Justiția terfelită de puterea politică protestează

În principiu legile sunt niște reguli care trebuie respectate de toată lumea, nerespectarea acestora putând duce la pulverizarea societății. Astfel, Justiția, are rolul de a veghea asupra respectării regulilor și de a sancționa eventualele devieri, precum și de a arbitra controversele dintre membrii societății.

Pentru a-și putea îndeplini rolul, Justiția se bucură de un anumit prestigiu și are mare nevoie să fie independentă. Când independența acesteia este pusă în pericol de un grup ajuns să dețină puterea politică lucrurile pot degenera, societatea riscând să cadă în prăpastia dictaturii.

România a ajuns pe marginea prăpastiei, prin schimbarea legilor justiției ajungându-se în situația ca anumiți indivizi să evite răspunderea în fața legii, să poată jefui în voie fără a putea fi trași la răspundere, practic ei devenind din conducători, stăpânii țării.

O reacție la pericolul care se profilează vine din partea magistraților care, fiind de specialitate înțeleg cel mai bine cât e hâd rânjește dictatura care se profilează prin terfelirea demnității de magistrat în interesul salvării de răspunderea penală și de salvare a averilor dobândite prin fraudă. Nu știu dacă în lume se mai pot găsi cazuri când magistrații au ieșit, in córpore, să protesteze împotriva abuzurilor puterii politice. La noi s-a întâmplat.

Despre terfelirea demnității de magistrat prind refuzul unui dialog real se vorbește într-un comunicat emis de Asociația “Forumul Judecătorilor din România”, Asociația ”Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor” și Asociația ”Inițiativa pentru Justiție” publicat de doamna  procuror Alexandra Carmen Lăncrăjan pe contul său de Facebook:

C O M U N I C A T

Asociația “Forumul Judecătorilor din România”, Asociația ”Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor” și Asociația ”Inițiativa pentru Justiție”

reiterează faptul că modificările aduse O.U.G. nr. 7/2019 prin O.U.G. nr.12/2019 ignoră voturile a mii de magistrați, exprimate în cadrul adunărilor generale ale instanțelor judecătorești și parchetelor, în sensul luării de măsuri pozitive de natură legislativă sau administrativă în scopul suspendării imediate a punerii în aplicare a dispozițiilor din legile justiției și ordonanțele de urgență subsecvente criticate de Comisia de la Veneția, Comisia Europeană și GRECO, precum și revizuirea acestor acte normative, după o reală consultare a sistemului judiciar.

Lipsa unui dialog real cu judecătorii și procurorii a determinat mii de magistrați să protesteze sub diverse forme, de la suspendarea ședințelor de judecată și până la ieșirea pe treptele instanțelor și parchetelor, într-un demers nemaiîntâlnit în sistemul judiciar și care va continua în același ritm și zilele viitoare, libertatea de exprimare a magistraților români neputând fi îngrădită arbitrar.

Aceste proteste principiale aparțin miilor de judecători și procurori români care le desfășoară zilnic, neavând legătură cu susținerile individuale sau interesul personal al vreunui magistrat ori om politic, și au singurul scop de a contribui la menținerea statului de drept în România, independența justiției fiind esențială în acest sens.

Delimitarea de proteste a unui număr de 31 de președinți sau vicepreședinți de curți de apel, respectiv 30 de președinți sau vicepreședinți de tribunale, reprezentând 1,3% din judecătorii din România, respectiv 0,8% din magistrații români, fără a avea mandate de reprezentare din partea colegilor lor, constituie un demers insignifiant, fără influență asupra majorității judecătorilor și procurorilor din România. Opinia unui președinte de instanță, care are rol exclusiv administrativ într-o instanță, nu are o valoare mai mare decât opinia unui simplu judecător, între judecători neexistând subordonare ierarhică. Ne întrebăm retoric ce soluție întrezăresc și ce anume au întreprins în acest sens acești judecători cu funcții de conducere sau Consiliul Superior al Magistraturii în contextul în care Guvernul nu a ținut seama nici măcar de mandatul de negociere dat președintelui CSM, introducând texte noi prin O.U.G. nr.12/2019, nesupuse avizării CSM sau dezbaterii magistraților?

Reamintim că sute de adunări generale de la instanțe și parchete au solicitat respectarea competențelor și a rolului fiecărei Secții a Consiliului Superior al Magistraturii și implicarea Plenului în toate deciziile ce privesc întregul sistem judiciar, conform Constituției, dar și renunțarea la modificarea propusă cu privire la art. 65 alin. 1 lit. i din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în teza privind condiția referitoare la lipsa cazierului fiscal, dacă se apreciază că nu se impune menținerea în funcție, ce constituie o reglementare lipsită de previzibilitate și claritate, fiind vădit disproporționată în raport de scopul urmărit.

Adoptarea unor ordonanțe de urgență ale Guvernului cu privire la sistemul judiciar, fără respectarea unor rigori minime de transparență decizională și fără consultarea reală și efectivă a corpului magistraților, este contrară angajamentelor internaționale ale Statului român și a fost dezaprobată de Comisia de la Veneția, Comisia Europeană, Parlamentul European, GRECO, numeroase asociații ale judecătorilor și procurorilor din Europa, dar și de majoritatea covârșitoare a corpului magistraților români. Dreptul la informare al entităților europene sau internaționale menționate presupune posibilitatea acestora de a dialoga în mod liber și fără presiuni cu magistrații români, fie că sunt membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai asociațiilor de judecători și procurori ori că nu au vreo afiliere asociativă.

Starea de protest din magistratură poate înceta atunci când se va dovedi diligență în punerea în aplicare a recomandărilor entităților internaționale precizate anterior, respectiv atunci când Guvernul României va elimina limitările adoptate cu privire la libertatea de exprimare a judecătorilor și procurorilor, va abroga dispozițiile referitoare la înființarea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor comise de magistrați, va renunța imediat și pe termen lung la dispozițiile care prevăd dublarea perioadei de pregătire în cadrul Institutului Național al Magistraturii și la cele care elimină meritocrația în magistratură, promovarea efectivă la instanțele și parchetele superioare, dar și promovarea în funcții de conducere urmând a se face numai pe baza meritocratice, fără interviuri formale, inclusiv și mai ales la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu tragerea la sorți a tuturor membrilor comisiilor de concurs, iar nu numirea lor directă de Secția pentru judecători a CSM.

Un apel  către CSM, pentru redarea demnității magistraților, face, la 11.03.2019, pe siteul juridice.ro și doamna judecător Amelia Farmathy, judecător la Curtea de Apel București sub titlul ”30 de arginți” :

30 de arginți

”Am scroll-at o listă – scurtă ce-i drept – care cere CSM-ului să fie redată ”demnitatea” magistraturii.

Să vă vorbesc puțin despre ce înseamnă demnitatea în sfera pierdută a căutării /reafirmării reflexelor unor funcții de conducere pe care le-am mai văzut/trăit pe la începutul anilor 2000: să muncești până crăpi sau ieși la pensie, fără să crâcnești, să te simți ”asigurat” că gândește altul pentru tine – eventual unii care îți vor susura în ureche inepții de genul cât de recunoscător trebuie să te simți că o structură specială de anchetă (pe când un Tribunal Popular 20-20, că, dacă s-a putut în anii 50, de ce nu s-ar putea imagina unul și în viitorul apropiat) a fost special creată să te investigheze, pardon, să te protejeze -, să te arăți amabil sau, mai bine, să lipsești naibii, de la ”fastuozitățile” de bilanț, unde se ivesc doamnele justiției (uneori și domnii), care o să va spună, pe un ton important, cât de bine ați muncit, evident sub atenta coordonare a unora dintre cei care s-au regăsit pe lista scurtă a… sferelor despre care vă vorbeam, să nu reacționezi, ci să fii, instinctiv, proactiv doar atunci când ți se sugerează sau chiar cere, într-un cuvânt să te lipești de scaunul tău ”umil ” de jude, căci din jilțul dă șăf se vede perspectiva, pardon, demnitatea mai bine.

Trist este că aproape niciunul dintre cei de pe ”lista scurtă”, probabil cu vreo câteva excepții (la Călărași, lucrurile, adică oamenii și funcțiile nu se schimbă, doar se… rotesc, domnul Vice semnatar, amabil de altfel, pe vemea când ne-am intersectat, prin 2004 dacă îmi amintesc eu bine, era, și atunci, Vice, dar la Judecătoria Călărași), nu erau șefi în anii 2000, ci erau fie pe la începutul carierei, fie nu erau deloc prin magistratură – eu, spre exemplu, ca judecător definitiv, am ”prins-o” pe doamna Preș de la Timișoara, proaspătă jude pe la Sectorul 1, intrată în magistratură, cred pe canatul avocaturii, după 2004 sau prin preajma acelui an, și zău dacă i-aș fi bănuit vocația de astăzi -, ceea ce arată că subzistă o anumită tradiție la momentul preluării funcției: nu o preiei tu – magistrat judecător, căci, da, doamnelor și doamnelor pre-șe-dinți, asta sunteți: judecători, iar șefi doar o perioadă limitată, până urcați spre următoarea treaptă (a șefiei) :))))) -, ci te pre(A)ia ea pe tine.

De ce se întâmplă așa? Oh, asta e relativ simplu, un sistem de concurs pentru accesul în funcții de conducere perfect în aparență, extrem de criticabil în realitate pentru că, prin impunerea unor probe al căror rezultat nu poate fi contestat, se poate elimina, cu maximă și… incontestabilă eficiență, nedorita concurență, după cum modalitatea de desemnare a membrilor comisiilor de examinare de pe nu știu ce liste cu formatori, cu rezultatul că, în fiecare an, sau, maxim, la interval de vreo 2-3 ani, revezi aceleași chipuri, în loc ca examinatorii să fie trași la sorți dintr-o bază foarte largă, deschide subiectul foarte delicat al unor aprecieri al căror subiectivism – să mă exprim elegant – ar trebui evitat.

Or dacă subzistă și cea mai mică posibilitate de eliminare a concurenței sau aceasta devine irelevantă (adică dacă ți se trântește o notă ridicol de mică la ceea ce este denumit proiect de management, ți-ar trebui nu 10 la scris, ci 12 sau 13 ), oare nu te gândești, ipotetic desigur, tu, conducător de destine pe hârtie, că depinzi, la al doilea mandat sau în cariera de conducător în general, de bunăvoința celor cărora simți nevoia să le reamintești că ”lupți” pentru redarea ”demnității” magistraturii?

Apropo de asta, în câte ședințe intrați, așa, lunar și câte dosare motivați, tot lunar? La fel de multe cu ale colegilor care protestează?

M-aș bucura să munciți, cu aceștia, cot la cot, iar, dacă îmi veți vorbi despre cât de greu e să conduci, nu e cazul, se întâmplă să știu cam cât e hârțogăreală în actul conducerii și cam cât timp pierdut în delegarea sarcinilor către alții.

Doamnelor și domnilor semnatari, în afară de faptul că sunteți destul de… puțini – eu propun ca doamna Gârbovan să vă primească și pe dvs., VIP-urile demnității, în liliputana-i asociație, așa poate ajunge și domnia sa la o cifră pe care să aibă curajul să o dea publicității -, apelul, scrisoarea, misiva ori cum vreți să îi spuneți vă arată așa cum sunteți: cam caragialesc învăluiți de mantia demnității, un soi de pânză de păianjen cu pretenții de armură a demnității (era să scriu divinității, dar sunt convinsă că blasfemia a fost doar sugerată).

Iar elefantul pe care vreți să îl legănați, recte CSM-ul, ar trebui să înșface ghioaga demnității și să o pună pe spinarea celor care, în ruptul capului, nu vor să priceapă cât le e de bine cu secție de investigare ”proprie” și, în general, cât le e de bine atunci când li se vorbește despre bine.

De se va lăsa sau nu cu… ghioage, vom vedea, dar prețul l-ați plătit deja: cu vârf (de peniță) și… semnat.

P.S. Anul trecut, un cuvânt a făcut istorie, și acel cuvânt mi-a stat pe buze citindu-vă apelul. Animată de cele mai puternice asentimente, mi-am șoptit: …UNIRE! (dacă v-ați gândit la altceva, fiți pe pace, va veni și altceva).

Judecător Amelia Farmathy”

Mesaj către politicienii şi jurnaliştii implicaţi în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale: MI-E SCÂRBĂ DE VOI ŞI DE TOT CEEA CE REPREZENTAŢI

Aş dori să le transmit politicienilor, partidelor, mijloacelor media şi jurnaliştilor implicaţi în campania electorală, indiferent de orientarea politică, un scurt mesaj:

Doamnelor, domnişoarelor, domnilor … bă,

Vă rog din suflet să mă să mă credeţi că îmi provocaţi o foarte profundă scârbă.

Mi-e scârbă de voi ca indivizi, de găştile din care faceţi parte, de interesele voastre, de dispreţul pe care mi-l arătaţi zi de zi mie şi electoratului românesc.

Nu ştiu dacă acesta a fost ţelul vostru, dar aţi reuşit să mă convingeţi să nu mă duc la vot şi să fac tot ce pot pentru a-i lămuri şi pe alţii că doar retardaţii se mai duc la vot în ţara aceasta de care v-aţi bătut joc şi pe care aţi reuşit să o ţineţi departe de lumea civilizată, europeană…

Dacă aţi citit acest mesaj vă rog să luaţi un prosop şi să vă ştegreţi de flegma pe care vă rog să consideraţi că v-am scuipat în boturile voastre scârboase …

Cu toată lipsa de respect pe care v-aş fi acordat-o dacă aţi fi fost nişte oameni respectabili, al dumneavoastră, 

un alegător pe care l-aţi pierdut

P.S. Mă duc să vomit …

Scrisoarea unei tinere cu zâmbet frumos, Vio Mihaela Grădinaru, către premierul Ponta (de fapt către clasa politică în general)

O tânără drăguţă, Vio Mihaela Grădinaru, postează pe contul său de Facebook  un pic după miezul nopţii de 4 spre 5 Septembrie 2014 premierului Ponta o scrisoare deschisă.

Dacă ne uităm la zâmbetul ei frumos şi cald, cred că Ponta şi-ar fi dorit să fie o scrisorică de amor. Nu e … E  o scrisoare scrisă frumos, decent, dar care, am senzaţia, îl loveşte mai rău pe Premier decât dacă i-ar fi tras un pumn în botul lui de nesimţit plagiator mincinos sau l-ar fi băgat în mă-sa cu subiect şi predicat.

De fapt, după cum chiar Vio Mihaela spune în final, este o scrisoare adresată „politicianului” ca termen generic … întregii clase politice aş putea spune, o clasă politică formată din politicieni mult prea egoişti şi bolnavi de un fel de  narcisism care îi face să se creadă predestinaţi unui mare destin, ei şi gaşca din care fac parte fiind tot ceea ce contează, electoratul fiind doar ceva constatat statistic, menit doar să le asigure lor o bunăstare cât mai bine aspectată, care nu merită nimic în afară de un dispreţ tot mai evident… 

Cei mai mulţi politicieni nici nu mai au în vocabular cuvântul „om” când vorbesc de turma care ar urma să îi voteze .. vorbesc doar de „alegători”, „contributori”, „plătitori de impozite”.

Dacă ar vorbi de „oameni” ar în semna că aceştia au şi ei probleme şi nevoi, de venituri care să le asigure o viaţă civilizată şi decentă fără umilinţa de a sta cu mâna întinsă la bunăvoinţa statului, a politicianilor, au nevoie să se simtă şi ei europeni care să se poată educa în şcoli normale, să circule pe şosele decente, să se trateze în spitale unde există tot ce e necesar si, dacă e cazul, să beneficiaze de proiecte sociale adevărate care să nu le fie aruncate în faţă ca nişte flegme destinate să umilească.

Neconsiderându-şi electoratul format din oameni care au dreptul să fie consideraţi oameni care merită să fie respectaţi, în loc ca taxele şi impozitele date statului să se întoarcă la cei care le-au plătit şi să le facă viaţa un pic mai bună se regăseşte în tot felul de acţiuni populiste, menite doar să ia ochii turmei şi în satisfacerea privilegiilor pe care, în nesimţirea lor, politicianii şi le dau foră nici un fel de complexe.

Scrisoarea este de fapt , un protest la adresa nesimţirii, un fel de ţipăt: „Hei, şi eu sunt om şi vreau să fiu tratat ca atare”

Iată mai jos textul integral al scrisorii tinerei Vio Mihaela Grădinaru.

(Notă, mi-am permis să subliniez colorând diferit, în albastru strident anumite citate asupra cărora doresc să atrag atenţia)

Dragă Domnule Victor Ponta,

Îţi scriu ca şi cum i-aş scrie lui Moş Crăciun. Singura deosebire între dumneata şi el ar fi că el tot mai sper să existe şi să facă minuni si bucurie în ajun de Crăciun iar dumneata faci numai pomeni în ajun de alegeri. M-am gândit să îţi scriu pentru că nu încetezi să mă uimeşti în fiecare zi. Împreună cu oamenii dumitale, guvernezi ţara asta haotic, abuziv şi discreţionar. Într-un cuvânt: jalnic! O spun în calitate de contribuabil, angajat la privat. Om onest şi silitor. De când guvernezi dumneata am trecut prin toate stadiile de revoltă. Am fost în stradă. Am plâns de nervi acasă. Am discutat aprins ore în şir cu prieteni la fel de indignaţi. Apoi am vorbit singură. Mi-am tot zis că o să te opreşti. Dar văd că nici n-ai gând de aşa ceva. 

Am aşteptat să ajung în seara asta de la birou să îţi scriu, mai mult terapeutic. Văd că eşti ocupat cu chinezii zilele astea. În rest, când eşti în ţară amnistiezi şi pui legi în cui numai să-ţi dea bine la numărătoare. Apropo. Când am ajuns acasă am găsit factura de electricitate. Te rog să mă amnistiezi şi pe mine luna asta că m-aş mai duce un week-end la mare. Ştii cum e să fii tânăr. Atât de tânăra sunt că până fac 30 de ani mă pui să plătesc un RCA cu 60% mai mare. Poate ma amnistiezi si de chirie…sa platesc RCA-ul ala nesimtit stabilit de luminatiile voastre. Te rog să mă scuzi că lucrez la privat. Sper că asta nu te va opri şi mă vei putea amnistia & favoriza si pe mine.

Nu-ti scriu de dor domnule Ponta. N-am cum. Esti zilnic la televizor. Prea mult, prea des, prea gol de sens. Mai des ca Bianca, Bote si Cruduta la un loc. Nu se poate guverna serios de la TV. De acolo se poate doar manipula si dezinforma. 

Îţi mai scriu pentru că sunt într-un impas. Pur şi simplu nu înţeleg unde se duc o treime din banii munciţi de mine lunar, care teoretic ar trebui să ajungă în şcoli, şosele, spitale si proiecte sociale. Practic insa…banii dispar lunar în meandrele abstractului. Apoi, ar mai fi o dilema, eu nu ştiu dacă să mai respect legile incepand cu 1 Septembrie. Sau dacă să mai achit contribuţiile la stat, taxele, impozitele, ratele, facturile. M-ai cam descurajat domnule Ponta. M-ai făcut să cred că legea se poate pune in cui intr-o luni si da jos inapoi intr-o joi, peste vreo 45 de zile. Ca se poate măslui orice şi că pentru unii eşti mumă şi pentru alţii ciumă. Sa stii ca eu n-am 45 de zile să îmi răspunzi. Ştii de ce? Pentru că eu merg zilnic la muncă pentru a plăti taxele, pensiile dar mai ales pomenile electorale pe care le dai cu atâta generozitate către diverse categorii: bugetari, asistaţi sociali, BOR şi cine te mai ajută pe dumneata în cer sau pe pământ, să ajungi preşedinte.

Apropo de bani si nevoi reale…poate găseşti în vreun buzunar câţiva gologani să plăteşti şi însoţitorii persoanelor cu handicap. Nu e mare lucru, sunt în total doar vreo 250.000 euro pe an. Să ştii că ei au cu adevărat nevoie de solidaritate si sprijin. Ştiu. Ei nu votează şi nu va interesează. Dar însoţitorii lor da.

Apoi te rog să ne lămureşti cum e cu cele aproape 10 milioane de euro datorii ale PSD la stat. Se vor amnistia muteşte cu ocazia anului electoral?

Mă mai roade tare să vă întreb despre OUG-ul educaţiei. Nu ştiu cât v-a plăcut dumneavostră şi domnului Pricopie la şcoală dar vreau să va zic ca nu trebuia să va răzbunaţi aşa straşnic pe ea odată ce aţi ajuns băieţi mari şi cu influenţă. După treaba cu doctoratul bag seamă că nu prea v-aţi spetit. Va rog să va gandititi însă că deschideţi uşa spre o ţară întunecată unde se va instala semianalfabetismul iar meritocraţia nu va mai însemna nimic pentru nimeni. Ştiu că nu ştiţi ce este aia. Eu ştiu, pentru că am învăţat despre ea când nu ploua cu OUG-uri. Nu ne transformati copiii in idioti utili. Vă rog să vă gândiţi că aţi creat un mecanism care va distruge motivaţia şi va întoarce cu susul in jos scara de valori a mii de tineri ce vor intră în sistem. Creaţi nişte monştri, domnule Ponta. Ei nu vor şti cine şi când a făcut-o. Noi da! OUG 49/2014 – guvernul Ponta. Să vă fie ruşine! 

Ţin să vă amintesc pe această cale că în Constitutia României / Art 115, scrie că “Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă doar în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. O să va rog să reflectaţi îndelung asupra următorilor termeni: “urgenţă”, “nu poate fi amânată” si mai ales ” obligaţia de a motiva”. E ca şi cum ambulanţa dintr-un oras s-ar duce doar pe la pacienţii cu migrene sau la cei care care se plictisec in casa, în baza unui sms dat pe furiş sau a unui mesaj primit pe privat pe Facebook. Pacienţii fiind aleşi doar dintre prietenii şoferului, medicului şi asistentei. Ambulanţa merge la urgenţe reale domnule şi este pusă în slujba întregii comunităţi pe care trebuie să o servească fără favoritisme sau agenda ascunsa. La fel trebuie sa fiti şi dumneavostră! 

Şi nu, nu mă interesează câţi primari sunt in tara si la ce partide. Dacă o doctrina politică ar mai însemna ceva în ţara asta şi partidele ar fi pe bune si n-ar fi toate o glumă sinistră, fiecare politician s-ar ţine de ce a promis la început şi n-ar mai migra decât păsările din Delta în astea 45 de zile.

Că tot veni vorba de întrebări. Mă puteţi lămuri de ce îmi calculaţi toate accizele la un curs cămătăresc de 4,738 lei un Euro? Şi aici chiar mă arde să îmi raspundeti pentru că fac nişte greşeli elementare: consum electricitate, gaze, beau cafea şi merg cu maşina.

Vă rog să mă scuzaţi că vă incomodez cu întrebările dar mă costaţi cam mult.Vreau să îţi mai spun şi că pe mine nu mă interesează că eşti dumneata în campanie electorală. Aia e strict problema dumitale şi nu ar trebui să amesteci lucrurile dacă ai fi un bun profesionist. Dar nu eşti. Esti un manager submediocru. Orice corporatie te-ar concedia inainte de a se incheia perioada de proba. Observ cu tristete ca in calitate de premier faci numai potlogării şi iei măsuri în detrimentul oamenilor cinstiţi care muncesc şi îşi văd de treaba. Mă interesează şi că devii pe zi ce trece tot mai nesimţitor şi asta te face să pari invincibil şi pe noi ne face să cădem în deznădejde si ganduri serioase de emigrare. Oamenii cinstiţi, educaţi şi harnici din ţara asta te dispreţuiesc profund cu toate că au ajuns să se teamă de dumneata şi de măsurile abuzive pe care le aplică guvernul fără tăgadă sau remuscari. Se tem straşnic de noaptea minţii marca PSD care se aşterne intens peste ţară. Se tem şi de apetitul sălbatic al guvernanţilor pentru abateri şi nelegiuiri.

Dar să te temi şi dumneata domnule Ponta! Să te temi de braţul lung al legii, care în cele din urmă te va ajunge şi te va pune unde îţi este locul.

În încheiere, vreau să va anunţ că în cei 25 de ani care au trecut s-a furat cam tot ce se mostenise şi prezentul e oricum compromis si amanetat. Vă rog insistent să nu ne mai furaţi viitorul. Ce îi voi spune eu copilului meu? El de ce o să mai fie mândru că e român? El va mai găsi o ţară oare? Şi cum va arată ea?  Aş încheia cu formularea “cu stimă”. Dar eu nu va stimez. Pot doar să fac un efort şi să va urez mult bun simt, conştiinţa şi justă măsură în toate.

P.S Aceasta scrisoare se adreseaza in egala masura si celorlalti politicieni din tara mea. Daca mai asculta cineva. 

Pentru conformitate:

Scrisoarea poate fi văzută integral pe contul de Facebook al drăguţei tinere Vio Mihaela Grădinaru:

https://www.facebook.com/vio.gradinaru

Captură de pe contrul de Facebook a autoarei scrisorii …

Această scrisoare a fost preluată de mai multe siteuri între care

paginadepolitica.ro

reportervirtual.ro

discard.ro

nasul.tv

ziarelive.ro

adevarul.ro

şi multe altele …

P.S. Motivul pentru care am considerat că e bine să public şi aici acest text este acela că sunt de părere că astfel de texte este bine să fie promovate cât mai mult pentru a putea fi citite de cât mai multe persoane… Dacă astfel impactul a crescut măcar puţin consider că mi-am atins scopul.

Mitingul PSD promovat de Antena 3 drept o plimbare pentru libertate (libertatea infractorilor), de fapt nu a fost deloc paşnic… Manifestanţii au atacat jurnaliştii …

„Plimbarea pentru libertata” cum a denumit Antena 3 mitingul organizat de PSD ( după cum am demonstrat în articolul 

“Plimbarea” anteniştilor, o acţiune organizată de PSD ) s-a dovedit a nu fi deloc paşnic ci, dimpotrivă, o incitare la violenţă, o violenţă rezultată din incitarea repetată şi explicită la dezordini de slugile lui Dan Voiculescu ca Mircea Badea, Mihai Gâdea, Dana Grecu, Radu Tudor, Alessandra Stoicescu, Oana Stănciulescu, etc. 

Astfel, unul din manifestanţi cu mintea aburită pur şi simplu i-a tras un picior în spate jurnalistei B1tv Mădălina Dinu… jandarmii… nimic

Evident, Consilul Naţional al Audiovizualului tace ca căcatu’n iarbă….

 

 

Trebuie menţionat faptul că în apărarea jurnalistei B1tv a sărit Cristi Dorombach de la Realitatea tv (Cine frecventa forumul Realitatea Net Forum ştie că despre Cristian Dorombach că este „Piticul21”, administratorul siteului respectiv). 

Pentru gestul său de a o apăra pe fată cred că merită din plin să îi spunem:

FELICITĂRI PITICULE !

 

 

Trebuie protestat nu doar împotriva jignirii lui Andrei Pleşu ci împotriva Antenei 3. Au mai fost jigniţi şi mulţi alţii.

Nu demult mă uitam prostit la o discuţie care se purta la televizor întrenişte actori invitaţi la o emisiune. 

Erau adunaţi să îi facă praf pe cei care spuneau că Arşinel ar fi fost băgat peste rând deşi mulţi aşteptau suferind miraculul unei operaţii de transplant. Nu ştiu care a fost atunci adevărul, dar, ce m-a şocat a fost momentul în care a intrat la telefon o voce feminină care spunea că între cei care ar fi fost la rând înaintea actorului ar fi fost şi un tânăr de 16 ani. 

Unul din cei prezenţi, un actor care, dacă ar primi ro Antena 3, lul de preşedinte de CAP, tractorist sau mulgător fruntaş nu ar mai trebui deloc machiat a sărit la femeia de la telefon. Ba că e imoral ce face, ba că nu poţi compara un actor de talia lui Arşinel cu un copil de 16 ani.

De acord, nu îi poţi compara. Dacă ar trebui să decid eu în cazul în care viaţa celui care va primi organul va fi salvată şi a celuilalt, nu, aş alege să salvez viaţa copilului de 16 ani şi nu a celui de şaptezeci şi de ani chiar dacă acesta e un mare actor care se numeşte Arşinel..

Faptul că, din câte zicea femeia, copilul suferea deja de câţiva ani şi poate urma să mai sufere mult timp până s-o găsi un alt organ cu care ar fi copatibil pur şi simplu nu conta.

Cumva similar se întâmplă ceva acum.

Pe scurt, Andrei Pleşu, intelctual cu greutate a scris un articol cu care lovea în cei de la antena trei. A spune că sunt de acord cu acel articol înseamnnă a nu spune nimic. Am fost chiar bucuros să îl citesc şi să îl recitesc… un adevărat regal. Are un mic defect. Articolul pare a se adresa unor  oameni care mai au un pic de bunsimţ, destul ca să îşi recunoască greşelile. 

Nici un „să moară mă-ta”, nici un ” ‘tu-ţi morţii mă-tii” …nimic ce ar putea fi înţeles şi băgat la mătreaţă de un Mihai Gâdea, Mircea Badea, Adrian Ursu, Mugur Ciuvică, Dana Grecu ori alte jigodii gata să îşi înjure şi mama dacă interesele mogulului pe care îl slujesc cu obedienţă şi sfinţenie.

Atacul furibund din partea Antenei 3, unul incalifiabil, de cea mai joasă speţă şi desprins parcă dintr-o lume care nu are nimic cu civilizaţia se pare că a provocat o grămadă de reacţii care mai de care mai … spectaculoase.

S-a ajuns chiar la chemarea la Miting pentru a se protesta pentru jignirea gravă a lui Pleşu…

Mă uit şi mă uimesc. Adică se va protesta pentru că a fost jignit domnul Pleşu?

O fi dumnealui in fin intelectual, şi poate mai deştept decât mulţi. Se poate oare ca înainte de a fi produs acel articol să nu fi ştiu ce este Antena 3 şi în ce mod reacţionează mercenarii lui Felix? Se poate oare să nu fi ştiu dumnealui de faptul că acest fel de reacţii faţă de oricune nu se aliniză cumite la coadă la pupat bucile mogulului? Că au sost atacaţi, zeci, dcă nu sute de persoane. 

Păi dacă nu a ştiut, înseamnă că percepţia dumnealui asupra realităţi nu e tocmai atât de clară, iar dacă e, atunci de ce se arată ofensat după ce această replică a venit? Se aştepta oare să facă anteniştii o petrecere în cinstea sa? Nu cred…

Reacţia restului mu se pare deplasată.

Se protestează DOAR PENTRU ATACUL ÎMPOTRIVA DOMNULUI PLEŞU… dar ceilalţi care au fost atacaţi nu contează?

Părerea mea este că respectivul protest trebuie să fie împotrica întregii activităţi a împuţiciunii mediatice numită Antena 3. Altfel orice protest indiferent ce formă ia, devine necredibil şi caracterizat de falsitate deoarece va musti de „ne interesează doar când au de suferit ai noştrii, restul sunt o turmă care nu ne interesează… poate doar dacă ne cumpără ziarele sau ne urmăresc la tv ca să facem rating şi să ne luăm caşcavalul …

Interesant este că la respectivul miting sunt chemaţi şi alţii … Să conteze aceştia doar ca turmă? Să considere oare că doar jignirile adresate domnului presu contează şi lovesc în demnitatea sa, ori, cum a fost cu puţin timp în urmă împotriva Andreei Pora şi restul ar fi trebuit să se simtă fericiţi că sunt băgaţi în seamă de jigodii ca Mihai Gâdea, Adrian Ursu, Mircea Badea, Dana Grecu ori alte jigodii plătite cu mani frumoşi de Voiculescu şi alţii asemenea lui?

Oare de ce îmi vine acum în minte un cuvânt: IPOCRIZIE?

În fine … timpul va lămuri probabil multe lucruri…

Eu voi continua să spun chiar cu riscul de a plictisi ori enerva. Dacă e să se facă acest protest, atunci să se facă împotriva  Antenei 3 sau mai bine tot mai odidsului trust media Intact … altfel va fi apă de ploaie chiar dacă acolo, la miting s-ar duce atât de mulţi oameni încât să se considere a fi o mulţime. Teamă mi-e că, protestând doar împotriva jignirii lui Plesu acolo va fi doar o puţime fix bună pentru a-i mai da lui Mircea Badea o ocazie de a se face de râs încercând să fie satiric…

În continuare, articolul lui Andrei Pleşu adus de pe adevarul.ro

Andrei Pleșu

Prin „filtrul“ Antenei 3, viaţa noastră politică se vede ca un amestec de vodevil, farsă şi melodramă. Un carnaval de duzină. O chermeză scăpată de sub control. Nici alţii n-o scot la capăt mult mai curăţel.

(De la o vreme, de pildă, B1 şi-a făcut un obicei din a invita la dezbateri „fine“ pe Vadim Tudor, un domn rumeior, cînd isteric, cînd jucăuş, din categoria celor care îşi epatează publicul cu citate – uneori false – şi cu date istorice de liceu. Pe scurt, „un erudit”). Dar „ideologic” şi strategic vorbind, alte posturi sunt, măcar, previzibile. Antena 3 e de o „maleabilitate” ameţitoare. Atleţii ei n-au scrupulul consecvenţei, al coerenţei logice, al unor principii cît de cît constrîngătoare. Se simt mereu legitimi, au mereu dreptate, chiar dacă retorica şi ţintele lor arată astăzi pe dos decît ieri. Nu zic, convertirile, reevaluările, schimbările de picior nu pot fi interzise. Dar alternanţa circulară „pupat-scuipat-iar pupat-iar scuipat” nu indică autenticitate, discernămînt, interioritate vie, ci, pur şi simplu, o gîndire de plastilină, dictată de interese şi umori nesistematizabile.

Un exemplu caracteristic: lupta împotriva securiştilor şi pietatea omagială pentru victimele lor, comemorarea lui Liviu Babeş, conversaţia tandră cu surorile dlui Coposu au loc, toate, în studiouri patronate de un securist recunoscut ca atare, părtaş la tribulaţiile regimului comunist, adică tocmai ale regimului responsabil de abuzurile poliţiei politice şi de suferinţele victimelor. Adesea, printre comentatori se află şi S.R.Stănescu, activ şi el, potrivit propriilor declaraţii, în „sistem”. Cum să numim tipul ăsta de nonşalanţă? Cinism? Nesimţire? Dispreţ pentru telespectatori? Sau recădem în fineţurile dostoievskiene ale „turnătorilor buni” şi „turnătorilor răi”? „Ai noştri” buni, „ai lor” răi.      

Doi ani la rînd, Antena 3 a luptat aprig pentru victoria USL. Acum descoperă brusc dejecţia „dezamăgitoare” a părţii liberale din alianţă. Crin Antonescu, altădată erou prezidenţiabil, vîrf de lance în războiul anti-băsist, a devenit cîrpa de şters pe jos a nărăvaşului Gâdea. „Schimbarea la faţă” nu se face însă cu scuzele de rigoare, cu o minimă recunoaştere a greşelii. Împricinaţii nu fac distincţie între „dezamăgire” şi eroare. Dacă aduci în platou un lăutar de cartier, îl prezinţi ca fiind Frank Sinatra şi observi, ulterior, că e, totuşi, un biet lăutar de cartier, nu te poţi justifica spunînd că eşti dezamăgit. Trebuie să spui că ai ales brambura, că nu te pricepi, sau că ai avut motivaţii impure pentru  a promova o non-valoare. Pe scurt, că te-ai înşelat şi – ceea ce e mai grav – că ai înşelat milioane de alegători. 

Am urmărit şi eu, ca şi alţii (dovadă că ratingul e un criteriu foarte aproximativ: unii se uită fără adeziune reală, perplecşi, plictisiţi, sau cu poftă de circ), am urmărit, zic, dialogul Antonescu-Gâdea. Dl. Gâdea a fost în linia deja cunoscută a personajului pe care îl întruchipează: un băiat nervoşel şi sentimental deopotrivă, pendulînd între scîncet umed şi furie răcnită. O obrăznicătură cu veleităţi inchizitoriale. De cîte ori îl văd, îmi vine să-l întreb: „Drăguţule, tu ce vrei să te faci cînd o să fii mare? Predicator? Activist social? Fată-n casă? Şef de sală? Un singur lucru să nu încerci: gazetăria. Nu de alta, dar e o meserie care obligă, între altele, la o bună cunoaştere a limbii române. (Trebuie să ştii, de pildă, că „a ultragia” e un verb tranzitiv, nu reflexiv: nu poţi spune „cum să nu mă ultragiez?”, decît dacă vrei să spui că ai făcut ceva ofensator la adresa ta însuţi). Alt risc al meseriei este „transferul” care se produce, uneori, dacă eşti mai slab de înger. Tot stînd de vorbă cu premieri, miniştri, preşedinţi de partid şi celebrităţi de tot felul, începi să crezi că eşti şi tu un picuţ ministru, un picuţ politician de vîrf şi, în orice caz, ditamai vedeta. Fandacsia-i gata!“

În conversaţia cu Crin Antonescu a intervenit, cu suverana lui autoritate, şi Mircea Badea, care practică, seară de seară, o veselie de piculină, cu unele accente de joagăr. Cît despre Crin Antonescu însuşi, calm în aparenţă, dar, ca de obicei, lipsit de anvergură reală şi „cordial” în mod inadecvat şi perdant, nu pot decît să sper că a învăţat ceva din experienţa cu pricina: a putut vedea, pe pielea lui, cum e să fii „executat” la postul de televiziune care, mai ieri, îţi cosmetiza portretul. Pe de altă parte, tot de plastilină e şi ”verticalitatea” lui. A descoperit, brusc, ce defecte supărătoare are Victor Ponta. Păi n-au trăit ei doi ani la rînd, învăluiţi în zîmbete şi ochiade, „prieteni” de cursă lungă, îngeraşi amoroşi, gata să ne scape de demonicul Băsescu?

Iar cînd unii şi alţii vorbeau de defectele fiecăruia, nu erau aceia stigmatizaţi, deîndată, ca „băsişti”? În acelaşi timp, cu privire la grave defecte ale lui Ponta, s-au pronunţat vehement (mergînd pînă la suspiciunea de ”securism”) şi Radu Tudor şi Mircea Badea. Acum, brusc, Ponta e prizabil. „The bad guy” e Crin. Dar noi cu cine votăm? Pe cine (şi cînd) să credem? De ce am fost mereu păcăliţi? Din tot grupul, trebuie să recunosc că cel mai amuzant (pentru că neobişnuit de plicticos) e dl. Ciuvică: cu o singură idee (Huo Băsescu!) şi cu un vocabular de cca. 500 de cuvinte (dintre care jumătate sunt derivaţii ale adjectivului „băsist”), el pare singurul ins consecvent, „încremenit” într-o monomanie bosumflată. 

Uimitor la toţi e faptul că de cîte ori deschid gura, indiferent ce spun, indiferent dacă e hăis sau cea, indiferent dacă e invers decît ce-au spus deunăzi, au tonul şi impostaţia oracolului: sunt „condamnaţi” să aibă dreptate, ştiu adevărul, sunt nesmintit de partea cea bună, de partea poporului (şi a dlui Voiculescu). Nu tu o umbră de îndoială, nu tu o mică melancolie, nu tu o minimală confruntare cu defectele proprii. Oameni fericiţi! Stăpîni pe soartă şi pe sufletele noastre, asfixiaţi de euforia calităţilor şi a convingerilor lor, au, toţi, aerul că sunt singurii cetăţeni români care se distrează de minune, feriţi de hamletizări inutile, plătiţi (bine!) ca să facă ce le place. Oricum, sunt singurii cetăţeni români care pot bălăcări pe oricine, dar care nu suportă să-i atingi nici cu o floare. Atîta-ţi trebuie! Vei fi „vedeta” de o seară a unui „obiectiv” linşaj.

Dar fiindcă vorbirăm de oamenii fericiţi care trăiesc cu o reprezentare glorioasă despre virtuţile şi reuşitele lor, nu pot să nu observ cît de complezent cu sine este, la rîndul lui, preşedintele nostru. L-am auzit, de curînd, declarînd că dacă ar fi fost el căpitanul Titanicului, Titanicul nu s-ar fi scufundat! Sper că glumea. Nu sunt însă sigur. Altădată l-am auzit spunînd că ar fi un „excelent” prim-ministru. Se poate. Dar n-ar fi mai cuviincios să aştepte s-o spună alţii? Pînă una-alta, ne aflăm într-o dilemă: ce e de ales între figurinele de plastilină ale guvernanţilor şi ale suporterilor lor pe de o parte şi betonul fisurat, prefabricat al opoziţiei, pe de alta? Poate că un prim pas ar fi să descoperim un politician, unul singur măcar, dispus să-şi inventarieze public metehnele, derapajele (trecute şi actuale), slăbiciunile. Ar fi o formă de cuviinţă, de onorabilitate, de realism pentru care mi-aş da imediat votul. Dar avem un electorat pentru acest tip de sinceritate?

Îa apărarea domnului Pleşu, sare între alţii şi Vladimir Tismăneanu pe hotnews.ro: 

Un raspuns obrazniciei lui Mihai Gadea: Andrei Plesu si dreptul la demnitate (Actualizat – Vocile societatii civile)

In anul in care aniversam infiintarea Colegiului “Noua Europa”, cand ar trebui sa-i spunem cu totii lui Andrei Plesu ce ii datoram, Mihai Gadea, trambitas al intreprinderii voiculesciene numita “Antena 3″, si-a permis un atac ignobil impotriva fondatorului acestei “oaze in desert”, cum spunea Marius Stan reluind o metafora a Hannei Arendt. Sa-l numesti pe Andrei Plesu “sluga” este o abominatiune, o miselie, o ticalosie. Prima intrebare, fireasca si necesara este: Cine este Mihai Gadea? Cine ii ingaduie lui si altor ciuvici sa scuipe pe valorile acestei tari? Daca nu vom apara dreptul la demnitate, vom fi cu totii victimele atacurilor hienelor, pramatiilor si canaliilor.

Nu stiu daca dl Plesu va raspunde infamelor sudalme. Nu cred ca merita. In ce ma priveste, pentru cititorii acestei platforme, prefer sa reiau un eseu al acestui intelectual critic de anvergura si vocatie europeana, spirit nobil si generos, aparut in in “Dilema Veche” din 3 septembrie 2009. Intr-adevar memorabil, articolul este o invitatie la depasirea poncifelor gaunoase si la asumarea chestiunii demnitatii in termeni de autenticitate naturala, decenta sobra si responsabilitate catusi de putin solemn-oraculara. Un om cu demnitate nu poate gasi satisfactie in jignirea semenilor sau. In “La Condition Humaine”, Malraux definea demnitatea drept contrariul umilintei. Demnitatea si resentimentul sunt incompatibile. Daca esti o fiinta demna, nu vrei sa suporti degradarea, umilirea, ofensa lasa, si, nu mai putin important, nu vei umili pe nimeni.

“Într-un anumit sens, despre demnitate ar fi preferabil să vorbim latineşte. E, în însăşi sonoritatea cuvîntului, o provocare clasicizantă, o trimitere la portretul roman, la o specie a virtuţii, în acelaşi timp impozantă şi inactuală. Demnitatea e condiţia statuară a omului. În asta constă nobleţea, dar şi riscul ei. Nobleţea se manifestă mai ales pe fondul unor circumstanţe precare: sărăcie demnă, bătrîneţe demnă, suferinţă demnă. Riscul e încremenirea în solemnitate, cultul ridicol al propriei efigii. În acest context, s-ar spune că demnitatea adevărată e o combinaţie reuşită între curaj şi umor: ecvanimitate faţă de împrejurările neprielnice şi distanţă faţă de sine. Astfel definită, demnitatea ne apare ca o virtute stoică. Dar ce carieră mai poate face stoicismul astăzi, în plină postmodernitate? Este demnitatea „politically correct“? Mă tem că nu, căci corectitudinea politică nu pare să iubească statuile, cu iradierea lor „elitistă“, cu prestanţa lor muzeală. Eu însă nu-mi pot reţine o (suspectă) simpatie pentru ceea ce nu este întru totul corect politic. Un pic de desuetudine, o fărîmă de elitism scăpătat, o mică inadecvare nu pot decît să atenueze excesele geometrice ale virtuţilor, perfecţiunea lor mecanică. În doză homeopatică, abaterea de la regulă face parte, în definitiv, din farmecul inconfundabil al firescului şi al umanităţii.

Spuneam că demnitatea se manifestă, de regulă, pe un fundal de precaritate, de criză. S-ar zice că e un corelativ al nefericirii. Eşti demn în faţa morţii, în închisoare şi, în genere, sub lovitura sorţii. Din acest punct de vedere, spaţiul est-european a fost, între 1945 şi 1989, o ambianţă privilegiată pentru exersarea demnităţii. Fiecare episod de viaţă era un test. O asemenea situaţie este, evident, profund anormală: omul nu trebuie pus la încercare în acest fel. O ţară, un sistem politic, o ideologie care impun individului condiţia unui eroism de fiecare clipă păcătuiesc printr-o cinică aroganţă. A te îngriji de demnitatea omului e a face în aşa fel încît el să nu fie obligat să-şi probeze, în permanenţă, demnitatea. Aceasta este deosebirea între statul totalitar şi statul de drept: statul totalitar constrînge la o insomnie a demnităţii, „instigă“ la un exerciţiu istovitor şi – în cele din urmă – nedemn al demnităţii. Statul de drept are mai curînd grijă ca un cetăţean să nu trebuiască să facă neîncetat recurs la demnitate, pentru a supravieţui sau pentru a-şi salva sufletul. Statul de drept protejează demnitatea omului, statul totalitar o biciuieşte, o isterizează, o împinge spre propria ei limită. Trebuie spus, pe de altă parte, că există anumite riscuri şi de partea cea bună… Dacă statul totalitar condamnă libertatea la ecorşeu, statul de drept încurajează la somnolenţă. În condiţii de confort deplin şi de solidă protecţie socială şi juridică, nu mai e foarte clar ce înseamnă demnitatea individuală. Ea diminuează ca anvergură, luînd aspectul simplei decenţe. În alte cazuri, apare nevoia unei potenţări artificiale a conceptului: convingerea mea este că unele excese ale „corectitudinii politice“ sînt rezultatul unui efort de a inventa o problematică a demnităţii, acolo unde ea şi-a pierdut reperele tradiţionale.

În orice împrejurare, se poate găsi, totuşi, o accepţiune mereu validă, mereu necesară, a demnităţii. E cea care sugerează o formă superioară de funcţionalitate, o adecvare riguroasă la un scop dat. Cînd cineva se achită impecabil de o anumită însărcinare, cînd cineva corespunde tuturor condiţiilor necesare pentru a îndeplini o anumită misiune, spunem despre el că este sau a fost la înălţimea ei, că este sau a fost demn de ea.

Cultul lucrului bine făcut, scrupulul reuşitei fără compromis – fac parte din „calificările“ demnităţii. Înţeleasă astfel, demnitatea este aptitudinea supremă de a sluji (unui scop, unei idei, unei instituţii). La antipodul ei se află servilismul, slujirea nedemnă, care nu vrea reuşita faptei, ci flatarea stăpînului, respectiv a „comanditarului“. Capacitatea de a sluji cu distincţie şi dăruire interioară, ştiinţa „înaltă“ de a fi util – iată o înzestrare rară, de elită, cea mai caracteristică manifestare socială a demnităţii. Acesta e singurul sens acceptabil al „demnităţilor“ publice, fie ele ministeriate, preşedinţii, primării sau mandate parlamentare: asumarea unei slujiri dezinteresate, a unui travaliu sacrificial, în beneficiul celorlalţi. Dar nu e neapărată nevoie de un rang înalt, pentru a ilustra demnitatea slujirii. O delicioasă replică din ‘Bărbierul din Sevilla’ lui Beaumarchais (Act I, Scena 2) rezumă perfect ceea ce vreau să spun: „Ştiind cîte virtuţi sînt necesare pentru a sluji, vă întreb, Excelenţă, cîţi stăpîni cunoaşteţi, care să fie demni de a fi valeţi?“. E o remarcabilă definiţie a demnităţii în act: a sluji ca un stăpîn, a te ridica la înălţimea umilităţii eficiente: Iisus spălînd picioarele ucenicilor…

Autor:  Vladimir Tismaneanu 

Citeste integral acest articol şi pe Contributors.ro

P.S. Atâta timp cât CNA îi va mai permite trustului media Intact să scuipe zoaiele secretate de grandioasa ordinărie a unor jigodii ca Mihai Gâdea, Adrian Ursu, Mircea Badea, Radu Tudor, Răzvan Dumitresc, Dana Grecu şi a altor astfel de ordinari, în timp ce emisiuni pamflet ca cea a lui Radu Bancium „Lumea lui Banciu”, Consiliul Naţional al Audiovizualului nu va fi decât o adunătură de indivizi lipsiţi de demnitatea de a se putea numi oameni … Ruşine CNA

Acum i se sparge în cap USL-ului toată propaganda contra RMGC şi contra gazelor de şist

Se spune că minciuna are picioare scurte .. oricât de scurte ar fi, tot îl ajunge pe mincinos din urmă.

Iată că, încet, una după alta, minciunile folosite de USL pentru a ajunge la putere, vin  parșive și-i dau la mătreață.

Între cele mai puternice minciuni folosite de USL au fost cele cu blocarea proiectului RMGC, a exploatării gazelor de şist…

Când au venit Ponta şi gaşca la putere, iată că nu mai ţinea… Acum Guvernul are nevoie de bani şi e dispus să spună că atât extragerea aurului ct şi aia cu gazele de şist sunt nişte ocazii formidabile…

Cum era păcat ca cei care sunt cu …  contra … în ambele cazuri să să migreze spre opoziţie, dacă tot vin alegeri europene unde PSD merge separat de PNL, iată că cele două partide îşi fac opoziţie unul altuia…

Sunt adversari de moarte cu ecepţia momentrlor când se  pupă dureros de apăsat la henoroizi …

Dacă se trece un pic de firul roşu, iată că vin Crin și Ponta .. împreună cu Felix Varanu … când iasă, cei tineri au urechile roșii și buzele vinete … doar varanul pare a umbla crăcănat .. iar sunt prieteni indestructibili…

Asta până fine iar vorba de gazele de şist sau de aurul din Apuseni…

Am găsit un articol unde Sorina Matei vorbeşte de falimentul propagandei USL…

Să mă ierte bruneta jurnalistă, dar nu putem vorbi de propagandă reală .. e vorba de cea mau odioasă manipulare clădită nu pe propagandă ci pe minciună…

Care e diferenţa? În primul caz se pleacă de la ceva logic, se face o propagandă logică, se ajunge ungeva, la ceva logic… În cazul nostru.. plecăm de la nimic, clădim minciună peste minciună, obţinem o uriaşă abureală, din care nu înţelege nimeni nimic .. Venim apoi şi spunem ce ar trebui să se vadă. Puiblicul ţintă, ameţit, ne va da dreptate .. va fi convins că aşa e cum zicem chiar dacă el nu pricepe… Când aburii sunt risipiţi, iată că, îngrozit publicul obvservă că a luat ţeapă… nuuu, asta nu a fost propagandă ci minciună şi abureală …

Protestele anti-Chevron. Falimentul iresponsabilei propagande USL.

Ceea ce era de așteptat, s-a întâmplat. În mod periculos, protestele pornite acum o lună și jumătate împotriva proiectului Roșia Montană și cărora nu li s-a dat niciun răspuns, au atins o temă sensibilă și foarte importantă pentru viitorul României: independența energetică. Explorarea și exploatarea gazelor de șist de către compania americană Chevron s-a lovit de același val de proteste, cu accente violente, iar scânteia a reprezentat-o o mână de oameni din Pungești.

Acolo, ca și în București și în toată țara, de cel puțin doi ani, s-a propagat aceeași idee. Gazele de șist reprezintă sfârșitul lumii, fracturarea hidraulică nenorocește oamenii, nu ne vindem țara, străinii vor să ne fure resursele, noi murim și o apărăm și, bineînțeles, Băsescu e de vină.

Dacă vă amintiți, nu mai departe de acum un an și un pic, toată propaganda USL, la cote ce atingeau paroxismul, lupta împotriva exploatării gazelor de șist. Toată conducerea USL se bătea cu pumnii în piept pentru asta în toate studiourile de televiziune care o susțineau, seară de seară erau difuzate în neștire documentare halucinante despre procedura fracturării hidraulice, materiale tehnice și destul de greu de înțeles pentru publicul larg, pe care, în lipsa acestei propagande, cred că nu le-ar fi difuzat nimeni niciodată. Dar nu acesta era scopul. Ținta adevărată era inocularea în rândul electoratului a ideii că exploatarea gazelor de șist este un lucru rău iar pentru asta există un unic vinovat- cel care o susține- adică președintele în funcție, un susținător al parteneriatului cu Statele Unite ale Americii.
Ba, mai mult, USL organiza asiduu proteste de partid în Bârlad și în Vama Veche împotriva exploatării, toate erau difuzate și puternic exploatate emoțional, Claudiu Crăciun era vedeta ridicată în slăvi de PSD – invitat de onoare în Parlamentul European și, împreună cu Briana Caragea, care se brusca cu jandarmii prin tot Bucureștiul, prezentându-se mereu ca victimă- amândoi, voci ale „societății civile” făceau tururile televiziunilor adepte ale propagandei USL.
Totul a culminat în aprilie anul trecut când, Victor Ponta și USL au ajuns la putere prin susținerea unei moțiuni de cenzură în care unul dintre capetele de acuzare la adresa Guvernului ce a fost dărâmat a fost tocmai acesta: politica pro-gaze de șist.

„De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de șist, în condițiile în care nu au existat nici studii și nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condițiile tehnice de explorare- exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice? (…) Existau și alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri cu autoritățile române”, se spunea în textul moțiunii de cenzură din 27 aprilie 2012. Pe 5 ianuarie 2013, deja ajuns la putere, înscăunat în funcția de premier de luni bune, Victor Ponta, declara: „Problema gazelor de șist trebuie tratată serios pozitiv„. Secvențialitatea schimbării de 180 de grade a USL, poate fi citită aici. ( NOTA BLUE – Cine doreşte poate accesa lincul la care face referire Sorina Matei, sau în continuarea acestui articol poate vedea articolul  Cum s-a schimbat pozitia USL fata de gazele de sist. De la motiune de cenzura pina la idee care trebuie tratata „serios pozitiv” publicat de Cristian Pantazi  în HotNews.ro )

În deșănțata, disperata, iresponsabila propagandă anti-exploatare a gazelor de șist, USL nu s-a gândit nicio clipă că, în fapt, comite și susține o acțiune anti-națională extrem de periculoasă pe termen lung. Oricine susținea la acea vreme contrariul, era pus la zid și acuzat că, de fapt, susține politica președintelui Băsescu, nu o strategie sănătoasă pentru acest stat.

Numai că, acum, la mijloc de Octombrie 2013, USL a ajuns în paralizanta situație de a fi pus la zid chiar de propriile idei, de cei mai aprigi susținători, de propriile vedete cu care defila până mai ieri prin toate studiourile de televiziune, de propriul electorat.
La Bârlad ca și probabil în multe zone din țară, oamenii, supărați atunci din cauza tăierilor de salarii și veniturilor în scădere, au crezut atât de tare ce li s-a prezentat cu toată vehemența, încât au votat cu toată patima. Și acum, ca și atunci, oamenii sunt aceiași. Toți cred foarte probabil în aceleași lucruri, au aceleași convingeri inoculate. Nici acum, ca nici atunci, nimeni din USL nu le transmite sincerul – ne scuzați, am greșit fundamental.
Nu oamenii sunt de vină, ei până la urmă au adus USL la putere. Adevărații vinovați sunt cei care i-au forțat să gândească așa.

De altfel, să ne amintim că nu este pentru prima oară când USL pică în capcana propriilor dezinformări, uri, dușmănii nemărginite și propriilor populisme. De trei ani încoace, într-un alt plan, chiar președintele Băsescu a fost prezentat electoratului, de aceeași propagandă, drept singurul șeful de stat de pe planetă pe care nu-l bagă nimeni în seamă, cu care nimeni nu vorbește, izolat atât în plan european cât și trans-atlantic. Numai că, anul trecut, în plin proces de suspendare și, ulterior, încercare de demitere din funcție, liderii USL s-au trezit la fel paralizați, față-n față cu o avalanșă de vehemente reacții externe care doar pe ei i-au luat prin surprindere. Și atunci, ca și acum, s-au lovit de propriile minciuni în care, în mod paradoxal și inexplicabil, până și ei au crezut.

Zilele acestea, în toamna lui 2013, e de-a dreptul dureros să vezi cum, într-un stat NATO și UE, un protest pe care Guvernul se dovedește incapabil să-l gestioneze se îndreaptă împotriva celui mai important parteneriat strategic al României, țintind o problemă reală, importantă, de care chiar depinde viitorul țării. Niciodată, în ultimii 24 de ani, niște proteste n-au ajuns în fața reședinței ambasadorului american de la București.

Dosarul enegetic al României se arată aproape imposibil de gestionat de actuala putere ca și protestele de stradă. Dezbaterile cinstite pe teme sensibile dar esențiale și ele lipsesc. Politicienii USL fug de răspundere, lipsa de reacție, de explicații oneste, de comunicare, minciuna, corupția la toate nivelurile, aroganța, ascunderea problemei sub preș și acoperirea ei cu alte teme iluzorii- reprezintă în continuare singura strategie de apărare a guvernanților în fața tuturor acestor capcane pe care, până la urmă, singuri le-au întins. Iar strategia asta nu mai ține în fața publicului, așa cum vedem.

Teme precum capitalismul, corporatismul, marile investiții, partenerii strategici, încrederea în instituții fundamentale riscă să fie capturate și demonetizate de furia și neîncrederea crescândă a oamenilor când, de fapt, defecțiunea majoră se găsește în ograda și mintea politicienilor din USL. Naționalismul și populismul agresiv al USL își arată acum adevăratul chip și se sparge fix în capul incitatorilor. Nu par să conștientizeze hăul în care se afundă, dar nici să le pese foarte tare de toate aceste probleme. Pentru că atât timp cât nu există o Opoziție conturată și puternică în România, nimeni nu poate capitaliza nimic din toate acestea electoral.

În față cu niște alegeri importante în care ținta este doar Palatul Cotroceni, cu un USL în moarte clinică, cu ochii mereu pe sondaje, PSD și PNL nu-și asumă responsabilitățile guvernamentale. Nimeni nu știe cât va tolera o companie ca Chevron o asemenea situație, probabil nu foarte mult. Dar nici asta nu pare să mai conteze.

Când, față-n față cu o problemă uriașă din punct de vedere strategic, cu demersuri constante de influențare a Justiției bine știute în plan extern și în ajunul unei vizite importante în SUA, compari un președinte american ca Barack Obama cu un trimis în judecată acuzat de procurori de niște infracțiuni în timpul unor alegeri democratice, asta cum se mai numește? Propagandă mincinoasă și iresponsabilă. Faliment.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

În continuare articolul lui de Cristian Pantazi publicat în  HotNews.ro la care face Sorina Matei referinţă în articolul său.

Cum s-a schimbat pozitia USL fata de gazele de sist.

De la motiune de cenzura pina la idee care trebuie tratata „serios pozitiv”

Una dintre mizele energetice majore ale Romaniei este exploatarea eventualelor rezerve comerciale de gaze de sist. Pozitia PDL/Traian Basescu a fost ferma de la inceputul dezbaterii publice, guvernele Boc si Ungureanu aprobind in 2012 acorduri de concesiune pentru compania americana Chevron. USL a criticat insa inceperea prospectiunilor si a folosit subiectul chiar la motiunea de cenzura in urma careia guvernul Ungureanu a fost demis. Mai mult, guvernul Ponta 1 a instituit un moratoriu care a stopat orice activitate in domeniul gazelor de sist in primele zile de mandat. La opt luni distanta, premierul Ponta si-a schimbat radical pozitia: „ideea gazelor de sist trebuie tratata serios pozitiv”.

Primele pozitionari publice ale unor membri USL fata de exploatarea gazelor de sist au aparut la inceputul anului 2012 si au fost legate de concesiunea Chevron de linga Birlad (Acordul petrolier care vizeaza explorarea, dezvoltarea si exploatarea pentru perimetrul Barlad a fost aprobat prin HG 2283/2004 de catre Guvernul Nastase, fiind incheiat intre Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si compania Regal Petroleum. In 2010, Chevron a preluat licenta de la Regal Petroleum pentru suma de 25 de milioane de dolari). Printre adversarii declarati ai proiectului s-a numarat deputatul PSD Adrian Solomon, care a cerut public stoparea lucrarilor de prospectiuni. Motivul? Posibilitatea ca fracturarea hidraulica (controversata metoda folosita pentru extragerea gazelor de sist) sa duca la poluarea pinzei freatice din zona.

Protestele unor membri USL au luat amploare odata cu concesionarea catre Chevron a trei noi perimetre, in zona Dobrogea (Hotarire de Guvern, 28 martie). Victor Ponta, Adrian Nastase, Crin Antonescu, Marian Vanghelie siDaniel Constantin au acuzat Guvernul MRU de lipsa de transparenta si de luarea deciziei fara studii de impact asupra mediului.

In paralel cu declaratiile liderilor USL, trustul de presa Intact a dus o campanie impotriva exploatarii gazelor de sist si companiei Chevron.

In aceeasi perioada, un grup de 11 parlamentari PSD a depus in Senat un proiect de lege pentru interzicerea explorarilor si exploatarilor gazelor de sist prin fracturare hidraulica. Printre initiatori s-a numarat Adrian Solomon, deputatul PSD care participase la mitingurile din februarie si martie din Birlad impotriva gazelor de sist. 

• Pozitionarea USL contra gazelor de sist a culminat cu introducerea subiectului in textul motiunii de cenzura depuse impotriva Guvernului MRU. „De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de sist, in conditiile in care nu existau studii si nici cadrul legislativ specific care sa  reglementeze conditiile tehnice de explorare-exploatare care sa evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice?” – iata un fragment din motiunea de cenzura care, la 27 aprilie 2012, a trecut de Parlament si a provocat demiterea guvernului Ungureanu.

3 mai: Odata numit in functie, guvernul Ponta 1 a prezentat public unprogram de guvernare in care aparea la obiective „Instituirea imediata a unui moratoriu privind exploatarea gazelor de sist pana la finalizarea studiilor ce se afla in derulare la nivel european privind impactul asupra mediului prin procedeul de fractionare hidraulica”.

17 mai: Reactia ambasadorului SUA, Mark Gitenstein, a venit la doua saptamini. „Recomandarea mea ar fi sa se afle macar daca exista gaze de sist in Romania… Este un subiect pe care il voi discuta cu ministrul Economiei, in portofoliul caruia intra capitolul energie… Doresc sa aflu motivatia moratoriului si cum intentioneaza sa procedeze mai departe”, a spus ambasadorul la TVR Info.

21 mai: Ministrul Economiei de la acea data, Daniel Chitoiu, a discutat cu ambasadorul SUA despre gazele de sist si l-a informat ca „Moratoriul pe gazele de sist va fi ridicat dupa ce studiile de specialitate confirma siguranta in exploatarea acestora” (comunicat de presa al Ministerului Economiei)

29 mai: Premierul Ponta l-a demis pe Alexandru Patruti, presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM), adica agentia guvernamentala care negociaza si semneaza contractele de concesiune pentru explorarea si exploatarea gazelor de sist. In locul lui Patruti a fost numit Gheorghe Dutu, fost deputat PSD de Brasov. 

21 iunie: Senatul a respins propunerea de lege pentru interzicerea explorarilor si exploatarilor gazelor de sist prin fracturare hidraulica. Propunerea initiata de 11 parlamentari PSD a intrunit 53 de voturi impotriva, 11 voturi pentru si 9 abtineri, Senatul fiind controlat la acel moment de USL.

22 iunie: Victor Ponta a declarat ca Romania va reanaliza in luna decembrie pozitia cu privire la explorarea si exploatarea gazelor de sist. „Nu dorim sa fim nici singurii care accepta si nici singurii care se opun” utilizarii gazelor de sist, a spus premierul Ponta, citat de AFP.

5 iulie: Premierul Ponta a anuntat ca il va avea drept consilier pe probleme strategice si de securitate pe generalul in retragere Wesley Clark. Clark este membru in Consiliul director al companiei BNK Petroleum, o companie petroliera unde Soros a cumparat 20% din actiuni prin intermediul fondului sau de investitii Quantum Partners LP. Potrivit site-ului oficial, compania in conducerea carei se afla Wesley Clark are operatiuni in domeniul gazelor de sist in Polonia (sursa).

• Chestiunea gazelor de sist a iesit din atentia publica pe durata crizei politice din vara, mai cu seama ca Chevron a anuntat ca in 2012 nu va realiza nici o operatiune de foraj in cele patru perimetre concesionate (unul in Birlad si trei in Dobrogea). Problema a revenit in prim-plan in toamna.

15 septembrie: Ministrul Mediului, Rovana Plumb, anunta ca Romania asteapta decizia Uniunii Europene in ceea ce priveste exploatarea gazelor de sist, pina atunci raminind in vigoare moratoriul.

8 noiembrie: Premierul Victor Ponta s-a intalnit joi la Guvern cu reprezentantii American Romanian Business Council (AMRO), organism care reuneste principalele companii americane prezente in Romania. Chevron detine presedintia Consiliului. „Guvernul vrea sa continue si sa extinda parteneriatul economic cu mediul de afaceri american, indeosebi in domeniul energiei si in cel al agriculturii”, a spus Ponta, potrivit unui comunicat de presa al Executivului.

19 noiembrie: Gerhard Roiss, CEO al OMV (actionar majoritar Petrom), spune intr-un interviu pentru Wall Street Journal ca Europa trebuie sa accepte exploatarea gazelor de sist. Altfel, companiile care au costuri energetice mari isi vor muta combinatele si unitatile de productie se vor muta spre SUA, unde fracturarea hidraulica a scazut semnificativ pretul gazelor. Refuzul de a exploata gazele de sist inseamna un risc pentru competitivitatea industriei europene, mai spune seful OMV.

21 noiembrie: Parlamentul European a dat avizul pe 21 noiembrie asupra a doua rapoarte privind gazele de sist. Un raport al comisiei de industrie si energie confirma ca statele membre au dreptul de a decide daca sa exploateze sau nu potentialul resurselor neconventionale. Un raport al comisiei de mediu cere o analiza riguroasa a reglementarilor europene si o atentie sporita in acordarea avizelor de explorare. PE a respins amendamentul introdus de Grupul Verzilor care solicitau impunerea unui moratoriu impotriva fractionarii hidraulice, evitand astfel interzicerea la nivel european a acestei tehnologii. „Rezolutiile nu modifica cadrul legislativ la nivel comunitar, insa nici nu abordeaza o atitudine clara. Statele membre continua sa aiba libertatea de a alege daca sa isi exploateze sau nu resursele neconventionale”, dupa cum scrie expertul Valentina Ivan.

9 decembrie: Trei referendumuri au avut loc in localitatile dobrogene Magalia, Costinesti si Limanu in legatura cu gazele de sist. Referendumurile au fost invalidate din cauza participarii sub pragul de 50%. Cetatenii trebuia sa se pronunte prin ‘Da’ sau ‘Nu’ la intrebarea „Sunteti de acord cu exploatarea gazelor de sist prin fractionare/fracturare hidraulica pe teritoriul comunei?”

18 decembrie: Victor Ponta incepe sa-si nuanteze pozitia fata de exploatarea gazelor de sist. Intr-un interviu la Realitatea TV, premierul spune ca negocierile cu Chevron privind explorarea gazelor raman o zona de interes si citeaza o rezolutie a Parlamentului European (vezi mai sus cele doua rezolutii), precum si decizia Marii Britanii de a da unda verde exploatarii gazelor de sist prin fracturarea hidraulica. Ponta a mai spus ca Gazrpom are cel mai mult de pierdut daca Romania scoate gaze de sist si a mentionat problema eficientei unor companii care utilizeaza intensiv energia, precum Oltchim.

20 decembrie: Programul de guvernare al Guvernului Ponta 2 enumerademararea actiunilor de explorare pentru identificarea zacamintelor de gaze de sist drept una dintre prioritatile din sectorul energetic (sursa).

5 ianuarie 2013: Premierul Victor Ponta anunta ca „ideea gazelor de sist trebuie tratata serios pozitiv”. Potrivit acestuia exploatarea gazelor de sist ar putea fi o solutie pentru a spori independenta energetica a Romaniei. „Stiu ca nu voi fi prea popular prin aceste afirmatii, dar sa ne gandim ca Romania plateste in continuare cel mai mare pret pentru gaz fata de Bulgaria, Ungaria, Polonia etc. Nici nu mai vorbesc de Statele Unite care au ajuns exportatori d egaze datorita exploatarii gazelor de sist. Sa ne gandim ca noi vorbim in prima faza de explorarea gazelor de sist si nu de exploatarea acestora”, a spus premierul la Antena 3. Aceasta a fost ultima iesire publica a premierului pe aceasta tema.

Care este miza pentru Romania?

Un raport al Agentiei americane de informatii pentru energie, citat de AFP, a estimat ca resursele din Romania, Bulgaria si Ungaria totalizeaza 538 de miliarde de metri cubi de gaze de sist. Recent, si Romgaz a anuntat ca a descoperit gaze neconventionale, inclusiv gaze de sist, inca din anii 1994-1995 si se afla in faza de evaluare, realizand lucrari de explorare pe 8 perimetre din Romania. Chevron a obtinut deja permisul de a prospecta si explora patru perimetre.

Miza acestor companii este de a descoperi noi resurse de gaze, in conditiile in care estimarile oficiale arata ca Romania mai dispune de gaze naturale pentru 10-15 ani.

Pe linga miza comerciala, eventuala exploatare a unor zacaminte insemnate de gaze de sist ar putea sustine independenta energetica fata de singura sursa de gaze din import, Rusia. Dependenta de un singur furnizor este in mod normal o vulnerabilitate, iar situatia devine critica atunci cind acel unic furnizor este o tara care isi foloseste principala companie publica drept instrument politic. Nu intimplator, numerosi analisti politici si economici au vazut interesele Gazprom in spatele manifestatiilor publice impotriva Chevron. Premierul Ponta a intarit aceasta perceptie, declarind la putin timp dupa alegerile parlamentare din decembrie 2012 ca Gazprom ar avea cel mai mult de pierdut daca Romania ar incepe sa exploateze zacamintele de gaze de sist.

Gazele de sist sunt „o chestiune geostrategica” pentru Europa, avand potentialul „de a schimba dinamica energetica in Europa si, implicit, dinamica politica si de securitate a continentului”, a spus intr-un interviu pentru HotNews.ro si Eugene Chausovsky, analist Stratfor.

Ce sint gazele de sist si care e situatia globala

Extractia hidrocarburilor de sist (gaze si petrol) prin fracturare hidraulica (fracking) este o tehnologie relativ noua, dezvoltata mai cu seama in SUA. Fracturarea hidraulica consta in injectarea la presiuni inalte in roci a unor cantitati de apa, aditivi chimici si nisip. Exista preocupari majore legate de cele doua riscuri ale procedeului: posibila infestare a pinzei freatice (in cazul in care coloana de foraj nu este bine cimentata), posibila aparitie a unui deficit de apa (cantitatile de apa utilizate in timpul procesului tehnologic sint uriase) si posibila provocare a unor seisme (mai ales daca forajul se face in apropierea unor falii).

SUA au cunoscut in ultimii zece ani o explozie a exploatarilor de gaze de sist, fenomenul avind mai multe cauze:

• avansul tehnologic major al industriei de profil
• structura de proprietate a resurselor naturale (proprietarul unui teren este si proprietarul resurselor din subsol, spre diferenta de majoritatea statelor din Europa, unde statul este proprietarul de drept al resurselor minerale)
• cererea pietei

Datorita acestui avans in exploatarea gazelor de sist, pretul gazelor a scazut semnificativ, iar un raport al Agentiei Internationale pentru Energie arata ca SUA – acum importator net de hidrocarburi – ar putea deveni exportator net in 2030.

In Europa, Comisia Europeana a decis ca legislatia comunitara existenta este suficienta pentru a permite statelor membre sa gestioneze singura problema extractiei gazelor de sist. Marea Britanie si Polonia (tara care depinde in proportie de peste 80% de importurile de gaze din Rusia) sint tarile cu cele mai multe concesiuni. La polul opus se afla Bulgaria si Franta, care au instituit moratorii asupra explorarii si, implicit, exploatarii gazelor de sist.

Pentru Corina Ungureanu drumul din sala de gimnastică spre Parlamentul European trece prin revistele pentru adulţi, prin PSD şi prin Primăria Ploieştiului

Pentru a putea candida ca independentă  la alegerile pentru Parlamentul European, Corina Ungureanu a demisionat din PSD.

Corina Ungureanu este o fostă mare gimnastă  care în prezent este consilier al primarului municipiului Ploieşti pe probleme de sport. 

Drumul frumoasei foste gimnaste a trecut şi prin revistele pentru adulţi … probabil pentru expunerea calităţilor politice vederii electoratului …

Daciana Ilie scrie în mediafax.ro

Fosta gimnastă Corina Ungureanu va candida ca independent la alegerile europarlamentare

Fosta gimnastă Corina Ungureanu şi-a anunţat, marţi, candidatura ca independent la alegerile pentru Parlamentul European care vor avea loc anul viitor, ea demisionând din PSD, partid în care era înscrisă, pentru a putea candida ca independent.

Fosta campioană mondială la gimnastică Corina Ungureanu, care în prezent este consilier al primarului municipiului Ploieşti pe probleme de sport, şi-a anunţat, marţi, decizia de a candida ca independent pentru un mandat de europarlamentar la alegerile pentru Parlamentul European care vor avea loc în 2014.

Corina Ungureanu şi-a făcut publică decizia printr-un comunicat de presă care are drept antet numele său, însoţit de sloganul „Gândiţi liber!”.

Pentru a putea candida, Corina Ungureanu a decis să demisioneze din PSD, partid al cărei membru a devenit în urmă cu peste un an, după ce a renunţat la apartenenţa sa la UNPR.

„După ce am studiat cu atenţie actele normative care reglementează organizarea şi desfăşurarea alegerilor europarlamentare şi după ce am analizat obiectiv starea de fapt existentă în clipa de faţă pe scena politică românească, am decis să candidez în nume propriu, ca independentă. Pentru a mă conforma dispoziţiilor legale în materie, care prevăd în mod expres că la alegerile europarlamentare nu se admit candidaturi independente ale membrilor partidelor politice, mi-am înaintat demisia din Partidul Social Democrat„, precizează Corina Ungureanu în comunicatul de presă.

Ea spune că nu doreşte să insiste asupra motivelor care au determinat-o să candideze ca independent pentru un mandat de europarlamentar şi că va prezenta „pe larg” aceste motive „în perioada următoare”.

„Mizez pe sprijinul tuturor cetăţenilor români care gândesc liber şi care cred în rolul esenţial pe care îl joacă, într-un sistem democratic funcţional, societatea civilă„, mai afirmă Corina Ungureanu.

Contactată telefonic de corespondentul MEDIAFAX, Corina Ungureanu a spus că „nu s-a pus problema” unei candidaturi a sa din partea PSD la Parlamentul European.

La alegerile locale de anul trecut, Corina Ungureanu s-a implicat în campania electorală a candidatului USL pentru Primăria Ploieşti, Iulian Bădescu. După ce Bădescu a fost ales primar, ea a devenit consiliera acestuia.

Marţi, Ungureanu a spus că, deşi a demisionat din PSD, este în continuare consilier al primarului Ploieştiului, pe probleme de sport.

Corina Ungureanu este dublă campioană cu echipa de gimnastică a României în anii 1997 şi 1999, campioană europeană cu echipa în 1998 şi campioană europeană la sol în 1998. Ungureanu nu profesează ca antrenor, ea explicând că proiectele la care lucrează în calitatea sa de consilier al primarului din Ploieşti nu-i lasă suficient timp pentru a antrena.

Autor:  Daciana Ilie 

Sursa: mediafax.ro 

P.S. O destul de consistentă galerie foto cu frumoasa pretendentă la marea politică europeană poate fi văzută aici: Mioritza News … are ce arăta …