Arhiva

Archive for the ‘Presă’ Category

PSD, Antena 3 – MARKETING POLITIC

În timp ce lucrează temeinic la suspendarea lui Klaus Iohannis, Președintele României, divizia Propagandă a Partidului Social Democrat împreună cu Antena 3 au început o campanie prin care dorește să arate că este alături de popor.

Astfel, personalități ale PSD și Antena 3 își vor pune poza pe diferite produse de primă necesitate.

Astfel:

– Gabriela Firea va garanta apa sfințită

– Liviu Pop va garanta pentru hârtie igienică

– Mircea Badea va garanta pentru pamperși

– Codrin Ștefănescu va garanta pentru tampoane absorbante

– Irina Tănase, țiitoarea lui Liviu Dragnea va garanta pentru Viagra

Vom reveni îndată ce alte vedete vor ajunge să promoveze alte produse.

La nivel de zvon se spune că și alte personalități ale PSD și Antena 3 ar urma să promoveze produse de primă necesitate.

– Viorica Dăncilă – un  mop pentru spălat pardoseala,

– Carmen Dan – o cremă pentru hemoroizi, 

– Lia Olguța Vasilescu – baterii pentru aparat de masaj intern (vibrator),

– Mihai Gâdea – o pompă pentru desfundat toaleta,

– Alessandra Stoicescu – o piatră ponce pebtru ras călcâiele,

– Ana Birchall – o soluție pentru lustruit bastoanele ci cozile de mătură

 

Gabriela Firea va garanta apa sfințită

Liviu Pop va garanta pentru hârtie igienică

Mircea Badea va garanta pentru pamperși

Codrin Ștefănescu va garanta pentru tampoane absorbante

Irina Tănase, țiitoarea lui Liviu Dragnea va garanta pentru Viagra

IOANA ENE DOGIOIU: ” Cum e posibil ca un președinte votat de milioane de oameni să accepte să devina subordonatul de facto al unui ministru numit și la rândul său subordonat politic?”

Klaus Iohannis s-a intors la Grivco. Pretul tradarii

Cu semnatura pe decretul de revocare a procurorului sef DNA, mandatul presedintelui Klaus Iohannis s-a sfarsit. Mai mult, Klaus Iohannis a distrus functia de presedinte al Romaniei si, ascuns in fustele purtatoarei de cuvant, a predat statul roman Mafiei.

Ioana Ene Dogioiu

De ce afirm toate acestea:

Putea presedintele sa refuze revocarea procurorului sef DNA dupa decizia CCR? Eu cred ca da, avand in vedere ca este vorba despre o decizie profund neconstitutionala care incalca angajamentele asumate de Romania la intrarea in UE, referitoare la independenta procurorilor, angajament la a caror respectare presedintele este obligat, de chiar Constitutia Romaniei, sa vegheze.

Chiar presedintele Comisiei de la Venetia a aratat in raspunsul adresat recent CCR ca deciziile Curtii sunt obligatorii, dar si ele trebuie sa respecte Constitutia si principiile ei.

Dar sa zicem, totusi, ca presedintele nu putea refuza revocarea, dupa cum spun aparatorii sai. Ar fi avut la dispozitie o multime de solutii de joc inteligent cu care sa castige timp real, activ:

– sa revoce judecatorul neconstitutional Lazaroiu si sa desemneze un alt judecator, pentru a respecta desigur Decizia CCR 136/2018;
– sa ceara explicarea Deciziei privind revocarea, conform Codului de Procedura Civila si in functie de raspuns sa convoace un referendum in care poporul sa se pronunte in privinta viitorului Justitiei;
– sa ceara respectarea celorlalte decizii ale CCR nerespectate, cel putin 3 la numar.

Si in ultima instanta putea sa si semneze decretul de revocare, dar cu data ulterioara de intrare in vigoare, de exemplu, 14.05.2019.

De ce ar fi fost ele importante? Nu pentru dna Kovesi. Ea, ca persoana, era mai putin importanta in ecuatia aceasta. Era de o importanta capitala sa faca asta pentru sistemul judiciar. Pentru a le arata magistratilor ca au in el un partener, un aparator ferm, ca pot conta pe el.

Este exact motivul pentru care dna Kovesi nu avea dreptul sa demisioneze. Ca sa pastreze modelul luptei pana la capat.

Si daca tot nu a avut puterea luptei, daca tot nu a reusit sa se fofileze in spatele demisiei dnei Kovesi, putea macar ca modalitatea de revocare sa fie una cu mesaj puternic pentru sistemul judiciar si pentru sustinatorii Justitiei. Adica sa fi iesit in fata poporului, sa isi explice decizia, sa vobeasca despre rolul si rezultatele DNA, despre lupta anticoruptie.

Nu putea gasi o modalitate mai lamentabila, mai nebarbateasca decat sa isi trimita purtatoarea de cuvant sa faca anuntul. El, titularul celor 6 milioane de voturi, mandat covarsitor dat pentru lupta, nu pentru abandon, avea obligatia sa se explice, sa isi asume.

Iata spre exemplu cum a inteles ambasadorul Canadei, un strain, sa comenteze revocarea dnei Kovesi: „Vesti descurajante vin odata cu demiterea fortata a procurorului-sef al DNA, Laura Kovesi. Ea a servit Romania cu dedicare de neegalat si va continua sa faca acest lucru ca procuror, din afara DNA. Lupta impotriva coruptiei, pe fundatiile pe care a fost construita, va continua”.

Presedintele a trimis purtatoarul de cuvant de parca anunta agenda zilei.

Si am suspiciunea ca nici macar nu a fost vorba doar despre lasitate, cu atat mai putin despre rusine. Era la Sibiu si nu se facea sa-si strice bunatate de program. Faptul ca dl Tariceanu a plecat inca din weekend in concediu arata ca stia deja de revocare, presedintele anuntase ca se executa.

Dupa ce de zile intregi nu se vorbeste decat despre suspendare si, mai ales, despre confiscarea banilor incasati din chiriile pe casele pierdute, dl Iohannis pare sa fi cedat la santaj, ceea ce un presedinte adevarat nu face. Iar cedarea nu inseamna doar revocarea unui procuror. E cu mult mai mult.

Pe de-o parte, dl Iohannis confirma ca Presedintia, aceea pe care ar trebui sa o apere cu orice pret, a mai pierdut in mandatul sau o prerogativa. Cum e posibil ca un presedinte votat de milioane de oameni sa accepte sa devina subordonatul de facto al unui ministru numit si la randul sau subordonat politic?

Pe de alta parte, mesajul catre sistem e clar: faceti ce vreti, luptati cat vreti, dar pe mine nu contati. Eu sunt cu casele, cu vacantele, cu privilegiile acum si dupa mandat, cu Tenerife si Miami, cu dna Carmen, cea atenta cu averea familiei.

Lumea asteapta ca in aceste doua luni de interimat la DNA sa curga dosarele, iar procurorii sa dea navala la inscriere pentru sefia institutiei. De ce, cand fiecare procuror a inteles clar de la chiar presedintele Romaniei ca este la mana ministrului politic al Justitiei?

Dragnea vorbeste din nou despre suspendarea presedintelui, chiar daca a executat ce i s-a cerut.

Din punctul meu de vedere, nu cred ca mai conteaza. Klaus Iohannis e inutil cat timp in functie este la fel ca suspendat. Iar situatia aceasta este rezultatul unui lung sir de cedari in care a abandonat institutie dupa institutie a statului.

Va propun un sumar bilant: a primit Dragnea premierul dorit? L-a primit! A primit PSD sefia SIE? A primit-o! Va primi DIICOT? Cat de curand! Kovesi e revocata? Este. Judecatorul neconstitutonal Lazaroiu a ramas? A ramas, in schimb presedintele si-a sacrificat consiliera, alt semnal ca nimeni nu trebuie sa conteze pe el. Si asta doar de la inceputul anului.

De ce nu a sesizat presedintele Comisia de la Venetia inca din toamna trecuta, astfel incat raportul sa fi fost adoptat in timp util? De ce nu a sesizat deja Comisia de la Venetia pe Codurile Penale? De ce nu a convocat referendum pe Justitie?

Urmeaza succesiunea de la DNA. Nu am nicio asteptare de la Klaus Iohannis. Pe de-o parte, pentru ca presedintele nu lupta, ci executa, pe de alta parte, pentru ca a doua prounere a ministrului Justitiei oricum e obligatorie.

Si nu ma indoiesc ca, dupa ce l-au pus acum in genunchi, cu suspendarea, cu casele, cu banii, PSD-ALDE va continua sa-l tina in genunchi pe Klaus Iohannis pentru tot ce vor vrea ei. Asaltul e generalizat, vizeaza Curtea de Conturi, SRI si SPP, e foarte probabil sa urmeze si procurorul general, ca doar tot e ministrul Justitiei jupan absolut.

Daca cumva a plecat de acolo, Klaus Iohannis s-a intors la Grivco. De dragul functiei, de dragul banilor si al privilegiilor pentru care a tradat 6 milioane de voturi.

Autor:  Ioana Ene Dogioiu

Sursa: ziare.com

Melania Cincea: ”Liviu Dragnea pare că nu mai are control asupra propriei sale situații judiciare.”

În contextul în care tocmai s-a anunțat achitarea lui Sebastian Ghiță în unul din dosare ca un fel de încubunare a achitărilor în serie a megapenalilor, pe 10 Iunie a apărut un articol semnat de Melania Cincea care vorbește despre faptul că Liviu Dragnea, deja condamnat cu suspendare în dosarul ”Referendumul”, nu ”… nu mai are control asupra propriei sale situații judiciare.”

Niciodată nu mi-am permis să contest cele afirmate de frumoasa jurnalistă bănățeancă, ori să îi pun la îndoială raționamentul (ce îmi pare de o logică fără fisură), îmi exprim totuși uimirea. Faptul că am văzut cun până și CCR a devenit un fel de anexă a PSD, cum dosarele care au fost prea flagrante pentru a fi închise prin achitare, au fost date la refăcut (vezi cazul Olgușei Vasilescu). 

Dezolarea lui Liviu Dragnea

Liviu Dragnea pare că nu mai are control asupra propriei sale situații judiciare. Are deja o condamnare cu suspendare și este în așteptarea celei de a doua sentințe, de care depinde libertatea sa pe următorii ani. Și atunci a fost nevoie de o demonstrație de forță, de putere, de o dovadă că are lucrurile sub control. Dar demonstrațiile acestea nu au întotdeauna finalul pe care se mizează…

Liviu Dragnea pare să simtă că nu mai are control deplin asupra situației. Și nu e vorba despre cea din partid. Acolo, încă o are. Cel puțin, acest lucru i s-a dovedit la Congresul extraordinar al PSD din martie, organizat, oficial, pentru votarea eșalonului doi din partid, dar de fapt, pentru reconfirmarea propriei sale puteri în partid. „Vreți să mai fiu în continuare președintele vostru?”, a întrebat Liviu Dragnea, la finalul unui discurs pe care l-a ținut în fața a 4000 de membri de partid aduși la Sala Palatului, din toată țara. „Daaaaa!”, a strigat mulțimea la unison. Apoi, marea de oameni, magnetizată, s-a ridicat  în picioare, aplaudându-l frenetic. Și consfințindu-i astfel controlul în partid – a rămas președintele PSD și, în plus, cu un eșalon doi obedient –, dar și în Parlament, și în Guvern, unde deține controlul, prin oamenii săi devotați.

Liviu Dragnea pare, însă, că nu mai are control asupra propriei sale situații judiciare. Are deja o condamnare cu suspendare și este în așteptarea celei de a doua sentințe, de care depinde libertatea sa pe următorii ani. Și atunci a fost nevoie de o demonstrație de forță, de putere, de o dovadă că are lucrurile sub control, că e în postura celui care generează războaie, punându-i pe alții în poziție defensivă. Demonstrațiile acestea nu au întotdeauna finalul pe care se mizează.

Într-o zi de septembrie a anului 2014, PSD arăta poporului un Victor Ponta ovaționat de aproape 70.000 de oameni, pe Arena Națională, într-o acțiune grandioasă care îi era dedicată. O acțiune ce marca lansarea candidaturii sale pentru Președinție și, totodată, aniversarea acestuia. O acțiune faraonică al cătrei cost a fost estimat la două milioane de euro. Era vremea în care baronimea îi închina şi recita ode, fiind văzut ca o “galaxie română în devenire”. Visul frumos s-a terminat trei luni mai târziu, în decembrie 2014, printr-o înfrângere în fața lui Klaus Iohannis.

Într-o seară de iunie 2018, trebuia să vedem un Liviu Dragnea ovaționat de sute de mii de oameni. La un miting împotriva abuzurilor „statului paralel”, a căror victimă – dacă nu li s-a spus direct, li s-a inoculat – este șeful lor. De fapt, un protest împotriva Justiției și serviciilor de informații, pe care acesta și acolitul său din coaliția de guvernare, Călin Popescu Tăriceanu, nu le controlează. S-a apelat acum la aceeași mantră pe care liderii PSD o folosiseră și în Rezoluția din noiembrie 2017, care a fost doar o încercare de manipulare în masă. Al cărei efect scontat pare să fi fost, pe de o parte, o tentativă de victimizare, de martirizare a lui Liviu Dragnea, iar pe de alta, de scuză faţă de rateurile pe care Puterea le dădea în actul de guvernare, faţă de incapacitatea acesteia de a pune în practică toate promisiunile făcute în campania electorală. Şi, cum se ştie că cea mai eficientă manipulare este aceea în care adevărul e amestecat cu minciuna, staff-ul PSD a luat bucăţele de adevăr (adică, indicii privind existenţa unor reţele informale ce funcţionează în interiorul unor instituţii ale statului, unele, în numele interesului naţional, despre care s-a tot vorbit în spaţiul public) şi a brodat minciuni în jurul lor, aşa ajungând la falsa concluzie că “statul paralel” boicotează puterea politică, legitim constituită prin alegeri. Asta, deşi nu este probată existenţa vreunei astfel de entităţi abstracte care să funcţioneze dincolo de instituţii ale statului, a unei instituţii a statului angrenată în ansamblul ei în astfel de acţiuni. Tema a fost reluată acum. S-a dovedit, însă, că nu stârnește prea mult interes nici în rândul membrilor PSD – cei mai mulți dintre ei, probabil, nu ar fi putut nici defini „statul paralel”, în timp ce altora nu le era clar nici de ce sunt în piață –, așa că numărul aplaudacilor la ordin nu a fost cel scontat. Cu câteva zile înainte de miting, secretarul general adjunct al PSD, Codrin Ştefănescu, anunța o prezență între 400.000 şi 600.000 de oameni. În cererea de autorizare pentru miting, anunța Gabriela Firea, numărul estimat scăzuse la 220.000 – 250.000 de persoane. În piață, însă, au ajuns sub 150.000 de oameni, din  cei aproape 550.000 de membri, câți avea PSD în toamna anului trecut. La o acțiune care pe cei mai mulți nu îi interesa, la care au venit obligați. Se vedea pe fețele lor, din atitudinea lor: nu au rezonat cu mesajele liderilor lor de la tribună, nu au cântat imnul național, cum se stabilise, de lanternele care le-au fost cerute de la centru și care trebuiau aprinse la finalul protrestului și-au adus aminte doar câțiva, iar la ora 22 fix s-au grăbit să părăsească piața, lăsându-și de izbeliște liderul, înconjurat de protestatari #rezist, care l-au apostrofat pentru munții de gunoaie lăsați în urma protestatarilor PSD. Un Liviu Dragnea ieșind din scenă palid, obosit și dezolat.

Nu salvase aparențele nici baia de mulțime de la începutul protestului pe care, în drum spre tribună, Liviu Dragnea o făcuse, strângând mâini și zâmbind forțat, în timp ce în fundal se auzeau ovații și acordurile Odei bucuriei. Momentul mi-a amintit de o secvență de la congresul PSD din 2013, când Adrian Năstase fusese întâmpinat ca o figură mesianică. În timp ce din difuzoare răsuna, și atunci, Oda bucuriei, sala s-a ridicat în picioare şi l-a aplaudat frenetic. Se întâmpla la scurt timp după eliberarea lui din penitenciar, în urma primei condamnări, și cu puțin timp înainte de pronunțarea sentinței în a doilea dosar. O situație asemănătoare cu cea în care se află dl Dragnea, acum: cu o condamnare, cu suspendare, și în așteptarea sentinței definitive într-un al doilea dosar penal. Sentință de care poate depinde libertatea sa pe următorii ani și care i-ar putea rezerva ieșirea definitivă din scenă, asemenea lui Adrian Năstase.

Sursa: putereaacincea.ro

Articol publicat și în: Revista 22.

Melania Cincea: ” … nu mai cred că va fi făcută dreptate pe de-a-ntregul nici în Dosarul Revoluţiei, nici în cel al Mineriadei.”

Punând mâna și pe CCR, PSD i-a pus lui Dragnea la picioare întreaga putere în România. Modul în care PSD și anexa lui CCR sună a dracului de tare a dictatură …CCR, abuz, PSD.

Ne înving?

Nu folosesc verbul „a învinge” la timpul trecut şi nici nu-l aşez într-o construcţie afirmativă, pentru că îmi impun să-mi păstrez un licăr de speranţă că mă înşel, totuşi, şi că fac afirmaţia doar pe fondul dezamăgirii.​

În momentul de faţă, însă, nu mai cred că va fi făcută dreptate pe de-a-ntregul nici în Dosarul Revoluţiei, nici în cel al Mineriadei. Ambele sunt încă, la trei ani de la redeschidere, departe de final. Iar în anii care au trecut de la comiterea faptelor, aproape 30, au fost, probabil, distruse probe şi au dispărut, biologic, şi martori, şi călăi. Şi până vor ajunge dosarele la final, după cine ştie câţi alţi ani, e posibil să mai dispară şi alţii. Şi ca şi când nu ar fi fost îndeajuns faptul că victimelor nu li s-a făcut dreptate, mai suntem şi sfidaţi de către exponenţii regimului vinovat de aceste crime.

PSD s-a străduit să-l numească, zilele acestea, la conducerea Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe Cazimir Ionescu, trimis în judecată în Dosarul Mineriadei, pentru crime împotriva umanității, alături de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu şi Miron Cozma. Calculele pentru numirea lui la vârful CNSAS par să fi fost simple. Şi parşive. În calitate de preşedinte, acesta punea sau nu semnătura pe documente ce urmau să fie trimise la Parchetul General, în Dosarul Revoluţiei – adică, putea să blocheze probe care urmau să ajungă la procurori –, dosar în care, zilele trecute, a fost începută urmărirea penală pe numele lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi al lui Petre Roman – de ce doar a celor trei nu e clar. Cazimir Ionescu părea, deci, omul potrivit la locul potrivit. Nu a fost să fie, însă, împotriva lui coalizându-se, la vot, reprezentanţii PNL şi ai USR, ceea ce l-a adus la conducerea CNSAS, la propunerea Guvernului Dăncilă, pe Constantin Buchet. Acesta a mai fost membru al Colegiului, la începutul anilor 2000, din partea partidului lui Corneliu Vadim Tudor, în 2005 fiind nevoit să demisioneze în urma unui scandal public generat de minciuni la care a recurs în apărarea lui Vadim Tudor. Omul, însă, promite devotament faţă de cei care l-au numit. E suficient să ne amintim de o declaraţie de a sa, din urmă cu 15 ani: „Am căutat ca abordările, poziţiile mele să fie sincrone cu ideologia politică a PRM, în aceste chestiuni legate de istoria contemporană a României”. Deci, sincrone nu cu legea, nu cu ideea de a face lumină, ci cu politica stăpânului, cu  „ideologia politică a PRM”.

Tot zilele acestea, la Institutul Revoluţiei a fost numit un apropiat al lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, inculpat în Dosarul Mineriadei şi pus sub acuzare în Dosarul Revoluţiei, fiind unul dintre membrii completului de judecată care, în ziua de Crăciun a anului 1989, i-a condamnat la moarte pe Elena şi Nicolae Ceauşescu, în urma unui simulacru de proces de trei zile. La Institutul Revoluţiei, Voican Voiculescu i-a luat locul lui Claudiu Iordache – unul dintre liderii Revoluţiei de la Timişoara, al cărui mandat urma să expire anul viitor – „după o acţiune în forţă” a grupării Cazimir Ionescu, Gelu Voican Voiculescu, Emil Cutean şi Răzvan Teodorescu, cu toţii apropiaţi de PSD, scrie Adevărul. „Să ne lase funcţia de director liberă, să ne putem vedea de treabă”, a cerut Cazimir Ionescu, potrivit aceluiaşi ziar.

Să mai amintim, ca informaţii de fundal, strădania unora de a mistificare a adevărului istoric – şi nu doar prin istorici de casă ai fostului regim –, de încercare perfidă de punere a Securităţii într-un tablou mai luminos. Aici se încadrează odele ridicate (şi) post-mortem, pe unele canale media, ultimului şef al Securităţii comuniste, generalul Iulian Vlad. Odată cu ele ni se transmitea că Securitatea (cel puţin a ultimilor ani din regimul comunist) nu a fost opresivă, atâta timp cât a fost condusă de un om “solar”, “un om deasupra timpurilor”, “făcător de istorie, “iluminat” etc. etc., aşa cum l-a caracterizat, graseind, o jună jurnalistă pe Iulian Vlad. Tot aici se încadrează lansările de carte ale unor exponenţi ai Securităţii, făcute sub cupola Academiei Române.  Sau emisiunile în care foşti capi ai Securităţii sunt prezentaţi în culori pastelate. Recent, Radio România Cultural, vorbea despre generalul de securitate Aurel Rogojan și despre fostul director al Securităţii, generalul Iulian Vlad, ca despre „repere spirituale” ale României. În ziua Buneivestiri, în cadrul emisiunii omonime, postul public de radio a difuzat un interviu cu Aurel Rogojan și fragmente dintr-un interviu al acestuia cu fostul lui şef, generalul Iulian Vlad. S-a vorbit destins, cu mingi ridicate la fileu şi despre un volum al generalului Rogojan, dedicat „omului solar” Iulian Vlad. Carte care, au plusat cei de la Radio România Cultural, poate deschide șansa unei posibile vindecări…

Mi se pare că sunt, toate, dovezi că se încearcă uciderea sau măcar estomparea memoriei colective. Dovezi de dispreţ profund faţă de victimele regimului comunist şi ale Securităţii, faţă de miile de morţi şi de răniţi din Revoluţie şi de la Mineriadă, faţă de zecile de mii de oameni din familiile lor, faţă de toţi cei care au aşteptat ca vinovaţii pentru atrocităţile din decembrie 1989 şi iunie 1990 să răspundă în faţa legii. Nu am folosit verbul „a învinge” la timpul trecut şi nici nu l-am aşezat într-o construcţie afirmativă, pentru că îmi impun să-mi păstrez un licăr de speranţă, să-mi spun că, totuşi, mă înşel şi că fac afirmaţia doar pe fondul dezamăgirii.

Şi toate astea au fost posibile pentru că România nu a trecut printr-un proces de lustraţie. Tot din cauza lor.

Autor: Melania Cincea

Sursa: timpolis.ro

Articol publicat şi în Revista 22. 

SECRETUL NARCISISTULUI MIHAI GÂDEA, DEVOALAT: Acesta și-a făcut în trecut un implant de păr și se vopsește regulat, păzit, și izolat de restul clienților, la un salon din Piața Romană

Iată că s-a devoalat marele secret al narcisistului Mihai Gâdea … în trecut și-a făcut implant de păr și se vopsește regulat, păzit, și izolat de restul clienților la un salon din Piața Romană.

Cred că oricine l-a văzut pe Mihai Gâdea în emisiunea sa, ”Sinteza Zilei” de la Antena 3, a observat că acesta, ca toate țoapele de pe la televiziuni, are niște preocupări un pic cam duse spre un narcisism maladiv, pentru felul cum arată, pentru ca nu cumva, din ceva, să își devoaleze vârsta (41 de ani) de parcă aceasta nu poate fi aflată cu o simplă căutare pe Google.

În acest context, una din marile lui preocupări era aceea de a nu se afla că își vopsește podoaba capilară. Iată că, oricât de mult s-ar preocupa de ascunderea detaliului cu vopsitul părului a apărut cu o culoare la păr sensibil mai intensă decât de obicei. 

Înterpelat de Click,  stilistul Robert Leu a declarat cu siguranța profesionistului: “Da, este vopsit. Se vede asta foarte clar, ma ales privind perciunii, care sunt acum mult mai accentuaţi”.

Ba mai mult, surse din apropierea lui Gâdea ar fi declarat că acesta a făcut în trecut o operație de implant de păr.

Presa tabloidă merge chiar mai departe spunând că cel în discuție merge în mare secret la  un salon de lux de la Piața Romană și că, cel puţin, jumătate din spaţiul salonului se închide pentru a se ascunde prezența lui Mihai Gâdea, acesta stând la vopsit singur, păzit și izolat de muritorii de rând.

Demisia Ministerul Educuației, Valentin Popa, se impune

Deși Universitatea din București, Universitatea Babeș Bolyai din Cluj și Universitatea  A.I. Cuza din Iași sunt cel mai bine cotate la nivel internațional suferă o reducere drastică a locurilor bugetate, în schimb universitatea pe care o conduce ministrul Popa este favorizată de repartiția banilor de la Minister. Universitatea de Vest sau Academia de Studii Economice sunt, de asemenea, lovite de decizie. 

Sociologul Marius Pieleanu, ”sondorul cu urechi”, de parcă prin sondajale făcute în așa fel încât să obțină rezultatele țintă comise de al său ”Avangarde” și prin prezența de starletă porno politică pe la Antena 3 și România tv nu ar fi unul din cei care au contribuit la victoria în alegeri a PSD&co, deci și la guvernare  a taxat decizia ministrului.

”La 100 de ani de la nașterea României Mari, instituțiile fondatoare ale noului stat român, Universitatea din București și Universitatea din Iași sunt lovite de o decizie discutabilă a statului, a declarat Pieleanu pentru DCNews. Cele două prestigioase instituții academice au apărut ca semn de unificare înainte de a constituirea Parlamentului unic al noului stat modern românesc. Lor li s-au tăiat din locurile alocate pentru licență, master și doctorat. Asta este recunoștința statului român față de promovarea valorilor naționale și a culturii române în peste 100 de ani, de către cele două universități?”, a întrebat retoric Marius Pieleanu, evident netrecându-i pe sub chelie că ar putea să ceară demisia ministrului impostor sl Învățământului. 

Universitatea din București, care este cel mai puternic afectată de decizia ministrului Popa, a pierdut 454 locuri. Conducerea Universității a anunțat că va da în judecată Ministerul Educuației, probabil că asociațiile de elevi vor contesta decizia arbitrară a ministrului Popa, care îi afectează pe toți tinerii din România. Accesul acestora la universitățile din România recunoscute pe plan internațional este limitat, în schimb fondurile sunt dirijate către mici universități, mult mai slab cotate, din localități fără tradiție universitară. 

Demisia ministrului Valntin Popa este cerută, totuși, de Marius Diaconescu în Adevărul  

Demisia ministrului Educaţiei Naţionale – Valentin Popa!

Dacă nu este niciun parlamentar care să ceară demisia ministrului Educaţiei, Valentin Popa, atunci o cerem noi, membrii comunităţii academice din România. Prin împărţirea arbitrară, din pixul ministrului, a locurilor pentru studiile universitare la nivel de licenţă, master şi doctorat, Valentin Popa a aplicat principiul ridicat la rang de lege în guvernarea PSD: PENTRU CĂ POT! Singura soluţie rezonabilă este DEMISIA!

După ce ai împărţit din pix locurile la studii universitare între universităţi, cât tupeu îţi trebuie ca ministru al Educaţiei în România să pui în discuţie calificativul „grad de încredere ridicat“ acordat de evaluatorii de la ARACIS Universităţii din Bucureşti? Domnule rector-ministru al educaţiei, oricâţi bani aţi pompa în făbricuţa de la Suceava, niciodată Universitatea „Ştefan cel Mare„ nu va atinge prestigiul academic al Universităţii din Bucureşti!

 În urmă cu câţiva ani, am avut un student originar din Suceava. A făcut anul I de studii a noi, la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. După primul an, din cauza dificultăţilor materiale, s-a transferat la Suceava. După primul semestru petrecut acolo mi-a spus că regretă că s-a mutat, pentru că e o diferenţă mare între şcoala ce se face la Bucureşti şi cea care se face la Suceava. Deşi era înmatriculat la Suceava, a pregătit teza de licenţă sub îndrumarea mea, fără ştirea profesorului coordonator de acolo. La masterat a venit înapoi la Bucureşti. Experienţa lui, deşi singulară, este elocventă: a putut să compare Universitatea din Bucureşti cu Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava.

Ministrul Valentin Popa a lansat un atac direct la adresa Universităţii din Bucureşti după principiul ridicat la rang de politică de stat de către psd: „Pentru că pot!„. Desigur, dle Valentin Popa, încă mai poţi!

Se leagă dl ministru, prin interpuşii de la minister, anonimi, pentru că este mare curajul unui demnitar român, de faptul că nu au absolvit doctoratul toţi doctoranzii înscrişi la Universitatea din Bucureşti! Dle Valentin Popa, să vă explic mai pe înţelesul Dvs.: admiterea se face pe baza unui concurs, dar acesta nu garantează că doctorandul admis la studii de doctorat va reuşi să obţină titlul de doctor, pentru că Universitatea din Bucureşti NU este o fabrică de doctori! Doctorandul urmează un stagiu de pregătire, face cercetare, dar dacă nu atinge o anumită calitate, la care noi, Universitatea din Bucureşti, ţinem, pentru că este oglinda calităţii noastre academice, nu obţine doctoratul! Pricepeţi, domnule ministru? Profilul Universităţii din Bucureşti este în mare parte umanist, unde trebuie să gândeşti mai departe de nişte socoteli şi desene tehnice, adică în ştiinţele acestea un doctorat se obţine mult mai greu decât în inginerie, domnule inginer doctor! …

Citește continuarea pe siteul adevarul.ro

RAHATOFILIE CA-N FILMELE CU PROȘTI – Cei care publică  în ”LUMEA JUSTIȚIEI” nu cunosc limba română nici măcar la nivel mediu, dar mănâncă rahat interpretând legile de parcă s-ar pricepe (deh, dacă așa sunt indicațiile … )

23 februarie 2018 Un comentariu

De mai multe ori am văzut cum unii, atunci când doreau să susțină vreo aberație auzită de pe la Antena 3 sau România TV, argumentau cu citate și linkuri de pe siteul ”Lumea Justiției” ( luju.ro ). Ce vedeau acolo li se părea literă de lege, mai ales că văd acolo nume cunoscute de ei de pe la tv, deci nume importante că altfel nu ar apărea la tv. 

Sorin Roșca Stănescu, Adina Anghelescu, Răzvan Savaliuc sunt nume de o greutate excepțională în întunericul minții lor îmbecilizate de vuvuzele mâncătoare de rahat ale Antenei 3 ca Mircea Badea, Mihai Gâdea, Dana Grecu (Chera, mai nou), Oana Stancu etc …

După mai mult decât penibilul, așa zis, raport al lui  Tudorel Toader, ministrul justiției, ”profesioniștii” de la Lumea Justiției s-au apucat să scrie că dacă ministrul justiției propune revocarea din funcție a Codruței Kovesi, președintele iohannis nici ”mâc” nu poate zice… musai să aprobe … citez

”Legislatia il obliga pe presedintele Romaniei sa admita cererea de revocare a sefei DNA

Astfel, sa recapitulam:

-Procedura de revocare a sefei DNA este stabilita in art. 54 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor;

-Ea este cat se poate de limpede explicata: revocarea procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie se face de catre presedintele Romaniei la propunerea ministrului Justitiei, cu avizul consultativ al CSM;”

Ca argument suprem ”profesioniștii” în ale justiției de la Lumea Justiției aduc (citez):

-Nicaieri in textul art. 54 din Legea 303/2004 nu se vorbeste despre posibilitatea ca presedintele Romaniei sa poata refuza revocarea;

Textul este unul imperativ, caci se mentioneaza ca “revocarea se face”;

Deci, în mintea întunericită a autorului, dacă Legea Circulației PERMITE traversarea străzii pe culoarea verde a semaforului, înseamnă că pietonul este OBLIGAT  să traverseze pe acolo chiar dacă intenția lui era să meargă înainte pe trotuar.

Toată aiureala celor două articole pleacă de la o necunoașterea sensului sintagmei  ”la propunerea ministrului Justitiei”. Astfel, ei consideră că nu există nici o precizare care să spună că Președintele poate refuza propunerea ministrului Justiției.

Păi exact folosirea sintagmei  ”la propunerea ministrului Justitiei” arată caracterul neimperativ, Președintele putând hotărî dacă ține cont de acea propunere sau ba.

E destul să spunem căla propunerea ministrului Justitiei” este sinonim cu la sugestia ministrului Justitiei”.

Conform DEX:

 PROPÚNE, 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 

Iar forma folosită PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a (se) propune și rezultatul ei. – V. propune.

Cum ar veni, chiar folosirea lui ”a propune” și nu ”a dispune” în textul legii 303/2004 impune sensul neimperativ al acțiunii Președintelui.

Absolut sinistru. Ca-n filmele cu proști … Cei care publică  înLumea Justițieinu cunosc limba romănâ nici măcar la nivel mediu, dar mănâncă rahat interpretând legile de parcă s-ar pricepe (deh, dacă așa sunt indicațiile … )

Mama ei de deontologie profesională !

P.S. Neprofesionalismul celor care scriu în siteul menționat este sugerat și de lungimea incredibilă a titlurilor

Iată mai jos două articole edificatoare publicate, probabil, la comandă pe siteul Lumea Justiției.

TRASNET: LULUTA E DUSA DAR INCA NU STIE – Revocarea sefei DNA Laura Kovesi este ireversibila! Legea 303/2004 nu prevede posibilitatea ca presedintele Romaniei sa poata refuza sa emita decizia de revocare. Klaus Iohannis este obligat de lege sa o revoce pe Kovesi. In caz contrar se va declansa un conflict juridic de natura constitutionala, iar CCR va constata ca Laura Kovesi este revocata. Iohannis isi risca functia daca incalca legea pentru Kovesi

Oengeurile sorosiste vor incerca sa faca agitatii de strada disperate pentru a impiedica revocarea Laurei Codruta Kovesi din fruntea DNA. Se cere insistent presedintelui Romaniei Klaus Iohannis, de catre asemenea asociatii, sa nu admita cererea de revocare formulata de ministrul Justitiei. Dezastru insa pentru sustinatorii Laurei KovesiRevocarea acesteia este ireversibila, iar pentru a deveni realitate mai trebuie parcursa doar etapa avizului Sectiei de procuror a CSM, care este unul consultativ, fara nicio valoare.

Kovesi este ca si revocata intrucat Legea 303/2004 prevede ca revocarea “se face” la propunerea ministrului Justitiei, dispozitia legiuitorului fiind una imperativa, care nu da dreptul presedintelui sa refuze, ci doar sa ia act de cerere si sa o transpuna in practica prin emiterea unui act prezidentialDe altfel, Constitutia Romaniei tocmai de aceea spune ca procurorii functioneaza sub autoritatea ministrului Justitiei, care are dreptul sa propuna numirea sau revocarea lor din functiiDaca la numire legea prevede ca presedintele poate refuza o propunere in mod motivat, repetam ca la revocare presedintele are obligatia „sa o faca”.

In caz contrar, daca presedintele va trece peste autoritatea ministrului Justitiei, se va declansa un conflict juridic de natura constitutionala prin impiedicarea exercitarii atributiilor ministrului, a carui competenta de solutionare este la Curtea Constitutionala. Cei care au dreptul sa sesizeze Curtea Constitutionala sunt, atentie: presedintele Romaniei, presedintele Senatului, presedintele Camerei Deputatilor sau presedintele CSM. Este de asteptat ca in cazul unui refuz unul din presedintii celor doua camere sau chiar presedintele CSM judecatoarea Simona Marcu (care nu este in tabara Statului Paralel) sa sesizeze Curtea Constitutionala ca presedintele refuza sa o revoce pe Laura Kovesi, caz in care s-ar ajunge la constatarea incetarii mandatului ei prin decizia CCRAceasta situatie ipotetica va fi insa una care va putea pune capat mandatului presedintelui Klaus Iohannis intrucat s-ar constata ca acesta a incalcat Constitutia si a boicotat atributiile ministrului Justitiei, situatie care ar da dreptul Parlamentului sa il suspende din functie si sa declanseze procedurile unui referendum pentru demiterea lui Klaus IohannisCum Iohannis a cazut catastrofal in sondaje, e aproape sigur ca un referendum de aceasta natura ar duce la demiterea acestuia.

Asteptam insa ca presedintele Klaus Iohannis sa respecte legea si sa dea curs cererii de revocare intrucat DNA nu sta intr-un singur om si este o institutie vitala care trebuie redata cetatenilor in forma si pentru scopurile in care au fost gandite de legiuitor.

Legislatia il obliga pe presedintele Romaniei sa admita cererea de revocare a sefei DNA

Astfel, sa recapitulam:

-Procedura de revocare a sefei DNA este stabilita in art. 54 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor;

-Ea este cat se poate de limpede explicata: revocarea procurorului sef al Directiei Nationale Anticoruptie se face de catre presedintele Romaniei la propunerea ministrului Justitiei, cu avizul consultativ al CSM;

-Nicaieri in textul art. 54 din Legea 303/2004 nu se vorbeste despre posibilitatea ca presedintele Romaniei sa poata refuza revocarea;

Textul este unul imperativ, caci se mentioneaza ca “revocarea se face”;

Nu exista nici varianta ca posibilitatea ca presedintele sa poata refuza revocarea sa fie implicita;

-Situatiile in care presedintele poate refuza masuri privind procurorul sef al DNA sunt prevazute de lege. Mai exact, in art. 54 din Legea 303/2004 se prevede ca presedintele poate refuza motivat doar numirea in functie a procurorului sef al DNA. Doar aceasta este situatia in care se vorbeste despre refuzul presedintelui;

Asadar, nu exista nicio mentiune in legatura cu faptul ca presedintele ar putea sa refuze revocarea procurorului sef al DNA.

Iata ce prevede art. 54 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor:

(1) Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-adjunctul si adjunctul acestuia, procurorul general al Parchetului National Anticoruptie (n.r. – procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie), adjunctii acestuia, procurorii sefi de sectie ai acestor parchete, precum si procurorul sef al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si adjunctii acestora sunt numiti de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minima de 10 ani in functia de judecator sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data.

(2) Dispozitiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplica in mod corespunzator.

(3) Presedintele Romaniei poate refuza motivat numirea in functiile de conducere prevazute la alin. (1), aducand la cunostinta publicului motivele refuzului.

(4) Revocarea procurorilor din functiile de conducere prevazute la alin. (1) se face de catre Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunarii generale sau, dupa caz, a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori a procurorului general al Parchetului National Anticoruptie (n.r. – procuror sef al Directiei Nationale Anticoruptie), cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevazute la art. 51 alin. (2) care se aplica in mod corespunzator”.

Iata prevederile art. 48 alin. (10)-(12) mentionate in cuprinsul art. 54 din Legea 303/2004:

(10) Nu pot fi numiti in functii de conducere judecatorii care au facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 sau au colaborat cu acestea ori judecatorii care au un interes personal, ce influenteaza sau ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate si impartialitate a atributiilor prevazute de lege.

(11) Judecatorii care participa la concurs sau examen, precum si cei propusi pentru o functie de conducere sunt obligati sa dea o declaratie pe proprie raspundere din care sa rezulte ca nu au facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 si nici nu au colaborat cu acestea, precum si o declaratie de interese care se actualizeaza anual sau in termen de 15 zile de la aparitia unei schimbari sau de la data la care judecatorul a luat cunostinta despre aceasta.

(12)Inainte de numirea in functiile de conducere, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii verifica si comunica, in termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, daca judecatorul a facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 sau a colaborat cu acestea”.

Iata prevederile art. 51 alin. (2) mentionate in cuprinsul art. 54 din Legea 303/2004:

(2) Revocarea din functia de conducere a judecatorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunarii generale ori a presedintelui instantei, pentru urmatoarele motive:

a)in cazul in care nu mai indeplinesc una dintre conditiile necesare pentru numirea in functia de conducere;

b)in cazul exercitarii necorespunzatoare a atributiilor manageriale privind organizarea eficienta, comportamentul si comunicarea, asumarea responsabilitatilor si aptitudinile manageriale;

c)in cazul aplicarii uneia dintre sanctiunile disciplinare”.

Iata ce se stipuleaza la art. 132 alin. (1) din Constitutia Romaniei:

(1) Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei”.

Autor:

Articol asumat de echipa ”Lumea Justiției”

Sursa: luju.ro

Data publicării: Vineri, 23 februarie 2018

Legat de articolul următor, vreau să precizez că autorul,  Razvan SAVALIUC, spunea la B1TV că dacă Președintele Iohannis nu o demite pe Codruța Kovesi el face sesizare în contencios administrativ. Deh, e democrație … fiecare se poate face de râs așa cum dorește …

Aoleu, sariti! Moare Luluta! Isi va risca Iohannis mandatul?

Nenorocire in tabara #rezist! Faraoanca, Nefertiti, Slujirea, Zeita, Eroina, Salvatoarea Romaniei este pe copca! Raul de Gargamel vrea s-o decapeze!

Ce mai freamat, ce mai vaiet, joi seara dupa anuntul ministrului Justitiei Tudorel de declansare a procedurii de revocare a Laurei Kovesi din functia de sefa a DNA. Pertinenta argumentelor celor 20 de capete de acuzare citite public de ministrul Tudorel Toader in istorica conferinta de presa, exceptionalul raport intocmit dupa luni de dezvaluiri cutremuratoare despre abuzurile savarsite la DNA i-a facut K.O. pe #rezistentii oengistii sorosisti. I-a speriat pe exponentii si slujitorii Statului Paralel. In pofida mobilizarilor disperate lansate pe Facebook de #rezistentii de la Declic, in Piata Victoriei nu au mai iesit decat cateva sute de manipulatori si manipulati, purtand pancardele-materiale de propaganda confectionate pe bani din afara. Nu a prins nici manipularea aruncata pe televiziunea insolventilor cum ca vicepresedintele Comisiei Europene Frans Timmermans vine de urgenta la Bucuresti (cand colo el vine peste 5 zile, pentru ca asa si-a pregatit din timp vizita). Tacere la ambasade. Doar la PNL niste miscari dezarticulate, umilitoare si isterice din partea “penalilor” care tot sar sa nu ia condamnare. Si la USR, cat sa-si justifice maimutareala cotidiana. Si bineinteles, bomboana peste intreaga coliva – profesorasul de fizica Klaus Iohannis a iesit sa se antepronunte ca el sustine in continuare DNA si conducerea ei, recunoascand ca inca nu a citit Raportul (aici mai bine tacea). Si recunoscand – ce scapare – ca decizia pe care o va lua impotriva lui Kovesi este una politica: “…Daca legea spune ca presedintele revoca atunci este chestiune de oportunitate POLITICA daca revoca sau nu revoca si doar presedintele poate sa hotarasca acest lucru”.

Asa a inceput operatiunea de salvare a Lulutei din partea unora carora poti sa le demonstrezi si ca la DNA se comit cele mai atroce crime impotriva umanitatii, ca ei tot o vor tine gaia matu’ pe a lor! Acum baietii se aduna, se organizeaza, au scos la inaintare cantatori gen Danilet, Liiceanu, CT Popescu, insa esecul lor e previzibil. Romanii nu mai vor mafie la DNA si s-au convins ca acolo numai lupta anticoruptie nu se face, ci mai degraba pradarea Romaniei!

Procedura de revocare a fost declansata. In 30 de zile presedintele Klaus Iohannis va trebui sa emita actul prezidential. Intre timp, cei cinci procurori aserviti din CSM a caror ultima isprava a fost sa cenzureze un raport al Inspectiei, eliminand frazele nasoale despre Luluta-idolul lor (unii cu dosare penale la DNA, altii cu neveste angajate la DNA) vor da cel mai probabil aviz negativ. Nici nu are rost sa ii mai bagam in seama pe acesti politruci in robe, intrucat avizul lor e unul consultativ, fara nicio valoare.

Klaus Iohannis ne anunta ca trebuie sa joace “politic” momentul. Va fi aparatorul mafiei din DNA sau va respecta legea?

Pentru ca raportul ministrului Justitiei e un adevarat rechizitoriu la adresa prestatiei DNA la varf. Tehnic. Apolitic. Beton. Imposibil de combatut. Este o mica opera juridica care releva managementul gaunos al Laurei Kovesi pentru care revocarea e unica solutie. In fata acestui raport tehnic, apolitic, Iohannis vine cu teoria unei “oportunitati politice” privind revocarea. Nimic mai gresit. Revocarea e o problema de ordin legal. Iohannis va ignora argumentele cutremuratoare ale ministrului si isi va pune majoritatea populatiei in cap mentinand-o pe Kovesi? Poate sa-si ia adio de pe acum la al doilea mandat!

Legea il obliga pe Presedinte sa revoce un procuror sef impotriva caruia ministrul Justitiei aduce argumente forte ca a scapat parchetul de sub control si a incalcat grav Constitutia si legile. Asa cum Lumeajustitiei.ro a prezentat, art. 54, punctul (4) din Legea 303/2004 prevede imperativ ca revocarea se face la propunerea ministrului Justitiei. Adica nu se discuta, se face! Pentru #rezistentii care fac pe desteptii interpretand legea cum vor, amintim ca Legea 24/2000, privind normele de tehnica legislativa, prevede la art. 38 ca textul articolelor de lege trebuie sa aiba caracter dispozitiv: “verbele se utilizeaza la timpul prezent, forma afirmativa, pentru a se accentua caracterul imperativ al dispozitiei respectiveAsadar, termenul se face este imperativ, fara echivoc.

Imediat dupa dezvaluirile noastre, am auzit in spatiul public o gogonata de tip #rezist, cum ca nu asa se citeste o lege, ci ca s-ar aplica “principiul simetriei”. Adica daca legea prevede ca presedintele poate refuza o propunere de numire, pe simetrie el poate refuza si o revocare. Zau? Dar de ce nu s-ar aplica simetria in mintea lor si invers, adica daca revocarea nu poate sa se refuze, sa nu se poata refuza nici propunerea de numire? Ne alegem simetria dupa cum avem interesul?

Ce pacat pentru asimetricii #rezist ca legea e foarte clara si dispune imperativ ca revocarea “se face” la propunerea ministrului, daca ea se intemeiaza pe motivele prevazute de art. 51, alin (2) din Legea 303/2004, adica in cazul exercitarii necorespunzatoare a atributiilor manageriale si altele.

La fel cum legea prevede – prin analogie – si la arestarea preventiva, unde la art. 223 Cod procedura penala se stipuleaza ca judecatorul (presedintele) poate lua masura arestarii preventive la propunerea procurorului (ministrul), dar in cazul revocarii masurii preventive la cererea procurorului (ministrului) “masura preventivase revoca in cazul in care temeiurile care au determinat-o au disparut”.

Deci iata cum legiuitorul, in cazul revocarii masurii arestarii preventive, nu a mai prevazut posibilitatea judecatorului de a mai mentine omul in arest, ci a trasat o obligatie imperativa de a face/de a pune in practica cererea de revocare a procurorului (ministrului) in cazul in care s-au indeplinit conditiile legale pentru incetarea arestului. E cristal!

Prin urmare, intrucat legea e imperativa, iar ministrul a cerut revocarea in baza motivelor date de lege – art. 51, alin (2) din Legea 303/2004 (pentru exercitarea necorespunzatoare a atributiilor manageriale si altele) revocarea este o obligatie din partea presedintelui. O alta interpretare nu ar fi posibila, intrucat ar insemna ca presedintele Romaniei sa se substituie ministrului Justitiei si sa faca munca acestuia, ceea ce ar anula autoritatea ministrului asupra procurorilor conferita de Constitutie.

Presedintele Klaus Iohannis ar face bine sa se gandeasca de 10 ori inainte sa ia in calcul ca ar putea refuza revocarea. Pentru ca nu ii este dat acest drept. Si ca atare isi poate risca functia, supunandu-se unei suspendari si unui referendum de demitere, intrucat ar fi perceput ca o persoana care protejeaza mafia si coruptia din DNA, pe care Kovesi nu a fost in stare sa le struneasca.

Doua sunt caile prin care un gest de refuz de revocare din partea presedintelui ar putea fi sanctionat ca ilegal:

1-declansarea unui conflict juridic de natura constitutionala, care va fi transat de Curtea Constitutionala, care poate constata inclacarea Constitutiei de catre presedinte si sa constate revocarea din functie a lui Kovesi;

2-atacarea la instanta de contencios administrativ a actului prezidential de refuz de revocare (in termen de 30 zile) si obligarea presedintelui la emiterea actului de revocare;

Daca posibilitatea de atacare la CCR pe conflict juridic de natura constitutionala e conferita numai presedintilor celor doua camere ale Parlamentului si presedintelui CSM, in cazul atacarii actului administrativ al presedintelui la instanta de contencios pe legea 554/2004, orice cetatean va avea dreptul sa atace la curtea de apel actul prezidentialImaginativa mii de cetateni umpland instantele de contencios administrativ cu plangeri!

Redactia Lumea Justitiei va fi prima care va face acest lucru, intrucat consideram ca legea e neinterpretabila si imperativa, iar presedintele nu se poate comporta ca un protector al abuzurilor din DNA si nu poate goli de continut autoritatea constitutionala a ministrului Justitiei asupra procurorilor.

PS – Romania nu inseamna o mana de extremisti #rezist care fac scandal in piata sau de persoane manipulate ori care nu accepta votul majoritatii. Romania este masa uriasa de oameni tacuti care isi vad de treburile lor si vor o tara in care legea sa se aplice tuturor. Inclusiv Laurei Kovesi!

Autor:  Razvan SAVALIUC

Sursa: luju.ro

Data publicării: Vineri, 23 februarie 2018

Nota Blue: Hehehe … rar am văzut mâncător de rahat mai mare 😀

%d blogeri au apreciat asta: