Archive

Archive for the ‘Presă’ Category

Pentru Victor Ponta un tratament împotriva mitomaniei ar fi mai urgent decât operaţia la genunchi

22 iunie 2015 2 comentarii

Marincea, Ponta

Duminică. la Antena 3. Victor Ponta declara că a ales să se opereze  la Spitalul Universitar Medipol din Istanbul, cel mai mare centru medical privat din Turcia, pentru că avea nevoie de ”un pic de linişte” şi pentru că în România ar fi avut un tratament preferenţial, în timp ce acolo a fost tratat ca un pacient obişnuit.

”Ştiau cine sunt, dar şi la noi dacă se operează un prim-ministru din altă ţară nu este acelaşi lucru. Nu am avut camere de luat vederi la intrarea în spital şi nici un tratament special pe care, inevitabil, l-aş fi avut în ţară. Mi-a spus Nicu Bănicioiu că pentru doamna ambasador a Olandei s-a blocat un etaj la Spitalul Universitar. Bănuiesc că pentru mine se blocau două etaje la Spitalul Militar, ori nu am vrut să se întâmple acest lucru”, a afirmat Ponta, spunând că îşi asumă decizia de a se opera în străinătate.

Presa din Turcia a scris în mai multe rânduri despre strânsele legături dintre preşedintele Turciei, Recep Erdogan, şi spitalul din Istanbul. Potrivit jurnaliştilor turci, soţia şefului de stat este acţionar majoritar şi coordonează activitatea spitalului.

Soţia ambasadorului Olandei la Bucureşti, Matthijs van Bonzel, a fost operată la picior, marţi, la Spitalul Universitar de Urgenţă, de către medicul Cătălin Cîrstoiu.

Partea proastă pentru Ponta este că Nicu Bănicioiu, Ministrul Sanatatii,  nu a vrut sub nicio formă să confirme că i-ar fi spus lui Ponta aşa ceva. 

„Haideti sa ramanem la tema”, i-a răspuns extrem de iritat Bănicioiu ziaristei care tot insista la o conferinţă de presă cu întrebări despre soţia ambasadorului.

Şi mai prost pică pentru Ponta faptul că în acelaşi timp, la acel spital s-a operat şi jurnalistul Ovidiu Marincea.

„Marincea a publicat în cursul serii de ieri, pe contul său de Facebook: 

Victor Ponta, esti nesimtit?!? Cum sa spui la Antena 3 ca pentru doamna ambasador s-a blocat un etaj la Spitalul Universitar si ca pentru tine s-ar fi blocat doua, cand eu am stat acolo, la acelasi etaj, langa rezerva ei? Care rezerva era cu doua paturi!! Medicii de tura, asistentele au operat toata ziua! Nu ti-e rusine sa minti in halul asta?! Doamna ambasador a fost tratata fix la fel ca orice pacient. Si eu la fel. Si doamna Dinca, batrana care a facut nopti albe si a stat langa mine. Si „Colonelul”. Si ceilalti. Eram internati oameni simpli, domnule premier, numai in mintea dumneavoastra bolnava se putea intampla sa fie blocat un etaj de spital pentru un pacient, oricine-ar fi el. Numai Victor Ponta poate bloca etajele spitalelor, dar nu in Romania, domnule Ponta! In Turcia, in Rusia, unde vreti! Sectorul A1 al etajului 3, Ortopedie, a functionat 24 din 24 si a rezolvat probleme medicale mult mai grave decat a dumneavostra, domnule Ponta. Mintiti ca un ticalos, e OK, dar nu va bateti joc de doctorii romani care operau pe banda rulanta in timp ce dumneavoastra blocati un spital in Turcia!!
UPDATE: Ponta zice asa: Mi-a spus Nicu Bănicioiu că pentru doamna ambasador a Olandei s-a blocat un etaj la Spitalul Universitar. Bănuiesc că pentru mine se blocau două etaje la Spitalul Militar, ori nu am vrut să se întâmple acest lucru”. Iarăși minte, pentru că mi-e imposibil să cred ca Nicu Bănicioiu ar fi putut susține așa ceva. Bănicioiu s-a interesat telefonic de soarta mea, știa ca nu e blocat niciun etaj. Medicii au făcut în acea zi 5 operații, toți au stat pat lângă pat în post-operator. Cine v-a învațat să mințiți în halul ăsta nu știa cine mai e operat lânga doamna ambasador?! Cât de ticălos să fii! Nicu Banicioiu, ai curaj să spui public ca a fost blocat un etaj?!”

Sursa: Facebook – Ovidiu Marincea

Astăzi, pe siteul jurnalistii.ro, acelaşi Ovidiu Marincea scrie:

Nu mai pot să tac, Victore, are si nesimțirea bunul ei simț!

Știi, Victore, îmi permit pentru prima oară să te tutuiesc. Pentru că te simt în fața mea atunci când îți vorbesc așa. Parcă te văd, aici, pe un fotoliu cu piciorul stâng întins, cu orteza pe el. Ca și mine. Orteza mea e neagră, a ta cum e? Dar să nu divagăm. Victore, mi s-a blocat genunchiul. De tot, dureros… Am chemat un vecin să mă ducă cu mașina la spitalul Universitar din București. Ai fost vreodată? Pe chei, la Eroilor. Multe salvări, mulți oameni pe holuri, scaune cu rotile, tărgi, pereți văruiți cu albastru. Auzi, Victore, albastru deschis. Culoare frumoasă, liniștitoare, așa, dar să nu divagăm.

M-a văzut un medic și mi-a zis că mă operează. Am stat 15 minute să mă ia un lift, Victore, înghesuială mare. Când m-a luat, un medic care stătea într-un picior glumea amar: „în lift și în sala de operație ce mai facem și noi saună. E gratis, nu o putem refuza”. Te-ai prins, Victore? Adică nu avea aer condiționat funcțional în sala de operații, nah! Glumeț, medicul, semăna cu un actor american… Îmi scapă. Dar să nu divagăm!
M-am operat. A durat trei ore. Cred că aerul nu mai făcea față, că unul din medici a cerut alte haine la un moment dat.

Nu m-a durut. M-am holbat într-un ecran să văd cum îmi umblă prin genunchi. Mi-au reconstruit ligamentul din două tendoane. Artă, Victore! La tine cum a fost? Te-a durut? În fine, nu divagăm. Am aflat că în post-operator era și soția ambasadorului Olandei la București. A intrat o asistentă în sala de operații și a zis că ea și-a terminat toată engleza cu olandeza, că îi face un Tramal și că o mută în salon. „Mai ține-o în post-operator, s-o văd și eu”, a spus medicul care îmi umbla prin genunchi. În post-operator am ajuns și eu. Știi cum arată? E un salon cu vreo 5 paturi, poate 8, habar n-am, în care sunt aduși toți cei care au fost operați. Doi brancardieri mici de statură m-au luat pe sus, Victore, a fost amuzant. Unul zicea că sunt uriaș și că îi rup coloana. L-am luat de după gât și rânjea schimonosit când m-a desertat pe pat, lângă doamna Dinca. O doamnă care pe lângă tot ce avea, făcea și atacuri de panică. Dar să nu divagăm.

La tine cum a fost? Cine te-a luat pe sus? Că ești mai greu decât mine! Gemete de durere se auzeau din jur, că oamenii începeau să se dezmorțească. Pe fiu-meu, inițial, nu l-au lăsat să mă vadă. A protestat: cum, n-am voie să-l văd pe tati? Pe tine te-a lăsat să-ți vezi copilul în post-operator?

Olandeza apăsa pe buton. Asistenta Alina a intrat iarăși în post-operator și a zis așa: am băgat olandeza în 20 cu 1. E bine, dar are dureri! Victore, în salonul 20, patul 1 am stat și eu. Tot Alina s-a ocupat de mine. N-o știi, lucrează de mulți ani în spital, se atașează de bolnavi, deși unii aruncă cu urinarele după ea, o mușcă, o zgârie. Oameni bătrâni, sclerozați, tot felul. Ea s-a ocupat de „olandeza”, Victore, mi-ar fi plăcut să se ocupe și de tine. Fiul ei are examenul de bacalaureat, vorbește mult de el. Mai ales când face gărzi. Știi cât câștigă, Victore? Nu, nu divagăm… Dar nu mă mai pot abține! E în regulă, ai plecat în Turcia sfidând toți medicii și toți pacienții, deși ești ditamai premierul României, nu aveai operație pe cord deschis, ci o fractură de ligamente! Acum zici că rămâi acolo pentru recuperare?! E un rahat recuperarea, câteva mișcări de gimnastică le poți face de-acasă Dar tu vrei linișe, nu? Nu vrei s-o auzi pe doamna Dinca gemâd, nici pe”Colonelul” cerâd la baie, nici pe olandeza. Te înțeleg Victore, dar nesimțirea ta nu mai are bun-simț!

Cum să spui la Antena 3 că pentru doamna ambasador s-a blocat un etaj la Spitalul Universitar și că pentru tine s-ar fi blocat două, când eu am stat acolo, Victore, la același etaj, lângă rezerva ei? Nu ți-e rușine să minți în halul ăsta?! Nu știai că sunt acolo, Victore? Doamna ambasador a fost tratată fix ca oricare pacient. Și eu la fel. Și doamna Dinca, bătrâna care a făcut nopți albe și a stat lângă mine. Și „Colonelul”, care de la Tramal și Morfină credea că e acasă. Și ceilalți. Eram internați oameni simpli, Victore, numai în mintea ta bolnavă se putea întâmpla să fie blocat un etaj de spital pentru un pacient, oricine-ar fi el. Numai tu ai fi putut bloca etajele spitalelor, dar nu în România, Victore! În Turcia, în Rusia, unde vrei! Medicii care au operat-o pe olandeza au mai operat încă cinci oameni în aceeași zi în care tu, Victore, și cu mine ne-am operat. Cinci români care s-au operat la Ortopedie la Universitar.

Au stat lângă olandeza, Victore, cât de mincinos să fii să spui că s-a blocat etajul?! Minți ca un ticălos, e OK, dar nu-ți bate joc de medici, de asistente, de infirmiere. Doamna ambasador nu și-a bătut joc de ei. S-a fotografiat cu medicii, știi? Cu tricouri pe care scria că medicii români vor în Schengen, iar tu, ca un nesimțit, te-ai dus să te operezi în spitalul lui Erdogan! Acolo, în țara în care un jurnalist turc a fost condamnat de o instanță pentru că a scris pe Tweeter că mamei lui Erdogan i-ar fi fost rușine să vadă ce face fiul ei. Acolo te-ai dus, Victore! Nu minți fără bun simț, măcar! Nu ne băga în mocirla ta. Scaldă-te singur în ea!

Medicii de la Universitar vor opera în continuare, Alina va mai învăța engleza și va face gărzi, medicul care seamănă cu un actor american va face saună în sala de operații și după ce tu nu vei mai fi prim-ministru, iar eu o să fac recuperare și scap de orteză. Și vreau și eu în Schengen, nu în Turcia sau Rusia. Dar să nu divagam. Minți ca un nesimțit!

Comentariul este și pe Voxpublica!

Autor:

Sursa: jurnalistii.ro

P.S. Se pare că pentru Victor Ponta mult mai urgentă este o operaţie, sau măcar un tratament, pentru mitomanie decât cea de la genunchi …

RAMONA STRUGARIU: „Ce-au făcut cu ţara pe care ne-am luat-o înapoi? Pe mâinile cui a încăput?”

9 iunie 2015 8 comentarii

Îmi faceţi dosar penal, domnule Ponta, dacă spun că sunteţi un individ urmărit penal care nu are ce căuta în fruntea guvernului?!

Ramona Strugariu

Acest articol nu va debuta cu: dragă Victor Ponta/ dragă Tăriceanu/dragă Liviu Dragnea/dragă Şova sau oricare altul. Pentru simplul motiv că nu mai are importanţă, în acest moment, cum îi cheamă.

Nu mai are absolut nicio importanţă ce funcţii ocupă sau că noi i-am trimis acolo şi ne-am făcut cel mai mare rău din istoria post-decembristă a României. Oamenilor nu le mai pasă cine îi guvernează. Nu le mai pasă cine îi afundă în beznă, cine îi minte, cine le batjocoreşte copiii, cine le ameninţă libertatea de exprimare.

Nu-i aşa că nu vă mai pasă? Spuneţi că da, ca să nu ne mai pese la toţi. Acest articol începe, de fapt, cu următoarea întrebare: dragi cetăţeni ai României, vă daţi seama că suntem în plină lovitură de stat? Vă daţi seama că în parlament, cu rânjet larg şi bătăi pe umeri triumfătoare, se votează dinamitarea justiţiei? Vă daţi seama că, în timp ce vă uitaţi, liniştiţi, la ştirile despre aceste evenimente, se epurează instituţiile democratice ale statului de drept? Unde sunteţi, dragi cetăţeni ai României? Pentru că există un singur loc în care fiecare om care are o responsabilitate minimă faţă de viitorul copiilor lui ar trebui să fie acum: în stradă!

Ştiu oameni care încă îşi plâng morţii din decembrie 89. Ne este indiferent că ăştia (cărora nu mai pot să le dau niciun nume) calcă în picioare morminte? Demnitate, drepturi fundamentale, conştiinţă naţională, asumare, vă mai spun ceva aceste cuvinte? Sunteţi ameninţaţi cu dosare penale pentru exercitarea dreptului de a vă spune cuvântul şi de a vă apăra libertatea în stradă! Chiar nu vă pasă?

Ce e aia comisie specială pentru evaluarea democraţiei? Ce e România, un lagăr? E mai democratic sau mai puţin democratic să porţi o pancartă atârnată de gât? Ce înseamnă că un procuror nu poate să-şi permită, la cei 27 de ani ai săi, să investigheze marea corupţie, sub pretextul că răstoarnă guverne? Unde e conceptul de justiţie independentă, pentru care am luptat şi în care credem?
Ce-au făcut cu ţara pe care ne-am luat-o înapoi? Pe mâinile cui a încăput, ALE CUI? Nu e nicio metaforă în aceste rânduri, nicio subtilitate, nici măcar cinism, sunt întrebările curate, enunţurile clare, precum carnea vie. Unde sunteţi, români? Nu e retoric, întreb în mod real, dureros, acut, pentru astăzi, pentru votul ruşinii supreme, pentru zilele care vor veni, pentru modificările ticăloase ale codurilor, menite să-i spele pe mâini, pentru furtul din bugetul de stat pe care-l umplem şi care se varsă în buzunarele lor, pentru mizeria din spitale, pentru dezastrul din învăţământ, pentru un sistem economic vandalizat de pomeni electorale şi mită. Chiar nu vă pasă?

Îmi faceţi dosar penal, domnule Ponta? Cât de repede se întocmeşte şi care e termenul – o săptămână? Îmi faceţi dosar penal pentru adevăr, pentru negru pe alb, pentru dreptul de a spune ce cred? Să demitizăm omul din spatele instituţiei pe care o reprezentaţi cu glorie: sunteţi un individ urmărit penal care nu are ce căuta în fruntea guvernului, conduceţi o şleahtă de incompetenţi care îngroapă România în cele mai sumbre ruine, faceţi parte dintr-un partid plin de hoţi şi corupţi condamnaţi definitiv, al cărui cel mai mare merit este de a fi furat România mai mult decât a făcut-o oricine, în toată istoria ei, în afară, poate, de turci, tătari şi alte neamuri invadatoare. V-aţi înconjurat de nume după chipul şi asemănarea dumneavoastră, indiferent din ce formaţiuni politice provin, al căror scop suprem este întoarcerea acestei ţări din drumul către Europa şi către normalitate, decenţă şi echilibru! Ne îngropaţi de vii, domnule Ponta!
Credeţi că manifestările din stradă sunt singurele forme de protest ale unui popor umilit? Protestează copiii care încă învaţă lângă sobe cu lemne pe jumătate înţepenite, în sate. Ăia permanent conectaţi la wifi. Protestează tăcut şi mai intră în câte o grevă permanentă a morţii oamenii care-şi aşteaptă medicamentele compensate şi pensiile cu care nu le pot plăti, bolnavii cronici care trebuie să aleagă între doze la fel de importante, pe care le alternează, cu lunile, pentru că nu au destul pentru un tratament integral. Protestează toţi cei pe care i-aţi fugărit de lângă familiile lor, de acasă, pe care i-aţi trimis sclavi în căutarea unui loc de muncă pe care nu l-au putut găsi într-o ţară în care investiţiile sunt mult mai puţin importante decât pomenile. Şi analfabetismul e o formă de protest – al generaţiilor viitoare pe care le nenorociţi în mod deliberat, cu rânjet cinic şi promisiuni că pot trece prin viaţă la fel de uşor fără să aibă măcar un bacalaureat.

Întocmiţi-mi dosar penal pentru toate aceste adevăruri îndrăzneţe, domnule procuror Ponta! Redactaţi-l cu grijă, pe urmă luaţi-vă turma de hoţi şi plecaţi de la guvernare!

Dacă România mai are un preşedinte, dacă cel pe care l-a votat aşa se numeşte şi este demn de fi în locul pe care i l-am încredinţat noi, acesta este momentul în care trebuie să o arate, mai mult decât oricare alt preşedinte pe care l-am avut. Suspendarea lui Ponta este cel mai mare bine pe care i-l puteţi face acestei ţări, domnule preşedinte Johannis! Dacă ei nu pleacă, puteţi fi glasul nostru care le spune că nu îi mai vrem? Dumneavoastră, de la Cotroceni, noi, toţi, din stradă!

Autor: Ramona STRUGARIU

Sursa: gandul.info

Ramona Strugariu este de profesie jurist, are un master în drept european şi este manager al mai multor proiecte pe justiţie, educaţie şi integrare socială. Autor de poezie. În prezent, lucrează la departamentul lingvistic al Consiliului Britanic de la Bruxelles.

MELANIA CINCEA despre dependenţele lui Victor Ponta

Victor Ponta nu a fost niciodată complet independent în  hotărâri …

„A fost, pe rând, la mâna partidului, a unor mai-mari ai partidului, apoi a baronilor de partid, iar acum, a unei majorităţi parlamentare.” 

Un articol al Melaniei Cincea care consider că trebuie citit…

Ieşirea din “Serai”

Melania CinceaA fost, pe rând, la mâna partidului, a unor mai-mari ai partidului, apoi a baronilor de partid, iar acum, a unei majorităţi parlamentare. Aflându-se, se pare, când în încercarea de a ascunde schelete personale, când de a le ascunde pe ale altora, pentru propria mărire, când în tentativa de a-şi salva cariera şi, posibil, libertatea.  

La mâna partidului

Bine, Victor, şi de aia am mâncat noi bătaie pe 13 iunie? Iar el mi-a răspuns, şi nu a negat că a mai făcut o dată această afirmaţie: «Au fost singurii care mi-au dat o şansă»”, spune, la un moment dat, mama lui Victor Ponta, Cornelia Naum, invocând momentul în care a aflat de numirea fiului său în funcţia de şef al Corpului de Control al primului-ministru, în guvernarea Năstase. Era anul 2001. Declaraţia Corneliei Naum apare în filmul lui Florin Iepan, Doi pentru România, un documentar realizat înaintea prezidenţialelor de anul trecut, în care sunt realizate portretele celor doi candidaţi intraţi în cursa pentru Cotroceni: Klaus Iohannis şi Victor Ponta.

Au fost singurii care mi-au dat o şansă” este e o frază care pare să indice un moment vulnerabil în trecutul lui Victor Ponta. Poate, legat de perioada lui pariziană. Poate, de racolarea sa ca agent al SIE – Traian Băsescu declara public, în toamna anului trecut, că în anii 1997 – 2001 acesta a fost agent sub acoperire, perioadă suprapusă, ilegal, peste etapa profesională de magistrat.

Au fost singurii care mi-au dat o şansă”  este o frază care ar putea explica şi ascensiunea fulminantă în cariera de magistrat – Victor Ponta a ajuns procuror la Parchetul General cu doar trei ani de experienţă profesională, primind în acest sens derogare de la ministrul Justiţiei de atunci, Rodica Stănoiu –, dar şi în cea politică – la 28 de ani, era numit de Adrian Năstase şeful Corpului de Control al Guvernului şi introdus “în seraiul de vârf” al politicii, cum spunea, în acelaşi documentar, Emil Hurezeanu. Aşa pare să fi ajuns Victor Ponta la mâna partidului. A unor oameni influenţi din PSD. Care, fructificând se pare o breşă vulnerabilă din trecutul său, creându-i altele (a se vedea, de exemplu, lucrarea de doctorat plagiată, realizată sub îndrumarea lui Adrian Năstase), speculându-i deschiderea spre parvenitism, l-au promovat – în timp foarte scurt, în lipsa unui background profesional solid şi în lipsa experienţei – doar pentru a-şi asigura viitorul. Era un om tânăr (“băiat drăguţ, nu mişca în front, cuminte”, cum îl caracteriza Dan Matei Agaton, fost ministru în Cabinetul Năstase), care putea fi “modelat”, pus în slujba şi la mâna partidului. A greilor partidului. Deci, un politician de viitor. Din perspectiva acelor ani, era văzut ca omul care, sperau, după retragerea din liga mare a politicii, le va asigura o viaţă tihnită, departe de justiţia care le-ar fi putut identifica munţii de schelete din dulap. Multe speranţe se puseseră în el până în 2012. Şi încă puţin după aceea.

La mâna baronilor

A urmat dependenţa de baronii PSD. Vizibilă pentru marele public mai cu seamă din 2012. Doar că Victor Ponta având deja putere în partid, fiind în vârful piramidei, se crease o dependenţă reciprocă. A fost o perioadă în care, în calitate de şef de partid, de şef de Guvern, iar mai apoi de favorit în cursa pentru Cotroceni, dl Ponta afişa o combinaţie de agresivitate şi de sfidare faţă de tot ceea ce ameninţa să lovească în interesul baronilor penali ai propriului partid şi, indirect, dar mai cu seamă, în interesul său de a ajunge şef de stat, cu sprijinul lor nemijlocit. Din 2012, a coordonat şi supervizat un şir de acţiuni premeditate ce au avut ca scop major fuga de justiţie, încălecarea acesteia şi protejarea marilor corupţi. Au fost luni de zile în care Victor Ponta a acceptat să fie la mâna baronilor. Şi unul, şi ceilalţi erau setaţi pe tolerare reciprocă, dar numai în condiţii de câştig: unii sperând să fie scăpaţi de problemele cu Justiţia, celălalt folosindu-se de ei în încercarea de a obţine, concomitent cu intrarea la Cotroceni, toată puterea.

Doar că visul lui Victor Ponta a fost spulberat în noiembrie 2014. Eşec urmat de o joacă de-a demisia – declaraţiile sale contradictorii pe această temă trădau ori o lipsă de maturitate, ori faptul că e captivul unor oameni influenţi de PSD, care îl dirijau ca pe o marionetă şi care îl voiau la vârful Guvernului – şi de o schimbare de strategie în raport cu baronii până atunci mult lăudaţi şi apăraţi. Dată fiind pierderea unei mari cote de în­credere şi autoritate în propriul partid, a căutat să contracareze pre­vi­zi­bilul efect al acesteia – în­lo­cuirea sa de la vârful PSD –, trecând de la faza susţinerii ofi­ciale a ba­ro­ni­lor săi la ceea ce era percepută ca o fugă din faţa lor. În numele disciplinei în PSD, întâi a trecut la epurări. Apoi, în numele re­for­mei partidului, s-a arătat în­gri­jorat de con­cen­trarea pu­te­rii politice şi a celei ad­mi­nis­tra­tive în mâna preşedinţilor de Consilii Ju­de­ţene. În noua vi­ziune a vâr­fu­lui PSD, re­for­ma înseamnă că şefii or­ga­ni­zaţiilor judeţene ale partidului nu vor mai fi or­do­natori de cre­dite, că vor avea o influenţă slă­bită în teritoriu, iar alţii, cei cu pro­bleme ju­di­ciare, adică majoritatea, vor fi traşi pe linie moar­tă. Nu în ultimul rând, a acceptat ca alegerea șefilor de CJ să nu se mai facă uninominal, într-un tur de scrutin, ci prin votul consilierilor județeni, ameninţându-le pu­te­rea actualilor baronilor. Decizii care de­voa­lează dorinţa d-lui Ponta de a-şi păstra po­ziţia în partid, eliminându-şi posibilii contracandidaţi eligibili la şefia PSD şi cuminţindu-i pe alţii cărora le-ar tre­ce prin minte să-l înfrunte ori să încerce să-i ia locul.

La mâna parlamentarilor

După furtuna declanşată de anunţul DNA de punere sub urmărire penală a premierului Ponta, în dosarul “Şova-Rovinari -Turceni”, este clar că acesta nu va pleca benevol din fruntea Guvernului. “(…) am fost numit în funcție de Parlamentul României și doar Parlamentul poate să mă demită!”,declara dl Ponta la foarte scurt timp după ieşirea de la Palatul Cotroceni, unde preşedintele Klaus Iohannis îl chemase pentru a-i solicita să demisioneze. Un anunţ reluat, sub o altă formă, două zile mai târziu. Asta, deşi demisia ar fi fost un gest normal şi onorabil. Şi deşi afirmase de două ori – în decembrie 2014 şi în martie 2015 – că va pleca de la vârful Guvernului dacă DNA va declanşa urmărirea penală pe numele său.

Prin acest refuz de a demisiona Victor Ponta dovedeşte, însă, că preferă postura de a rămâne la mâna cuiva, în încercarea de a-şi rezolva o problemă. La mâna parlamentarilor, de data aceasta. A acelei părţi a parlamentarilor, majoritară, care i-a fost alături, în vara lui 2012, în tentativa de lovitură de stat, care a pus în scenă marţea neagră, care face zid de protecţie, de câte ori interesele o cer, în jurul vreunui parlamentar ajuns la ananghie penală, care a cadorisit Legislativul cu titlul de “Persoana anului 2013” la categoria Crimă Organizată şi Corupţie.

Probabil, acea majoritate îşi face acum calcule. Dacă parlamentarii – ai lui, dar şi ai altora – ajung la concluzia că mai au nevoie de el, pentru propria lor salvare, îl vor proteja. Vor face în aşa fel încât moţiunea de cenzură, prin care poate fi schimbat Guvernul şi, deci, Victor Ponta, nu va trece. Vor face în aşa fel încât să îngreuneze pe cât posibil ancheta DNA. Chiar dacă îl vor salva, însă, o vor face-o pe termen scurt. Ieşirea din “Seraiul” politicii a tânărului – iar pentru unii, de perspectivă, la un moment dat – politician Victor Ponta pare destul de aproape. Şi e posibil să semene cu cea a mentorului său, Adrian Năstase. Cel care l-a introdus “în seraiul de vârf” al politicii.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Victor Ponta l-a anunţat pe prim-vicepreşedintele Comisiei Europene că va demisiona

6 iunie 2015 2 comentarii

Astăzi, pe mai multe televiziuni am văzut o ştire care spune că Victor Ponta vineri dimineaţă Victor Ponta   l-a anunţat pe prim-vicepreşedintele Comisiei Europene că va demisiona.

Ştirea se poate vedea publicată şi pe site-uri cu pretenţii de onorabilitate: nasul.tvaktual24.roziuanews.roe-politic.ro  etc.

Interesant despre această ştire este că dacă te apuci să cauţi siteurile sursă de unde spun că au informaţia, intrând pe lincuri, fie aceste siteuri se citează între ele, fie te trimit la siteul Centrului de Investigaţii Media … ajuns acolo rămâi uimit … ştirea nu pare a exista pe acel site. Dacă o fi existat cumva, a fost ştearsă.

O găseşti în schimb pe o pagină de Facebook intitulată Centrul de Informaţii Media.

Ştirea de care ziceam este prezentată aşa:

Victor Ponta

Victor Ponta

Premierul Victor Ponta l-a anunţat pe prim-vicepreşedintele Comisiei Europene că va demisiona. S-a întâmplat cu o zi înainte de a fi chemat la DNA, iar episodul a fost relatat chiar de oficialul european, cu două ore înainte ca Ponta să se prezinte la DNA. „Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a avut, vineri dimineaţă, la ora 9.00, o întâlnire cu ambasadorii statelor UE în România. Întâlnirea a avut loc la hotelul Hilton din Bucureşti şi a debutat cu Timmermans povestindu-le celor prezenţi cum, cu o seară înainte, pe drumul de la Ruse la Bucureşti, a mers în maşină cu premierul Ponta, care i-a spus că a două zi, vineri, urmează să fie chemat la DNA pentru nişte fapte comise când era avocat. Premierul i-a spus lui Timmermans că ar putea demisiona din funcţie dacă este pus sub învinuire. Ambasadorii au fost şocaţi de veste, iar Timmermans la rândul lui a fost surprins să constate că nimeni din rândul diplomaţilor nu părea să ştie că premierul urmă să fie chemat la DNA, să fie pus sub învinuire şi apoi să demisioneze. Două ore mai târziu, premierul ajungea la DNA şi apoi declara că nu va demisiona din funcţie că urmare a punerii sub învinuire”, informează Centrul de Investigaţii Media. (acesta este lincul care duce la siteul unde ştirea nu există emo30 ).

E drept, nu e cineştie ce scofală, dar mi se pare o chestie de bunsimţ ca atunci când preiei o ştire de undeva şi mai şi pui un link spre siteul sursă când cineva încearcă să acceseze lincul să fie dus la pagina care conţine ştirea sau articolul respectiv şi asta mai ales dacă e o ştire de impact… un pic de respect faţă de cititor nu strică.

Pentru conformitate, iată mai jos o captură foto a respectivei ştiri făcută pe pagina de facebook a Centrului de Informaţii Media:

Centrul de investigații ...

Ce bine era dacă Sabin Gherman ar fi învăţat, un pic de Istorie, Geografie şi un pic de Matematică (….măcar până la adunarea şi scăderea cu numerelor cu trei cifre)

MOTTO: A greși e omenește, a persevera în greșală, aroganță…

Ce bine era dacă la Facultatea absolvită de Sabin Gherman s-ar fi predat Istorie şi Geografie măcar la nivel de clasele V-VII şi Matematică, mai precis „Armetică” măcar până la nivelul unde se învaţă adunarea şi scăderea cu trei cifre (clasa a II-a cred).

Nu vorbea prostii …

***********************

Sabin GhermanDespre cei care termină Filologia spun unii atunci când văd un text aproape automat, în prima etapă găsesc greșelile de ortografie, în a doua etapă analizează fie care frază, propoziție și cuvânt din punct de vedere gramatical, după care vine a treia etapă, înţelegerea ideilor exprimate în text.

Evident că nimeni nu le poate cere să se exprime asupra unor adevăruri legate de ştiinţe, Geografie, Istorie şi mai ales Matematica care pentru ei sunt cam ca limba chineză pentru românul de rând.

Dacă le pui în faţă o foaie de hârtie pe care scrie „Alinuţa un coş în care are două mere, Gigel are un coş în care are trei pere, deci Alinuţa şi Gigel are împreună opt fructe”, un filolog va observa instant dezacordul din final dar nu va sesiza niciodată că doi plus trei este egal cu cinci şi nu cu opt. Deh, nu e vina lor că nu au făcut matematică la facultate. Matematica e ştiinţă grea, în special asta cu adunările, „Armetica” adică.

Despre Sabin Gherman (actualmente are o emisiune „România de la A-la Z” la Look TV)  pot să spun că am o părere extrem de bună (şi asta fără mişto) cel puţin pentru faptul că multora le stă în gât deoarece spune în gura mare adevăruri pe care alţii nu mai ştiu cum să le înghesuie sub covor.

Este un tip foarte talentat într-ale retoricii, cum însă este ardelean, îi e cam greu, uneori, să  vorbească şi să gândească în acelaşi timp… nu poţi să ceri oricui să facă ce făcea Napoleon, nu?

 Din câte ştiu, Sabin Gherman are un fiu, băiat bun deocamdată (nu bea, nu fumează, nu se duce la curve, e drept că asta se poate schimba peste câţiva ani când băiatul va ajunge la liceu), tare mi-aş dori ca azi să se fi uitat la desene animate când era tatăl lui pe ecran prestând ca să îşi poată încasa cecul cu salariul şi  sper de asemenea ca şefii televiziunii clujene să nu se fi uitat nici ei la tv, astfel să nu le vină ideea de a-l da afară, ar fi păcat de ăla micu …

Pe scurt … cum s-a împământenit obiceiul, în emisiunea „România de la A la Z pe care o face (cu o seriozitate care, la modul cel mai concret, ar trebui să le atragă atenţia televiziunilor bucureştene), se afişează pe un ecran nişte aşazise „cartoane”, de fapt vişte decupaje de text pe care apoi le comentază Gherman.

De data asta pe un astfel de „carton”, de fapt pe o plasmă,  se afişa ceva scris de unu’ Ion …

De acolo, în contextul criticării războilui dintre cei care zic fie că suntem daci, fie că nu suntem daci, aflam că:

– Romanii au ocupat 18% (fără virgulă) din teritoriul actual al României.

– Ocupaţia au făcut-o mercenari care vorbeau LIMBA NATALĂ (da, „natală” nu „maternă”) şi nu latina literară.

– Romanii au ocupat 600 de ani 81% (sau poate 82%, n.a.) din Britania şi nimeni nu vorbeşte de latinitatea poporului englez.

  Deoarece nu a avut nici un fel de comentariu la afirmaţiile lui Ion, ba mai mult le-a folosit ca argument pentru a-şi susţine afirmaţiile, deduc că Sabin Gherman este de acord 100% cu cele afirmate.

Ce bine era dacă la Facultatea de Filologie pe care înţeleg că a absolvit-o, Gherman ar fi studiat, măcar câte o oră pe săptămână, Istoria, Geografia (atâta cât să ştie citi o hartă) şi Matematica, „Armetica” în speţă cel puţin până la adunarea şi scăderea numerelor cu trei cifre.

În caz că nu ştie, vreau să îi spu că 18% e cu un pic mai mic decât 20% ceea ce înseamnă o cincime din întreg.

Mai jos exită nişte hărţi ale Imperiului Roman din perioada de maxim …

Am încercat să trasez conturul actual al României, zona galbenă indică zona ocupată de Imperiul Roman la apogeul său (În sec II e.n) … Dacă zona galbenă reprezintă 15% din  teritoriul actual al României mă declar dispus să mănânc monitorul computerului, tastatura şi mouse-ul.

Afirmaţia că militarii romani care au cucerit Dacia erau mercenari (se subînţelege) de alte etnii decât cea romană este parţial adevărată. O parte din militarii de grade inferioare erau non romani aduşi de prin alte provincii. O mare parte din cei cu grade inferioare erau romani originari din  Peninsula Italia, ofiţerii de rang superior erau romani, nu puteau obţine aceste grade dacă nu cunoşteau limba latină.

Legat de nevorbirea limbii latine literare, e şi asta parţial adevărat.

Majoritatea militarilor romani vorbeau limba latină, e drept că nu una tocmai literară. Nici noi ardelenii nu vorbim o limbă pur literară, măcar nişte accente le punem în felul nostru specific, asta neînsemnând că nu ne înţelegem cu locuitorii altor regiuni din România evident cu excepţia ungurilor din Secuime de care d.Gherman spune că nu ar trebui determinaţi să înveţe româneşte.

Pe de altă parte, exista un aparat administrativ adus în cea mai mare parte de la Roma. Aceia erau cetăţeni Romani care îşi făceau o datorie de onoare din folosirea limbii latine  literare.  

Afirmaţia că romanii ar fi ţinut sub ocupaţie timp de 600 de ani este … cam ca aia că românii sunt ortodocşi de 2000 de ani, afirmaţie făcută de preotul Pomohaci cel puţin de două ori la tv (şi nu doar de dumnealui.. deci românii sunt ortodocşi de dinaite de apariţia ideii de români, a Creştinismului şi a ideii de … asta a apărut cu vre-un mileniu mai târziu).

Cucerirea romană a Marii Britanii a fost un proces treptat, care a început în anul 43, când Imperiul Roman s-a aflat sub conducerea împăratului Claudius. Generalul lui, Aulus Plautius, a fost primul guvernator al Britaniei. Insula a fost, însă, țelul expedițiilor militare romane mai devreme, în timpurile Republicii și Imperiului timpuriu. Ca în cazul tuturor regiuni limitrofe, Marea Britanie deja s-a bucurat de legături comerciale și diplomatice cu romanii, iar influența culturală și economică a Romei a fost o parte importantă a epocii de fier pe insula, în special în ținuturile sale de sud.

Între 55 î.Hr. și 40, status quo introdus de Iulius Cezar și bazat pe tributuri, ostatici și dependență politică față de Roma, a rămas aproape neatins. August a planificat expediții în 34 î.Hr., 27 î.Hr. și 25 î.Hr. Întâia și cea din urmă au fost anulate din cauza revoltelor în celelălte părți ale imperiului, iar cea de-a doua pentru că britanii păruseră să fie gată să se înțeleagă. Conform operei lui August, Res Gestae Divi Augusti, doi regi britani, Dumnovellaunus și Tincomarus, au venit la Roma ca implorători în timpul domniei lui,  iar Geographica lui Strabo susține că Marea Britanie a plătit mai mult în taxe vamale și peaj decât ar fi plătit după cucerire. Totuși, în jurul anului 40, situația politică la insula a schimbat. Catuvellauni au luat locul lor Trinovantes ca cel mai puternic regat din partea de sud-est a Marii Britanii, cucerind fostă capitală a lor, Camulodunum (astăzi Colchester) și i-a pus în pericol pe Atrebates, conduși de către descendanții aliatului vechi al lui Iulius Cezar, Commius.

Caligula a planificat o campanie împotrivă britanilor în 40, efectuându-o, însă, în mod caraghios: conform relației lui Suetonius, a aliniat trupele sale aflându-se în față Canalului Mânecii și i-a ordonat să lupte cu undele mării. Pe urmă, a decis că soldații ar colecționa carapacele, referindu-se la ele „prada din ocean pentru Capitolul și Palatul”. Istoricii moderni sunt incerți dacă aceasta a fost un fel de pedeapsă pentru o revoltă prin legioniști sau numai un semn al deranjamentului mintal al lui Caligula. Cu toate acestea, este cert că această „invazie” a pregătit trupele pentru luptă și cauzase că au fost construite mai multe clădiri de folos pentru expediția viitoare, spre exemplu un far de la Boulogne-sur-Mer, care a servit ca model pentru asemenea construcție în Dover.

Sfârșitul dominației romane în Britania este perioada în care Imperiul Roman a încheiat relația sa cu Britania Romană, marcând astfel trecerea de la Britania Romană la o Britanie post-Romană. Nu există o dată exactă a retragerii romane, dominația romană încheindu-se la diferite date în diferite părți ale Britaniei și în diferite circumstanțe.

Anul 410 este preferat de majoritatea istoricilor ca fiind data care marchează sfârșitul conducerii romane în Britania. Alți istorici prefera în schimb anul 409, anul în care Romano-britanicii au expulzat magistrații romani din orașele lor.

Anul 383 marchează sfârșitul dominației romane în nordul și vestul Britaniei. În acel an, trupele romane au fost retrase din aceste regiuni ale Britaniei pentru ultima oară. Deoarece legătura dintre aceste regiuni și Roma era de ocupație militară mai degrabă decât o societate civilă, legătura a fost dizolvată când trupele au plecat.

Deci ocupaţia romană în Britania a fost planificată de Caligula prin anul 40 e.n. şi a început efectiv după vreo trei ani, prin 43 e.n. Iar părăsirea Britaniei a început prin 383 şi s-a încheiat prin 409-410 …

Chiar luând în calcul şi perioada de planificare din partea Împăratului Caligula şi pregătirea invaziei Britaniei de armata imperială romană avem doar 380 de ani de ocupaţie romană în Britania dacă socotim finalul ei momentul când ultimul funcţionar imperial a predat gestiunea şi a suflat în lampă…

D’aia zic, era tare bine dacă la Facultatea de Filologie absolvită de Sabin Gherman  s-ar fi predat şi Istorie, Geografie şi Matematică …

PA …

Harta Imperiului Roman în perioada de apogeu (sec. II e.n.)

(De vede cu ochiul liber că a afirma că Dacia a fost ocupată într-un procent de 15% e o aberaţie)

Imperiul Roman la apogeu - sec II e.n -1

Harta Imperiului Roman în perioada de apogeu (sec. II e.n.)

detaliu care cuprinde teritoriul actual al României

Imperiul Roman la apogeu - sec II e.n - 2

NARCISA IORGA: „Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” … s-a schimbat doar modul de adresare …”

Bilețelul

NARCISA IORGA: „Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” în care-i cerea lui Traian Băsescu intervenția în dosarul Patriciu și până luni, când i-a cerut lui Klaus Iohannis demiterea șefilor DNA și Înaltei Curți, Tăriceanu n-a învățat mare lucru. A schimbat doar modul de adresare: în bilețelul roz se adresa amical, convins că totul va rămâne între ”aliați”; în scrisoarea deschisă se adresează instituțional și decide să o facă publică…”

Narcisa Iorga

Feriți-vă de Tăriceanu…și când vă face daruri!

.

Călin Popescu Tăriceanu nu s-a lecuit de prostul obicei de a trimite epistole la Cotroceni. În cei zece ani scurși de la ”bilețelul roz” în care-i cerea lui Traian Băsescu intervenția în dosarul Patriciu și până luni, când i-a cerut lui Klaus Iohannis demiterea șefilor DNA și Înaltei Curți, Tăriceanu n-a învățat mare lucru. A schimbat doar modul de adresare: în bilețelul roz se adresa amical, convins că totul va rămâne între ”aliați”; în scrisoarea deschisă se adresează instituțional și decide să o facă publică. Fondul a rămas însă același. În ciuda frazelor sforăitoare pe care le rostogolește televizat, inadmisibil de agramat, despre statul de drept, Tăriceanu demonstrează că nu s-a obișnuit cu ideea că justiția trebuie să fie independentă.

Călin Popescu Tăriceanu profită politic de cazul impresionant al Marianei Rarinca, femeia care a fost achitată după ce a fost arestată șase luni sub acuzarea de șantaj la adresa președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cere demiterea Liviei Stanciu pentru că a făcut denunț, ca și când el și-ar fi dat demisia după ce Traian Băsescu a făcut public bilețelul prin care intervenea în sprijinul prietenului său sau după ce Monica Macovei a spus că a chemat-o la ordin când era ministru al Justiției. Nici după ce hotărârea Senatului în privința lui Dan Șova a fost declarată neconstituțională nu și-a dat demisia Tăriceanu, ba dimpotrivă. Pare să se războiască acum cu DNA, care-i cere într-un anumit termen documente de la Comisia pentru Regulament să vadă, probabil, de câte ori s-a discutat despre modificarea acestuia, deși niciodată nu s-a pus în acord cu Constituția, așa cum cerea Curtea Constituțională cu opt ani în urmă.

În lupta asta Tăriceanu nu e singur, ci îi are în spate pe sforarii care îl manevrează, dându-i doar impresia că e important. Au prins momentul, îi exploatează impactul emoțional și, aparent, atacă vârfurile a două instituții reprezentative în lupta anticorupție. Scopul demersului nu este, de fapt, demiterea Laurei Codruța Kovesi și a Liviei Stanciu, căci știu că acest lucru nu este posibil. Ei urmăresc și decredibilizarea celor doi magistrați, dar scopul primordial se arată deplin la finalul scrisorii adresate președintelui Iohannis: ”vă rugăm, Domnule Președinte, să vă alăturați neîntârziat și fără rezerve Parlamentului României în demersul acestuia de a modifica Codul de procedură penală în sensul eliminării arestului preventiv pentru infracțiunile comise fără violență și a înlocuirii prin  ca precondiție pentru punerea în mișcare a acțiunii penale”. Adică, inițiativa legislativă a senatorului PSD Șerban Nicolae, adoptată tacit de Senat și aflată acum în dezbaterea Camerei Deputaților.

Faptul că Mariana Rarinca a fost arestată timp de șase luni este o dramă. Instanța a achitat-o. Evident, cele șase luni de arest nu-i mai pot fi înapoiate nicicum. E de înțeles că acest caz produce emoție, poate chiar revoltă. Cu libertatea unui om nu te poți juca. Faptul că acest caz e folosit politic este însă intolerabil. Pe de altă parte, într-o țară ca a noastră, în care mai toți liderii politici stau la pândă așteptând cea mai mică eroare pentru a mai da un brânci pe scări justiției, atât procurorii, cât și judecătorii trebuie să fie extrem de precauți când iau decizii de acest tip. Excesul de zel nu are ce căuta în sistemul judiciar. Acum, la Cotroceni nu se mai află un președinte dispus să se ia la trântă cu Parlamentul, atunci când vrea să strâmbe legi. Avem un președinte altfel, căruia președintele Senatului îndrăznește să-i scrie că prevederile din legea penală au devenit ”un flagel real ce distruge viața și încalcă demnitatea a mii de cetățeni obișnuiți”, iar despre magistrații care le aplică afirmă că au ”interese oculte”. Acțiunea e rapidă, strategia bine pusă la punct, lovitura poate fi fatală.

Joia trecută, Mihai Gâdea a avut-o invitată pe Mariana Rarinca în studioul Antena 3. După modul specific de a trata subiectul, a fost primul semn că va începe un demers cel puțin interesant al acestui post față de mai vechii clienți ai săi, magistrații. Rețeta e copy-paste după suspendarea președintelui Băsescu și demiterea membrilor CSM Cristi Dănileț și Alina Ghica. Câteva emisiuni, câteva declarații ale unor lideri politici care, pentru început, nu sunt tratate ca fiind deosebit de importante, ci doar, așa, în trecere. Urmează ediții speciale, susținerea asociaților profesionale, idei pentru petiții publice, mobilizări de stradă (dacă e nevoie), toate împachetate abil și servite publicului însetat de ”dreptate până la capăt”. Mircea Badea deja a lansat aseară ideea că ” în țări civilizate, asemenea decizii ar fi scos lumea în stradă, dar poate nu e târziu nici la noi”.

Ce a urmat după ce a devenit publică scrisoarea trimisă de Călin Popescu Tăriceanu președintelui Iohannis? A intervenit telefonic în emisiunea Danei Grecu Tăriceanu însuși. Misterios, n-a dezvăluit demersul pe care-l va face azi, în Senat, ”după ce va discuta cu colegii”. Moderatoarea a manifestat curiozitate. Tăriceanu n-a cedat, a creat suspans. Radu Tudor părea că știe și sugera ”să se creeze presiune publică”, ”să se apeleze la ministrul Justiției”. Altul venea cu ideea ”să fie o petiție susținută de către toți cetățenii acestei țări”… Tăriceanu și-a jucat rolul. Manevră politicianistă ambalată, ca atâtea altele, în hârtia poleită a susținerii cauzei unor oameni simpli, neajutorați. Înăuntru, darul otrăvit. Adaptând fraza lui Vergiliu, feriți-vă de Tăriceanu chiar și când vă face daruri! Nu plânge el de mila Marianei Rarinca, chiar dacă o invocă în scrisoarea către Iohannis. El e doar un paravan pentru puciștii care, simțind că șeful armatei e slab, tatonează terenul, apoi atacă la punct fix, pe mai multe flancuri. PSD n-a scos capul deocamdată din tranșee, dar e pe poziții. Va ieși la momentul potrivit. Victor Ponta e plecat din țară, la fel ca în ”marțea neagră”. L-a trimis sol pe Tăriceanu, în timp ce media de casă face zgomot. Puciștii din 2012, în marea lor majoritate, s-au regrupat, și-au schimbat tactica de luptă, nu și scopul: asaltul asupra instituțiilor de justiție care le pun probleme. Atunci au avut o tentativă eșuată. Acum o desăvârșesc. Iohannis are o reacție mult prea slabă comparativ cu gravitatea actelor ce se pregătesc.

Autor:

Narcisa Iorga 

Sursa:

cutiapandorei.net

evz.ro

SIMONA IONESCU: „Adriana Săftoiu minte!”

27 mai 2015 1 comentariu

„Am căutat să văd ce a scris Adriana Săftoiu despre episodul numirii soțului său ca director al SIE, în 2006. Găsesc fragmentul, găsesc și explicațiile. Total neverosimile. „ – scrie Simona Ionescu, redactor Şef la Evenimentul Zilei

Doar atât să citeşti şi deja este un motiv suficient să merite să dedici câteva minute citirii întregului articolul al doamnei Ionescu …

Simona Ionescu

Adriana Săftoiu minte! Traian Băsescu nu putea pune directori la SIE și SRI de capul lui

Am dat 30 de lei pe cartea Adrianei Săftoiu. Era vorba de o fostă ziaristă care, îndrăgostită de lumea politică și de politicieni – după cum mărturisește, se avântase în arealul lor, încercând să-și imite mentorii. A făcut pasul de la jurnalist la politician, definitiv, după despărțirea de președintele Traian Băsescu, cel care o adusese sub lumina reflectoarelor cu adevărat. Din consilieră și purtătoare de cuvânt a Cotroceniului a devenit, azi, o liberală…O liberală îndrăgostită acum de Vasile Blaga.

Eram curioasă să citesc. Toată presa vuia despre ”dezvăluirile incendiare” făcute de fosta consilieră despre președintele Traian Băsescu. Mircea Marian, colegul meu, răsfoise cartea înaintea mea. Era furios. Mi-a spus că Săftoiu a scris despre el o mizerabilă minciună și că o să-I dea replica pe facebook.

Am căutat să văd ce a scris Adriana Săftoiu despre episodul numirii soțului său ca director al SIE, în 2006. Găsesc fragmentul, găsesc și explicațiile. Total neverosimile. Mă întorc la primele fraze ale capitolului, deoarece știam momentul când se căutau noi șefi la SRI, SIE și serviciul secret al Ministerului de Interne, după demisia tripletei Timofte-Fulga-Ardeleanu. Și descopăr mai multe neadevăruri. Unul de-a dreptul o mare gogoașă, menită să-l pună pe Traian Băsescu într-o lumină proastă. Este atât de pueril schilodit adevărul, încât mă întreb cât de bună era ca ziaristă sau consilieră Adriana Săftoiu!

Scrie Adriana Săftoiu, de dincolo de baricada jurnaliștilor, dând din casa Președinției: ”Pe culoarele ”intelligence” se spunea că, de fapt, cei care conduceau cele două instituții erau Silviu Predoiu la SIE și Florian Coldea la SRI. Sigur e că amândoi reușiseră să îi fie pe plac Președintelui.”

Îi spun eu Adranei Săftoiu că nu ”pe culoarele intelligence ” se vorbea că Predoiu și Coldea conduc cele două servicii, ci între jurnaliștii acreditați la SIE și SRI. Cu toții știam că, dintotdeauna,  ”operativii”, adică șefii de la comanda executivă a celor două servicii de informații, sunt ofițeri de carieră, adjuncții directorilor numiți politic. Că-i erau sau nu pe plac lui Băsescu colonelul Predoiu și maiorul Coldea era tot aia. Nu-i putea schimba, iar până la numirea altor directori trebuia să conducă cineva, exact cum se întâmplă și acum, în mandatul președintelui Iohannis, când la SIE nu e uns director, iar serviciul e condus de același profesionist Silviu Predoiu, acum general. 

Dar Marea Minciună abia acum vine. Adriana Săftoiu încearcă să ne convingă că ea îl lumina pe Președinte și-l ghidona pas cu pas! Iată ”marea dezvăluire” pe care o face:

„Președintele mă informează că i-a lăsat lui Ștefan Deaconu, de cu seară, numirile viitorilor șefi de Servicii. ”După ce le trimiți la Monitorul Oficial să anunți presa. Când îmi spune numele rămân uluită: Coldea și Predoiu. Îi replic că nu e în regulă. Îi reamintesc că, odată intrați în structurile NATO, ne-am asumat obligația demilitarizarii acestor servicii. S-a iritat și mi-a spus că e o prostie condiționarea. (…) Nu e nici ora 7 dimineața.  Îi cere STS-istului să-i facă legătura cu Ștefan Deaconu(…) Îi cere să oprească trimiterea decretelor la Monitorul Oficial.”, scrie în carte Adriana Săftoiu.

Minciună totală, demontată de Constituție, legea fundamentală a țării, pe care Traian Băsescu o cunoaște perfect, oricât s-ar strădui Adriana Săftoiu să ne convingă cum era ea atotștiutoare, iar președintele un habarnist. Băsescu știa că nu poate da niciun decret de numire și că acest lucru e atribuția Parlamentului. Iata ce spune Constitutia actuală, adoptată în 2003, la art 65, al 2, lit h:

 Palamentul are ca atribuție ”numirea, la propunerea Președintelui României, a directorilor serviciilor de informații și exercitarea controlului asupra activității acestor servicii”.

Liberala Săftoiu fie minte în cartea sa, fie nu știe nici acum  faptul că Președintele trimite numirile la Parlament și doar dacă parlamentarii votează pozitiv nominalizările, șeful statului poate semna decretele pentru noi directori la servicii.  Cum să-i spună ei Băsescu lucruri pe care le știa imposibil de realizat?!

Și, în încheiere, minciuna numărul 2: deformarea adevărului în ceea ce-l privește pe Mircea Marian!  Ziaristul povestește versiunea lui:

”Adriana relatează într-un mod cu totul și cu totul mincinos un incident pe care l-am avut cu Băsescu la întoarcerea din China, în martie 2006. Băsescu m-a jignit la întoarcere, în avion, pentru o întrebare pe care i-am pus-o în conferința de presă, dar și-a cerut scuze câțiva ani mai târziu, așa că acest incident între noi a fost lămurit. Adriana Săftoiu susține că, în momentul în care Băsescu m-a făcut „nărod”, eu aș fi răspuns: „Domn Baconschi mi-a spus”. Este o minciună ordinară. M-am înroșit de nervi, m-am blocat și cred că am zis ceva în genul „știți că nu pot răspunde la astfel de insulte și ar trebui să vă controlați limbajul”. În orice caz nu m-am smiorcăit la Băsescu să dau vina pe Teodor Baconschi – cu care discutasem, adevărat, dar la conversație asistase deputatul PD Alin Albu, de aici informația s-a dus mai departe. Adriana Săftoiu vrea să ne dea un șut și mie, și lui Băsescu: el mitocan, eu un pisoiaș speriat. Minte. Sincer, nu o credeam atât de jegoasă pe ființa asta. M-am enervat.  Dacă veți arunca banii pe cartea ei, porniți de la premiza că nenumărate alte episoade sunt relatate în același stil mincinos. Amestecul ăsta de adevăruri parțiale cu minciuni greu de probat – cuvântul ei contra cuvântului altora – este o toxină de care e aproape imposibil să te aperi”, susține Mircea Marian.

Autor: SIMONA IONESCU –  Redactor Şef la Evenimentul Zilei

Sursa: evz.ro

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 133 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: