Arhiva

Archive for the ‘Personalităţi’ Category

TESTAMENTUL POLITIC AL SENIORULUI COPOSU

Cu ocazia comemorării a 23 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu, reprezentanții politici ai Fundației Coposu au dat publicității testamenul politic al Seniorului.

Testamentul a fost scris în noaptea de 24 spre 25 iulie 1994.

Actul este structurat în trei părți,  prima conţine date testamentare private, cea de-a doua conţine schiţa calităţilor de care are nevoie un om politic adevărat” iar a treia parte este construită ca un cod etic politic. Cred că văzând cum arată clasa politică românească, Seniorul se cam întoarce în mormânt. Probabil nici ce au făcut urmașii dumnealui în conducerea PNȚcd nu este ceva face să îl facă fericit.

În testamentul său politic, Corneliu Coposu, îndeamnă generaţia tânără să se implice în apărarea valorilor democraţiei şi să nu cedeze presiunilor de orice fel, pentru că doar în acest mod România va reuşi să depăşească traumele lăsate de perioada comunistă. Alte idei care transpar sunt credinţa în Dumnezeu, în familie şi faptul că restaurarea monarhiei ar fi singura măsură care să asigure salvarea României. Printre principiile enunţate de Coposu se numără patriotismul dovedit prin fapte, nu prin vorbe, şi puterea exemplului personal care să educe tinerii în spiritul valorilor universale.

În ziua următoare scrierii testamentului, seniorul urma să fie supus unei intervenții chirurgicale, cumva simțind că i se apropie sfârșitul: „S-ar putea ca intervenţia chirurgicală să-mi fie fatală” – scria domnia sa.

În testament Seniorul își exprima dorința ca partidul să fie condus în continuare de Ion Diaconescu, dar și pe aceea ca Partidului Naţional Ţărănesc să se întinerească „generaţia veche să predea ştafeta generaţiilor viitoare”. Speranțe avea că Ionuţ Muntean, Costin Borc,  Ionuţ Gherasim vor avea un viitor strălucit în politică.

Seniorul îndemna tinerele generații să țină cont de frământările trecutului și își exprima încrederea în generațiile ce vor urma. Corneliu Coposu făcea și un apel la ceea ce trebuie să fie politicienii români şi se referea la ceea ce nu trebuie să fie, făcea referiri la activitatea sa și se declara împăcat cu „datoria” faţă de ţară, şi faţă de conştiinţa sa,  o referire făcând și la  și la cei care au contribuit la consolidarea Comunismului. 

În finalul Testamentului, Corneliu Coposu liderul incontestabil alopoziţiei din România post-comunistă, trage concluzia: : „Cred că am făcut tot ce mi-a stat omeneşte în putere să îndeplinesc legatul testamentar primit în celula nr. 2 de la Malmaison, în octombrie 1947, de la Iuliu Maniu. („Eu nu voi supravieţui. Voi, care veţi scăpa de iadul comunist, aveţi datoria să duceţi mai departe drapelul glorios al Partidului nostru, în interesul României viitoare!”). Cu sentimentul că am căutat să duc la îndeplinire acest legat, chiar şi în condiţii deosebit de dificile, îl trec în sarcina generaţiei tinere a Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. Cu credinţa în Dumnezeu şi în viitorul neamului românesc, înainte! Corneliu Coposu”.

Testamentul a fot prezentat într-un eveniment dedicat memoriei Seniorului de  Ion Gherasim, preşedintele Fundaţiei Corneliu Coposu, alături de Costin Borc, Ana Blandiana, Ion Caramitru, Dan Grigore, Doru Mărieş, Tudor Dunca şi în prezenţa a sute de simpatizanţi şi cunoscuţi ai Seniorului.

Mai jos este textul întregral al Testamentului Seniorului Coposu

TESTAMENTUL POLITIC AL SENIORULUI COPOSU

“În momentele de răscruce, care învederează scadențele inevitabile și rigoarea fără excepții a legilor firii, oamenii au deprinderea de a schița intenții sau dorințe care să supraviețuiască dispariției lor. Neavând nici o avere sunt scutit de obligația de a da destinație unor “bunuri”. Tot ce am, aproape nimic, rămâne la dispoziția surorilor mele dragi, Flavia Bălescu și Rodica Coposu, care vor ști cui și cum să facă parte de amintiri din obiectele ce mi-au aparținut. Îmi reproșez că sub presiunea continuă a evenimentelor și obligațiilor, nu am reușit să exhum osemintele tatălui meu de la Coșlar și să le reînhumez lângă mama, la București. Deasemenea nu am reușit să organizez micro-cimitirul de lângă biserica din Bobota, unde odihnesc strămoșii familiei. Sper că surorile mele vor reuși să facă față acestei pioase obligații.Doresc să fiu înmormântat fără pompă, fără cuvântări, în cimitirul din București. Conducerea Partidului Național Țărănesc trece sub jurisdicția lui Ion Diaconescu, primul vicepreședinte. Nădăjduiesc sincer ca toți prietenii politici să-i dea concursul, să-l sprijinească și să contribuie la consolidarea Partidului. Blestemul lui Iuliu Maniu și al lui Ion Mihalache se va abate asupra celor care, profitând de provizorat, vor încerca, prin mijloace neloiale, să-și valorifice veleitățile.

Generația veche, din care fac și eu parte, și-a făcut cu prisosință datoria. Ultima ei obligație este, ca prin seninătate și înțelepciune, să predea ștafeta generațiilor viitoare. Îmi pare rău că nu am ajuns să conduc eu această operațiune firească. Sper că se va realiza fără convulsiuni. Frământările din trecut ale generațiilor apuse trebuie să ne servească drept învățământ. Au fost mulți orgolioși care au experimentat desprinderea din Partid, în ideea că vor realiza înfăptuirile visate(Vaida, Stere, Iunian, Lupu, Călinescu). I-a înghițit pe toți istoria, iar partidul a rămas. Soarta dizidenților și a fripturiștilor e pecetluită. Din păcate, oamenii nu țin seama de experiențele din trecut. Am încredere că Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat va fi cel mai puternic partid politic al României de mâine.Am încredere în viitorul României. Cred că această catastrofă a ultimelor decenii, comunismul, s-a prăbușit iremediabil. Cred că în România se vor instaura instituțiile democratice. Cred că restaurarea monarhiei este salvarea noastră.

Mă socotesc obligat să adaug câteva rânduri din inimă:

Recunoștiința mea fără margini pentru scumpii mei părinți, care m-au învățat să deosebesc binele de rău, să fiu cinstit, să urăsc minciuna și fățărnicia, să lupt cu onestitate pentru idealul ce mi-am propus, să înfrunt toate vicisitudinile pentru idealul pe care-l servesc. Gratitudine surorilor mele, care s-au sacrificat pentru mine, care mi-au fost suport moral, care n-au precupețit nici osteneală, nici sacrificii, în interesul meu. O caldă și fermă adiere de curaj de dincolo de mormânt pentru Uchi și Rodi.

Afecțiune deplină și prețuire pentru prietenul bun de bucurii și necazuri Nelu Diaconescu. Îi urez norocul și prestigiul cu care îl îndreptățesc calitățile și onestitatea lui. Printre cei mai apropiați, mai sinceri și mai loiali prieteni, de care mă leagă un trecut plin de afecțiune și sinceritate, cel dintâi este Bani Ghica, gentlemenul prezent în toate momentele grele, omul de temei pe care te poți sprijini. Nu poate fi uitat din însemnarea gratitudinii Mișu Barcan, prieten sincer și devotat care mi-a făcut infinite servicii. Doctorul Michael Baican din Germania a fost alături de mine în cele mai grele împrejurări. Ajutorul lui este de neprețuit. Cred că a cheltuit o avere cu “reparațiile capitale” spre care m-a îndrumat. Eternă recunoștiință. Nu pot să nu menționez devotamentul sincer, corectitudinea și loialitatea celor de la secretariat, oameni de temei, care m-au sprijinit efectiv, prin muncă, încredere și afecțiune: Mihaela, Cristina, Cristinica, Nadia, Felicia, Mircea, Costică. Tuturor recunoștiință. Desigur că prietenia, aprecierea și simpatia mea se îndreaptă către zeci și sute de persoane apropiate, pe care nu le mai enumăr. Leg mari speranțe de activitate politică viitoare de tinerii mei prieteni, de a căror carieră viitoare am încercat să fiu preocupat: Costin Borc, Ionuț Muntean, Ionuț Gherasim. Le prevăd un viitor bun. Simpatia mea pentru tânăra generație de parlamentari, a căror promovare a fost benefică pentru Partid: Lepșa, Mureșan, Dunca, Ionescu, Opriș și ceilalți. Multă încredere în rodajul și afirmarea supleanților noștri.Cred că forțele partidului trebuie împrospătate prin integrarea unor valori de necontestat, care vor fi benefice pentru dezvoltarea ulterioară a formației noastre. Mă gândesc la Emil Constantinescu, George Șerban, Laurențiu Ulici, Doctor Nae Constantinescu, Romulus Rusan.

Epilog

S-ar putea ca intervenția chirurgicală să-mi fie fatală.

Câteva concluzii finale: cred că mi-am făcut datoria față de țară, față de conștiința mea. Nu cred că am să-mi reproșez vinovății majore. Am căutat să-mi respect principiile, angajamentul ideologic și toate acțiunile născute din dragoste de Patrie și de neamul românesc. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș proceda la fel, chiar ținând seama de perspectiva anilor de pușcărie, de suferințele îndurate. Sunt convins că politica este o activitate morală și nu poate fi delimitată de etică și de onestitate. Am prețuit întotdeauna oamenii cinstiți și leali și am avut strângere de inimă atunci când prin forța împrejurărilor am fost obligat să lucrez sau să fiu în preajma lichelelor și a oamenilor fără caracter. Am detestat pe cei care negociază principiile, deoarece cred că nu este îngăduit să faci compromisuri care schimbă esența obiectivelor pentru care militezi. Politica nu poate fi acceptată ca mijloc de promovare al intereselor proprii. Serviciile pe care le aduce, dezinteresat, trebuie să servească poporul, comunitatea, interesele generale. Am cunoscut și detestat, din prima tinerețe, materialismul istoric și dialectic, concepțiile marxiste, tezele lui Engels, isprăvile lui Lenin. Cred că era comunistă, impusă țării noastre după al doilea război mondial, a fost cea mai mare catastrofă din istoria românească. Nu știu în câtă vreme vom recupera stagnarea malefică pe care ne-a impus-o. Dacă aș fi întrebat în ziua judecății despre urmele pe care le lasă străduințele mele de o viață, aș răspunde fără ezitare că mă socot cel puțin co-ostenitor la supraviețuirea Partidului Național Țărănesc, peste cele aproape cinci decenii de teroare; că mă felicit pentru integrarea (cu câte riscuri) Partidului în Internaționala Creștin-Democrată(1987) într-o epocă de cumplită persecuție și supraveghere polițienească; în noaptea Revoluției din decembrie am relegalizat Partidul, scriptic desființat în iulie 1947 ( în realitate funcționând clandestin chiar și în pușcării); am redeschis, cu dificultate, ajutat de un mănunchi de oameni vrednici pe care suferințele nu i-au descurajat, drumul lui Maniu și Mihalache , peste un hău de patruzeci și cinci de ani, plin cu osemintele martirilor care au înfruntat cumplita viitură rusă-comunistă; (Partidul Național Țărănesc, cu definiția pe care i-am adăugat-o “Creștin-Democrat” a fost înscris primul, cu nr. 1 la Tribunalul București, în registrul formațiunilor politice); prin eforturi susținute și osteneli necântărite, prin deplasări obositoare și demersuri repetate, am reușit să integrez Partidul în conclavul formațiunilor politice respectate și respectabile ale Occidentului, marcând o prezență europeană cu doi ani înaintea încercărilor oficiale de adeziune la civilizația continentală; am stabilit legături de colaborare cu cele mai importante personalități de decizie din apus și am obținut prețuirea și ajutorul moral și material al acestora. Partidul nostru este în prezent factor important în Uniunea Europeană Creștin Democrată, în Internaționala Creștin Democrată, în Uniunea Partidelor Populare – iar organizațiile noastre speciale(de tineret, muncitori, femei) fac parte din organismele internaționale ale categoriilor respective. Am avut satisfacția de a fi invitat în capitalele occidentale, de a lega dialoguri cu șefii de stat și prim-miniștrii statelor occidentale, cu șefii electivi și exponenții de căpetenie ai țărilor democrate din Europa și Statele Unite. În toate acțiunile întreprinse am militat nu numai pentru interesele subiective ale Partidului pe care-l reprezentam, ci și pentru prestigiul și interesele țării. Am fost întotdeauna mândru de calitatea mea de român, cu toate că mi-am etalat, dintr-o decență explicabilă, patriotismul, nici nu am făcut paradă demagogică de naționalism. Am avut satisfacții și decepții. Îmi pare bine că decepțiile, cauzate de lichelismul, lipsa de loialitate și incorectitudinea unor oameni apropiați nu m-au demoralizat. Permanentele agresiuni fizice și morale ale căror țintă am fost vreme de o jumătate de secol, probabil că mi-au consolidat rezistența și facultatea de a trece, cu oarecare înțelepciune, peste dovezile de ingratitudine și “lucrăturile clandestine” încropite cu vicleșug împotriva mea. Cred că am fost cel mai calomniat om politic din zilele post-revoluționare. Intransigența mea, refuzul compromisurilor anti-morale și fermitatea unor atitudini devotate intereselor țării, nu au făcut casă bună cu practica aproape generalizată a poltroniei, a complexului relei credințe, a corupției și a politicianismului asiatico-oriental. De aceea am fost identificat ca inamic de căpetenie al încercărilor de “restaurare nostalgică a epocii de dinainte de evenimente.” Nu cred că acțiunea viguroasă de demonetizare, întreprinsă pe toate planurile împotriva mea, a dat sau va da rezultate. De altfel, ce le-aș putea reproșa celor pe care însăși existența mea îi proiectează spre băncile acuzării? Reproș îndreptățit aș putea avea doar celor racolați pentru această murdară deprindere, din rândul prietenilor proprii. Dacă până cândva se va face procesul comunismului( înțeleg procesul celor care au contribuit, în concret, la dezastrul țării, rândurile de față ar putea servi ca argument în instanță, în favorul celor încriminați. Anume: oamenii( sau sub-oamenii) care s-au pretat la acțiunile degradante ce li se vor pune în sarcină( teroare, asasinate, torționări, persecuții criminale) nu trebuie să fie pedepsiți, ci internați în ospicii. Din partea-mi i-am iertat pe toți, inclusiv pe cei care m-au chinuit prin toate metodele asiatice de teroare fizică și morală, de toate crimele și păcatele pe care le-au făcut. I-am iertat și pe cei care s-au întrecut într-o condamnabilă competiție a calomniei și defăimării. Sunt oameni cu sufletele corupte, care nu mai pot fi recuperați de societatea onestă a României viitoare. Ispășirea acțiunii lor mercenare se va solda cândva prin remușcări tardive. Cred că am făcut tot ce mi-a stat omenește în putere să îndeplinesc legatul testamentar primit în celula nr. 2 de la Malmaison, în octombrie 1947, de la Iuliu Maniu. ( “ Eu nu voi supraviețui. Voi, care veți scăpa de iadul comunist, aveți datoria să duceți mai departe drapelul glorios al Partidului nostru, în interesul României viitoare! “). Cu sentimentul că am căutat să duc la îndeplinire acest legat, chiar și în condiții deosebit de dificile, îl trec în sarcina generației tinere a Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat. Cu credința în Dumnezeu și în viitorul neamului românesc, înainte

Corneliu Coposu

Hemer, noaptea de 24/25 iulie 1994”

 

O legendă: Profesorul Indoleanu

Din profesorul Ioan Indoleanu, care preda Matematică la Facultatea de Mecanică,   nonconformismul a făcut o legendă a Clujului. Cine l-a cunoscut își va aminti de dânsul, aproape cu religiozitate … 

Era un tip senzațional … mare amator de bancuri si tarii …  dupa ’90 a publicat doua culegeri de bancuri intitulate “Cine-a barbierit statuia” si “Viata romantata a lui Bula”… nu știu câți profesori de matematică erau în stare să te pice și pentru o greșală de ortografie sau să te treacă dacă reușeai să faci o glumă bună chiar dacă erai ”lemn” la examen. Era de felul dumnealui un domn: ”Pe dumneata te trec nu pentru că nu ești bou ci pentru că eu sunt un domn” …

Legendele toamnei: Profesorul Indoleanu

Autor: Julius Constantinescu

Partea I

Din pacate, pe profesorul Indoleanu nu l-am cunoscut niciodata. Preda matematici la Facultatea de Mecanica si era cea mai mare legenda a Politehnicii din Cluj (mai mare chiar decit celebrul student Max, care in ’91 abia ajunsese in anul III, desi intrase la facultate pe vremea Beatles-ilor; mai mare chiar decit profesorul Chisalita, cel care m-a invatat ce inseamna matematici speciale cind mi-a facut nota la examen: „10 la primul subiect cu 5 la al doilea fac 14. Impartit la 2, aproape 7. 7 nu pot sa-ti dau, e nota mare”).

Ce il facea atit de popular in Politehnica pe profesorul Indoleanu era faptul ca puteai sa treci examenul la el si fara sa stii nimic (spre deosebire de alti profesori, care impingeau absurdul pina-ntr-acolo incit iti pretindeau sa inveti). Tot ce trebuia era sa faci o poanta pe care el n-o stia, sa inventezi o timpenie la care nici macar pe el nu-l dusese capul (ceea ce, credeti-ma, nu era deloc usor).

Una dintre cele mai celebre examinari ale sale a fost un exercitiu simplu de adunare. Intr-o vara, o loaza care daduse foile goale i-a intins carnetul, pentru binemeritata nota 2. „Uite”, i-a zis Indoleanu, care era intr-o pasa buna, „daca-mi spui cite becuri sint in sala asta, te trec”. Tipul le-a numarat cu atentie si, fericit ca-i cizuse un bilet asa simplu, a rinjit circular: „Opt, dom’ profesor!”. Profesorul Indoleanu a scos un bec din sertar, a rinjit si el circular si i-a comunicat rezultatul examenului: „Sunt noua. Mai incerci la toamna”. In toamna, domnul student nu s-a mai chinuit in banca, s-a prezentat direct cu foile goale: „Dom’ profesor, am invitat problema cu becurile”. „Bravo”, i-a zis profesorul. „Cite sint?”. Domnul student le-a numarat cu grija, a rinjit sigur pe el si a dat raspunsul: „Noua”. Dupa ce l-a invitat sa le numere impreuna, profesorul si-a exprimat ingrijorarea ca-l paste re-re-ul: „Sunt doar opt”. „Si cu asta, dom’ profesor”, a zis loaza, scotind un bec din buzunar, „sint exact noua”. Entuziasmat, profesorul Indoleanu l-a felicitat pentru faptul ca nu pierduse vara degeaba si i-a acordat nota maxima: 5 cu felicitari.

(va urma)

Sursa: sebastianbargau.ro

Câteva din comentariile la acest articol postate pe blogul  sebastianbargau.ro:

Zaoane

”Legenda cu Indoleanu este adevarata, chiar mi-a fost profesor in facultate (Poli Cluj) si abia asteptam ora de mate. Tipu a scos cateva carti cu bancuri si chiar el zicea ca daca ii spunem un banc care nu il stie avem examenul luat.
Mai a existat o faza tare cu un student care a venit imbracat in vanator la examen si Indoleanu l-a intrebat ce e cu costumatia. Raspunsul studentului a fost : „Am venit sa impusc un 5″.
Ei bine , a luat 10.
A fost faza cu toate carnetele aruncate pe geam si care il aduce primu are nota 5.Buluc pe coridor, primu care ajunge are nota 5, la urmatorii 3-4 studenti le trece nota 6, la urmatorii 5 studenti nota 7. Ceilalti mai asteptau la usa cu carnetu in mana sa mai creasca notele.Indoleanu intreaba: Nimeni nu mai vine? Bun, atunci la loc, dati examen.
Si au mai existat multe, pacat ca era cu patima alcoolului si de multe ori era pe holurile facultatii dus de 2 studenti. Placerea cea mai mare era sa-i luam o sticla de vodca Stalinskaia (prefetata lui) si sa il ascultam spunand bancuri. Nu mai stiu nimic de el acuma. Pacat…

Ce e scris mai sus, faza cu boxerul, este tot de la Poli Cluj si este vb de profesorul de electrotehnica (daca nu ma insel) Mandru.”

mikidutza

(postat: 2 iulie 2011 la 00:01)

”Am un prieten care a facut Poli si o alta facultate la Cluj si care imi povestea de Indoleanu, exact aceleasi povesti, cu virgula … As mai adauga una din serie, dar mi se pare ca e prea licentzioasa. Oricum, la un moment dat, prin tineretzea mea tulbure, m-am dus la Libraria Universitatii sa vad ce carti noi au mai aparut. Si, cautand pe acolo, ce gasesc? Indoleanu – o carte cu bancuri. O rasfoiesc, tin minte ca era groasa. In ea, bancuri cu Bula cam fara perdea – dar genul ca se gaseau in carte cuvinte gen p**@ si p*$&@. Vremurile erau mult mai pudice, prin 1998-1999. O las in raft, nu cumpar cartea. Dupa aia, aud o poveste – cica o vecina de-a lui Indoleanu ii cumparase cartea (parca era profesoara in poveste) tot de la aceeasi librarie. A citit-o acasa si s-a oripilat. Apoi s-a intalnit pe strada cu Indoleanu si l-a intrebat – tu ai scris cartea aia de bancuri? Indoleanu, foarte mandru, a scos pieptul in fatza si a zis „Da!”. La care vecina i-a pushcat o palma zdravana. Asta a fost momentul in care, pentru mine, legenda s-a intalnit cu realitatea”

Sunshine

1 iunie 2013 la 20:30

”Am avut onoarea si norocul sa -l am pe D-ul Indolean profesor la Matematici Speciale , anul 1987.Uram sa merg la seminarii, ma scotea la tabla de fiecare data….asa ca am inceput sa mai chiulesc… Si a venit ziua examenului, am alergat intru-un suflet prin Hasdeu cu un coleg sa-i gasim niste tutun fin( semn distinctiv al Dinsului, il „miroseam” ca vine la curs cam cu. 3 min inainte sa ajunga in raza noastr vizuala), sa-l bine dispunem…. si cred ca am reusit…. cind am intrat in sala si m-am apropiat de catedra sa -mi trag biletul , a comentat doar ” ni ce fata faina, unde-ai fost pina acum?…. apropo de prezenta mea la seminarii… In sfirsit, orele se scurgeau, ne luptam cu problemele de pe bilet, puna cind intr-un sfirsit s-a saturat de noi, sa fi tot fost inca vreo 4-6 studenti in sala, cind a zis, gata,treceti-va fiecare 5 in carnet si veniti sa vi le semnez. Cine vrea mai mult, sa vina la toamna.Fostii mei colegi de la sectia UT, care erau anul II in ’87 pot confirma intimplarea.”

Partea a II-a

Se mai povesteste, o, preafericitule cititor, ca profesorul Indoleanu n-avea intr-o zi chef sa tina examenul, asa ca, dupa ce-a intrat in sala si s-a asezat la catedra, in loc sa scoata biletele de examen, a facut o oferta generoasa: „Cine vrea 5, sa vina cu carnetele”. Usor neincrezatori, citiva s-au apropiat, iar profesorul le-a trecut nota. In timp ce se indreptau fericiti spre iesire, profesorul Indoleanu a licitat din nou: „Cine vrea 6, carnetele!”. Citiva studenti pe care ii aranja o nota de 6 s-au ridicat, la rindul lor, iar profesorul Indoleanu a ridicat din nou potul: „Carnetele pentru 7″. Au cedat si multi din aia care trageau la bursa, dar tot nu erau toti. Tocilarii ramineau pe pozitii. „Ok, cine vrea 8, carnetele”. In timp ce aspirantii la o nota de 8 se grabeau cu carnetele, profesorul Indoleanu a ridicat sedinta: „Voi la toamna, ca v-ati intins”.
O alta legenda spune ca, la un examen, profesorul Indoleanu dadea o sansa oricarei loaze, aratindu-i un picior de insecta. Cine putea identifica insecta trecea. Nu reusise nimeni, nu era nici greiere, nici coropisnita, nici libelula, nimic cunoscut. Dupa ce predase foile goale, un student a refuzat sa-si incerce norocul, ba l-a si injurat pe profesor din mers, indreptindu-se spre iesire. Nervos, Indoleanu a inceput sa urle: „Stai asa! Cum te cheama?”. Tipul nu s-a oprit, a iesit din sala, apoi, bagind un picior pe usa, i-a dat cu tifla: „Ghici!”.
Evident, nimeni nu stie cit adevar e in toate aceste povesti, publicate pare-mi-se, la un moment dat, chiar de profesorul Indoleanu, la o editura din Cluj. Ele circula sub forma de legenda in toate orasele universitare ale Romaniei si aproape fiecare universitate are un profesor Indoleanu al ei. Insa, ca orice mituri, si cele cu profesorul Indoleanu au la baza un fapt istoric indiscutabil: la Politehnica, invatatul e ultima dintre variante.

Sursa: sebastianbargau.ro

 

 

 

 

Odihnește-te în pace, Simona Catrina …

Simona Catrina a s-a stins … 

Avea doar 49 de ani

Numai de-a naibii am să trăiesc, am să înot prin Iad şi am să ies la suprafaţă, am să mă trezesc din orice comă, am să îndur orice. Am să arăt că Dumnezeu e mai puternic decât o satană deplorabilă, care, fiindcă se simte o legumă, atacă murdar. Tipic“, aşa şi-a anunţat jurnalista cititorii că a fost diagnosticată cu cancer mamar, într-un text publicat pe revistatango.ro.

DUMNEZEU SĂ O ODIHNEASCĂ !

Vizita lui Jim Gillis

7 octombrie 2016 Lasă un comentariu

14100296_10154460501949941_8375968139465187163_n“Cred că a fost un om mult mai remarcabil decât au bănuit vreodată membrii familiei lui și prietenii intimi. Avea o imaginație aprinsă, vie, de soiul acelora care fac treabă spontan, și o fac bine, cu ușurință și grație, fără nici o pregătire prealabilă, construind o poveste pe măsură ce aceasta se desfășoară, fără să-i pese încotro se îndreaptă, bucurându-se de fiece găselniță ce-i trece prin minte și nesinchisindu-se dacă povestirea se va încheia într-un mod satisfăcător și scânteietor sau nu se v-a încheia deloc. Jim se născuse umorist și încă unul foarte priceput. Când îmi amintesc cât de inspirate erau improvizațiile lui de amator, am convingerea că ar fi putut deveni o stea de primă mărime, dac-ar fi fost descoperit și s-ar fi exersat câțiva ani cu condeiul în mână. Un geniu nu prea are șansa de a se descoperi pe sine însuși și e puțin probabil să fie descoperit de prietenii săi apropiați; de fapt, ca să vorbim mai pe șleau, cred că e cu neputință ca un geniu – cel puțin un geniu literar – să fie descoperit de prietenii săi apropiați; aceștia sunt atât de aproape de el, încât nici nu-l pot vedea în adevăratele lui proporții, nu-și pot da seama că între ei și el există o deosebire considerabilă. Într-un cuvânt, nu-l pot vedea în perspectivă – or numai în perspectivă poate fi percepută deosebirea dintre el și ceilalți membri ai cercului lor limitat.” 

Fragmentul de mai sus este din autobiografia lui Mark Twain și este o cugetare despre bunul său prieten Jim Gillis, după ce i-a parvenit vestea morții acestuia. Mi-a părut o descriere atât de potrivită pentru Gyuri Pascu, încât am avut senzația că Gyuri a fost odată Jim Gillis, cel mai bun prieten al lui Mark Twain. Și că i-a demonstrat lui Mark Twain că a avut dreptate în ceea ce-l privea.

sursa micdavinci.wordpress.com


Categorii:Gânduri, Personalităţi, Tristeţi Etichete:, ,

ANDREI PLEŞU: ” … ar fi nedrept să spunem că, în afară de Noica şi de ce era în jurul lui, cultura românească era, cum a spus odată Ioan Petru Culianu şi nu am fost de acord cu el, o Siberie. ”

27 octombrie 2015 Lasă un comentariu

   Atunci când o talentată jurnalistă cum este Melania Cincea, cu mare respect față de cititorii săi și față de menirea ei ca jurnalist, intervievează o personalitate de talia lui Andrei Pleșu, nu poate să iasă decât un interviu remarcabil.

Andrei Pleșu

Andrei Pleşu: „Sunt exasperat de modul în care arată şcoala românească”

Melania CinceaCând, din postura de jurnalist, îl ai ca intervievat pe Andrei Pleşu, e dificil să te opreşti doar asupra câtorva teme de discuţie. Pentru că Andrei Pleşu electrizează cititorul, (tele)spectatorul, scriind şi vorbind despre teme profunde, abordate prin prismă filosofică, cu aceeaşi lejeritate cu care realizează, cu un umor tonic, contagios, veritabile radiografii ale societăţii româneşti.

Am luat ca puncte de reper ale discuţiei pe care am avut-o dialogurile cu Gabriel Liiceanu, proiectele sale viitoare, frumuseţile uitate ale vieţii, pe care şi le permite acum sau după care încă tânjeşte, prezenţa îngerilor în viaţa sa, a noastră, dar şi vieţuirea într-un timp incult şi agresiv, reversul succesului de public ori atacurile verbale de care are încă parte, prin raportarea sa, ca intelectual public, la fostul preşedinte Traian Băsescu.

***

Deşi am avut scrupulul de a nu monopoliza pe termen indefinit scena, am continuat să primim reproşul că am încălecat samavolnic ambianţa culturală”

Domnule Andrei Pleşu, Humanitas a anunţat lansarea, luna viitoare, a Dialogurilor de duminică. O introducere în categoriile vieții. Care va reuni cele 18 dialoguri pe care le-aţi avut cu domnul Gabriel Liiceanu, în emisiunea „50 de minute cu Pleșu și Liiceanu”. De ce aţi renunţat la ea?

Adevărul e că puteam continua, nu am avut niciun fel de oprelişti. A fost dorinţa noastră să nu mergem mai departe pentru că, sincer vorbind, o prestaţie săptămânală de aproape o oră, pe teme destul de grele, a sfârşit, după câteva luni, prin a ne obosi. Ne-am gândit că e bună o pauză. De altfel, acoperisem deja un repertoriu destul de cuprinzător de subiecte şi ne-am spus că se impune „o haltă de ajustare”.

În plus, sunt de părere că nu e bine să te eternizezi pe „micul ecran”. Până la urmă, lucrurile se banalizează, intră într-un fel de rutină şi cred că nu şade bine să devii un „meniu” obligatoriu, o voce „indispensabilă”. Amuzant este că, deşi am avut scrupulul de a nu monopoliza pe termen indefinit scena, am continuat să primim reproşul că am încălecat samavolnic ambianţa culturală, că suntem băieţii răi care nu-i lasă pe tineri să se manifeste, că suntem conservatori, reacţionari, retrograzi şi, mai ales, exclusivişti: vrem să fim peste tot, vrem să evacuăm orice urmă de creativitate care nu ne aparţine. Pe scurt, nu ne iubim decât pe noi.

A te iubi pe tine însuţi nu e neapărat rău. Dimpotrivă – aşa ne învaţă discursurile de dezvoltare personală…

Mie personal nu prea îmi iese. Părerea mea despre mine este, sincer vorbind şi fără cochetării, modestă. Numai eu ştiu tot ce trebuie ştiut despre mine. Nu am motive să fiu euforic.

Lăsând la o parte cârcotelile unuia sau ale altuia, articolele dumneavoastră şi ale domnului Liiceanu fac un număr record de accesări, unele devin chiar virale. La fel, apariţiile dumneavoastră la televizor au o mare priză. Deci, sunteţi ceruţi de public.

Şi pe noi ne bucură să vedem că există încă un ecou al prezenţei noastre, dar dorinţa noastră nu este să umplem scena. Am fi bucuroşi să vedem apărând o nouă generaţie de tineri de valoare, iar noi să putem să ne asociem succesului lor. De altfel, această generaţie nouă există deja, numai că cei care sunt mai zgomotoşi şi mai resentimentari nu sunt şi cei mai performanţi.

 

„Ideea că noi suntem un fel de apariţii colaterale în drumul public al lui Traian Băsescu e jenantă”


Aţi fost, de nenumărate ori, ţinta unor atacuri verbale violente, care includ o gamă largă de imprecaţii. Ceea ce, deduc, înseamnă că reprezentaţi un pericol. Pentru ce sau pentru cine?

Vă spun sincer că nici eu nu ştiu şi nu înţeleg. Nu suntem angajaţi politic şi nu avem iniţiativa unor răfuieli agresive cu alţii. De regulă, alţii declanşează ofensiva. Ceea ce ni se reproşează este că suntem băsişti, ceea ce e ridicol. Şi, de altfel, nedemocratic. De ce ar deveni cap de acuzare o opţiune politică? Pe de altă parte, ideea că ne-am risipit, halucinaţi, în ample texte „omagiale”, că am defilat braţ la braţ cu preşedintele Băsescu, că am fost „curtea” lui fidelă şi patetică e o fumigenă. În plus, cred că toţi trei (Andrei Pleşu, Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu – n.a.) am fost inventaţi înainte de Traian Băsescu şi sper să supravieţuim carierei lui politice. Ideea că noi suntem un fel de apariţii colaterale în drumul public al lui Traian Băsescu e jenantă.

Vă mărturisesc, fără să dau nume, că am întrebat odată un tânăr prieten care era şi el, tangenţial, implicat într-un grup de bombănitori, cu ce am reuşit să-l enervăm atât. Mi-a spus foarte cinstit şi l-am apreciat pentru asta: „Domnule Pleşu, mă oftic. Dacă domnul Patapievici sau domnul Liiceanu face o conferinţă, se umple sala. Dacă o fac eu, vin 15 inşi.” I-am spus: „Îmi pare rău, dar nu e vina noastră. Fă ceva care să atragă lumea. Nu se poate să te superi pe partenerul de viaţă publică, dacă ţie nu-ţi iese formula.”. Şi apoi succesul de public nu e, neapărat, o garanţie de posteritate. Există inşi hiperdotaţi în meseria lor, care n-au dimensiune histrionică, n-au vocaţia comunicării la rampă. Asta nu le micşorează valoarea. Nu e igienic să vrei ce nu-ţi stă în fire.

Cunosc personal oameni de primă mână, oameni de mare anvergură, cum este, de exemplu, Andrei Cornea, care n-au, după părerea mea, aureola publică pe care ar merita să o aibă. Andrei Cornea este un om extrem de bine pregătit, e şi un excelent gazetar, un excelent filolog, un mare traducător – acum a scris şi un roman remarcabil. Este un fenomen. Ei, cu toate acestea, nu are tipul de „carismă” care să-l aducă în atenţia publicului larg, aşa cum ar merita. Aici intră în joc destine, naturi, amprente stilistice care nu pot fi „regizate” din afară. Şi, oricum, idolatrizarea unui succes conjunctural nu e decât o proastă investire a orgoliului.

 

„Atmosfera din şcolile noastre formează un fel de băieţi veseli care trăiesc la suprafaţă, în mod euforic”


Referindu-se la Constantin Noica, domnul Horia Roman Patapievici afirma, la un moment dat, că, „într-un timp incult şi agresiv, Noica a practicat o sihăstrie a culturii”. Trăim şi noi acum, sub alte forme, un timp incult şi agresiv. La ce antidot ar trebui să recurgem?

O uşoară corectură: ar fi nedrept să spunem că, în afară de Noica şi de ce era în jurul lui, cultura românească era, cum a spus odată Ioan Petru Culianu – şi nu am fost de acord cu el –, o Siberie. Nu, au existat şi atunci mari poeţi, mari scriitori, mari artişti. Dacă a existat o anumită tensiune, era una între literaţi şi filosofi – filosofii nu le acordau destulă atenţie literaţilor, iar aceştia simţeau că ceilalţi au, uneori, un tip de ecou care le ştirbeşte lor nimbul public. Am avut însă mulţi oameni de cultură care au „rezistat” miraculos nu pentru că regimul era tolerant, ci împotriva regimului, adică au rezistat tenace restricţiilor, limitelor, presiunilor.

Revenind la întrebare, acum, lucrurile sunt altfel colorate. Nu am decât un răspuns: ambianţa „incultă şi agresivă” are ca sursă lipsa educaţiei. Eu sunt exasperat de modul în care arată şcoala românească, începând de la cursul primar şi terminând cu facultatea, dar mai ales şcoala generală. Pentru mine, acolo este explicaţia derapajelor noastre sociale şi culturale şi acolo ar putea fi soluţia. Dar îmi pare rău să o spun, atmosfera din şcolile noastre, atât cât o pot eu percepe, incluzându-i şi pe profesori – care, sigur, au salarii mici, nu au prestigiul pe care l-ar merita – este o atmosferă care nu formează oameni întregi, oameni cu deprinderi culturale, ci formează un fel de băieţi veseli care trăiesc la suprafaţă, în mod euforic. Sunt, e adevărat, şi excepţii. Cunosc tineri excepţionali, dar meritul e mai mult al lor, al eforturilor lor, al opţiunilor lor intime decât al mediului care i-a format.

CV Andrei Pleşu

Andrei Pleşu s-a născut în 1948, la Bucureşti.

A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei. A obţinut doctoratul în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sentimentul naturii în cultura europeană.

Lector universitar (1980 – 1982) la Academia de Arte Plastice, Bucureşti, unde a predat cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti.

Profesor universitar de filozofie a religiilor, la Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991 – 1997).

Este fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă, rector  al Colegiului Noua Europă (1994 – 2014), membru al World Academy of Art and Science şi al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, dr. phil. honoris causa al Universităţii „Albert Ludwig”, din Freiburg im Breisgau şi al Universităţii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur.

Scrieri: „Călătorie în lumea formelor”, Meridiane, 1974; „Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană,” Univers, 1980, Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; „Ochiul şi lucrurile”, Meridiane, 1986; „Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului”, Cartea Românească, 1988, Humanitas, 1994 (trad.: franceză, germană, suedeză, maghiară, slovacă); „Jurnalul de la Tescani”, Humanitas, 1993 (trad.: germană, maghiară); „Limba păsărilor”, Humanitas, 1994; „Chipuri şi măşti ale tranziţiei”, Humanitas, 1996, Eliten – Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin – New York, 2001; „Despre îngeri”, Humanitas, 2003 (trad.: franceză, maghiară, germană, engleză, polonă); „Obscenitatea publică”, Humanitas, 2004; „Comèdii la Porţile Orientului”, Humanitas, 2005; „Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri”, Humanitas, 2006; „Note, stări, zile”, Humanitas, 2010; „Despre frumuseţea uitată a vieţii”, Humanitas, 2011; „Faţă către faţă”, Humanitas, 2011; „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste”, Humanitas, 2012; „Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări şi răspunsuri”, Humanitas, 2013; „O idee care ne suceşte minţile” (în colaborare cu Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014; numeroase studii şi articole în reviste româneşti şi străine.

Sursă CV: Editura Humanitas

„Atunci când îmi «iese» un text, mă bucur, dar nu mă simt responsabil că-mi iese”

Comèdii la porţile Orientului este un volum în care surprindeţi în radiografii clare România „fără fard, cea dezbrăcată de sclipici şi livrată cu toate scrântelile, ezitările, boacănele, excesele şi abdicările ei postdecembriste”. Sunt aproape zece ani de la editarea sa. Nu v-aţi gândit la o ediţie adăugită, ca să întregiţi tabloul acestor ani?

E drept că am scris şi după 2004, câte două articole pe săptămână – ceea ce, mărturisesc, mă cam epuizează şi, din păcate, îmi lasă puţin timp pentru proiectele proprii. Editura mi-a propus să continuăm şi nu am decât să fac, împreună cu ei, o selecţie a acestor texte. Am, însă, o mică rezervă. Una vanitoasă. Printre reproşurile care mi se aduc îl regăsesc şi pe acela că scot, preponderent, cărţi de articole. Pe de altă parte, asta-i situaţia, există şi cariera de publicist.

Dar sunt eseuri – excepţionale şi ca fond, şi ca formă – care se recitesc cu plăcere după ani de la publicarea iniţială. În plus, nu toată lumea le-a parcurs atunci şi mai sunt noile generaţii care nu aveau cum să le citească la vremea lor. Şi care, dacă sunt interesate, îşi pot forma mai simplu o opinie faţă de ceea ce a fost, citind eseuri adunate într-o carte, decât colindând arhive ori navigând în imensitatea internetului.

Sunt bucuros de perspectiva asta şi va trebui să trec peste vanitate şi să fac ceea ce mi s-a dat să fac. Trebuie să vă spun, apropo de imaginea mea despre mine, că, atunci când îmi „iese” un text, mă bucur, dar nu mă simt responsabil că-mi iese. Unui om care are anumite dexterităţi îi ies anumite lucruri. Dar nu e meritul lui. Cum nu e meritul unei femei frumoase că e frumoasă. Dacă începi să faci din asemenea reuşită un început de statuie, eşti prost situat şi-ţi pierzi talentul.

„Omul este o fiinţă de interval”

Sunteţi la o reeditare a tratatului dumneavoastră de angelologie, Despre îngeri. Cum s-a născut interesul pentru acest subiect?

S-a născut înainte de 1989, pe vremea când eram la Tescani şi când, în mod paradoxal, m-am simţit foarte liber – eram izolat, nu-mi suna telefonul – şi puteam să-mi văd de lucrurile care îmi plăceau, fără să am, atunci, nicio perspectivă asupra viitorului şi asupra acestei cărţi. Nu-mi puteam imagina, la vremea respectivă, că voi putea publica o carte despre îngeri.

Punctul de pornire a fost o temă pe care o aveam mai dinainte, una din temele dominante ale metabolismului meu intelectual: tema intervalului. Eu cred că omul este o fiinţă de interval, cred că etica este o disciplină a intervalului – cum te situezi într-un spaţiu care e mereu în mişcare. Aşa că mi-am pus problema aceasta şi în privinţa îngerilor. Mi-am spus că noi lucrăm, de obicei, „la două capete”, oamenii de o parte, Dumnezeu, de partea cealaltă. Or, între aceste capete, există un interval – cel puţin aşa ne spune teologia –, există lumea îngerilor. O lume care face „naveta”: ia rugăciunile oamenilor şi le duce către Dumnezeu, ia gândurile divine şi le distribuie către oameni. Îngerii sunt nişte comunicatori, nişte transmiţători, nişte ambasadori. Pentru că Angelos asta înseamnă: ambasador, trimis.

Deci, m-a preocupat ce fac fiinţele astea intermediare, care e zona lor, cu ce se  ocupă, cum arată. Pe reflecţiile astea, am pornit cercetarea.

Scrieţi, în acest volum, că „s-a spus mereu că îngerii sunt «dublul» ceresc al omului. Suntem mereu însoţiţi de «modelul» nostru, de portretul nostru îmbunătăţit.”. Dumneavoastră i-aţi simţit prezenţa?

Răspunsul e nu. Nu în mod evident. Am ghinionul să fiu preocupat de domenii care nu-mi fac niciun semn, nu-mi dau niciun brânci. Sau există şi varianta că mi se fac asemenea semne, iar eu nu le percep ca atare sau nu le înţeleg.

Cred că prezenţa dublului ceresc nu e o prezenţă de tip „camaraderesc”, în sensul curent: nu stă cu tine la masă, nu merge cu tine la plimbare – este o prezenţă discretă, dar permanentă şi bănuiesc că multe din lucrurile care ni se întâmplă sunt „sub control”. Adică, depind de instanţe care încearcă să armonizeze şi să determine anumite evoluţii. Iar eu mă las manipulat…

De altfel, majoritatea dintre noi nu percepem prezenţa acestui dublu ceresc, cum îl numiţi. De ce credeţi că suntem opaci?

Pe măsură ce trece timpul, suntem tot mai opaci la lucrurile care nu se văd. Apoi, pentru că binele, spre deosebire de rău, e mult mai discret. Răul e „spectaculos”. Adică, se întâmplă să simţi că e un drăcuşor prin preajmă, dar un înger, mai puţin. De ce? Pentru că îngerul, ca şi Creatorul lui, nu vrea să abuzeze de libertatea noastră. Răul te invadează, te confiscă. Îngerul vrea să participi în mod liber la opţiunile şi la viaţa ta. Din cauza asta, intervenţia lui nu este agresivă, spectaculoasă. Îmi pot imagina că, atunci când procedăm greşit, el suferă împreună cu noi, e trist când vede în ce hal suntem, cum ne purtăm. Dar contez pe faptul că, la Judecata de Apoi, ne va ţine partea…

„Există un fel de vampirizare care, ca ambalaj, seamănă a preţuire”


„Dacă îţi acorzi un cât de mic răgaz, dacă arunci, de jur împrejur, o privire odihnită, curioasă şi nepătimaşă, vei găsi destule argumente să te bucuri”,
scrieţi în volumul Despre frumuseţea uitată a vieţii. De ce frumuseţi uitate ale vieţii vă bucuraţi acum?

Am crezut că, pe măsură ce mă retrag, voi fi mai liber. Anul trecut m-am şi pensionat de la institutul unde lucram şi m-am gândit: gata, începe viaţa! Ei, nu. Toată lumea se gândeşte că sunt, în sfârşit, liber şi pot fi abordat.

Mă plâng mereu – deşi, probabil, e şi vina mea – că există un fel de vampirizare care, ca ambalaj, seamănă a preţuire, dar care, la bază, e de multe ori, mult mai meschină. M-a sunat, de exemplu, cineva de la Sindicatul benzinarilor şi mi-a spus că fac o petrecere, întrebându-mă dacă nu aş vrea să vin eu să le-o deschid. Sau m-a sunat o doamnă care s-a recomandat: „Sunt cutare, nu aveţi cum să mă cunoaşteţi, sunt persoană fizică. Am un bun prieten care vă citeşte şi, peste două săptămâni, o să fie ziua lui. Îi oferim o masă şi m-am gândit să veniţi şi dumneavoastră, să-i facem o surpriză.”

Deci, ideea este că eşti utilizabil, că eşti un fel de ingredient „picant”. Nimeni nu se gândeşte dacă ai timp, energie sau, pur şi simplu, chef pentru asemenea „prestaţii”, dacă nu ai şi tu proiecte personale, pe care ai dreptul să le împlineşti. Rezultatul e că gâfâi. Nu pot livra non-stop.

Mă bucur, însă, de unele întâlniri cu prietenii. Prietenia e o dimensiune uitată a vieţii, din păcate. Apoi, mi s-a întâmplat să mă bucur de câţiva tineri pe care îi văd evoluând. Îmi place să mă gândesc la unele întrebări pe care le am de ani de zile şi la care, probabil, nu o să am răspuns, dar a cădea pe gânduri e, în sine, o plăcere. În rest, sunt încă în stare să mă bucur de un vin bun, de o prezenţă agreabilă, feminină dacă se poate, dar nu sunt un vicios, cred, şi nici un mare consumator.

Ceea ce însă îmi lipseşte în mod acut este sentimentul libertăţii proprii. E, de altfel, o boală generalizată, vorba cea mai frecventă în convorbirile noastre fiind „Sunt ocupat”. Am uitat cu toţii că a fi ocupat înseamnă a nu fi liber, a trăi exact atât cât ţi se dă de trăit, Or, asta e ucigător şi pentru minte, şi pentru suflet, şi pentru sănătate. Eu sunt ocupat, încă sunt prea ocupat. Aş vrea să nu mai fiu aşa ocupat, să nu mai fiu „ghişeu”.

Pentru a mă încuraja, Horia Patapievici mi-a semnalat, la un moment dat, un pasaj foarte amuzant din Isaiah Berlin: „Mă simt, uneori, intelectualul-taxi”. Pe mine, atitudinea asta mă irită.

Doamnei care m-a invitat pe post de Florin Salam, la petrecerea prietenului, i-am spus: „Nu vă daţi seama că stric petrecerea? Nimeni nu o să se mai simtă bine, când apar eu proţap acolo, la masă. Ei nu mă ştiu. Eu nu-i ştiu. Faceţi un deserviciu tuturor.” Şi doamna a început să plângă. Nu înţelegea. Şi asta e o problemă. Raporturile între oameni s-au modificat atât de masiv, atât de mult s-a schimbat felul de a fi, ideea despre politeţe, despre maniere, încât unii nu înţeleg ce-ai cu ei dacă îi respingi. Nu mai există ideea că sunt lucruri care se fac şi lucruri care nu se fac. Acum, orice se face.

 

„Vreau să scriu o carte despre destin”

Care sunt proiectele la care lucraţi?

Am în cap o carte şi sper să reuşesc să fac ceva. O carte despre destin. Nu o gândesc ca pe o carte de tip tratat, am renunţat de mult să mai promit soluţii definitive – şi cred, de altfel, că cititorul de azi nu mai are timp să citească 300 – 400 de pagini, pe o anume temă. Deci, vreau să scriu o carte care să fie făcută din fragmente. Adică, vreau să citesc cât pot pe tema asta, să reflectez liber şi să fac comentarii. Şi pe urmă să adun aceste note, poate repartizate pe câteva rubrici mari, într-un volum, astfel încât cititorul să poată deschide cartea şi să o frunzărească, destins. Trebuie să admitem că şi modul de a citi s-a schimbat în ultimul timp, ca efect al internetului. Vreau să mă strecor printre breşele încă existente ale acestei „noutăţi” şi să ofer o carte încă „digerabilă”…

Autor:   

Articolul a fost publicat pe:

timpolis.ro

putereaacincea.ro

Data publicării pe ambele siteuri:

26 octombrie 2015

Simfonia Romanica Blue

28 decembrie 2014 Lasă un comentariu

Altele erau comparatiile pe care le cautam.
Altele trebuiau sa fie rezultatele , conform astreptarilor mele.
Nu am reusit sa gasesc o nisa, sa ies din perdeaua de fum, sa schimb tonalitatea….
Va recomand spre analiza urmatorul articol , aparut in 17/04/2013 ani intr-un magazin istoric si politic, sub semnatura theophyle si totodata, va intreb, ce s-a schimbat? 

De ce nu iesim din bucla asta temporala?

foggynight

Ce s-a schimbat ?

Vânzări politice – […] În ianuarie 1925, Iuliu Maniu a adresat partidelor de opoziţie un nou apel de a se uni pentru a pune capăt dominaţiei liberale şi a „reinstaura un regim democratic în România” [ un fel de USL, daca doriti] Argetoianu [un om inteligent si abil de o rautate proverbiala, asemanatoare cu cea a lui Felix Varanu’ zilelor noastre] l-a convins pe Iorga să accepte fuziunea cu PNR, folosind cu mare abilitate „arta linguşirii”. Iorga se pregătea să plece la Paris, când Argetoianu i-a cerut o 17-04-13-P_8întrevedere înainte de plecare. Au discutat despre literatură, despre Sofocle şi dramele scrise de Iorga, care nu se bucurau de prea mare succes la public. Argetoianu a recitat din memorie pagini întregi din dramele lui Iorga, spre încântarea acestuia. La despărţire, Argetoianu i-a spus: „A, era să uit, domnule profesor. Dumneata pleci pentru mai multă vreme. Nu crezi că ar fi bine să dai cuiva, în care ai mai multă încredere, delegaţia de a trata fuziunea cu domnul Maniu?” Răspunsul a venit pe loc: „Dar se înţelege. Iată, să-ţi dau o delegaţie în scris; ai din partea mea depline puteri”. A doua zi, Argetoianu s-a prezentat la Maniu. Trei zile mai târziu, pe 8 martie 1925, fuziunea dintre cele două partide a fost ratificată, iar Nicolae Iorga a devenit co-preşedinte al partidului. Divergenţele de opinie au fost determinate de fuziunea cu Partidul Ţărănesc, ceea ce l-a determinat pe savantul român să îşi reînfiinţeze vechea formaţiune pe 28 septembrie 1926, sub denumirea de Partidul Naţional. Această hotărâre n-a fost urmată de o activitate politică şi organizatorică corespunzătoare, astfel încât partidul său a rămas o organizaţie politică minoră. […] Aveti aici sursa pe Politeia Doctrinara.

Nici metodele si nici practicile nu s-au schimbat. Aceleasi aliante, care nu erau bazate pe absolut nimic altceva decat dorinta puterii, satisfacerea  clientelei politice si imbogatire, desi majoritatea erau putred de bogati.  Nu cred ca exista multe figuri politice interbelice mai malefice decat cea a lui Argentoianu. Tizul perfect al lui Voiculescu-Varanu.’ Bineinteles diferenta ar fi la nivel intelectual, lipsa de moralitate a fost insa identica. Traseismul si alipirea de partide cu electorat, fara ca formatiunile pe care le-a condus sa valoreze ceva electoral – Argentoianu. Bineinteles ca m-am distrat copios cand Jurnalul National a publicat amintirile lui, acum cativa ani. Ce ironie!

Traseism. […] După alegerile parlamentare din iunie 1926, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache au început negocierile pentru fuziunea Partidului Naţional Român cu Partidul Ţărănesc. Totul s-a petrecut peste capul lui Argetoianu şi al lui Iorga, fapt ce i-a nemulţumit. Dacă Iorga a decis, la 28 septembrie 1926, să-şi refacă vechiul partid, Argetoianu s-a declarat „independent”. Din acestă calitate, a participat în guvernul condus de Barbu Ştirbey (4 iunie 1927 – 20 iunie 1927) ca ministru al Agriculturii şi Domeniilor, portofoliu pe care îl va păstra şi în cabinetele prezidate de Ionel Brătianu şi Vintilă Brătianu, până la 3 noiembrie 1928.

17-04-13-P_10Argetoianu a gândit că ar putea ajunge el într-o zi preşedintele partidului şi s-a înscris în PNL încă din 1927, declarând că fusese în multe bordeluri, dar acum dorea „să sfârşească într-o casă cinstită”. După trecerea PNL în opoziţie, personalitatea care s-a afirmat cel mai puternic în acest partid a fost I. G. Duca, iar Argetoianu şi-a dat curând seama că nu avea şanse pentru şefia partidului. La începutul lunii iunie 1930, Argetoianu se afla într-o excursie de plăcere pe coasta Dalmaţiei, când a aflat că principele Carol a venit în ţară, fiind proclamat rege la 8 iunie 1930. În prima audienţă, Argetoianu l-a sfătuit pe rege să instaureze un regim de mână forte. Regelui i-a plăcut ce a auzit şi l-a menţinut în cercul sfătuitorilor de taină. În noiembrie 1930, a fost chemat la Sinaia, unde regele i-a dictat un „interviu”, care a apărut în Universul din 30 noiembrie 1930 şi a făcut multă vâlvă, determinându-l pe Vintilă Brătianu să ceară excluderea lui Argetoianu din partid (10 decembrie 1930).

Atitudinea sa de fidelitate faţă de şeful statului, l-a determinat pe acesta să îl folosească în primăvara anului 1931, când a decis să formeze un guvern de „uniune naţională” format din apropiaţii şi susţinătorii regelui. Profitând de criza politică, Carol l-a desemnat prim-ministru pe Nicolae Iorga pe 18 aprilie 1931, deoarece savantul se bucura de un prestigiu ireproşabil în ochii opiniei publice şi în străinătate, ceea ce constituia o „perdea de fum” pentru restul clasei politice. În fapt, regele deţinea puterea indirectă, iar Argetoianu, din funcţia de ministru al Internelor, s-a ocupat de manevrele de culise pentru a asigura succesul guvernului în alegeri. […]  Aveti aici sursa pe Politeia Doctrinara.

Cat de asemanatori sunt majoritatea liderilor politici actuali in comportamentul lor amoral si traseismul “floarea soarelui” in cautarea luminii puterii. Sareau dintr-o caruta in alta fara nici o remuscare, imbatati de licoarea puterii fara limite, intr-o lume fara reguli si fara  justitie, la fel ca cea de astazi. Omul se putea pierde in “sala pasilor pierduti”, daca nu avea suficienti gologani pentru a-si putea cumpara dreptatea si de multe ori chiar libertatea. Credeti ca ceva s-a schimbat? Nici vorba! Ministerul de Interne a fost atunci, ca si acum, ministerul cheie in castigarea alegerilor. Bataliile au fost pierdute mai intotdeauna la nivel MAI si vorba lui Ponta – cine fura mai eficient!

Primul Partid al Poporului a fost infiintat de Alexandru Averescu, mare erou al poporului român, nici un fel de comparatie cu caricatura DD. Averescu a condus armata română spre marile victorii de la Mărăşti şi Oituz în Războiul pentru Întregirea Neamului.

Vanzari si cumparari de partide, si bineinteles traseism. […] Generalul Alexandru Averescu a reprezentat un caz aparte în istoria politică a României. Speculând la maximum nemulţumirile oamenilor după Primul Război Mondial, şi-a întemeiat propriul partid, cu care a reuşit să se impună pe scena politică a primului 17-04-13-P_9deceniu interbelic. În primii ani de după război, s-a creat un adevărat mit în jurul său, ţăranii considerându-l un „Mesia al neamului românesc”. Acesta se va spulbera rapid în timpul guvernărilor sale, când s-a văzut limpede că între imaginaţia colectivă şi realitate este o mare diferenţă. A acceptat influenţa politică dominantă a lui Ion I. C. Brătianu, prin intermediul căruia a ajuns de fiecare dată prim-ministru, iar când a încearcat o oarecare politică guvernamentală de independenţă, fruntaşul liberal l-a „pedepsit” aspru. Astfel, de la alegerile din iulie 1927, când partidul său nu a mai întrunit scorul electoral necesar accederii în Parlament, eroul general Averescu nu a mai avut un cuvânt important de spus în viaţa politică. Aveti aici sursa pe Politeia Doctrinara.

Ce s-a intamplat atunci si ce poate sa se intample si acum? Probleme materiale, aceleasi poate sau si mai grele, dezechilibre sociale grave, coruptie si lipsa unei justitii functionale. Un om providential cu adevarat demn si care a insemnat ceva in istoria tarii este aprope impins de politicienii care intelegeau ca nu mai sunt eligibili. Incearca o reforma, aparand in fata publicului ca un adevarat “mesia.”  Incet, Averescu intelege ca problemele sunt nerezolvabile si ca de fapt este exploatat de cei care nu se mai puteau prezentau in fata publicului. Sabotat,   vandut si tradat se va retrage de pe scena politica. Mare diferenta dintre un mare general si o mare marioneta. Faptele, sperantele, poporul acelasi. Aceasi politicieni si clienti din umbra imping eroi veritabili sau eroi de mucava pentru a linisti poporul prin promisiuni imposibile.

Vom ramane asa pana in clipa cand cineva sau un grup de oameni vor reusi sa scrie  si sa ÎNFAPTUIASCĂ ceva asemanator cu textul de mai jos:

« Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toți oamenii sunt egali, că ei sunt înzestrați de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viața, Libertatea și căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimțământul celor guvernați, că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, și să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundația pe astfel de principii și organizandu-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranță și Fericire. » Formulat probabil de Thomas Jefferson – Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii , 4 iulie  1776.

____________________________________________

Sursa articolului: politeia.org.ro

Marturisesc, initial eram in cautare de citate ale unor mari personalitati politice si artistice , pentru aceleasi conjuncturi. Doream sa sa fac o comparatie, sa arat puncte de vedere si abordari diferite, solutii diferite pentru situatii similare.

Nu exista.

Opiniile tuturor acestor mari personalitati sunt identice, pentru situatii identice. Solutiile, recomandarile, deasemenea. De aceea am decis sa insist asupra unei situatii actuale, care de fapt a fost mereu actuala pe minunatele noastre plaiuri.

„Perdeaua de fum” a devenit o strategie evidenta, e folosita si acum.

Si totusi, nu iesim din bucla asta ….

CLAUDIA BOGHICEVICI: „Nu avem un guvern funcțional, angajații din ministere nu mai știu la ce comenzi să răspundă, iar liderii USL sunt preocupați doar de lupta lor pentru ciolan. „

20 februarie 2014 Lasă un comentariu

Deşi, considerând că USL ne serveşte un  teatru de doi lei încercâd să atragă la alegerile europarlamentare din electoratul de dreapta, nedându-şi seama că acesta nu e chiar atât de retardat ca cel de milogi simpatizanţi şi votaci ai stângii, mă scârbeşte orbanic, iată cî revin asupra subiectului.

Un lucru e clar. Crin Antonescu nu are nici o şansă de a ajunge preşedinte. Dacă USL rămâne întreg (varianta probabilă) PSD va vota cu un candidat  oficial propiu, precum şi cu Sorin Oprescu.

Dacă USL se rupe, Crin Antonescu va fi votat de o parte din simpatizanţii USL, nu de grupul dur format de cei care încă mai sunt admiratori ai PNL-istoric, deoarece Antonescu a călcat în picioare demnitatea de liberal atunci când a legat PNL la remorca PSD şi a PC obligându-şi partidul să inhaleze duhoarea comunistoidă a celor din partidul încă a lui Ion Iliescu şi gazele de maţe stricate a delatorului Voiculescu.

Dacă Antonescu doreşte ca cineva să îl creadă că delimitarea lui şi a escrocilor din  PNL faţă de escrocii din nou nouţa USD (în consecinţă şi faţă de PSD) este una reală , acestaa trebuie să renunţe la declşaraţiile făcute cu ochii cârpiţi pe motive etilice, etnobotanice şi de trezire intempestivă, trebuie să treacă de la nivel declarativ la nivel de fapte…

Iată că pe siteul doamnei Claudia Bogicevici, una din cele mai drăguţe doamne politician dată de spaţiul mioritic (între noi fie vorba, mai are şi uriaşa calitate de a fi ardeleancă de pe malul Mureşului 🙂 ), fost ministru în Guvernul MRU şi actualmente,  coordonatorul portofoliului Muncii și Protecției Sociale în Guvernul Alternativă PDL, a susținut o conferință de presă pentru a condamna iresponsabilitatea și ipocrizia liderilor USL care au transformat România într-o țară neguvernată, iar sloganul ”Dreptate până la capăt” în ”lăcomie până la capăt”.

Claudia Boghicevici”România – a sus drăgălaşa doamnă deputat – este în haos politic și instituțional pentru că la putere avem un guvern iresponsabil care se joacă cu soarta propriilor cetățeni. Nu avem un guvern funcțional, angajații din ministere nu mai știu la ce comenzi să răspundă, iar liderii USL sunt preocupați doar de lupta lor pentru ciolan. PDL nu poate cădea în capcana unei schimbări ipocrite de discurs public din partea liderilor PNL, care mai noi cer imperativ măsuri de dreapta sau renunțarea la legea amnistiei. Aceste repoziționări sunt doar scenete de teatru ieftin din partea unui PNL care a virat de mult la stânga. Adevărata dreaptă este reprezentată de PDL, așa cum a demonstrat-o și succesul vizitei conducerii PDL la Berlin, unde s-a întâlnit cu liderii Uniunii Creștin-Democrate și cu doamna cancelar Angela Merkel, partenerii noștri în familia PPE. PDL, prin președintele Blaga, a cerut liderului PNL Crin Antonescu semnarea alături de PDL a unei moțiuni de cenzură pentru a se delimita ferm de acțiunile guvernului socialist care ține România pe loc.

Ipocrizia liderilor USL este evidentă atunci când ne uităm la cazul salariilor de la ASF. Salariile nesimțite de la ASF sunt doar vârful aisbergului pentru demolarea mitului USL ca putere politică care vrea să facă, nu-i așa, dreptate până la capăt. Scandalul de la ASF dezvăluie toată mizeria și minciuna din spatele USL și distruge definitiv încrederea oamenilor simpli în acest Guvern. PDL s-a opus permanent modului în care a fost gândită această instituție care în mod normal trebuia să debirocratizeze activitatea de supraveghere financiară, nu să o transforme în pușculiță de partid.  PDL și ceilalți colegi din opoziție au strâns semnăturile necesare pentru a organiza o comisie parlamentară privind situația de la ASF”.

Doamna Boghicevici a mai spus că aceeași ipocrizie o caracterizează și pe doamna ministru Câmpeanu, (să-mi fie cu iertare, aici mi se pare o greşală de exprimare. În limba română, termenul „doamnă” se foloseşte la adresa femeilor. La alte animale, fie că e vorba de porcine, ovine, caprine ori bovine, termenul este impropiu folosit)  cea care plângea pe umărul pensionarilor, dar care nu e în stare să explice cum se face că soțul ei a primit gradul I de invaliditate  când ea era director executiv al Casei de Pensii Ilfov.

”Investigațiile jurnalistice au relevat că acest fapt s-a întâmplat într-un mod extrem de suspect, chiar la limita legalității. Sunt multe motive pentru care doamna ministru trebuia să își dea demisia, dar această pată pe care o aruncă asupra întregului sistem de asistență socială nu va putea fi ștearsă decât printr-un act de onoare. ”

Precizare:

Articolul din care am citat se poate

vedea integral pe siteul frumoasei

doamne deputat Claudia Boghicevici:

 boghicevici.ro

Maestrul Fotino ne-a părăsit … Dumnezeu să-l odihnească …

13 ianuarie 2014 Lasă un comentariu

După ani lungi de suferinţă , Maestrul Mihai Fotino ne-a părăsit … Avea 83 de ani.

Actriţa Oana Pelea  l-a cunoscut bine pe Maestru …  spune pe Facebook:

„Mişu Fotino… parte din istoria teatrului românesc! Mi-a fost foarte drag. Am avut privilegiul de a juca împreună. Un domn. Un mare şi distins artist. Un om Bun, generos şi un spirit frumos. Dumnezeu să te odihnească!”

ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE !

CRUCE

Mihai Fotino

Mihai Fotino (cunoscut si ca Misu Fotino) (nascut pe 14 septembrie 1930 in Bucuresti) este un actor român de teatru , film si televiziune.. Tatal sau, la vremea respectiva, era un actor foarte cunoscut si iubit iar el a fost rodul iubirii acestuia (aventura trecatoare) a tatalui sau. Acesta avea la activ numeroase creatii comice remarcabile si se chema tot Misu Fotino. Fiul a primit la botez acelasi nume, a ramas in custodia tatalui, dar nu si-a adaugat particula Jr. Misu Fotino cel mic a fost adus in teatru, si chiar pe scena, inca de la varsta de 6 ani, intr-o comedie intitulata „Coloniale”, unde juca alaturi de tatal sau. Intr-un alt spectacol, de asta data pentru copii, a fost partenerul Silviei Chicos (cine oare dintre cei mai in varsta nu si-o aduc aminte pe aceasta inegalabila actrita cu suflet de copil care seara de seara ne spunea pe radio povesti in ” Noapte buna copii!), ea insasi fiind pe atunci la varsta prescolara. Indrumat in arta actoriei de tatal sau, a frecventat cel mult un an de conservator si s-a reintors in teatru, la Brasov, unde de altfel juca mai demult, nu ca actor, ci doar colaborator. Mai tarziu, impreuna cu alti colegi, care nu absolvisera Institutul, a trebuit sa dea un fel de examen in fata unei comisii compusa din figuri importante ale teatrului. Printre candidati: Gheorghe Dinica, Coca Andronescu, Vasilica Tastaman si altii. Desi supusi unor probe grele, talentul i-a salvat si au primit nobilul titlu de actori profesionisti.

Dupa sapte ani petrecuti la Brasov, Misu Fotino se prezenta la un concurs de acceptare in prestigioasa trupa a Teatrului National unde interpreteaza alaturi de tatal sau, personajul Barbarossa din piesa „Nota zero la purtare”iar din 1956 joaca la Teatrul National „I.L. Caragiale” din Bucuresti.Alaturi de fermecatoarele actrite Carmen Stanescu si Ileana Stana Ionescu face pe rand un cuplu profesional de neuitat atat pe scena cat si in film si televiziune cu care a jucat în numeroase comedii.

Debuteaza in film in 1937 cu „Doamna de la etajul II” si desi nu are roluri stralucite ca in teatru , filmeaza pana-n 2001 in regia lui Mircea Muresan in comedia ” Sexy Harem Ada-Kaleh ” aproape 20 de comedii cinematografice, avand alaturi parteneri de renume.La 40 de ani, printr-o intamplare banala isi cunoaste adevarata mama, o cauta si o gaseste in Germania.
Era vaduva unui barbat care a inteles-o si a iubit-o. Reintoarsa in Romania, femeia a prins drag mai ales de Oana, fiica sotilor Fotino (sotia acestuia este un talentat arhitect).La cea de-a XIV-a editie a Galei Premiilor UNITER, din 3 aprilie 2006, maestrul Mihai Fotino a fost premiat pentru întreaga sa activitate. Mihai Fotino a primit distinctia care ii incununeaza o viata intreaga petrecuta pe scena, in aplauzele spectatorilor. Sala s-a ridicat in picioare in fata marelui actor al Nationalului bucurestean, acesta infranandu-si cu greu lacrimile, pentru a putea citi cateva cuvinte scrise pe o foaie. Actorul, care in ultimul timp are o suferinta de natura cardiaca, a spus: „Singura boala incurabila de care sufar este teatrul”.

In prezent, alaturi de sotia sa face zilnic cate o plimbare lunga si linistitoare in parcul Herastrau, aflat in apropierea casei sale, facand aceasta promenada cu pozitive rezultate terapeutice, dar ca, din pacate, este nevoit sa renunte la scena, aceasta neinsemnand ca nu-i duce aprig dorul si ca nu spera sa revina.

Dumnezeu să-l odihnească !

VALERIA SCHELEAN – Una din frumuseţile Camerei Deputaţilor

10 decembrie 2013 Lasă un comentariu

De profesie avocat, Valeria Diana Scelean, este deputat PDL, dincolo de poveştile da amor care pot fi  adevărate ori simple cancanuri, indiscutabil, este una din frumuseţile Camerei Deputaţilor.

Valeria Schelean

Cine de fapt Valeria Diana Schelean?

Pe siteul Camerei Deputaţilor găsim un Curriculim Vitae  al dânsei (Deci e vorba de un CV oficial):

Date biografice

  • Data şi locul naşterii: 24.03.1981
  • Naţionalitate: română
Educaţie
  • 2006 – Promovarea examenului de definitivat în profesia de avocat
  • 2005 – Studii de „Business English” în cadrul British Council România
  • 2004 – 2005 – Studii de masterat în Dreptul Afacerilor, Universitatea „Nicolae Titulescu”, Facultatea de Drept
  • 1999 – 2005 – Academia de Studii Economice, Facultatea de Management, Specializarea Administraţie Publică
  • 2003 – Membru al Baroului Bucureşti
  • 1999 – 2003 – Universitatea „Nicolae Titulescu”, Facultatea de Drept
  • 1999 – Atestat în munca de secretariat şi birotică
  • 1998 – Promovarea examenului de limba engleză „Cambridge First Certificate”
  • 1997 – Cursuri de evidenţă contabilă computerizată
  • 1995 – 1999 – Liceul „Henri Coandă” Timişoara
Experienţă profesională
  • iulie 2010 – prezent – Conlucrare cu S.C.A. Dragne şi Asociaţii – Bucureşti
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse proceduri privind achiziţiile publice, precum şi în litigii decurgând din/în legătură cu aceste proceduri;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind contenciosul administrativ referitoare la anularea unor acte administrative emise de către autorităţi publice centrale şi locale de stat, suspendarea executării actelor administrative, acordare de despăgubiri;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii comerciale şi litigii de drept societar privind constituirea, funcţionarea şi dizolvarea societăţilor, dispute între acţionari, retrageri şi excluderi din societate, anularea unor hotărâri ale adunărilor generale ale asociaţilor/acţionarilor etc.
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii de natură civilă, precum acţiuni în constatare, litigii privind dreptul de proprietate privată şi dezmembrămintele acestuia, evacuări, contestaţii la executare, partaje, moşteniri, contracte civile, dreptul familiei;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind dreptul muncii;
    • Redactarea de opinii juridice privind diverse aspecte (dreptul concurenţei, drept civil, dreptul energiei, drept fiscal etc.);
    • Asistenţa juridică şi reprezentare în diverse proceduri arbitrale, precum şi în litigii având ca obiect măsuri asigurătorii dispuse de instanţele de drept comun în cursul soluţionării arbitrajului, anularea hotărârilor arbitrale, etc.
  • Ian. 2010 – Iulie 2010 – Conlucrare cu S.C.A. Muşat şi Asociaţii – Bucureşti
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, precum protecţia mărcilor şi indicaţiilor geografice, desenelor şi modelelor industriale, litigii privind drepturile de autor şi drepturile conexe;
    • Experienţă în proceduri de faliment;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind dreptul muncii;
    • Redactare de „Legal due diligence reports” privind diverse aspecte de drept comercial şi civil;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii decurgând din/în legătură cu procedura achiziţiilor publice;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind contenciosul administrativ;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii de natură civilă;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii comerciale;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind dreptul asigurărilor şi dreptul transporturilor internaţionale;
    • Consultant legal şi avocat pledant în litigii penale.
  • Sept. 2008 – Ian. 2010 – Avocat titular în cadrul Cabinetului de avocat Schelean Valeria Dana – Bucureşti
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii comerciale între acţionari, anularea unor hotărâri adoptate de organele de conducere ale societăţilor comerciale, litigii legate de protejarea drepturilor acţionarilor minoritari, acţiuni având ca obiect pretenţii băneşti;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii civile, îndeosebi cu privire la acţiuni în revendicare în materie de imobile naţionalizate, acţiuni privind dreptul de proprietate privată sau alte drepturi reale, executare silită;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind dreptul familiei;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind dreptul contravenţiilor;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare la negocierea şi încheierea diverselor contracte civile şi comerciale.
  • Mai 2007 – Sept. 2008 – Avocat colaborator în cadrul S.C.A. Ţuca Zbârcea şi Asociaţii – Bucureşti
    • Experienţă în litigii civile privind retrocedarea unor proprietăţi confiscate de regimul comunist şi naţionalizate, partaje, moşteniri, contracte civile, despăgubiri civile etc.;
    • Experienţă în litigii comerciale rezultate din relaţii comerciale de drept românesc, precum şi în litigii de drept societar;
    • Experienţă în litigii privind dreptul muncii;
    • Asistenţă juridică şi reprezentare în litigii în legătură cu piaţa de capital;
    • Experienţă în proceduri de faliment;
    • Redactare de opinii juridice privind diverse aspect de drept civil, drept commercial şi drept bancar.
  • Nov. 2004 – Sept. 2007 – Avocat stagiar şi ulterior colaborator în cadrul Cabinetului individual de avocatură Robitu Ana – Bucureşti1998 – Nov.2004 – Referent în cadrul S.C.Favorit S.R.L. – Timişoara
    • Avocat pledant în diverse litigii civile şi comerciale;
    • Activităţi privind Registrul Comerţului şi Agenţia naţională de cadastru şi publicitate imobiliară.
Limbi straine
  • Engleză – citit – foarte bine, vorbit – fluent, scris – foarte bine
  • Franceză – citit – bine, vorbit – satisfăcător, scris – satisfăcător
Hobby
  • Sport, lectură, muzică, desen şi pictură.

PRECIZARE: Acelaşi CV îl găsim şi pe siteul dânsei.

Această prezentare necesită JavaScript.

Pe siteul Valeriei Schelean găsim, de asemenea şi o autodescriere :

Despre mine

Mă numesc Diana Valeria Schelean şi sunt la primul mandat de deputat în Parlamentul României. M-am născut la 24 martie 1981 la Oradea, însă mi-am petrecut copilăria la Timişoara, oraş care a devenit “acasă” pentru mine şi familia mea. Spiritul Timişoarei, acel bun simţ şi responsabilitatea lucrului bine făcut, care îi caracterizează pe bănăţeni, mi-au călăuzit paşii în viaţă, după ce am ales să urmez cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii “Nicolae Titulescu” din Bucureşti.

Cu peste o decadă în urmă, familia mea s-a stabilit în Oţelu Roşu, judeţul Caraş Severin. Am descoperit aici o lume nouă, un mic orăşel de provincie, atât de bogat, însă, în oameni de valoare şi de caracter. Am înţeles că, departe de tumultul marilor oraşe care mă adoptaseră, Timişoara şi Bucureşti, există astfel de locuri unde vecinii încă se cunosc între ei, unde o mână de ajutor se întinde la prima solicitare, un loc unde familia şi stabilitatea acesteia sunt primordiale.

Am ales cariera de avocat pentru că am crezut, dintotdeauna, că justiţia şi principiile de drept sunt cele care trebuie să guverneze o societate sănătoasă. Primii paşi în avocatură i-am făcut la cabinetul de avocatură Ana Robitu, după care au urmat colaborări cu Case de Avocatură de renume din Bucureşti, cum sunt “Muşat şi Asociaţii” şi “Dragne şi Asociaţii”.

Primul contact cu lumea politică l-am avut 2008, când m-am înscris în PDL. Decizia de a alege dreapta eşicherului politic a venit la fel de natural ca şi educaţia primită în spirit bănăţean. Bănăţenii sunt oameni eminamente de dreapta, fie că sunt angrenaţi într-o formaţiune politică sau nu, gândirea şi dezideratele lor au fost mereu îndreptate spre Occident. Am considerat că expertiza mea de avocat şi dorinţa de a schimba lucrurile în bine, mă recomandă şi pentru o carieră politică, dar pe acelaşi principiu ca şi în cea de avocat: multă muncă, seriozitate şi perseverenţă.

În toamna anului 2012 am decis să candidez pentru un post de deputat în Colegiul V Caraş Severin şi am câştigat. Cu susţinerea şi încrederea pe care mi-au acordat-o cărăşenii, am ajuns în Parlamentul României pentru a le reprezenta interesele. La fel cum fac şi în sala de judecată, procedez şi în Camera Deputaţilor. Muncesc în interesul şi pentru viitorul celor care m-au ales, al celor care au crezut în mine.

Sursa: valeriaschelean.ro

Doamna Schelean vorbeşte şi de ceea ce numeşte „Proiectele mele”:

AM O VIZIUNE EUROPEANĂ PENTRU CARAŞ SEVERIN

Valeria Schelean

Valeria Schelean

Am o viziune europeană pentru Caraş Severin, cu deschidere către cetățean, bazată pe modelul unor alte zone din Europa. Cred că dezvoltarea judeţului se poate face în strânsă legătură cu dezvoltarea întregii zone de Vest a României, având în vedere şi procesul de regionalizare care trebuie să se facă pe o linie coerentă, coroborată cu nevoile şi potenţialul fiecărei localităţi în parte. Regionalizare nu înseamnă pierderea identităţii locale, ci, din contră, punerea în valoare a individualităţii fiecăreia, într-un proiect comun de dezvoltare economică şi socială. 

Judeţul nostru are un potenţial extraordinar, iar principalele atuuri sunt oamenii şi locurile, de o frumuseţe autentică. De 22 de ani, nimeni nu a avut curajul să îşi assume un program solid de integrare a Banatului Montan în marile circuite turistice. O greşeală care trebuie îndreptată! Personal, mă angajez să sprijin orice iniţiativă public su privată pentru modernizarea infrastructurii, acesta fiind primul pas pentru un turism de calitate. Ministerul Transporturilor trebuie să acorde un mai mare interes investiţiilor în infrastructură, deoarece, odată cu reabilitarea căilor de acces, turismul va funcţiona la întregul potenţial.

Cel mai important, însă, pentru cărăşeni, este un nivel de trai decent. Foarte mulţi tineri cresc fără părinţi, întrucât au fost nevoiţi să aleagă calea străinătăţii. Lipsa locurilor de muncă, lipsa unor oportunităţi reale de dezvoltare pentru tineri sunt principalele problem de ordin social. Ştiu că foarte mulţi tineri mi-au acordat votul lor pentru că au văzut în mine dorinţa de a schimba lucrurile şi pentru ei. Voi sprijini iniţiativele acestora şi voi continua să mă implic în problemele lor, deoarece cred că, în momentul în care vom reuşi să ne ţinem tinerii acasă, vom avea cu adevărat o pătură de mijloc, generatoare de stabilitate socială şi economică.

Familia este foarte important pentru mine. Copilul meu, părinţii mei, sora mea şi rudele mele apropiate îmi conferă liniştea, dar şi puterea de a lupta. La fel se întâmplă în orice familie şi cred că acesta este nucleul unei comunităţi sănătoase. Mă implic în toate acţiunile care ţin de politicile sociale, de domeniul sănătăţii, dar şi de educaţie sau cultură.

Vom mai vorbi şi pe viitor despre aceste speţe şi aştept, cu interes, părerile şi propunerile voastre!

Cum e şi normal, pentru a ne face să o părere despre cam ce mişună în frumosul său căpşor, eu zic să citim, la întîmplare, două din articolele publicate pe siteul doamnei Valeria Schelean.

Precizez cu nu e vorba de articole foarte noi, dar de actualitate totuşi.

 

POLITICA PROMOVATĂ DE PONTA – AFACERE DE FAMILIE?

 

Robert Cazanciuc

Robert Cazanciuc

Parlamentul este mai colorat ca niciodată, iar printre incompatibili, moguli, foști pușcăriași sau cercetați penal nu putea lipsi nici nepotismul care, astăzi, este ridicat de premierul Ponta la rang de artă.

Propunerea înaintată, astăzi, de către premier pentru Ministerul Justiției în persoana lui Robert Cazanciuc, deghizat în haine de ”tehnocrat”, face ca USL-ul, în frunte cu Ponta, să reînvie tradiția sistemului politic balcanic, veche de sute de ani: rudele celor ajunși să dețină funcții de putere în stat avansează sau intră în sistem în cele mai înalte poziții.  Este și cazul lui Cazanciuc, care nu are în spate un CV impresionant, dar are un atuu esențial:  gradul de rudenie.

Daciana Sarbu este, dupa cum știți, soția lui Victor Ponta, fiica influentului PSD-ist Ilie Sârbu și verișoara lui Robert Cazanciuc, viitorul Ministru al Justiției. George Maior, șeful SRI, este nașul lui Victor Ponta, iar Victor Ponta este nașul lui Robert Cazanciuc.

Pe schema logică a premierului Ponta, vă întreb:  Nepotismul funcțiilor sau cumetriile politice din USL vor duce la acapararea instituțiilor statului?  Depolitizarea justiției, în România de astăzi și de mâine, se va discuta la masa de duminică a familiei Ponta?

Cine este Cazanciuc? Este Secretar General al Ministerului Afacerilor Externe din luna mai a anului 2012, unde, conform celor relatate de presă, este remunerat cu cel mai mare salariu, iar anterior a deținut funcția de purtător de cuvânt al Parchetului General. Cât privește “independența”, pe lângă relațiile familiale pe care le aminteam mai sus, trebuie să vă spun că, în perioada 2001-2004, Cazanciuc făcea parte din conducerea Corpului de Control a premierului Adrian Năstase.

Așa arată independența Justiției în guvernarea Ponta: jonglând între relațiile de familie, interesele de partid și suspiciuni de imparțialitate. Un guvern Ponta care tinde spre statutul de “Famiglia Ponta”!

Şi al doilea:

 

ÎNCHIDEREA COMBINATUL DE LA OȚELU ROȘU VA DECLANȘA UN DEZASTRU SOCIAL

 

Combinatul MECHEL de la Oţelul Roşu

Combinatul MECHEL de la Oţelul Roşu

 

Am atras atenția asupra situației combinatului de la Oțelu Roșu, încă dinainte de a se declanșa toate aceste probleme. După cum știți, familia mea locuiește în orașul din Valea Bistrei, de aproape 13 ani și sunt, deci, familiarizată cu problemele reale ale oțelarilor. Cunosc ce înseamnă închiderea acestui obiectiv care a fost principalul furnizor de locuri de muncă, într-o zonă văduvită de alte oportunități. Am depus o interpelare, cu aproape o lună în urmă, în care îi solicitam ministrului economiei, Varujan Vosganian să ia măsuri pentru a împiedica un dezastru economic similar celui de la Oltchim.

Nu s-a întâmplat nimic. Ba mai mult, ministrul liberal declara, deunăzi, cu o seninătate similară cu indolența, că nu cunoștea situația de la Oțelu Roșu, în condițiile în care televiziunile și ziarele relatau zilnic despre protestele angajaților și mai mulți parlamentari, atât din opoziție, cât și de la putere, îi cereau ministrului soluții concrete. Spunea, de asemenea, că va veni personal să vadă care este situația și se hazarda în declarații fantasmagorice, conform cărora investitorii Nikarom “vor reporni unitățile de la Târgoviște și Buzău, care reprezintă 80% din capacitățile de producție ale Mechel din România”. În tot acest timp, angajații primeau deciziile de concediere , iar procedurile de insolvență fuseseră demarate.

Este, desigur, vorba despre un angajator privat, iar pârghiile prin care poate interveni Statul sunt, ar spune unii, limitate, însă lucrurile nu stau chiar așa. Guvernul României are o responsabilitate față de sutele de angajați care au fost trimiși în șomaj și deține pârghiile necesare pentru a le asigura acestora un program de susținere și reintegrare în muncă. De asemenea, Guvernul are obligația de a verifica dacă Mechel a respectat termenii contractului de privatizare încheiat la nivelul anului 2002 între SC Conares Trading A.G. și Statul Român și dacă vânzarea celor cinci combinate ale concernului rus către Nikarom, pe infima sumă de 52 de euro, s-a făcut cu respectarea legilor fiscale în vigoare.

Există, însă, și suspiciuni conform cărora noul acționariat are de gând să vândă toate bunurile societății. Faptul că însuși președintele României a avertizat cu privire la posibilitatea dezmembrării unor instalații înseamnă că riscul ca acest lucru să se întâmple este unul foarte real. Sunt de acord cu ce a spus președintele României, că atât combinatul Oțelu Roșu cât și alte unități Mechel au o importanță strategică pentru industria românească.

Am discutat situația și cu directorul Nikarom, Prilutskiy Sergey, pentru clarificarea situației în care se află combinatul și identificarea de soluții pentru reînceperea activității. Domnia sa a invocat lipsa, pe piața de profil, a cererii, și a specificat faptul că repornirea activității este interdependentă de reluarea activității la combinatul din Buzău. În combinatul de la Oţelu Roşu s-au făcut investiţii de peste 50 de milioane de euro, în cuptoare noi, instalaţii de reducere a noxelor rezultate în urma procesului tehnologic, ceea ce înseamnă că interesul acționariatului pentru repornirea producției ar fi trebuit să fie unul real.

Aproape 500 de angajați ai combinatului din Oțelu Roșu nu vor mai avea un loc de muncă. Să adăugăm la acest număr, cel puțin alte 500 de persoane, membrii ai familiilor acestor oameni, care vor rămâne fără un venit lunar. Vorbim, deci, de un minimum de 1.000 de persoane care vor fi doar o cifră în statisticile guvernanților, dar un dezastru pentru mediul social cărășean. Trebuie, indiferent de coloratura politică, să găsim soluții pentru atragerea de investitori în zonă, de creare a unor programe sociale care să vină în ajutorul acestora. Guvernul nu își mai poate permite să îi lase în voia soartei pe cei care le-au acordat votul de încredere sau, dacă o face în continuare, riscă să îngroape în neputință și pauperizare o întreagă zonă.

Pentru conformitate:

Ambele articole sunt publicate

pe siteul doamnei deputat Valeria Shelean:

valeriaschelean.ro

Paula Chirilă, născută moldoveancă, vedetă tv la Bucureşti, actriţă, soţie şi mămică ardeleancă

7 noiembrie 2013 Lasă un comentariu

PAULA CRISTINA CHIRILA, mai nou, poate fi văzută împreună cu Cristina Cioran realizând la Kanal D emisiunea „Draga Mea Prietenă”.

Personaj charismatic, Paula şi-a dorit să fie cântăreaţă, dar viaţa a vrut altfel. Chiar şi actoria putea să nu existe în viaţa sa din cauza tatălui său care consideră cântăreţele drept nişte „femei uşoare”, despre actriţe, tatăl Paulei având cam aceeaşi părere…

Paula Chirilă, născută moldoveancă, vedetă TV la Bucureşti, actriţă soţie şi mamă ardelencă.

Se pare că motto-ul său în viaţă este:  „Traieste-ti clipa cat mai intens cu putinta!”

Paula Chirilă

Biografia Paulei Cristina Chirilă

Pauila Chirilă ..Data nasterii: 1975-06-21
Locul nasterii: Iasi
Zodia: Gemeni
Studii: Universitatea de Arta “George Enescu”, Iasi – Facultatea de Teatru
Experienta profesionala: 
– 1998 – Teatrul de Stat, Oradea
– 2001 – Teatrul de Nord, Satu Mare
– 2004 – Teatrul National Targu Mures
– 2004 – 2007 – Antena 1 – “Canalul de stiri”
– 2007 – 2008 – TVR 1 – “Dis de seara”
– 2008 – 2009 – Romantica – “1001”
– 2008 – Kanal D – “Usa-n usa” (sitcom)
– 2009 – Antena 1 – “Divertis”
– 2009 – 2011 – PRO TV – “Land of jokes – Divertis”
– 2011 – 2012 – “Distractis” (TVR 1) si “Pericol de explozie” (TVR 2)
– 2012 – Kanal D – “Draga mea prietena”
– 2012 – Formator autorizat CNFPA – Impreuna cu Cristina Cioran am conceput si dezvoltat un modul de training pentru mediul de business (vanzari/head department/CEO) – “Acting for business”  (Cum sa te folosesti de tehnici actoricesti cu aplicatie in business?)
Premii:
– “Cea mai buna actrita de comedie” – Festivalul International de Film “Hyperion” – 2006


• placeri culinare
: dese :)))) – dulciuri, Tiramisu, sarmalele facute de mama, muscaua facuta de mine

• sporturi preferate: kangoo-jumps
• programe tv preferate: “Ellen DeGeneres”, “Oprah Show”, “Jay Lenno”
• filme preferate: “Some like it hot” si “Tacones Lejanos” 
• carti preferate: “Eseu despre orbire” – Jose Saramago, “Castele de carton” – Almudena Grandes si tot ce scrie Milan Kundera
• animale preferate: pisicile
• flori preferate: lacramioare si “nu ma uita”
• masina: Fiat 500, dar imi doresc una mai mare
• hobby-uri: in ultima perioada, ma preocupa foarte mult hrana vie, iar toate preocuparile mele graviteaza in jurul acestui lucru; design interior.
• colectii: de cosmetice si parfumuri
– fumator? – ocazional
– amintiri din copilarie (intamplari amuzante, etc):
– Am reusit sa scap de o pedeapsa din partea mamei mele pentru ca am luat o nota mica, am dat vina pe un coleg de clasa care se numea tot “Chirila”.
 
Subiecte/domenii de interes: 
– design interior
– alimentatie sanatoasa
– parenting
– ingrijire/frumusete
– gadget-uri
– teatru
Paula, Marius și Carla Sofia
 Paula  ChirilăO altă de biografie a vedetei găsim pe vedeteblog.com (acestă biografie pare publicată înainte ca Paula să se ducă la Kanal D, dar când deja se ştia de proiectul noii emisiuni)

PAULA CRISTINA CHIRILA s-a nascut la Iasi la 21 iunie 1975.  

……………………………….

Viata a purtat-o intr-un periplu de orase: IASI, SATU-MARE, ORADEA, TG-MURES, CLUJ-NAPOCA, BUCURESTI. A vrut sa urmeze Facultatea de DREPT dar cu trei saptamani inainte de admitere s-a hotarat sa dea la FACULTATEA DE TEATRU din IASI. A reusit si intotdeauna isi aduce aminte de aceasta prima victorie. A cantat in formatia „BOEMA” la ORADEA acolo unde a activat vreme de trei ani si ca actrita. Urmeaza la rand sa joace pe scenele teatrelor din SATU-MARE,TG-MURES.

PAULA detine PREMIUL PENTRU CEA MAI BUNA ACTRITA DE COMEDIE obtinut la FESTIVALUL INTERNATIONAL DE TEATRU SI FILM „HYPERION” pentru rolul unui scurt metraj regizat de fiul regizorului CARMAZAN.


Debuteaza pe marele ecran in filmul „MARGO” regizat de IOAN CARMAZAN. Va fi colega de platou cu cea care ii devine prietena si ulterior partenera de emisiune, CRISTINA CIORAN. Venirea in capitala inseamna pentru PAULA sansa de a debuta si in televiziune,sansa de a-si cunoaste sotul, nasul si multi oameni profesionisti de la care „fura” meserie. PAULA CHIRILA  a jucat in” LAND OF JOKES” la  PRO-TV, AMINTIRI DIN ANTENA1, „PERICOL DE EXPLOZIE” la TVR,DIVERTIS MALL.

Comedia i se potriveste PAULEI iar ea nu precupeteste nici un efort sa  dea tot ce poate pentru reusita. Si-a cunoscut sotul la ANTENA 1. Se numeste MARIUS ACIU si la aceea vreme facea parte din echipa lui CONSTANTIN TROFIN, se ocupa de scrierea textelor. MARIUS ACIU si PAULA CHIRILA s-au casatorit la CLUJ,orasul natal al mirelui dar si a nasului chiar, CONSTANTIN TROFIN.

PAULA reuseste sa iubeasca la distanta. Ea si MARIUS  sunt un cuplu care traiesc  intens „prin corespondenta” de vreme ce PAULA sta in Bucuresti iar MARIUS se ocupa la CLUJ de afaceri. Are o firma de publicitate. Asta nu ii impiedica sa traiasca ca o familie. Vorbesc la telefon si fac naveta BUCURESTI-CLUJ pe rand.

PAULA si MARIUS au o fetita CARLA SOFIA ACIU care ii face sa simta meseria de parinti. Dar PAULA e fericita si spune ca micuta a devenit centrul universului ei. Este preocupata de alimentatia sanatoasa si de aceea a intrat in randul celor care au adoptat regimul raw-vegan. PAULA CHIRILA este energica ambitioasa si timpul pare ca nu ii ajunge cateodata. Nu are stare si prefera sa doarma cam 5 ore pe noapte.

A devenit si femeie de afaceri. Este trainer autorizat CNFPA si imperuna cu CRISTINA CIORAN au demarat un modul de  trainer  „ACTING FOR BUSINESS”. Cinu stie ca PAULA este moldoveanca ar putea jura ca este o strasnica ardeleanca. Asta pentru ca s-a adaptat vietii la CLUJ. Chiar daca acasa inseamna si BUCURESTI.  PAULA CHIRILA  are putere de munca si face fata cu brio meseriei si familiei. Cu siguranta nu ar avea probleme de adaptare daca s-ar stabili vreodata in AMERICA.

PAULA glumeste si spune ca este ca o reclama. Functioneaza ca un parfum senzual, imbunatatit si multifunctional. Este actrita, mama, sotie, femeie, muza, gospodina, cantareata, cu alte cuvinte este cu siguranta one-woman show!

Show a facut PAULA si la TVR in emisiunea „PERICOL DE EXPLOZIE”. Si nu singura ci impreuna cu CRISTINA CIORAN. Si cum doua blonde explozive s-au intalnit ,divertismentul a iesit. S-a detonat bomba iar cele doua vor face echipa din 3 septembrie la KANAL D. Nu stim daca le vom vedea la emisiunea „DRAGA MEA PRIETENA”. E sigura doar concedierea GABRIELEI CRISTEA care a simtit pe pielea ei ce inseamna sa nu faci rating. Esti concediat printr-un mesaj.

Sa vedem ce pot face doua blonde. Emisiunea s-ar putea numi  „CRISTINELE” dat fiind ca si PAULA se numeste CRISTINA. CRISTINA CHIRILA adica PAULA, banuim ca nu multa lume o stie pe PAULA si CRISTINA. Este o incercare a stuff-ului de a face o emisiune matinala reusita.

PAULA ii admira pe ELLEN  DE GENERIS, MOISE GURAN si CONSTANTIN TROFIN cel care a sustinut-o si incurajat-o in activitatea ei. Are doua melodii pe care le-ar putea asculta la infinit” SOMEBODY I NEED TO KNOW a artistului GOTYE si I FEEL GOOD, ambele variante, cea originala si cea a lui MICHEL BUBLE.

Cand vorbim de vacante PAULA nu e mofturoasa. Ar pleca atat in tara cat si in strainatate. Dar e musai sa ajunga macar cateva zile la mare ,marea pe care o adora si care ii incarca bateriile. Sa nu uitam de activitatea in teatru a PAULEI care joaca in piese la „NOTTARA, la un teatru de club si la orice teatru care ii propune  un proiect. PAULA se simte binecuvantata de a avea o meserie care ii place. Si de aceea nu refuza nici un rol care e diferit de ceea ce  este ea in realitate. O actrita tonica, care promite sa ne faca diminetile frumoase.

vedeteblog.com

Categorii:Personalităţi Etichete:

PDL NEXT GENERATION – Valeria Schelean

5 septembrie 2013 2 comentarii
Valeria Schelean îl contrează dur pe Cristian  Preda

Valeria Schelean îl contrează dur pe Cristian Preda

În luna februarie aflam din  adevărul.ro  aflam că o tânără şi curajoasă deputată avea destul sânge în instalaţie să se încontreze cu Cristian Preda care afirmase despre membrii PDL din  componenţa comisiei pentru Revizuirea Constituţiei că sunt nişte  „cvasi-necunoscuţi“. „Nu ai nevoie de popularitate, ci de expertiză şi viziune ca să contribui la modificarea Constituţiei!“ îi răspunde Valeria Schelean, o tânără şi frumoasă deputată PDL.

Cristian Preda scrisese pe blogul personal  că  în dezbatere publică privind revizuirea Constituţiei ar merita să fie discutate două subiecte: introducerea votului de la 16 ani şi ideea limitătii la un singur mandat a funcţiei prezidenţiale. „Dacă prima propunere corespunde unei nevoi de a ne sincroniza cu evoluţia din plan european, a doua idee ar fi justificată de criticile aduse preşedinţilor post-decembrişti, cum că ar abuza de putere tocmai pentru a se realege“, explică Preda pe blog necesitatea dezbaterii celor două idei.

C. Preda crede că PDL are au atitudine modestă  vizavi de subiectul revizuirii Constituţiei. „ A numit în comisia parlamentară mai mulţi reprezentanţi cvasi-necunoscuţi şi a propus public un singur proiect, şi anume cel care decurge din referendumul din toamna lui 2009. Ar fi trebuit, cred eu, angajaţi în comisia de revizuire deputaţi şi senatori cu notorietate, ar fi fost, de asemenea, util să fie reluate toate punctele din Raportul Stanomir, şi revăzute opţiunile asumate de guvernul Boc“, mai precizează Preda. El este de părere că ar fi fi fost binevenită şi o întâlnire cu experţi constituţionali, inclusiv cu cei care au participat la elaborarea textului din 1991 sau a revizuirii din 2003.

„Consultarea unor constituţionalişti din afara României ar putea aduce cu siguranţă un plus definirii poziţiei îmbrăţişate“, susţine Preda, subliniind că trebuie avansate propuneri îndrăzneţe care să arate că PDL înţelege ce se petrece în lumea politică de astăzi şi că pune la încercare majoritatea. El adaugă că ar fi nevoie, de altfel, ca PDL nu doar să reacţioneze la agenda fixată de USL, ci să propună subiecte care interesează societatea şi soluţii pe care cetăţenii le aşteaptă de la politicieni.

„De pildă, mi s-ar părea nimerit să abordăm subiecte sensibile precum: creditele pentru studii, reducerea mortalităţii cauzate de accidentele rutiere ori costul transportului public. Nu mai dau alte exemple: sunt zeci şi sute, ignorate de dezbaterea politică, deşi interesează în cel mai înalt grad societatea. Toate ar trebui pregătite de discuţii informate, pentru a căuta nuanţe sau accente, astfel încât să nu ne scape ceva relevant. În fine, n-ar fi rău dacă am merge pe calea de-tabloidizării comunicării. Pe scurt: e nevoie de rigoare şi seriozitate“, a conchis pedelistul.

Chiar dacă este o deputată tânără şi la primul mandat, Valeria Schelean este singurul parlamentar PDL al judeţului Caraş-Severin. Mai mult, Valeria Schelean se numără printre puţinii parlamentari ai opoziţiei care a reuşit să intorducă un amendament la Legea Bugetului de Stat, amendament care să fie votat şi de USL.

Schelean a introdus un amendament la Legea Bugetului prin care prevedea o suplimentare a bugetului Ministerului Justiţiei pentru a se plăti toate restanţele faţă de Barourile de avocaţi pentru apărările din oficiu spre deosebire de alţi mulţi parlamentari cu state lungi de vegetare pe fotoliile Parlamentului la care mersul la serviciu la parlament de fapt reprezintă doar un mod de a dormita între două avioane: cel de marţi care i-a adus în Bucureşti  şi cel de vineri care îi duce acasă.

Dacă europarlamentarul  a ales ca suport de exprimare blogul personal, Valeria Schelean a ales să se prezinte  transmitâmd  un mesaj prin biroul de presă, mesaj preluat şi publicat de adevarul.ro pe18 februarie 2013:

Valeria Schelean

Valeria Schelean

Am 32 de ani şi sunt vicepreşedintele comisiei pentru revizuirea Constituţiei, sunt un deputat aflat la primul mandat, un tânăr politician aflat la început de carieră.

Toate aceste ‘minusuri’ în viziunea domnului Cristian Preda nu-mi anulează însă experienţa sau expertiza de avocat (jurist). Colegii mi-au oferit credit pentru această funcţie, ceea ce înseamnă că au avut criterii legate de profesionalismul membrilor acestei comisii.

 Nu cred, deci, că este important să fii cunoscut pe bloguri, prin ziare sau să fii unul dintre invitaţii permanenţi ai emisiunilor TV în care să îţi critici colegii de partid, ca să îţi fie recunoscut profesionalismul, indiferent de domeniu, iar domnul Cristian Preda a dat dovadă de superficialitate atunci când a apreciat că ai mai mare nevoie de popularitate pentru a lucra la revizuirea Constituţiei decât de expertiză.

Este foarte bine că în PDL se manifestă acest pluralism de idei, însă ar fi corect ca astfel de ieşiri publice să aibă şi fond, nu numai formă. Îmi permit să-i sugerez colegului meu să se manifeste cu aceeaşi vervă şi în cadrul comisiei constituite la nivelul partidului, condusă de colegul nostru Daniel Buda, unde fiecare propunere pentru revizuirea actului fundamental este analizată, la modul cel mai serios.

Valeria Schelean,

PDL Vicepreşedinte al Comisiei pentru Revizuirea Constituţiei.

Drept să spun, curajoasă femeie.. Cristi Preda este totuşi un nume .. e drept, nu are o faţă prea fioroasă şi nici un fizic chiar de Rahan dar .. orişicât ..

E drept, născută fiind prin 1981 nici doamna Schelean nu mai e la vârsta nubilei inconştiente …

de fapt cine este Valeria Schelean?  Să vedem…

O găsim pe Facebook ..https://www.facebook.com/valeria.schelean … Dar o găsim şi pe un elegant site al cărui titulară este:  http://valeriaschelean.ro/

Mi se pare normal să citim mai întâi un CV postat de doamna Schelean (Nota Blue: nu vreau să ascund faptul  că unul din motivele pentru care acest articol există este acela că  şi eu şu ea suntem născuţi pe 24 martie )

Date biografice
Data şi locul naşterii: 24.03.1981
Naţionalitate: română

Educaţie
2006 – Promovarea examenului de definitivat în profesia de avocat
2005 – Studii de „Business English” în cadrul British Council România
2004 – 2005 – Studii de masterat în Dreptul Afacerilor, Universitatea „Nicolae Titulescu”, Facultatea de Drept
1999 – 2005 – Academia de Studii Economice, Facultatea de Management, Specializarea Administraţie Publică
2003 – Membru al Baroului Bucureşti
1999 – 2003 – Universitatea „Nicolae Titulescu”, Facultatea de Drept
1999 – Atestat în munca de secretariat şi birotică
1998 – Promovarea examenului de limba engleză „Cambridge First Certificate”
1997 – Cursuri de evidenţă contabilă computerizată
1995 – 1999 – Liceul „Henri Coandă” Timişoara

Experienţă profesională
iulie 2010 – prezent – Conlucrare cu S.C.A. Dragne şi Asociaţii – Bucureşti

  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse proceduri privind achiziţiile publice, precum şi în litigii decurgând din/în legătură cu aceste proceduri;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind contenciosul administrativ referitoare la anularea unor acte administrative emise de către autorităţi publice centrale şi locale de stat, suspendarea executării actelor administrative, acordare de despăgubiri;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii comerciale şi litigii de drept societar privind constituirea, funcţionarea şi dizolvarea societăţilor, dispute între acţionari, retrageri şi excluderi din societate, anularea unor hotărâri ale adunărilor generale ale asociaţilor/acţionarilor etc.
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii de natură civilă, precum acţiuni în constatare, litigii privind dreptul de proprietate privată şi dezmembrămintele acestuia, evacuări, contestaţii la executare, partaje, moşteniri, contracte civile, dreptul familiei;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind dreptul muncii;
  • Redactarea de opinii juridice privind diverse aspecte (dreptul concurenţei, drept civil, dreptul energiei, drept fiscal etc.);
  • Asistenţa juridică şi reprezentare în diverse proceduri arbitrale, precum şi în litigii având ca obiect măsuri asigurătorii dispuse de instanţele de drept comun în cursul soluţionării arbitrajului, anularea hotărârilor arbitrale, etc.

Ian. 2010 – Iulie 2010 – Conlucrare cu S.C.A. Muşat şi Asociaţii – Bucureşti

  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, precum protecţia mărcilor şi indicaţiilor geografice, desenelor şi modelelor industriale, litigii privind drepturile de autor şi drepturile conexe;
  • Experienţă în proceduri de faliment;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind dreptul muncii;
  • Redactare de „Legal due diligence reports” privind diverse aspecte de drept comercial şi civil;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii decurgând din/în legătură cu procedura achiziţiilor publice;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind contenciosul administrativ;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii de natură civilă;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii comerciale;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind dreptul asigurărilor şi dreptul transporturilor internaţionale;
  • Consultant legal şi avocat pledant în litigii penale.

Sept. 2008 – Ian. 2010 – Avocat titular în cadrul Cabinetului de avocat Schelean Valeria Dana – Bucureşti

  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii comerciale între acţionari, anularea unor hotărâri adoptate de organele de conducere ale societăţilor comerciale, litigii legate de protejarea drepturilor acţionarilor minoritari, acţiuni având ca obiect pretenţii băneşti;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii civile, îndeosebi cu privire la acţiuni în revendicare în materie de imobile naţionalizate, acţiuni privind dreptul de proprietate privată sau alte drepturi reale, executare silită;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind dreptul familiei;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în diverse litigii privind dreptul contravenţiilor;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare la negocierea şi încheierea diverselor contracte civile şi comerciale.

Mai 2007 – Sept. 2008 – Avocat colaborator în cadrul S.C.A. Ţuca Zbârcea şi Asociaţii – Bucureşti

  • Experienţă în litigii civile privind retrocedarea unor proprietăţi confiscate de regimul comunist şi naţionalizate, partaje, moşteniri, contracte civile, despăgubiri civile etc.;
  • Experienţă în litigii comerciale rezultate din relaţii comerciale de drept românesc, precum şi în litigii de drept societar;
  • Experienţă în litigii privind dreptul muncii;
  • Asistenţă juridică şi reprezentare în litigii în legătură cu piaţa de capital;
  • Experienţă în proceduri de faliment;
  • Redactare de opinii juridice privind diverse aspect de drept civil, drept commercial şi drept bancar.

Nov. 2004 – Sept. 2007 – Avocat stagiar şi ulterior colaborator în cadrul Cabinetului individual de avocatură Robitu Ana – Bucureşti

  • Avocat pledant în diverse litigii civile şi comerciale;
  • Activităţi privind Registrul Comerţului şi Agenţia naţională de cadastru şi publicitate imobiliară.

1998 – Nov.2004 – Referent în cadrul S.C.Favorit S.R.L. – Timişoara

Limbi straine
Engleză – citit – foarte bine, vorbit – fluent, scris – foarte bine
Franceză – citit – bine, vorbit – satisfăcător, scris – satisfăcător

Referinţe
La cerere.

Hobby
Sport, lectură, muzică, desen şi pictură.

http://valeriaschelean.ro/cv/

Despre sine, doamna Schelean spune:

DESPRE MINE

Mă numesc Diana Valeria Schelean şi sunt la primul mandat de deputat în Parlamentul României. M-am născut la 24 martie 1981 la Oradea, însă mi-am petrecut copilăria la Timişoara, oraş care a devenit “acasă” pentru mine şi familia mea. Spiritul Timişoarei, acel bun simţ şi responsabilitatea lucrului bine făcut, care îi caracterizează pe bănăţeni, mi-au călăuzit paşii în viaţă, după ce am ales să urmez cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii “Nicolae Titulescu” din Bucureşti.

Cu peste o decadă în urmă, familia mea s-a stabilit în Oţelu Roşu, judeţul Caraş Severin. Am descoperit aici o lume nouă, un mic orăşel de provincie, atât de bogat, însă, în oameni de valoare şi de caracter. Am înţeles că, departe de tumultul marilor oraşe care mă adoptaseră, Timişoara şi Bucureşti, există astfel de locuri unde vecinii încă se cunosc între ei, unde o mână de ajutor se întinde la prima solicitare, un loc unde familia şi stabilitatea acesteia sunt primordiale.

Am ales cariera de avocat pentru că am crezut, dintotdeauna, că justiţia şi principiile de drept sunt cele care trebuie să guverneze o societate sănătoasă. Primii paşi în avocatură i-am făcut la cabinetul de avocatură Ana Robitu, după care au urmat colaborări cu Case de Avocatură de renume din Bucureşti, cum sunt “Muşat şi Asociaţii” şi “Dragne şi Asociaţii”.

Primul contact cu lumea politică l-am avut 2008, când m-am înscris în PDL. Decizia de a alege dreapta eşicherului politic a venit la fel de natural ca şi educaţia primită în spirit bănăţean. Bănăţenii sunt oameni eminamente de dreapta, fie că sunt angrenaţi într-o formaţiune politică sau nu, gândirea şi dezideratele lor au fost mereu îndreptate spre Occident. Am considerat că expertiza mea de avocat şi dorinţa de a schimba lucrurile în bine, mă recomandă şi pentru o carieră politică, dar pe acelaşi principiu ca şi în cea de avocat: multă muncă, seriozitate şi perseverenţă.

În toamna anului 2012 am decis să candidez pentru un post de deputat în Colegiul V Caraş Severin şi am câştigat. Cu susţinerea şi încrederea pe care mi-au acordat-o cărăşenii, am ajuns în Parlamentul României pentru a le reprezenta interesele. La fel cum fac şi în sala de judecată, procedez şi în Camera Deputaţilor. Muncesc în interesul şi pentru viitorul celor care m-au ales, al celor care au crezut în mine.

http://valeriaschelean.ro/despre-mine/

Legat de proiectele dânsei, doamna Valeria Scelean spune că pentru Caraş Severin are o viziune europeană:

AM O VIZIUNE EUROPEANĂ PENTRU CARAŞ SEVERIN

Am o viziune europeană pentru Caraş Severin

„Am o viziune europeană pentru Caraş Severin”

Am o viziune europeană pentru Caraş Severin, cu deschidere către cetățean, bazată pe modelul unor alte zone din Europa. Cred că dezvoltarea judeţului se poate face în strânsă legătură cu dezvoltarea întregii zone de Vest a României, având în vedere şi procesul de regionalizare care trebuie să se facă pe o linie coerentă, coroborată cu nevoile şi potenţialul fiecărei localităţi în parte. Regionalizare nu înseamnă pierderea identităţii locale, ci, din contră, punerea în valoare a individualităţii fiecăreia, într-un proiect comun de dezvoltare economică şi socială.

Judeţul nostru are un potenţial extraordinar, iar principalele atuuri sunt oamenii şi locurile, de o frumuseţe autentică. De 22 de ani, nimeni nu a avut curajul să îşi assume un program solid de integrare a Banatului Montan în marile circuite turistice. O greşeală care trebuie îndreptată! Personal, mă angajez să sprijin orice iniţiativă public su privată pentru modernizarea infrastructurii, acesta fiind primul pas pentru un turism de calitate. Ministerul Transporturilor trebuie să acorde un mai mare interes investiţiilor în infrastructură, deoarece, odată cu reabilitarea căilor de acces, turismul va funcţiona la întregul potenţial.

Cel mai important, însă, pentru cărăşeni, este un nivel de trai decent. Foarte mulţi tineri cresc fără părinţi, întrucât au fost nevoiţi să aleagă calea străinătăţii. Lipsa locurilor de muncă, lipsa unor oportunităţi reale de dezvoltare pentru tineri sunt principalele problem de ordin social. Ştiu că foarte mulţi tineri mi-au acordat votul lor pentru că au văzut în mine dorinţa de a schimba lucrurile şi pentru ei. Voi sprijini iniţiativele acestora şi voi continua să mă implic în problemele lor, deoarece cred că, în momentul în care vom reuşi să ne ţinem tinerii acasă, vom avea cu adevărat o pătură de mijloc, generatoare de stabilitate socială şi economică.

Familia este foarte important pentru mine. Copilul meu, părinţii mei, sora mea şi rudele mele apropiate îmi conferă liniştea, dar şi puterea de a lupta. La fel se întâmplă în orice familie şi cred că acesta este nucleul unei comunităţi sănătoase. Mă implic în toate acţiunile care ţin de politicile sociale, de domeniul sănătăţii, dar şi de educaţie sau cultură.

Vom mai vorbi şi pe viitor despre aceste speţe şi aştept, cu interes, părerile şi propunerile voastre!

http://valeriaschelean.ro/category/proiectele-mele/

Despre revizuirea constituţiei actuale, doamna Schelean spune că :

REVIZUIREA CONSTITUŢIEI ESTE UN IMPERATIV NAŢIONAL!

 

"Revizuirea Constituţiei este un imperativ naţional!"

„Revizuirea Constituţiei este un imperativ naţional!”

Modificarea Constituţiei este aproape un imperativ naţional, o necesitate pentru a elimina blocajele din textul legii, generatoare de prea multe conflicte între instituţii şi între puterile statului.

Actuala Constituţie este dezechilibrată din multe puncte de vedere, textul legii fundamentale fiind în multe situaţii o sursă a conflictului politic.

Actuala comisie parlamentară pentru revizuirea Constiţutiei trebuie să vină cu un proiect de modificare a legii fundamentale care să aibă în vedere interesul României, nu cel personal al politicianului “x” sau “y”. Acesta este cel mai mare risc: să se facă o Constituţie care să se plieze pe interesele de moment ale unui lider politic cu influenţă în prezent. O nouă Constituţie, după chipul şi asemănarea cuiva ar fi un dezastru pentru România, întrucât ar prelungi confuzia şi conflictul politic.

Consider că, la elaborarea proiectului de modificare a Constituţiei,  trebuie să ţinem cont de necesitatea de a avea o Constituţie care să aducă un consens politic, în interes cetăţenesc, o Constituţie care elimină echivocul de interpetare şi care defineşte foarte bine rolurile şi competenţele puterilor în stat; o Constituţie europeană, de civilizaţie şi progres.

În acest context, principala preocupare ar trebui să fie aceea de a întări principiul fundamental al statului de drept, respectiv acela al separaţiei şi echilibrului puterilor în stat – potrivit căruia fiecare dintre cele trei puteri (legislativă, executivă şi judecătorească) deţine şi exercită o serie de atribuţii aflate în afara oricărei imixtiuni reciproce.

Principiul fundamental al statului de drept, separaţia si echilibrul puterilor îşi datorează succesul faptului că oferă o alternativă la guvernarea despotică, în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure autorităţi (şi aici vorbim despre atribuţiile Preşedintelui, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Parlamentului, Guvernului).

Principalele disfuncţionalităţi a căror corectare trebuie avută în vedere, la momentul elaborării proiectului de revizuire a Constituţiei, sunt legate de următoarele aspecte:

  • În prezent, Parlamentul nu este supus nici unui risc, dacă un referendum de demitere a Preşedintelui iniţiat de către legislativ este invalidat de către cetăţeni;
  • Preşedintele poate juca orice rol doreşte, de la preşedinte-spectator la preşedinte-jucător, marja de manevră conferită de textul constituţional este una foarte largă, de aici şi dispute privind rolul pe care trebuie să şi-l  asume Preşedintele, doarece textul permite orice variantă;
  • Clarificarea atribuţiilor în domeniul reprezentării externe între Preşedintele ţării şi prim-ministru, având în vedere că ambii au responsabilităţi directe în acest domeniu.

PDL şi-a asumat deja susţinerea unui Parlament de tip unicameral, cu un număr maxim de 300 de membri, aşa acum au votat românii la referendumul din 2009. Este imperativ necesar ca acest deziderat al românilor, votat de peste 80 la sută dintre alegători, să se regăsească în noua formula a legii fundamentale.

http://valeriaschelean.ro/category/revizuirea-constitutiei/

TEZELE PENTRU REVIZUIREA CONSTITUTIEI

Tezele Revizuirii au fost înaintate către Forumul Constituțional. Le regăsiți, accesând  linkul de mai jos, în format PDF.

Tezele pentru Revizuirea Constitutiei

Valeria Schelean vorbeşte şi despre ceea ce consideră ca fiind realizări personale:

REALIZARI

M-am regăsit natural în valorile Partidului Democrat Liberal.

M-am regăsit natural în valorile Partidului Democrat Liberal.

Deputat

Sunt la primul mandat în Parlamentul României. Am fost aleasă deputat PDL în Colegiul V Caraș Severin. Nu aș fi reușit, evident, acest lucru fără cei care mi-au acordat votul și, implicit, încrederea lor că îi voi reprezenta așa cum trebuie în Legislativul României. Așa cum spuneam mai sus, meseria de avocat este o vocație. Cred că mi-am transpus această vocație și în domeniul politic, în sensul că am considerat că rolul meu în Parlament este acela de a apăra și promova interesele celor care m-au ales pentru această funcție, dar și al cărășenilor, în general.

Sunt, de asemenea, membru al Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Parlamentul României, dar pot spune că cea mai mare realizare de până acum este funcția de vicepreședinte al Comisiei pentru Revizuirea Constituției. Este foarte important pentru mine că pot participa la revizuirea legii fundamentale a României și că ceilalți colegi din PDL, care m-au girat pentru această funcție, au avut încredere în profesionalismul și viziunea mea politică. Îi asigur pe români că voi milita pentru un process nepartinic de revizuire a Constituției și voi încerca să îi implic cât mai mult în luarea oricăror decizii.

Avocat

M-a preocupat, încă din adolescență, ideea de a urma o facultate care mi-ar da posibilitatea să apăr și să promovez drepturile și libertățile omului. Deciyia de a alege dreptul s-a întemeiat pe o pasiune intuitivă și vocație pentru cariera de avocat, fiind, totodată, o combinație foarte potrivită pentru mine, între rigoarea pe care o impune legea și libertatea de expresie a științelor umaniste. Nu a fost ușor să ajung pe poziția actuală, ci am urmat o cale lungă și destul de complexă. A necesitat multă muncă, implicare, ambiție și instruire.

În luna septembrie a anului 2008 am devenit avocat titular în cadrul propriului meu cabinet, după care au urmat colaborări cu unele dintre cele mai mari case de avocatură din țară, cum sunt Mușat și Asociații sau Dragne și Asociații. Cu cea din urmă, colaborez și astăzi, iar domeniile pe care am activat țin de la procedure privind achizițiile publice, la cele de drept comercial și litigii de natură civilă.

Politic

M-am regăsit natural în valorile Partidului Democrat Liberal. Spunea Nicolae Iorga că “Democrat înseamnă cineva care vrea să înalțe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalțe el pe umerii poporului” . Subscriu acestei idei. Consider că, la acest moment, PDL este singurul partid veritabil de dreapta, singura formațiune politică din România care poate contribui la stabilitatea și bunăstarea acestei țări. Am crezut, de asemenea, că Vasile Blaga este liderul care poate unifica toate forțele din Partidul Democrat, motiv pentru care am ales să-l susțin și la Convenția Națională Extraordinară, din 23 Martie 2013.

Începând cu 6 Aprilie 2013, sunt secretar executiv al PDL în Biroul Permanent Național al PDL, președinte al Comisiei pentru administrație publică, centrală și locală, justiție, siguranță națională, ordine publică și siguranța cetățeanului.

SABINA ELENA (adevărata miss România) : Voi continua să port tricolorul la școală

 MISS ROMÂNIA

MISS ROMÂNIA

EXCLUSIV. Sabina Elena: Voi continua să port tricolorul la școală

Sabina, eleva din Covasna care a ”provocat incidente” în școala în care învață, potrivit presei de limbă maghiară și conducerii Inspectoratului Școlar Județean Covasna, pentru că a purtat o bentiță tricoloră în ziua de 15 martie a.c. este un exemplu pentru noi toți pentru atitudinea sa demnă. Deși a fost amenințată și huiduită pentru gestul său ea ține capul sus. Și merge mai departe.

Am contactat-o pe Sabina și am rugat-o să-mi spună cum se simte:

Cum te simți acum că tot scandalul e public?

Este public pentru că vreau ca adevărul să fie cunoscut de opinia publică. Nu este normal ca un gest atât de simplu precum afișarea tricolorului să nască asemenea discuții și atitudini din partea presei de limbă maghiară, a profesorilor și a colegilor de la secția maghiară.

Au apărut deja persoane care vor să te denigreze. Chiar îi urăști pe unguri? 

Era de așteptat. Îmi dau seama că vor încerca să mă denigreze pentru a duce în derizoriu gestul meu. La vârsta de 15 ani nu poţi fi xenofob, nu cunosc acest sentiment, prin urmare nici nu pot să-l exprim. Eu nu îi urăsc, urăsc faptul că ei mă urăsc!

Vei continua să porți tricolorul la școală?

DA! Este dreptul meu de exprimare a conştiinţei şi gândirii. Toată discuția asta este absolut inutilă. Dacă eram la Craiova sau la Iași și veneam la școală cu tricolorul un mai zicea nimeni nimic. Dar pentru că sunt din Covasna nu pot să fac acest lucru fără să apară discuții. De ce oare?

Ce spun colegii de școală de toată povestea asta?

Dacă urmăriţi facebook-ul veţi vedea că am susţinerea tuturor elevilor, mai puţin a celor de etnie maghiară, darîncerc să îi înţeleg.

Ce le transmiți celor care te susțin?

Vă mulţumesc pentru susținere, pentru empatia şi intropatia pe care o aveţi faţă de persoana mea şi încercarea prin care trec.

Autor: DAN TANASA 

Sursa: dantanasa.ro

Omagiile mele domnişoară !

La mulți ani, Medeea Marinescu !

Motto: ” Am avut tot timpul nevoie sa fiu iubita si sa iubesc” – Medeea Marinescu

Este ziua ta… 

Să fii fericită, așa cum înțelegi tu fericirea, să fii iubită de cei pe care îi iubești …

LA MULȚI ANI, MEDI !

 

 Fiind născută în zodia Gemenilor, Medeea Marinescu este dependentă de dragoste, fiind onestă, niciodată nu și-a trădat menirea de actriță, femeie și mămică, fiind curată la suflet și-a păstrat privirea plină de candoare a copilăriei …

A vrut să devină pianistă… poate ar fi cântat dumnezeiește… viața a făcut să fie actriță…

Mulțumim pentru toată frumusețea, iubirea și căldura pe care o revarsă cu sinceritate asupra nostră de pe scenă sau de pe ecran…

”Eu sunt intr-o zodie a naibii de sensibila, sunt Geamana. Si Gemenii au nevoie de comunicare, au nevoie sa se simta iubiti, sa se simta anturati… Deci si eu am avut tot timpul nevoie sa fiu iubita si sa iubesc. Pentru mine asta e motorul principal, de aici ma incarc.

Primele iubiri de obicei sunt ascunse, se petrec doar in mintea ta – esti indragostita si porti taina asta… Primele iubiri sunt de obicei neimplinite, neconsumate. Dar si acelea au farmecul si rostul lor in conturarea noastra ca personalitate. Ele mocnesc in tine, in adolescenta, e ca in romanele rusesti. Si la mine primele iubiri cam asa au fost. Nemarturisite. Dar mi-au dezvoltat o zona interioara foarte bogata, aceste iubiri triste, fara sorti de izbânda, imposibile. Sunt iubirile in care te simti vulnerabil…

Sigur, am mai trecut apoi si prin iubirile platonice, cu mers in parc, tinut de mâna, primul sarut… Oricum, eu sunt un om al prezentului si al viitorului, nu traiesc in trecut. Si fiecare iubire ti se pare ca e cea mai mare, atunci cand o traiesti.” – Medeea Marinescu

Dragoș Pâslaru își caută liniștea la mănăstire….

9 aprilie 2012 4 comentarii

Uneori celebritățile își caută liniștea cât mai aproape de Dumnezeu

Dragoș Pâslaru este unui dintre ei.

Mărturiile tulburătoare ale fostei soţii a actorului-pustnic! Vezi cum a comentat decizia lui Dragoş Pâslaru de a se călugări!

Cum e să te trezeşti într-o zi că bărbatul alături de care ai trăit mai bine de 10 ani s-a săturat de viaţa pe care o duce şi vrea să se retragă pentru restul zilelor în pustietate, pentru a-l sluji pe Dumnezeu?

Aceasta a fost drama peste care a trebuit să treacă, în urmă cu mai bine de 20 de ani fosta soţie a actorului Dragoş Pâslaru. Anca Pâslaru avea pe atunci 38 de ani şi un copil în vârstă de 11 ani. După 20 de ani în care nu a vrut să vorbească despre acel moment, femeia a comentat în premieră pentru CANCAN decizia partenerului său de a se călugări.

Dragoş Pâslaru a renunţat la carieră şi la familie, la începutul anilor ’90, pentru a-l sluji pe Dumnezeu. Reporterii Cancan l-au găsit într-o chilie, în creierii munţilor, şi au stat de vorbă cu el. Citiţi în ziarul CANCAN de mâine şi pe CANCAN.ro, în această seară, după ora 00.00, mărturiile tulburătoare ale foştilor soţi, despărţiţi la începutul anilor ’90 de decizia bruscă a actorului de a-şi dedica viaţa lui Dumnezeu.

Desi multi au incercat sa ajunga la chilia lui de cand actorul s-a retras din lumina reflectoarelor, doar CANCAN a reusit! Dragos Paslaru traieste in inima muntilor fara apa si curent

La 1.500 de metri altitudine, intr-o liniste absoluta din varful masivului Buila din judetul Valcea, traieste unul dintre cei mai mari actori romani. A jucat alaturi de Mircea Diaconu,Stefan Iordache sau Adrian Pintea. Putea interpreta orice rol, pentru ca avea o expresivitate a chipului ce iti ramanea fixata in minte. Dar Dragos Paslaru, caci despre el este vorba, a renuntat la toate si l-a imbratisat pe Dumnezeu. Este acum parintele Valerian si isi duce viata acolo unde doar vulturii se avanta.

Din comuna Barbatesti pana in zona schitului Patrunsa, acolo unde aveam informatii ca s-a refugiat fostul actor, mai sunt opt kilometri. Eram bucurosi ca nu mai avem mult si il descoperim pe cel al carui destin continua sa fascineze, sa inspire, sa intrige. Dar nu putea fi atat de simplu. Dupa un drum de 30 de minute, ajungem la baza muntelui si suntem intampinati de un calugar care ne spune ca fratele Valerian traieste in pustiu si vine doar sambata si duminica la manastire, pentru a tine slujba. „Dar, daca va grabiti, poate il gasiti sus. Sunteti tineri, intr-o ora ajungeti. Dupa colt o sa vedeti drumul”, ne spune el. „Pe unde o luam?”, intreaba, retoric, fotoreporterul meu, Mihai, care privea cu nedumerire cum se termina civilizatia si incepea salbaticia naturii. Singurul drum era o carare care urca pe munte. Si asa a inceput aventura in cautarea parintelui Valerian. Multi au vrut sa faca acest drum si sa il priveasca in ochi, fascinati, pe actorul care, avand totul, si-a spus „Gata!” si a ales calea credintei. Dragos Paslaru a renuntat la viata agitata a Capitalei dupa Mineriada din 1990 si s-a calugarit dupa ce a fost batut de ortaci si a stat in coma in spital. Inainte de a alege viata in sutana, el era extrem de cunoscut si apreciat. Era un actor deja afirmat, cu roluri in filme de referinta ale cinematografiei romanesti. 

Am urcat prin padure, pe un drum extrem de dificil, alunecos si pieptis, ce parea ca nu se mai termina. Dupa o ora de mers, ni se infatiseaza in toata splendoarea schitul Patrunsa, situat in parcul national Buila-Vanturarita. O pace dumnezeiasca stapaneste locurile. „A, Dragos Paslaru, actorul, pe el il cautati. Este in chilia sa, in pustie, vine doar sambata si duminica la manastire. Nu aveti cum sa ajungeti la el, este o zona foarte periculoasa si doar cativa oameni se incumeta”, ne spune calugarul bucatar. Am trecut de la emotia pe care o simteam la o dezamagire crunta. Tristi, dar nu resemnati, am coborat muntele in speranta ca a doua zi vom fi mai norocosi. 

Este 06.45, iar lumina este pe cale de a castiga lupta cu intunericul. Urcam din nou spre schit. De data aceasta avem si un ghid, un caine ciobanesc care ne deschide calea. In lumina cruda a zorilor, schitul se vede dupa copaci. Cuvintele staretului de la Patrunsa ne lovesc, insa, in moalele capului. „Parintele Valerian nu a coborat nici azi”, ne spune el si ne intreaba de unde am venit. „De la Bucuresti. Nu cred ca mai rezistam sa urcam muntele si maine”, ii spunem. „Daca il gaseati ieri pe parinte, era prea usor, nu aveati nicio satisfactie. Asa o sa fie bucuria mai mare. Va duc eu”, ne-a mai spus staretul. Timp de 30 de minute am coborat prin rape adanci, intr-o lume salbatica. Bucuria intalnirii cu parintele Valerian nu se poate reda in cuvinte. L-am gasit in creierul muntilor, intr-o chilie modesta, fara curent electric, departe de lume. La 1.500 de metri altitudine, intr-o lume a puritatii si a dragostei pentru Dumnezeu, acolo unde doar vulturii se avanta, ne-a intampinat Dragos Paslaru. Traieste intr-o cabanuta de doi metri, pe usa careia se afla steagul Romaniei si mai multe icoane, iar cel care ii tine companie este motanul Rajah. Pe prispa se afla mai multe galeti si oale. Imbracat in sutana si cu o geaca de fas, ne pofteste sa luam loc pe bancuta. Se asaza, iar imediat mai multi cintezoi se apropie la cativa centimetri de el si incep sa cante. Rar se intampla sa ajunga cineva in acel loc. „De ce-ati batut atat drum pentru mine?”, intreaba mirat calugarul. „Cine sunt eu? Un nimeni.” Dar omul care a renuntat la tot pentru a-l sluji pe Dumnezeu zambeste. Si ne invita la o cafea. 

Cel mai cunoscut rol al lui Dragos Paslaru este cel al lui Horia Sima, din filmul „Drumet in calea lupilor”. A mai jucat in „Domnisoara Christina”, „Pruncul, petrolul si ardelenii”, dar si in mai multe piese de teatru. Aplaudat la scena deschisa de nenumarate ori, Paslaru se numara printre cei mai mari actori romani. 

Sursa:cancan.ro

http://www.cancan.ro/actualitate/intern/marturiile-tulburatoare-ale-fostei-sotii-a-actorului-pustnic-vezi-cum-a-comentat-decizia-lui-dragos-paslaru-de-a-se-calugari-215480.html

http://www.cancan.ro/showbiz/showbiz-intern/desi-multi-au-incercat-sa-ajunga-la-chilia-lui-de-cand-actorul-s-a-retras-din-lumina-reflectoarelor-doar-cancan-a-reusit-dragos-paslaru-traieste-in-inima-muntilor-fara-apa-si-curent-215327.html

Scriitorul ungar Ákos Kertész cere azil în Canada

14 martie 2012 2 comentarii

Scriitorul ungar Ákos Kertész a cerut azil în Canada susținând că a fost victima unor atacuri în țară. Kertész a plecat în Canada pe data de 29 ianuarie și a cerut azil în urma reacțiilor pe care le-a provocat un articol în care critica Ungaria în contexul Holocaustului.

Autorul de 79 de ani de origine evreiască a afirmat că poporul ungar este unul genetic servil și că nu și-a asumat niciodată rolul pe care l-a jucat în Holocaust. Din cauza acestor afirmații el susține că a fost atacat și insultat pe stradă și că a suferit daune psihice și amenințări în urma cărora simte că viața îi este în pericol.
Scriitorul a afirmat că decizia de a părăsi Ungaria a fost una dificilă și că speră să se poată întoarce la un moment dat într-o țară „democratică, umană și tolerantă.”

Autor:  Andreea Chebac

Sursa: bookblog.ro

Goodbye Whitney …

12 februarie 2012 Lasă un comentariu

Whitney Houston a murit…

Dumnezeu să o ierte și să o odihnească!

Una din marile vede ale lumii, Whitney  Houston,  a plecat dintre noi. Mult, mult prea repede …

Personal am considerat-o întodeauna o mare Divă (cu majusculă).

***

Cine a fost Whitney Houston? 

Whitney Houston (n. 9 august 1963Newark, New Jersey, d. 11 februarie 2012Beverly Hills, California) a fost o cântăreață americană, actriță și producătoare de filme. Mama ei, cântăreața Cissy Houston a fost în trupa de cântăreți a lui Elvis Presley.

1998-2000 „My Love is Your Love” and „Whitney: the Greatest Hits”

După ce a petrecut mult timp la începutul și mijlocul anilor 1990 jucând în diverse filme, a scos primul album audio în 8 ani „My Love Is Your Love” în 1998. A fost înregistrat și mixat în 6 săptămâni, conținând producții ale lui Rodney Jerkins, Wyclef Jean și Missy Elliott. Albumul a debutat la poziția 13 în chartul Billboard 200. A avut un sound mai funky decât producțiile anterioare. A conținut hit-urile: „When You Believe” (SUA No.15, MAREA BRITANIE No.4), un duet cu Mariah Carey pentru Prince of Egypt soundtrack, „Heartbreak Hotel” (SUA No.2, MAREA BRITANIE No.25) cau Faith Evans și Helly Price care a primit o nominalizare pentru „Cel mai bun video R&B” la Premiile MTV VMA 1999; „It’s Not Right But It’s OK” cu care Houston a câștigat al șaselea Premiu Grammy pentru Cea Mai Bună Performanță Vocală Feminină R&B; „My Love Is Your Love” care s-a vândut în 3 milioane copii în lume și „I Learned From The Best.”

2006-2012 Întoarcerea la muzică, turul I look To You

În septembrie 2006 Whitney s-a despărțit de Bobby Brown, divorțând în octombrie. Divorțul s-a finalizat la data de 24 aprilie 2007, lui Whitney acordându-i-se custodia fiicei lor. În martie 2007, Clive Davis de la Arista Records a anunțat că Houston va începe să înregistreze un nou album. În octombrie 2007, Arista a scos pe piață o altă compilație „The Ultimate Collection” în afara SUA. În octombrie 2009 Houston a scos albumul „I Look To You”. Whitney a plecat în tuneul mondial Nothing But Love. Era primul turneu mondial după 10 ani. Totuși a avut parte de atenție media destul de negativă. Houston a anulat câteva concerte din cauza bolii. În ianuarie 2012 Houston a fost nominalizată pentru 2 Premii NAACP Image Awards. La data de 7 octombrie 2011, RCA Music Group a anunțat că va închide Arista Records și J Records, Jive Records. Material viitor cu Houston urma să fie eliberat de brand-ul RCA Records.

Albume muzicale

Filme

Premii obținute

  • 1986: Grammy Award cea mai bună interpretare feminină pentru „Saving All My Love For You“
  • 1988: Grammy Award cea mai bună interpretare feminină pentru „I Wanna Dance With Somebody“
  • 1994: Grammy Award șlagărul anului pentru „I Will Always Love You“
  • 1994: Grammy Award cea mai bună interpretare feminină pentru „I Will Always Love You“
  • 1994: Grammy Award Albumul anului pentru „The Bodyguard“
  • 2000: Grammy Award R’n’b șlagărul anului pentru „It’s Not Right But It’s Okay“
  • 2004: Women’s World Award – World Artist Award for Lifetime Achievement

A murit la data de 11 februarie 2012 la Beverly Hilton Hotel, în Beverly Hills, California din cauze necunoscute deocamdată. Poliția locală a declarat că „nu există semne evidente de intenții criminale.”

Sursa: Wikipedia

ODIHEASCĂ-SE ÎN PACE !

Goodbye Whitney … rest in peace …

Andreea Paul Vass

7 februarie 2012 Lasă un comentariu

Se pare că doamna Udrea, cea mai blondă parte a guvernului Boc nu va mai continua ca ministru. 

Noul guvern încă neinstalat își va avea și el blonda lui, o blondă frumoasă, o foarte bună economistă, Andreea Paul Vass.

Cine este Andreea Paul Vass? 

Dacă îi vizităm blogul personal putem afla câteva lucruri.

În primul rând că numele doamnei este Andreea Maria Paul (lucru pe care îl putem vedea și în C.V.-ul de mai jos)

 

dar aflăm și că blogul stă sub o zicere a bunicii sale:

 ”In viata, daca vrei sa reusesti, trebuie sa ajungi atat de priceput in ceea ce faci incat si dupa ce te fura toti, tot cel mai bun sa ramai”.

Cred că cel mai cinstit  atunci când vrei să aflii cine este cineva, trebuie să îl întrebi pe el.

Doamna Paul ne spune cine este: 

Economie, politică sport

Extrem de curioasa din fire, mi-am dorit sa fac cercetare inca din facultate. Asa se face ca lucrez de la 21 de ani intr-un Institut al Academiei Romane. Fireste, puteam castiga mult mai bine ajutandu-mi parintii sa conduca fabrica lor de mobila. Iubesc insa prea mult cifrele ca sa renunt. In spatele lor se ascund oamenii. Economia, cu doza ei mare de subiectivitate data de tensiunea dintre stiinta inteleasa ca rigoare si imprevizibilul comportament uman, mi se pare de-a dreptul fascinanta.

Cercetarea m-a invatat ca hazardul favorizeaza numai o minte pregatita. Si, dinamica fiind, am considerat firesc sa incerc sa-mi transpun in practica ideile. Prin urmare, m-am angajat consilier la Presedentie. Am prins repede gustul. Desi cu pretul unor sperieturi bune, am reusit sa atrag atentia presei si a forurilor competente asupra conspiratiei gulerelor albe in cazul insulinei. Cu mai putine emotii, am subliniat si cateva dintre problemele grave legate de asa-numita migratie a creierelor romanesti.

Functia de consilier la Parlamentul European m-a atras oarecum firesc. Voiam sa vad cum functioneaza masinaria supranationala cu sediul la Bruxelles.

Experienta castigata m-a facut sa inteleg ca „tehnocratii”, profesionistii si „specialistii” nu au de ce sa stea departe de politica si sa-i lase pe altii sa ia decizii care ne privesc pe toti. Prin urmare, am decis sa ma implic in redactarea programului de guvernare al PDL.

Sunt o persoana entuziasta. Orice fac si imi place, il fac cum trebuie: sport, matematica, economie, iar mai nou politica. Nu-mi plac excesele, dar imi place temeinicia. Si in profesie, si in viata. Cea din urma se poate dovedi totusi extrem de agresiva pe alocuri. Din fericire, ma pot refugia oricand in sport.

Muntele, de pilda, este o adevarata lectie de viata. Nu poti sa-l minti. Nu poti trisa: ai exact valoarea pe care o ai. Esti bun sau nu esti bun. Important e insa sa faci lucrurile cu placere si sa nu pretinzi ca esti altceva. Nu simt neaparat nevoia sa ma catar pe Everest. Ma pot simti la fel de bine odata ajunsa pe Dintii Morarului.

CURRICULUM VITAE

Credoul său politic este: 

Motto: In politica, greselile nu se razbuna ci se repara. P. P. Carp

Noi romanii fie avem o parere foarte buna despre noi si credem ca suntem cei mai destepti, frumosi, potenti, descurcareti oameni din lume, fie injuram cu patos tot ce ne e specific, fie negam ca am avea ceva aparte si odata ajunsi in strainatate ne rusinam sau chiar ne declinam originea. Asta inseamna ca ne lipsesc acele mituri care au facut Franta sau Marea Britanie, Cehia sau Polonia. Asta inseamna ca suntem deficitari la capitolul comunitate si solidaritate.

Printre motive gasesc esentiala actuala rasturnare a scarii valorilor. Care sunt pentru noi lucrurile cu adevarat importante? Ce intelegem noi prin autentic? Ce ne mobilizeaza?

Prin urmare, ma intreb daca n-ar trebui sa ne temperam elanul laudativ sau critic si sa-i redam bunului simt ceea ce i se cuvine. Altfel spus, sa revizitam concepte precum profesionalism, toleranta, moderatie in primul rand la nivel personal. O societate nu poate sa fie functionala daca indivizii care o alcatuiesc functioneaza anapoda.

Nu pot accepta ca profesionistii nu aduc voturi. Dimpotriva, sunt convinsa ca numai ei pot face diferenta in bine. Nu pot sa accept ca oamenii de calitate superioara stau departe de politica, pe motiv ca e foarte coroziva. Nu cred ca media e in intregime lipsita de interes pentru abordarile constructive ideatic, sobre, fara ragete sau injuraturi in barba, cochetarii ieftine sau animalice.

Cea mai grava realitate o gasesc in abdicarea de la argumentele etice pe considerentul ca ele nu aduc voturi. Invariabil, electoratul a devenit la fel de cinic si de egoist ca si clasa politica. Avem nevoie de infuzie de bun simt, eleganta, promovarea pe criterii de merit, civilitate – lucruri care se pot invata.

Ar fi tare bine sa intelegem ca „a fi bun roman” poate fi sinonim, vorba lui Plesu, cu „a fi om dintr-o bucata”, iar „mandria de a fi bun roman” poate fi sinonima cu „mandria de a face un lucru asa cum se cuvine”.

Sa presupunem insa ca se intampla o minune si devenim cu totii constienti ca numai muncind pe branci si ca numai cu seriozitate vom putea schimba lucrurile si vietile noastre in bine, intr-o economie libera. Pentru asta avem nevoie de justitie, educatie, sanatate, cultura si concurenta in fiecare domeniu. Avem nevoie de un cadru propice, simplu dar eficient, competitiv dar amiabil. Si avem nevoie de oameni care sa vrea si sa stie sa faca asa.

Găsim și niște citate preferate:


One of the penalties for refusing to participate in politics is that you end up being governed by your inferiors.

Platon

Success is the ability to go from failure to failure without losing your enthusiasm.

Winston Churchill

I like pigs. Dogs look up to us. Cats look down on us. Pigs treat us as equals. 

Winston Churchill

Now this is not the end. It is not even the beginning of the end. But it is, perhaps, the end of the beginning. 

Winston Churchill

In war, you can only be killed once, but in politics, many times. 

Winston Churchill

If you want something said, ask a man; if you want something done, ask a woman. 

Margaret Thatcher

You can fool all the people some of the time, and some of the people all the time, but you cannot fool all the people all the time. 

Abraham Lincoln

 Intrând aici, cine dorește, poate afla și ce proiecte are doamna Paul.

Și pentru că vorbim de o femeie frumoasă, și cu o femeie frumoasă trebuie neapărat văzută, iată și niște poze, un fel de minigalerie foto, aduse de pe același blog:

Categorii:Personalităţi Etichete:

Stephen Hawking: Daca extraterestrii ar decide sa ne viziteze am putea avea soarta indienilor de dupa descoperirea Americii

Daca am gasi fiinte inteligente pe alte planete am face fara indoiala cea mai mare descoperire stiintifica din istorie, insa trebuie sa fim prudenti daca vrem sa comunicam cu aceste forme de viata, fiindca am putea avea soarta crunta a bastinasilor din Americi dupa sosirea europenilor, a spus pentru BBC reputatul om de stiinta Stephen Hawking care duminica implineste 70 de ani.

„Daca am gasi forme inteligente de viata in Univers am fi in fata celei mai mari descoperiri stiintifice”, a spus Hawking, raspunzand unei intrebari venite din partea unui utilizator Twitter. „Ar fi insa riscant sa incercam sa comunicam cu o civilizatie extraterestra”, avertizeaza savantul britanic.
„Daca extraterestrii ar decide sa ne viziteze, finalitatea ar fi similara cu ce s-a intamplat cand europenii au sosit in America. Lucrurile nu s-au sfarsit bine pentru amerindieni”, spune Hawking, care face referire la efectele dezastruoase pe care sosirea europenilor la final de secol 15 le-a avut asupra populatiilor din cele doua Americi. Atunci, multe orase au fost distruse de spanioli, un numar mare de indigeni au fost ucisi, iar bolile aduse de europeni au decimat populatii lipsite de imunitate.
Spatiul cosmic poate fi nu doar sursa unui dezastru pentru rasa umana, ci trebuie sa ajunga sa reprezinte salvarea speciei umane. „Este esential sa colonizam spatiul cosmic. Cred ca pana la urma vom intemeia colonii care se pot sustine singure pe Marte si pe alte corpuri ceresti din Sistemul Solar, chiar daca probabil acest lucru nu se va intampla in urmatoarea suta de ani”, a raspuns Hawking intrebarii unui cititor din Tara Galilor.
Oamenii trebuie sa intemeieze colonii in spatiu din cauza ca in cel mult o mie de ani un dezastru poate afecta grav viata pe Terra, iar solutia este sa profitam de progresele stiintei pentru a ne extinde in lumi mai sigure.
Hawking urmeaza sa-si serbeze ziua de nastere duminica, in cadrul unui simpozion public intitulat „Starea Universului”, ce va avea loc la Centre for Theoretical Cosmology din cadrul Universitatii Cambridge.
Celebrul om de stiinta va tine o prelegere. Printre ceilalti vorbitori se numara astronomul britanic Martin Rees, laureatul Nobel Saul Perlmutter si fizicianul Kip Thorne.

Autor: Vlad Barza

Publicat: 6 ianuarie 2012

Sursa: HotNews

Badea CÂRŢAN-apostol al neamului romanesc

2 decembrie 2011 Lasă un comentariu

100 de ani de la moartea lui Badea CÂRŢAN – Un apostol al neamului românesc.

Autor: Col.(r) prof. Claudiu Aiudeanu

Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la moartea lui Badea Cârţan, pe numele său adevărat Gheorghe Cârţan. Născut în anul 1847 (1), în localitatea Cârţişoara, de la poalele Munţilor Făgăraş, el şi-a dobândit locul în memoria românilor prin faptul că a dovedit, pe deplin, existenţa în rândul ţărănimii româneşti din Transilvania  a ideii, dorinţei şi conştiinţei naţionale ce incuba necesitatea unirii  tuturor românilor într-un singur stat.
Această dorinţă  el nutrea să o cultive şi să o dezvolte în scopul realizării unirii Transilvaniei cu România. Badea Cârţan a fost aşadar un simbol al unităţii naţionale. Potrivit lui Nicolae Iorga era un „fanatic ţăran al romantismului naţional ce se privea pe sine ca pe un purtător de misiune superioară, ca un îndeplinitor de porunci ce vin mai de sus”.
Copilăria şi adolescenţa şi-a petrecut-o păstorind turma de oi a familiei sale. În această etapă din biografia sa întâlnim momentul în care Badea Cârţan conştientizează că românii din Transilvania nu ar trebui să trăiască separaţi de graniţe de cei din Regatul României. Văzuse pe soldaţii grăniceri români care păzeau graniţa în munţi, văzuse pe ciobanii români din vechea Românie, toţi aceştia vorbind româneşte ca şi el. Atunci conştientizase Badea Cârţan că Munţii Carpaţi nu trebuie să constituie o graniţă între fraţii de acelaşi neam şi limbă şi se deşteptase în sufletul lui dorinţa arzătoare de a contribui prin propriile puteri la unirea Transilvaniei cu România. A crezut în acest vis, pe care l-a transformat în misiunea vieţii lui, până la moarte. Pentru aceasta a învăţat să scrie şi să citească, cu ajutorul prietenului şi tovarăşului său de ciobănie Ion Cotigă, iar în anii în care s-a aflat cu turmele sale de oi în Bărăgan a început să citească, între altele, istoria românilor. Acum citeşte despre luptele purtate de ţările române cu turcii, în timpul marilor domnitori români, despre prima unire a ţărilor române înfăptuită de Mihai Viteazul, despre Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu şi cea de la 1848-1849.  Aceste lecturi i-au cultivat şi îmbogăţit înţelegerea asupra trecutului istoric al românilor şi al latinităţii acestora. Izbucnirea Războiului de independenţă în anul 1877 a constituit momentul când Badea Cârţan, consecvent ideilor şi principiilor pe care şi le însuşise, ce i-au fundamentat pentru totodeauna crezul naţional, a considerat necesar să se înroleze voluntar în armata română pentru a contrubui în mod direct, chiar cu preţul vieţii, la dobândirea independenţei de stat a României.
Începând cu anul 1881, în viaţa lui Badea Cârţan începe o nouă etapă, când el va deveni cunoscut de către românii de pretutindeni şi va fi apreciat şi elogiat atât în Regatul României, în Transilvania cât şi în străinătate ca un militant-luptător pentru unirea tuturor românilor într-o singură ţară. Primul drum pe care îl face pe jos la Viena, îi oferă şansa să cumpere „Hronica românilor şi a mai multor neamuri” scrisă de Gheorghe Şincai, unul dintre iluminiştii şi corifeii Şcolii Ardelene din secolul al XVIII-lea. Lectura acestei cărţi a avut pentru Badea Cârţan un impact revelator. Era istoria strămoşilor săi pe care instictiv îi simţise deşi nu-i cunoştea suficient cu toate că citise multe cărţi dar, din istoria lui Şincai el aflase toate marile evenimente ale istoriei românilor (2). Concluzia la care a ajuns Badea Cârţan, după citirea acestei cărţi, a fost elocventă în ceea ce a însemnat activitatea sa viitoare : „ Cartea asta sfântă trebuie să fie cunoscută de tot românul, ca să ştie tot natul că poporul românesc se trage de la Roma”(3).  De aici a rezultat convingerea sa fermă că fiecare român din Transilvania era necesar să deţină şi să citească o carte în limba română, de aici a izvorât neîtrerupta şi apriga sa activitate, până la moarte, de a răspândi cărţi româneşti şi de a le arăta românilor transilvăneni adevărata lor istorie şi origine latină. Toate acestea au făcut din Badea Cârţan „un om plin de acţiune şi de o perseverenţă rară în idealul său de luminare a ţărănimii prin răspândirea cărţilor”(4).
Pentru o bună înţelegere a greutăţilor, pericolelor şi riscurilor de tot felul la care s-a expus Badea Cârţan pentru a-şi duce la bun sfârşit misiunea, este necesar să avem în vedere contextul politic existent la acea  vreme în Transilvania. Era perioada dualismului austro-ungar (1867 – 1918), când politica de maghiarizare forţată a românilor transilvăneni devenise o „doctrină de stat”şi s-a manifestat împotriva acestora cu o violenţă barbară!!! Pentru realizarea acestui deziderat – al dispariţiei cu orice preţ al românilor ca naţiune şi ca limbă – ungurii, maghiarii şi secuii au dat legi cu un caracter primitiv şi retrograd  utilizând o varietate de mijloace punitive: 1868,  „Legea naţionalităţilor”, prin care în Ungaria era recunoscută o singură naţiune, cea maghiară; 1879, „Legea Trefort”, care prevedea obligativitatea predării în limba maghiară în toate şcolile; 1897, „Legea numirii de localităţi”, prevedea ca toate denumirile localităţilor locuite de nemaghiari să fie maghiarizate şi înregistrate în actele oficiale numai în limba maghiară; 1907, „Legea Apponyi”, prevedea desfiinţarea şcolilor confesionale româneşti, etc. La acestea s-au adăugat maghiarizarea forţată a numelor de persoane, colonizarea elementelor maghiare în zone locuite de români, reprimarea brutală a tuturor manifestărilor naţionale româneşti, cum au fost mişcarea Pronunciamentului de la Blaj, înfiinţarea Partidului Naţional Român din Ardeal,  Mişcarea Memorandistă, etc. În aceste condiţii, în care românii transilvăneni erau supuşi deznaţionalizării, Badea Cârţan reuşeşte să aducă din România în Transilvania, pe cărările ascunse ale Munţilor Făgăraş şi Bucegi, cca. 100 000 de cărţi, reviste şi ziare româneşti pe care le distribuie ţăranilor şi oamenilor simpli, învăţătorilor şi preoţilor români. „Timp de peste 30 de ani a trecut Munţii Carpaţi urcând şi coborând cu desagii mari şi grei încărcaţi de cărţi româneşti, adunate din vechea Românie. Ţinând seama că în epoca amintită cartea nu era la îndemâna oricui, oricine îşi poate da seama de munca uriaşă pe care a trebuit s-o depună acest ţăran entuziast şi modest, spre a le răspândi în satele ardelene…”(5). S-a spus pe bună dreptate că pe unde mergea Badea Cârţan se crea o stare de optimism naţional românesc, de speranţă şi încredere nemărginită într-o apropiată eliberare naţională (6). În timpul primului său drum la Bucureşti, el îl cunoaşte pe istoricul V.A.Urechia, pe atunci preşedintele Ligii Culturale, care, fascinat de inteligenţa şi credinţa profundă a acestuia în unirea tuturor românilor într-un singur stat, îl prezintă unor numeroase personalităţi culturale şi ştiinţifice româneşti, ziarişti şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe. Cu această ocazie, citind fragmente din istoria Romei („Ab urbe condida” – „De la fondarea Romei”) a lui Titus Livius pe care i-a recomandat-­o profesorul Urechia, se pare că Badea Cârţan s-a decis să facă prima sa călătorie la Roma. Intenţia sa era precisă, să se convingă despre latinitatea românilor şi să vadă Columna lui Traian despre care auzise şi citise de atâtea ori. Referindu-se la hotărârea de a face această primă călătorie la Roma (a efectuat trei drumuri la Roma), Badea Cârţan spunea în ziarul „Poporul Românesc” că: „Într-o bună dimineaţă, în anul …96, ce-mi trăzneşte p-în cap, zic : mă Cârţane, tu trebuie să te duci drept la Roma, să vezi cu ochii cine a fost moş-to şi strămoş-to. Şi dusu-m-am! Douăzeci de zile-n cap am mers pîn la Viena şi de aici alte douăzeci şi trei pîn la Roma”(7). Prima sa vizită la Roma îl face pe Badea Cârţan să fie cunoscut în străinătate. Cu sprijinul Legaţiei României din Italia, Badea Cârţan a cunoscut mari personalităţi, oameni politici, ziarişti,etc. A fost primit în audienţă de primarul Romei, la Vatican de cardinalul Rampolla, de numeroşi membri ai guvernului italian şi chiar de regele Umberto I, de la care a primit cadouri în cărţi şi o fotografie de doi metri a Columnei lui Traian. A vizitat Senatul, Forumul roman, Muzeul Vaticanului, Parlamentul italian. Peste tot, Badea Cârţan a impresionat în mod admirabil stârnind simpatie, interes şi admiraţie faţă de el şi români în general. Nu în ultimul rând, patriotismul său exprimat prin convingerea fermă  că românii din Transilvania se vor unii cu cei din vechea Românie într-un singur stat, argumentaţiile sale, din timpul discuţiilor pe care le-a avut cu numeroase personalităţi italiene, simple dar pline de profunzime şi de adevăr istoric, au generat un real curent de susţinere al cauzei românilor ardeleni, în lupta acestora pentru eliberare şi unitate naţională. În dorinţa sa de cunoaştere, Badea Cârţan călătoreşte în numeroase alte ţări: Franţa, Germania, Austria, Elveţia, Turcia, până la locurile sfinte de la Ierusalim.  Nicăieri, însă, nu s-a simţit mai bine ca în Italia despre a cărei capitală spunea „Roma e mama noastră”. Un lucru semnificativ s-a produs pentru Badea Cârţan în timpul celei de a treia călătorii la Roma, în timpul desfăşurării Congresului Orientaliştilor (1899). Prezent la şedinţele congresului Badea Cârţan a avut mulţumirea sufletească, pe deplin meritată, să vadă cum istoricii români au desfiinţat fără drept de apel „teza” istoricilor unguri care contestau latinitatea poporului român şi a limbii române. Argumentaţia documentată ştiinţific a delegaţiei române privind caracterul latin al genezei  limbii şi poporului  român şi a continuităţii acestuia după retragerea aureliană au reconfirmat, o dată în plus, pentru Badea Cârţan, fundamentul latin al neamului său. Delegaţii la congres i-au acordat lui Badea Cârţan marea cinste de a depune o coroană din bronz la Columna lui Traian.
Activitatea entuziastă pe care Badea Cârţan a desfăşurat-o în slujba emancipării culturale şi naţionale a românilor din Transilvania  pentru realizarea idealului naţional al acestora de unire cu România i-au atras consideraţia, prietenia, încurajarea şi sprijinul unor mari personalităţi ale vremii. Între acestea s-au numărat: Take Ionescu, Duiliu Zamfirescu, Barbu Delavrancea, Alexandru Vlahuţă, Spiru Haret, Nicolae Titulescu, Petre Antonescu (marele arhitect,) Nicolae Iorga, I.L. Cragiale, George Coşbuc, Grigore Tocilescu, B. P. Haşdeu, C. Istrati, ş.a. El a ajutat mult activitatea unor societăţi culturale româneşti cum au fost ASTRA şi Liga Culturală Română, pe lângă răspândirea cărţilor acestora, prin realizarea unei punţi de legătură între acestea şi marea masă a românilor simpli transilvăneni.
În toată perioada sa de cărăuşie a cărţilor din România în Transilvania, Badea Cârţan a fost supus unei suprevegheri stricte poliţieneşti din partea autorităţilor Ungariei dualiste. A fost, de nenumărate ori, bătut, maltratat, judecat şi arestat pentru „vina” că se încăpăţâna să se considere român într-o Ungarie care nu recunoştea legal decât o singură naţiune, cea maghiară! A suferit condamnări pentru că aducea cărţi româneşti pentru românii ardeleni, pentru că a fost la Roma şi Paris unde a militat pentru unirea Transilvaniei cu România. De multe ori cărţile pe care le trecea cu atâta trudă peste munţi i-au fost confiscate şi distruse aşa cum s-a întâmplat în iunie 1907, la Braşov, când 76621 de cărţi româneşti au fost arse de poliţia ungară !
Badea Cârţan încetează din viaţă la 7 august 1911, după ultimul său drum pe care l-a făcut peste munţi în România, fără a putea să-şi vadă împlinit visul lui cel mai scump – unirea Transilvaniei cu România. Dar, pe monumentul său mortuar, din cimitirul de la Sinaia, este scris foarte sugestiv „G. Badea  Cârţan doarme, visând întregirea neamului său – 1911”
Prin tot ceea ce a făcut în viaţa sa, Badea Cârţan a rămas în conştiinţa românilor ca un apostol şi un simbol al luptei naţionale a românilor din Transilvania pentru desăvârşirea unităţii naţionale româneşti.

Sursa:   Cronici din Gerulia

Categorii:Istorie, Personalităţi Etichete:

Andrei Pleşu: Iubire şi idolatrie

2 decembrie 2011 3 comentarii

“Primesc de la un cititor pe nume Valentin Stângă următoarea întrebare: „Cum disting ca spectator (dar şi ca trăitor, când e  cazul)  între iubire şi idolatrie? Ce anume îl separă pe omul îndrăgostit de omul idolatru?“.

Domnul Stângă gândeşte viguros şi scrie excelent. Îi mulţumesc pentru dificila întrebare şi sunt flatat că mă crede apt să lămuresc lucrurile. Nu sunt. În viteza unui simplu editorial pot încerca doar să mai fac câţiva paşi pe drumul analizei infinite inaugurate de el.

Mi se pare esenţial să observăm că între îndrăgostit şi „obiectul“ iubirii sale avem de-a face cu o specie de continuitate. Cei doi sunt în acelaşi plan: planul comunicării împărtăşite, al unei emotivităţi omogene, al unui afect în permanentă mişcare de la unul la altul. Iubirea se exprimă, adesea, ca indistincţie. Treci neîncetat în celălalt şi celălalt trece neîncetat în tine. E vorba, cu alte cuvinte, de un ritual al participării. Al participării reciproce. Te regăseşti, clipă de clipă, în cel care se regăseşte în tine. Duci apropierea până la identificare. Transformi diferenţa în complementaritate şi stricta cunoaştere în recunoaştere.

Idolatria stabileşte între idolatru şi idol un cu totul alt raport. Nu unul de continuitate, ci unul de ruptură. Idolul e o expresie a distanţei. E necontenit deasupra şi departe. Idolatrul îl priveşte cu o extatică teroare şi adoptă spontan un ritual al obedienţei.

În vreme ce partenerii unui act de iubire coexistă în acelaşi teritoriu, sau îşi construiesc un teritoriu al lor, idolul şi idolatrul nu trăiesc în aceeaşi lume. Cel dintâi e un conglomerat de putere, cel de-al doilea – un conglomerat de dependenţă. Idolatrul nu speră şi nu îndrăzneşte să urce la nivelul idolului său. La fel, idolul nu-şi pune problema să coboare la nivelul celui care îi oficiază cultul. Idolul nu se întrupează. Nu stă la masă cu vameşii şi cu păcătoşii, nu se lasă ucis de netrebnicii lumii. E suveran,rece, invulnerabil.

Într-un cuplu de îndrăgostiţi, nu există, în mod normal, relaţii de subordonare. Când unul dintre parteneri devine dominator, când apare ideea unei ierarhii a calităţilor, cuplul e în pericol. Iubirea impune amândurora un comportament slujitor. Fiecare se dedică celuilalt, fiecare se simte bine să fie în serviciul partenerului.

Idolatria e, dimpotrivă, slujire unilaterală. Idolul nu spală niciodată picioarele idolatrului. Faimoasa iubire curtenească nu era scutită de un anumit halou de idolatrie, cu pasiunea ei pentru „madonizarea“ femeii, cu echivalareaconstantăa îndrăgostirii cu „vasalitatea“. Rezultatul era un soi de destrupare trăită trupeşte.

Dar îndrăznesc, domnule Stângă, să suspectez niţeluş de idolatrie şi imaginea dvs. despre „femeia iubită“: „mântuită de accesoriu, de penumbre incomode“.

Nu ne putem îndrăgosti de statui. De esenţe. De lumini incoruptibile.

Idolatria, cum ştim, înseamnă şi a lua un lucru drept altceva decât este. Faţă de idolatrie, iubirea e un miracol de realism: ea celebrează fiinţe vii, nu fantasme.

Diferenţa dintre omul îndrăgostit şi omul idolatru? E totuna cu diferenţa dintre dialog şi poruncă. Dintre entuziasm şi frică.

Mă opresc deocamdată aici. Pentru continuare, vă dau întâlnire peste 20-30 de ani.”

Sursa: Blog de veghe – blogul Nicoletei Savin

%d blogeri au apreciat: