Archive

Archive for the ‘Presă’ Category

SIMONA IONESCU (redactor şef la „Evenimentul zilei” ): „Nici nu vreau să îmi închipui ce s-ar întâmpla dacă am avea și noi vreun tunel pe sub un lac …”

19 ianuarie 2015 1 comentariu

Simona Ionescu

Cine îi salvează de neputință pe Raed Arafat și pe Salvatorii de la ISU?

Traficul a fost întrerupt sâmbătă prin tunelul de sub Canalul Mânecii, din cauza unui incendiu. Știrea a făcut înconjurul lumii, iar telejurnalele românești nu au ratat-o. Idem presa scrisă. Un camion a luat foc, au precizat oficialii de la Eurotunel și Eurostar, iar alarmele de fum s-au declanșat. S-a intervenit rapid, incendiul a fost stins și nu s-au înregistrat victime. Toată operațiunea s-a petrecut la 40 de metri în mare, autoritățile reușind să împiedice până și producerea panicii. Lecția din septembrie 2008 fusese învățată.

Atunci, focul izbucnit la o cisternă încărcată cu o substanță toxică, la circa 10 kilometri  de ieșirea franceză, provocase haos în Eurotunel. Pompierii francezi și britanici și autoritățile celor două țări au făcut cu greu față situației, iar criticile au fost pe măsură. Intervenția de sâmbătă a arătat că golurile și disfuncțiile din activitatea de intervenție au fost estompate.

Tot sâmbătă, dar în România, ne-am amintit de accidentul aviatic din Munții Apuseni, acolo unde, în 20 ianuarie 2014, s-a prăbușit un avion cu medici, iar pilotul Adrian Iovan și studenta la medicină Aura Ion și-au pierdut viața fiindcă n-au fost descoperiți la timp de autorități.  A fost primul șoc al românilor privind capacitatea de reacție și profesionalismul cu care acționează inspectoratele pentru situații de urgență și celula de criză constituită la nivelul ministerelor implicate în rezolvarea unor astfel de evenimente.

Ancheta Parchetului nu s-a finalizat nici după un an de la demararea ei, controversele parcă înfloresc, iar vinovații își văd mai departe de viața cotidiană. Nu e nimic ieșit din comun, fiindcă avem antecedente de acest tip, iar motivările neputinței au devenit șabloane.

După tragedia din Apuseni a fost aruncat în lupta cu profesionalizarea misiunilor de salvare medicul Raed Arafat, inițiatorul SMURD, as al accidentelor de circulație de pe șoselele țării. Ghinion! După  avionul căzut pe munte, un elicopter s-a scufundat în apele Lacului Siutghiol din Mamaia, iar cei patru membri ai echipajului nu au putut fi salvați de oamenii coordonați acum de Raed Arafat. Intervenția lor ne-a dezvăluit marile hibe care există la nivelul inspectoratelor de urgență din țară. Dar și faptul că nici măcar omul pentru care, în 2012, mulți români au ieșit în stradă văzându-l ca pe Salvatorul Națiunii, nu a reușit să miște lucrurile din loc în sistemul național de urgență. Intervenția de la Siutghiol a fost bâlbâită și s-a făcut relativ greu. Episodul cu barca fără motor pe motiv că nu s-a găsit cheia sau iluminarea victimelor cu telefoanele mobile ca să poată fi resuscitate sunt scene reale, prin care cei de la ISU Constanța s-au făcut de râsul curcilor, cum spune o vorbă din folclor. Ele demonstrează că pentru IGSU și secretarul de stat Raed Arafat exemplul de reevaluare al celor de la Eurotunel  nu a existat.

Desigur, tehnica cu care se intervine depinde mult de fondurile financiare pe care le are fiecare ISU județean şi de implicarea oamenilor în verificarea şi întreţinerea lor. Trebuie recunoscut, însă, că factorul uman, angajații ISU, contribuie esențial la bunul mers al tehnicii sau la defectarea ei și că răspunderea le aparține. Tot Arafat și șefii ISU trebuie să aibă un plan bine pus la punct prin care să implice și autorităţile locale în primele moment ale intervenției, fiindcă s-a dovedit că, în Apuseni, erau cele mai aproape de locul catastrofei.

Nici nu vreau să îmi închipui ce s-ar întâmpla dacă am avea și noi vreun tunel pe sub un lac, deși există un astfel de plan pe sub Lacul Morii! Mă gândesc însă la mult-pomenitul cutremur major și la inundații.  Te trec fiorii, relevă informațiile obținute de EVZ în acest sens. Crede cineva că un schimb de experiență cu francezii, englezii sau japonezii ne-ar salva Salvatorii noștri pentru situații de urgență?

Autor: SIMONA IONESCU

Redactor şef la Evenimentul Zilei

Sursa: evz.ro

Pretenţia unora de a le compensa statul pierderile date de evoluţia francului elveţian, o mare nesimţire

17 ianuarie 2015 2 comentarii

Văd că s-a creat o adevărată isterie legat de liberalizarea francului elveţian faţă de euro, deci, implicit şi faţă de leu.

150.000 de români care aveau luate credinte în această monedă vor avea se suferit deoarece ei vor trebui acum să returneze mmai mulţi bani decât dacă această liberalizare nu s-ar fi produs.

Francul elveţian a fost menţinut artificial la o anumită valoare scăzută, astfel că, dacă într-o ţară ca România luai un astfel de împrumut te alegeai cu un beneficiu frumuşel. Asta o ştiau unii mai avizaţi… mulţi din ei sunt vârfurile de lance a celor care propun măsuri de compensare din partea statului român, pe şleau spus, de la buget ar trebui să li se compenseze … pierderea.

Dacă în Elveţia francul nu era menţinut la acea valoare, ar fi eforut natural şi ar fi ajuns cam la aceeaşi valoare, deci nu putem vorbi de o pierdere reală. Adică, poate, dacă ai considerat că tragi o ţeapă împrumutându-te în aceasă monedă, da, ai perdut ce urma să câştigi în virtutea acestei ţepe.

Nesimţirea vine din faptul că cei care au luat astfel de împrumuturi nici măcar nu sunt nişte oameni cu venituri mititele… dimpotrivă…

Sincer cred că e o formă de nesimţire simpla emitere a unor astfel de pretenţii …

Pe evz.ro Andreea Udrea  scrie:

Trebuie Statul să intervină în situația francului elvețian? Ponta speculează electoral

Andreea UdreaDupă ce a pierdut alegerile prezidențiale, premierul Victor Ponta se străduiește zilnic să ne arate că și-a înțeles lecția, că nu mai este la fel de arogant, că e atent la problemele românilor. Ieri, după isteria creată privind creșterea bruscă a francului elvețian în raport cu euro și leul, Victor Ponta nu a ratat oportunitatea de a încerca să puncteze electoral și i-a cerut ministrului Finanțelor, Darius Vâlcov, să discute cu oficialii BNR despre această situație și să găsească soluții.

Deși pot înțelege că este vorba despre o strategie de imagine care are drept public-țintă electoratul de stânga, PSD, cred că pe termen lung astfel de abordări populiste sunt nocive. Potrivit celor mai recente date, aproximativ 5% dintre români au credite în franci elvețieni. Se justifică o intervenție a statului pentru a ajuta 150.000 de români aflați în această situație? Nu. Pentru că peste vreo 2, 3 luni, poate și românii care au credite în euro sau într-o altă monedă vor solicita intervenția statului, nemulțumiți că le-au crescut ratele lunare. În această situație, deci, dacă Guvernul intervine în sprijinul celor care au contractat credite în franci elvețieni ne trezim în fața unui precedent periculos.

Nu în ultimul rând, cu riscul de a fi considerată cinică, redau o declarație a guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, din septembrie 2014, pe această temă, cu care sunt total de acord: „Acolo e vorba de un contract încheiat între două părți în conștiență totală. Și cel care a dat creditul și cel care l-a luat, cred eu că au fost în stare de conștiență când au semnat”.

MELANIA CINCEA: ” … cineva profită de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu stăpâneşte încă probleme ce ţin de securitate naţională şi încearcă, prin intermediul său, să facă jocuri care să-l favorizeze pe Victor Ponta, în perspectiva lui 2016?”

15 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Gafe sau jocuri politice în jurul CSAT?

Ne aflăm în situaţia de a ne întreba dacă nu cumva cineva profită de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu stăpâneşte încă probleme ce ţin de securitate naţională şi încearcă, prin intermediul său, să facă jocuri care să-l favorizeze pe Victor Ponta, în perspectiva lui 2016?

Melania Cincea„Ar trebui sau nu să participe și Procurorul General la ședințele Consiliului Suprem de Apărare a Țării?” – este tema de dezbatere lansată de preşedintele Klaus Iohannis, zilele trecute, pe o reţea de socializare. Sub motivaţia că „Nu numai terorismul, dar și corupția și crima organizată reprezintă amenințări la adresa securității naționale a oricărui stat, iar procurorii se află în prima linie a luptei împotriva rețelelor ilegale de orice fel.” O propunere la care premierul Victor Ponta şi-a anunţat rapidissim susţinerea, fără a aduce, însă, vreun argument.

Este o propunere care ridică, însă, semne de întrebare. Să fie gafă de comunicare? Sau  tatonare a terenului, făcută de altcineva, via preşedintele Klaus Iohannis, un cineva care pare să profite de faptul că acesta nu este încă familiarizat cu problemele ce ţin de CSAT şi securitate naţională? Pentru că, juridic vorbind, mişcarea propusă de dl Iohannis nu se justifică.

În primul rând, potrivit Legii 415/2002, privind organizarea şi funcţionarea CSAT, la lucrările Consiliului pot participa, ca invitaţi, şi reprezentanţi ai unor instituţii publice cu atribuţii în domeniul apărării şi siguranţei naţionale, în condiţiile în care prezenţa lor este impusă de temele aflate pe agenda de lucru. Deci, şi Procurorul General al României putea fi invitat oricând situaţia o impunea, cu sau fără „consensul” poporului.

În al doilea rând, o prezenţă permanentă a Procurorului General în şedinţele CSAT – pentru că spre această decizie par să fie făcuţi paşii – nu se justifică. Justiţia are, în această structură, un reprezentant legal permanent, prin ministrul de resort. Apoi, se poate spune că includerea în CSAT a Procurorului General nu este constituţională. Riscând să genereze o încălcare a separaţiei puterilor în stat, în condiţiile în care CSAT poate emite şi decizii politice, care sunt obligatorii, prin lege, pentru autorităţile sau instituţiile la care se referă, membrii Consiliului fiind, tot prin lege, răspunzători de respectarea acestor hotărâri adoptate.

Lipsa unor argumente logice pentru această mişcare a d-lui Klaus Iohannis generează câteva întrebări:

1.Cine are interes ca Procurorul General al României să participe la  şedinţele CSAT?

Să fie cumva doar o măsură de siguranţă pe care şi-o ia domnul Victor Ponta, care – date fiind tensiunile intra-PSD, ce au succedat prezidenţialele – nu este sigur că îşi va încheia la termen, în 2016, mandatul la vârful Guvernului şi, deci, nici că va mai face parte din CSAT până atunci? Iar 2016 este un an important, cu miză electorală, perioada premergătoare, 2015, fiind de asemenea importantă. Or, o dată cu înlăturarea lui din Guvern, e posibilă şi înlocuirea miniştrilor, care fac parte din CSAT. Un „minus” ce ar putea fi suplinit prin prezenţa în aceste şedinţe a unui apropiat al său, actualul Procuror General, Tiberiu Niţu. Al cărui mandat expiră în 2016.

2. Ce interes ar avea?

Rămânând în sfera ipotezelor, un răspuns ar fi: acela al unui control asupra informaţiilor, deci un plus de putere. Necesar în perspectiva unui nou ciclu electoral. De altfel, pe parcursul anilor 2013 şi 2014, în perspectiva prezidenţialelor din 2014, dl Ponta a dovedit, nu o dată, că îşi doreşte controlul asupra unor servicii speciale din arhitectura de securitate naţională, încercând să-l preia fie forţând legea, fie schimbând-o după bunul plac. Iar jocul acesta a început la foarte scurt timp după câştigarea de către USL a alegerilor, în decembrie 2012, şi a fost făcut, parţial, chiar cu sprijinul unor oameni din PNL – pe cei mai mulţi dintre ei găsindu-i acum în PLR-ul lui Călin Popescu Tăriceanu – care, la vremea respectivă, susţineau, oficial şi declarativ, un alt candidat la prezidenţiale, Crin Antonescu, candidatul propriului partid. Neoficial, însă, încercau să-i pavoazeze lui Victor Ponta drumul spre Cotroceni. În cei doi ani, domnul Ponta şi-a subordonat serviciul de informaţii al MAI – DIPI. A înfiinţat şi şi-a subordonat Direcţia Antifraudă, extinzându-şi astfel, implicit, aria de acoperire şi influenţă şi asupra altor instituţii: Poliţie, ANAF, SRI şi chiar SIE. A încercat să-şi subordoneze SPP. A încercat să-şi treacă în subordine Direcţia Generală de Informaţii a Armatei, o structură cu rol major în sistemul de securitate care, alături de SRI şi SIE, este unul dintre cele mai puternice servicii de informaţii, ce asigură, la nivelul MApN, securitatea informaţiilor clasificate naţionale, ale NATO şi ale UE. Ce ar avea de câştigat menţinându-şi un control neoficial în CSAT? De exemplu, accesul la  informaţii la care, altfel, nu ar mai putea ajunge (în timp util), sau implicarea, indirectă, în jocuri cu miză foarte mare. Apoi, dat fiind că hotărârile în CSAT se iau doar prin consens, e suficient ca, într-o anumită problemă, să se opună un singur om, pentru a o bloca.

Un al doilea posibil răspuns la această întrebare ar fi: o încercare de discreditare a preşedintelui Klaus Iohannis, tot în perspectiva lui 2016.

3. Cine l-a consiliat pe preşedintele Klaus Iohannis să facă o astfel de afirmaţie?

Logica duce cu gândul spre consilierul pe probleme de securitate naţională. Funcţie ocupată de domnul George Scutaru. Ca o paranteză, întâmplător, un apropiat al unor apropiaţi ai d-lui Victor Ponta – foştii membri PNLTeodor Meleşcanu, căruia, în perioada APR, căruia îi fusese consilier de imagine, şi Călin Popescu Tăriceanu, pe care, în 2007, dl Scutaru îl apăra de DNA şi SRI. Acuzând aceste două instituţii ale statului că, la comanda lui Traian Băsescu, aveau ca obiectiv „demolarea” liderului liberal, şi cerând desfiinţarea lor, pe motiv că, aşa, „nu-şi mai au rostul ca instituţii ale statului”. Declaraţii pe care nu şi le-a retractat public, de atunci.

E, totuşi, greu de crezut că vorbim despre o iniţiativă personală a preşedintelui Klaus Iohannis, care nu este încă familiarizat cu probleme ce ţin de securitate naţională, de servicii speciale, despre o declaraţie în privinţa căreia să nu fi solicitat consiliere.

4. Şi, ca un corolar al acestor întrebări, văd ca legitimă o a patra întrebare: Nu cumva cineva profită de faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu stăpâneşte încă problemele ce ţin de siguranţa naţională şi încearcă, prin intermediul său, să facă jocuri care să-l favorizeze pe domnul Victor Ponta, în perspectiva lui 2016?

Autor: 

Surse: timpolis.rorevista22.ro

MELANIA CINCEA: ” … uneori, se recurge la ordonanţe de urgenţă pentru satisfacerea unui interes personal sau a unui interes de grup restrâns.”

15 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Arendaşul

Nu e prima oară când Victor Ponta se comportă de parcă ar avea în arendă Executivul României, favorizând o guvernare în interes personal. Prin practici antidemocratice şi neconstituţionale.

Melania Cincea Emiterea de ordonanţe de urgenţă de către Executiv este deja un modus operandi. Intrând, însă, nu o dată, în contradicţie cu Constituţia. Şi dovedind, prin încălcarea separaţiei puterilor în stat, un incontestabil abuz de putere din partea Executivului. Pentru că, nu o dată, Guvernul a preluat din atribuţiile Parlamentului, ignorând şi legi, şi cutume. Mai grav este că, uneori, se recurge la ordonanţe de urgenţă pentru satisfacerea unui interes personal sau a unui interes de grup restrâns.

În decembrie 2012, de exemplu, la doar câteva zile de la instalarea Guvernului, după câştigarea alegerilor parlamentare, premierul Victor Ponta îşi subordona serviciul secret al Ministerului Afacerilor Interne – o premieră în istoria post-decembristă a Internelor. Sub umbrela unei ordonanţe de urgenţă care stabilea noua configuraţie a Execu­tivului, Di­rec­ţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă a fost transformată în Departament de Informaţii şi Protecţie Internă, a fost ridicată, în regim (nejustificat) de urgenţă, la rang de departament şi trecută în co­or­do­narea unui secretar de stat, aju­tat de doi subsecretari de stat, numiţi de primul-ministru. Cu alte cuvinte, a fost subordonată lui Vic­tor Ponta. De fapt, aici se dorise să se ajungă. A fost nu doar un semn că dl Ponta va folosi, în interes personal şi de grup, instituţii ale statului, ci şi primul semn că are planuri politice legate de Cotroceni, paralele cu cele ale colegilor de alianţă liberali. Pentru că mişcarea aceea de a-şi subordona – indirect, prin numiri de oameni – acest serviciu de informaţii se putea traduce prin dorinţa de a-şi ţine în şah operativ inamicii politici, în perspectiva anului electoral  2014. Interesul unor politicieni faţă de DIPI ţine, de altfel, de posibilitatea tranzacţionării politice, prin in­termediul acestui departament, a unor informaţii ce îi pot ridica pe unii şi-i pot coborî sau doborî pe alţii. „Eu vreau putere, nu bani. De aceea, am susţinut ca la împărţirea ministerelor să alegem MAI“, declara, prin primăvara lui 2009, un alt an cu miză electoral majoră, Ma­rian Vanghelie. Şase luni după aceea – în pli­nă perioadă preelectorală, când partidele se pre­găteau pentru confruntarea dintre pre­zi­den­ţiabili – anunţa că „arhiva DGIPI este pe mâini bune“. 

Ceea ce e clar este faptul că decizia premierului Victor Ponta de a-şi subordona DIPI echivala cu o încălcare a Constituţiei care spune că primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia. Deci, nu activitatea unor şefi de structuri care intră în organigrama unor ministere, gen DIPI. Nu s-a întâmplat, însă, nimic, Avocatul Poporului nu a dat semne că ar fi sesizat vreo problemă. Aşa că lucrurile au rămas cum şi le dorise dl Ponta.

În decembrie 2014, din nou cu câteva zile înainte de finalul de an, Guvernul Ponta anunţă modificarea Legii educaţiei naţionale, prin ordonanţă de urgenţă. Deci, rapidissim. Fără niciun dubiu, cu dedicaţie pentru însuşi Victor Ponta. Pentru doctorul Victor Ponta. Deoarece, cu câteva zile înainte – intempestiv, în lipsa vreunui motiv care să fi declanşat abordarea acestui subiect –, dl Ponta anunţase că renunţă la titlul de doctor. Probabil, calculându-şi acest gest ca pe un exerciţiu de imagine, parte din procesul de rebranduire personală pe care pare să-l fi pornit la scurt timp după alegeri – după ce s-a văzut ameninţat să piardă, o dată cu speranţa de a fi urcat în dealul Cotrocenilor, şi şefia partidului şi, curând după aceea, pe cea a Guvernului. Altfel, avea ocazia să facă acest anunţ până acum şi chiar să demisioneze, dar a dovedit că nu are în recuzită gesturi de onoare şi respect faţă de importanţa funcţiei publice pe care o deţine. Controversele iscate, scandalul ca­re, în vara lui 2012, făcuse înconjurul Europei şi, mai cu seamă, probele aduse pentru a confirma plagiatul nu au avut nicio valoare. Făcând însă anunţul că renunţă la titlul de doctor, ştia că gestul său nu poate avea niciun efect juridic. Că, după această pocăinţă publică, va rămâne în continuare cu titlul de doctor şi, în plus, rebranduit, cu o imagine de băiat bun sau, eventual, de băiat aflat pe drumul cel bun, după o perioadă de rătăcire.

Cum în acest demers al său de rebdranduire, s-a împiedicat de Legea educaţiei care, în forma actuală, nu permite renunţarea la titlul de doctor, ci doar retragerea acestuia, ca sancţiune – demers pe care îl poate face doar Ministerul Educaţiei –, trebuia găsită o soluţie. Legală. Vacanţa de Crăciun s-a dovedit, în cazul unor subordonaţi ai premierului-arendaş o perioadă favorabilă pentru brainstorming. Şi, iată, rezolvarea pentru problema şefului: Legii educaţiei îi va fi anexat un articol care le va conferi titularilor unui titlu de doctor dreptul să renunţe la acest titlu. Deci, dl Ponta, ca orice plagiator dovedit – că, altfel, de ce ar renunţa cineva la un titlu pentru care, se presupune, a muncit ani de zile? – va scăpa de sancţiuni. Şi, la nivel de percepţie colectivă, va ieşi onorabil dintr-un astfel context. Care, în mod firesc, e sancţionabil şi moral, şi legal.

Nu s-a întâmplat, încă, nimic. Avocatul Poporului nu a dat, nici de data aceasta, semne că ar fi sesizat vreo problemă. Rămâne de văzut dacă se va autosesiza şi va sesiza, la rându-i Curtea Constituţională, cum ar fi normal, sau va rămâne doar un subordonat umil al primului-ministru. Pentru că nu e nevoie de studii aprofundate de drept constituţional pentru a sesiza inadvertenţa dintre această ordonanţă de urgenţă şi articolul 115 din legea fundamentală care spune clar că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă “numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Or, unde e situaţia extraordinară în acest caz şi care este motivaţia acestei decizii? În afară de cea de a satisface interesul premierului-arendaş… 

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Elena Udrea, cea mai atacată persoană din România după Traian Băsescu, se dovedeşte, rămânând calmă, a fi extrem de puternică

14 ianuarie 2015 4 comentarii

Elena Udrea

În campania electorală pentru alegerile prezidenţiale, împotriva oricărei logici am putut vedea că deşi nu era un contracandidat, Traian Băsescu a constituit o ţintă în care toţi dădeau după cum li se părea lor că e mai devastator.

Evident, cumva în subsidiar, era o ţintă şi Elena Udrea, dar numai pusă în contextul de a fi o apropiată a acestuia.

De fapt era o logică, dar una cu puternice nuanţe paranoide care scoteau în evidenţă un lucru; fie că era vorba de cei pro Ponta fie de cei pro Iohannis, incapabili să propună ceva consistent şi credibil foloseau fostul Preşedinte ca pe o ţintă arătând că dumnealui le sursa tuturor relelor. 

Treaba pare însă că avea de fapt o mult mai profundă cauză… Pur şi simplu au spus înainte că Băsescu e de vină încât au ajuns să creadă că simplul fapt de a-l acuza, nici nu mai conta motivul era lozul câştigător.

Din păcate pentru PSD şi camarila din jurul lui s-a dovedit că asta era doar în mintea lor, probabil o foarte mare parte din eşecul jenant suferit de Ponta la alegri este tocmai că lumea s-a cam scârbit să îi tot audă pe cei de la Intact sau România TV că Băsescu e de vină, de mai multe ori legarea sa de subiectul în discuţie devenind de-a dreptul ridicol.

Zilele trecute la una din emisiunile Antenei3 m-a uimit ceva. O oră cei din studo se mirau că Elena Udrea nu este şi ea arestată alături de soţul ei, „păi a fost măritată cu el, e logic să fie vinovată” zice un inept avocat care, nu demult aducea în public un filmuleţ  pe care Antena3 l-a subtitrat. Din sunetul filmului era extrem de prost, în jur de 30-40% din timp nu se putea înţelege nimic, inici nu mai spun că în momentele de mari dezvăluiri care arătau că Preşedintele Băsescu ar fi complice la afacerile fratelui dânsului cu ţiganii deoarece ştia tot ce se întâmplă.

Să fi serioşi, nu zic că nu ştia… de asta probabil o fi avut grijă serviciile secrete.. filmul însă care băga la orgasme de plăcere toţi imbecilii Antenei 3, fie că e vorba de Mihai Gâdea, Mircea Badea, Dana Grecu etc sau de invitaţşi de teapa lui Mugur Ciuvică…

Astfel că, incapabile să facă nişte emisiuni de Doamne ajută, respectivele televiziuni continuă cu atacul la Traian Băsescu deşi acum este ieşit din viaţa politică. Poate se tem rău totuşi de a-l vedea revenind.

Şi cum  poate fi atacat? Povestea cu ilegalităţile din povestea cumpărării pământului practic s-a dovedit a fi un mare fâs,  lovind în Elena Udrea li se pare că îi mai trag vreo două fostului preşedinte.

Elena Udrea nu pare a mai reprezenta o ameninţare reală pentru cei care acum fac jocurile în politica de vârf de la noi. Unora le place, altora nu…

Tare mă tem pentru ei că focusându-se asupra Elenei Udrea nu fac decât să o ridice binişor, iar când se vor trezi în faţa unui adversar puternic vor constata uimiţi că  sunt incapabili să înţeleagă ce se întâmplă.

Astfel, mi se pare absolut normal ca doamna Udrea, după ce a devenit un subiect de aberaţii în care se încearcă amestecând clişee vechi cu poşete mopuri şi vizite la Paris cu presupuneri făcute d în  diferite emisiuni emisiuni  să iasă şi să încerce să aducă unele lămuriri …

Astfel, Președintele PMP, Elena Udrea, a declarat că în anumite trusturi de presă există un interes pentru campaniile anti-Elena Udrea, care se desfășoară de trei luni. Cele mai importante declarații ale președintelui PMP, Elena Udrea:

– Acuzațiile îmi dau dreptul să spun că în anumite trusturi de presă există un interes pentru campaniile anti-Elena Udrea.

– Interesul față de mine cred că este exagerat de mare, în ultimele luni m-am întrebat dacă există o strategie în anumite trusturi de presă să fiu atacată într-un context al dosarelor penale. Faptul că de 3 luni de zile se speculează numai pe seama mea, în condițiile în care eu nu am o acuzație oficială din partea instituțiilor statului, mă face să spun că anumite trusturi de presă duc o campanie împotriva mea

– Patronii unor trusturi de presă și unii adevrsari politici au interesul de a duce o campanie anti-Elena Udrea. Întrebarea este: de ce?

– Nu discutăm de trei luni decât despre Elena Udrea, fie că vorbim despre dosarul în care este implicat fostul soț, fie despre cel în care este implicată doamna Bica.

– Am fost cel mai atacat dintre candidați. Au apărut cele mai neașteptate situații. În joia de dinaintea alegerilor au apărut acele fotografii (în care Alina Bica apare alături de Elena Udrea în vacanță la Paris, n.r.) care au contat enorm chiar în cazul arestării fostului soț.

– Lucrurile au apărut pentru câteva ore în campanie și au dispărut din dezbaterea publică.

– Presa are un rol important. Dacă presa prezintă evenimentele într-un anumit fel, modul în care sunt prezentate sunt cel mai ușor de acceptat.

Cred că trebuie spus că, deşi multe din acuzaţiile care i se aduc, Elena Udrea se dovedeşte rămânând calmă că este o femeie extrem de puternică, psihic vorbind, mulţi ar fi cedat … Dânsa continuă să rămână calmă. Probabil asta îi face pe adversarii săi să aibă tot mai mari probleme … ca cap.

Alina Gorghiu a fost cercetată penal

13 ianuarie 2015 5 comentarii

Alina GorghiuDomnișoricăi Alinuța Gorghiu i se promovează o imagine care aduce cumva cu o medie între Missy Puritate şi Sfânta Fecioara Imaculată cu Pârleazul Nesărit.

Nimeni nu mai pare a-şi aminti de o perioadă în care Alina Gorghiu care la acea vreme era mediator s-a ţinut de lucruri care nu prea cadresază cu imaginea sa de domnişorică de pension.

Un articol publicat în 2010 pe siteul http://www.curentul.info intitulat „Parchetul General: Alina Gorghiu este cercetată penal pentru fals şi us de fals” scris de Mihaela Dobrescu, Nicolae Bucur ne arată că domnişorica în discuţie nu era nici chiar atât de pură şi nici chiar atât de imaculată cum pare în imaginea care i se promovează.         

Tinerica de 31 de anişori imaculaţi, cu oarece spirit de observaţie a realizat că pentru o ascensiune pe la care visa în clipele ei de umedă reverie, are nevoie de relaţii bune cu colegii  mai înstăriţi politic decât prin „munca în teritoriu“.

Frumuşică, dar nu prea dotată cu calităţi de politician remarcabil, Alinuţa s-a gândit că dacă va călca un pic mai pe lângă calea cea dreaptă a legalităţii.

Astfel că a ajuns să fie cercetată penal pentru fals, uz de fals, într-un dosar în care sunt implicaţi mai mulţi mediatori, după cum ne-au precizat în exclusivitate reprezentanţii Parchetului: „Ca urmare a solicitării dumneavoastră adresate instituţiei noastre, vă comunicăm faptul că dosarul la care faceţi referire, privind pe Gorghiu Alina şi alţii, a fost înregistrat pe rolul Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie“.

Din surse neoficiale se ştie că Alina Dorghiu a ajuns subiect de cercetare penală într-un dosar alături de Mihai Ghervase, Zeno Sustac, Claudiu Ignat, Anca Elisabeta Ciucă – Preşedintele Consiliului de Mediere, Raluca Anton – Şef serviciu şi Ioana Bara – Consilier Juridic.

Despre ce este vorba … prin 2009, patroinul unei şcoli de formare a mediatorilor a eliberat mai multe diplome, pentru Alina Gorghiu, Zeno Sustac şi Claudiu Ignat, fără ca aceştia să fi participat la cursuri.

Potrivit sursei pomenie, Claudiu Ignat era şi ca formator la respectivele cursuri, la care figura şi ca învăţăcel. Respectivele diplome urmau să fie folosite de către cei doi mediatori şi de deputata liberală pentru a accede la alegerile pentru Consiliul de Mediere, forul care se ocupă de formarea mediatorilor şi de reprezentarea acestora.

Despre frumuşica actuală preşedintă liberală, ziarul „Curentul“ arăta că domnuşorica Gorghiu era direct interesată de un astfel de loc în Consiliu, deoarece ea însăşi era la acea oră directoarea unei şcoli de formare a mediatorilor şi astfel ar fi putut obţine anumite beneficii.

Sursa citată mai vorbea şi de alte persoane care s-ar fi aflat în cercetare în acelaşi dosar: Anca Elisabeta Ciucă, Raluca Anton şi Ioana Bara pentru săvårşirea infracţiunilor de omisiunea sesizării organelor judiciare şi favorizarea infractorului în ceea ce-i priveşte pe cei mai sus menţionaţi.

Despre cele trei doamne se spune că ar fi ştiut de diplomele mediatorilor obţinute pe sub mână şi cu toate acestea nu au făcut nimic în acest sens, deşi erau autorizate şi deşi Alinuţa nu a obţinut postul mult dorit în Consiliu, fapta de fals şi cea de uz de fals au fost săvårşite, motiv pentru care procurorii investighează acum acest caz.

Deoparece Alinei Gorghiu nu  Alinei Gorghiu nu i se aplicau prevederile răspunderii ministeriale, aceasta nefiind membră a Guvernului, urmărirea penală se poate desfăşura fără un eventual acord al Parlamentului.

Evident, pentru că nu se putea să rămână cu onoarea nereperată de acuzaţiile care i se aduceau, domnişorica deputat Alina Gorghiu a declarat extrem de înţepată că  „sezizarea Parchetului a fost făcută de Tudor Tatu, care este un campion al plângerilor penale împotriva mediatorilor“. De altfel, din cauza acestui comportament, Tudor Tatu a fost exclus, acum câteva luni, din meseria de mediator, după cum a precizat Gorghiu. Aceasta a adăugat că majoritatea plângerilor depuse de Tatu au fost soluţionate cu NUP. Totodată, deputatul a explicat că va lăsa Parchetul să-şi facă treaba, şi după ce dosarul se va soluţiona va face o plângere penală împotriva lui Tatu pentru denunţ calomnios.

Singura întrebare care îmi vine acum în cap ar fi cam cât de mult a contat  faptul că are dosar penal atunci când Klaus Iohannis a împis-o spre conducerea partidului… şi dacă a contat în ce fel a contat?

Să fie vorba oare, ca de obicei, de faptul că astfel, în cazul în care domnişoricii îi veneau idei de a o lua prin arătură sau de faptul că cei care se aseamănă se adună? Nu pentru că Iohannis ar fi la fel de frumuşel cum era Alinuţa la acea vreme cu la faptul că în trecutul ambilor există umbre de care probabil se cam tem…

Pentru conformitate, citiţi articolul la care m-am referit:

„Parchetul General: Alina Gorghiu este cercetată penal pentru fals şi uz de fals”.

Scris de: Mihaela Dobrescu, Nicolae Bucur

Sursa: curentul.info

Categorii:Presă Tags: ,

Surprinsă de faptul că numele său apare în dosarul Microsoft, recunoaşte că „este posibil să fie o neconcordanţă în declaraţia de avere” din 2009

10 ianuarie 2015 2 comentarii

 

Motto:

„Căţeluş cu părul creţ

Fură raţa din coteţ

El se jură că nu fură

Dar l-am prins cu raţa-n gură …”

Elena Udrea, Dorin Cocoș

Elena Udrea, surprinsă de faptul că numele său apare în dosarul Microsoft, recunoaşte că „este posibil să fie o neconcordanţă în declaraţia de avere” din 2009 precizând că este dispusă dă lămurească povestea în faţa autorităţilor în ceea ce priveşte un împrumut acordat de soţul său, Dorin Cocoş, unei firme pe care acesta o deţinea, împrumut despre cardânsa susţine  că nu ştia.

Emma Toader„Admit că este posibil să fie o neconcordanţă în declaraţia de avere din anul respectiv şi îmi arăt toată disponibilitatea să lămuresc acest subiect, în faţa presei ori a autorităţilor. Realitatea este că nu am ştiut de faptul că fostul soţ şi-a împrumutat propria firmă şi, că de fiecare dată, am trecut în acea declaraţie de avere tot ceea ce mi-au comunicat contabilii lui. Probabil că nici el nu şi-a dat seama că este ceva în neregulă având în vedere că şi-a împrumutat propria firmă, mai ales că a fost un împrumut la vedere, în acte, deci nu s-a încercat nicio metodă de ascundere a acestui împrumut” – spune Elena Udrea arătând că, de-a lungul timpului, a declarat toate bunurile şi conturile lui Dorin Cocoş, care erau „mult mai mari” de 100 000 de euro. „De-a lungul timpului, am declarat toate bunurile şi conturile lui Dorin Cocoş – care erau mult mai mari de 100.000 de euro. Nu se pune problema să fi încercat cineva să-i păcălească pe cei de la ANI”, a explicat Elena Udrea.

Preşedinta PMP consideră  legea are o incoerenţă şi, dacă unul dintre soţi ascunde de celălalt o sumă de bani, celălalt se face vinovat că nu a ştiut de acea sumă şi nu a declarat-o, „Separat, cred ca legea are o incoerenţă în faptul că obligă o persoană să dea o declaraţie pe proprie răspundere cu privire la faptele altei persoane, fie ea cineva din familie. Adică, spre exemplu, dacă unul din soţi ascunde de celălalt o sumă de bani, celălalt se face vinovat că nu a ştiut de acea sumă şi nu a declarat-o. Şi dădeam exemplul plastic cu un soţ care ii face cadou amantei o maşină, despre care evident nu îi spune soţiei!”.

Elena Udrea a scris într-o postare pe contul său de  Facebook că nu a declarat împrumutul în declaraţia de avere, pentru simplul fapt că nu a ştiut de el, ”deoarece fostul soţ nu i-a spus”.

”Am completat întotdeauna declaraţiile de avere în conformitate cu informaţiile pe care le-am primit de la contabilii fostului meu soţ”, a precizat Udrea pe Facebook.

”Îmi arăt toată disponibilitatea în faţa ANI şi a Parchetului de a lămuri această situaţie şi orice alt tip de speculaţie care s-ar putea genera. Nu am absolut nimic de ascuns”, a mai spus Preşedinta PMP.

Drept să spun, prima chestie care îmi vine în cap este că Dorin Cocoş nu ar fi primul soţ care ascunde de nevastă oarece bani.

Ar fi interesant de ştiut în câte familii soţul îşi permite, nu să ascundă 100.000 de euro ci să poată măcar să facă rost de ei, dar asta e altă poveste.

Ce va mai urma? Dacă om trăi om vedea… Sper să nu fie ca povestea în care cel prins cu dânsa-n gură (raţa) spune  că nu a ştiut de ea …

Pt. conformitate, sursa declaraţiilor: 

Articolul: „Surpriza din dosarul Microsoft. Elena Udrea: „Admit că este posibil să fie o neconcordanţă”

Autor:  Emma Toader

Publicat de: gandul.info

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 127 de alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: