Archive

Archive for the ‘Opinii’ Category

SIMONA TACHE spune ”mulțumesc” celor care: ”… și-au pus viața între paranteze și pentru mine, au făcut eforturi și sacrificii personale și pentru mine. ”

Un text de-a dreptul sentimental postat de Simona Tache pe siteul său, ”Jurnal roz de cazarmă” în care autoarea încearcă, oarecum brutal parcă, să se îndepărteze … ca și cum ar fi la o în fața unui tablou căruia nu vrea să îi vadă tușele de culoare ci imaginea ca ansamblu…

Un text bine și frumos scris, a cărui citire nu e deloc o pierdere de vreme. Zic eu că merită citit…

Mulțumesc

Simona TacheAcest text se adresează acelor oameni care și-au stricat viața și pentru mine în ultimele 10-11-12 luni. Mă refer la o parte dintre tehnocrații care au plecat azi, lăsând loc noului guvern politic. Unii ne sunt cunoscuți, pentru că au fost în prim-plan, alții ne sunt mai puțin cunoscuți sau chiar complet necunoscuți și așa vor rămâne. Există oameni care au avut, în ultimele luni, biroul pe un hol de minister, care și-au adus acolo, seara, copiii, pentru că nu aveau unde să-i lase și pentru că au ales să tragă pe brânci, câte 17 ore pe zi, ca să lase în urmă lucruri care să schimbe ceva într-un anumit domeniu. Poate au ajuns acolo abordând în privat, pe Facebook, un ministru care i-a chemat să-și ducă personal la capăt proiectul propus, pentru ca alți români să nu mai treacă prin ce au trecut ei (puteți citi aici o astfel de poveste). Sau poate au răspuns, lăsând baltă o viață confortabilă, la chemarea unui prieten. Ori la chemarea unui prieten care a răspuns, la rândul lui, la chemarea unui alt prieten.

Există oameni care au convins alte zeci de oameni să li se alăture în regim de voluntariat, ca să pună pe picioare lucruri de care era nevoie. Oameni care și-au lăsat viața lor liniștită dintr-un oraș de provincie și au venit la București, pentru mai puțin de un an, ca să facă pentru bolnavii din țara asta mai mult decât reușiseră să facă deja pe cont propriu. Și-au smuls copiii din viața cu care se obișnuiseră și i-au adus aici, pentru puțină vreme, pentru ca acum, după ce totul s-a încheiat, să-i smulgă din nou și să-i ducă înapoi. Există oameni care nu au mai dormit de multă vreme mai mult de 5 ore pe noapte, care nu și-au mai văzut părinții, partenerii și prietenii, care au uitat cum arată o zi în care să nu faci pur și simplu nimic. La schimb, unii dintre ei au primit nu doar un salariu mult mai mic decât ce câștigaseră înainte să se înroleze în slujba poporului, ci și ranchiună gratuită, mizerie sau calomnii. Sau aroganțe și luări la mișto.

Există oameni (din zona IT, de exemplu, dar nu numai) care și-au lăsat joburi șmechere în țară sau în afară ori și-au pus propriile biznisuri pe hold, ca să meargă să ajute. Au răspuns pur și simplu, într-o zi, la o chemare a unui premier și a unui guvern. S-au mirat de ei până și cei care îi chemaseră. Depășeau numeric așteptările, iar resorturile lor interioare erau de neînțeles. Cum să-ți lași tu, de pe o zi pe alta, viața ta așezată, ca să mergi să lucrezi pentru România? Unde s-a mai pomenit așa ceva? Celor mai mulți dintre oamenii ăștia nu le vom afla vreodată numele, așa că nu îi putem suspecta de vreun interes personal meschin. Nu și-au construit în aceste câteva luni vreo carieră nouă și nici nu au pus bani la saltea, ba chiar au cheltuit din economii.

Există oameni care aveau zero lei în buzunar și în conturi, chiar în timp ce, prin haznalele internetului, erau portretizați ca mafioți cinici. Am întâlnit pe cineva căruia îi curgeau la propriu lacrimile, în timp ce vorbea despre un proiect pe care îl începuse și care ar fi modificat rata de mortalitate la naștere, dar care, odată cu noua guvernare, va fi, mai mult ca sigur, blocat.

Tuturor eu vreau să le spun astăzi “Mulțumesc”. Pe unii dintre ei îi cunosc bine, pe alții îi cunosc doar puțin. Pe cei mai mulți însă nu-i voi întâlni niciodată. Nici măcar nu voi afla că au fost acolo. Dar aș vrea să știe toți că știu și că apreciez ce au făcut. Și că nu cred că efortul lor mi s-a cuvenit. Că nu cred că era obligația lor să presteze muncă în folosul societății, iar a mea să îmi pută superior tot, doar pentru că s-a întâmplat în contextul unei guvernări.

Nu am dat niciun nume, pentru că textul nu este adresat cuiva în particular, cu nume și prenume. Este adresat tuturor celor care, pe parcursul guvernării încheiate ieri, și-au pus viața între paranteze și pentru mine, au făcut eforturi și sacrificii personale și pentru mine. Cei mai mulți dintre oamenii ăștia pleacă azi de unde veniseră, pentru că meseria lor nu e aceea de politicieni, iar scopul lor nu a fost să facă politică. Dacă ar fi fost politicieni, nu aș fi avut de ce să le mulțumesc, dar nu sunt.

Vă sunt recunoscătoare, oameni buni. 🙂 Vă știți voi care sunteți, chiar dacă eu nu vă cunosc și nu vă voi cunoaște niciodată pe toți. Știu că v-a fost greu și ceva îmi spune că nu ați mai avea puterea s-o faceți a doua oară. Dar știți ceva? Eu nu aș fi avut puterea s-o fac nici măcar o dată. Tocmai de aceea nu mi se pare prea mult să vă mulțumesc în mod public.

Mulțumesc. 🙂

Autor: Simona Tache

Sursa: Jurnal roz de cazarmă – siteul jurnalistei

Publicat: 5 JANUARE 2017

P.S. Bravo Simona ! 🙂

Categorii:Blogosfera, Opinii Etichete:,

PASTILA ELECTORALĂ – Escrocii politici: ”Votați ca proștii nu stați ca boii …”

30 Octombrie 2016 2 comentarii

votati-ca-prostiiVin alegerile. Politicienii, de parcă ar fi de la același partid, ne promit, în esență, cam aceleași lucruri, evident, coafate ca să pară a avea originalitate.

Dacă îi vom vota pe ei, oricare ar fi,  toate problemele nostre se vor duce ca un fum…

Privind însă  în urmă la comportamentul politicienilor vedem că ultima chestie pe agenda lor erau interesele electoratului. I-a interesat orice le putea aduce mai multă bunăstare, mai multă protecție în fața legii pentru mârșăviile pe care le comit… românii continuând să fie pe ultimele locuri în ceea ce privește veniturile, ticăloșii care au furat de au rupt, penalii sunt în continuare protejați cu nesimțire și ne sunt propuși pentru noi mandate, spitalele continuă să ucidă prin infecțiile nosocomiale, nesimțirea și cinismul politicienilor par din ce în ce mai mare.

Ni se tot spune că votul uninominal e o porcărie… Asta deși singurele alegeri curate și democratice sunt cele uninominale în două tururi de scrutin.

Votul mixt care a fost la noi este singura variantă mai proastă decât votul pe liste. Și asta tocmai pentru că și acolo există acele rahaturi de liste propuse de liderii partidelor conform intereselor personale. Alina Gorghiu a și spus cu un tupeu de care nu o credeam capabilă că a propus-o  pe Simona Gerghe de la Antena1 PENTRU CĂ ÎI E PRIETENĂ, da, nu pentru că ar fi avut cine știe ce merite. Halucinant 100% …

Votul uninominal într-un singur tur de scrutin, cum e la locale, de asemenea, este o ordinărie de neimaginat… în 90% din cazuri se alege cineva care nu a fost votat decât de o majoritate relativă. Dacă cineva face 40% are cele mai multe voturi, doar că 60% au votat ÎMPOTRIVA LUI, IAR LA ĂȘTIA MAI ADĂUGĂM ȘI PE CEI CARE NU AU VOTAT.

Democrația lui pește …

De ce să se ducă românii la vot? Doar pentru ca politicienii, care or fi ei, cei aleși, să poată spune că porcăriile pe care le fac le fac în numele celor care au votat?

Să-mi fie cu iertare, dar dacă românii se duc ca proștii la vot, merită să fie tratați apoi ca atare… CA NIȘTE PROȘTI. 

Cum ar trebui să sune de fapt mesajul lor? Cam așa:

”Dragi români, votați-ne și vom fura de vom rupe, vom avea averi, vile, mașini, vacanțe de lux, totul în numele vostru. Vom trăi în numele vostru. Votați-ne ca proștii nu stați ca boi …”

Și dacă Olivia Steer are, totuși, dreptate?

16 Septembrie 2016 6 comentarii

Un articol intitulat Mamografie? Nu, mulțumesc! publicat la 14 Septembrie 2016  de jurnalista Olivia Steer pe siteul personal, Scufița Roșie de Olivia Steer, a cam pus pe bigudiuri mințile unora …

Am văzut tot felul de reacții care mai de care mai apăsate, unii, extrem de convinși de infailibilitatea părerilor lor încercau să îi facă praf articolul jurnalistei, ei fiind extrem de buni cunoscători în ale cancerului, boala nemaiavând pentru ei nici un fel de taine. Practic o puneau la colț.

În contextul în care, niște specialiști la fel de îmbibați de propria pregătire medicală afirmau, prin secolul XIX, la fel de siguri pe cunoștințele lor că fumatul este extrem de sănătos, recomandându-l ca tratament pentru curățarea plămânilor. Un altul lăudându-se că a inventat medicamentul perfect pentru energizarea corpului vindea în farmacie ceea ce acum se numește Coca Cola, ori medicamentul  minune pentru inimă s-a devedit a fi mai ultrautilizat pentru tratamentul disfunctiei erectile, mă refer la Viagra, sau, venind în zilele noastre, când, uneori oamenii iasă din spital cu mai multe boli decât au intrat ori cum, în urmă cu câțiva ani un chirurg considerat de excepție, Ciomu, îl nenorocea pe un pacient sau, câte și mai câte cazuri de malpraxis, ori, câte și mai câte cazuri în care pacienți care păreau vindecabili ajungeau la ”conservă” în cimitir din cauza unor erori medicale, cred că nu e deloc deplasat să mă întreb:

Și dacă frumoasa jurnalistă are dreptate?

Precizez că, oricât de multă simpatie am față de Otilia Steer, nu vreau să mă situez nici pro nici contra vis-a-vis de articolul său. Nu am datele necesare pentru a emite o opinie. Mă întreb doar …

Mai jos se pot citi articolul publicat   pe siteul personal al Oliviei Steer articolul în discuție, dar și un articol în care celebra Prof. Dr. Monica Pop spune că: “Cine crede în Olivia Steer îşi poate ucide copilul”.

olivia-steer

Mamografie? Nu, mulțumesc!

Iată o informație despre care nu se suflă un cuvînt în “Luna Internațională a Luptei împotriva Cancerului de Sîn”, care stă să înceapă la întîi ocotmbrie. Și nu se suflă nici la noi, nici aiurea, în lume:
1,3 m-i-l-i-o-a-n-e de femei din America au fost fals diagnosticate și tratate cu metode chimice agresive și letale împotriva unui cancer de sîn pe care nu îl aveau! De către medici incompetenți sau diabolici, chiar!, așa cum a fost cazul oncologului Farid Fata (LINK AICI), condamnat la 45 de ani de închisoare pentru că a fraierit peste 500 de persoane că ar avea cancer, tratîndu-le cu citostatice toxice în valoare de 35 de milioane de doalari (just peanuts for Big Pharma).
Te rog, înainte de orice sprinceană ridicată, zîmbet ironic sau altceva, află că sursa informației nu e vreun blog obscur ori vreo fițuică de scandal sau vreun exaltat în febră mistică, ce-și revarsă obsesiile în spațiul public. Nu. Sursa este New England Journal of Medicine, una dintre cele mai prestigioase publicații de medicină din lume și, de altfel, cea mai veche (1812), cu apariție săptămînală, ce cuprinde nenumărate studii științifice peer-reviewed, publicate de cercetători științifici dintre cei mai stimabili.
 

Uite că, la capătul a peste treizeci de ani de folosire a mamografiei ca principală strategie de luptă împotriva cancerului de sîn, New England Journal of Medicine a ieșit în față și cu toată onestitatea a arătat public, cu dovezi statistice, că metoda asta a fabricat 1,3 milioane de cancere de sîn,  acolo unde nu exista, de fapt, nici unul. Și asta doar în America! (Nu știm și, probabil, nu vom ști cum stă treaba în România, pentru că nimeni nu-și bate capul să facă analize pe subiectul ăsta. Prioritățile sînt altele, la noi!). Cu alte cuvinte, mamografiile sînt un tric murdar, o mașinărie de făcut bani, pe seama naivității și fricii de cancer a femeilor.

Să fi fost vorba de două-trei erori, articolul n-ar mai fi apărut, probabil, niciodată. Sau ar fi purtat, desigur, cu totul alt titlu. Dar erorile sînt în număr de unu-virgulă-trei-milioane! Și tot atîtea femei de peste 30 de ani, amăgite, chinuite inutil, otrăvite. Ca idee, doar în 2008, la nivelul SUA, 70.000 de femei au fost diagnosticate cu cacer de sîn în mod fals. Ca idee, cu 70.000 de suflete umpli mai mult de patru stadioane de fotbal, în Floreasca. Ca idee, înmulțește 70.000 cu 10.000 de dolari (cît e tratamentul cu citostatice, pe lună, în România de azi) ori 12 luni, ca să faci un calcul onest al banilor aruncați pe fereastră pe un singur an. Că suferința inutilă nu o poate calcula nimeni. Nici ca idee.

Intitulat “Efectul a trei decade de investigații mamografice asupra incidenței cacerului de sîn” (LINK AICI), studiul cercetătorilor științifici mai arată că, pe segmentul femeilor mai tinere de 40 de ani, cancerul de sîn a fost în exces și fals diagnosticat:

“Au fost detectate tumori, prin metoda screeningului mamografic, care n-ar fi dus  la simptome clinice niciodată”. (New England Journal of Medicine)

Încă o informație și închei!

Forma principală a cancerului de sîn depistată e carcinomul ductal in situ, cunoscut ca “stadiul zero” sau drept “cancer de sîn noninvaziv”. Spre deosebire de cancerul invaziv, carcinomul ductal nu se mișcă, nu se extinde, nu are simptome și, dacă e lăsat în pace, nu progresează. Și poate chiar să se resoarbă singur, în timp. Dar asta numai și numai dacă nu e depistat precoce, nu e diagnosticat drept cancer și nu e tratat, apoi, cu metode chimice agresive (faimoase pentru faptul, recunoscut oficial, că provoacă alte și alte cancere – despre asta și revista medicală Nature, ce se ocupă cu tipărirea studiilor științifice peer-revewed, a publicat AICI un studiu dezvăluind efectelor dezastruoase ale chimioterapiei).

Cum de mă încumet să spun asta: o altă publicație medicală prestigioasă, Lancet Oncology, a reprodus pe temă (LINK AICI) mai multe studii anul trecut, după ce s-a descoperit că și formele agresive de cancer par sa între în remisie totală, în timp. Cu condiția să fie lăsate în pace.

“Credem că multe cancere de sîn agresive detectate în urma mamografiilor repetate încetează să mai fie vizibile prin screening după șase ani, ceea ce sugerează că mersul natural al tumorilor canceroase la sîn tinde spre regres spontan”.

screen-shot-2016-09-14-at-10-15-50

Între timp, mastectomiile –  măsura de așa-zisă prevenție a cancerului de sîn –  sînt impuse ca proceduri standard pentru sănătatea mamară, din 2004 încoace, ajungînd un trend în rîndul femeilor perfect sănătoase, mai ales după ce Angelina Jolie a recurs la o dublă mamectomie în 2013, cu toate că nu suferea de nici o boală malignă. Pînă și CNN arăta într-o știre (LINK AICI), din martie 2016, proporțiile isteriei: în ultimii zece ani,  numărul dublelor mastectomii s-a triplat, cu toate că procedura nu mărește defel rata de supreviețuire, potrivit studiilor.

Nu știu despre voi și nu mă bag, nu-i treaba mea!, dar despre mine știu cu siguranță ce nu voi face în luna octombrie – luna pănglicuțelor roz, a invitațiilor la screening și mamografii periculoase. Luna rînjetelor farma!
 
Sănătate!
foto credit: en.wikipedia.org
Data publicării: 14 Sep 2016
* * * * * * * * * * 
* * * * * * * * * * 

Cazul bebelușilor cu SHU | Prof. Dr. Monica Pop: “Cine crede în Olivia Steer îşi poate ucide copilul”

Olivia Steer

Cazurile bebelușilor diagnosticați cu SHU (Sindrom-hemolitic-uremic), trei dintre ele cu adevărat tragice, iar celelalte destul de grave, au provocat o adevărată isterie la nivel național, asta pentru că părinții nu au mai știut ce să creadă și, mai ales, nu mai știau de ce să-și ferească micuții.

Nici acum nu se știe cu exactitate dacă brânza infectată este adevărata cauză a îmbolnăvirii bebelușilor, este doar o cauză posibilă, așa cum recunosc autoritățile.  Acest lucru a făcut să se vehiculeze tot felul de ipoteze despre sursa infectării copiilor.  Printre variantele vehiculate s-a numărat și cea a vaccinurilor. Mai exact a vaccinului Hexaxim. Printre personele care au susținut această ipoteză s-a numărat Olivia Steer, care nu a făcut niciodată un secret din faptul că este împotriva vaccinări. Ba dimpotrivă și-a exprimat public, de fiecare dată când a avut ocazia, această opinie.

Așadar, și în cazul bebelușilor SHU, Olivia Steer a considerat că este vorba despre o mușamalizare pusă la cale de autorități.

Sursa: libertatea.ro

Data publicării: 03 martie 2016

RALUCA BOBOC: ”La adăpostul Constituției, fără teama sancțiunilor imediate, formațiuni precum PSD, PNL, PDL, UDMR etc, s-au baronizat și au generat corupție în loc de dezvoltare.”

Revizuirea Constituției – singura șansă pentru resetarea clasei politice

Raluca Boboc

Raluca Boboc

Startul pentru alegerile locale este foarte aproape, iar sondajele de opinie înregistrează cote extrem de negative în ceea ce privește încrederea românilor în partidele politice. Conform studiului realizat de IRES, mai mult de 9 din 10 respondenţi declară că au puţină şi foarte puţină încredere în partidele din România, iar trei sferturi dintre participanţii la studiu au păreri depreciative cu privire la acestea.

Deși electoratul a transmis numeroase semnale de alarmă, reforma celor două partide care domină scena politică este departe de a fi un deziderat realizat. Speranța generată de alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 și emoția produsă de dureroasa tragedie de la Colectiv au fost irosite. Resetarea scenei politice, așteptată de un procent semnificativ din electorat, se amână, teoretic,  pe termen nedefinit.

PNL și PSD sunt conduse în continuare la vârf de aceleași figuri obosite și irelevante, incapabile să depășească un anumit prag al încrederii în sondaje, criteriile de integritate au fost puse în vitrină doar pentru a mai păcăli câțiva votanți, iar oferta de candidați reflectă foarte bine incapacitatea celor două partide de a înțelege așteptările electoratului.

Deschiderea reală pentru înnoirea clasei politice există. 41% dintre respondenţi declară că sunt dispuşi să voteze partide noi, însă timpul scurt, complicitățile între vechile formațiuni politice, o piață media extrem de partizană, fragilitatea noilor proiecte sau micile orgolii, caracteristice personajelor mai puțin inițiate în arta subtilităților politice, sunt factori care împiedică pe termen scurt consolidarea și afirmarea partidelor apărute în ultima vreme pe scena politică.

Chiar dacă realitățile politice și datele sociologice indică faptul că în 2016 România nu va avea o Primăvară a înnoirii politice, germenii au fost sădiți. Pe termen lung, pas cu pas, acești germeni vor încolți, se vor dezvolta și vor înflori, transformându-se apoi într-o amenințare reală pentru viața vechilor partide.

Într-o perioadă de un an, maxim doi, o nouă clasă politică își va face loc și se va afirma tot mai accentuat. Conviețuirea cu actualele partide, care în mod cert vor domina administrația locală și centrală, până la alegerile parlamentare din 2020, s-ar putea însă să genereze tensiuni sociale cu consecințe greu de cuantificat în acest moment. De aceea, trebuie identificate mecanismele prin care resetarea clasei politice să se producă pe cale pașnică și democratică.

Alegerile anticipate – punct și de la capăt

Alegerile anticipate au fost identificate în ultimii ani ca fiind cea mai bună soluție pentru rezolvarea crizelor și resetarea clasei politice, fiind susținute cu extremă vehemență chiar în timpul protestelor generate de tragedia de la Colectiv. Însă măsura dizolvării Parlamentului, pârghia constituțională care permite declanșarea anticipatelor, se ia într-o singură situație și trebuie să fie rezultatul eșecului formării Guvernului. Astfel, dacă Parlamentul nu acordă votul său de încredere pentru formarea Guvernului, de cel puțin două ori în termen de 60 de zile de la prima solicitare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare.

Este adevărat că procedura extrem de complicată prevăzută de actuala Constituție a României pentru declanșarea alegerilor anticipate a acționat în toată perioada aceasta ca un scut de protecție care a permis construirea și consolidarea democrației românești.

Stabilitatea politică a țării a avut cu siguranță o contribuție majoră în atingerea unor obiective extrem de importante precum aderarea la structurile NATO și integrarea în Uniunea Europeană, însă prețul plătit a fost menținerea și stabilizarea în Parlament a actualelor partide politice. La adăpostul Constituției, fără teama sancțiunilor imediate, formațiuni precum PSD, PNL, PDL, UDMR etc, s-au baronizat și au generat corupție în loc de dezvoltare.

Compoziția legislativului a devenit în foarte multe momente incompatibilă cu voința populară, însă posibilitatea ca electoratul să sancționeze în timp real derapajele partidelor a fost redusă chiar de Constituție.

De asemenea, limitările constituționale în privința declanșării alegerilor anticipate au potențat conflictele politice din ultimii ani, împiedicând resetarea jocului politic. S-a ajuns astfel la numeroase blocaje instituționale între președinte și premier (Băsescu – Tăriceanu între 2006-2008 și Iohannis – Ponta în 2015) sau între președinte și parlament (suspendarea din 2007 și cea din 2012).

Dacă până la un moment dat filtrele extrem de exigente prevăzute de Constituție pentru dizolvarea Parlamentului și declanșarea alegerilor anticipate au acționat pentru protejarea democrației, odată consolidată viața politică și parlamentară, aceste filtre au acționat în mod evident împotriva democrației.

Revizuirea Constituției – cine își asumă ?

În statele cu o democrație consolidată, dizolvarea Parlamentului și declanșarea alegerilor anticipate reprezintă de cele mai multe ori nu doar o procedură de rezolvare a conflictelor între diferite instituții ale statului, ci și o manevră de consolidare și de reconfirmare a încrederii de care partidul politic care deține puterea se bucură la un moment dat în rândul alegătorilor.

În contextul politic actual, în care PSD și PNL se pregătesc să își împartă sferele de dominație pentru următorii patru ani, revizuirea Constituției și simplificarea procedurilor de dizolvare a Parlamentului, implicit a celor pentru declanșarea alegerilor anticipate, trebuie să constituie nu doar o temă de campanie pentru noile partide, ci și o preocupare profundă atât pentru societatea civilă, cât și pentru factorii de decizie de la cel mai înalt nivel.

Deși Klaus Iohannis s-a poziționat după evenimentul Colectiv drept personajul care poartă întreaga responsabilitate a resetării clasei politice, parteneriatul mediatic cu Dan Voiculescu, unul dintre cei mai puternici adversari ai statului de drept, riscă să-i umbrească autoritatea și legitimitatea. Foarte probabil, Iohannis va sfârși prin a conduce el însuși coaliția anti-reformă PNL-PSD-Antena3.

În acest moment, Dacian Cioloș este este singurul pol de putere capabil să absoarbă energiile pozitive din societate. În funcție de rolul pe care și l-a propus să-l joace pe scena politică românească, Cioloș poate contribui decisiv la procesul de resetare a clasei politice. Premierul – jucător Cioloș poate face acest lucru fie din fruntea unui partid care să participe în alegerile parlamentare din anul acesta cu unic proiect revizuirea Constituției, fie prin lansarea unui proiect de Lege referitor la revizuirea Constituției, pe care să-l transmită președintelui României pentru dezbaterea și aprobarea lui de către viitorul Parlament.

Resetarea profundă a clasei politice și o schimbare a întregii societăți se poate face doar pornind de la legea fundamentală a statului. România are nevoie de o Constituție nouă, modernă, adaptată transformărilor care au maturizat și au consolidat democrația, capabilă să surprindă și să integreze noile energii din societate. O Constituție care să dea mai multă putere poporului !

Autor: Raluca Boboc

Sursa: contributors.ro

Brânză, lapte, pere, mere, Bombonel vrea graţiere …

7 Octombrie 2015 Lasă un comentariu

Puşcăriaşul Adrian Năstase, mai nou preşedinte al organizaţiei interlope numite  Fundaţia Europeană Titulescu, propune pe blogul său personal ca  autorităţile române să ia exemplu de la americani care graţiază oarece puşcăriaşi.

OK, aş fi de acord dacă dumnealui, în marea înţelepciune pe care o are în organul generator de mătreaţă, este de acord ca autorităţile româneşti să adopte şi alte obiceiuri americane:

  • Dacă cineva primeşte mai multe condamnări le va executa pe toate, însumat şi nu doar pe cea mai mare,
  • La americani scrierea unei cărţi sau depăşirea vârstei de 60 de ani nu sunt considerate motive de reducere a pedepsei.

Deci, dacă dumnealui, puşcăriaşul Năstase este de acord să execute ceea ce nu a executat, însumat toţi anii de pedeapsă nu doar cei ai condamnării celei mai mari, şi ceea ce i s-a rdus mulţumită vârtei şi cărţilor publicate, voi susţine şi eu graţierea … evident, fără criminali sau demnitari … Ăstora aş propune să li se dubleze pedepsele.

Adrian Năstase

Așa, cam prin septembrie aflam că celebrul pușcăriaș, Adrian Năstase a fost reales ca președinte al Fundației Europene Titulescu de către adunarea generală a fundației.

Drept să spun nici acum nu cred că Titulescu ăsta o fi ăla de care am învățat la istorie cu vreun puşcărial mai spălat sau cineştie ce interlop celebru.

Interesant e că din Consiliul fundaţiei s-a decis să facă parte unu Ionel Valerntin Vlad zis Academicianu, şef al unei găşti de interlopi cu nume la fel de interesant: Academia Română, şi unu’ Bogdan Aurescu zis Ministru de Externe.

Au mai fost aleși și alții  pentru funcția de vicepreședinți. Dan Berindei si Razvan Theodorescu, amândoi ziși  „Academicianu”… („Academicianu” fi vre-un titlu de nobleţe probabil), precum şi unu’ Florin Georgescu zis Primviceguvernatoru’.

Secretar general al Fundaţiei a fost numit unu’ Adrian Dobre despre care nu ştiu ce poreclă are.

Printre membrii Fundaţiei mei sunt Cătălin Zamfir, şi ăsta zis tot Academucianu’, Titus Corlăţeanu zis Senatoru’, Gheorghe Tinca şi Paraschiva Băsescu zişi Ambasadoru’, Laurentiu Gutica-Florescu şi Radu Boroianu zişi Directoru’, Liviu Taranu zis Istoricu’, Bogdan Antoniu zis Lectoru’, Radu Timis si Adrian Ursu.

Având în vedere ultimul nume cred că Fundaţia asta este vreo anexă a organizaţiei interlope Fundaţia Voiculescu.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Dar să lăsăm interlopii cu ale lor şi să vedem ce mai face puşcăriaşul Adrian Năstase, mai nou preşedinte al organizaţiei interlope Fundația Europeană Titulescu.

Păi ce să facă? Face ce a învăţat la puşcărie, scrie pe blog.

Năstase le cere autorităților din România să ia exemplu SUA în privința legii grațierii. Americanii vor elibera în perioada următoare circa 6.000 de deținuți din închisorile federale.

În acest context, Năstase spune, în mod ironic, că decizia SUA cu privire la grațierea colectivă este o măsură compatibilă cu statul de drept, în timp ce în România procurorii și arestările sunt în vogă.

Totodată, puşcăriaşul Năstase „îi îndeamnă” ironic pe români să nu renunțe la supra-aglomerarea pușcăriilor și să ceară la Cotroceni semnarea unui acord în sensul că în următorii 25 de ani nu se va aproba nicio lege de grațiere colectivă.

Zice dumnealui pe blogul personal, aşa:

„Stimate MCV, stimate ministru al justitiei, stimați președinți ai României, ai Camerei Deputatilor si Senatului, stimate ambasador Maior,

In SUA, vor fi grațiate mii de persoane. Este compatibila oare aceasta măsura cu statul de drept, pentru ca in România nu este. Si poziția ambasadei americane la București sau cea a liderilor politici americani in vizita in România a fost foarte clara in aceasta privința. Cred ca poziția ferma si principiata a MCV si a autorităților din România in sensul ca noi nu abdicam de la principiul supra-aglomerării pușcăriilor ar trebui comunicata sub forma de protest si americanilor.

Propun, in acest sens, ca ambasadorul nostru la Washington sa cheme la ambasada pe secretarul de stat american sau pe unul din adjuncții săi pentru a le comunica acest protest. Iar noi, desigur, sa ne păstrăm poziția noastră înțeleapta in aceasta privința, poziție sprijinita atât de partidele istorice cât si de cele post-Revoluționare. Cred ca a venit momentul ca toate partidele parlamentare sa meargă la Cotroceni pentru a încheia un pact in sensul ca in următorii 25 de ani nu vor aproba nicio lege de grațiere colectivă.

PS rog unii jurnaliști care au călătorit in ultimii ani pentru studii in SUA sa nu citească aceasta știre. Ar trebui s-o ignore.”

http://www.agerpres.ro/externe/2015/10/07/sua-vor-elibera-6-000-de-detinuti-din-inchisori-federale-10-38-03q

Sursa:

blogul personal lui Adrian Năstase

Nu am să mă apuc acum să contrazic spusele unei asemenea personalităţi, am să atrag doar atenţia că lincul de la finalul articolului nu duce la o pagină existentă, lucru ccare mi se pare oarecum mirabil.

Pe de altă parte, legat de intenţia americanilor de a graţia oarece puşcăriaşi, dar mai ales de faptul că Năstase recomandă asta şi autorităţilor române, aş avea de făcut o completare, totuşi.

În america nieni nu este eliberat dacă scrie cărţi şi nici nu i se reduce pedeapsa la o treime dacă are mai mult de 60 de ani.

În plus, dacă un om are mai multe condamnări le face pe toate nu doar pew cea mai mare…

Aşa că le-aş propune şi eu ca Adrian Năstase să fie reîncarcerat pentru perioade egale cu suma pedepselor primite plus acea reducere pe care a primit-o pentru că a scris cărţi şi are peste 60 de ani … aşa, ca să fie ca în America.

Aş mai propune să i se renoveze celula deoarece nu peste mult va începe cazul EADS unde dumnealui se pare că are oarece … merite …aşa, de vreo 20 de ani …

P.A. …

P.S. La mulţi ani, domnule Năstase…

DANIELA RAŢIU: „Ați știut și ați tăcut. În termeni juridici, se numește complicitate…”

5 Martie 2015 18 comentarii

Moștenirea lui Cristian Panait

Ați știut și ați tăcut. În termeni juridici, se numește complicitate. Ați știut cu toții și ați pus umărul la destructurarea unui stat. Jurnaliști, politicieni, funcționari, procurori, judecători, medici, asistente medicale, profesori, portari, polițiști, primari, consilieri, cetățeni. Cu toții ați închis ochii.

Daniela RațiuAți dat vina pe copii, rate, case, frigiderul gol, vacanțe în care ați vrut să mergeți și nu ați fi putut altfel, haine de firmă la care visați și pe care altfel nu vi le-ați fi permis, case cu piscină la care visați atunci când locuiați între betoane, la grămadă cu ”săracii și naivii”, mașinile de lux cu scaune din piele bej la care visați atunci când conduceați un hârb de mașină luată de la second. V-ați uitat în oglindă și v-ați spus că trebuie să o faceți pentru că nu aveți încotro, că o faceți pentru copiii voștri (deși vă e greu să recunoașteți egoismul sălbatic care v-a orbit, era doar pentru voi, obsesia compulsivă a acaparării de bunuri, terenuri, oameni).  

Vedeați în jurul vostru cum alții trăiau pe picior mare și atunci v-ați lăsat conduși de invidia care vă mușca din inimă. Puțin câte puțin, mecanismul justificării a orice și a oricum învârtea rotiță cu rotiță până când totul s-a relativizat. Linia roșie a devenit invizibilă. Ați trecut de cealaltă parte. Și când ați ajuns acolo, în lumea lor, când ați văzut că făceați parte dintre ei v-a umplut un sentiment de putere. Nimic și nimeni nu se putea atinge de voi, așa simțeați alături de cei la ale căror mese stăteați la început stingheri, băgându-vă în seamă, spunând câte ceva cu glasul gâtuit de emoție. Vă uitați în jur și vi se umplea inima de bucurie că sunteți parte din Marea Șmecherie Națională.

Ați văzut cum se țes intrigile, interesele cum interferează, cum barierele politice și instituționale  sunt atât de elastice. Toți își făceau curaj unul altuia spunând într-una, ca o mantră, ”nouă nu ni se poate întâmpla nimic. Îi avem pe toți la mână!”. Deja făceați parte dintre ei. Și ați văzut că, cu timpul, a început să se fure tot mai mult, era un fel de nebunie care vă cuprinseseră pe toți. Furtul era la drumul mare, haiducește, în haită: rafinării, păduri, fabrici, bugetul de stat la îndemână, oameni de toate felurile. Toți cuprinși de febra hoției, ca niște lăcuste. Televiziunile vă serveau și o fac în continuare pentru că jurnaliștii au venit cu voi la furat. În horă v-ați prins cu toții: politicieni, jurnaliști, procurori  și judecători corupți, funcționari. De ”săraci și naivi” aveți nevoie doar ca să îi băgați în față atunci când aveți nevoie să se bată pentru voi să urle isterizați că voi sunteți doar ”victime politice”. Nu ați făcut nimic pentru ei pentru că cu banii lor v-ați îndestulat conturile, v-ați cumpărat case, mașini, afaceri și oameni. Fiecare dintre voi aveți un mic/mare alai de fraieri cărora le aruncați oase de la masa voastră și pe care îi puneți să semneze pentru voi.

Această luxuriantă junglă a corupției pe care ați construit-o și din cauză căreia în România parcă nu se mai vede soarele, din când în când, ”Panaiții” o străbat și taie fără milă, încercând să taie din rădăcină, răul care ne sufocă, răul care pentru voi a devenit respirabil, de care sunteți dependenți. Acești Panaiți sunt tot mai numeroși. La început a fost doar el, Cristian Panait. Dar el a lăsat urme, ca niște pietricele într-o junglă întunecată, populată de fiare, iar pe urmele lăsate de el, ca niște jaloane, sunt tot mai mulți. Nu sunt doar procurori. Sunt și judecători, funcționari, jurnaliști, cetățeni. Sunt tot mai mulți. Și da!, le e foame de aer curat, de dreptate, de justiție, de principii, de normalitate.

Filmul lui Tudor Giurgiu, ”De ce eu?”, pornind de la cazul procurorului Cristian Panait, tocmai această complicitate vinovată o devoalează. Această complicitate ca o pânză de păianjen țesută în ultimii 25 de ani de toți cei mânați de frică, de teamă, de foamea de bani. Pe asta s-a construit sistemul putred care astăzi pocnește ca un puroi. Așa precum i se spune în film protagonistului care joacă rolul lui Panait, asta caută Sistemul: unde vede foamea și nerăbdarea acolo se oferă bani, ascensiune, toate cadourile strălucitoare pe care le poate refuza doar un caracter puternic, construit pe valori fundamentale. Filmul lui Tudor Giurgiu a venit când trebuia. Acum câțiva ani acest film nu ar fi produs aceeași emoție. Astăzi, ”De ce eu?” marchează moștenirea lui Cristian Panait: continuarea a ceea ce el a început.

Autor: Daniela Raţiu – jurnalist şi scriitor

Sursa: evz.ro

VICTOR PONTA: „În lumea asta toate femeile sunt hoaţe în afară de mama şi sora mea, dar să nu uităm că şi ele sunt femei”…

27 Februarie 2015 Lasă un comentariu

Victor Ponta este extrem de enervat că presa îşi permite să vorbească despre sora şi mama lui … cică ar fi linşate. Adică dacă se spune ca ştire că cele două trbuie să dea cu subsemnatul se comit un fel de blasfemie.

Interesant … niciodată nu a fost deranjat de linşajul la care se pretează  Antena 3 şi România TV la Traian Băsescu, la familia şi la apropiaţii acestuia. Ca să nu mai zicem de linşajul la adresa Elenei Udrea…

Mie chestia asta îmi pare un fel de semiplagiat la Napoleon.   Sună cam ca şi cum ponta ar fi spus:

„În lumea asta toate femeile sunt hoaţe în afară de mama ş sora mea, dar să nu uităm că şi ele sunt femei”…

Bine, Napoleon ar fi spus curve în loc de hoaţe …

Victor Ponta

%d blogeri au apreciat asta: