceruse preşedintelui Klaus Iohannis, în mod aberant şi neconstituţional, demiterea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Livia Stanciu, şi a procurorului general al DNA, Codruţa Kovesi. „Astfel de afirmaţii au drept consecinţă subminarea autorităţii sistemului judiciar, cu consecinţe extrem de grave la adresa statului de drept, mai ales când aceste afirmaţii sunt făcute de către preşedintele Senatului României care, conform legii, deţine a doua demnitate în stat. Plenul Consiliului a apreciat că afirmaţiile din scrisoarea menţionată, lansate în spaţiul public de către persoane prezumate a fi bine informate şi conştiente de consecinţele declaraţiilor lor, preluate de mass-media, reprezintă o deformare a realităţilor de fapt, de natură să inducă  ideea unei funcţionări anormale şi incorecte a sistemului judiciar, producând astfel un puternic impact negativ asupra credibilităţii sistemului judiciar, cu consecinţa afectării independenţei acestuia”, a stabilit CSM.

Totuşi, nu s-a aflat ca CSM să fi cerut Inspecţiei Judiciare să verifice modul în care într-un dosar, pe aceleaşi probe deci, două instanţe pronunţă două sentinţe diametral opuse: una de condamnare, iar cea de a doua, definitiva, de achitare. Să vadă la care dintre instanţe a fost un scurt-circuit. Şi să stabilească dacă în cazul sentinţei eronate, a fost vorba despre o eroare judiciară, despre interpretarea eronată a legii, despre presiuni asupra magistraţilor, despre sincope legislative, despre resentimentele unor magistraţi la adresa altora ori despre orice alt motiv. Iar apoi să ia măsuri, aşa cum cere legea în astfel de cazuri, şi să le facă publice.

Deşi sunt câteva luni de la pronunţarea sentinţei definitive şi irevocabile, CSM a intrat, din acest punct de vedere, in silenzio stampa. E o tăcere care, minimalizând o posibilă eroare sau un potenţial abuz – indiferent despre care dintre sentinţe e vorba –, nici nu ajută Justiţia, nici nu întăreşte încrederea justiţiabilului în corectitudinea acesteia. Dimpotrivă. Generează suspiciuni. Pentru că pare o tăcere complice.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

%d blogeri au apreciat asta: