Ludovic Orban cere demisia Andreei Păstîrnac pentru că nu s-a zbârlit la intenția Radei Supreme din Ucraina de a interzice învățământul în rusă, maghiară și română

    Vineri, 08.09.2017, prezent la Galați, într-o declarație pentru presă, Ludovic Orban, Președintele PNL a cerut ca Andreea Păstîrnac, Ministrul pentru Românii de Pretutindeni să își dea demisia.

    Liberalul o acuză pe ministresa Păstîrnac de faptul că nu s-a zbârlit la cei din Rada Supremă astfel încât Ucraina să respecte respecte reciprocitatea de tratement a minorităţii române din Ucraina şi cea ucraineană din România, după ce parlamentul de la Kiev a adoptat o nouă lege a învățământului care permite ca în școlile ucrainiene să se învețe doar în limba ucraineană și intrerzice școlile în limbile rusă, română și maghiară.

   Noua versiune a legii educaţiei fiind adoptată de Parlamentul ucrainean la puţin timp după vizita în Ucraina a ministrului pentru Românii de Pretutindeni.

      ”Cerem demisia doamnei Păstîrnac de la Ministerul pentru Românii de Pretudindeni – a declarat, Ludovic Orban – care a fost în vizită oficială în Ucraina şi s-a declarat mulţumită de modul de respectare a drepturilor românilor în Ucraiana, în condiţiile în care de două luni fusese înaintată în Rada Supremă ucaineană acest proiect de lege care interzice practic învăţământul în limbile minorităţilor naţionale. Guvernul are obligaţia să efectueze toate demersurile dimplomatice, atât către Ucraina, cât şi către partenerii noştri, să nu uităm că Ucraina este într-un proces de aderare la UE”.

    Pe de o parte e cam greu să îi ceri lui madam Pătrunjel, pardon, Păstârnac să își întrerupă dolce farniente-ul în are își lefăie personalitatea văzând lumea sub pretextul că ar merge unde merge pe banii statului român în interesul diasporei românești. Pe de altă parte e cam greu de crezut că s-ar fi speriat ucraineinii de alunița doamnei ministru cu nume de legumă.

    Mirabil este că nu îmi amintesc să fi reacționat vreodată Ludovic Orban la lipsa reciprocității de tratament a minorităților române din Ungaria ori Serbia deși, cel puțin prima Ungaria ajunge uneori la obrăznicii.

În principiu, Orban are dreptate, dar se naște o întrebare. Oare de ce nu și-a scos dumnealui capul din damigeană și nu a cerut demisia ministrului de externe de la acea vreme când, de pe o stradă din Budapesta era săltat de poliție un suporter al Stelei București care avea meci cu o echipă autohtonă, deoarece avea un tricou pe care scria ”Transilvania, pământ românesc”?

   

    Să fie vorba doar de populism?

În semn de protest față de incidentul de la Odorheiu Secuiesc, mai multe mici restaurante din Ardeal nu au servit unguri

După incidentul de la Odorheiul Secuiesc unde un român nu a fost servit pentru că vorbea românește, românii din Ardeal au reacționat hotărât.

Mai multe restaurante afiliate UDMR (Uniunea Democrată a Micilor Restaurante) au afișat pe ușă un afiș pe care scrie:

A N U N Ț

AZI NU SERVIM UNGURI

* * * * * *

Doritorii vor trebui să se mulțumească servind doar carne de porc

Poftă bună !

Nu s-au înregistrat mari mișcări de stradă doar un ungur, Honved Itsvan Csaba a stat toată ziua la intrare în birtul de la ei din sat cu o pancartă pe care scria bilingv ca să înțeleagă și românii:  ”Protestez – Tiltakozás” ..

”- Azi era rândul lui  soacră-mea să fie servită. Îmi făcusem planuri că îmi rămâne casa.” – ne-a declarat domnul Honved.

O declarație ne-a făcut și domnul Decebal Traian Getodachescu, președintele UDMR (Uniunea Democrată a Micilor Restaurante):

”- Ne-am temut de reacția violentă a consumatorilor, așa că le-am oferit pe banii UDMR câte o sticlă de rachiu dublu rafinat și patru beri. Cu excepția protestului organizat de domnul Honved nu am avut nici un fel de incident negativ, de protest.”

 

 

DONALD TRUMP (către IOHANNIS): ”Klause, să-i spui lui Dragnea că, dacă nu apare ceasul pe care mi l-a furat, fac din județul Teleorman poligon nuclear.”

Foarte mulți se întreabă de ce l-a invitat Donald Trump pe Klaus Iohannis la Washington, dar mai ales ce i-a cășunat Președintelui SUA de s-a hotărât să-l primească pe Președintele României taman în vestitul Birou Oval. 

Fiecare a presupus după cum credea sau avea interes. Ba că a ar dori să știe de care parte se situează acum dacă între Europa și SUA prietenia s-a mai răcit, ba că o fi ochit vreo gagică de la noi.

Noi suntem în posesia adevărului din sursă de prima mână.

Cum nu putem spune că Alinuța Cecurai, vestita nostră colaboratoare, este ofițer acoperit a SFSI (Serviciul Foarte Secret de Informații), aflată acum sub acoperire în Biroul Oval, mai precis mascată în ficus, vom spune că am aflat pe surse anonime  că e vorba de faptul că Donald Trump dorește să își recupereze ceasul furat de Liviu Dragnea când s-au întâlnit la ceremonia de investire a președintelui SUA.

Sursa anonimă ne-a transmis dialogul pe care Trump și Iohannis l-au avut la întâlnirea neformală care a avut loc în mare secret acum câteva ore:

DONALD TRUMP: ”Bun venit la Washington, dragă Klaus.”

KLAUS IOHANNIS: ”Bine v-am găsit.”

D.T.: ”Deoarece aceasta e o întâlnire informal, amicală, și mă cam grăbesc pentru că mă așteaptă nevastă-mea să îmi arate ce pantofi și-a cumpărat, voi fi scurt. Mai vorbim noi de altele la întâlnirea aia plictisitoare, oficială. De ce crezi că te-am invitat aici?”

K.I.: ”Nu știu … și eu m-am mirat. Să fie vorba de Scutul Antirachetă de la Deveselu? Sau poate vreți să știți ce poziție avem noi în disensiunile pe care le aveți cu Europa”.

D.T.: ”Fii serios, de Scut se ocupă generalii, că de aceea îi plătim cu sume pe care nu ți la poți imagina. Cât despre matracuca aia de Merkel, zice că nu-i place freza mea că prea seamănă cu a lui Johny Bravo, iar cu gerontofilul ăla de Makron nu discut pentru că a vrut să se dea la nevastâ-mea. 

Uite ce e. când am terminat clasa I, tata mi-a făcut cadou un ceas, o imitație ieftină de Rolex, de bucurie că nu am rămas repetent. Țineam mult la acel ceas și în purtam tot timpul pentru că îmi poartă noroc, o chestie sentimentală. Ei bine, după ceremonia de investire când au venit o mulțime de oameni, am constatat că nu mai am ceasul. L-am căutat peste tot. Nimic.

I-am pus pe cei de la FBI să-mi prezinte o fișă cu toți invitații și câteva cuvinte despre ei. Doar oameni serioși. O secretară și-a amintit că a mai fost cineva. Unu Dragnea, un bișnițar din România din județul Teleorman, unu care a venit cu un animăluț de companiă căruia îi tot zicea când Prim Ministru, când Grindi. Mi-am amintit de el pentru că m-a ținut un pic mai mult de mână. ”România?” M-am întrebat … Mi-am amintit atunci că am avut în tinerețe acolo o gagică, una care făcea schi nautic topless, una Monica Tatoiu care stă mai mult pe la televizor decât acasă. 

O sun și o întreb dacă îl știe. Cică îl știe bine, mafiot, bișnițar și fură de rupe. Klause, să-i spui lui Dragnea că dacă nu apare ceasul pe care mi l-a furat fac din județul Teleorman poligon nuclear.

Gata, du-te și distrează-te, eu trebuie să plec, mai vorbim …”

 

Serghei

---

-Nu vă suparaţ, undi târâie drumu’ aista?

După ce un tetris la viteza 20 aşează cuvintele cu sens in capul meu, îi răspund omului şi mă trezesc recomandând:

-Pân’ la târg îi tari mult di mărs pi drumu’ ista, mai bini întorci şî faci prima la stânga, după pod.

Şi restul zilei m-am simţit de parcă m-am întâlnit cu mesemerizatorul lui Mark Twain. Fără vreun efort, aveam conversaţii spectaculoase în moldoveneşte, cu un personaj imaginar, instalat confortabil în ţeasta mea. L-am facut blond, cu părul rar şi început de chelie, palid, cu buzele foarte roşii şi ochii curioşi, de-un albastru spălăcit. Nu m-am putut abţine şi i-am făcut urechile clăpăuge şi o faţă de prostănac. Dar l-am îmbrăcat după ultimul răcnet în Chişnău, l-am împodobit chiar şi cu o brăţară groasă de aur şi i-am pus în mână un ditamai telefonul de mahăr, ca să repar nedreptatea asta. Am vrut întâi să-i spun Anton, dar avea categoric faţă şi personalitate de Serghei, aşa că Serghei a rămas. Era aşa de Serghei, încăt şi-a cumpărat singur o gentuţă din piele maro, în care îşi tinea actele, banii, cardul şi cheile.

Serghei era, desigur, foarte sigur pe el. Nu răspundea imediat, avea un tic verbal şi înainte de a raspunde simula o analiză şi-n timpul ăsta făcea „mmm, ma, ma, ma…mdaaa…da, da, da, da”. Aşa că i-am mai trosnit un cadou şi i-am făcut un râs ca un mehăit de capră nebună.

Vreme de câteva ore, a băut ceai negru, s-a uitat la mine din scaunul din faţă şi a mai debitat idei originale în timp ce eu lucram. Apoi m-a plictisit şi i-am facut o nevastă machiată strident, doi copii şi l-am trimis acasă, la ei.

sursa micdavinci.wordpress.com

---

Ambasadorul SUA la Chișinău, James Pettit, poate fi fericit că prostia nu doare …

MOTTO:

”Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. De primul nu sunt sigur …” – Albert Einstein

James Pettit – Ambasadorul SUA la Chișinău

James Pettit, Ambasadorul SUA al Chişinău, a spus ca la postul de radio Moldova 1, că R. Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent, în interiorul unor graniţe sigure.

 „Consider că este foarte important şi aceasta desigur este politica noastră, ca Republica Moldova să rămână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure. Unirea cu România, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Moldova. Republica Moldova nu este România, Republica Moldova are propria sa istorie şi propriile provocări”.

Ce poate fi o astfel de declarație din partea unui ambasador decât o confirmare a ceea ce spunea Einstein: ”Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. De primul nu sunt sigur …” ?

Fie că acest individ este un imbecil sadea, fie că e o lepră aflată în serviciul Kremlinului, SUA ar fi trebuit să îl retragă imediat, mai ales că ar fi fost de bunsimț să ceară Rusiei să respecte declarația  semnată la Summitul de la Istanbul din 1999 al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), să își retragă ÎN TOTALITATE  trupele Armatei a XIV-a din Transnistria, teritoriu aflat de drept în componța Republicii Moldova, stat suveran și independent, RECUNOSCUT DE FEDERAȚIA RUSĂ CA ATARE.

Dacă la București oficialii au făcut ce au știut mai bine, adică au tăcut ca rahatul în iarbă, deh, oamenii erau în vacanță și nu știau pe unde să se ascundă de presă (poate ar trebui să ne amintim cum a fugut la Sibiu neamțul de la Cotroceni când a venit delegația tinerilor moldoveni)  românii de rând observând chestia ca pe un fapt divers, și cam atât, la Chișinău prounioniștii au reacționat destul de puternic.

Unioniştii din ”Acţiunea 2012” au protestat în  Piaţa Universităţii strângând cărţi de istorie pentru nărodul  ambasador al SUA la Chişinău, James D. Pettit, după ce acesta a declarat că Moldova nu este România, are propria istorie şi este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite.

George Simion, preşedintele platformei unioniste Acţiunea 2012, a declarat: „Începând de astăzi unioniştii stau non-stop în Piaţa Uniersităţii şi strângem cărţi de istorie pentru ambasadorul american de la Chişinău. Aşteptăm reacţii de la Ambasada de la Bucureşti şi de la Departamentul de Stat la scrisoarea deschisă adresată secretarului de stat John Kerry”.

Cărţile de istorie adunate la Bucureşti îi vor fi trimise ambasadorului Pettit, „Declaraţia domnului Pettit faţă de istoria românilor este total greşită. A vorbit fără să cunoască istoria noastra şi vrem să îl aducem pe calea cea dreaptă. Toţi suntem români, doar că ne separă o graniţă fictivă din cauza că ruşii ne-au răpit fraţii şi noi vrem să îi aducem înapoi”, a spus Gheorghe Vlad, unul dintre protestatari.

„Protestăm împotriva declaraţiilor ambasadorului SUA din Republica Moldova, cum că Basarabia nu e pământ românesc, că nu e cazul să se unească cu România. Păcat că suntem puţini. Nu e normal să merg în Uniunea Europeană cu buletinul şi în Basarabia să am nevoie de paşaport” – spunea  un alt protestatar.

„Suntem în acest loc pentru a exprima un protest paşnic faţă de declaraţiile domnului ambasador al SUA la Chişinău. Moldova de peste Prut, nu Basarabia, cum au botezat-o ruşii în 1812, când au rupt-o din trupul ţării. Suntem aceeaşi naţie, aceeaşi istorie. Că unii sunt ardeleni, unii sunt moldoveni, unii sunt olteni, toti suntem români”, a ținut să declare un altul.

La sediul Ambasadei de la Chişinău se desfășoară un protest, manifestanţii cerând retragerea de urgenţă a lui James D. Pettit din funcţia de reprezentant al diplomaţiei americane la Chişinău, lucru pa care, dacă mi se permite, îl susțin și eu.

Dacă cineva are cu asupra de măsură dreptul să se exprima în chestiunea declarației ambasadorului american de la Chișinău, atunci acesta este dl. Dan Dungaciu, o adevărată somitate în geopolitică. Și s-a exprimat. 

Siteul adevarul.ro publică la 29 august 2016, un articol în care Dl. Dungaciu se exprimă în zece puncte despre declarațile lui James Pettit:

EXCLUSIV Dan Dungaciu: „Apără-mă, Doamne, de prieteni“. Despre declaraţiile ambasadorului american la Chişinău în zece puncte

Dan Dungaciu

A nu reacţiona la declaraţiile ambasadorului Statelor Unite în R. Moldova făcute la postul public de televiziune (26 august 2016) este, din perspectivă românească, o ipocrizie. Un parteneriat strategic nu se clădeşte pe şuşoteli, tăceri insidioase şi înghiţit de broaşte (geo)politice.

Având conştiinţa limpede şi fermă că episodul nefericit al declaraţiilor domnului James Pettit nu va şubrezi parteneriatul strategic vital între Washington şi Bucureşti, el trebuie abordat, fără pudibonderii inutile, tocmai pentru a sublinia, dacă mai era cazul, că problematica R. Moldova rămâne, pentru românii din dreapta Prutului, sensibilă şi strategică.

1. Linie de mesaj sau eroare privată?

„Moldova nu este România… Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special…”, a declarat James Pettit pentru postul public de televiziune de peste Prut.

Trecem peste faptul că denumirea corectă a statului din stânga Prutului este Republica Moldova, nu Moldova, iar utilizarea sintagmei „Moldova“ este ea însăşi o strategie identitară a moldoveniştilor de la Chişinău prin care treimea de Moldova istorică din stânga Prutului îşi asumă, fraudulos, moştenirea istorică a întregului voievodat.

Revenind la conţinutul declaraţiei, nu putem clarifica aici dacă e vorba despre o linie de mesaj a Departamentului de Stat sau de un exces de zel din partea reprezentantului SUA la Chişinău. Oricare ar fi însă explicaţia, declaraţiile ambasadorului James Pettit sunt stupefiante. Partea română, prin canale specifice, trebuie să clarifice urgent aceste chestiuni. Pentru că dacă „Moldova nu este România” e linia strategică a Departamentului de Stat, atunci această abordare va continua şi va produce consecinţe pentru regiune şi pentru România. ASTA trebuie să clarifice Bucureştiul, şi încă urgent.

2. România şi R. Moldova la Departamentul de Stat

Defecţiunile abordării relaţiei România-R. Moldova la Washington sunt mai vechi, iar unele structurale. Diplomaţii pregătiţi pentru R. Moldova sunt cei pe ai căror agendă de preocupări mai figurează Ucraina sau Belarus. R. Moldova se află la altă rubrică la Departamentul de Stat decât România, iar cele două rubrici diferite nu comunică. R. Moldova este în spaţiu post-sovietic, România este în cel euroatlantic. De aici lipsa de sincronizare şi chiar ignorarea fizică a României de către diplomaţii acreditaţi la Chişinău. De câte ori a fost dl James Pettit la Bucureşti sau a avut consultări cu diplomaţii americani sau autorităţile din România? De foarte puţine ori. E o realitate de fapt, cu consecinţe pe teren dintre cele mai neplăcute, una dintre ele fiind minimalizarea „chestiunii Basarabiei” pentru România în interiorul Parteneriatului strategic româno-american.

3. O viziune identitară moldovenistă domină

Departamentul de Stat Consecinţele concrete ale acestei separaţii sunt întărite de faptul că lucrarea de căpătâi la Departamentul de stat în ceea ce priveşte chestiunea identitară în R. Moldova rămâne volumul publicat în anii ’90 a lui Charles King: The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, unde dimensiunea identitar moldovenistă – moldovenii nu sunt români – e determinantă. Aşa au gândit şi gândesc mulţi diplomaţii americani acreditaţi la post în R. Moldova, mai cu seamă că majoritatea dintre ei erau doar vorbitori de limbă rusă. Este şi această realitate o determinantă semnificativă în atitudinea Departamentului de Stat şi a diplomaţilor acreditaţi acolo. Pe acest fundal, atitudinile politicienilor de la Chişinău – cu rarisime excepţii, toţi moldovenişti, indiferent că erau/sunt de dreapta sau de stânga, pro-Est sau pro-Vest – nu au făcut decât să accentueze trendul. Lipsa de atitudine fermă pe această chestiune a Bucureştiului a fost cireaşa de pe tort. Sau de pe colivă.

4. Zidurile care cad şi cortinele care se ridică

Declaraţiile lui James Pettit pot fi puse, din această perspectivă, într-o tendinţă mai amplă. Diferenţa este însă că fostul consul general de la Moscova a exprimat-o public şi într-un mod complet nefericit. Şi dacă asta este poziţia Departamentului de Stat, atunci putem măsura, cu melancolie, diferenţa enormă dintre atitudinea unui mare preşedinte american, Ronald Reagan şi cea a administraţiei Obama. Pe 12 iunie 1987, Ronald Reagan îi adresa lui Mihail Gorbaciov aceste vorbe profetice: „Tear down this wall“ – ceea ce s-a petrecut şi, pe cale de consecinţă, cele două Germanii s-au reunificat, sub oblăduirea inteligentă şi vizionară a SUA. Astăzi, ambasadorul american ne sugerează, dacă nu un zid, atunci o cortină de catifea peste Prut, căci orice alăturare prea mare de România „ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova”. Şi asta în timp ce ambasadorul saluta în acelaşi interviu relansarea relaţiilor economice şi politice cu Federaţia Rusă! E, totuşi, prea mult.

5. Un enorm deserviciu adus diplomaţiei americane

Nu e vorba numai despre România sau românii din R. Moldova aici. E vorba, poate în primul rând, despre diplomaţia americană şi prestigiul ei. Intervenţia oficialului de la Chişinău pe chestiuni de identitate şi relaţiile cu alte state – linii roşii pentru un ambasador! – i-a adus mari prejudicii. După cum s-a remarcat şi în R. Moldova, stilul acesta de a da note şi sugestii identitare populaţiei a readus în memorie prestaţiile de tristă amintire ale ambasadorului rus Valerii Kuzmin, care se implica nonşalant în disputele legate de curricula de învăţământ din R. Moldova, denumirea manualelor sau denumirea limbii vorbite în stânga Prutului. Un asemenea stil nu era deloc atribuit diplomaţiei americane. Iată că, prin acest interviu, ambasadorul Pettit schimbă percepţiile, iar un Valerii Kuzmin jubilează: Rusia nu mai e singură şi singulară în R. Moldova!

6. Rusia va profita de această breşă pentru a stârni antiamericanism

Şi asta nu e tot. Mai grav este altceva. Declaraţiile ambasadorului american au dat prilejul Federaţiei Ruse, foarte prezentă pe teren la Chişinău, să pornească o campanie anti-americană, prin proteste, petiţii on-line, proteste în faţa ambasadei, declaraţii fulminante. Reţelele de socializare sunt pline de aşa ceva. Fireşte, asta nu înseamnă deloc că cei care protestează nu sunt oneşti în protestul lor sau nu ar avea dreptul să o facă. Dar, dincolo de aceste reacţii sincere, genuine şi extrem de corecte, apar şi altele, care readuc în discuţie „efectele negative“ ale dominaţiei americane în această regiune, impertinenţa imperială a Washingtonului, efectele nefaste ale ambasadorilor americani în acest spaţiu etc. etc. Respectiv, vechile linii de mesaj ale Federaţiei Ruse prin care aceasta încerca să submineze pro-americanismul indiscutabil al românilor. Prin intervenţii neînţelepte, ambasadorul James Pettit a deschis această Cutie a Pandorei.

7. Fără România, dar cu prezenţa trupelor ruse

Interviul mai este scandalos şi din alt motiv. La 25 de ani de independenţă, Chişinăul este încă dependent de Rusia prin falsa „neutralitate“ pe care o are în Constituţie, încălcată, de fapt, de Moscova prin refuzul ei obstinat de a-şi retrage trupele din regiunea transnistreană. Un interviu care dă lecţii de geopolitică Chişinăului şi spune la cine să se alăture şi la cine nu, dar nu pomeneşte nici măcar în treacăt de prezenţa trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul R. Moldova este cel puţin discutabil. A sugera un statut special pentru Transnistria în condiţiile ne-retragerii trupelor Federaţiei Ruse, înseamnă nu doar a îndemna la încălcarea legilor R. Moldova (Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005), ci şi la a încuraja transnistrizarea republicii. Cu efecte fatale pentru orice proiecţie euroatlantică a R. Moldova.

8. Sondajele care îl infirmă pe ambasador

Declaraţiile ambasadorului vin pe un fond de interes identitar sporit, după cum ne-a arătat recent sondajul FUMN/MAGENTA. Cifrele cercetării sociologice vin în contradicţie vădită cu declaraţiile ambasadorului sau, mai bine spus, aserţiunile acestuia contrazic, flagrant, datele de sondaj. Când ai opţiuni unioniste care se ridică la 28%, cu potenţial de peste 50% în cazul perceperii plenare a avantajelor socio-economice sau un potenţial de circa un milion de cetăţenii româneşti, atunci trebuie să fii prudent cu declaraţiile publice. Din acest punct de vedere, reacţiile furioase, chiar furibunde, la declaraţiile ambasadorului erau de aşteptat. Populaţia este deja sensibilizată la chestiunea naţională, chiar dacă majoritatea politicienilor sau ambasadorilor de la Chişinău nu vor să admită asta. Din acest punct de vedere, declaraţiile ambasadorului american au fost o veritabilă hârtie de turnesol care a relevat un mediu extrem de încărcat cu particule identitare. Element esenţial în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 30 octombrie.

9. Ambasadorul Pettit – agent electoral

Ceea ce nu a luat în calcul ambasadorul SUA la Chişinău este efectul pervers al declaraţiilor sale. Două sunt principale. Primul ţine de instrumentalizarea politică a declaraţiilor sale, din moment ce ambasadorul a fost folosit de acea tabără care abhoră orice apropiere de România şi vrea o cortină (geo)politică pe Prut. Nu întâmplător, candidatul lui Vladimir Putin, socialistul Igor Dodon, a reacţionat primul salutând declaraţiile. A urmat urgent reprezentantul PD care s-a grăbit să salute şi el aserţiunile ambasadorului american după care „Moldova nu e România“. Dar mai este un efect al interviului din 26 august al ambasadorului. Şi mult mai important. Prin declaraţiile sale, James Pettit a stârnit o adevărată furtună pe ambele maluri ale Prutului şi asta în ajun de campanie prezidenţială. S-a readus intempestiv în discuţie problema unionismului, România a fost reconectată la viaţa politică de la Chişinău. Geopolitica a învins, din nou, politica! Aducerea acestor teme identitare în discuţie va genera o recalibrare a agendei politice a R. Moldova în campania prezidenţială. E foarte semnificativ că astăzi aşa-numiţii candidaţi antisistem au ieşit din zona de interes public (Maia Sandu sau Andrei Năstase), nici unul neluând vreo poziţie. Dacă lucrurile continuă aşa şi se configurează polarizarea Unionism versus statalism/România versus Rusia ca linie majoră în campania prezidenţială, atunci tot ceea ce ştim sau ştiam până acum despre alegerile de la Chişinău va fi dat peste cap.

10. Moldovenii să nu jubileze, ci să se îngrijoreze

Am spus deja că declaraţiile ambasadorului american au generat satisfacţie unor categorii politice şi nu numai din R. Moldova – aşa-numiţii moldovenişti proruşi sau moldoveniştii europeni – ostili ideii de parteneriat strategic cu Bucureştiul sau – şi mai rău! – o eventuală reunificare (sau „alăturare“ cum în spune ambasadorul James Pettit). Ambasadorul a spus ceea ce ei doreau să spună de mult dar nu îndrăzneau să fie atât de tranşanţi. Jubilaţia este o teribilă eroare. În realitate, dacă declaraţiile ambasadorului sunt linii de mesaj şi nu gafă personală, atunci ceea ce i se pregăteşte R. Moldova este de rău augur. Într-o viziune în care conflictele îngheţate – Transnistria sau Donbas – trebuie rezolvate prin reglementarea politică înainte de cea militară, Federaţia Rusă câştigă de departe. Asta înseamnă un „big bargain“ în regiune, prin care frontiera actuală a UE şi NATO va rămâne aşa multă vreme, iar R. Moldova sau Ucraina se transformă, pe cale de consecinţă, în spaţiu tampon între Rusia şi UE, zone fără identitate strategică şi fără opţiuni ferme.

 

 

 

Angela Merkel nu mai vrea să aibă de-a face cu România … VIELEN DANK HERR IOHANNIS !

Angela Merkel

În perioada de dinainte de alegerile prezidențiale se încerca acreditarea ideii că Iohannis, Herr von Siebenburger, este mai mult decât de recomandat deoarece, astfel România va intra în grațiile Germaniei, iar frau Merkel va intra în orgasme prelungite când va auzi de această țară.

E drept, imediat după alegeri, părea că Angela Merkel îi acordă o oarecare atenție proaspătului președinte al României… părea doar.

Nu știu dacă e sau nu o coincidență,  la un moment dat a părut vă Iohannis se ferește ca parlamentarii de DNA de a da ochii cu frau Merkel, coincidență sau nu, cam în aceeași perioadă președintele României s-a trezit deposedat de una din casele sale de justiție pentru că ar fi făcut oarece mânării cu acte false.

Că Merkel nu îl mai bagă în seamă pe fostul șef al Frontului Democrat German și primar al Sibiului, mai e cu  e. Faptul că doamna cancelar evită pe față relațiile cu România e grav.

Angela Merkel care începe o ofensivă înainte de BREXIT, se va întâlni cu Francois Hollande, președintele Franței și cu Mateo Renzi, premierul Italiei, pe insula italiană Ventotene, un loc simbol al construcţiei europene într-un loc încărcat de simboluri, o fostă închisoare de pe această insulă a fost deţinut pe vremea regimului fascist Altiero Spinelli, om politic considerat unul dintre părinţii fondatori ai UE.

După această întîlnire, cancelarul german se va deplasa miercuri în capitala Estoniei, Tallinn, joi la Praga şi vineri la Varşovia, capitala Poloniei, unde pe lângă întrevederile bilaterale,  va participa şi la o reuniune a premierilor ţărilor Grupului de la Vişegrad (Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria).

Și, în final, Angela Merkel va reveni la Berlin unde, la castelul Meseberg pe premierii olandez, suedez şi danez, pentru ca sâmbătă să se reunească cu şefii guvernelor din Austria, Bulgaria, Croaţia şi Slovenia.

Da … cu România pare a nu vrea să aibă de-a face deși în Marea Britanie există peste 400.000 de emigranți români și poate am fi și noi interesați să ne spunem părerea despre BREXIT.

Mulțumim frumos herr Iohannis și vacanță plăcută pe acolo unde vă duceți pentru a vă arăta disprețul superior față de țara căreia, încă, îi mai sunteți președinte. 

Că veni vorba, poate vă vine ideea să ne trimiteți o scrisoare din care să înțelegem că e sub demnitatea dumneavoastră de neamț respectabil. V-am mulțumi și mai mult…

MELANIA CINCEA: ,, … e ciudată mimarea dezavuării politicii Moscovei. ”

Apostolii Moscovei?

Melania Cincea

Punând faţă în faţă trecutul şi relaţiile unor oameni implicaţi în înfiinţarea Partidului România Unită, evenimente şi decizii luate în arcul guvernamental – pe care fondatorul PRU tocmai l-a părăsit –, dar şi contextul geopolitic, apare întrebarea dacă nu cumva ceea ce vedem e parte a unui scenariu gândit la Moscova. La care PSD nu şi-a permis, încă, o contribuţie directă şi asumată oficială, ci doar prin interpuşi.

Motivaţia lui Bogdan Diaconu, prin care îşi anunţă demisia din PSD şi înfiinţarea PRU, relevă un discurs ultranaţionalist, ce se vrea un răspuns la irendentismul maghiar, şi un discurs anti-sistem, ca vot de blam dat clasei politice in corpore, acuzate că a distrus România, în ultimii 25 de ani, deşi dl Diaconu face parte, de 14 ani, din această clasă politică. Apoi, punând faţă în faţă trecutul şi relaţiile unor oameni implicaţi în proiectul PRU, evenimente şi decizii luate, în ultimii doi ani, în arcul guvernamental – pe care Bogdan Diaconu tocmai l-a părăsit –, dar şi contextul geopolitic tensionat, apare întrebarea dacă nu cumva ceea ce vedem e parte a unui scenariu gândit la Moscova, pus în scenă prin intermediul PSD?

Este interesant de ce dl Diaconu nu a luat această decizie mai demult. În 2000, când a intrat în PSD, pe care acum îl acuză de rapt. Sau, ulterior, când a intrat în PC-ul lui Dan Voiculescu, un vexat turnător la Securitate şi un afacerist îmbogăţit din banii Securităţii şi din afaceri ilegale cu Statul. Sau în 2010, când a revenit în PSD. Este interesant şi contextul în care îşi exprimă revolta: la câteva luni după europarlamentarele câştigate de alianţa PSD-UNPR-PC, tot cu mesaje naţionaliste, după o campanie girată de însuşi şeful Socialiştilor europeni, Martin Schultz, prevestind, după cum anunţa social-de­mo­cra­tul Valeriu Zgonea: „o bă­tălie de viziuni şi de strategie (…) în in­te­ri­o­rul UE“. E interesant şi cum decizia înfiinţării acestui partid ultranaţionalist vine acum, când dorinţa de expansiune a regimului de la Kremlin e indubitabilă şi când naţionalismul a escaladat în toată Europa – geostrategul Stratfor, Robert Kaplan, vorbind despre metode pe care le-ar putea folosi Rusia pentru a influenţa opinia publică, avertiza şi asupra dorinţei Puterii de la Kremlin ca partide naţionaliste de dreapta să aibă succes în Europa.

Apoi, sunt notorii declaraţiile şi deciziile în contradicţie cu obiectivele naţionale ce gravitează în jurul celor trei mari axe de politică externă a României, apartenenţa la UE, la NATO şi parteneriatul strategic cu SUA, care l-au avut în prim-plan pe Victor Ponta, liderul PSD. Partid ale cărui jocuri dl Diaconu le susţinea vocal, prin intermediul postului guvernamental rus Vocea Rusiei, cu care începuse colaborarea în vara lui 2012, când nou instalata Putere, USL, pusese la cale lovitura de stat. Canal media la care dl Diaconu pleda, după organizarea, la Bucureşti, a Forumului Economic China-Europa Centrală şi de Est – în timpul căruia drapelul UE a fost înlăturat de la prezidiul Parlamentului, la ce­rerea delegaţiei chineze –, pentru un parteneriat strategic cu China. Asta, deşi partenerii strategici ai României sunt SUA, NATO şi UE şi deşi chiar Vocea Rusiei scria clar: „Banii chinezilor merg doar în acele ţări din Europa de Est, unde liderii politici sunt decişi să iasă de pe orbita SUA. (…) cele 8 – 10 miliarde de euro puse la bătaie de China se traduc prin eliminarea definitivă a influenţei americane, mai ales cea militară şi politică din această zonă”. Opiniile d-lui Diaconu erau, totuşi, cuvintele unui reprezentant al Puterii. Iar dacă vârful PSD nu ar fi fost în asentimentul său, ar fi fost normal să asistăm la o de­limitare de aceste afirmaţii. Lucru care nu s-a întâmplat.

În plus, e ciudată mimarea dezavuării politicii Moscovei. „Am făcut toate eforturile pentru a convinge PSD mai întâi să nu accepte UDMR la guvernare, iar apoi măcar să aibă curajul de a scăpa de acest cancer al politicii româneşti, manevrat de la Budapesta, care este, la rândul ei, dirijată de Moscova pentru a fărâmiţa Statul român”, afirmă, acum, fondatorul PRU. Surprinzător. Nu cu mult timp în urmă, ca voce a Vocii Rusiei, înfiera politica Budapestei faţă de ideea de autonomie şi identitate etnică, nu însă şi puterea de la Kremlin, aşa cum face acum, încercând să camufleze rolul Moscovei în acest proiect.

Înfiinţarea, acum – când e clară dorinţa de expansiune a regimului de la Kremlin, care încurajează succesul naţionalismului în Europa –, a unui partid ultranaţionalist, fondat de un fost membru PSD cu legături cu Moscova, poate fi coincidenţă. Dar poate fi şi un capitol din strategia Kremlinului. La care PSD nu şi-a permis, încă, o contribuţie directă şi asumată oficială, o schimbare de strategie fiind imposibilă cât Preşedinţia nu e câştigată şi cât mai există dependenţă de resursele financiare ale Vestului.

Autor: Melania CINCEA

Sursa: timpolis.ro

Publicat: 25 august 2014