Arhiva

Archive for the ‘Presă’ Category

CLUJ NAPOCA – oraşul „cel mai cel” din România în ceea ce priveşte calitatea vieţii

Cluj NapocaLa 16 Mai, 2016, Florin Casota publică în businessmagazin.ro  un articol intitulat „Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România”

Aflăm din acest articol că înainte de aderara la UE, oficialii de la Bruxelles, vizitând România, constatau că suntem prea rurali pentru demnitatea lor. Problema s-a rezolvat în stil mioritic, 50 de comune au fost declarate oraş. Astfel, locuitorii de acestor foste comune s-au trezit orăşeni fără a avea beneficiile unui oraş, plătind însă taxe ca la oraş şi făcând agricultrură de subzistenţă.

Li s-a promis că localităţiloe lor se vor moderniza, vor avea asfalt pe drumuri şi nu se vor mai duce când le vine … să se ducă, în fundul curţii.
Au trecut zece ani de atunci. Institutul Naţional de Statistică a dat un comunicat în care se arată că: „În anul 2014, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de 12.454.909 persoane, reprezentând 62,4% din populaţia României“ asta deşi la aderare România a promis că până în 2018 toţi românii vor avea apă şi canalizare, în realitate numărul celor conectaţi la astfel de reţele crescând cu vreun milion şi jumătate se suflete.
Conform recensământului din 2012 România are 319 de municipii şi oraşe, din 2002 şi până în prezent 55 de comune au devenit oraşe.

Regula pentru ca o comună să devină oraş ( cf Legii nr. 351 din 6 iulie 2001 – privind aprobarea „Planului de amenajare a teritoriului naţional“), este ca localitatea să aibă o populaţie stabilă cuprinsă „ de regulă” între circa 5.000 de locuitori şi 30.000 de locuitori.

Astfel, cum necum, în România avem 34 de oraşe în care trăiesc mai puţin de 5.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002 … 57 de oraşe cu sub 6.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002.
Avem chiar şi un oraş cu un pic peste 1600 de locuitori: Băile Tuşnad.

La începutul anului trecut, pe 1 Ianuarie 2015, în cele cele 2.861 de comune trăiau 9,707 milioane de persoane. Statistic vorbind, numărul mediu de locuitori stabili în comune este de 3.393 de locuitori, cea mai mare comună fiind Floreşti (de lângă Cluj Napoca) 24.941 locuitori şi cea mai puţin populată, comuna Bătrâna (judeţul Hunedoara).

Una din marile probleme ale României fiind că oraşele neavând un plan care să reglementeze, s-au dezvoltat haotic, oraşe precum Braşov, Oradea sau Cluj Napoca mărindu-şi suprajaţa intravilană de trei ori, potrivit datelor INS (1993-2013), infrastructura nu a ţinut pasul, nici străzile, nici reţeaua de alimentare cu apă nu au crescut în general în aceeaşi măsură.
În Bucureşti suprafaţa intravilană (1993-2013) a crescut 56%, iar suprafaţa verde a scăzut cu 6,8%.

Timişoara a înregistrat creşteri la suprafaţa intravilană, lungimea străzilor, suprafaţa spaţiilor verzi, dar şi lungimea reţelei de alimentare cu apă.

La Iaşi suprafaţa intravilană a crescut cu 94%, dar şi spaţiile verzi s-au mărit cu 50%. Lungimea străzilor a rămas aproape neschimbată (creştere de 0,8%), iar lungimea reţelei de alimentare cu apă a scăzut cu 5,2%.

Studii care se referă la calitatea vieţii, folosind indicatori ca rata infracţionalităţii, poluare, calitatea serviciilor sanitare, preţuri imobiliare sau puterea de cumpărare, au relevat că în România oraşul Cluj Napoca este cel mai bine situat din oraşele luate în calcul, fiind pe locul 53 în lume, peste metropole precum Ankara (61), Budapesta (67), Milano (69). În acest clasament următorul oraş din România este Bucureşti aflat pe locul 74.

În ceea ce priveşte sărăcia avem cinci regiuni aflate printre cele mai sărace din Uniunea Eropeană, exceptând Ilfov

Bucureşti, Vest şi Centru. Potrivit Eurostat, Regiunea Sud-Est este foarte aproape de a ieşi din categoria în care PIB pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, este sub 50% din media UE.
Cea mai săracă regiune este Nord-Est, la numai 34% din media europeană, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 41%, Sud-Muntenia, cu 43%, şi Nord-Vest, cu 48%.

PENTRU CONFORMITATE

Articolul la care am făcut referire se numeşte:

„Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România”,

îl are ca autor pe:

Florin Casota

este publicat pe:

businessmagazin.ro

Despre tristeţea mâncătorului de rahat …

Maria Coman

Maria Coman

În ziua de dinaintea începerii campaniei electorale Președintele iohanis a susținut o declarație de presă. Insipidă, inodoră și incoloră, declarația Președintelui a fost ca apa sfințită, nici nu a făcut rău, nici nu a făcut bine cuiva …

A spus că alegerile sunt importante, că nu toate partidele sut la fel, cădorește o campanie civilizată în care candidații să își preyinte programele, că de aceste alegeri depin următorii 4 ani pentru fiecare localitate.

A mai spus ceva, e drept, la fel de fără sare şi piper ca şi restul, ” Uitati-vă bine la candidaţi şi gândiţi-vă dacă candidatul vostru preferat este un om integu. Uitaţi-vă daca este un bun gospodar, fiindcă el va trebui să răspundă de gospodărirea localităţii în care trăiţi. „ şi ” Uitaţi-vă la echipa pe care o are în spate, dacă sunt oameni serioşi. Întrebaţi-vă dacă cunoaşte problemele localităţii dvs, dacă vine cu soluţii.”

Interesant e că în acea zi, cu câteva ore înainte la televiziuni se tot anunţa că Preşedintele ar urma să facăp o declaraţie, fiecare înecând să spună cam de crede că va declara Iohannis.

Privind în urmă sunt şi acum uimit de tensiunea care se simţea la Antena 3 şi România TV unde, cam de pe la prânz au început să badă câmpii în fel şi chip iar când Preşedintele a început să vorbească toţi au intrat în direct şi au dat declaraţia. Imediat după aceea Antena 3 şi România TV tăceau ca şi şocate. 

„Ce părere aveţi de declaraţia Preşedintelui?” întreabă o moderatoare încurcată. „A atacat PSD” a spus cineva şi iar tăcere.

În fine …  discuţia se leagă … Încercam să îmi amintesc unde a atacat PSD. Nu putea fi decât acolo unde a spus ca înainte de a vota oamenii să se uite dacă acel candidat este un om integru, dacă e gospodar, dacă echipa din spatele lui e formată din oameni serioşi…

Da, numai că la România TV sau Antena 3 nimeni nu ar recunoaşte că PSD este un partid de penalicare numa’ gospodari nu s-au devedit a fi iar în echipele lor de campanie echipele lor de campanie oamenii serioşi cunt cam rari.

Şi totuşi cei adunaţi ca sectarii în studiourile trebuiau să argumenteze cumva afirmaţia că Preşedintele a atacat PSD. Şi au făcut-o … atrăgând atenţia asupra penalilor Iohannis a arătat cu cine nu trebuie să se voteze.

De fapt comiteau inepţia vieţii lor. PUNEAU SEMNUL EGAL ÎNTRE CUVÂNTUL „PENALI” ŞI PSD … Preşedintele nu pomenise cuvântul „penali” … 

Privind înapoi la acea zi mă tot întrebam ce s-a întâmplat de au comis acea greşală.

Singura explicaţie ar fi că, la şedinţele de redacţie din  zoua aceea au stabilit pe cine mai scuipă. Iohannis li se părea perfect, era exact momenul când probabil va ieşi din neutralitatea de preşedinte şi va lovi PSD, aşa că, cei din studiouri erau ca nişte câini gata să sară, cu flegmele în gât şi veninul în dinţi. 

 Platitudunea declaraţiei prezidenţiale îi blocase. Totişi, erau acolo pentru a scuipa, şi au scuipat, dar nu puteau răspunde la întrebarea „De ce?”.

Cred că a fost una din acele zile în care cele două mizerii îşi devoalează sensul existenţei: acela de a scuipa, de a muşca de a face orice li se pare că doreşte cel care îi plăteşte. De nu fac ei acolo? Jurnalism. Pur şi simplu nu sunt capabili de aşa ceva. Ştiu doar să acuze şi să calomnieze, să dea verdicte apoi să caute dovezi şi, pentru că nu le găsesc, le inventează.

Nu ştiu dacă a fost o revelaţie, dar cumva m-am luminat citind un articol scris de Maria Coman, lăptoasa care rânjeşte tot timpul cu dinţi de iapă şi care pare de-a dreptul tristă că nu are motive să să la gâtul lui Iohanis,

Vrând să fie ironică, şi-a intitulat articolaşul publicat pe siteul Jurnalului Naţional la 12 Mai 2016  : „Un preşedinte pentru liniştea noastră”.

„Săptămâna trecută – scrie Maria Coman – preşedintele nostru a chemat toată presa la Cotroceni, seara, la ora 19.00. Toată lumea se aştepta să anunţe ceva. A anunţat că a doua zi începe campania electorală. Şi atât. O declaraţie de trei minute. Nu a avut nimic de spus în ziua aceea despre scandalul diluanţilor sau despre gravele probleme din sistemul sanitar. Abia a doua zi a postat pe Facebook două rânduri despre asta. Nu i s-a părut la fel de important subiectul ca începutul campaniei electorale. Mult mai prompt a fost însă preşedintele nostru în a-i felicita pe sportivii care au obţinut diverse victorii în weekend- ul care a trecut.

De Paşte, preşedintele nostru a fost în Afganistan. Frumos gest, ne-am spus noi în redacţie. Oamenii aceia sunt departe de casa lor, e important pentru ei să le dea cineva atenţie şi să simtă că ceea ce fac ei e pentru ţara lor. Câteva zile mai târziu, doi dintre soldaţii respectivi mor, ucişi într-un schimb de focuri. Trupurile lor sunt aduse în ţară, într-o ceremonie extrem de impresionantă. Preşedintele care îi vizitase cu scurt timp în urmă nu a participat la această ceremonie. Nu ştim de ce nu a considerat necesar să o facă, ştim că în ziua respectivă a fost ocupat cu o recepţie, la Palatul Cotroceni, în cinstea Zilei Europei. S-au făcut multe fotografii, invitaţii au zâmbit, s-au ciocnit cupe de şampanie. Între timp, pe aeroport venea aeronava cu trupurile soldaţilor.”

(Articol publicat pe  jurnalul.ro)

Straniu şi trist mi se pare un fel de tristeţe care pare a răzbade cumva dintre rândurile articolului … E o tristeţe care probabil îi vine din dependenţa de rahatul pe care în mănâncă în fiecare zi în momentul în care nu are motiv să o facă …

P.S. Gata că deja am o graţă teribilă doar când mă gândesc la Maria Coman şi la celelate ţoape mediatice care au pretenţa de a se numi jurnalişti dar nu sunt decât nişte gunoaie mult prea bine plătite de şefi pe care îi servesc necondiţionat …

Categorii:Presă Etichete:, ,

Sentinţe în dosarul în care directorul general Antena TV Group, Sorin Alexandrescu, Dan Voiculescu şi fiica sa, Camelia Voiculescu, sunt acuzaţi de şantajarea administratorului firmei RCS&RDS Ioan Bendei

Curtea de Apel București a dat sentințele în dosarul în care directorul general Antena TV Group, Sorin Alexandrescu, Dan Voiculescu şi fiica sa, Camelia Voiculescu,  au fost trimişi în judecată pe 1 octombrie 2013, fiind acuzaţi de şantajarea administratorului firmei RCS&RDS Ioan Bendei. 

SENTINŢE

– Dan Voiculescu: 2 ani de închisoare cu executare. Instanţa a dispus ca această pedeapsă de doi ani închisoare să fie contopită cu cea de 10 ani primită anterior în dosarul ICA, rămânând pedeapsa de 10 ani.

– Camelia Voiculescu: 2 ani cu suspendare pentru complicitate la şantaj.

– Sorin Alexandrescu, director general Antena TV Group: 3 ani şi 6 luni cu executare pentru şantaj.

– Şerban Pop, fost şef ANAF: 2 ani de închisoare pentru permiterea accesului unei persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

– George Matiescu, director general Intact Publishing: Achitat pentru complicitate la şantaj.

– Intact Publishing: achitată pentru şantaj.

– Antena 3: achitată pentru complicitate la şantaj.

– Antena TV Group: 350.000 de lei amendă.

Directorul general Antena TV Group, Sorin Alexandrescu, şi Dan Voiculescu au fost trimişi în judecată pe 1 octombrie 2013, fiind acuzaţi de şantajarea administratorului firmei RCS&RDS Ioan Bendei; în acelaşi dosar au mai fost trimişi în judecată fostul preşedinte al ANAF Şerban Pop, Camelia Voiculescu, asociat şi administrator al societăţilor Antena TV Group, Antena 3 şi Intact Production, care este şi singurul asociat al SC Intact Publishing, George Daniel Matiescu, împuternicit al Intact Publishing, precum şi firmele Antena TV Group, Antena 3 şi Intact Publishing. Ei sunt acuzaţi în legătură cu folosirea acelor instituţii media (televiziuni, publicaţii online şi scrise) pentru şantaj cu scopul obţinerii de foloase materiale ilicite însemnate. 

Potrivit DNA, Sorin Alexandrescu, Antena Tv Group şi Intact Publishing sunt acuzate de şantaj iat Dan Voiculescu, Camelia Voiculescu, George Daniel Matiescu şi SC Antena 3, sunt acuzaţi de complicitate la şantaj, iar Şerban Pop, fost şef ANAF, penru că a permis folosirea, în orice mod, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii. 

În rechizitoriu, procurorii au reţinut că, în perioada 16 aprilie – 21 mai 2013, Sorin Alexandrescu a exercitat în mod repetat şi gradual acte de constrângere asupra lui Ioan Bendei, administratorul firmei RCS&RDS, ameninţându-l cu darea în vileag a unor presupuse fapte de corupţie, astfel încât să îl determine să urmeze conduita impusă de inculpat. 

„În mod concret -declară procurorii – inculpatul Alexandrescu a exercitat acte de ameninţare cu publicarea, prin intermediul entităţilor media, a unor documente care, în opinia sa, argumentau o pretinsă faptă de corupţie săvârşită de partea vătămată, în situaţia în care acesta nu ar fi acceptat semnarea unui contract de retransmisie a posturilor de televiziune aparţinând Antena TV Group la un preţ dorit de inculpat. Semnarea contractului în condiţiile impuse de inculpat, respectiv la o valoare de 6.480.000 euro/an, pe o durată de 5 ani, ar fi garantat stingerea litigiilor existente pe rolul instanţelor, oprirea campaniei media împotriva societăţii pe care o reprezenta partea vătămată şi a persoanelor din conducerea acelei societăţi”.

Şantajul s-a realizat în mai multe feluri.  Verbal, prin afirmaţii legate de perspectiva declanşării unui scandal mediatic; prin intermediul unui spot publicitar prin care opinia publică era informată că vor fi făcute dezvăluiri cu privire la presupuse fapte de corupţie în care ar putea fi implicată partea vătămată (realizat din dispoziţia inculpaţilor Camelia Voiculescu şi Sorin Alexandrescu în 8 mai şi difuzat în perioada 9 – 30 mai cu o frecvenţă de 5 ori pe zi – în total de 401 ori, de toate posturile TV aparţinând SC Antena TV Group şi Antena 3); prin înscrisuri având caracter de somaţie, emise de către Intact Publishing, semnate de George Daniel Matiescu, în calitate de director general, şi trimise către partea vătămată şi către alte persoane, prin care, sub pretextul desfăşurării unei anchete jurnalistice, se solicitau relaţii privind împrejurarea care făcea obiectul şantajului. 

Sorin Alexandrescu, spune DNA, cu diferite ocazii, i-a reamintit administratorului firmei RCS&RDS Ioan Bendei că singura posibilitate de a evita  o campanie media negativă privind persoana sa şi activitatea pe care o desfăşoară este să semneze cu Antena TV Group, în condiţiile impuse.

 „Informaţiile pe care s-a sprijinit Sorin Alexandrescu – spun procurori DNA –  pentru a exercita actele de şantaj la adresa părţii vătămate au fost obţinute de la inculpatul Pop, preşedinte ANAF. Astfel, în februarie, acesta din urmă i-a remis lui Sorin Alexandrescu un set cu documente provenind de la angajaţii Gărzii Financiare, în condiţiile în care, în calitatea sa de preşedinte al ANAF, era obligat să asigure confidenţialitatea informaţiilor obţinute, în virtutea funcţiei, de la angajaţi. În acest fel, Şerban Pop i-a asigurat lui Sorin Alexandrescu un ascendent în discuţiile cu partea vătămată şi, totodată, un potenţial subiect de presă, iar pentru sine, ulterior, a obţinut promisiunea că va fi sprijinit pentru menţinerea în funcţia de preşedinte al ANAF”

DNA susţine că Dan Voiculescu, a sprijinit acţiunile desfăşurate de Sorin Alexandrescu, menite să menţină şi să accentueze  presiunea psihică exercitată, deşi probabil aceste acţiuni au fost, probabil ordonate de Varan.

Prin intermediul site-urilor Income Magazin şi Jurnalul Naţional deţinute de Intact Publishing, George Daniel Matiescu, în calitate de împuternicit al acesteia, a girat publicarea unor ştiri negative la adresa societăţii reprezentate de Bendei, în scopul susţinerii actelor de şantaj exercitate. De asemenea, el a acceptat şi a semnat înscrisurile trimise în 24 aprilie 2013 către Ioan Bendei şi către alte persoane, în condiţiile în care acestea nu vizau niciun fel de investigaţie jurnalistică, ci erau acte de constrângere prin ameninţare cu publicarea detaliilor unor pretinse fapte de corupţie. 

DNA mai arată că, în 23 aprilie 2013, la luarea deciziei de trimitere a acestor înscrisuri a participat şi Camelia Voiculescu.

ANTENA 3 FIIND ACHITATĂ SCAPĂ DE ÎNCHIDERE

Cel puţin paradoxal, în cazul Antenei 3 s-a decis achitarea în timp ce în Antena Group, are de plătit o amentă uriaşă:  350.000 de lei amendă.

Procurorii DNA au solicitat întreruperea transmisiei postului Antena 3 pentru o perioadă de trei luni, dar judecătorii au decis, absolut halucinant, achitarea.

Totuşi, Camelia Voiculescu, fiica lui Dan Voiculescu, acţionar principal al Antena TV Grup, a fost condamnată la doi ani de închisoare cu suspendare, iar Dan Voiculescu la 2 ani cu suspendare. La Dan Voiculescu, dacă această sentință se va menține și în instanța superioară, pedeapsa se va contopi cu cea din ”Dosarul ICA”, unde a primit 10 ani cu executare.

”Postul TV Antena 3 a difuzat, sub forma unor ştiri, materiale cu caracter denigrator la adresa părţii vătămate. În plus, începând cu data de 9 mai 2013, în scopul menţinerii şi amplificării stării de temere induse părţii vătămate, pe posturile de televiziune SC Antena TV Group SA, a fost difuzat un spot publicitar prin care opinia publică era informată că vor fi făcute dezvăluiri cu privire la eventuale fapte de corupţie în care ar putea fi implicată partea vătămată”, potrivit DNA.

ALE CUI SUNT ACESTE ENTITĂŢI MEDIA? CINE LE ADMINISTREAZĂ? ÎN INTERESUL CUI FUNCŢIONEAZĂ?

Intact, Antena 3, Antena TV Grup, Sentinţe

Cine e propietar, cine a înfiinţat, dar, mai ales, cine controlează şi în interesul cui, entităţile de care am pomenit mai sus, e o adevărată poveste, o adevărată bulibăşală creată, probabil, pentru ca efectele unei eventuale responsabilităţi în cazul unor condamnări penale să fie restrânse.

INTACT MEDIA GRUP

Intact Media Group este un trust media din România, care face parte din Holdingul GRIVCO, deținut de familia politicianului și omului de afaceri Dan Voiculescu. Intact este unul din cele mai puternice trusturi media din România și are un capital integral românesc. Trustul media Intact Media Group a luat ființă ca entitate juridică în anul 2009, înlocuind practic conceptul ce fusese până atunci trustul Intact.

Grupul Intact deține, din anul 2005, compania Media Sport Group, partenerul BBC pentru România, Bulgaria și fosta Iugoslavie, care deține patru reviste: „Top Gear”, „Good Food” și „Science Focus”.

INTACT Media Group reprezintă prima afacere media de tip greenfield din România post 89, fiind o investiție 100% românească.

În septembrie 2012, societățile membre erau:

Televiziuni:

  • Antena 1
  • Antena 2 (Antena Stars)
  • Antena 3
  • Antena 4 (Happy Channel)
  • Antena 5 (Antena Internațional)
  • ZU TV

Publicații print:

  • Jurnalul Național
  • Gazeta Sporturilor
  • BBC Good Food
  • BBC Top Gear
  • BBC Science Focus
  • Income Magazine
  • The Industry

Radiouri:

  • Romantic FM
  • Radio ZU

B2B:

  • Intact Production
  • Tipografia Intact
  • Seed Consultants Branding & Design
  • Open Media Network
  • Euroexpo
  • Intact Media Academy

ANTENA TV GRUP

Antena TV Group S.A. este o companie de televiziune din România. Aceasta deține licențele audiovizuale pentru canalele de televiziuneAntena 1, Antena Stars, Happy Channel și ZU TV.Compania a fost înființată pe 4 iunie 1991 ca TV Antena 1 S.A., iar în decembrie 2010 a fost redenumită Antena TV Group pentru a-și consolida operațiunile.

Acționarii companiei Antena TV Group sunt:

  • Camelia Voiculescu – 41,78 %
  • Corina Voiculescu – 37,45 %
  • Mihai Lazăr – 8,64 %
  • Anca Raluca Gheorghe – 4,32 %
  • Fundația Dan Voiculescu pentru dezvoltarea României – 3,91 %
  • GRIVCO – 3,87 %

Antena 3

Antena 3 este un canal de televiziune privat de știri din România. Acesta este deținut de compania Antena 3 S.A., care face parte din grupul Intact. Directorul general al Antena 3 este Mihai Gâdea.

Antena 3 s-a remarcat prin prin faptul că singurul său rot de a exista, încă de la creare, este acela de a critica vehement și a constantă tot ce ţine de  Traian Băsescu, președintele României și a apropiaților acestuia și acesta prin prezentarea cu prioritate şi cu interpretări de multe ori dincolo de orice logică, sfidând bunul simţ şi făcând conexiuni forţate pentru a se ajunge la concluziile ordonate în şedinţele de redacţie a unor subiecte, ca:

  • achiziționarea de către președinte a casei de pe strada Mihăileanu;
  • investigațiile referitoare la răpirea jurnaliștilor români în Irak;
  • privatizarea Alro Slatina;
  • relațiile notarului Ioana Băsescu, fiica președintelui, cu firma Gazprom;
  • procesul juridic în care este implicat Mircea Băsescu, fratele președintelui;
  • afacerile lui Costel Cășuneanu, în special cele legate de asfaltarea unor drumuri.

Condamnarea la 10 ani de detenție a fondatorului trustului Intact, Dan Voiculescu, a acutizat starea de isterie care uneori atinge paroxismul în cadrul  angajaţilor Antenei 3.

Comportanentul ilegal al Antenei 3 merge acuze neargumentate, dar şi de incitarea în mai multe rânduri la dezordini sociale, de adunărate campanii de linşaj mediatic a unor persoane doar pentru că nu îi convin lui Dan Voiculescu sau familiei sale, asta dovedind în interesul cui acţionează.

Nu odată postul a fost suspectat de o evaziune fiscală care trece dincolo de orice imaginaţie

Monica Ghiurco avertizează că excluderea TVR din European Broadcast Union va aduce România în situația de a fi decuplată de la principalele conexiuni de știri și informații…

Monica Ghiurco îi cere lui Iohannis să intervină în blocajul TVR

Monica Ghiurco

Monica Ghiurco

Monica Ghiurco, propusă pentru a doua oară ca preşedinte-director general al Televiziunii Române, i-a cerut președintelui Klaus Iohannis, într-o scrisoare deschisă, să intervină în blocajul din TVR. 

Ea a subliniat că ”discuția publică despre TVR trebuie să depășească aparența unui scandal generat de blocarea participării la un concurs muzical. Adevărata problemă nu este participarea la Eurovision Song Contest 2016, ci blocajul general în care se găsește televiziunea publică”.

Astfel, Monica Ghiurco a avertizat că excluderea TVR din European Broadcast Union va aduce România ”practic în situația de a fi decuplată de la principalele conexiuni de știri și informații și în imposibilitatea de a participa la schimbul de informații internațional și european”.  

Ghiurco consideră necesară avertizarea Ministerului de Externe cu privire la situația în care se află TVR, ”la imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor de țară membră a Uniunii Europene și NATO în domeniul promovarii și apărării, prin media publică, a valorilor europene și euro-atlantice”

Conform scrisorii, blocajul TVR se poate rezolva doar prin colaborarea dintre Parlament și Guvern, prin validarea unui președinte-director general, precum și prin asumarea unui plan de reconstrucție, ”capabil să dea garanția că banii nu vor fi aruncați în găuri negre, ci se vor duce exclusiv în funcționarea TVR și în plata datoriilor”. 

Monica Giurco a fost propusă pentru a doua oară la șefia TVR în 28 aprilie, după ce plenul reunit al Parlamentului a respins-o,  la jumătatea lunii aprilie. De asemenea, în 29 martie, plenul comun a respins prima propunere a CA al SRTV de numire a lui George Orbean la şefia TVR. 

Noul CA al SRTv este alcătuit din Irina Radu, Doina Gradea, Alfred Bulai, Ionica Stănciulescu, Radu Carp, Debreczeni Hajnal, Ruxandra Garofeanu, Valeriu Cristian Hadji-Culea, Raico Cornea, Monica Simona Ghiurco, Teodor Gabriel Giurgiu, Christel Ţopescu şi George Orbean. 

Membri supleanţi sunt: Elena Anca Dindirică, Smaranda Vornicu Shalit, Lucian Romaşcanu, Adriana – Silvia Mesesian, Cristian Vasile Petcu, Rostas-Peter Istvan, Savu Cătălin Cătană, George Bălăşoiu, Andrea-Julika Ghiţă, Cornel Mihalache, Luminiţa Velciu, Ana Maria Sandu.

Autor:  Avram Eliza

Sursa: romanialibera.ro

Data publicării: 07 mai 2016

Mircea Badea &co nu fac gargară cu rahat… se hrănesc

Mircea Badea

Apropierea termenului la care se va da sentinţa în dosarul penal în care directorul executiv al Antenei 3, Sorin Alexandrescu este acuzat că a șantajat compania RCS-RDS a isterizat lătrăii Antenei 3. 

Aceştia în frunte cu limbricul mâncător de rahat, Mircea Badea şi răspopitul cu nume de călău, Gâdea, desfăloară unul din cele mai sumbre linşaje media la  adresa șefei DNA, Laura Codruța Kovesi.

Noua găselniţă pare a li se potrivi perfect leprelor de acolo, ei acuzând-o pe doamna Kovesi că ar fi într-o presupusă relație dintre Laura Codruța Kovesi și directorul de marketing al RCS-RDS, Emil Florin Nemeș, acesta fiind, de fapt, motivul  adevărat al declanşării respectivei anchete.

”A apărut un articol într-un săptămânal, e vorba de Cațavencii, cum că Kovesi ar avea o relație cu un domn de la RCS-RDS, de la marketing și PR, dânsul fiind și persoană publică pentru că care joacă în niște spoturi la telefonia DIGI și apare des la televizor. De aceea am spus că este persoană publică, poate chiar vedetă. Îi promit eu că va deveni vedetă.”, a spus Mircea Badea, la Antena 3 comnform   articolului apărut  în Cațavencii,  doamna Kovesi ar avea o relație cu un director în cadrul companiei RCS-RDS. 

 Hotnews spune că, Emil-Florin Nemes este de 7 ani coordonatorul departamentului de marketing si PR al RCS & RDS, compania care detine postul de stiri Digi 24. El a aparut in mai multe reclame la serviciul de telefonie mobila al companiei de telecomunicatii, interpretând rolul unui detinut. Este absolventul Academiei Fortelor Aeriene „Henri Coanda” din Brasov iar intre 2007 si 2009 s-a specializat in domeniul managementului strategic la Universitatea Politehnica din Bucuresti, potrivit profilului sau de Linkedin.

Văzându-l aseară pe Mircea Badea mnă întrebam dacă este doar cretin sau sufere şi cu capul…

”Nu m-ar fi interesat această informație dacă nu aș fi considerat pe bună dreptate că ar avea o relevanță în legătură cu interesul public. Nu mă interesează deloc ce relații are doamna Kovesi. Dacă are legătură cu mine, ca cetățean, mă interesează! După cum bine știm, compania RCS RDS a făcut o plângere penală împotriva companiei Intact.  DNA-ul chiar l-a și reținut și a făcut cerere de arestare pentru directorul Antena Group, Sorin Alexandrescu. Atunci, întrebarea care se pune în mod legitim în orice țară cilivizată de pe această planetă este: Are vreo legătură, a influențat și influențează în vreun fel relația personală a dnei Kovesi cu acel director de la RCS-RDS dosarul DNA împotriva Intact Group la plângerea RCS-RDS. E o întrebare absolut legitimă care s-ar pune peste tot în lumea civilizată, cu atât mai mult în Statele Unite ale Americii.”, a spus Mircea Badea,  precizînd apoi, în emisiune că, după lansarea acestei întrebări  în spațiul public, nu se aștepta ca doamna Kovesi să și răspundă, ”însă, din fericire, a răspuns.”.

E drept că limbricul se aştepta ca nici motocicliştii să nu răspundă, au făcut-o, iar acum pe pajiştea din faţa clădirii unde Badea îşi mânca căcatul cotidian şi acum miroase de la ce a scăpat el în nădragi cănd a venit motociclistul ăla cu o jumătate de metru mai mititel şi l-a privit urât. Dacă îi şi dădea vreo două cred că se pensiona pe motiv de boală.

”Felul în care a ales să răspundă – scrie EVZ.ro  pentru mine e insuportabil. Am suportat multe dintre toanele acestei doamne dintr-o simpatie personală, dintr-un exces de politețe poate prost exersată. Nu vreau să le mai suport…și am ales să nu mă intereseze amenințările doamnei Kovesi”, a spus Mircea Badea.

„Nu mi-e frică nici de DNA, nici de SRI, nici de pușcărie (…) Privesc agasat stilul amenințător cu care răspunde dna Kovesi, așa că am decis să dau eu în judecată DNA-ul și pe dna Kovesi personal. Ce-o să iasă în Justiția din România, depinde de noroc. Dacă judecătorul e judecător pe bune și nu joacă în câmpul tactic al SRI, dacă judecătorului îi este frică de DNA sau nu… 

Comunicatul DNA difuzat ieri, conținea următoarele afirmații:

„Cu referire la afirmaţiile mincinoase şi denigratoare făcute la emisiunile „În gura presei” şi „Sinteza zilei”, transmise la data de 4.05.2016 la postul de televiziune Antena 3, Biroul de Informare şi Relaţii Publice este abilitat să transmită următorul punct de vedere al doamnei Laura Codruţa Kovesi, procuror şef al DNA:

„Dosarul nr.129/P/2013, prin care mai multe persoane – directori şi acţionari ai Trustului Intact – au fost trimişi în judecată, a fost înregistrat la Direcţia Naţională Anticorupţie la data de 24 aprilie 2013, înainte de numirea mea în funcţia de procuror şef al DNA .

Atât la data înregistrării dosarului la DNA, cât şi pe durata instrumentării acestuia, nu am cunoscut personal şi nu am discutat cu nicio persoană din conducerea sau cu angajaţi/foşti angajaţi ai companiei care este parte vătămată în dosar.

Rechizitoriul nu a fost confirmat de procurorul şef al DNA, ci de procurorul şef al Secţiei pentru combaterea corupţiei .

Simpla împrejurare că, de-a lungul timpului, am avut relaţii personale cu persoane angajate la o societate comercială nu poate să afecteze imparţialitatea sau legalitatea unui dosar instrumentat de colegii mei din cadrul DNA.

Orice fel de atacuri defăimătoare la adresa mea, inclusiv a vieţii mele personale, vor impune un demers ferm, prin folosirea căilor legale”, se precizează în comunicatul DNA.

Mircea Badea a citit comunicatul DNA și a făcut împreună cu cei din platou următoarele comentarii:

dna Kovesi ne spune că nu a discutat nici cu prietenul dânsei, nici fostul soț al dnei Kovesi care ce să vezi a lucrat tot la RCS-RDS… Mihai Gâdea a completat zâmbind : Ce coincidență…

– întrebare: cum nu l-a cunoscut în 2013 pe fostul soț de care se despărțise prin 2009-2010 și care lucra la RCS-RDS. E mai tare decât Udrea, a completat Mugur Ciuvică.

– haideți să vedem ce linkuri shareuia domnul Nemeș în 2013 cu articole mizerabile la adresa Trustului Intact și a telespectatorilor Antena 3

– discuțiile despre dosarele DNA se purtau în prezența generalului Coldea, un fel de star rock

– nu vi se pare un uriaș conflict de interese să instrumentați dosare penale la adresa competitorilor RCS-RDS? Nu! E lezmajestate!, a urlat Badea. 

– plângerea RCS RDS de șantaj împotriva lui Sorin Alexandrescu se face la Parchetul General și dosarul este cerut la DNA. Urmărirea penală la DNA începe pe 24 mai, iar dna Kovesi este numită pe 15 mai, a completat Mihai Gâdea sugerând că șefa DNA s-a implicat direct în acest dosar.

În aceeaşi amisiune Mircea Badea a arătat ncât de imbecil poate fi …

A acuzat şi de RASISM pe cei care folosesc termenul „mitic”, dovedind că este prea  prostălău ca să  ştie ce înseamnă „rasism” şi nici că, deşi este fiul unei profesoare de linba română, habar nu are că tremenul Mitic este inventat de Caragiale, Mitică fiind un termen generic pentru bucureşteni.

Poate măcar acum va citi şi Mircea Badea … măcar să nu moară la fel de prost cum este:

Mitică

de Ion Luca Caragiale

– Mitică… şi mai cum?

– E destul atâta: Mitică – de vreme ce şi dumneata îl cunoşti tot aşa de bine ca şi mine. Fireşte că trebuie să-l cunoaştem: îl întâlnim atât de des – în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus – în fine pretutindeni.

Mitică este bucureşteanul par excellence1. Şi fiindcă Bucureştii sunt un mic Paris, şi Mitică, se-nţelege, este un mic parizian.

El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urât, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate; dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original şi inventiv.

Mitică este omul care pentru fiecare ocaziune a vieţii găseşte un cuvânt de spirit la moment, şi pentru asta simpaticul parizian al orientului este foarte căutat şi plăcut în societate.

Mitică are o magazie, un arsenal, o comoară de vorbe, de întrebări, de răspunsuri, cari fac deliciile celor ce au fericirea să-l cunoască.

Mai cu seamă pe provinciali, micul nostru parizian îi epatează cu verva lui scânteietoare.

El, de exemplu, inventează pe negândite vorbe ca:

„Cea mai frumoasă fată din lume nu poate da decît ce are!”

sau:

„Viaţa este un vis, moartea o deşteptare!”

ori:

„Ei! madam Popescu, nu există roză fără spini!”

Închipuiţi-vă ce efect fac toate astea asupra spiritului doamnei Popescu!

Dar toate astea sunt vorbe sentimentale, lirice, melancolice, şi deşi şi-n genul acesta Mitică este destul de tare, e încă şi mai tare în genul uşor, picant şi ironic.

„În genul acesta, cel puţin, pot pentru ca să zic că nu am rival!” zice Mitică – şi cu drept cuvânt.

Exemple…

*

Când n-are tutun, îţi cere „o ţigară… suvenir”.

*

Când merge să se-mprumute cu bani:

– Unde ai plecat, Mitică?

– La vânătoare de lei.

*

Îi zici:

– Mitică, faci cinste?

– Nu pot, monşer, că mă strânge un ciorap.

*

Până în anul 1900, când mă-ntâlnea la Sf. Vasile, îmi zicea:

– De un an nu te-am văzut!

Dar în anul acela l-am găsit în seara de 31 decembrie la Gambrinus, tot acolo l-am întâlnit a doua seară, la 1 ianuarie.

L-am salutat; s-a făcut că nu mă cunoaşte. După multă stăruinţă, şi-a adus în fine aminte cine sunt:

– Scuză-mă, neică – a zis Mitică – te uitasem: e un secol de când nu ne-am mai văzut!

*

Ceri într-o băcănie:

– Băiete, o ţuică!

– Nu-i da, domnule, c-o bea! zice Mitică.

*

– Am deseară lojă la operă; mergi cu mine? zice Mitică.

– Merg… Ce se cântă?

– Relaş, în cinci acte!

*

Intri la Gambrinus; te apropii de Mitică şi-l saluţi; el îţi răspunde amabil:

– Adio!

Îl saluţi la plecare; el îţi răspunde:

– Să-mi scrii!

*

– Ai parale, Mitică?

– Nu umblu cu metal; mi-e frică de trăznet.

*

– Birjar! slobod? întreabă amicul nostru.

– Da, conaşule!…

– Atunci, du-te-acasă.

*

– Dă-mi cusurul2, zic negustorului.

– Nu-i da, d-le, întrerupe Mitică; dumnealui n-are nici un cusur.

*

Un prieten ghindoc se-ntinde să-şi ia pălăria dintr-un cuier prea nalt. Mitică îi strigă:

– Pune o coală de hârtie sub picioare!

*

Mitică zice despre un prietin destituit:

– L-a-naintat…

– …?

– L-a făcut inginer de poduri…

Şi când e în culmea vervei adaogă:

– …detaşat cu serviciul în Cişmegiu: dă muştele afară!

*

Te plângi lui Mitică de cine ştie ce; el nu vrea să te asculte, fiindcă „petiţie fără timbru nu se primeşte”.

*

La restaurant:

– Iaurt ai? întreabă el.

– Este…

– Dă-mi vreo câţiva centimetri.

*

În loc de „usturoi”, zice „vanilie sârbească”, în loc de „vin”, zice „flanelă de Drăgăşani”, şi-n loc de „bilet de bancă”, „poza lui Traian”.

*

Când pleacă pe jos, te invită:

– Hai, că te iau în dreapta.

*

Mitică se urcă pe platforma dinainte a tramvaiului electric; vagonul porneşte; în culmea vitezei, deodată amicul nostru strigă manipulantului:

– Opreşte! ţi-a căzut biciul!

*

Mitică stă cu mai mulţi prietini în colţ la Continental, pe Piaţa Teatrului. Un prietin salută şi sare pe platforma din urmă a tramvaiului, care merge către Sf. Gheorghe.

– Arde-l, birjar! strigă Mitică.

*

– În toiul alegerilor, unde-şi pune Mitică al meu candidatura?

– La Bucureştii-Noi.

– La ce colegiu?

– La colegiul al patrulea3.

*

Te doare măseaua. Ce doctorie îţi recomandă Mitică?

– Rădăcină de cleşte.

*

Ai cerut o bere şi o laşi să-i treacă puţin spuma; Mitică zice:

– Bea-ţi berea, că se răceşte.

*

La Gambrinus:

Mitică, la plecare, către băiatul care a servit:

– Băiete, mi se pare că mi-a picat o băncuţă; vezi, dacă o găseşti mi-o dai înapoi deseară; dacă nu, ia-o tu bacşiş.

*

– Câte ceasuri sunt, Mitică?

– Câte a fost ieri pe vremea asta.

*

– Apropo – zice Mitică – de câţi ani eşti?

– De… atâţia.

– Tocmai cât măgarul mitropolitului!

*

Ţi-ai cumpărat o blană nouă. Te întâlneşti cu Mitică. În loc de „s-o porţi sănătos!” îţi zice:

– Bravos! blană ai; acuma, junghi îţi mai trebuie!

*

– Ţi-aş face curte, domnişoară – zice Mitică unei tinere telegrafiste – dar vai! n-am curaj; ah! ştiu cât eşti de crudelă!

– Cum, domnule Mitică? de unde ştii?

– Parcă eu n-am aflat cum baţi depeşile!

*

Mitică te roagă să pui o vorbă bună la Ministerul de Război, dacă ai vreun prieten, ca s-o numească pe soacră-sa „moaşă militară”.

*

Trenul de plăcere merge-ncet; Mitică zice:

– A ostenit caii. Ori, mai bine:

– A uitat să dea grăunţe la cai!

Trenul se opreşte la o staţie; Mitică:

– A oprit, să le dea apă.

*

E polei. Cade un domn. Mitică strigă:

– Chegle-carambol!

Cade o doamnă:

– S-a rupt gazometrul!

Ş. cl., ş. cl., ş. cl.

Al dracului Mitică!

Note

1. Prin excelenţă (fr.).

2. Restul.

3. În sistemul electoral nu erau decât trei colegii.

Tot retardatul de serviciu al lui Voiculescu se mai arăta extrem de enervat că, vezi Doamne, ar fi fost jignit de faptul că ăla a spus depre el şi colegii lui că fac gargară cu căcat … Greşit, cei de la Antena 3 nu fac gargară cu căcat, îl mănâncă.

P.S. Încă nu am reuşit să înţeleg … oare de ce  colegii lui Badea îl urăsc atât de mult? Dacă ar ţine cât de cât la el, măcar din când în când l-ar duce la un control psihiatric . Cred că rahtodependenţa lui i-a cam afectat creierul … 

Sorina Matei încerca, la începutul lui 2014, să decripteze viitorul an …

Sorina Matei

Sorina Matei

La început de 2014, pe 3 Ianuarie, jurnalista Sorina Matei publica pe evz.ro  un interesant articol, în care, plecând de la câteva certitudini ale realităţii atunci prezente, încerca un fel de proiecţie a ce va fi peste un a, la începutul lui 2015.

Aveam atunci un candidat aparent cert, Crin Antonescu şi un preşedinte care îşi încheia zece ani de tumultoase mandate prezidenţiale.

Mai aveam o mulţime de incertitudini în ceea ce priveşte „lipsa de reformă a principalelor partide de pe scena politică românească, un management dezastruos la nivelul conducerilor și un eșec de proporții al întregii clase politice” şi lipsa unui „candidiatul providențial” care nu apărea.

Jurnalista Concluziana că „strategiile prezidențiale din acest an se vor baza nu pe forța și magnetul electoral al candidatului, ci pe mașinăriile puse în mișcare, specularea greșelilor adversarilor, mișcări și replieri de ultim moment. Așa, se va bulversa România.”

Mai concluziona jurnalista că dacă partidela ajunseseră la o credibilitate atât de joasă vor încerca să se impună prin opţiuni de forţă, ca şi în 2009 minţile a 11 milioane de oameni vor fi forţate să aleagă pe cine vor vrea în fruntea țării.

În 2009 monstruoasa maşinărie electorală a PSD dăduse chix în faţa unui candidat de forţa lui Traian Băsescu. Dilema se accentua deoarece acesta nu mai urma să fie implicat personal.

Partidele se aflau în faţa lui “acum sau niciodată”, lucru care punea PSD pentru a treia oară în faţa riscului de a rămâne pentru a treia oară în zece ni fără un preşedinte al său.

După Ion Iliescu de fapt PSD nu a reuşit să mai impună un preşedinte, România refuzând un preşedinte de stânga.

Sorina Matei considera că dacă Victor Ponta ar fi urmat să fie impus ca şi candidat asta l-ar fi dus la o pierdere care i-ar fi „fracturat” cariera viitoare de politician şi va dispărea din prim planul politicii româneşti; acesta, înţelegând pericolul în care se află viitorul său ar fi dorit să îi împingă  pe Sorin Oprescu sau Mircea Geoană spre candidatură deşi reuşita era evident îndoielnică.

Sorina Matei considera că şi frica lui Ponta, care de mai multe ori anunţase că nu e interesat deocamdată de o candidatură, îi putea dăuna, PSD l-ar fi terminat neputând să treace cu vederea o astfel de laşitate.

„Ce președinte de partid e acela care nu e în stare să ne dea Cotroceniul? – asta i se va reproșa”, spunea jurnalista în analiza sa, mai constatând că Ponta urma să îşi piardă  chiar şi funcţia de premier de vreme ce, în Gorj, se temea de candidatura lui Dan Diaconescu.

„Întotdeauna PSD și-a decapitat leadershipul când a eșuat în acapararea Președinției”, spunea Sorina.

În viziunea jurnalistei, un eşec la Preşedinţia României, deschidea calea spre funcţia supremă din PSD a lui Liviu Dragnea. Atenţie!!! Sorina Matei spunea asta într-un moment în care cariera lui Dragnea părea că ar fi atins nu maximumul previzibil ci deja urcase peste.

Vedea la Dragnea o sete nemărginită de putere, acesta avea dorinţa de a ajunge premier, abea baronatul pesedist la degetul mic, deci viitorul lui Dragnea părea destul de luminos.

Despre PNL, Sorina Matei considera că este într-o situaţie destul de incomfortabilă din alt punct de vedere.

PNL avea un  candidat anunţat ca bătut în cuie, pe Crin Antonescu, doar că acesta părea atunci a pierde accelerat sprijinul intern, PNL părând conectat la resurse prin intermediul PSD.

Baronetul PNL nepărând prea dispus să renunţe la resursele la care avea acces prin intermediul PNL de dragul lui Antonescu.

Sorina Matei îi prezicea lui Antonescu un lamentabil final de carieră politică dacă nu va câştiga Preşedinţia. Prea pusese toate ouăle într-un sincur coş, luru care ar fi redeschis drumul pentru Călin Popescu Tăriceanu care de la o vreme era  mai repede pe post de maimuţoi decât de fost premier cu un cuvânt greu de spus.

Sorina Matei cădea în capcana unui clişeu care circula atunci. Un tur doi ar fi dus la un eşec pentru Antonescu indiferent cine ar fi candidat din partea PSD.

Nimănui nu îi trecea la acea vreme posibilitatea ca PNL să renuţe la Antonescu şi să aleagă o altă cale … cea săsească.

Jurnalista înscria PDL în rândul partidelor mici, pentru care intrarea într-un eventual tur doi părea un vis nerealzabil, probabil a erodării din cauza măsurilor de austeritate.

Îl vedea pe Emil Boc, prezumtivul candidat al PDL fără nici o şansă din cauza politicii defetiste pe care a impus-o Blaga partidelui.

Fracturarea brutală a partidului din cauza fracţiunii care considera că trebuie să se distanţeze de Băsescu făcându-l să par şi mai mititel şi străveziu faţă de cât era în realitate probabil.

PDL părea că, prin ruptura de Băsescu, intrase într-o gravă criză identitară, chiar şi orientarea de dreapta părând a fi devenit fără fundament.

Înteresant este că Sorina Matei vedea ca posibilă o creştere rapidă a unei construcţii politice de dreapta.

Totuşi, Sorina Matei era foart optimistă în ceea ce privea PDL; ea considera ca un adevărat eşec al PDL o eventuală nerealizare a unui scor de  20-22% în alegeri iar Blaga ar fi urmat să fie debarcat, nici prin cap nu îi trecea că PDL va deveni o amintire … 

Dacă acest scor ar fi fost atis sau depăşit atunci PDL-ul lui Blaga ar fi avut de ales o singură care pentru a avea vreo şansă în cursa pentru Cortroceni. Împăcarea cu Băsescu.

Jurnalista vedea anul 2014 ca un an în care Băsescu îşi va juca rolul până în ultima zi, lucru care părea a-i speria pe politicienii cu greutate, „pe marii pușcăriabili dar și pe moguli. Oricât ar vrea, de oricâți bani ar dispune și oricâtă influență ar avea, nici Dan Voiculescu și nici Sebastian Ghiță nu vor putea cumpăra chiar tot. ”- scria jurnalista.

Gihiţă şi Voiculescu, adversari pe arena media, deja îşi dăduseră mâna în crearea unei maşinării propagandistice, unul dorind „ajutorul PSD în alegerile europarlamentare și speră în sfârșit la ceea ce se știe că-și dorește de un deceniu: un președinte al României care să fie și al lui …”, celălalt dorindu-şi Puterea ştiind că „dacă Ponta se accidentează, nici lui nu-i va fi bine. Pentru că sunt legați indisolubil. Dacă pică unul, e foarte posibil să sfârșeacă amândoi.”

Sorina considera că, dacă Voiculescu a partixipat activ la viaţa politică ajungând până la încercarea de a dărâma un Preşedinte al României, Ghiţă, mult mai cinic, perves dar rudimentar în viziune, urma să îşi arate în 2014 „toată forța malefică de care dispune”.

Existau semne clare „… ca să dărâmi ceva rău și să generezi ceva și mai rău, este totuși o performanță. Crearea sa, ca alternativă la Vîntu și Voiculescu, este un eșec recunoscut dar încă neasumat.”

Fără a bănui ravagiile pe care Justiţia urma săle facă în lumea politică, jurnalista considera că „ …dacă va trebui să supraviețuiască ceva anul acesta, va trebui să o facă Justiția. DNA, CSM, Curtea Supremă, DIICOT, serviciile de informații – toate conducerile acestor instituții, judecători și procurori, toți vor trebui să țină, cu orice preț, România, pe calea ei cea dreaptă, occidentală, democratică, europeană” … se temea că „…nimic nu e ireversibil pe lumea aceasta. Iar justiția este, totuși, formată din oameni. Ei sunt cei care până la urmă nu trebuie să facă niciun pas înapoi. Pentru că nimic nu e mai important pentru viitorul României decât rolul lor… ” deoarece „ … o țară cu rezultate spectaculoase în lupta anticorupție care după un deceniu ar sfârși îngenuncheată de corupții negociați din diferite considerente și de instituții anticorupție politic paralizate ca pe vremea lui Adrian Năstase, va fi nici mai mult, nici mai puțin, decât o țară pierdută….”.

* * * * *

Articolul de care am vorbit mai sus arată clar că nimeni nu ar fi putut bănui proporţiile luptei anticorupţie, formidabilul impact pe care Justiţia, eliberată din chingile controlului politic, îl vor avea.

Mai arată şi că, la acea oră, nimeni nu putea să prevadă spectaculoasa evoluţie a lui Klaus Iohannis, sau absorbirea rapdă şi forţată a PDL de către PNL, la fel cum nu putea să prevadă că va avea loc un incendiu care a dărâmat un guvern care refuza să înţeleagă faptul că i-a trecut vremea, dar nici că, un Preşedinte a refuzat să profite de acel moment de năuceală şi să impună alegeri anticipate, singura variantă care ar fi  fructificat politic momentul.

Cred că acest articol, citit cu atenţie, ne poate arăta cum s-a ajuns la unele din evoluţiile din prezent, mai ales că ne aminteşte câteva lucruri pe care parcă nu ni le mai aminim, uimindu-ne astfel de prezent…

Poate, acest articol ne mai lămureşte ceva în ceea ce o priveşte pe autoare:

De ce, deşi este o jurnalistă de care avem mare nevoie nu reuşeşte să rămână prea mult la o televiziune? Să foe răspunsul că refuză să se alinieze frumos la coadă la pupat anumite buci?

Oricum, dacă Sorina matei ajunge să citească aici, nu pot să nu îi transmit iar: Bravo Sorina Matei! 🙂

Cred că e un articol care merită citit…

Iată mai jos, integral, adus articolul Sorinei Matei, publicat la  3 Ianuarie 2014, pe evz.ro

2014, anul marilor blitzkrieguri românești

Anul viitor, exact pe vremea aceasta, România va avea un proaspăt nou președinte. Cine va fi, nimeni nu știe. Este, de altfel, pentru prima oară din ultimii 25 de ani când, în debutul unui an prin excelență prezidențial, România nu-și cunoaște toți candidații principali care vor intra în cursa pentru Președinția României.

Până acum, aveam doar presupuneri. Și un candidat sigur: Crin Antonescu. Și un Președinte care-și va încheia, după un deceniu, mandatele pentru prima oară succesiv câștigate. Și cam atât.

Incertitudinea cu care debutează 2014 din perspectiva cursei prezidențiale are însă, la origini, mai multe cauze: lipsa de reformă a principalelor partide de pe scena politică românească, un management dezastruos la nivelul conducerilor și un eșec de proporții al întregii clase politice în fața societății pe care, din nou, anul acesta va trebui să o convingă de mai multe ori să vină la urne ca să o voteze. Grea misiune, dificile alegeri. Și, peste toate acestea, candidiatul providențial nu mai există. Cu asta toată lumea este de acord.

Ca atare, strategiile prezidențiale din acest an se vor baza nu pe forța și magnetul electoral al candidatului, ci pe mașinăriile puse în mișcare, specularea greșelilor adversarilor, mișcări și replieri de ultim moment. Așa, se va bulversa România.

Când nu ai ce să mai oferi credibil unei țări, vei încerca, prin orice mijloace, să-i impui opțiunile cu forța. Dar ca și-n 2009, aici toți se vor lovi, din nou, de mințile a 11 milioane de oameni. Ei vor alege, ei vor decide pe cine vor vrea în fruntea țării. Să nu uităm că, în 2009, uriașa mașinărie propagandistică a PSD a eșuat în fața unui candidat de forța lui Traian Băsescu. În lipsa lui, vom vedea dacă, de data asta, mașinăria sau tot omul va fi marele câștigător.

Din perspectiva tuturor partidelor, suntem deja în anul “acum sau niciodată”.

Pentru PSD, principalul partid al guvernării și al țării, să rămână pentru a treia oară în ultimii 10 ani, fără Președintele României va fi catastrofal, ucigător de-a dreptul pe termen mediu și lung.
Posibilitatea există, nimeni n-o neagă. Oricine ar candida din partea PSD ar putea pierde Cotroceniul. După Ion Iliescu, România nu și-a mai ales un președinte de stânga, oricât de puternic sau de susținut ar fi fost.

Dacă ar intra în cursă Victor Ponta, împins mai mult de partid și de gruparea căreia îi este captiv total, și nu va câștiga Președinția României, va dispărea nu numai din fruntea PSD, dar își va fractura, iremediabil sau nu, și cariera. Iar asta o știe și el. Dacă Ponta va insista să-i împingă la candidatură pe Sorin Oprescu sau Mircea Geoană, nici asta nu-i garantează absolut nimic, ba din contră. Un eșec din cauza fricii lui Victor Ponta de a candida, nu va fi trecut de PSD cu vederea.
Ce președinte de partid e acela care nu e în stare să ne dea Cotroceniul? – asta i se va reproșa.Întotdeauna PSD și-a decapitat leadershipul când a eșuat în acapararea Președinției. Așadar, pentru Victor Ponta, un președinte de partid căreia îi era teamă și în Gorj, la alegerile parlamentare, de o candidatură a lui Dan Diaconescu, nimic nu-i este garantat, nici măcar păstrarea funcției de premier.

Pentru PSD însă, în perspectiva unui eșec la Președinția României, se va deschide în sfârșit calea unui mandat plin la șefia partidului pentru Liviu Dragnea.
Vrea să fie premier, are baronatele PSD alături și misiunea lui va fi să mențină partidul la guvernare. Dacă PSD nu va câștiga Cotroceniul, principalul partid de stânga al României nu va mai fi pentru mult timp pe locul întâi în opțiunile câștigătorului prezidențial, va trece în planul doi.

În PNL, situația e la fel de dificilă, dar dintr-o altă perspectivă. Partidul are candidat, dar candidatul Crin Antonescu nu e foarte sigur cât din partid mai are alături și la ce-i va fi de folos. O parte din PNL este captiv și el PSD, mufat la resursele guvernării. Vor baronii, miniștrii PNL să renunțe la bani cine știe pentru cât timp doar de dragul lui Crin Antonescu? Evident, nu. Dar o vor face până la urmă.
Iar dacă Antonescu va pierde cumva Președinția, va dispărea definitiv de la șefia partidului, deschizându-i cel mai probabil calea lui Călin Popescu Tăriceanu. Va pierde Antonescu Cotroceniul? Ei bine, aceasta este marea întrebare. În turul doi, cu oricine ar candida din partea PSD, este posibil să-l câștige. Este însă Crin Antonescu, candidatul de dreapta care va intra în turul doi? Teoretic, șanse are. Practic, cu o poziționare a electoratului dur de dreapta spre un al candidat, nici lui Antonescu nu-i este nimic garantat.

În PDL și restul formațiunilor mici de dreapta, acum, candidatul care ar putea intra în turul doi este mai mult o himeră decât o posibilitate practică. PDL și-a ales, deocamdată, un candidat care niciodată nu va intra în turul doi. De altfel, toată politica de Opoziție dusă în ultimul an și jumătate de partidul condus de Vasile Blaga este de neînțeles, Opoziția sa strălucind mai mult prin lipsă de participare decât prin fructificarea greșelilor adversarilor.
Partidul fracturat în două falii a demonstrat că nu vrea și nu poate supraviețui fără Traian Băsescu. Și nici candidatul nu va intra în turul doi fără el.
Cel mai probabil, alesul pentru Cotroceni va fi fostul premier, Emil Boc, dacă va fi convins să candideze. Cu Președintele Băsescu alături și cu o construcție de dreapta, teoretic, ar avea șanse să intre în turul doi, dar va fi dificil, nu și imposibil.

În micuța tabără a Opoziției, lucrurile se vor așeza însă abia după alegerile europarlamentare.Dacă Vasile Blaga nu va obține peste 20- 22% în alegeri, va fi nevoit să demisioneze de la șefia PDL. Dacă va obține, va trebui să caute rapid o cale de împăcare cu președintele Băsescu ca să i se alăture. 20% nu înseamnă sub nicio formă intrarea în turul doi în cursa pentru Cotroceni.

2014 este și în anul în care președintele Băsescu își va juca rolul, cartea și atribuțiile până în ultima zi de mandat.
Iar nimic nu-i sperie mai mult pe principalii politicieni, pe marii pușcăriabili dar și pe moguli decât asta. Va fi un an greu pentru presă și, când mă refer la presă, indic vocile libere. Oricât ar vrea, de oricâți bani ar dispune și oricâtă influență ar avea, nici Dan Voiculescu și nici Sebastian Ghiță nu vor putea cumpăra chiar tot.

De ceva vreme, cei doi deja și-au dat mâna în crearea mașinăriei de propagandă pentru alegerile prezidențiale. Primul vrea ajutorul PSD în alegerile europarlamentare și speră în sfârșit la ceea ce se știe că-și dorește de un deceniu: un președinte al României care să fie și al lui. Al doilea vrea numai el Puterea și știe că dacă Ponta se accidentează, nici lui nu-i va fi bine. Pentru că sunt legați indisolubil. Dacă pică unul, e foarte posibil să sfârșeacă amândoi. Dar spre deosebire de Voiculescu care a participat activ și declarat cu toată forța la dărâmarea unui Președinte al României și acum speră doar la altcineva cu care poate să se înțeleagă, „mogulul de tip nou”, mult mai cinic, pervers și într-o oarecare măsură rudimentar în viziune își va arăta în acest an toată forța malefică de care dispune. Semne și dovezi destule și clare a dat până acum. Pe de altă parte, ca să dărâmi ceva rău și să generezi ceva și mai rău, este totuși o performanță. Crearea sa, ca alternativă la Vîntu și Voiculescu, este un eșec recunoscut dar încă neasumat.

În fața tuturor celor descrise mai sus, dacă va trebui să supraviețuiască ceva anul acesta, va trebui să o facă Justiția. DNA, CSM, Curtea Supremă, DIICOT, serviciile de informații – toate conducerile acestor instituții, judecători și procurori, toți vor trebui să țină, cu orice preț, România, pe calea ei cea dreaptă, occidentală, democratică, europeană. Se spune că nimeni și nimic e ireversibil pe lumea aceasta. Iar justiția este, totuși, formată din oameni. Ei sunt cei care până la urmă nu trebuie să facă niciun pas înapoi. Pentru că nimic nu e mai important pentru viitorul României decât rolul lor.

O țară fără Justiție, o țară cu rezultate spectaculoase în lupta anticorupție care după un deceniu ar sfârși îngenuncheată de corupții negociați din diferite considerente și de instituții anticorupție politic paralizate ca pe vremea lui Adrian Năstase, va fi nici mai mult, nici mai puțin, decât o țară pierdută.

Vrea cineva să se întâmple așa, să se întoarcă – nu se știe pentru câți ani- la vremurile despre care s-a sperat a fi demult apuse? Eu știu mulți oameni care nu vor.

Autor: Sorina Matei

Sursa: evz.ro

Corina Şuteu, noua ministresă de la Cultură … mămicuţa căluţului cu zvastică

Corina Șuteu

Gata, s-a rezolvat, Klaus Iohannis a semnat, decretul de numire a Corinei Şuteu în funcţia de Ministru al Culturii. 

Ar putea zice unii că e vorba de povestea cu iuţeala de mână şi nebăgarea de seamă.

Preşedintele s-a întrecit pe sine dacă vine vorba de rapiditate, ba a mai ţinut şi un discurs, scurt ce-i drept, dar care sperăm să nu îi cauzeze din … cauză de atâta efort. Î acest discurs i-a urat mignionei doamne să rezolve problemele de la Cultură.

“Va doresc mult succes cu acest mandat. Preluati portofoliul intr-o perioada dificila. Intr-o perioada in care exista, pe buna dreptate, o inflamare in spatiul public in legatura cu ce se intampla in domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii.

Exista asteptari mari, institutiile de cultura romanesti au nevoie de cineva care cu fermitate, dar si cu foarte multa intelegere si cu simtul a ce trebuie facut si ce poate fi facut sa vina sa conduca acest MINISTER.

Va doresc sa reusiti cu multa energie, dar si cu mult tact, cu multa aplecare, dar si cu multa indulgenta, unde este nevoie, sa rezolvati multiplele probleme care va asteapta. Evident, situatia de la Opera trebuie rezolvata, dar este doar una dintre situatiile in care e nevoie de cineva la conducerea ministerului, care cunoaste profund cultura romaneasca, instutiile de cultura romanesti.

Cred ca domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii are nevoie de reforma, nu de reformita. Are nevoie de decizie, dar nu de impunere cu cizma, si va doresc sa reusiti sa schimbati lucrurile in sensul asteptat de artisti, de public, dar si de specialstii din domeniu. Complicata ecuatie, va doresc mult succes”, a spus Klaus Iohannis.

“Va doresc mult succes cu acest mandat. Preluati portofoliul intr-o perioada dificila. Intr-o perioada in care exista, pe buna dreptate, o inflamare in spatiul public in legatura cu ce se intampla in domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii.

Exista asteptari mari, institutiile de cultura romanesti au nevoie de cineva care cu fermitate, dar si cu foarte multa intelegere si cu simtul a ce trebuie facut si ce poate fi facut sa vina sa conduca acest MINISTER.

Va doresc sa reusiti cu multa energie, dar si cu mult tact, cu multa aplecare, dar si cu multa indulgenta, unde este nevoie, sa rezolvati multiplele probleme care va asteapta. Evident, situatia de la Opera trebuie rezolvata, dar este doar una dintre situatiile in care e nevoie de cineva la conducerea ministerului, care cunoaste profund cultura romaneasca, instutiile de cultura romanesti.

Cred ca domeniul de care se ocupa Ministerul Culturii are nevoie de reforma, nu de reformita. Are nevoie de decizie, dar nu de impunere cu cizma, si va doresc sa reusiti sa schimbati lucrurile in sensul asteptat de artisti, de public, dar si de specialstii din domeniu. Complicata ecuatie, va doresc mult succes” – a spus Klaus Iohannis făcând efortul de a include şi un fel de glumiţe cu subînţeles.

Cine este de fapt doamna Şuteu? O scurtă biografie:

1983 – A absolvit Facultatea de Litere, specializarea română-engleză la Universitatea București .

1991 – Master în management cultural, Mastere Spécialisé Européen en Management des Entreprises Culturelles (Dijon, Franța),

1983-1987 – Profesor de română-engleză la Liceul Agro-industrial Făgăraș,

1983-1987 – Redactor la Revista „Teatrul”,

1991-1993 – Director al Uniunii Teatrale din România,  

1993-1995 – Directior Theatrum Mundi, în prezent, Metropolis.

1995-2001 – Director al Masterului Specializat în Management cultural european din Dijon, Franța,

2006-2012 – Președinte al Forumului rețelelor culturale europene (1995-2002) și director al Institutului Cultural Român din New York (2006-2012).

Din ianuarie 2016 este secretar de stat la Ministerul Culturii.

Diverse programe ale Uniunii Europene, Consiliul Europei, UNESCO, rețele culturale europene, diferite organisme culturale și de cercetare pe plan internațional:

1991-2002 – Expert pentru mai multe programe ale Consiliului Europei ;

1995-2005 – Expert pentru direcția de politici culturale pe probleme de formare în management cultural și politici culturale în cadrul UNESCO;

1998-2005 –  Expert în cadrul UE, contribuind la studiul despre mobilitatea artiștilor în Europa; 

2000 – Expert coordonator pentru proiectul de educație permanentă a profesioniștilor în cadrul programului Phare „Dimensiunea Culturală a Democrației”;

2003 – Expert național pentru studiul „The State of Cultural Cooperation in Europe”, realizat la solicitarea Comisiei Europene .

A fondat și a condus Asociația culturală ECUMEST (1998-2005), specializată în politici culturale, care a militat pentru pentru emanciparea instituțională a sectorului culturii în Romania și în Europa centrală și de est. Membră în comitetul de conducere al a Informal European Theatre Meeting (1992-1998).

În 2012, a fondat, împreună cu criticul de film Mihai Chirilov, Romanian Film Initiative, care organizează Festivalul Making Waves: New Romanian Cinema.

Este autoare a numeroase rapoarte și studii de specialitate (politici culturale). Împreună cu Hanneloes Weeda și Cas Smithuijsen, a editat cartea „Arts Politics and Change. Participative Cultural Policy-making in South East Europe” (Amsterdam, 2005). Este, de asemenea, autoarea volumului „Another Brick in the Wall, a Critical Overview of Cultural Management in Europe” (Amsterdam, 2006).

La cine este Corina Şuteu, se referă şi Ion Spânu în cotidianul.ro unde la  03 mai 2016 publică articolul:

După demiterea lui Vlad Alexandrescu
Corina Şuteu, mama „Poneiului Roz cu zvastică”, este numită ministrul Culturii
Căluţul cu zvastică şi "mămicuţa" lui ...

Căluţul cu zvastică şi „mămicuţa” lui …

Cea mai sinistră numire din „Guvernul Meu”este, fără nici o îndoială, cea a CORINEI ŞUTEU la Ministerul Culturii, fosta directoare a ICR New York din timpul lui H.-R. Patapievici! Hiperbolizînd, despre Şuteu putem spune că este cel mult un critic teatral minor, viaţa ei fiind a unei slujnice credincioase a băsismului.

Îi place să se prezinte ca „expert în politici culturale”, deşi notorietatea sa a cunoscut culmile odată cu Expoziţia „Freedom for Lazy People”, semnată de artiştii Fairy, IRLO şi Omar, găzduită de ICR NEW York în august 2008, care a provocat un imens scandal prin exponatele care conţineau simboluri fasciste şi antisemite. A condus ICR New York în perioada 2006-2012 sub conducerea lui Patapievici. În semn de solidaritate cu protectorul său, Şuteu şi-a dat demisia cînd Patapievici a fost înlăturat de la conducerea ICR. Despre activitatea echipei Patapievici, iată ce citim într-un Comunicat ICR din ianuarie 2013:

În ultima vreme se întrec în a se exprima despre Institutul Cultural Român și formulează opinii care de care mai lipsite de temei, tot felul de inși care nu citesc nici măcar site-ul instituției, necum documente mai pretențioase. Mai grăitor este faptul că se pronunță inși care au afectat negativ sau au folosit copios, în trecut, banii instituției, dincolo de limitele normalului. Bunăoară, ce acoperire morală să evalueze instituția are Vladimir Tismăneanu (care a încasat sume incredibile doar de la ICR în ultimii ani, inclusiv pentru a susține conferințe în țara în care trăiește și în universitatea în care lucrează)? Sau Teodor Baconschi, care a desemnat capricios persoane neadecvate în funcții, iar acum caută să iasă cumva în relief? Sau Katia Dănilă, care a trebuit să fie înlocuită neîntârziat la Paris pentru management slab?! Sau Corina Șuteu, care a plecat din post în iunie 2012, din ICR New York, ducând cu ea logistica și unele programe ale instituției? Sau familia Perjosvschi, soț și soție, care s-a înfruptat copios din banii instituției? Sau Marius Chivu, sau Maria Răducanu, sau Mihai Chirilov, sau alții în aceeași situație? Exemplele de auto-supraevaluare sunt numeroase. Sunt cazuri care atestă fără putință de tăgadă irosirea de resurse pe activități superficiale, pe alocuri derizorii. La nevoie, vom reveni cu amănunte.

Menționăm, totodată, că principalii creatori ai României, din artă, literatură, știință, nu au beneficiat de vreun sprijin financiar din partea ICR în ultimii ani.

Pe de altă parte, înțelegem îngrijorarea unora care au beneficiat din plin, în toți acești ultimi ani, de banii ICR – îngrijorare motivată probabil și de recenta apariție a noului Raport al Curții de Conturi a României cu privire la gestionarea plină de abateri de la lege a acestor resurse”.

A fost dat publicităţii şi un „Raport preliminar” al activităţii ICR din perioada 2011 – primul semestru al anului 2012, pe baza rapoartelor institutelor însăși. Reproducem datele referitoare la ICR New York:

Acțiunile majore ale ICR New York pe parcursul anului 2011 au fost: participarea la Târgul de bandă desenată (77.000 RON), deplasarea unui autor în Arizona (8.600), promovarea cinematografiei lui Mihai Chirilov (7.800), lecturi din Matei Călinescu (65.700), publicarea broșurii program (10.000), prezentarea de filme documentare (10.523), festivalul filmului românesc (121.000), sesiunea „Securitatea și intelectualii în România” (12.700), Expoziția „Covoare maramureșene“ (17.000), onorarii pentru programul „Citind pe frunzele de ceai“ (12.600), Expoziția foto „Civic Resistance and State Violence“ (24.300), festivalul de film (17.600), festivalul de literatură World Voices (38.000, cu Mircea Cărtărescu), lansarea filmului „Aurora“ (23.300), Spectacolul „Polanski“ (11.700), „Filmul românesc“ (46.600), Colocviul Norman Manea (84.000), Cinematografia românească (11.400)”.

Pentru a vă face o imagine exactă despre ce a însemnat activitatea Corinei Şuteu la ICR New York, reproducem articolul lui Grigore L Culiandin revista „New York Magazin”, nr. 581, care vorbeşte şi despre felul în care a fost primită acea „expoziţie” cu „Poneiul roz cu zvastică” în America:

CLANUL PATAPIEVICI, ŞUTEU ŞI NEA…GOE

Institutul Cultural Roman New York (ICRNY – puiul ICR de la Bucureşti, instituţie aflată sub “înaltul patronaj” – inclusiv financiar! – al preşedintelui Traian Băsescu şi sub directoratul d-lui Horia Roman Patapievici) a chemat cîţiva tineri “artişti” şi le-a făcut un “cuib” în “Galeria Româna” (ale cărei vitrine dau în Third Avenue din Manhattan), în cadrul “expoziţiei” intitulată (sugestiv) “Freedom for Lazy People!” (“Libertate pentru leneşi!”). Programul Institutului ne anunţă că: “În timp ce gentrificarea urbană şi politicile de curatare a New York-ului sterg urme legendare de grafitti care au inspirat artişti din toată lumea, street art-ul înfloreşte în oraşele din Estul Europei. Bucureşti, Timişoara, Cluj, Arad sunt doar câteva dintre locurile unde putem găsi lucrări de ‘Nuclear Fairy’ (Linda Barkasz), IRLO (Laurentiu Alexandrescu) si Omar (Marwan Anbaki). Arta lor, combinând estetica lowbrow, grafitti figurativ şi o abordare neobişnuită a textului, dă viaţă pereţilor mohorâţi şi ‘discută’ cu mediul, fie că e vorba despre o cabină telefonică, un panou publicitar sau o cutie de carton. Artiştii, cu toţii abia trecuţi de 20 de ani, lucrează – atât pe cont propriu, cât şi colectiv – sub numele de ‘Zacuska Senzual’. ICR-NY i-a invitat pentru zece zile în New York pentru a-şi construi amprenta vizuală pe pereţii Galeriei Române, dar şi pentru a întâlni artişti care lucrează pe străzile marelui oraş şi a colabora cu câţiva dintre aceştia. Evenimentul este găzduit în colaborare cu WoosterCollective, unul dintre cele mai importante proiecte online de street art”.

Pînă aici, toate bune şi frumoase. Numai că vine prima surpriză: grupul de tineri din România, autointitulat “Zacuska Senzual”, sunt prietenii lui Cristian Neagoe (“pardon, musiu”, domnul Goe, ca să ne amintim puţin de Caragiale!), coordonator de programe la ICRNY! Pentru a vă convinge că nu vă mint, vizitaţi http://www.linkedin.com/in/cristineagoe. Care-va-să-zică, domnul (NEA)GOE îşi aduce amicii din România la New York – cu aprobarea d-nei directoare Corina Şuteu şi pe cheltuiala statului român – să vopsească pereţii Galeriei Române cu “creaţii originale” inspirate din “street art”-ul mioritic! După expirarea zilelor de “muncă” pe “transport, masă şi casă” (tinerii sunt cazaţi gratuit la hotelul “ICRNY” din 38 Street!), “arta” trupei “Zacuska Senzual” poate fi acum admirată la “The Romanian Gallery” pînă pe 15 august (de Sfînta Maria – sic!). Deci, aproape două luni, americanii şi românii care se încumetă “să bage capul” vor putea vedea ce înseamnă “modernismul” în promovarea mult (prea) trîmbiţatei imagini (pe bani!) a României. Am avut ghinionul – sau, poate, norocul! – să văd “expoziţia”, întîmplător, pe 16 iulie, cînd am fost invitat la o recepţie cu ziariştii oferită de noul ambasador al României la ONU, d-na Simona Miculescu. Atunci m-am oprit şi eu cîteva minute la “The Romanian Gallery”, dar, nefiind critic de artă, nu am putut face o evaluare a lucrărilor. A facut-o, însă, săptămîna trecută, pentru ziarul nostru, d-l John Gabrian Marinescu, grafician, în articolul intitulat “Zvastică şi sex în vitrina ICR-New York”, material preluat de agenţiile de presă sau de cotidienele din ţara (vezi ediţiile online “Evenimentul Zilei”, “Ziua”, Ziare.com). Dacă nu pot comenta ca specialist, ca ziarist cred că am dreptul (şi chiar obligaţia!) să-mi spun părerea.

Şi am făcut-o pe prima pagină, adăugînd cîteva fotografii şi considerînd că ICR-NY face praf cultura şi imaginea ţării noastre printr-o expoziţie care trebuie să dispară cît mai repede din inima Manhattan-ului! Nu rămîne decît ca d-na Corina Şuteu, directoarea ICRNY, să mai dea o lovitură de imagine înlocuindu-i pe “artiştii” de la “Zacuska Senzual” cu “Simona Senzual”, tînăra “hot” care îşi expune părţile intime ale corpului prin revistele porno sau de scandal mioritice. Cum americanii sunt “Number One” în lume (şi) la sex, “Simona Senzual” ar da bine în vitrinele ICR-New York, succesul de public ar fi garantat, iar imaginea României ar exploda în America! Îi invit pe cititorii noştri şi pe toţi românii cu bun simţ să-i viziteze pe “Lazy People!” (“Leneşii”) la “The Romanian Gallery” şi să-şi spună părerea. Joia trecută, d-l Robert Horvath, cineast şi expert în materie de artă, a reuşit să sesizeze toate simbolurile antisemite şi anticreştine expuse în vitrina ICRNY, anunţînd Poliţia, FBI, Holocaust Department, Antidefamation League şi organizaţiile evreieşti din New York.

Cum a fost posibil ca sub acoperişul unei instituţii publice româneşti să aibă loc o asemenea blasfemie pe cheltuiala românilor? Asta rămîne s-o întrebaţi pe d-na Corina Şuteu, care nu ştie că în America te poţi exprima liber numai pe banii tăi, nu în instituţiile statului, unde există reguli de conduită şi fiecare bănuţ al contribuabilului este cheltuit cu mare grijă.

Urmează a doua surpriză: vineri seara, cînd Poliţia a pătruns în incinta galeriei, toate obiectele cu simboluri antisemite dispăruseră! Din fericire, însă, d-l John Gabrian Marinescu, autorul articolului de săptămîna trecută, a filmat expoziţia înainte şi după venirea poliţiştilor, avînd acum în posesie dovada clară a tentativei de inducere în eroare şi obstrucţionare a justiţiei prin “curăţarea” locului! Ştiţi cum se pedepseşte în SUA o asemenea faptă, d-na Corina Şuteu? Chiar credeţi că Dvs. şi servitorii care vă înconjoară vă puteţi bate joc de legile acestei ţări şi profita la infinit de banii publici şi de poziţia privilegiată oferita de d-l preşedinte Băsescu şi de şeful clanului de la ICR, d-l Patapievici?

Să ne oprim acum la d-l Horia Roman Patapievici (directorul ICR de la Bucureşti şi şeful direct al d-nei Corina Şuteu), cel pentru care “Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană” şi “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei.” Recompensa “muncii” a venit: d-l Horia Roman Patapievici a primit în dar (de la preşedintele Traian Băsescu) Institutul Cultural Român (ICR) şi un buget anual de milioane de euro, pe care îi poate folosi după bunul plac, fără să poarte grija controalelor financiare şi să fie citat la DNA sau la Parchet.

Referitor la d-na Corina Şuteu, directoarea ICRNY care îşi scrie singură scrisori de apreciere şi apoi îşi roagă “clienţii” să le semneze (!), a venit vremea să afle că americanii nu dau doi bani pe servilism, nu intră în jocurile “made in Romania” şi nu mai pot fi păcăliţi cu mese întinse. Ei vin la bal, mănîncă, beau, se distrează şi pleacă, nu înainte de a spune gazdei un politicos “Thank you”!

Strategiile manipulatoare şi dispreţul pe care d-na Corina Şuteu şi “echipa” de la ICR-NY îl au faţă de noi, cei din emigraţie (care am venit aici în condiţii grele şi am clădit cîte ceva fără să ne ajute nimeni), nu vor prinde nici la americani, nici la români. Angajaţii d-lui Horia Roman Patapievici vin aici pe banii statului român, au casă şi salarii asigurate (bugetul ICR-NY este dublu faţă de cel al Consulatului Român!); îşi aduc echipa lor şi se menţin prin politici de clientelism şi santaj; cînd sustin cîte un proiect (cum e datoria lor, dacă proiectul e bun), au impresia că le eşti dator, se uită la tine de sus şi cred că pot să-ţi dicteze ce să faci sau ce să spui; se folosesc de tine cît au nevoie şi “uită” să te invite la întîlnirile importante. Scriu toate astea pentru ca sunt adevărate! Nu voi putea răsturna eu guverne, nici face ordine în dezordinea/mizeria morala de la ICR, dar nu-mi place ca unii să-şi închipuie că suntem idioţi! Noroc că exista şi artişti români bine pregătiţi – ca d-nii Horvath şi Marinescu – oameni care iau atitudine şi imi semnalează fapte pe care colegii mei din “presa liberă” de aici se feresc să le aducă la cunoştinţa opiniei publice. Ii aştept/invit să ni se alăture, pentru a dovedi clanului Patapievici, Şuteu şi domnului NEA(GOE) că nu îi pot păcăli pe români sau pe americani cu marfă stricată care miroase a… Dîmboviţa!

Pînă acum, am crezut că numirea ca ministru la „Fondurile europene” a penibilului Cristian Ghinea(„vreau să mă vadă mama că mă pup cu Monica Macovei”) este maximul pe care ni-l poate oferi tehnocratul Dacian Cioloş. Iată însă că, prin această sinistră numire ca ministru al Culturii a Corinei Şuteu, Cioloş şi Iohannis ne spun că adîncurile minţii omeneşti sînt în stare să ne arate că este loc şi de mai rău!

Despre Corina Şuteu toţi spu că a fost Directoarea Institutul Cultural Roman din New York şi punct. treaba e că nimeni nu spune de ce a pierdut aceată funcţie.

Răspunsul îl aflăm dintr-un articol numit „President Romanian Independent Media Production ofAmerica, John Gabrian Marinescu” (sau „Presedintele Romanian Independent Media Production of America acuza ICR-New York de iresponsabilitate si cere demisia directoarei Corina Suteu”).

Cum articolul nu am reuşit să îl găsesc în original voi importa varianta publicată pe Blogul lui Victor Roncea şi pe blogul fostului preşedinte Ion Iliescu ambele publicate prin 2008.

Institutul Cultural Roman din New York are o initiativa estivala denumita”Libertate pentru lenesi” – sau pentru iresponsabili, intr-o traducere mai libera.

Sub pretextul ca se combina “estetica lowbrow, grafitti figurativ si o abordareneobisnuita a textului”, ICR-New York “da viata peretilor mohorati si ‘discuta’cu mediul”. Aceasta “expozitie cu picturi stradale” este – dupa parerea mea -o veritabila noua “perla” a directoarei Corina Suteu si a colaboratorilor sai,fiind plasata in Galeria Romana, la intrarea principala in Consulatul General al Romaniei din New York (in aceeasi cladire isi are sediul si Misiunea Permanentaa Romaniei pe langa Natiunile Unite!). Mergand pe 3rd Avenue, in vitrine veziexpuse, in dezordine, figuri cu adevarat grotesti, dar ramai stana de piatra laspectacolul infernal din interior, unde pe pereti atarna adevarate monstruozitati!Ce “fresce”? Ce “murale”? O mizerie crunta!Din datele primite (prin e-mail) de la d-l Cristian Neagoe (coordonator programe in cadrul ICR-NY) am aflat despre “vernisajul” expozitiei cu lucraristradale de la “THE ROMANIAN GALLERY” si de functionarea ei incepand demiercuri, 18 iunie, pana in 15 august 2008, intre orele 19.30-23.00.
In 9 iulie a.c.am vizitat “stradala” anuntata cu atata tam-tam si valuri. Ce mi-a fost dat sa vad?Fara pic de responsabilitate sau jena, directoarea Corina Suteu a dat dispozitieca “talentatii pictori”, selectati din tara, sa degradeze zidurile si sa le profaneze, prin aplicarea unor viziuni de o indoielnica si proasta inspiratie, aglomerandu-lefigurativ-caricatural, abominabil si cu o simbolistica scalciata inteleasa numai deexecutantii implicati. De altfel, nume precum “Nuclear Fairy”, “IRLO” si “Omar”nici pe departe nu suna a fi traditionale romanesti. Astfel, sala de expunere afost maltratata si torturata sarguincios de catre cei adusi special din Romania,cu siguranta, pe cheltuielile statului roman. Mazgaliturile din zonele cele mai raufamate de prin Bronx si Brooklyn au invadat spatiul, impingandu-l intr-o totalastare de plans. Atmosfera se imbacseste, populata de figuri sinistre ale caror portiuni intime sunt puternic scoase in evidenta. Sper sa nu fiu luat in nume derau de catre unii cititori, dar, ca artist plastic si designer pentru industria textilaamericana si internationala, cu o experienta profesionala de peste 27 de ani,dar si ca fost profesor de arte decorative in cadrul renumitei Fashion Institute of Technology din Manhattan nu pot trece cu vederea o asemenea productie”pictural artistica” total negativa. Si asta aici, in America, inima New York-ului!
Expozitia NU ne face cinste noua, romanilor, si nici artei sau culturiinoastre. Cu atat mai mult, ea nu va contribui niciodata la schimbarea imaginii Romaniei in bine. mi amintesc cu placere cum, in anii trecuti, ICR-NY organizaevenimente de o inalta tinuta, expunand adevarati pictori contemporani romani.Vizitatorii veneau intr-un mare numar, te simteai mandru si patruns de puternicevibratii interioare, privind capodoperele conationalilor. Azi, cand la conducerea Institutului Cultural Roman din New York se afla d-na Corina Suteu, am ajunssa ne fie rusine si lehamite de ceea ce se face aici. Pe 18 iulie a.c. s-a implinit oluna de tortura a privirii. Si inca aproape o luna de zile va continua umbrirearusinoasa a renumelui romanesc, pana pe 15 august a.c., cand se va inchideexpunerea ororii. Poate se va gasi cineva din conducerea diplomatiei romanesticu putere de decizie) sa hotarasca inlaturarea acestei blasfemii si curmareastarii de dezorientare si confuzie creata de d-na Corina Suteu.
Cu ocazia intalnirii d-nei ambasador Simona Mirela Miculescu – sefaMisiunii Permanente a Romaniei la ONU – cu reprezentantii mijloacelor massmedia romanesti din New York, organizata miercuri, 16 iulie 2008, am revizitat”expozitia” ICR-NY, deoarece am remarcat, intr-una din vitrine, “elemente noi”.Si iar mi-am pierdut suflarea. La intrarea in hol, a aparut o noua grafica asexului si a actului impreunator in sine. Cei trei “stradalisti”sunt efectiv obsedatierogen si orientati haotic in aceasta directie. Pe pervazul unei ferestre au culcato papusa din carpa, infatisand un tanar de 14-15 ani, fara haine, cu organulgenital vizibil…dementa totala! Spre dreapta sta un urangutan, cu chipul negru (probabil o aluzie la negrii Americii), culcat, intins pe spate, cu un schelet umandeasupra. Pe un scaun pliant (langa papusa cu organe genitale masculine)se afla un obiect nedefinit (ca forma), iar pe spatarul scaunului sta lipit un afispe care scrie: “Show your ID”. Indiscutabil, se face trimitere la personalul desecuritate al Consulatului, luat in deradere. O masuta ocupa coltul incaperii in asa fel incat sa nu acopere chipul unui monstru pictat pe intreg peretele- compozitie care mai capata intre timp completari de fond cu vopsea rosie.
Pe masuta, intr-o dezordine “gandita” rebel, se aduna fel de fel de obiecte.Vad si o revista alegorica, publicata si promovata de ICR, care se intituleaza”AOOLEU”, cu numarul de aparitie 2 si cu specificatia: “Aooleu Nwespaper, July,Costs only: 0 lei; 0 Euro; 0 $; 0Y”. Revista are 12 pagini cu caricaturi si graficasuper-caraghioasa (tiparirea unei asemenea reviste costa o multime de bani- din ce fonduri o fi cheltuind, cu nesabuire, d-na Corina Suteu?)
Pe masa cupricina s-a “ratacit” si o jucarie, un calut care – atentie! – in portiunea dorsala, pe pulpa spate, are pusa o zvastica germana (sa fie anti-semitism, adica ura fatade poporul evreu macelarit de hitleristi?). Cum a aprobat d-na Corina Suteu, intentionat si/sau ostentativ, expunerea acestui simbol al groazei si al crimei? De crearea acestei situatii iresponsabile, denigratoare, degradanta si rusinoasa(din vina directoarei ICR New York) trebuie sa ia cunostinta urgent si directorulgeneral al ICR, d-l Horia Roman Patapievici, desi nu cred ca acesta n-ar aveacunostinta pana la aceasta ora despre aberatiile subordonatei sale. Sau poatechiar dansul o incurajeaza. Ceea ce este si mai grav!
In seara de 16 iulie a.c. am realizat un nou reportaj, in continuarea celuifilmat in 9 iulie. Si aceasta varianta o voi edita si transmite imediat Administratiei Prezidentiale, cu mentiunea “Personal”, pentru Presedintele Traian Basescu. O alta copie o voi transmite ambasadorului Romaniei la Washington, d-l AdrianVierita si alte doua copii in atentia Consulului General al Romaniei la New York,dl Pietro Lucian Pavoni si a Consulului General Adjunct, dna Andreea Berechet.Speram – noi, cei din presa scrisa si vizuala a Comunitatii Romano-Americane, dar si intreaga comunitate – ca tot corpul diplomatic al Romaniei din America siPresedintele Traian Basescu sa se ia urgent o atitudine ferma pentru stopareaactiunilor defaimatoare la adresa tarii, a poporului si a romanilor raspanditi printoate colturile lumii. Speram, de asemenea, ca dna Corina Suteu sa fie inlaturata de la conducerea ICR-NY, deoarece, pana acum, nu a facut altceva decat sa neimproaste cu noroi.
Asta este promovare a imaginii Romaniei…sau o denigrarea tarii si a neamului romanesc?! Nu mai suportam sa ni se sugereze (de catreinstitutii finantate chiar de la bugetul statului!) ca suntem hoti incurabili, primitivi,tigani…si, mai nou, maniaci sexuali sau alienati mintal!
Autorul acestui articol ar fi:
John Gabrian MARINESCU
President Romanian Independent Media Production of America
Zice Iliescu aşa: 

REACTII PRESA ROMANA DIN S.U.A.

SCANDAL LA NEW YORK pricinuit de rusinoasa expozitie organizata de Institutul Cultural Roman

Ziarul romanesc al comunitatii din metropola newyorkeza, bine cunoscutul si apreciatul New York Magazin, a facut o dezvaluire incendiara aratand rusinoasa activitate a Centrului Cultural Roman, rebotezat Institutul Cultural Roman, printre care o recenta expozitie ce provoaca orice om cu bun simt la o reactie in sprijinul pastrarii adevaratei noastre identitati, atat romanesti cat si culturale.

Domnul Grigore Culian, patronul si directorul acestui respectabil ziar de o tinuta deosebita, are curajul sa spuna lucrurilor pe nume acceptand publicarea articolului semnat de domnul John Gabriel Marinescu intitulat: “Zvastica si sex in vitrina ICR-New York!

Relatarea ziarului New York Magazine a captat atentia unor publicatii din tara, precum ziarul Evenimentul Zilei si cotidianul Ziua dar si ale portalului de stiri pe internet Ziare.com.

Salutam sesizarea ziarului New York Magazine si la randul nostru, ca redactie a unui ziar romanesc din Statele Unite ce pledeaza pentru pozitivism si altruism, gasim de cuviinta ca cele relatate pe paginile prestigiosului ziar newyorkez sa fie luate in consideratie cu toata seriozitatea atat de autoritatile romane cat si de “amatorii de arte libere” din comunitatile romanesti, oriunde s-ar afla ei.

%d blogeri au apreciat asta: