Arhiva

Archive for the ‘Presă’ Category

Sfântul Klaus Reaîncarnatul – Primul Turist al ţării

Cum deja ne-a demonstrat, când Peşedintele Iohannis pleacă undeva, se ştie când pleacă. Când se întoarce… probabil că atunci când Prima Doamnă consideră că i-au văzut toţi cei de pe acolo genunchii osoşi.

De data aceasta probabil că toţi preacuvioşii evrei umblau toţi ce perciunii în erecţie.

Şi ca şi cum nu ar fi destul, dumnealui Preşedintele a dezvăluit lumii oarece intimităţi legate de discuţiile pe care le poartă cu Prima Doamnă ca omul  cu muierea lui legate de vieţi anterioare …

Când mintea domnului preşedinte pleacă la arat pe câmpiile lumii, se găseşte cuneva să îi tragă vreo două peste bot în speranţa că se va trezi. Când însă articolele muşcătoare respective referitoare la devianţele sale prezidenţiale sunt scrise de două doamne fermecătoare ca Ramona Ursu ori Adriana Mariş în mod normal, ar trebui să îl determine să îşi revizuiască atitudinea. Evident preşedintelui nostru i de rupe de ele… dumnealui ştie că alt mandat nu mai apucă, aşa că îşi trăieşte vacanţa de lux căreia unii îi spun mandat prezidenţial. Aşa că acum revine în ţară doar pentru că o avea pe undeva nişte bilete pentru vacanţa de Paşti.

Aş fi în stare să pariez că după venitea din Israel cuplul prezidenţial va pleca undeva în cealaltă jumătate a planetei de unde va reveni cu o întârziere de minim două săptămâni ca orice preşedinte care îşi iubeşte vaterland-ul dureros de mult.

Nu degeaba zice nemţul „Ein mann ein awort” (păcat că unele aworturi nu reuşesc) …

Oare de e nu îi spune cineva Preşedintelui Iohannis că este preşedintele României şi nu Primul Turist Naţional totuşi, măcar pentru perioada mandatului ar putea încerca să mimeze dragostea faţă de ţară vizitând cu titlu de vacanţă locurile turistice de pe la noi. Aşa, ca să par că le avem.

Ştiu un preşedinte care se ducea în Secuime şi se simţea destul de bine deşi îl înjurau unguri ca la balamuc atunci când spunea că discuţia despre autonomie nu va avea loc pentru că nu permite Constituţia …

 Domnule Iohannis, dar preşedinte în ce viaţă aţi vrea să ne fiţi?

Ramona UrsuDomnule Klaus Iohannis, iertare că vă tot deranjez în vacanţă. Dar, sincer, nici nu ştiu când să vă scriu ca să vă găsesc printre noi. E tot mai greu cu dumneavoastră, ba chiar devine imposibil, mai ales acum, când aflu că sunteţi în călătorie nu doar peste mări şi ţări, ba chiar şi prin vieţi anterioare. Adevărul este, domnule Iohannis, că vă înţeleg.

Şi eu mai umblu prin vieţile mele trecute, îmi mai apar, aşa, amintiri, dorinţe, regrete, tot felul de oameni. Ba chiar am şi trăiri paranormale. Aşa, ca dumneavoastră, când vorbiţi în faţa a milioane de oameni cărora le spuneţi că sunteţi preşedintele României. Când, de fapt, în viaţa asta de acum, sigur nu sunteţi. Dar, cum spuneam, eu vă înţeleg. Ştiu chiar şi de la ce vi se trag halucinaţiile astea că ne sunteţi preşedinte. Ştiu şi de unde vi s-a năzărit aşa, deodată, să spuneţi, de faţă cu atâţia oameni străini, în Israel: „Soţia mea Carmen şi cu mine ne-am gândit de multe ori, în viaţa noastră anterioară, cum ar fi să venim la Ierusalim. Şi iată, am venit într-o poziţie care mă face să stau în faţa dumneavoastră”.

Şi-am să vă spun un secret. Într-una dintre vieţile mele anterioare, despre care îmi amintesc foarte clar, pentru că nici nu îmi pare atât de îndepărtată, se făcea că dumneavoastră candidaţi pentru preşedinţia Românei. Da, culmea, tot în România eram! Iar eu şi câteva milioane de alţi proşti ca mine v-am votat. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi despre momentul acela, în care, ca niciodată în vieţile mele anterioare, mi-am convins cunoscuţi să voteze un anume candidat, adică să vă voteze pe dumneavoastră. M-am certat cu alţii care-l voiau pe Ponta (dacă nu vă mai amintiţi de el, staţi liniştit! La cum vă comportaţi, am certitudinea că o să vă mai întâlniţi cu el printr-o viaţă viitoare). Unii, naivi de tot, au ieşit şi în stradă, cu miile, să vă îmbrăţişeze când aţi câştigat. Dar să nu vorbesc de alţii, m-am şi pozat cu dumneavoastră, v-am strâns mâna ca de la alegător credul la candidat care pozează în salvator! Credeam, fără vreun dubiu, că sunteţi omul acela normal ca noi, muritorii de rând, care va face România bine.

Mă rog, în viaţa asta anterioară despre care vă vorbesc, eu, dar şi alţii ca mine, sunt sigură, credeam într-o tâmpenie. Cum că dumnevoastră, ca preşedinte al unei ţărişoare amărâte (aşa era România şi atunci, exact ca şi acum), eraţi genul de om care tace şi face. Numai bine, îmi spuneam. Nici eu nu prea am timp şi nici chef de vorbă sau de ascultat un preşedinte care trăncăneşte aiurea. Ei bine, acum apare paranormalul. Pentru că, altfel, nu îmi pot explica cum de o amintire care părea atât de reală, chiar şi dintr-o altă viaţă, s-a terminat aici. În sensul că aţi fost ales preşedinte şi, parcă din aceeaşi noapte, v-a înghiţit pământul. Sau, mă rog, poate că aţi dispărut prin universuri paralele. E foarte posibil şi asta, mai ales pentru un om special ca dumneavoastră, care călătoreşte în timp, sărind din viaţă în viaţă atât de uşor. Oricum, printre noi, ceilaţi, credulii de rând, clar nu aţi mai fost din noaptea în care aţi fost ales preşedinte.

Au apărut, deodată, tot felul de indivizi pe lângă dumneavoastră, consilieri le zice, cu nişte vieţi anterioare şi karme încărcate până la refuz de păcate din alea capitale. Ba chiar şi dumneavoastră, domnule Iohannis, în viaţa asta anterioară de care vă povestesc, ba eraţi printre noi, ba nu eraţi. Ba tăceaţi-mormânt, ba când vă apucaţi de vorbit spuneaţi numai prostii. Ba vă făceaţi că sunteţi la Cotroceni, ba dispăreaţi iar cu săptămânile prin vacanţe şi vizite de stat degeaba. Ba eraţi cu justiţia şi cu statul de drept, ba eraţi cu toţi corupţii şi puşcăriaşii. Ba făceaţi România bine, ba îi făceaţi rău. Ba vorbeaţi ca un preşedinte, ba ca Voiculescu (pe ăsta sigur vi-l amintiţi, pentru că l-aţi întâlnit în multe vieţi anterioare, dar şi în cea prezentă, sunt sigură).

În fine, cam asta îmi amintesc eu despre viaţa asta anterioară. După care, nu ştiu dacă au mai fost şi alte vieţi, dar, oricum, în asta prezentă în care, iată, iar ne găsim, vreau să vă spun un singur lucru. Şi, ca să nu fie nicio supărare, vă propun să facem un exerciţiu de imaginaţie. Să presupunem prin absurd, dar prin absurdul absurdului, că noi doi am fi prieteni. Prieteni buni, care mai şi glumesc între ei, se mai şi ciondănesc, îşi spun diverse, sincer. Ca-ntre prieteni, ştiţi cum e. Ei, bine, dacă în viaţa asta, prin absurd cum spuneam, am fi prieteni, v-aş spune un singur lucru: „Klaus, măi, băiatule, revino-ţi, tati, că râde lumea de tine!”.

Autor:

Ramona UrsuRamona Ursu 
Sursa: adevarul.ro

Preşedintele Iohannis, un accident istoric. Nu e singurul, dar asta nu e o consolare


Adriana MarișDomnule Klaus Iohannis, iertare că vă tot deranjez în vacanţă. Dar, sincer, nici nu ştiu când să vă scriu ca să vă găsesc printre noi. E tot mai greu cu dumneavoastră, ba chiar devine imposibil, mai ales acum, când aflu că sunteţi în călătorie nu doar peste mări şi ţări, ba chiar şi prin vieţi anterioare. Adevărul este, domnule Iohannis, că vă înţeleg.

Dar ce aud cel mai des de la străinii care trăiesc şi lucrează în România, cel mai recent de la soţia premierului, Valerie Cioloş Villemin, într-un interviu la Europa FM, este că aici totul e de făcut, de construit, de aşezat.  Doar să vrei. Desigur că între a munci să construieşti ceva şi a te plimba prin ţări însorite, cea din urmă e o opţiune mult mai atrăgătoare. Mi-ar plăcea şi mie, drept să zic. Dar mi-ar fi ruşine!

Mi-ar fi ruşine să stau la plajă când în spitalele pline de mizerie din ţara mea mor copiii, iar medicii rezidenţi nu-şi găsesc loc de muncă din cauza unei legi strâmbe. Când Institutul Cantacuzino stă să moară sub povara datoriilor, la fel ca televiziunea publică, iar eu ies în apărarea unei televiziuni private, care nu e în aceeaşi situaţie gravă. Şi dacă ar fi, tot nu ar fi treaba mea, pentru că nu aparţine statului român. La fel cum, procedural, nu e treaba mea să văd cine sunt revoluţionarii „cu rol determinant“, dar aş putea să verific înainte să semnez decorarea lor, pentru a evita jignirea memoriei celor care au murit atunci, dar şi a opiniei publice.

Mi-ar fi ruşine să mai stau o zi la plajă, în loc să mă întorc în ţară, când CCR dă decizii cu implicaţii asupra dosarelor marilor corupţi şi toată lumea vorbeşte despre efectul întreruperii implicării SRI, ca suport logistic, în aceste cauze. Într-o ţară decentă n-ar trebui să se vorbească atât de mult despre serviciile de informaţii şi ce fac ele. Dar într-o ţară decentă, decenţa începe de la cuplul prezidenţial.

„Într-o viaţă anterioară“ şi noi am crezut că Iohannis ar putea fi preşedinte. Şi că soţia lui, devenită Prima Doamnă a ţării, ar putea să se ocupe mai degrabă de ghidarea unei reforme a sistemului de învăţământ, a susţinerii formării copiilor noştri, de exemplu, decât de poze la Zidul Plângerii sau etalarea poşetelor în vizite oficiale.

„Într-o viaţă anterioară“ zeci de mii de oameni au stat la coadă în ploaie şi frig ca să facă preşedinte dintr-un om. Şi chiar au crezut că-şi iau ţara înapoi, că va fi România „lucrului bine făcut“. A fost doar „ghinion“.


Autor:
Adriana Mariş Adriana Mariş

Sursa: adevarul.ro

CLAUDIA POSTELNICESCU: „… preşedintele Klaus Iohannis este, în acest moment, izolat complet faţă de cei care l-au învestit cu încrederea lor în noiembrie 2014.”

6 Martie 2016 2 comentarii

Mi-aş permite să pun acest articol al Claudiei Postelnicescu publicat în contributors.ro  sub trei  motto-uri:

„Castelele de nisip care nu sunt construite pe un fundament solid ci pe minciună, ipocrizie şi făţărnicie sunt măturate de primul val care le loveşte.”

„Sic transit gloria mundi”

„Errare humanum est, perseverare diabolicum” 

Izolarea Preşedintelui – actualizat 

Claudia PostelnicescuA trecut puţin timp de la declaraţia nefericită a preşedintelui Klaus Iohannis în favoarea Antenei 3, considerată victimă a libertăţii de expresie, ceea ce este o manipulare atent ţesută pentru inducerea în eroare a opiniei publice, victimizarea Antenelor, implicit a omului care le deţine, Dan Voiculescu, şi poziţionarea Antenelor ca vectori ai democraţiei şi libertăţii de exprimare în luptă cu statul răzbunător care acţionează la comanda politică a …DNA. Nici mai mult, nici mai puţin. Justiţia devine un instrument de represiune a libertăţii sub bagheta dictatorială a Codruţei Kovesi. Şi nu doar DNA, ci şi ANAF, întregul guvern, chemat la raport.

A urmat recent decorarea a 1700 de persoane ca „luptători pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 – luptători cu rol determinant”, printre care se numără oameni consideraţi de către opinia publică mai degrabă impostori decât luptători. Se ştie că în primele zile de la preluarea puterii de către revoluţionarii lui Ion Iliescu, o serie de băieţi deştepţi s-au dus să îşi ia certificate de revoluţionari, deşi nu ieşiseră nici măcar pe stradă în ultimele zile ale lui decembrie 1989. Peste 6000 de oameni au depus cerere pentru a fi consideraţi „luptători cu rol determinant”, listă pe care figurează şi o serie de actori şi mici celebrităţi. Nu neagă nimeni curajul şi meritul incontestabil al celor care au ieşit pe străzi în perioada 16-25 decembrie 1989, însă mai multă meticulozitate şi stricteţe în a filtra adevăraţii luptători de impostori nu este niciodată de prisos într-o ţară dominată de ultima categorie, de 25 de ani încoace. În general, oamenii cu adevărat curajoşi nu simt nevoia să se laude sau să îşi aroge drepturi, pretenţii financiare sau de altă natură, aşa cum a făcut-o deputatul Eugen Nicolicea care a declarat că: „Mare parte din contribuabili (adică cei care îi plătesc lui indemnizaţia) ar fi rămas şi acum cu Ceauşescu.” E bine, am scăpat de Ceauşescu şi am rămas cu Nicolicea, luptător determinant fără de care nu se întâmpla eliberarea patriei de sub dictator. Suntem nişte norocoşi şi, fiind noi atât de norocoşi, de ce nu le-am plăti şi pensii speciale, după ce le-am dat bugete pe mână ani la rând, din care s-au alimentat averi colosale de milioane de euro?! Mie chiar mi se pare prea puţin. Ar merita să ne retragem şi să îi lăsăm în continuare tot pe ei, nu?!

Nu. Suficient este suficient. Jaful, prăduirea, impostura şi tupeul trebuie să înceteze, iar dacă ei nu vor trebuie forţaţi prin transparenţă, insistenţă şi acces la procesul decizional. Toţi oportuniştii vremurilor tulburi trebuie să dispară de pe scena publică. Este un paradox şi o lipsă de claritate morală desăvârşită să onorezi astfel de oameni, în timp ce dosarele revoluţiei despre adevăraţii eroi sunt închise şi se luptă doi avocaţi pe la CEDO să arăte de ce statul român este dominat de impostori şi ticăloşi rămaşi infiltraţi în sistem. Înţelegem chiar că unii dintre cei decoraţi de preşedintele Klaus Iohannis au dosare penale şi sunt cunoscuţi interlopi. Ştiu că nu preşedintele ţării face verificarea şi filtrarea, ci i se propun spre decorare de către cei din staff-ul său. E însă nevoie de mai multă implicare din partea preşedintelui, mai multă informare, din mai multe surse, pentru a putea să ia decizii bine cumpănite.

Iar asta nu este suficient. Preşedintele Klaus Iohannis a anunţat ieri că îi retrage decoraţia „Steaua României” lui  László Tőkés, deşi, dintre mulţii decoraţi, despre László Tőkés, cu toate erorile lui ulterioare, măcar ştim sigur că el a fost cel care a stârnit scânteia revoluţiei în Timişoara, de la el a pornit totul, prin refuzul de a ceda presiunilor securiştilor. Lucrurile astea se ştiu, sunt – sau ar trebui să fie – în manualul de istorie al României. Actualizare: înţeleg că există o decizie a ICCJ privind motivarea Consiliului Naţional al Ordinului Naţional “Steaua României” privind retragerea decoraţiei, caz în care preşedintele respectă o hotărâre a instanţei, nu este o decizie arbitrară nejustificată, nu aveam informaţia aceasta mai devreme.

În consecinţă, cred că preşedintele Klaus Iohannis este, în acest moment, izolat complet faţă de cei care l-au învestit cu încrederea lor în noiembrie 2014. În umbra preşedintelui se vede chipul omului sistemului, cel care îl sfătuieşte – prost, domnule Mihalache, prost! – pe preşedinte cum să nu supere sistemul.

Închei prin a spune că noi, cei care am determinat masiv alegerea lui Klaus Iohannis, prin mobilizarea noastră pe reţele informale, care nu pot fi controlate de sistem, urmărim cu foarte mare atenţie evoluţia preşedintelui şi ne manifestăm o maximă îngrijorare cu privire la ultimele sale declaraţii şi decizii.

Autor: Claudia Postelnicescu

Sursa: contributors.ro

„Sinteza Zilei” de la Antena 3, noaptea minţii …

26 Februarie 2016 Lasă un comentariu

Ultima dată când Mircea Badea s-a legat de cineva a putut observa ce bine era dacă ar fii purtat pamperşi…

Când a mers la el acel motociclist de care s-a legat, deşi era cu o jumătate de metru mai înalt Badea a devenit la faţă o combinaţie de vânăt cu verde… bine dă duhoarea pe care o emanau nădragii lui nu se transmite la televizor.

„Ia hai să ne facă pe noi ai dracu, că am fost până acum foarte drăguţi, să vedem cum iese (…) Va fi război” … da, el viteazul care se scapă în nădragi dacă îl priveşti în ochi vede totul în paradigma războiului.

Văd că fac mare caz de faptul că ei îşi plătesc impozitele…

Aş fi tare curios cam  ce ar găsi cei în drept dacă s-ar uita un pic la banii pe care li i-a dat Varanul cu împrumut (nereturnabil) sau la modul în care, „invitaţii permanenţi” de teapa lui Mugur Ciuvică de exemplu, sunt plătiţi pentru rahatul mâncat zilnic.

Tare m-aş mira ca oamenii să presteze muncă voluntară.

Văd că şi-o cam caută cu luminarea. De ce? Pentru că dacă ar încerca să facă altceva decât să se vinctimizeze ar arăta ce sunt cu adevărat… Nişte nimicuri. Pur şi simplu nu pot să facă altceva în afară de a-şi linge stăpânul Varan Băşinos sub coadă…

Noaptea minţii …

Luaţi de citiţi un articol publicat la 19 februarie 2016 pe situl Antenei 3 :

Mircea Badea și Mihai Gâdea

Mircea Badea: Va fi război. Indiferent de consecinţe

Mircea Badea a explicat, joi, în pasa de la „Sinteza Zilei”, care va fi evoluţia lucrurilor, din punctul său de vedere, în cazul evacuării televiziunilor trustului Intact.
Realizatorul emisiunii „În Gura Presei” este de părere că statul are două opţiuni şi, indiferent de ce va alege, este obligat să respecte cetăţenii şi instituţiile de bună-credinţă.
„Mi s-a părut că doamna Kovesi a explicat matematic, impecabil. Statul poate să vrea să închirieze sau poate să nu vrea. Dacă nu vrea, bine. O să ne cărăm de aici. Dar căratul de aici presupune o durată rezonabilă. Sunt cetăţean român şi plătesc impozite, Antenele plătesc impozite. Nu suntem iobagi pe terenul unui boier. Nu suntem cu mâna întinsă la stat, nu am fost niciodată. Noi avem drepturi. Dacă tu nu doreşti să închiriezi, e în regulă. Plecăm de aici. Dar într-un timp rezonabil. Nu ies în cinci zile. Ia hai să ne facă pe noi ai dracu, că am fost până acum foarte drăguţi, să vedem cum iese (…) Va fi război” a spus Mircea Badea.
Sursa: antena3.ro

TUDOR CHIRILĂ: Presedintele Klaus Iohannis consideră că recuperarea unui prejudiciu prin punerea în aplicare a unei SENTINȚE JUDECĂTOREȘTI DEFINITIVE e o „banală chestiune administrativă”.

18 Februarie 2016 Lasă un comentariu
Tudor Chirilă

Tudor Chirilă

Tudor Chirilă, manifest împotriva lui Klaus Iohannis:

”Trebuie să fii prost sau angajat Antena 3”

Contul de Facebook al preşedintelui Klaus Iohannis a fost inundat de comentarii critice după declaraţia acestuia că ANAF a acţionat „heirupist” şi „nepotrivit” în cazul Antena 3. Sute de fani și-au retras, în mod simbolic, like-ul de la pagina sa, iar altii au postat, așa cum e și cazul celebrului Tudor Chirilă, adevărate manifeste împotriva gestului și declarațiilor sale. Iohannis a pierdut aproape 3 mii de fani numai in ultimele 3 ore pe pagina oficiala de Facebook in urma declaratiei data in cazul evacuarii Antenelor de catre ANAF. Daca la ora 21.30, presedintele Iohannis avea peste 1.732.500 de fani, la ora oo.30 avea 1.729.706 fani.

Iată ce scrie Tudor Chirilă:

”Presedintele Klaus Iohannis consideră că recuperarea unui prejudiciu prin punerea în aplicare a unei SENTINȚE JUDECĂTOREȘTI DEFINITIVE e o „banală chestiune administrativă”.

Președintele Iohannis consideră că atunci când trebuie recuperați (de mai bine de un an) banii statului, acțiunea ANAF (recuperatorul) este pripită. Când ANAF – care nu a fost în stare să recupereze zecile de milioane de euro devalizați în diversele dosare de corupție – face un pas în acastă direcție, Președintele României afirmă că libertatea de exprimare riscă să fie „suprimată” de o „banală chestiune adiministrativă”.

Trebuie să fii prost sau angajat Antena 3 încât să nu recunoști/realizezi că ANAF a procedat absolut legal în chestiunea recuperării, la fel cum trebuie să fii din nou prost încât să nu observi că libertatea de exprimare nu are nicio legătură cu recuperarea unui prejudiciu și nici licența de emisie cu sediul.

Între paranteze, mă aștept ca după acest comentariu păpușile de la televizor să-mi sară la beregată (drogat, bețiv, ipocrit, impostor etc.) semn că libertatea de exprimare e mai vie ca oricând.

Revenind, Președintele României se amestecă într-un litigiu al unei televiziuni private periclitând și influențând acțiunile unei instituții a statului aflată în subordinea unui guvern pe care pretinde că îl susține. Cam grav. Pentru că oamenii care l-au făcut pe Iohannis președinte au sperat că el va veghea la buna funcționare a instituțiilor statului.

Nu, domnule Iohannis, Barack Obama n-o să facă niciodată o declarație de susținere a CNN în ipoteza în care Ted Turner ar înfunda pușcăria condamnat pentru corupție. Oare dacă nu mi-aș plăti TVA-ul către ANAF timp de vreo cinci ani și m-aș afla în fața unei executări (consecință a unei sentințe judecătorești definitive) aș beneficia de susținerea dumneavoastră pentru această „banală chestiune administrativă”?

Domnul Iohannis a făcut astăzi exact ceea ce i-a reproșat lui Băsescu. Amestecul în bunul mers al instituțiilor statului. Singura diferență e tabăra.

„Domnule Iohannis, în țara noastră există păpuși și Păpușari. Mai există și gloata care iubește circul cu păpuși, dar nu prea e conștientă de Păpușar. Pentru că una din legile teatrului este că scena trebuie astfel construită încât gloata să nu poată vedea ce se întâmplă în culise. Președintele României are obligația de a nu fi nici păpușă, nici Păpușar. Oricât de bombastic ar suna, el are obligația de a fi om. Ca să-i poată apăra pe oameni.”, e mesajul lui Tudor Chirilă.

Autor:  Cristi Șelaru, Redactor

Sursa: stiripesurse.ro

RAMONA STRUGARIU: „Pe Ponta nu noi l-am dat jos …Tot ei l-au vidanjat…. nu prezintă conţinut reciclabil; trist până şi pentru standardele PSD.”

16 Februarie 2016 Lasă un comentariu

Pe lângă faptul că Ramona Strugariu este o femeie frumoasă mai e şi talentată şi când are ceva de spus, ştie cum să o facă.

Prin august, anul trecut (2015) când lumea cânta prohodul PSD, ea zicea că nu e cazul de prea mult entuziasm deoarece PSD nu va muri.

Cred că şi acum de actualitate şi  ar trebui citit şi  recitit.

Ramona Strugariu

Nu moare PSD, nu vă mai grăbiţi să-i cântaţi prohodul

Ba aş îndrăzni să spun că învie, e în plină resurecţie, îşi scutură oasele, ca după o lungă beţie şi se pregăteşte cu toate motoarele pentru drumul cel nou. Care e tot croit prin porumb şi bătut de roata de căruţă din amestec de glod şi prundiş, aşa cum le-au păstrat primarii timp de douăzeci şi, dar acest aspect nu este câtuşi de puţin relevant pentru interesele de partid.

Interesele de partid spun în mod răspicat, în acest moment, că fără un mecanism solid de reciclare, pus în funcţiune cât mai repede şi extins până la firul ierbii, până la ultimele comune din fundul ţării, PSD pierde, într-o manieră inacceptabilă şi dezonorantă  pentru ce poate această structură politică, următoarele alegeri. Mai grav decât atât, eject în opoziţie s-ar putea să însemne o vecinătate acidă cu M10 şi alte structuri politice care se ridică suficient de mult între timp încât să intre în Parlament. O perspectivă mai mult decât sumbră pentru finanţiştii din spatele cortinelor populist-demagogice, care până nu demult se ştiau stăpânii inelelor.

Astfel că măsuri radicale s-au impus:

Pe Ponta nu noi l-am dat jos, oricât de tare ne-om fi învolburat şi străduit. Tot ei l-au vidanjat. El este unul dintre puţinele exemplare care nu prezintă conţinut reciclabil;  trist până şi pentru standardele PSD.

Primarii care au priză la public, adică, în comunicatele oficiale, „stau bine în sondaje”, pot candida la locale fără niciun fel de probleme, chiar dacă au dosare penale sau orice alte neînţelegeri „minore” cu legea (generate, fără îndoială, de lipsa de comunicare intra şi inter-instituţională).

Dragnea este o stea în plină ascensiune, omul a cărui capacitate de comunicare telepatică dincolo de limitările existenţei lumeşti a reuşit până la urmă să-l aducă acolo unde se cuvine să fie, pe locul strămoşilor săi votanţi. Fie. Dacă face mai bine decât Ponta ce face, până la urmă nici nu mai are importanţă dacă e de pe vii sau de pe morţi, vorba bunicului meu, Dumnezeu să-l ierte.

Dar nu asta e problema. Greu de crezut, dar adevărat, nu aceasta e cea mai mare problemă cu care se confruntă România în momentul de faţă, oricât de dureros şi de descurajant ar suna. După 25 de ani de pseudo-post-comunism, vă vine să credeţi, sau nu, lucrurile stau, de fapt, în felul acesta: oameni ca Oprea şi Tăriceanu sunt în prime-time. Partidele lor au a ajuns, într-un interval de timp incredibil de scurt, speranţa de guvernare; forţa motrice capabilă să redreseze coaliţii care vor continua în aceeaşi logică a PSD, asigurându-i posteritatea: blatul, furtul, lipsa de transparenţă, minciuna. Şi mai tragic, toate aceste lucruri se întâmplă sub oblăduirea PNL, o structură scindată, frecvent contradictorie în declaraţii şi luări de poziţie, care în ultima vreme pare curtată de Antena 3 şi alţi campioni ai libertăţii de exprimare. Ce înseamnă noul PNL? Cine sunt oamenii noi? Unde au început legăturile între ceea ce se doreşte o alternativă puternică şi transparentă la guvernare şi ceea ce a reprezentat, în mod constant, o placă turnantă a dezinformării, manipulării mediatice şi lipsei de profesionalism?

Legea cu privire la alegerile locale în care primarii vor fi votaţi din primul tur este un exemplu. Lipsa totală de interes cu care a fost tratată în Parlament problema votului prin corespondenţă este un alt exemplu. Blatul penibil pentru salariile demnitarilor şi pensiile speciale, în condiţiile în care fantoma grexitului pluteşte, încă, prin Europa, nu mai are nevoie de nici un comentariu. Piesele de rezistenţă fac rocade sinistre – a se vedea Ilie Sarbu, din Senat direct la Curtea de Conturi.

Delegările şi nominalizările se fac pe aceleaşi criterii. Să luăm un caz recent: Eugen Lucan, reprezentant din partea ONG-urilor din România la Comitetul Economic şi Social, susţine că pe locurile societăţii civile la CESE, Guvernul a comis cel puţin trei ilegalităţi: nu a respectat procesul de delegare a membrilor din CES România pentru CESE; a numit doi reprezentanţi de la patronate, care nu au nici în clin, nici în mânecă, de a face cu societatea civilă – pe Marius  Opran, preşedinte UGIR, al cărui trecut în materie de business şi schimburi comerciale merită atent investigat, şi pe Mihai Ivaşcu, secretar general COMPIROM, director al unui patronat din construcţii, cu funcţie în Camera de Comerţ; se pare că nici documentele de nominalizare nu sunt de găsit. Aceştia sunt oameni care ajung la Bruxelles. Acestea par a fi procedurile prin care sunt selecţionaţi. Situaţia a fost semnalată Comisiei Europene şi a ajuns chiar zilele trecute pe masa lui Catherine Day. Despre aceste lucruri nu am văzut şi nu am auzit însă niciun cuvânt de la purtătorii de stindard şi liderii de audienţă ai canalelor de informare.

Nu, nu vă minţiţi şi nu vă pregătiţi pentru marşuri triste, cu iz funerar, pentru că PSD nu moare. Felul în care continuă să se întâmple lucrurile nu poate însemna decât că cearşafurile lor zdrenţuite vor flutura la nesfârşit peste culpa comună de a-i fi votat, pe ei şi pe cei asemenea lor, la un moment dat. Peste indiferenţa cu care i-am tolerat. Peste ce ne pregătim să alegem, pentru că nu avem nici acum de unde, după 25 de ani de pseudo-democraţie. Pentru că nu se poate alege între un nasture fără palton şi un hoit reciclat. Dacă vrem oameni noi, ce-i de îngropat chiar trebuie să meargă la groapă, iar paltonul trebuie tricotat, de la zero, bucată cu bucată.

Ramona Strugariu este de profesie jurist, are un master în drept european şi este manager al mai multor proiecte pe justiţie, educaţie şi integrare socială. Autor de poezie. În prezent, lucrează la departamentul lingvistic al Consiliului Britanic de la Bruxelles.

Autor: Ramona Strugariu

La Antena 3 curvele media ale Intactului au program special… ţin primul priveghi pentru Intact.

15 Februarie 2016 37 comentarii

Am o mare satisfacţie…

La Antena 3 curvele mediei româneşti au o jalnică  adunare … lacrimi, jale mare, ipocrizie incredibilă …

Sunt acolo tot felul de lepre: Mircea Badea, Oana Stancu, Mihai Gâdea, Adrian Ursu, Alessandra Stoicescu, Dana Grecu, Dan Capatos, (Tatăl curvelor din trupa Antenei 1) etc .. e acolo şi acel bolnav psihic ce plimbă drapelul şi îşi zice stegarul dac …

Când scriu asta la Antena 3 este priveghi …

Cinci bunoiare mediatice aparţinând trustului Intact riscă să rămână fără sediu. Ai senzaţia că azi au auzit prima dată de faptul că trebuie să plece din sedii şi nu că e vorba de recuperarea celor 60 de milioane de euro furate de puşcăriaşul Dan Voiculescu.

Mă uit la comportamentrul jalnic al celor prezenţi… O adunătură de gunoaie care au scuipat ani de zile cu venit şi scârboşenii…

Ar trebui să le dea cineva câte o pastilă de lecitină şi una de cianură…

Cea de lecitină ca să îşi amintească de faptul că atunci cât era Ponta Premier deşi exista o sentinţă de recuperare a prejudiciului, le-a promis că nimeni nu se va atinge de sediile lor cât e el premier … asta ca să nu mai mintă ca nesimţiţii că nu ştiau..

Pastila de cianură ca să nu mai sufere pentru că aceste jeguri mediatice nu îşi vor mai găsi un serviciu în domeniu deoarece nimeni nu va amgaja nişte curve jurnalistice ca:

Mihai Gâdea. Mircea Badea, Dana Grecu, Alessandra Stoivescu, Oana Stancu etc… şi alţi „invitaţi permanenţi” de teapa lui Mugur Ciuvică de exemplu.

E prezent şi acel colbnav psihic ce plimbă drapelul şi îşi zice Stegarul dac …

Gata că mi-e greaţă

P.S. Poate acum media românescă se va curăţa un pic prin dispariţia Intactului care de ani de zile infecteză spaţiul media românesc… Bravo ANAF!

Foto: Captură din  emisiunea live …

Parastas la moartea intactului

Parastas la moartea intactului

 

MELANIA CINCEA: „Această lege nu are justificare reală. Ea vine cu o suprareglementare..”

15 Februarie 2016 Lasă un comentariu

Conform DEX, avem:

DEFĂIMÁRE, defăimări, s. f. Acțiunea de a defăima și rezultatul ei. 1. Ponegrire, clevetire, calomnie, hulă. Nu se da înapoi de la nimic: iscodirea, defăimarea, bîrfeala… toate îi păreau deopotrivă bune. M. I. CARAGIALE, C. 20. 2. (Învechit) Dispreț, desconsiderare, umilire, batjocură. Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor.

Conform legii lui  Dragnea:

Defăimarea este definită ca ”fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la un grup social”…

Liviu Dragnea, Cătălina Ştefănescu

 

Liviu Dragnea, intolerantul “zeu al toleranței”

Săptămâna aceasta va intra la vot în Camera Deputaţilor “Legea anti-defăimare”, creaţia lui Liviu Dragnea. O lege controversată, nejustificată. O lege care, fiind extrem de periculoasă la adresa libertății de exprimare în tot spațiul public, trebuie oprită.

Melania CinceaCum nu se mai poate recurge la bâte de mineri, pentru aducerea la tăcere a vocilor incomode din presă şi din societatea civilă, cum – din cauza “exploziei” comunicării pe reţelele de socializare –, nu mai e suficientă cumpărarea unui ziar sau a unei televiziuni pentru ca un partid sau un grup politic să-şi asigure liniştea şi rămânerea la putere (o dovadă clară au fost alegerile prezidenţiale din 2014), se recurge la metode de-o subtilitate perverse pentru anihilarea vocilor critice. Venite sub forma unei legi, Legea privind promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup, care, chipurile, apără demnitatea umană și toleranța.

O lege care, transmit iniţiatorii, este inspirată din Convenția-Cadru Europeană pentru Promovarea Toleranței și Combaterea Intoleranței, “propusă drept model de către Consiliul European al Toleranței și Reconcilierii”, iar în cazul adoptării, România ar deveni primul stat din UE care ar promova “acest model pro-activ pentru asimilarea principiilor și valorilor privind demnitatea și toleranța”. Ceea ce nu spun nici iniţiatorul, nici susţinătorii lui şi ai legii este că acest Consiliu European al Toleranței și Reconcilierii e un ONG, nicidecum o instituție din arhitectura europeană, şi că ideea acestui ONG a fost propusă, nu și adoptată, la nivel comunitar sau la nivelul vreunui stat.

Gândită şi scrisă fără consultare publică, fără dezbateri, această lege nu e ceea ce pare a fi, prin titlu, ceea ce vor Liviu Dragnea şi susţinătorii lui să ne convingă că este. Ea nu are alt scop decât să dea liber unei poliții politice a gândirii, să creeze un fel de minister orwellian al adevărului.

Această lege nu are justificare reală. Ea vine cu o suprareglementare, interferând cu prevederi legale în vigoare, care protejează demnitatea umană, care impun toleranță față de grupurile minoritare și care pedepsesc discursul incitator la ură: și anume, articole din Codul Civil, prevederi din OUG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, și cu un articol din Codul Penal, care vizează incitarea la ură și discriminarea împotriva unei categorii de persoane, faptă care se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă.

În varianta inițială a legii, defăimarea socială era definită ca fapta sau afirmația prin care o persoană este pusă în situație de inferioritate, „pe temeiul apartenenței sale la o categorie de persoane care se disting din punct de vedere social prin una sau mai multe trăsături de gen, vârstă, rasă, religie, origine etnică, limbă maternă, tradiții culturale, apartenență politică (sublinierea mea), orientare sexuală, origine socială, dizabilități, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA”. Cum demnitatea unei persoane este deja protejată atât prin prevederi constituționale, cât și prin prevederi ale Codului Civil – care, însă, nu fac referire la apartenența politică a unei personae –, era dificil să-i găsești acestei legi o altă justificare în afara intenției de a limita libertatea de exprimare în spaţiul public.

În ciuda scandalului iscat în mass-media și la nivelul unei părți a societății civile, în octombrie anul trecut, Liviu Dragnea nu a avut nici cea mai mică intenție de a renunța la lege. A anunțat doar că va elimina din lege sintagma „apartenență politică”, ceea ce s-a întâmplat, fără a schimba însă esenţa legii, și că va diminua cuantumul amenzilor. Ceea ce nu numai că nu a făcut, dar l-a şi majorat. Dacă în forma iniţială, amenzile oscilau între 1.000 și 30.000 de lei, dacă vizează o persoană fizică, și între 2.000 şi 60.000 de lei, dacă vizează un grup social, în forma revizuită a legii urcă până la 100.000 de lei. Amenzi care pot scoate definitiv din joc un jurnalist sau o voce a societăţii civile.

Un alt aspect care demonstrează că “legea Dragnea” e cu dedicaţie pentru vocile incomode din spaţiul public este faptul că prevede, printre altele, înființarea, în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a unui compartiment numit Departamentul pentru Promovarea Demnității Umane și Toleranței, care va avea ca atribuțiuni, printre altele, să dicteze ce și cum să facă presa. De exemplu, va elabora și actualiza anual un Ghid de bune practici pentru promovarea demnității umane și toleranței fațță de diferențele de grup în mass-media.

În plus, acest department urmează să fie format din doar zece oameni, cărora le revine misiunea să acopere, la nivelul întregii țări, o serie de activități, de la elaborarea și gestionarea programelor pentru promovarea demnității umane și toleranței față de diferențele de grup – ca primă sarcină, prevăzută de lege –, până la avizarea de planuri, proiecte și politici publice pe această temă, propuse de alte autorități publice. Ce înseamnă asta? Că intrarea în atenția acestui grupuscul se va face selectiv. Pe ce criterii? Nu se spune, dar se pot intui: deranjul provocat unui partid, unui grup de interese, unor indivizi aflaţi la putere. Deci, un organism pentru plătit polițe.

Continuând să militeze pentru această lege, în ciuda curentului public masiv împotriva ei, dl Dragnea declara, zilele trecute, mândru, că, votând-o, vom fi “prima ţară din lume care construieşte aşa ceva”. Rămâne speranţa că nu vom trăi această premieră. Că această creaţie legislativă a lui Liviu Dragnea – erijat într-un zeu al toleranţei, un intolerant zeu al toleranţei – se va lovi, în Camera Deputaţilor, de “nu”-ul unei majorităţi lucide.

Autor: Melania Cincea

Articol publicat în: timpolis.ro şi putereaacincea.ro

%d blogeri au apreciat asta: