Arhiva

Archive for the ‘Presă’ Category

Corina Şuteu, noua ministresă de la Cultură … mămicuţa căluţului cu zvastică

Corina Șuteu

Gata, s-a rezolvat, Klaus Iohannis a semnat, decretul de numire a Corinei Şuteu în funcţia de Ministru al Culturii. 

Ar putea zice unii că e vorba de povestea cu iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă.

Preşedintele s-a întrecit pe sine dacă vine vorba de rapiditate, ba a mai ţinut şi un discurs, scurt ce-i drept, dar care sperăm să nu îi cauzeze din … cauză de atâta efort. Î acest discurs i-a urat mignionei doamne să rezolve problemele de la Cultură.

“Va doresc mult succes cu acest mandat. Preluati portofoliul intr-o perioada dificila. Intr-o perioada in care exista, pe buna dreptate, o inflamare in spatiul public in legatura cu ce se intampla in domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii.

Exista asteptari mari, institutiile de cultura romanesti au nevoie de cineva care cu fermitate, dar si cu foarte multa intelegere si cu simtul a ce trebuie facut si ce poate fi facut sa vina sa conduca acest MINISTER.

Va doresc sa reusiti cu multa energie, dar si cu mult tact, cu multa aplecare, dar si cu multa indulgenta, unde este nevoie, sa rezolvati multiplele probleme care va asteapta. Evident, situatia de la Opera trebuie rezolvata, dar este doar una dintre situatiile in care e nevoie de cineva la conducerea ministerului, care cunoaste profund cultura romaneasca, instutiile de cultura romanesti.

Cred ca domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii are nevoie de reforma, nu de reformita. Are nevoie de decizie, dar nu de impunere cu cizma, si va doresc sa reusiti sa schimbati lucrurile in sensul asteptat de artisti, de public, dar si de specialstii din domeniu. Complicata ecuatie, va doresc mult succes”, a spus Klaus Iohannis.

“Va doresc mult succes cu acest mandat. Preluati portofoliul intr-o perioada dificila. Intr-o perioada in care exista, pe buna dreptate, o inflamare in spatiul public in legatura cu ce se intampla in domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii.

Exista asteptari mari, institutiile de cultura romanesti au nevoie de cineva care cu fermitate, dar si cu foarte multa intelegere si cu simtul a ce trebuie facut si ce poate fi facut sa vina sa conduca acest MINISTER.

Va doresc sa reusiti cu multa energie, dar si cu mult tact, cu multa aplecare, dar si cu multa indulgenta, unde este nevoie, sa rezolvati multiplele probleme care va asteapta. Evident, situatia de la Opera trebuie rezolvata, dar este doar una dintre situatiile in care e nevoie de cineva la conducerea ministerului, care cunoaste profund cultura romaneasca, instutiile de cultura romanesti.

Cred ca domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii are nevoie de reforma, nu de reformita. Are nevoie de decizie, dar nu de impunere cu cizma, si va doresc sa reusiti sa schimbati lucrurile in sensul asteptat de artisti, de public, dar si de specialstii din domeniu. Complicata ecuatie, va doresc mult succes” – a spus Klaus Iohannis făcând efortul de a include şi un fel de glumiţe cu subînţeles.

Cine este de fapt doamna Şuteu? O scurtă biografie:

1983 – A absolvit Facultatea de Litere, specializarea română-engleză la Universitatea București .

1991 – Master în management cultural, Mastere Spécialisé Européen en Management des Entreprises Culturelles (Dijon, Franța),

1983-1987 – Profesor de română-engleză la Liceul Agro-industrial Făgăraș,

1983-1987 – Redactor la Revista „Teatrul”,

1991-1993 – Director al Uniunii Teatrale din România,  

1993-1995 – Directior Theatrum Mundi, în prezent, Metropolis.

1995-2001 – Director al Masterului Specializat în Management cultural european din Dijon, Franța,

2006-2012 – Președinte al Forumului rețelelor culturale europene (1995-2002) și director al Institutului Cultural Român din New York (2006-2012).

Din ianuarie 2016 este secretar de stat la Ministerul Culturii.

Diverse programe ale Uniunii Europene, Consiliul Europei, UNESCO, rețele culturale europene, diferite organisme culturale și de cercetare pe plan internațional:

1991-2002 – Expert pentru mai multe programe ale Consiliului Europei ;

1995-2005 – Expert pentru direcția de politici culturale pe probleme de formare în management cultural și politici culturale în cadrul UNESCO;

1998-2005 –  Expert în cadrul UE, contribuind la studiul despre mobilitatea artiștilor în Europa; 

2000 – Expert coordonator pentru proiectul de educație permanentă a profesioniștilor în cadrul programului Phare „Dimensiunea Culturală a Democrației”;

2003 – Expert național pentru studiul „The State of Cultural Cooperation in Europe”, realizat la solicitarea Comisiei Europene .

A fondat și a condus Asociația culturală ECUMEST (1998-2005), specializată în politici culturale, care a militat pentru pentru emanciparea instituțională a sectorului culturii în Romania și în Europa centrală și de est. Membră în comitetul de conducere al a Informal European Theatre Meeting (1992-1998).

În 2012, a fondat, împreună cu criticul de film Mihai Chirilov, Romanian Film Initiative, care organizează Festivalul Making Waves: New Romanian Cinema.

Este autoare a numeroase rapoarte și studii de specialitate (politici culturale). Împreună cu Hanneloes Weeda și Cas Smithuijsen, a editat cartea „Arts Politics and Change. Participative Cultural Policy-making in South East Europe” (Amsterdam, 2005). Este, de asemenea, autoarea volumului „Another Brick in the Wall, a Critical Overview of Cultural Management in Europe” (Amsterdam, 2006).

La cine este Corina Şuteu, se referă şi Ion Spânu în cotidianul.ro unde la  03 mai 2016 publică articolul:

După demiterea lui Vlad Alexandrescu
Corina Şuteu, mama „Poneiului Roz cu zvastică”, este numită ministrul Culturii
Căluţul cu zvastică şi "mămicuţa" lui ...

Căluţul cu zvastică şi „mămicuţa” lui …

Cea mai sinistră numire din „Guvernul Meu”este, fără nici o îndoială, cea a CORINEI ŞUTEU la Ministerul Culturii, fosta directoare a ICR New York din timpul lui H.-R. Patapievici! Hiperbolizînd, despre Şuteu putem spune că este cel mult un critic teatral minor, viaţa ei fiind a unei slujnice credincioase a băsismului.

Îi place să se prezinte ca „expert în politici culturale”, deşi notorietatea sa a cunoscut culmile odată cu Expoziţia „Freedom for Lazy People”, semnată de artiştii Fairy, IRLO şi Omar, găzduită de ICR NEW York în august 2008, care a provocat un imens scandal prin exponatele care conţineau simboluri fasciste şi antisemite. A condus ICR New York în perioada 2006-2012 sub conducerea lui Patapievici. În semn de solidaritate cu protectorul său, Şuteu şi-a dat demisia cînd Patapievici a fost înlăturat de la conducerea ICR. Despre activitatea echipei Patapievici, iată ce citim într-un Comunicat ICR din ianuarie 2013:

În ultima vreme se întrec în a se exprima despre Institutul Cultural Român și formulează opinii care de care mai lipsite de temei, tot felul de inși care nu citesc nici măcar site-ul instituției, necum documente mai pretențioase. Mai grăitor este faptul că se pronunță inși care au afectat negativ sau au folosit copios, în trecut, banii instituției, dincolo de limitele normalului. Bunăoară, ce acoperire morală să evalueze instituția are Vladimir Tismăneanu (care a încasat sume incredibile doar de la ICR în ultimii ani, inclusiv pentru a susține conferințe în țara în care trăiește și în universitatea în care lucrează)? Sau Teodor Baconschi, care a desemnat capricios persoane neadecvate în funcții, iar acum caută să iasă cumva în relief? Sau Katia Dănilă, care a trebuit să fie înlocuită neîntârziat la Paris pentru management slab?! Sau Corina Șuteu, care a plecat din post în iunie 2012, din ICR New York, ducând cu ea logistica și unele programe ale instituției? Sau familia Perjosvschi, soț și soție, care s-a înfruptat copios din banii instituției? Sau Marius Chivu, sau Maria Răducanu, sau Mihai Chirilov, sau alții în aceeași situație? Exemplele de auto-supraevaluare sunt numeroase. Sunt cazuri care atestă fără putință de tăgadă irosirea de resurse pe activități superficiale, pe alocuri derizorii. La nevoie, vom reveni cu amănunte.

Menționăm, totodată, că principalii creatori ai României, din artă, literatură, știință, nu au beneficiat de vreun sprijin financiar din partea ICR în ultimii ani.

Pe de altă parte, înțelegem îngrijorarea unora care au beneficiat din plin, în toți acești ultimi ani, de banii ICR – îngrijorare motivată probabil și de recenta apariție a noului Raport al Curții de Conturi a României cu privire la gestionarea plină de abateri de la lege a acestor resurse”.

A fost dat publicităţii şi un „Raport preliminar” al activităţii ICR din perioada 2011 – primul semestru al anului 2012, pe baza rapoartelor institutelor însăși. Reproducem datele referitoare la ICR New York:

Acțiunile majore ale ICR New York pe parcursul anului 2011 au fost: participarea la Târgul de bandă desenată (77.000 RON), deplasarea unui autor în Arizona (8.600), promovarea cinematografiei lui Mihai Chirilov (7.800), lecturi din Matei Călinescu (65.700), publicarea broșurii program (10.000), prezentarea de filme documentare (10.523), festivalul filmului românesc (121.000), sesiunea „Securitatea și intelectualii în România” (12.700), Expoziția „Covoare maramureșene“ (17.000), onorarii pentru programul „Citind pe frunzele de ceai“ (12.600), Expoziția foto „Civic Resistance and State Violence“ (24.300), festivalul de film (17.600), festivalul de literatură World Voices (38.000, cu Mircea Cărtărescu), lansarea filmului „Aurora“ (23.300), Spectacolul „Polanski“ (11.700), „Filmul românesc“ (46.600), Colocviul Norman Manea (84.000), Cinematografia românească (11.400)”.

Pentru a vă face o imagine exactă despre ce a însemnat activitatea Corinei Şuteu la ICR New York, reproducem articolul lui Grigore L Culiandin revista „New York Magazin”, nr. 581, care vorbeşte şi despre felul în care a fost primită acea „expoziţie” cu „Poneiul roz cu zvastică” în America:

CLANUL PATAPIEVICI, ŞUTEU ŞI NEA…GOE

Institutul Cultural Roman New York (ICRNY – puiul ICR de la Bucureşti, instituţie aflată sub “înaltul patronaj” – inclusiv financiar! – al preşedintelui Traian Băsescu şi sub directoratul d-lui Horia Roman Patapievici) a chemat cîţiva tineri “artişti” şi le-a făcut un “cuib” în “Galeria Româna” (ale cărei vitrine dau în Third Avenue din Manhattan), în cadrul “expoziţiei” intitulată (sugestiv) “Freedom for Lazy People!” (“Libertate pentru leneşi!”). Programul Institutului ne anunţă că: “În timp ce gentrificarea urbană şi politicile de curatare a New York-ului sterg urme legendare de grafitti care au inspirat artişti din toată lumea, street art-ul înfloreşte în oraşele din Estul Europei. Bucureşti, Timişoara, Cluj, Arad sunt doar câteva dintre locurile unde putem găsi lucrări de ‘Nuclear Fairy’ (Linda Barkasz), IRLO (Laurentiu Alexandrescu) si Omar (Marwan Anbaki). Arta lor, combinând estetica lowbrow, grafitti figurativ şi o abordare neobişnuită a textului, dă viaţă pereţilor mohorâţi şi ‘discută’ cu mediul, fie că e vorba despre o cabină telefonică, un panou publicitar sau o cutie de carton. Artiştii, cu toţii abia trecuţi de 20 de ani, lucrează – atât pe cont propriu, cât şi colectiv – sub numele de ‘Zacuska Senzual’. ICR-NY i-a invitat pentru zece zile în New York pentru a-şi construi amprenta vizuală pe pereţii Galeriei Române, dar şi pentru a întâlni artişti care lucrează pe străzile marelui oraş şi a colabora cu câţiva dintre aceştia. Evenimentul este găzduit în colaborare cu WoosterCollective, unul dintre cele mai importante proiecte online de street art”.

Pînă aici, toate bune şi frumoase. Numai că vine prima surpriză: grupul de tineri din România, autointitulat “Zacuska Senzual”, sunt prietenii lui Cristian Neagoe (“pardon, musiu”, domnul Goe, ca să ne amintim puţin de Caragiale!), coordonator de programe la ICRNY! Pentru a vă convinge că nu vă mint, vizitaţi http://www.linkedin.com/in/cristineagoe. Care-va-să-zică, domnul (NEA)GOE îşi aduce amicii din România la New York – cu aprobarea d-nei directoare Corina Şuteu şi pe cheltuiala statului român – să vopsească pereţii Galeriei Române cu “creaţii originale” inspirate din “street art”-ul mioritic! După expirarea zilelor de “muncă” pe “transport, masă şi casă” (tinerii sunt cazaţi gratuit la hotelul “ICRNY” din 38 Street!), “arta” trupei “Zacuska Senzual” poate fi acum admirată la “The Romanian Gallery” pînă pe 15 august (de Sfînta Maria – sic!). Deci, aproape două luni, americanii şi românii care se încumetă “să bage capul” vor putea vedea ce înseamnă “modernismul” în promovarea mult (prea) trîmbiţatei imagini (pe bani!) a României. Am avut ghinionul – sau, poate, norocul! – să văd “expoziţia”, întîmplător, pe 16 iulie, cînd am fost invitat la o recepţie cu ziariştii oferită de noul ambasador al României la ONU, d-na Simona Miculescu. Atunci m-am oprit şi eu cîteva minute la “The Romanian Gallery”, dar, nefiind critic de artă, nu am putut face o evaluare a lucrărilor. A facut-o, însă, săptămîna trecută, pentru ziarul nostru, d-l John Gabrian Marinescu, grafician, în articolul intitulat “Zvastică şi sex în vitrina ICR-New York”, material preluat de agenţiile de presă sau de cotidienele din ţara (vezi ediţiile online “Evenimentul Zilei”, “Ziua”, Ziare.com). Dacă nu pot comenta ca specialist, ca ziarist cred că am dreptul (şi chiar obligaţia!) să-mi spun părerea.

Şi am făcut-o pe prima pagină, adăugînd cîteva fotografii şi considerînd că ICR-NY face praf cultura şi imaginea ţării noastre printr-o expoziţie care trebuie să dispară cît mai repede din inima Manhattan-ului! Nu rămîne decît ca d-na Corina Şuteu, directoarea ICRNY, să mai dea o lovitură de imagine înlocuindu-i pe “artiştii” de la “Zacuska Senzual” cu “Simona Senzual”, tînăra “hot” care îşi expune părţile intime ale corpului prin revistele porno sau de scandal mioritice. Cum americanii sunt “Number One” în lume (şi) la sex, “Simona Senzual” ar da bine în vitrinele ICR-New York, succesul de public ar fi garantat, iar imaginea României ar exploda în America! Îi invit pe cititorii noştri şi pe toţi românii cu bun simţ să-i viziteze pe “Lazy People!” (“Leneşii”) la “The Romanian Gallery” şi să-şi spună părerea. Joia trecută, d-l Robert Horvath, cineast şi expert în materie de artă, a reuşit să sesizeze toate simbolurile antisemite şi anticreştine expuse în vitrina ICRNY, anunţînd Poliţia, FBI, Holocaust Department, Antidefamation League şi organizaţiile evreieşti din New York.

Cum a fost posibil ca sub acoperişul unei instituţii publice româneşti să aibă loc o asemenea blasfemie pe cheltuiala românilor? Asta rămîne s-o întrebaţi pe d-na Corina Şuteu, care nu ştie că în America te poţi exprima liber numai pe banii tăi, nu în instituţiile statului, unde există reguli de conduită şi fiecare bănuţ al contribuabilului este cheltuit cu mare grijă.

Urmează a doua surpriză: vineri seara, cînd Poliţia a pătruns în incinta galeriei, toate obiectele cu simboluri antisemite dispăruseră! Din fericire, însă, d-l John Gabrian Marinescu, autorul articolului de săptămîna trecută, a filmat expoziţia înainte şi după venirea poliţiştilor, avînd acum în posesie dovada clară a tentativei de inducere în eroare şi obstrucţionare a justiţiei prin “curăţarea” locului! Ştiţi cum se pedepseşte în SUA o asemenea faptă, d-na Corina Şuteu? Chiar credeţi că Dvs. şi servitorii care vă înconjoară vă puteţi bate joc de legile acestei ţări şi profita la infinit de banii publici şi de poziţia privilegiată oferita de d-l preşedinte Băsescu şi de şeful clanului de la ICR, d-l Patapievici?

Să ne oprim acum la d-l Horia Roman Patapievici (directorul ICR de la Bucureşti şi şeful direct al d-nei Corina Şuteu), cel pentru care “Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană” şi “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei.” Recompensa “muncii” a venit: d-l Horia Roman Patapievici a primit în dar (de la preşedintele Traian Băsescu) Institutul Cultural Român (ICR) şi un buget anual de milioane de euro, pe care îi poate folosi după bunul plac, fără să poarte grija controalelor financiare şi să fie citat la DNA sau la Parchet.

Referitor la d-na Corina Şuteu, directoarea ICRNY care îşi scrie singură scrisori de apreciere şi apoi îşi roagă “clienţii” să le semneze (!), a venit vremea să afle că americanii nu dau doi bani pe servilism, nu intră în jocurile “made in Romania” şi nu mai pot fi păcăliţi cu mese întinse. Ei vin la bal, mănîncă, beau, se distrează şi pleacă, nu înainte de a spune gazdei un politicos “Thank you”!

Strategiile manipulatoare şi dispreţul pe care d-na Corina Şuteu şi “echipa” de la ICR-NY îl au faţă de noi, cei din emigraţie (care am venit aici în condiţii grele şi am clădit cîte ceva fără să ne ajute nimeni), nu vor prinde nici la americani, nici la români. Angajaţii d-lui Horia Roman Patapievici vin aici pe banii statului român, au casă şi salarii asigurate (bugetul ICR-NY este dublu faţă de cel al Consulatului Român!); îşi aduc echipa lor şi se menţin prin politici de clientelism şi santaj; cînd sustin cîte un proiect (cum e datoria lor, dacă proiectul e bun), au impresia că le eşti dator, se uită la tine de sus şi cred că pot să-ţi dicteze ce să faci sau ce să spui; se folosesc de tine cît au nevoie şi “uită” să te invite la întîlnirile importante. Scriu toate astea pentru ca sunt adevărate! Nu voi putea răsturna eu guverne, nici face ordine în dezordinea/mizeria morala de la ICR, dar nu-mi place ca unii să-şi închipuie că suntem idioţi! Noroc că exista şi artişti români bine pregătiţi – ca d-nii Horvath şi Marinescu – oameni care iau atitudine şi imi semnalează fapte pe care colegii mei din “presa liberă” de aici se feresc să le aducă la cunoştinţa opiniei publice. Ii aştept/invit să ni se alăture, pentru a dovedi clanului Patapievici, Şuteu şi domnului NEA(GOE) că nu îi pot păcăli pe români sau pe americani cu marfă stricată care miroase a… Dîmboviţa!

Pînă acum, am crezut că numirea ca ministru la „Fondurile europene” a penibilului Cristian Ghinea(„vreau să mă vadă mama că mă pup cu Monica Macovei”) este maximul pe care ni-l poate oferi tehnocratul Dacian Cioloş. Iată însă că, prin această sinistră numire ca ministru al Culturii a Corinei Şuteu, Cioloş şi Iohannis ne spun că adîncurile minţii omeneşti sînt în stare să ne arate că este loc şi de mai rău!

Despre Corina Şuteu toţi spu că a fost Directoarea Institutul Cultural Roman din New York şi punct. treaba e că nimeni nu spune de ce a pierdut aceată funcţie.

Răspunsul îl aflăm dintr-un articol numit „President Romanian Independent Media Production ofAmerica, John Gabrian Marinescu” (sau „Presedintele Romanian Independent Media Production of America acuza ICR-New York de iresponsabilitate si cere demisia directoarei Corina Suteu”).

Cum articolul nu am reuşit să îl găsesc în original voi importa varianta publicată pe Blogul lui Victor Roncea şi pe blogul fostului preşedinte Ion Iliescu ambele publicate prin 2008.

Institutul Cultural Roman din New York are o initiativa estivala denumita”Libertate pentru lenesi” – sau pentru iresponsabili, intr-o traducere mai libera.

Sub pretextul ca se combina “estetica lowbrow, grafitti figurativ si o abordareneobisnuita a textului”, ICR-New York “da viata peretilor mohorati si ‘discuta’cu mediul”. Aceasta “expozitie cu picturi stradale” este – dupa parerea mea -o veritabila noua “perla” a directoarei Corina Suteu si a colaboratorilor sai,fiind plasata in Galeria Romana, la intrarea principala in Consulatul General al Romaniei din New York (in aceeasi cladire isi are sediul si Misiunea Permanentaa Romaniei pe langa Natiunile Unite!). Mergand pe 3rd Avenue, in vitrine veziexpuse, in dezordine, figuri cu adevarat grotesti, dar ramai stana de piatra laspectacolul infernal din interior, unde pe pereti atarna adevarate monstruozitati!Ce “fresce”? Ce “murale”? O mizerie crunta!Din datele primite (prin e-mail) de la d-l Cristian Neagoe (coordonator programe in cadrul ICR-NY) am aflat despre “vernisajul” expozitiei cu lucraristradale de la “THE ROMANIAN GALLERY” si de functionarea ei incepand demiercuri, 18 iunie, pana in 15 august 2008, intre orele 19.30-23.00.
In 9 iulie a.c.am vizitat “stradala” anuntata cu atata tam-tam si valuri. Ce mi-a fost dat sa vad?Fara pic de responsabilitate sau jena, directoarea Corina Suteu a dat dispozitieca “talentatii pictori”, selectati din tara, sa degradeze zidurile si sa le profaneze, prin aplicarea unor viziuni de o indoielnica si proasta inspiratie, aglomerandu-lefigurativ-caricatural, abominabil si cu o simbolistica scalciata inteleasa numai deexecutantii implicati. De altfel, nume precum “Nuclear Fairy”, “IRLO” si “Omar”nici pe departe nu suna a fi traditionale romanesti. Astfel, sala de expunere afost maltratata si torturata sarguincios de catre cei adusi special din Romania,cu siguranta, pe cheltuielile statului roman. Mazgaliturile din zonele cele mai raufamate de prin Bronx si Brooklyn au invadat spatiul, impingandu-l intr-o totalastare de plans. Atmosfera se imbacseste, populata de figuri sinistre ale caror portiuni intime sunt puternic scoase in evidenta. Sper sa nu fiu luat in nume derau de catre unii cititori, dar, ca artist plastic si designer pentru industria textilaamericana si internationala, cu o experienta profesionala de peste 27 de ani,dar si ca fost profesor de arte decorative in cadrul renumitei Fashion Institute of Technology din Manhattan nu pot trece cu vederea o asemenea productie”pictural artistica” total negativa. Si asta aici, in America, inima New York-ului!
Expozitia NU ne face cinste noua, romanilor, si nici artei sau culturiinoastre. Cu atat mai mult, ea nu va contribui niciodata la schimbarea imaginii Romaniei in bine. mi amintesc cu placere cum, in anii trecuti, ICR-NY organizaevenimente de o inalta tinuta, expunand adevarati pictori contemporani romani.Vizitatorii veneau intr-un mare numar, te simteai mandru si patruns de puternicevibratii interioare, privind capodoperele conationalilor. Azi, cand la conducerea Institutului Cultural Roman din New York se afla d-na Corina Suteu, am ajunssa ne fie rusine si lehamite de ceea ce se face aici. Pe 18 iulie a.c. s-a implinit oluna de tortura a privirii. Si inca aproape o luna de zile va continua umbrirearusinoasa a renumelui romanesc, pana pe 15 august a.c., cand se va inchideexpunerea ororii. Poate se va gasi cineva din conducerea diplomatiei romanesticu putere de decizie) sa hotarasca inlaturarea acestei blasfemii si curmareastarii de dezorientare si confuzie creata de d-na Corina Suteu.
Cu ocazia intalnirii d-nei ambasador Simona Mirela Miculescu – sefaMisiunii Permanente a Romaniei la ONU – cu reprezentantii mijloacelor massmedia romanesti din New York, organizata miercuri, 16 iulie 2008, am revizitat”expozitia” ICR-NY, deoarece am remarcat, intr-una din vitrine, “elemente noi”.Si iar mi-am pierdut suflarea. La intrarea in hol, a aparut o noua grafica asexului si a actului impreunator in sine. Cei trei “stradalisti”sunt efectiv obsedatierogen si orientati haotic in aceasta directie. Pe pervazul unei ferestre au culcato papusa din carpa, infatisand un tanar de 14-15 ani, fara haine, cu organulgenital vizibil…dementa totala! Spre dreapta sta un urangutan, cu chipul negru (probabil o aluzie la negrii Americii), culcat, intins pe spate, cu un schelet umandeasupra. Pe un scaun pliant (langa papusa cu organe genitale masculine)se afla un obiect nedefinit (ca forma), iar pe spatarul scaunului sta lipit un afispe care scrie: “Show your ID”. Indiscutabil, se face trimitere la personalul desecuritate al Consulatului, luat in deradere. O masuta ocupa coltul incaperii in asa fel incat sa nu acopere chipul unui monstru pictat pe intreg peretele- compozitie care mai capata intre timp completari de fond cu vopsea rosie.
Pe masuta, intr-o dezordine “gandita” rebel, se aduna fel de fel de obiecte.Vad si o revista alegorica, publicata si promovata de ICR, care se intituleaza”AOOLEU”, cu numarul de aparitie 2 si cu specificatia: “Aooleu Nwespaper, July,Costs only: 0 lei; 0 Euro; 0 $; 0Y”. Revista are 12 pagini cu caricaturi si graficasuper-caraghioasa (tiparirea unei asemenea reviste costa o multime de bani- din ce fonduri o fi cheltuind, cu nesabuire, d-na Corina Suteu?)
Pe masa cupricina s-a “ratacit” si o jucarie, un calut care – atentie! – in portiunea dorsala, pe pulpa spate, are pusa o zvastica germana (sa fie anti-semitism, adica ura fatade poporul evreu macelarit de hitleristi?). Cum a aprobat d-na Corina Suteu, intentionat si/sau ostentativ, expunerea acestui simbol al groazei si al crimei? De crearea acestei situatii iresponsabile, denigratoare, degradanta si rusinoasa(din vina directoarei ICR New York) trebuie sa ia cunostinta urgent si directorulgeneral al ICR, d-l Horia Roman Patapievici, desi nu cred ca acesta n-ar aveacunostinta pana la aceasta ora despre aberatiile subordonatei sale. Sau poatechiar dansul o incurajeaza. Ceea ce este si mai grav!
In seara de 16 iulie a.c. am realizat un nou reportaj, in continuarea celuifilmat in 9 iulie. Si aceasta varianta o voi edita si transmite imediat Administratiei Prezidentiale, cu mentiunea “Personal”, pentru Presedintele Traian Basescu. O alta copie o voi transmite ambasadorului Romaniei la Washington, d-l AdrianVierita si alte doua copii in atentia Consulului General al Romaniei la New York,dl Pietro Lucian Pavoni si a Consulului General Adjunct, dna Andreea Berechet.Speram – noi, cei din presa scrisa si vizuala a Comunitatii Romano-Americane, dar si intreaga comunitate – ca tot corpul diplomatic al Romaniei din America siPresedintele Traian Basescu sa se ia urgent o atitudine ferma pentru stopareaactiunilor defaimatoare la adresa tarii, a poporului si a romanilor raspanditi printoate colturile lumii. Speram, de asemenea, ca dna Corina Suteu sa fie inlaturata de la conducerea ICR-NY, deoarece, pana acum, nu a facut altceva decat sa neimproaste cu noroi.
Asta este promovare a imaginii Romaniei…sau o denigrarea tarii si a neamului romanesc?! Nu mai suportam sa ni se sugereze (de catreinstitutii finantate chiar de la bugetul statului!) ca suntem hoti incurabili, primitivi,tigani…si, mai nou, maniaci sexuali sau alienati mintal!
Autorul acestui articol ar fi:
John Gabrian MARINESCU
President Romanian Independent Media Production of America
Zice Iliescu aşa: 

REACTII PRESA ROMANA DIN S.U.A.

SCANDAL LA NEW YORK pricinuit de rusinoasa expozitie organizata de Institutul Cultural Roman

Ziarul romanesc al comunitatii din metropola newyorkeza, bine cunoscutul si apreciatul New York Magazin, a facut o dezvaluire incendiara aratand rusinoasa activitate a Centrului Cultural Roman, rebotezat Institutul Cultural Roman, printre care o recenta expozitie ce provoaca orice om cu bun simt la o reactie in sprijinul pastrarii adevaratei noastre identitati, atat romanesti cat si culturale.

Domnul Grigore Culian, patronul si directorul acestui respectabil ziar de o tinuta deosebita, are curajul sa spuna lucrurilor pe nume acceptand publicarea articolului semnat de domnul John Gabriel Marinescu intitulat: “Zvastica si sex in vitrina ICR-New York!

Relatarea ziarului New York Magazine a captat atentia unor publicatii din tara, precum ziarul Evenimentul Zilei si cotidianul Ziua dar si ale portalului de stiri pe internet Ziare.com.

Salutam sesizarea ziarului New York Magazine si la randul nostru, ca redactie a unui ziar romanesc din Statele Unite ce pledeaza pentru pozitivism si altruism, gasim de cuviinta ca cele relatate pe paginile prestigiosului ziar newyorkez sa fie luate in consideratie cu toata seriozitatea atat de autoritatile romane cat si de “amatorii de arte libere” din comunitatile romanesti, oriunde s-ar afla ei.

Guvernul „Cioloş” – Un guvern tehnocrat, apolitic şi onest din care face parte PSD-istul Vasile Dâncu, plagiatorul Tobă şi incompetenta, mincinoasa şi escroacă Simona Man, expreşedintă PSD şi viceprteşedintă UNPR? … No sheet …

30 Aprilie 2016 2 comentarii

GUVERNUL CIOLOŞ – ŢEAPA DE LA „COLECTIV”

Acum câteva zile Preşedintele Iohannis zicea că Guvernul Cioloş „ … nu este  Guvernul meu”.

Aşa o fi, pe Dacian Cioloş nu l-a desemnt dumnealui ci Sfântul Duh ameţit de fumul de la Colectiv … da’ ştiu că s-a românizat rău neamţul.

Tot despre Guvernul Cioloş s-a tot spus şi repetat că e un guvern tehnocrat, format din profesionişti apolitici, oneşti, fără probleme cu justiţia.

Cât de apolitic poate fi un guvern cu pesedistul pur sânge Vasile Dâncu pe post de vicepremier, cât de onest poate fi un guvern cu un ministru, Tobă, inamovibil, demonstrat ca plagiator, sau cu o ministresă ca Pufoşica de la Finanţe care şi-a permis să spună că „românii au uitat cum se munceşte pe doi  lei”… uitând cam care e nivelul veniturilor româneşti faţă de cel din ţările europene care se respectă.

Cât de apolitici, oneşti şi profesionişti or fi cei care formează Guvernul Cioloş dacă abia după o jumătate de de an Premierul a observat că are ca secretară de stat pe o impostoare nototie ca Simona Man, fostă preşedintă a PP-DD-ului lui Dan Diaconescu, vice preşedintă, en titre, a UNPR, plantată în funcţia de secretar de stat de Ponta, la Turism şi mutată la Agricultură din cauza crasei incompetenţe, acuzată că ar fi nu doar profund incompetentă ci şi mincinoasă, escroacă şi neloială …

Simona Man

POVESTEA ŢEPEI DE LA „COLECTIV”

A fost incendiul de la „Colectiv”. Au murit oameni şi în numele lor s-a ieşit în stradă să se protesteze. Doreau să afle de ce au murit cei arşi şi cine se face vinovat.

Manifestaţia a alunecat rapid (corect spus „a fost împinsă”) spre o manifestaţie antisistem. Cu un cinism la fel de feroce ca al ucigaţilor Preşedintele a spus: „Au murit oameni, Guvernul trebuie să plece”. Şi Guvernul a plecat.

Trebuia pus altceva în loc. A chemat la negocieri politicienii. A cerut să se întâlnească şi cu liderii  Străzii. Strada nu se „copsese” încă nu avea lideri.

A încropit o discuţie cu un grup care s-a erijat în reprezentanţi ai Străzii. Minţeau. Între ei era şi un  fost guvernator al Deltei Dunării. El nu putea fi reprezentant al unei manifestaţii antisistem pentru că el a fost ca şi Guvernator al Deltei reprezentantul Sistemului.

Preşedintele a spus că se va duce şi în stradă şi îi va asculta pe cei de acolo. S-a dus dar minţea. Nu îi asculta. El avea deja soluţia … cu cel pe care l-a desemnat avusese deja discuţii preliminare.

Preşedintele avea trei variante:

Prima: Să desemneze un premier care să facă un guvern politic… ar fi arătat că nu îi pasă de ce vrea Strada şi face exact ceea ce e convnabil pentru el şi politicieni.

A doua: Să desemneze un premier inacceptabil. Ar fi împins ţara spre alegeri anticipate. Lucrurile se rezolvau şi totul era OK, doar că asta nu le convenea politicienilor. I-ar fi prins cu nădragii în vine, nepregătiţi pentru o campanie electorală.

Cele două variante ar fi arătat că Preşedintele are o personalitate puternică şi că este clar de o parte sau alta. Politicianii l-ar fi putut arunca în o logică a suspendării, Strada l-ar fi putut face ca la următoarele alegeri să nu mai poată fi ales.

Laş din fire, a optat spre cea mai proastă variantă, a treia. Un guvern curat cică, d.p.v. penal , zis tehnocrat. Adică format din tehnocraţi fără culoare politică. Aşa s-a zis.

În prima secundă după ce Guvernul a fost anunţat s-a văzut minciuna. Vicepremier, Vasile Dâncu… Până nu demult acesta era un „greu” al PSD, „Pufoşica” de la Finanţe, cu generoasele-i buci încă neobişnuite cu noul fotoliu spunea cu cinism că „românii au uitat cum se munceşte pe doi lei”, şi asta în condiţiile în care veniturile în România sunt departe de a putea fi numite venituri europene. Dacă îi spui unui european că în România sunt şi venituri de 250 de euro se uită la tine ca la cineva dus cu pluta. Ar zice că asta e o aberaţie deoarece chiar şi locuitorii falimentatei Grecii câştigă mai bine.

Mai e pe acolo şi un ministru Tobă, acuzat cu subiect şi predicat de plagiat…

Dacă doar miniştrii ar fi semi OK ar mai fi cum ar fi… În spatele lor există echipe luate de la guvernul anterior. Dacă ar fi apolitice cu se sugera ar mai merge.

Doar că nu e aşa. Guvernul Cioloş este cât se poate de politic.

SIMONA ALLICE MAN – „Apolitica” fostă preşedintă a Partidului Penalului Dan Diaconescu, în prezent   Vicepreşedintă a UNPR

Mulţi se miră de inaficianţa Guvernului Cioloş când era destul să se uite cine sunt cei din spatele miniştrilor şi ar fi înţeles că dacă partidele dau ordine guvernul se blochează.

Cum Dumnezeu să vorbeşti de un guvern apolitic atunci când, în funcţa se secretar de stat ai o fostă preşedintă de partid şi actuală vice preşedintă a altui partid numită de fostul premier în guvern?

Acum vreo două zile Premierul Cioloş tocmai o dădea afară pe Simona Allice Man, fostă preşedintă a Partidului Penalului Dan Diaconescu actualmente vicepreşedintă, ÎN FUNCŢIE, a UNPR.

Cum ziceam, Dacian Cioloş a eliberat-o din funcţia de secretar de stat la Ministerul Agriculturii pe fosta preşedintă a PP-DD, Simona Allice Man.

Premierul a numit doi secretari de stat noi la Ministerul Muncii şi la cel al Mediului. Decretele au fost publicate joi în Monitorul Oficial.

Fosta preşedintă a Partidului Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD), Simona Allice Man, în prezent vicepreşedinte UNPR, a fost numită secretar de stat la Agricultură în mai 2015, după ce a fost retrasă de la Autoritatea Naţională pentru Turism.

SIMONA MAN- INCOMPETENTA

Păi cine să fie? Prin noiembrie, 2014 premierul de la acea vreme, Victor Ponta o „planta” pe Simona-Allice Man, preşedintele Partidului Penalului-Dan Diaconescu (PPDD)  la conducerea  Autorităţii pentru Turism (ANT), cu rang de secretar de stat. La acea vreme postul de preşedinte al ANT este vacant după ce, cu vreo două luni mai înainte, Răzvan Filipescu a demisionat de la conducerea instituţiei,  surse  din zona politică şi turism, motivând retragerea prin tensiunile existente între acesta şi ministrul pentru IMM şi Turism, Florin Jianu. ANT se afla în subordinea Ministerului Economiei şi în coordonarea ministrului delegat pentru IMM, mediul de afaceri şi turism.

În 2015, PP-DD-ul condus de Simona Man, simţind că Dan Diaconescu, stăpânul de facto al partidului urma să se cazeze volens nolens la „casa cu cazare obligatorie şi gratii la fereşti”, începea să cristalizeze un curent condus de ţoapa în discuţie. Astfel, primul mare scandal care a izbucnit în exterior a fost momentul în care o delegaţie a PP-DD contestată membrii grupului parlamentar de la Camera Deputaţilor, formată din Simona Man, Dan Diaconescu, Radu Orzata, Liviu Neagu, Ionel Agrigoroaei, a răspuns invitaţiei la discuţii  adresată de Preşedintele Iohannis tuturor partidului. Le cădea acel mit de partid anticiocoiesc atât de uzitat de tătucul caracalean la vremea când construia formaţiunea telefonic.

Deputaţii au susţinut într-un comunicat că ei nu se simt reprezentaţi de delegaţia care s-a dus la Cotroceni:

„Salutăm inițiativa Președintelui României, domnul Klaus Iohannis de a invita la consultări partidele parlamentare. Considerăm că problemele României nu se pot rezolva decât cu dialog și consens. Având în vedere însă, că la aceste consultări a fost invitată și conducerea PP-DD, conducere care este artizanul îndepărtării din partid a tuturor parlamentarilor, ne vedem obligați să vă aducem la cunoștință că delegația PP-DD chemată azi la Palatul Cotroceni nu reprezintă punctul de vedere al Grupului parlamentar format din deputați aleși pe listele PP-DD”, se arată în comunicat.

Pe la sfârşitul lui Aprilie 2015, iată că în guvernul Ponta se fac nişte schimbări şi Simona-Allice Man, preşedintele Partidului Poporului-Dan Diaconescu, este retrasă de la conducerea Autorităţii Naţionale pentru Turism şi numită, în funcţia de secretar de stat în Ministerul Agriculturii.

În acea zi, năroada preşedintă a Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT)aflându-se la Mamaia unde a arătat plină de triunfalism că litoralul românesc este pregătit pentru deschiderea sezonului estival, taman când  hotelierii făceau tot felul de presiuni ca organele de control să nu îi verifice  în minivacanţa de 1 Mai … specific guvernului Ponta ca gura să vorbească vrute şi nevrute.

„Am venit astăzi aici tocmai pentru a vedea stadiul pregătirilor în vederea deschiderii sezonului estival. Până în acest moment, am făcut un scurt tur în Mamaia, iar de aici plecăm în sudul litoralului ca să vedem şi acolo stadiul pregătirilor. Ceea ce am văzut până acum, ne-a încântat privirile, hotelurile sunt pregătite, chiar foarte pregătite să primească turiştii. Credem că va fi un sezon în care turiştii vor fi mulţumiţi de ceea ce le vor oferi aceste structuri turistice”, a declarat atunci Simona Man într-o conferinţă de presă.

Reprezentantul Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc şi investitor pe litoral, Virgil Stancu, a la rândul său, la conferinţa de presă, că în sudul litoralului nici zece la sută din unităţi nu sunt pregătite să deschidă de 1 Mai şi a cerut ca hotelierii să nu mai fie obligaţi prin lege să-şi deschidă unităţile de la această dată.

„Nu ne mai obligaţi să deschidem la 1 Mai pentru că, în sudul Litoralului nici 10%  din unităţle de cazare  nu sunt pregătite să deschidă la 1 Mai.  Ne obligaţi prin lege să deschidem la 1 mai printr-o lege neconstituţională”, a afirmat Virgil Stancu.

Dealtfel, prin luna martie acelaşi an, reprezentanţii agenţiilor de turism şi hotelierilor de pe litoral au cerut demisia cât mai grabnică  Simonei Man de la conducerea Autorităţii Naţionale pentru Turism, acuzând-o că blochează proiecte precum emiterea voucherelor de vacanţă şi aplicarea impozitului forfetar, aceasta răspunzând atunci că de vină este birocraţia.

„Este incredibil cum Simona Man nu înţelege ce responsabilitate are. În ANT lucrurile merg prost, iar autoritatea duce Guvernul în ilegalitate pentru că legea voucherelor de vacanţă, deşi intrată în vigoare la 1 ianuarie, nu se poate aplica. Din acest motiv hotelierii au pierderi de milioane de lei”,  spunea  Alin Burcea, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT).

„Cerem demisia doamnei Simona Man şi îl rugăm pe primul ministru să numească în acest post un specialist adevărat, care să redreseze activitatea ANT”, a mai adăugat Burcea.

Cu vreo săptămână înainte de această tărăşenie, presa  anunţa  că telefoanele Autorităţii Naţionale pentru Turism au fost tăiate pe 2 aprilie, angajaţii acesteia neputând fi contactaţi, cu o săptămână înaintea deschiderii sezonului pe litoral. Simona Man, contactată telefonul mobil personal,  a declarat atunci că telefoanele au fost întrerupte pentru că a expirat contractul semnat de ANT în urmă cu doi ani cu un operator de telefonie.

Surselor oficiale declarau că  că nu pot contacta telefonic ANT nici companiile care participă la licitaţii, nici hotelierii si nici agenţiile de turism, dacă au nevoie de asistenţă sau dacă întâmpină probleme.

„Ca imagine, este dezastruos ce se întâmplă”, au mai spus sursele.

Potrivit aceloraşi surse, angajaţilor care se ocupă de autorizare şi control conducerile hotelurile refuzau, se pare, la ordinul Simonei Man, să semneze  mandatele pentru a pleca în controale, pe motivul că „nu sunt bani”. Astfel, cu vreo  săptămână înainte de deschiderea sezonului estival, autoritatea statului care se ocupă de turism nu apucase să verifice dacă structurile de cazare de la mare sunt pregătite sau nu să primească turişti. „Se găsesc însă bani pentru deplasările externe ale conducerii ANT. Ar trebui ca autorităţile abilitare să verifice eficienţa cheltuirii banului public din care se fac aceste deplasări”, ar mai  fi declarat sursele din turism.

Amintesc că Autoritatea pentru Turism era instituţia care coordona turismul românesc, îl verifica  care verifică şi îl  clasifică.

SIMONA MAN – NELOIALĂ, MINCINOASĂ ŞI ESCROACĂ

Simona Man se dovedeşte a nu fi doar de o incompetenţă crasă.

Este şi o femeie neloială, mincinoasă, escroacă.

Dealtfel partidul pe care îl plămădise Dan Diaconescu în lungile lui nopţi de aberare, s-a dovedit a fi atras o grămadă de ciudaţi, un rahat dezarticulat, fără cap şi fără coadă, complet dezorientat. O adevărată apologie a grotescului politic.

Despre Simona Man se ştia că s-ar ocupa  împreună cu concubinul său, Marin Jivoin, cu trafic de maşini second hand.

Ei cumpărau prin  firma SC Autojile SRL, autoturisme de lux din SUA la preţuri mici, le duceau în Germania unde concubinul aranja actele şi făcea contractele de vânzare-cumpărare, dublând preţurile maşinilor, apoi acestea erau vândute în ţară sau mai rău banii erau încasaţi şi maşinile nu mai ajungeau niciodată la cumpărători.

Astfel au fost ţepuiţi viceprimarul Drăgan Ion din oraşul Mihăileşti, judeţul Giurgiu, care ar fi fost înşelat cu suma de 250.000 euro şi Vlad Ion, din Slatina, soţul prim-procuroarei de la Parchetul Slatina, care a fost înşelat cu suma de 50.000 de euro, pentru o limuzină BMW. Pe lista de ţepuiţi ar fii fost şi doctorul Şerban Brădişteanu, înşelat şi el cu suma de 150.000 euro tot pentru un autoturism de lux. Vitimele din această poveste au susţinut la vremea respectivă că relatările din presă sunt reale şi că există chiar o plângere penală împotriva concubinului Simonei Man, depusă la o secţie de poliţie din Capitală. Dar, deşi în particular sunt revoltaţi că i-a păcălit preşedintele PP-DD, nici unul dintre păgubiţi nu doreşte să facă public adevărul în această poveste financiară.

Simona Man a mai fost implicată într-o poveste care vizau nişte tranzacţii cu o moară din localitatea Dorobanţi. Şi aici ea a fost suspectată de înşelăciune ordinară.

E vorba de o  afacere controversată în care este implicată Simona Man, prin firma MaxCargo Company, unde este acţionar, priveşte intrarea în insolvenţă a unei mori din Arad. Fosta proprietară susţine că a fost păcălită de administratorul morii, care era mână în mână cu reprezentanţii MaxCargo. „Administratorul a emis facturi către MaxCargo, dar nu ştiu cât grâu a intrat la noi concret. Şi-au dat banii unii la alţii şi pe mine m-au scos în faliment. Am făcut plângere penală, dar nimeni nu se ocupă. Eu nu mai ştiu ce se întâmplă acum”, a explicat jurnaliştilor Angella-Csilla Farago, fosta proprietară a Morii Dorobanţi.

Primarul comunei unde are sediul declarat firma MaxCargo Company ne-a explicat că reprezentanţii acesteia nu au mai raportat nici un fel de activitate la Primărie. „Ceva pământ a avut, dar acum nu mai e nimic. O ştiu pe fata de la OTV. A avut o problemă cu moara de la Dorobanţi. Ceva prieteni de familie de-ai lor au fugit cu banii. Dar au şi ei de recuperat“, a declarat primarul localităţii, Gheorghe Lăcătaşu.

Contactat, tatăl Simonei Man a declarat că aceasta ar fi fost, sărăcuţa, cea păgubită în povestea cu Moara Dorobanţi. „Nu merge nicicum afacerea asta. Deocamdată staţionează. O să facem altă firmă şi cu asta o să vedem ce o să facem. Dorobanţul are să ne dea nouă 45.000 de euro”, a fost singura explicaţie a părintelui. Acesta nu a dorit să discute despre afacerea Autojile. „Astea sunt aberaţii. Gata, drum bun şi sănătate”, a spus dumnealui.

Ca de obicei,  Simona Man şi  Dan Diaconescu nu au putut fi contactaţi telefonic pentru a lămuri toate aceste chestiuni. Deşi la telefonul preşedintei PP-DD a răspundea o persoană care s-a recomandat a fi secretara sa, şi-i va transmite solicitările jurnaliştilor, aceştia spun că nu au mai primit nici un fel de lămuriri.

Ei, dar cum îi cam place să umble cu cu coada pe sus, pepededistouneperizda se pretinde a fi nepoata Mareşalului Averescu,  cel care a înfiinţat în perioada interbelică partidul Liga Poporului.  Traba e că dacă ar fi nepoata lui Averescu ar trebui să aibă cel puţin vreo 70 de ani.

Pentru conformitate, la scrierea articolului, 

ca surse de informare, am folosit articolele:

Dacian Cioloș a eliberat-o din funcție pe Simona Man

  (publ: 29 Apr, 2016)

dcnews.ro

Simona Man, liderul PPDD, retrasă de la Turism, a fost numită secretar de stat la Agricultură

(publ: 6 Mai,  2015)

mediafax.ro

Scandal în PP-DD: „delegația care a participat la discuțiile cu președintele Klaus Iohannis nu ne reprezintă

(publ: 12 Ian, 2015)

paginadepolitica.ro

Ponta a numit-o pe Simona Man, preşedintele PPDD, la conducerea Autorităţii pentru Turism

(10 Nov 2014)  

gandul.info

Afacerile lui “Stelu” protejate de Simona Man

(22 Dec 2014)

jurnalul.ro

PPDD, prin preşedinta sa, escroaca Simona Man, face frumos din codiţă către … ghici

(6 Mai 2013)

romanicablues.wordpress.com

Membru PPDD: Nu Dan Diaconescu conduce partidul, ci Simona Man şi gaşca din jurul acesteia

(21 mai 2013)

mediafax.ro

Realitatea TV … DOSAR DE CANDIDAT: Simona Man şi Mircea Andrei

(5 Nov 2012)

realitatea.net

Preşedinta PPDD, Simona Man, acuzată de impostură

(23 mai 2012)

cotidianul.ro

Cine e Simona Man ? Presedinta PP-DD

aleex.net

Oare Oana Stancu Zamfir o fi bolnavă mintal sau doar o mare mâncătoare de rahat?

26 Aprilie 2016 2 comentarii

De la o vreme tot încerc să mi-o imaginez pe Oana Stancu Zamfir ca pe o muiere la casa ei. Pur şi simplu nu pot, nu am destulă imaginaţie pentru a-mi imagina cum mestecă în zacuscă, dă cu aspiratorul, coase nasturi, spală haine sau alte alea.

Sau măcar stând  la o cafea cu o vecină iar cân pleacă aia să spună „Dragule, vezi că mă duc până la vecina  să văd un nou modemt 3D de dantelă. Mă întorc în cinci minute. Te rog nu uita  să mesteci în zama de fasole la fiecare jumătate de oră să nu se prindă pe fund şi dacă scade apa mai pune  o jumătate de cană”.

Mi-o pot imagina însă foarte uşor stând tolănită într-un fotoliu, nepieptăbată, cu rimelul curs de la transpiraţie, cu picioarele ridicate pe un taburet adus din bucătărie în acest scop, cu mânile atârnând de-o parte şi de alta, una ţinând o sticlă de vodcă goală pe trei sferturi iar între arătătorul şi degentul mijlocinu al celeilalte, o ţigară fără filtru fumegând plictisită şi îngălbenindu-i degetele, iar cu privirea fixând absentă un colţ al camerei unde un păianjen viola o muscă.

Mintea ei căutând să răspundă la întrebarea: „Mâine ce mama dracului de dezvăluiri de senzaţie să mai fac?.”

Ca să fie corect, ştiu că nu fumează şi nu bea alcool din cauza bolii genetice destul de rare care, dacă am înţeles bine era să o „cureţe” acum ceva vreme.

Revenind la reveriile creative ale Oanei, doar aşa îmi pot imagina contextul în care în mintea ei s-a năcut ideea că, cineva, persoană importantă, nu zic cine ar vrea încă de pe vremea lui Băsescu, ideea de a decredibiliza presa şi instituţiile vitale cum ar fi Parlamentul … Daaa, diabolic individ, mai ales că nu-i ajunge atâta … 

Tainicul individ a mai făcut ca lumea să nu mai considere de buni candidaţii partidelor, dorind musai independenţi.

Şi mai îngrozitor, individul  coordonează disoluția partidelor, care, oricât de hulite ar fi, ELE sunt uneltele democrației … Parlamentul nu mai are dreptul să-și exercite atribuțiile prevăzute de Constituție pentru ca ar pune piedici justiției, în accepțiunea ei gomflabilă care-i confundă pe procurori cu judecătorii, treabă care o face să se transpună în timp în negrele vremuri ale animor 30, să se repete istoria, adică, într-o variantă actualizată, totuşi cu fragilizarea partidelor sistematic de către Carol al II-lea, care, pe 10 februarie 1938, le-a și desființat, în locul lor creând organizația politică totalitară Frontul Renașterii Naționale. Epoca dictaturii regale cum ar veni, epocă de care am scăpat după instalarea unei alte dictaturi care ne-a ţinut în întuneric vreo 50 de ani și alți vreo 30 în care tot nu reușim să ne mai facem bine?

Oare filozoafa asta de budoar nu s-o fi gândit nici secundă că este angajata unui actual puşcăriaş care a ieşit bogat din acea dictatură de 50 de ani deoarece a fost şeful unei intreprinderi de comerţ exterior care finanţa Securitatea?

Să nu se fi gândit că Parlamentul ăla s-a autodiscreditat de vreme ce e din trei feluri de oameni, unii penali, alţii viitori penali doar pentru că DNA-ul nu a ajuns la ei, iar ultima categorie, complicii primilor? Interesant de selectivă mintea fomeii…

Partidele discreditate? Oare nu au ajuns să fie discreditate tocmai pentru că au la vârf penali sadea, cel care i-a servit stăpânul băgândui-l în Parlament deşi nici dracu nu îl vota? Chiar partidul pe care îl susţin ea şi colegii ai plătiţi de acelaşi notoriu puşcăriaş este condus acum de un infractor condamnat la doi ani se puşcărie. E dreăt, are pedeapdsa supendată, dar condamnarea e cât se poate de valabilă.

Presa e discreditată? Care presă? De exemplu turstul unde lucrează ea? Să nu fi văzut niciuna din emisiunile acestei mizerii media? 

Cum dracu poate să scrie aşa ceva năroada, cu aceeaşi nesimţire cu care scria scrisori fiicelor minore ale unor  oripilând oamenii cu muntea în cap?

O fi proastă? I-o fi mâncat boala circumvoluţiunilu creierului? Sau pur şi simplu o fi doar o neruşinată mâncătoare de rahat? O prostituată media dispusă să scrie orice inepţie favorabilă celui care îui plăteşte consistentul salariu şi să tragă flegme în botul adversarilor acestuia?

Cred că ultima asta e …

Iată mai jos articolul de care ziceam publicat azi, 26 Apr 2016 la ora  07:50 de Jurnalul Naţional  :

Oana Stancu

România, planuri odioase

Două partide mari, plus alte câteva mai mici, unele pe cale de dispariție deja, se mișcă bezmetic astăzi în spații strâmpte, parcă zi de zi tot mai subțiate de cineva care urmărește atent izbirea repetată cu capul de pereți a celor care circulă amețiți prin culoarele trasate. Contribuie din plin la spargerea de capete atât Zgonii și Blagii din fiecare partid. Contribuie și lipsa de caractere tari, contribuie și lipsa unor lideri autentici. Și corupția înrădăcinată atâția și atâția ani.

Cu toate acestea nu pot să nu constat că, dincolo de toți acești factori, există undeva o mână care coordonează disoluția partidelor, care, oricât de hulite ar fi, ELE sunt uneltele democrației. Planul a început de pe vremea lui Băsescu Traian. Lui i-a servit și decredibilizarea instituțiilor vitale ca Parlamentul, lui i-a servit și decredibilizarea presei. Astăzi însă cui servește acest plan diabolic? Dintr-o dată partidele nu mai sunt bune să facă guverne! Avem nevoie de tehnocrați! Candidații partidelor nu mai sunt buni! Avem nevoie de independenți! Parlamentul nu mai are dreptul să-și exercite atribuțiile prevăzute de Constituție pentru ca ar pune piedici justiției, în accepțiunea ei gomflabilă care-i confundă pe procurori cu judecătorii.

Istoria ne arată că vom plăti scump toate aceste lucruri la care asistăm azi iresponsabil-dezinteresați, inculți, entuziaști în a ne lipi de orice curent isteric de pe rețelele de socializare fără să ne întrebăm cine conduce mișcarea la care ne alăturăm și pe câți lei.

Istoria pe care ne grăbim s-o repetăm, desigur într-o variantă mult mai modernă și evoluată, a început în anii ’30 cu fragilizarea partidelor sistematic de către Carol al II-lea, care, pe 10 februarie 1938, le-a și desființat, în locul lor creând organizația politică totalitară Frontul Renașterii Naționale. Dictatură numește istoria această epocă. Ce a urmat după? O altă dictatură? Unul dintre cele mai rele sisteme totalitare de care ne-a luat 50 de ani să scăpăm și alți vreo 30 în care tot nu reușim să ne mai facem bine?

Pentru conformitate, 

Autor: Oana Stancu Zamfir

Sursa: jurnalul.ro

Ana Birchall, mincinoasa …

Deputata Ana Birchall preşedinta Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor nu se poate abţine şi pupă poala lu’ Ponta publicând pe blogul său aşazise declaraţii de presă în care se laudă cu marile succese ale guvernului acestuia în ceea ce priveşte absorbţia de fonduri europene. O mare minciună.

Pe 27 Iulie 2015, frumuşica Ana Pele publica un articol în care se arăta că Guvernul Ponta , pentru pentru a ascunde eşecul absorbţiei fondurilor europene, a tăiat pur şi simplu  3,1 miliarde de euro de la investiţii. 

 ******

Pentru ca nu cumva cineva să o creadă pierdută prin parcările patriei, deputata Ana Birchall, preşedinta Comisiei pentru afaceri europene din Camera Deputaţilor, scrie pe blog articole cărora le spune „Declaraţie de presă”.

Ultima astfel de declaraţie de presă, publicată pe siteul personal  la data de  25 Aprilie 2016 (adică azi)  publicată sub titlul Bâlbâiala Guvernului tehnocrat în ce priveşte gestiunea fondurilor europene se agravează acum după plecarea din funcţie a ministrului”, scrie: 

DECLARAŢIE DE PRESĂ

Ana Birchall“Demisia doamnei Aura Răducu de la Ministerul Fondurilor Europene prelungeşte, din păcate, o situaţie complicată într-unul din domeniile de importanţă majoră pentru dezvoltarea economică a ţării noastre. După 6 luni de zile de întârzieri la punerea în dezbatere a ghidurilor de finanțare și eligibilitate, bâlbâiala Guvernului tehnocrat în ce priveşte gestiunea fondurilor europene se agravează acum după plecarea din funcţie a ministrului.

Ministerul Fondurilor Europene trebuie să își asume un rol activ în rezolvarea cauzelor care determină gradul de absorbţie redus şi să ducă mai sus procentul de aproximativ 60% – absorbția fondurilor europene la momentul în care guvernarea noastră a predat ștafeta actualului Executiv.

Comisia pentru afaceri europene va acorda sprijinul pentru creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, însă pentru a îndeplini acest obiectiv avem nevoie urgent de desemnarea unui ministru profesionist şi bine pregătit, astfel încât la finalizarea exercițiului bugetar să putem spune că România a luat toți banii care i se cuveneau” – a declarat social-democrata Ana Birchall.

Sursa: anabirchall.ro

Cum ar veni, în traducere liberă ma’am Bitchall funcţionează pe principiul „Dacă nu ne laudă nimeni hai să ne lăudăm singuri şi să mai tragem cuiva o flemă ca să nu se pună că avem gura plină…” 

Înainte de a merge mai departe nu pot să nu observ persoana  treia la care e scris articolul, lucru care ne poate face să credem că nici declaraţia nu a fost scrisă de ea, evident, lucru nu prea de mirare deoarece când vorbeşte liber după a treia frază începe să transpireşi în plus n-o să stea ea să se strice la maniqură tastând.

Când era să public acest articol mi-am amintit de Alexandra Pele care a publicat la data de 27 Iulie 2015, pe siteul ziarului Gândul un articol în care zice că nu e chiar aşa cu succesul în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene cu care se laudă pupincuriştii lui Ponta, ci că guvernul acestuia  pentru a ascunde eşecul absorbţiei fondurilor europene, a tăiat pur şi simplu Guvernul Ponta 3,1 miliarde de euro de la investiţii. 

Zice drăguţa de Alexandra Pele aşa:

Cum a tăiat Guvernul Ponta 3,1 miliarde de euro de la investiţii pentru a ascunde eşecul absorbţiei fondurilor europene

Alexandra PeleÎncasarea banilor europeni s-a dovedit a fi, din nou, o problemă pentru Guvern. În prima jumătate a anului, fondurile europene ajunse în Trezoreria statului au fost cu 1,4 miliarde de euro mai mici decât ce se prevedea în bugetul adoptat la începutul lui 2015. Bugetul s-a ”închis”, însă, pe plus în primul semestru. Astfel, după primele şase luni, veniturile totale au fost cu aproape un miliard de euro mai mari decât cheltuielile. Pentru a obţine acest rezultat pozitiv, practic un excedent, nu un deficit bugetar, Guvernul a tăiat 1,5 miliarde de euro de la cofinanţări şi alte 1,6 miliarde de euro de la cheltuielile de capital, capitol bugetar care se referă la investiţiile finanţate din bani publici. Prin urmare, pentru nerealizarea veniturilor au avut de suferit investiţiile, unde cheltuielile au fost cu 3,1 miliarde de euro mai mici decât era asumat prin Legea Bugetului pe 2015.

În prima jumătate a anului, la bugetul general consolidat s-au colectat 110,6 miliarde de lei, echivalentul a circa 25 de miliarde de euro, la un curs mediu de 4,42 lei/euro, cursul de schimb pe care a fost fundamentat bugetul pe 2015, reiese din datele publicate de Ministerul Finanţelor Publice (MFP).

Veniturile au însumat echivalentul a 15,8% din Produsul Intern Brut (PIB), în timp ce cheltuielile totale din primul semestru au fost de 15,2% din PIB, respectiv 106,4 miliarde de lei, echivalentul a 24 de miliarde de euro.

Prin urmare, în primele şase luni ale acestui an, bugetul a înregistrat un excedent de 4,1 miliarde de lei, circa un miliard de euro, bani rămaşi necheltuiţi.

Eşecul fondurilor europene

Principalul capitol la care nu s-au respectat veniturile, adică unde guvernul a încasat mai puţin decât anticipase în programul pe 2015, program pe care s-a fundamentat bugetul, a fost cel privind fondurile europene, respectiv banii pe care executivul îi incasează de la Comisia Europeană.

Sumele primite de la UE în contul plăţilor efectuate şi prefinanţare au însumat, în primele şase luni, aproape 4 miliarde de lei (circa 0,9 miliarde de euro), cu 6,5 miliarde de lei (1,4 miliarde de euro) mai puţin decât suma prevăzută în buget, de 10,5 miliarde de lei (2,3 miliarde de euro).

Practic, în prima jumătate a anului la buget s-au încasat mai puţin de 40% din fondurile europene pe care se baza executivul.

La finele lunii iunie, rata absorbţiei de fonduri europene era de 51,1%, plăţile de la Comisia Europeană însumând 9,7 miliarde de euro pentru exerciţiul financiar 2007-2013, potrivit celor mai recente date ale Ministerului Fondurilor Europene. În decembrie 2014, rata absorbţiei era de 44,89%.

Tăierea investiţiilor

Investiţiile au fost cele care au de suferit ca urmare a eşecului absorbţiei fondurilor europene. Statul a tăiat atât banii de la cofinanţarea proiectelor din bani comunitari, cât şi de la investiţiile proprii.

Astfel, pentru proiectele cu finanţare din fonduri externe nerambursabile s-au cheltuit 5,7 miliarde de lei (1,3 miliarde de euro), mai puţin de jumătate decât se prevederea în buget, respectiv 12,6 miliarde de lei (2,8 miliarde de euro). Prin urmare, Guvernul a tăiat în prima jumătate a anului 6,8 miliarde de lei (1,5 miliarde de euro) de la cofinanţări, astfel încât acestea au fost realizate în proporţie de 45,6%, reiese din datele Finanţelor.

Totodată, cheltuielile de capital au însumat, în primele şase luni, 3,8 miliarde de lei (866,5 milioane de euro), cu 7,4 miliarde de lei (1,6 miliarde de euro) mai puţin decât se prevedea în bugetul adoptat la începutul anului. Mai exact, în buget se prevedeau investiţii de 11,2 miliarde de lei (2,5 miliarde de euro) în perioada ianuarie-iunie 2015.

Nerealizarea veniturilor, o problemă mai veche

Estimarea ”optimistă” a banilor ce urmează a fi colectaţi la buget sau, altfel spus, nerealizarea veniturilor asumate nu este o practică nouă. În 2014, spre exemplu, economiştii Guvernului au greşit estimările cu aproape un miliard de euro în ceea ce priveşte veniturile pe ultimele două luni ale anului, deşi aveau situaţia clară pe primele 10 luni ale anului.

Guvernul miza, în decembrie 2014, pe venituri totale de 218,4 miliarde de lei la bugetul general consolidat, care include atât bugetul de stat cât şi bugetele administraţiilor publice locale. În realitate, veniturile au fost de 214,3 miliarde de lei, cu patru miliarde de lei, respectiv cu 1,9% mai mici decât suma proiectată în urma celor trei rectificări bugetare de anul trecut.

Astfel, taxele şi impozitele percepute la nivel naţional şi local de la cetăţeni şi companii au însumat în 2014 cu patru miliarde de lei mai puţin decât anticipa Executivul la rectificarea din decembrie, făcută pe baza datelor din noiembrie, adică pe execuţia din primele zece luni ale anului.

Rezultatul a fost ”ajustarea” bugetului prin tăierea banilor ce ar fi trebuit cheltuiţi pentru cofinanţarea proiectelor din bani europeni.

Noul Cod Fiscal

Nerealizarea veniturilor în prima jumătate a anului ridică semne de întrebare cu privire la sustenabilitatea măsurilor de reducere a taxelor şi impozitelor prevăzute de noul Cod Fiscal, document retrimis de preşedintele Klaus Iohannis în Parlament.

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), dar şi economiştii Consiliului Fiscal, instituţie înfiinţată la cererea expresă a Fondului Monetar Internaţional (FMI) pentru a monitoriza acţiunile Guvernului, au atras atenţia că reducerile de taxe s-ar putea dovedi o povară prea mare pentru buget.

Codul Fiscal este inaplicabil din cauza impactului pe care l-ar avea reducerile de taxe şi impozite asupra Produsului Intern Brut, a declarat, vineri, guvernatorul BNR.

„Există câmp de negociere, de aceea cred că trimiterea în Parlament, spre reexaminare a Codului Fiscal, este un lucru înţelept”, a spus Isărescu, citat de Mediafax.

Guvernatorul a arătat că impactul asupra PIB ar fi de 2,3% (peste 17 miliarde de lei) dacă noul Cod Fiscal ar fi aprobat în forma actuală, fără a lua în considerare majorarea salarială din sectorul public, care ar mai adăuga 1,3% la deficit.

„Codul Fiscal nu are niciun fel de problemă, dar pachetul de reduceri de taxe şi impozite este, din punct de vedere economic şi financiar, inaplicabil, pentru că nu poţi să pui în aplicare şase măsuri de acest fel. Nu e doar discuţia că se vrea sau nu se vrea reducerea de TVA de la 24 la 19%, asta ar însemna un deficit de 8,9 miliarde lei. Acestui cod fiscal îi lipseşte măsura. Aşa se conduce o economie de piaţă, trebuie măsură”, a adăugat Isărescu.

Autor: Alexandra PELE 

Sursa: gandul.info 

Ţîţîţî .. se poate ma’am Birtchall? Se poate să minţi cu atâta seninătate doar pentru a  putea spune că Ponta ca premier a făcut şi altceva în afară de minciuni? 

Eu aş fi un pic mai atent cu minciunile pentru că dacă se prinde lumea ar putea crede că povestea din parcare ar fi fost adevărată şi nu să  creadă că nu e adevărat că nu aiu fost acolo cum ziceai deşi brăţara de pe mână cu care apari şi în altă poză pare a dracului de asemănătoare … 

Păcat de mata că frumuşică eşti, deci te poţi căţăra pe scara ierarhică în partid în partid. Ştii mata cum se face, dar dacă ai îndoieli sun-o pe Alinuţa de la liberali… ei ia ieşit.

Din categoria ”Să pupăm Firea în Trebuci” – Oana Stancu: ”Gabriela Firea a condus mai multe entități economice…” (Uită să spună că le-a falimentat )

20 Aprilie 2016 9 comentarii

PRECIZARE ANTESDCRIPTUM:

Acest articol pleacă de la articolul „Corupția ucide! A fost sloganul care a reușit, într-o democrație firavă și bolnavă, să dărâme un guvern…”, articol din categoria „Să pupăm firea în Trebuci”, publicat de Oana Stancu Zamfir în Jurnalul Naţional. 

Acolo Oana Stancu Zamfir  afirmă (ca frază centrală de cea mai mare greutate) „Gabriela Firea a condus mai multe entități economice, …”. Ce uită să spună Oana este că firmele conduse de Gabriela Firea sunt firme din cadrul Intact Grup Media, încredinţate ei spre administrare şi pe care le-a falimentat, ba mai mult,

Pe lângă că este un administrator dezastruos, Gabriela mai este şi un şantajist ordinar …

SĂ PUPĂM FIREA ÎN TREBUCI

La Trustul Media Intact, în afară de obișnuitele ospete cu rahat, și de tras flegme „băsiștilor” se desfășoară uneori, în funcție de evenimente, și alte campanii, unele din ele, pozitive.

Oana Stancu Zamfir

Oana Stancu Zamfir

În zilele acestea, pentru susţinerea campaniei Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele etc, o campanie care ar putea să se numească „Să pupăm Firea în Trebuci”.

Pe 19 Aprilie 2016, siteul Jurnalului Micţio… pardon, Naţional,  publică un articolaş al Oanei Stancu Zamfir intitulat „Incompetența nu ucide?”.

Articolul începe ex abrupt o „Corupția ucide! A fost sloganul care a reușit, într-o democrație firavă și bolnavă, să dărâme un guvern…”. Deci, ţoapa, cu nesimţirea care o caracterizează, ridiculizează indirect  incendiul de la colectiv ridiculizând acel „Corupţia ucide” care părea atunci a fi sinteza motivelor care au dus la acel nenorocit incendiu.  

Culmea e că, legat de minimalizarea acelui incendiu împreună cu minimalizarea nenorocirilor din sistemul medical s-au exprimat şi alţi antenişti, De exemplu Mircea Badea afirma (şi demonstra, după părerea lui) că nu se poate dovedi că din cei ajunşi în spitale de la Colectiv majoritatea au dat colţul din cauza unor bacterii/viruşi  luaţi de prin  spitale. Aşa-i  dacă nici un virus ori nici o bacterie nu a ajuns la DNA cu cătuşe pe labe nici nu poate fi vorba de aşa ceva.

Îşi mai aminteşte Oana Stancu Zamfir şi de mititeii ucişi de E-coli care, în afară de  copii a mai ucis o făbricuţă. Deşi s-a găsit acolo, la acea făbricuţă, bacteria, văd că tot mai mulţi, inclusiv, respectiva, se arată oripilaţi că numeni nu a plătit pentru că a pus în pericol o astfel de fabrică, ce dracu, nu prea mai avem fabrici, să le facem praf doar pentru că nişte copii care au mâncat brânză de la acea făbricuţă unde s-a găsit bacteria? Da’ cine mama dracului erau mititeii ăia? Şi dacă în fabrică nu se repectau normele nimime de igienă ce? Oare de ce nu şi-a amintit şi de incendiul ucigaş de la Maternitatea Giuleşti? Tot focul a ucis şi acolo … pentru că ar fi trebuit să facă oarece trimiteri la fostul primar Oprescu?

Una peste alta, trage ea concluzia  „Ca atare nu-mi rămâne decât să bag de seamă că, printre exigențele noastre în legătură cu cei care ne conduc, competența nu se numără.”  Şi gata cu introducerea şerpească, ocolitoare, bazată pe apropouri pentru care nimeni nu o poate acuza ne nimic în afară de mâncare de rahat, ceea ce la Antena 3 este un motiv de mare onoare.

Iat-o în tranşee … o flegmă adversarului Gabrielei Vrânceanu Firea  Pandele şi o limbă dureros de temeinic acesteia „Despre asta vor vorbi cel mai bine proximele alegeri. Marian Munteanu afirmă cu seninătate că n-a fost în stare să facă o afacere să meargă în viața sa. Și te întrebi dacă un om care n-a condus nimic, poate conduce o primărie chiar și de comună. Gabriela Firea a condus mai multe entități economice, dar i se reproșează că e gospodină…”  … ce emoţionant „gospodina Firea”  … Hehehe .. bun banc. Mai ales dacă îl punem faţă în faţă cu rstul aliniatului: „O face, ce-i drept, o doamnă căreia nu i-aș încredința nici omleta mea de dimineață. Chiar și așa, disprețul față de o femeie care ține o casă de oameni normali, cu copii și treburi domestice, ar putea să-și găsească mulți adepți. Trecutul a dovedit că electoratul apreciază și validează prin vot și hoția și golănia…” … „O face” adică o acuză o doamnă care nu e în stare să facă nici măcar o omletă … De cine să zică oare? Să nu fie vorba de ina Alinuţa care când a fost aleasă şefă la PNL s-a dus, paradoxal, direct la Antena 3 ca să îşi serbeze victoria? Şi cum nu se putea să nu îi tragă şi Codruţei Kovesi, una, că doar e din gaşca ce băsişti care i-a băgat la bulău stăpânul.

Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele  şi cum s-o mai numi dacă şi-a schimbat partenerul budoar

Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele
şi cum s-o mai numi dacă şi-a schimbat partenerul budoar

 Tot articolaşul ăsta ar trebui să aibă ca frază cu greutate aceasta: „ Gabriela Firea a condus mai multe entități economice…” … care, pusă în acelaşi recipient cu „dar i se reproșează că e gospodină…”  ar trebui să ne sugereze că e un personaj cum n-au trăit mulţi pe plaiul mioritic. Poate doar Dan Voiculescu.

La ce „entităţi economice” să se refere oare Oana Stancu? Să zică oare de firmele cu ajutoul cărora făcea tot felul de mânării cu familia Voiculescului? Alea care au sfârşit cu oiştea în faliment? Nu cred să se refere şantajul de care era acuzată „Albinuţa” Găbiţa. 

Păi, ia să vedem cum era cu firmele falimentate de Gabriela Firea.

FALIMENTELE GABRIELEI FIREA

Până în 2011, Gabriela Vrânceanu Firea  a condus MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti, după care a renunţat la administrarea acestei firme deoarece s-au acumulat datorii imense către partenerii de afaceri şi bugetul de stat.

Tot Gabriela Vrânceanu Firea  a condus şi „Săptămâna Financiară” srl, o altă firmă a familiei Voiculescu la care a reuşit să adune datorii totale de peste 8 milioane lei (RON).

O altă firmă, e drept neadministrată direct de marea profesionistă, Găbiţa lu’ Pandele a fost „Editura Intact” SRL, firma care edita „Jurnalul Naţional”. Aceasta a ajuns în faliment, cu datorii de 64,67 milioane lei (RON). Aici „profesionista” se pare că avea practic controlul indirect mulţumită relaţiilor cu famiglia Varanului şi a încrederii pe care i-o acordau respectiva familie.  

Pe 7 februarie 2015, Tribunalul Bucureşti a decis la cererea creditorilor Marius Popescu şi Radu-Bogdan Tomuleţ deschiderea procedurii falimentului debitoarei MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti(J40/4260/2006; CUI 18477500) şi a numit în calitate de lichidator judiciar pe SUMA INSOLVENCY IPURL, firmă cu sediul social pe Aleea Emil Botta în Bucureşti, ( Lichidator judiciar , Salagean Vincensso-Constantin).

Tribunalul a hotărât ca termenul pentru definitivarea tabelului creanţelor să fie 24 martie 2014.

GABRIELA FIREA, un dezastru administrativ, A LĂSAT GĂURI MARI ÎN CONTABILITATEA FIRMEI

Având ca obiect de activitate editarea revistelor şi periodicelor, Societatea MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti a fost înfiinţată în anul 2006.

Firma era controlată de fiicele lui Dan Voiculescu astfel, Camelia Rodica Voiculescu (66%), Corina Mirela Voiculescu (34%) şi îl avea pe  Sandu Jean-Călin pe post de administrator.

Din nefericire pentru ea şi pentru finanţele celor două fiice a Varanului, Societatea MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti (parte a INTACT MEDIA GRUP), cade în 2011în administrarea  administrator de la Gabrielei Vrânceanu Firea (Pandele, mai nou).

Pentru Societatea MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti, perioada cea mai ună din punct de vedere financiar a fost prin anul 2009, când raporta o cifră de afaceri de 21.485.593 lei şi un profit net de 115.220 lei.

În 2011, societatea în discuţie raporta o cifră de afaceri de 7.033.544 lei şi pierderi de 8.881.654 lei.  Totalul datoriilor ajungând la nu mai puţin de 21.482.548 lei.

După ce şi-au dat seama că Gabriela Firea era un dezastru dpv administrativ, în 2011,  aceasta e înlăturată.

În 2012 societatea avea datorii totale de 21.320.536 lei şi capitaluri proprii negative de  -21.940.476 lei.

La data de 30 septembrie 2013, firma raporta datorii către:  Bugetul de stat – 450.309 lei (blocare la sursă: 131.925 lei), Bugetul asigurarilor sociale de stat – 618.294 lei (blocare la sursă: 159.686 lei), Bugetul asigurarilor de sanatate – 208.498 lei (blocare la sursă: 83.087 lei).

DEŞI EA BĂGA FIRMELE ÎN FALIMENT, FIREA ÎŞI RECUPERA SALARIUL.

Societatea „SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ ”, cea care edita gazeta cu acelaşi nume,era în 2012 şi intra direct în faliment , după  trei ani de  înţeleaptă administrare a Gabrielei Firea.  

În tabelul definitiv completat al creanţelor acestei firmei, comunicat la începutul acestui an de către lichidatorul judiciar, figurează creanţe totale de 8.094.199,43 lei. De recuperat reuşind să se recupereze abia 327.678 lei din care s-au distribuit 163.239 lei pentru creditori.

La rândul său, Gabriela Firea şi-a recuperat 12.449 lei, întreaga sumă cu care se înscrisese în tabelul creditorilor.

În 2012 a intrat în insolvenţă  şi „Editura Intact” SRL, falimentul declarându-se în procedură simplificată în 2013. Totalul general înscris în tabelul preliminar completat/rectificat al acestei firme este de 64.672.342,39 lei, din care 59.627.317,93 sunt creanţe cu drept de vot.

Citiţi şi

„Săptămâna Financiară” SRL – „mortul” de pe masa Gabrielei (Vrânceanu) Firea

Pe cine a ţepuit „Editura Intact”, firma care editează „Jurnalul Naţional”

„ALBINUŢA” ŞANTAJISTA

Ca şi cum nu ar fi destul că Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele a reuşit să bage în faliment firmele aparţibând INTACT MDIA GRUP  care i-au fost încredinţate spre administrare, mai este şi o şantajistă ordinară.

Siteul ziarului Curentul publica în 2014 articolul: 

„ALBINUȚA” ȘANTAJISTĂ: GABRIELA FIREA – AMENDATĂ DE CNA PENTRU CAMPANII DE PRESĂ ÎMPOTRIVA CONCURENȚILOR EI DIN AFACERI

Premierul Ponta, plus o bună parte dintre parlamentarii noștri care au intrat, deja, în atenția legii, s-au înhămat la o sarcină de-a dreptul penibilă: au pus mână de la mână și au semnat o plângere penală prin care, ca la un semn, au sărit, cu toții, la grămadă, în apărarea colegei lor, senatorul PSD Gabriela Vrânceanu Firea Pandele. Așadar a firavei „Albinuțe”, despre care au afirmat, în cor, dar pe o singură voce, că ar fi victima inocentă a unui oribil șantaj comis de președintele Băsescu. Iar toată această hărmălaie politicianistă s-a petrecut la doar câteva zile după ce magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție, au condamnat-o pe onorabila doamnă senator Firea la plata unei amenzi  administrative de o mie de lei în urma judecării unei plângeri penale depuse împotriva sa de către Narcisa Iorga

O plângere penală prin care ea a fost acuzată, de comiterea infracțiunilor de „șantaj” și „ultraj”. Adică, altfel spus, „cine zice, ăla este! Iar asta nu este tot: cu mai mulți ani în urmă, „Albinuța” Firea, în calitatea sa de realizator de emisiuni la Antenele familiei Voiculescu a fost amendată, la un moment dat chiar și către CNA, pentru că, în două ediții ale emisiunii „Observator”, prezentate de ea, „s-au făcut afirmații grave fără să se aducă dovezi în susținerea lor sau să se indice, cel puțin, probele pe care le susțin, dar și fără să se prezinte punctul de vedere al reprezentanților societății incriminate, încălcându-se astfel prevederile art. 42, alin. 2 și 3 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Ulterior, „victima” emisiunilor amendate de CNA a relatat că în spatele lor s-a aflat tot un soi de șantaj de care Gabriela Firea, nu a fost străină, absolut deloc.

Șantajistă „de cursă lungă”

Pusă în fața deciziei pronunțate de instanța supreme, perfect paralelă cu prevederile legii cu care, în calitatea sa de senator PSD i s-a dat totuși, totuși, voie să se joace prin tot soiul de „comitete și comiții”, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, s-a apărat, în mod public, susținând că: „La Înalta Curte nu s-a adeverit ceea ce a afirmat doamna Narcisa Iorga, fiindcă dacă s-ar fi adeverit primeam închisoare cu executare sau cu suspendare. Mi s-a aplicat o amendă administrativă.” Așa o fi cum zici matale „Albinuțo”, dar amenda aia „administrativă” tot pentru „șantaj” și „ultraj” ai primit-o. De fapt, această pretinsă „amendă” nu a fost decât vârful văzut al unui „aisberg” cu mult mai mare.

Cu puțin timp înainte de depunerea plângerii penale îndreptate împotriva șefului statului, Gabriela Firea s-a plâns „Fiul meu cel mare mi-a spus că se simte profund umilit. El s-a gândit și la tatăl lui, la primul meu soț, care a sfârșit-o prost și a decedat după cinci ani de suferință, de boală, dar nu din cauza senatorului Firea care face parte din comisia de anchetă „Nana“. (….)

Nu i-a mai rămas nimic lui Traian Băsescu decât să se războiască cu morții, cu fostul meu soț, întinându-i memoria.” Era o jelanie de-a dreptul ipocrită: zilele trecute ziarul nostru v-a prezentat, pe larg, o serie, de înregistrări ale unor convorbiri telefonice prezente în „Dosarul spionilor”.

Este vorba despre un dosar de corupție la nivel înalt în care, printre alții, a fost trimis în judecată și Dorinel Mucea, adjunctul șefului de la Oficiul de Privatizare și Participațiile Statului în Industrie.

Din acele înregistrări rezulta că, răposatul domn Firea, l-a șantajat pe acesta pe acesta din urmă, pentru a avea acces la dosarul Petrom, document care, pe vremea aceea era clasificat în categoria „secret”. Iar din conținutul acelor convorbiri rezultă că, în ianuarie 2006, Mucea le-a comunicat unor parteneri de afaceri că este amenințat de către d-l Firea cu publicarea unor articole de presă.

Bineînțeles că fostul soț al actualei „Albinuțe” nu ar fi publicat acele „articole de presă” în cine știe ce gazetă de perete și exact în „Săptămâna Financiară”, publicație economică editată de trustul de presă Intact Media Group, aflată așadar în „ograda mediatică” păstorită din umbră de familia Voiculescu, dar condusă,cu mână de fier, chiar de actualul senator PSD, fostul ziarist care, pe atunci, se numea doar Gabriela Vrânceanu Firea.

Ziaristul-afacerist

Aparent, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele este o femeie cu o înfățișare fragilă. Dar, ca de foarte multe ori în viață, și în cazul ei „aparențele înșală”. Inițial ai putea spune că este o apariție aproape gingașă. Dar această primă și iluzorie impresie, ține doar până în momentul în care distinsa doamnă senator deschide gura și începe și vorbească. Atunci ea este în stare, fără prea mari eforturi să te uimească, și să-ți provoace un reflex de jenă. Iar asta pentru că, adeseori și într-un mod aparent cu cu totul neașteptat, se preschimbă într-o chivuță guralivă gata să împroaște cu măscări pe oricine îi stă în cale. Cu siguranță că nimeni nu a uitat oribilul episod în care, avându-l ca invitat pe Cristian Boureanu, s-a apucat, nitam nisam să-l suduie, exact ca la ușa cortului.

Adevărul este că această „personalitate multiplă” nu ar trebui să ne mire prea mult: dincolo de aparențe, Gabriela Firea face parte din galeria ziariștilor-afeceriști, cu nimic deosebită și cu nimic mai bună decât mulți alți „guriști” care-și fac de lucru prin studiourile Antenelor și nu numai acolo.

De fapt, de-a lungul vremii, ea a avut câteva firme, cu diverse domenii de activitate.

Afaceri cu „antigel și lichid de frână”

Iar la un moment dat, pe lângă activitatea ei jurnalistică, familia Gabrielei Firea, așadar ea însăși împreună cu răposatul ei soț, a mai făcut și niște afaceri cu lichid de frână și antigel, prin intermediul SC „Vanem Comerț și Servicii” SRL. Cândva, prin 2001, așadar pe când guvernarea PSD-istă era condusă, la vârf, de către actualul pușcăriaș Adrian Năstase, Gabriela Firea, în calitate de asociat al firmei  SC „Vanem Comerț și Servicii” a apelat la buna ei cunoștință, jurnalista Gabriela Firea, care trudea din greu pe „moșia” Trustului Intact, căreia i-a cerut să-i rezolve anumite probleme pe care le avea cu firmele concurente de pe piață.

Una dintre acestea, care s-a confruntat în mod direct cu acea stranie combinație „doi în una” a fost firma „Vesta Investment”, care începând cu anul 2001, a fost ținta unor adevărate campanii de presă purtate prin intermediul trustului Intact. Primele dintre acestea au apărut încă din 2001 și au continuat, de-a lungul anilor, în toate publicațiile trustului, „Jurnalul Național“, „Săptămâna Financiară“, „Financiarul“, dar și în emisiuni speciale difuzate de Antena 1 și Antena 3.

Atunci, cu mai mulți ani în urmă, ziarul „Curentul“ a relatat că primul atac la adresa „Vesta Investment” a venit din partea SC „Vanem Comerț și Servicii SRL”, prin intermediul televiziunii  Antena 1 care, în emisiunea Observator, din 18 iulie 2001, a difuzat un reportaj având ca subiect marcarea pieselor auto cu elemente de securizare. În acest material s-a afirmat că „Vesta Investment a câștigat întotdeauna licitațiile organizate de Registrul Auto Român“ și că „Importatorii de piese auto spun că Vesta este specializată în astfel de comenzi pentru RAR“.

Aceste informații au fost date, atunci, pe post fără ca vreunul dintre marii „profesioniști” cu care Dan Voiculescu se laudă pe toate drumurile să fi făcut minimul efort de a prezenta și punctul de vedere al Vesta Investment: acest punct de vedere nu a fost prezentat nici în reportajul respectiv iar ulterior nu au fost prezentate nici numeroasele drepturi la replică pe care le-a primit.

Constatând această situație, conducerea „Vesta Investment” a trimis pe 29 august 2001 o adresă către directorul general al trustului Intact, precizând că nu a primit încă niciun răspuns la adresa anterioară din 27 iulie 2001, semn că există o complicitate la nivelul trustului cu anchetele cu iz anticoncurențial ale Gabrielei Firea. În adresa din august 2001, directorul general al Vesta Investment, Radu Spirea, sublinia că „afirmațiile făcute de dvs și implicit impuse societății noastre sunt neadevărate.

Prezentarea pe post a unor fapte neadevărate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie, infracțiune ce este prevăzută și pedepsită de art. 206 Cod penal. Dna Gabriela Vrânceanu Firea, soția dlui Răsvan Firea, cel care ne atacă vehement, prin intermediul postului Antena 1, este prezentatoarea dvs. Astfel, am putea gândi că dumneaei a facilitat apariţia soţului în cadrul reportajului calomnios difuzat la oră de maximă audienţă?!” Până la urmă, exasperat de toate aceste atacuri, Radu Spirea, directorul Vesta,  a reclamat la CNA atât postul lui Voiculescu cât și emisiunea realizată de Gabriela Firea.

Atunci, răspunsul CNA a fost exact pe măsura acelor fapte: „Postul Antena 1 a primit amendă în cuantum de 2500 de lei pentru emisiunea „Observator” prezentată de Gabriela Vrânceanu Firea în ziua de 13.01.2007 ca și pentru cea difuzată în 22.01.2007, în care s-au făcut afirmații grave fără să se aducă dovezi în susținerea lor sau să se indice, cel puțin, probele pe care le susțin, fără să se prezinte punctul de vedere al reprezentanților societății incriminate, încălcându-se astfel prevederile art. 42, alin. 2 şi 3 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual.” Curat-murdar „Albinuțo”!

Autor: Vasile Surcel

Sursa: curentul.info

Șantaj, 1

Șantaj, 2

DE LA GOLANIADĂ LA GOLĂNIE – Cine l-a impus pe Marian Munteanu drept candidat al PNL? Să fie Munteanu omul SRI-ului?

De Marian Munteanu foarte mulți ani nu am mai auzit mare lucru, la un moment dat, a reapărut în atenţie atunci când o jurnalistă de la o televiziune de ştiri era pusă la colţ pentru că a întrebat în direct: „Cine este Marian Munteanu?”.

Pusă la colţ de unii, scuzată de alţii, întrebarea jurnalistei a prilejuit discuţii despre Munteanu.

Apoi l-am văzut la Rareş Bogdan la Realitatea TV într-o discuţie care avea ca pretext evenimentele legate de Piaţa Universităţii.

Ambele întâmplări mi s-au părut un pic forţate. Omul era readus în atenţie.

Brusc apoi vine momentul în care, din candidat la Primăria Generală a Bucureştiului, Ludovic Orban devine candidat la Beciul Domnesc (Că veni vorba, mulţi se întreabă de numele televiziunilor la care acesta ar fi dat şpagă pentru a fi primit. Cred că era destul să se uite un pic la televizor să vază pe unde apare Orban … Antena 3 şi România TV. La aceasta din urmă era cam la fel de prezent ca un abţibild lipăit pe ecran. Nu zicea mare lucru, dar nici nu era contrazis chiar dacă avea păreri care nu erau în concordanţă cu concluziile la care li s-a trasat realizatorilor că ar trebui să ajungă).

Legat de candidaturile propuse de PNL pentru Primăria Generală a Capitalei, toţi candidaţii propuşi au o caracteristică, nu au nici o legătură cu Administraţia. E drept, Ludovic Orban a ocupat la un moment dat un post în Administraţie, dar e ca şi cum nu ar fi ocupat acel post.

După retragerea candidaturii lui Orban ar fi fost în atenţie pentru o candidatură Adriana Săftoiu. Nici asta nu a condus ceva la viaţa ei, modul în care s-a strucurat în PNL e unul cel puţin ciudat. Părea că a venit de la Preşedinţie, unde a fost consilieră a lui Băsescu, având u fel de agendă în care notase tot ce făcea acesta şi pe care o dădea publicităţii bucată cu bucată devenindu-le utilă celui care mai doreau să îi tragă o flegmă în moacă fostului preşdinte.

Deşi nu era nici ea mai brează decât ceilalţi, în ceea ce priveşte Administraţia, a fost cel puţin mirabim modul în care a explodat candidatura lui Marian Munteanu după ce bârfitoarea ma’am Săftoiu îşi dăduse acordul verbal pentru candidatură.

Omul uitat practic de toţi şi care era pomenit (totmai rar) doar când venea vorba de mineriade sau Golaniadă apare a un fel de Cel Aşteptat.

Întrebarea care se pune este: Cine l-a impus pe Marian Munteanu drept candidat al PNL? Să fie omul SRI-ului?

Sabina Fati şi Clarice Dinu cam asta par a încerca să spună…

Marian Munteanu, omul impus de SRI?

Marian Munteanu, omul impus de SRI?

Cui foloseşte candidatura lui Marian Munteanu? Din culisele unei decizii „în plic”

Clarice Dinu

Clarice Dinu

„O piramidală imbecilitate, un semn că PNL se află într-o totală derivă morală, politică, ideologică”, i-a spus Toader Paleologu. „O nemaiîntâlnită deschidere către societatea civilă”, i-a spus Marian Munteanu. Candidatura fostului lider al Pieţei Universităţii la Primărie din partea liberalilor a fost surpriza zilei de marţi. Sub psihoza DNA şi a serviciilor de informaţii, PNL a renunţat la un candidat de partid, pentru care copreşedintele Vasile Blaga garantase cu o zi înainte, lansându-l în cursa pentru primărie pe Marian Munteanu.

Candidatura fostului lider al Pieţei Universităţii scoate la iveală disoluţia în care se află în acest moment PNL. Fără o reprezentare a situaţiei de fapt în care a ajuns partidul, luptele pentru supremaţie între vechii liberali şi pedelişti i-au rupt practic de realitate pe lideri. O parte a gărzii vechi a PNL, grupate în spatele lui Eduard Hellvig, şeful SRI, şi a lui Klaus Iohannis, convişi de un sprijin necondiţionat al acestora, au declanşat o luptă surdă în partid, susţinută activ în mass-media apropiată.

Candidatura lui Ludovic Orban i-a nemulţumit, deoarece planurile lui vizau conducerea partidului, iar problemele acestuia cu DNA i-au scutit de la o mutare de forţă de schimbare a sa înainte de alegeri. Înaintea scoaterii din cursă a lui Orban de către procurori, pe piaţă a fost lansat scenariul unei înţelegeri cu Nicuşor Dan. După şocul de luni, în faţa camerelor de filmat Vasile Blaga garanta un candidat de partid. În cărţi au reintrat Cătălin Predoiu şi Adriana Săftoiu. Lucrurile s-au precipitat rapid, iar tabăra apropiată tandemului Hellvig-Iohannis, prin portavocea lor din partid Teodor Atanasiu, au venit cu propunerea lui Marian Munteanu.  Oficial, Vasile Blaga a anunţat că acesta a fost asumată de Cătălin Predoiu. Neoficial, susţin surse din partid pentru gândul, „poate doar Blaga ştia dinainte de mutare”.

În interior, au declarat aceleaşi surse, Alina Gorghiu, Mihai Voicu şi Teodor Atanasiu, care a şi venit împreună cu Munteanu, s-au întrecut în discursuri omagiale, explicându-se colegilor de partid cât de bună este această variantă pe care le-au propus-o.

Festivismul a fost întrerupt de deputatul Ioan Cupşa, care le-a spus colegilor, că nu este niciun moment de sărbătoare şi că este de condamnat „cinismul unor lideri de partid” care prezintă ca o victorie faptul că liberalii nu au găsit un candidat propriu pentru Primărie şi că este clar pentru toată lumea că partidul este în criză.

Unii liberalii l-au întrebat pe Marian Munteanu dacă are vreun punct vulnerabil, iar acesta le-a răspuns că ştie că ar avea un dosar la CNSAS, dar nu ştie ce conţine deoarece nu l-a putut consulta, au mai spus aceleaşi surse.

Ce a obţinut garda veche a PNL prin această mutare sub psihoza DNA-SRI?

I-au scos definitiv din joc pe foştii PDL-işti şi şi-au consolidat influenţa prin oferirea unui prezumtiv protectorat garantat Hellvig-Iohannis. La congresul pentru alegerea noii conduceri după fuziune, sunt singurii care pot emite pretenţii, indiferent de scorul de la locale şi de testul extrem de important din Bucureşti. Dacă Marian Munteanu câştigă, meritul va fi asumat de ei. Dacă Marian Munteanu pierde o mare parte din responsabilitate va fi transferată către fostul PDL care prin Cătălin Predoiu nu şi-a asumat o bătălie deschisă cu PSD. Practic, Cătălin Predoiu a fost scos definitiv din joc, iar în perspectiva alegerilor din toamnă nu mai poate emite pretenţii la funcţia de premier.

Va rezolva candidatura lui Marian Munteanu problema PNL în Bucureşti? Fostul lider al Pieţei Universităţii a mai cochetat cu politica. În 1992 partidul său, Mişcarea pentru România, a obţinut un scor de 0,12%. În 2000, a încercat o candidatură la prezidenţiale din partea PNR, partidul fostului şef al SRI, Virgil Măgureanu, unul dintre personajele cheie în 1990 în cazul reprimării manifestaţiei din Piaţa Universităţii.

Ca şi atunci, şi acum, Marian Munteanu intră în cursă într-un context în care discursul naţionalist are tot mai mulţi adepţi. Din acest punct de vedere, liberalii au, în parte, şanse să-l scoată în decor pe fostul preşedinte Traian Băsescu, potenţial candidat la primărie, care s-a înscris pe aceeaşi turnantă.

O parte a liberalilor se tem însă că această variantă nu îi va mobiliza la vot nici măcar pe toţi cei din electoratul dur al partidului care ar fi nemulţumit că nu au un om de partid în cursă. De asemenea, un punct nevralgic ar fi capacitatea lui Marian Munteanu de a mobiliza din electoratul nehotărât, mai ales că acesta esta format în mare majoritate din tineri, mai puţin sensibili la discursul mistico-religios şi naţionalist al fostului lider al Pieţei Universităţii.

Quintus s-a abţinut la vot

Chiar dacă Alina Gorghiu a anunţat că Marian Munteanu a fost votat în unanimitate candidat la Bucureşti, a existat totuşi o abţinere. Aceasta a venit din partea preşedintelui de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus.

„Nu a fost o abţinere împotriva lui Marian Munteanu pe care îl cunosc şi care, după părerea mea este o legendă a Bucureştiului, ci m-am abţinut împotriva conducerii partidului din care fac parte pentru că nu am fost pregătiţi pentru şocul de acum. Am fost luaţi prin surprindere, s-a găsit soluţia asta, dar un om politic trebuie întotdeauna să aibă şi un plan de rezervă şi noi nu am avut”, a explicat preşedintele de onoare al PNL, întrebat de ce s-a abţinut la votul din Biroul Politic Naţional (BPN) al PNL.

Întrebat dacă susţinerea lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei este o variantă bună, Quintus declarat că ”o variantă mai bună nu s-ar putea găsi”.

Autor: Clarice DINU

Sursa: gandul.info 

Marian Munteanu: liderul-supapă al SRI?

Sabina Fati

Sabina Fati

În România postdecembristă, extremismul politic a fost mai mereu ținut sub control de profesioniștii informațiilor, iar atunci când depășea măsura părea să o facă tot „controlat“. De aceea intrarea bruscă în politica de vârf a liderului studenților din vremea Pieței Universității ar putea fi un experiment dirijat, dacă nu cumva este doar o mișcare de marketing a liberalilor aflați în degringoladă.

 Simbol al degradării istoriei, Marian Munteanu (MM) are certe calități de lider. Vorbește liber, este un universitar serios și studios, ajuns pe propriile speze să-și facă un doctorat strălucit, are idei și, ceea ce este foarte rar în politica autohtonă, are idealuri. Pe scurt, omul crede în „românism“, în dreptul autohtonilor de a se bucura de bogăția țării lor, militează pentru susținerea capitalului românesc – „singurul interesat să pună în centrul oricăror strategii de dezvoltare spațiul național“, își dorește o reîntoarcere la „valorile fondatoare ale civilizației românești“: „familia, satul, școala, biserica, armata, credința creștină, limba română, reperele spirituale, culturale și istorice“. Marian Munteanu propune în Proclamația  Alianței Noastre „blocarea oricăror tentative politico-administrative de a modifica, prin diferite forme de constrângere, actualul profil – etnic, cultural sau religios – al României“.
 
Proclamația Alianței Noastre (organizația-fanion înființată de MM, după multe altele care au eșuat) este instrumentul politic prin care Marian Munteanu s-a pregătit să-și reia rolul de lider. Textul acesteia se încheie cu o formulă dragă multor români: „Î̂mpreună, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuși!“. Publicată acum trei săptămâni, ca și cum Marian Munteanu și-ar fi negociat deja poziția de candidat la Primăria Bucureștiului, Proclamația menționează importanța orientării euro-atlantice a țării, pentru ca în acest fel să fie înlăturate orice suspiciuni venite dinspre intelectualii sceptici, dintre care mulți stăteau odinioară în genunchi în Piața Universității de câte ori Marian Munteanu le cerea să se roage împreună.
 
Acum un sfert de secol, MM era un tânăr cu tendințe mistice, care vorbea de la balconul Universității ca și cum ar fi fost în amvon. În spatele lui s-au încolonat atunci nu doar nostalgicii care purtau cămăși verzi și centuri, preluate din vremea bună a legionarilor, ci și bucureșteni educați înfricoșați de perspectiva de a rămâne în capcana neo-comuniștilor. Apoi, a devenit martir, a fost bătut și dus în beciurile poliției de securiști îmbrăcați în mineri. Dar MM i-a iertat, fiindcă el e un credincios adevărat, așa că zece ani mai târziu negocia la aceeași masă cu Virgil Măgureanu, primul șef al SRI.
 
Revenirea lui MM ar avea legătură, după cum scrie Clarice Dinu în Cui foloseşte candidatura lui Marian Munteanu? Din culisele unei decizii «în plic» (Articolul de mai sus), cu noul director al Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig, iar Klaus Iohannis și-ar fi dat acordul. Ar fi acesta un semn că SRI ar vrea să (re)creeze o mișcare extremistă, pentru a preveni o derivă naționalistă și xenofobă spontană? Există, oare, indicii că și România ar putea cădea în plasa extremiștilor, așa cum s-a întâmplat deja în Polonia și în Ungaria? Că ne-am putea sincroniza cu Vestul Europei prin apariția unei formațiuni naționaliste cu toate ingredientele tradiționale, cum ar fi ortodoxiste și anti-occidentale?
 
Marian Munteanu ar fi în acest caz liderul-supapă „controlat“, care să răspundă frustrărilor celor, tot mai mulți, care cred că liberalismul dăunează familiei, că firmele străine jecmănesc țara, că politicienii sunt toți niște hoți și că doar Dumnezeu și un lider mesianic ne-ar mai putea salva.

Autor: Sabina Fati

Sursa: romanialibera.ro

Tot Clarice Dinu publică şi o foarte scurtă biografie a lui Marian Munteanu.

De la Petre Ţuţea la Virgil Măgureanu. Scurtă biografie a lui Munteanu

Născut pe 19 iunie 1962, Marian Munteanu, fostul lider al Pieţei Universităţii, a fost un apropiat al lui Petre Ţuţea, dar şi al lui Ioan Coja, relaţia cu cei doi făcând ca în anii 1988-1989 să fie arestat şi interogat în mai multe rânduri. El a fost acuzat de „propagandă crestină, ostilă ideologiei marxist-leniniste“.

În 23 decembrie 1989, a înfiinţat Liga Studenţilor, în anul următor fiind coordonatorul Pieţei Universităţii, primul mare protest al societăţii civile, după Revoluţie.

În perioada, Mineriadei din 1990, Marian Munteanu, care fusese arestat în 13 iunie şi ulterior eliberat, este prins şi bătut  cu brutalitate în dimineaţa zilei de 14 iunie în sediul Universităţii. A fost transportat în stare gravă la spital, în moarte clinică, iar după patru zile a fost arestat şi încarcerat la Jilava, fiind eliberat după două luni de detenţie, la presiunea internaţională, dar şi organizaţiilor naţionale.

În noiembrie 1992, Marian Munteanu a înfiinţat „Mişcarea pentru România, organizatia politică de orientare national-democrată, care şi-a încheiat activitatea în 1995.

Marian Munteanu a revenit în prim-planul politicii în 2000, când a fost propus candidat la preşedinţie al PNR-ului condus de Virgil Măgureanu. El nu s-a mai înscris oficial în cursă, renunţând la statutul de prezidenţiabil după scurt timp, pe motiv că nu i-a fost acceptată condiţia ca pe listele de candidaţi să fie promovaţi tineri.

„În politica mare trebuie să încerci să găseşti o soluţie, când situaţia este atât de gravă. Iar în România noi aveam următoarele două alternative: Ion Iliescu şi Vadim Tudor. Punct. Acceptam orice sprijin, numai să putem găsi o soluţie să ieşim din această dihotomie care nu cred că vi se pare foarte plăcută. Dl Iliescu, care a şi devenit preşedinte, cu tot ce s-a întâmplat după asta, sau putea să fie dl Vadim Tudor. Ticăloşia a fost că lumea a prezentat că eu aş fi candiat – n-am candidat nicăieri, nici măcar nu m-am înscris în partid, în alianţa aia. A fost o discuţie care, evident, nu a putut ajunge la un rezultat final. Dar criticii care m-au tot acuzat după aceea mulţi ani de zile sunt cei care au susţinut Partidul Democrat, în care aceste două partide au intrat. Deci era rău dacă eu eram sprijinit în alegeri de către membrii acelor partide, dar dacă ele l-au sprijinit pe dl Băsescu au devenit brusc bune”, a explicat Munteanu, într-un interviu la Digi24, asocierea cu fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu.

Licenţiat al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti, Marian Munteanu are titlul academic de doctor,  specializarea etnologie si folclor, cu teza „Folclorul detenţiei – Ideea de libertate în cultura tradiţională românească”.

Autor: Clarice DINU

Sursa: gandul.info

EMILIA ŞERCAN: „Cine este beneficiarul operaţiunii derulate de angajaţii Black Cube la Bucureşti?”. Cheia dezlegării misterului este, cu siguranţă, răspunsul la această întrebare.

EMILIA ŞERCAN: O întrebare, însă, se află pe buzele tuturor de mai bine de cinci zile: „Cine este beneficiarul operaţiunii derulate de angajaţii Black Cube la Bucureşti?”. Cheia dezlegării misterului este, cu siguranţă, răspunsul la această întrebare. Firma Black Cube a comunicat în mod constant, încă de la început, că „autorităţi” nenominalizate din România au fost la curent şi au aprobat operaţiunea de spionare a Laurei Codruţa Koveşi.  

Emilia Șercan

Un înalt oficial din SRI, implicat în spionarea Laurei Codruţa Koveşi – presa israeliană

Ciudatul caz al spionării procurorului general anticorupţie

Presa din Israel a publicat săptămâna trecută o informaţie care pune într-o lumină cu totul nouă cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi de către angajaţii firmei Black Cube. Ziarul „Yediot Aharonot” (Ultimele ştiri), citând surse implicate în acest caz, susţine că cel care a angajat Black Cube pentru a afla informaţii despre Koveşi este „un oficial de rang înalt din SRI”. Ovidiu Marincea, purtătorul de cuvânt al SRI, a refuzat să comenteze informaţia şi a declarat că SRI rămâne consecvent principiului său de a nu face declaraţii pe marginea unor articole de presă.  

Puţine informaţii certe, oficiale, şi foarte multe necunoscute există la acest moment în cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi de către firma israeliană Black Cube. O întrebare, însă, se află pe buzele tuturor de mai bine de cinci zile: „Cine este beneficiarul operaţiunii derulate de angajaţii Black Cube la Bucureşti?”. Cheia dezlegării misterului este, cu siguranţă, răspunsul la această întrebare. Firma Black Cube a comunicat în mod constant, încă de la început, că „autorităţi” nenominalizate din România au fost la curent şi au aprobat operaţiunea de spionare a Laurei Codruţa Koveşi.  

Dincolo de informaţiile publice, care au fost vehiculate în media din România, vă propun o scurtă analiză a subiectului din perspectiva declaraţiilor şi informaţiilor apărute în presă de la noi şi din Israel sau în comunicatele oficiale.  

  1. Marţi, 5 aprilie 2016, aproape de ora 12,00 noaptea, Rise Project publică articolul „Şefa DNA spionată de fima unui fost director Mossad”. Din articol aflăm că patru cetăţeni israelieni sunt anchetaţi de DIICOT pentru spionarea comunicaţiilor şi tentative de compromitere a Laurei Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA. Doi suspecţi – Ron Weiner şi David Geclowicz – au fost reţinuţi în data de 3 aprilie pentru 24 de ore, şi tot în data de 3 aprilie au fost duşi la Tribunalul Bucureşti care a emis mandate de arestare de 30 de zile pe numele celor doi. Alţi doi suspecţi sunt în stare de libertate – Dan Zorella şi Avi Yanus -, amândoi co-fondatori şi directori executivi ai firmei israeliene de investigaţii Black Cube. Potrivit Rise Project, „Meir Dagan, fostul șef al Mossad între anii 2002 și 2011, a fost președintele de onoare al firmei până acum două săptămâni, când a murit (17 martie 2016). În afacere, activează mai mulți foști ofițeri de spionaj și contraspionaj din Israel”.
  1. Miercuri, 6 aprilie 2016, DIICOT face public un comunicat de presă în care precizează că „în cauză, există suspiciunea rezonabilă că, pe parcursul lunii martie 2016, două persoane care ocupau poziţii de conducere în cadrul firmei israeliene, cu puncte de lucru atât în Tel Aviv/Israel, cât şi în Londra /UK, împreună cu mai mulţi angajaţi ai firmei împreună cu mai mulţi angajaţi ai firmei printre care şi cei doi inculpaţi, WEINER RON şi GECLOWICZ DAVID, au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii mai multor infracţiuni, respectiv infracţiuni de hărţuire şi infracţiuni informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter ameninţător şi hărţuitor, producătoare de temeri, precum şi atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credenţialelor de acces şi ulterior compromiterii de conturi de poştă electronică, activităţi urmate de violarea secretului corespondenţei, copierea şi transferul fără drept a conţinutului acestora”.

Comunicatul DIICOT nu menţioneză în clar numele lui Dan Zorella şi Avi Yanus, însă acestea se regăsesc în mandatul de arestare făcut public de Rise Project. 
     

         Miercuri, 6 aprilie 2016, publicaţia online The Times of Israel  a obţinut o declaraţie din partea firmei Black Cube, care recunoaşte că doi dintre angajaţii săi au fost arestaţi în România, însă a respins  informaţiile potrivit cărora aceştia ar fi comis fapte ilegale, respingând, de asemenea, faptul că Dan Zorella şi Avi Yanus ar fi anchetaţi în România, informaţie pe care a catalogat-o ca fiind „flasă”.

„Recent, compania a efectuat un proiect în România pentru a colecta dovezi grave de corupţie în guvernul român şi în agenţiile sale. În timp ce efectuau această muncă, doi dintre angajaţii  companiei au fost arestaţi după ce au făcut descoperiri semnificative” se precizează în declaraţia Black Cube. „Inutil să precizăm, toţi angajaţii Black Cube respectă la literă legea locală, iar acuzaţiile la adresa lor sunt nefondate şi neadevărate. Avem deplină încredere că adevărul va ieşi la suprafaţă şi amândoi vor fi eliberaţi în condiţii de siguranţă pentru a reveni acasă zilele următoare”.   

Aceeaşi declaraţie a Black Cube este citată şi de The Associated Press în data de 6 aprilie, singura informaţie în plus fiind faptul că „atunci când desfăşoară o activitate internaţională, Black Cube lucrează îndeaproape cu consilierul juridic profesional din fiecare jurisdicţie vizitată”.

  1. Joi, 7 aprilie 2016, ziarul de de limbă ebraic Yediot Aharonot (Ultimele ştiri) publică în ediţia tipărită un text în care se vorbeşte despre implicarea unui „oficial de rang înalt din SRI” în cazul spionării Laurei Codruţa Koveşi. Fragmente din acest text au fost preluate în zilele care au urmat şi de presa din România, însă nicio publicaţie din România nu face referire la pasajul în care se vorbeşte despre „oficialul de rang înalt din SRI”.

Articol Israel

Paragraful tradus este următorul (foto): „Cu toate acestea, surse implicate în acest caz susţin că Black Cube a fost angajată de un oficial de rang înalt din SRI, echivalentul Shin Bet-ului din Israel, instituţie care este şi ea angajată în lupta împotriva corupţiei”. Sursele susţin că acest oficial a intrat în intrat în conflict cu insituţia condusă de Koveşi şi ar fi angajat compania israeliană pentru a aduna informaţii incriminatorii împotriva acesteia”. Textul în care apare acest pasaj nu a fost publicat nici pe pagina de internet în limba ebraică a Yediot Aharonot şi nici pe site-ul în varianta engleză.  

Sâmbătă, 9 aprilie 2016, publicaţia online Ynetnews.com a publicat o nouă declaraţie a companiei Black Cube, mult mai consistentă decât precedenta: „Black Cube este un grup internaţional de elită care numără mai mult de o sută de veterani ai intellicence-ului israelian. Firma operează în multe părţi ale lumii şi primeşte consiliere juridică profesională în fiecare ţară în care desfăşoară activităţi. În ultimele săptămâni, compania a lucrat cu agenţii guvernamentale din România pentru a colecta dovezi grave de corupţie în sistemul guvernamental românesc. Ca parte a proiectului, doi dintre angajaţii companiei, care au ajuns la realizări semnificative, au fost arestaţi. Angajaţii au lucarat în conformitate cu legislaţia locală, iar acuzaţiile împotriva lor sunt false. Suntem încrezători că adevărul va ieşi la suprafaţă în zilele următoare, iar ei vor fi eliberaţi pentru a se întoarce la casele lor”.

  1. Marţi, 12 aprilie 2016, compania Black Cube a afimat într-o declaraţie pentru The Times of Israel că activitatea acesteia în România a fost efectuată în accord cu autorităţile române. „Nu este nicio îndoială că Black Cube a acţionat în România în acord cu legislaţia şi cu autorizaţia şi permisiunea celui mai înalt eşalon posibil şi că va continua să acţioneze cu întrega sa forţă cu scopul de a ajunge la un final reuşit în această chestiune şi pentru întoarcerea imediată acasa a lui Ron şi David”.  

Autor: Emilia Şercan

Sursa: emiliasercan.blogspot.ro

%d blogeri au apreciat asta: