Arhiva

Posts Tagged ‘abureală’

SEBANDRONICUL dă cu rahat în ventilator pentru a ascunde eliberarea penalilor. Episodul I: ”Noaptea ca Hoții”. Episodul II: ”Ziua ca hoții”

23 mai 2017 2 comentarii

Filmul în două episoade: ELIBERAREA PENALILOR

Episodul I: ”Noaptea ca Hoții”. Episodul II: ”Ziua ca hoții”

Schița ambelor scenarii: SEBANDRONICUL  dă cu rahat în ventilator, pseudojurnaliștii sar cu polonicele și încep să halească la greu, aburii chelfănelii lor din fălci fac o ceață la adăpostul căreia penalii eliberați …

SEBANDRONICUL

La începutul primului mileniu Imperiul Roman era atât de puternic încât părea indestructibil, nu exista o forță exterioară destul de puternică încât să îl distrugă. A fost pulverizat însă de o boală internă. Corupția.

Se spunea și despre pierderea Peninsulei Crimeea de către Ucraina atât de ușor pentru că o corupție care a depășit orice limită a slăbit statul Ucrainean încât a fost incapabilă să reacționeze când s-au creat condițiile raptului teritorial făcut de ruși asupra vecinilor lor.

România nu pare departe de deces la cât este de infectată de corupție, acest cancer care distruge state.

S-a ajuns într-o situație în care grotescul cel mai pur pare normal. Vedem cum tot felul de indivizi care au mari probleme cu legea sunt chemați la televiziuni să se exprime asupra stării democrației, a justiției. Și ar mai fi cum ar fi dar s-a ajuns la o adevărată cârdășie între penali și pseudojurnaliștii cu pretenții de creatori de opinie.

La începutul anului au fost mari manifestații împotriva adoptării OUG 13 care ar fi eliberat de pa închisoare politicienii pușcăriași … Nu contează, se mai încearcă … Orice ar fi, marii corupți mioritici trebuie eliberați.  Culmea grotescului a fost atins de un politician care spunea că cei din pușcării trebuie nu doar eliberați cu repuși în funcțiile pe care le-ai avut pentru a-și putea acoperi prejudiciile. Oamenii au investit acei bani, au creat familiilor lor un anumit standard de viață și ar fi păcat să sufere familiile lor pentru vina respectivilor.

Da, deci standardele create prin megajafuri trebuie păstrat, iar omului să i se ofere posibilitatea de a fura iar ca să poată plăti prejudiciul creat.

Dacă prezența în presă pe un fel de postură de consultanți care explică ei ce nu merge în țara asta, ce legi ar trebui să facem, cum ar trebui să le facem, cât de inuman e să ții (citez nu mai știu ce penal) ”oameni educați, cu multă experiență în politică și economie” ca pe ultimii tâlhari la închisoare când ei au un potențial imens … O fi… faptul că au abuzat de funcțiile pe care le-au avut pentru a fura era cât se poate de uman…

În contextul acestui grotesc ultraprezent, aproape că pare normal ca, la ”dezvăluirile” FĂRĂ PROBE făcute în niște declarații filmate de unul din cei mai mari tâlhari ai României contemporane, Sebastian Ghiță,  să reacționeze organele statului deși respectivul era fugit din țară ca orice tâlhar pentru care legea este doar un text de care nu trebuie să ții seamă iar justiția nu e decât un organ represiv.

Ce se întâmpla în spatele spectaculosului acestor ”dezvăluiri”? Guvermul PSD în care penalul președinte al partidului și al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea e reprezentat de Premierul Grindeanu încerca, noaptea ca hoții, să treacă una din primele ordonanțe guvernamentale de urgență … sinistra OUG 13 care ar fi eliberat majoritatea megapenalilor din pușcării…

Marile manifestații populare din toată țara, cristalizate sub logo-ul REZIST, au să se renunțe la această ordonanță, asta neîmsemnând că ar renunța la eliberarea politicianilor penali. 

Ce să vezi, un jurnalist nu demult apreciat, ajuns și el în conflict cu legea, asta nefăcându-l să renunțe la funcția de Director General al Evenimentului Zilei, se trezește și el să dea pe goarnă grave dezvăluiri… Ba cu Arhiva SIPA, ba cu o întâlnire aproape conspirativă unor granguri la alegerile din 2009 .. ba cu niște noi articole despre cioba răcită și împuțoită cu ofițeri sub acoperire. E vorba de Dan Andronic… 

Acesta, dă-i și dă-i cu rahat în ventilator, că îi și vedeam pe șefii procuraturii, ai SRI stând și conspirând cum să fure alegerile. Parlamentul atâta aștepta și, profitând de o prevedere constituțională relativ obscură, fac o comisie de anchetă devenind organ de anchetă în log de organ legislativ. Parcetul ia problema în mână, deschide o anchetă lăsând Parlamentul în off-said. Dacă s-au furat alegerile e grav, nu? Ei Parlamentul, ca tractorul prin arătură, schimbă obiectivul acele comisii, nu există doi politicieni care să explice la fel obiectivele noi, treaba e că tot chiamă oamenii la anchetă încercând chiar să facă din prezență o obligativitate. Ei, la comisia asta, Dan Andronic spune cu seninătate că el nu a spus niciodată că în acea noapte cineva ar fi furat alegrile, deci la comisia înființată în urma declarațiilor lui care sugerau asta, el neagă că ar fi făcut-o … Cine știe? Poate dorea să spună că cei adunați acasă la Oprea erau acolo să facă nebunii, beții, sex în grup… dracu știe …

Dar cum Andronic nu a avut nici un pic de intenție să să dea pe goarnă ceva despre astea până a auzit clinchet de cătușe, parcă îți vine să te întrebi aproape filozoficește… Qui prodest? (Andronic este implicat până în gât în dosarul cu  retrocedari ilegale, dar despre asta, pe larg, la finalul articolului – n.a.).

Ei bine, aceste ”dezvăluiri” pe care le aruncă regulat în ventilatorul de la Evenimentul Zilei al cărui director general este și pe care în folosește de parcă l-ar fi moștenit de la tac-su au împuțit cam întreaga presă obedientă politicului, adică toată cea cu pretenții de presă de actualități, să sară cu polinicele spre rahatul care vine din ventilatorul EVZ  … și toți ”jurnaliștii” halesc, și halesc, și halesc de te temi că dau dracului în hepatită. Subiect de subiect …

Dacă ne uităm un pic mai atent la ce se întâmplă în spatele acestei borboroseli infecte vedem episodul al doilea al filmului ”Noaptea ca hoții”…. și anume ”Ziua ca hoții”. Da, ce nu s-a reușit în iarnă la Guvern  se face acum, ”democratic”, la Parlament. Se adoptă tacit Legea Grațierii.

Îmi pare chiar o lipsă gravă de imaginație la crearea celor două episoade. 

Schema scenariului pare a fi cam așa. Pentru simplificare folosim un nume rezultat din împerecherea celor două personaje, Sebastian Ghiță și Dan Andronic: SEBANDROBICUL. 

Deci, SEBANDRONICUL  dă cu rahat în ventilator, pseudojurnaliștii sar cu polonicele și încep să halească la greu, aburii chelfănelii lor din fălci fac o ceață la adăpostul căreia penalii eliberați … mișto și simplu, nu?

Povestea eliberării penalilor… capitolul: Adoptarea Tacită a Legii Grațierii 

Legea graţierii, adoptată tacit de Senat. Dragnea: ”Asta e. Mai dezgropăm morţii?”

Legea graţierii – care a stârnit valuri de indignare în spaţiul public – a fost adoptată tacit de Senat.

Controversata lege a graţierii a fost adoptată tacit marţi de Senat, în contextul în care Comisia Juridică nu a transmis la timp raportul în acest caz.

Întrebat de ce nu s-a dat un vot pe proiectul legii graţierii în Senat, liderul PSD Liviu Dragnea a replicat: „Pentru că cei de la comisie n-au venit cu raportul, pentru că, până să se finalizeze termenul de aprobare tacită, n-au căzut de comun acord asupra unei forme finale. Asta e.”

Totodată, întrebat dacă PSD şi ALDE nu au majoritate în acea comisie, şeful PSD a răspuns: „Mai dezgropăm morţii? A ajuns în Cameră legea.”

Legea graţierii va ajunge acum pe masa Camerei Deputaţilor, unde se va lua o decizie finală pe marginea acestui subiect extrem de sensibil pentru societatea românească.

„Chiar şi în forma iniţială, fără amendamentele revoltătoare propuse de PSD şi de Traian Băsescu, legea rămâne un vehicul pentru singurul obiectiv al PSD: graţierea corupţilor. Cerem iniţiatorului, guvernul României, să o retragă din circuitul parlamentar. Graţierea colectivă nu rezolvă problemele din închisori.

Toate studiile arată că mai bine de 50% dintre deţinuţii eliberaţi se întorc în penitenciare într-o perioadă de un an dacă nu au beneficiat de programe de reabilitare şi reinserţie socială. Situaţia din închisori este de fapt doar un pretext pentru PSD care ştie foarte bine aceste lucruri, dar se preface că nu le ştie”, declarase, cu o zi în urmă, preşedintele USR Nicuşor Dan.

Sursa articolului: epochtimes-romania.com

Autor: Andrei Pricopie
Data publicării: 23.05.2017

În loc de Post Scriptum, despre  problemele cu legea a lui Dan Andronic:

Profil: Cine e Dan Andronic, unul dintre inculpatii in dosarul fraudei de 135 de milioane de euro cu retrocedari ilegale

„Andronic Dan Catalin, consultant politic, jurnalist”. Asa este prezentat actualul director si proprietar oficial al ziarului Evenimentul Zilei in comunicatul de joi al DNA, referitor la retinerea lui Dan Andronic, pentru 24 de ore, in noul dosar cu retrocedari ilegale. La fel incepe prezentarea lui si pe pagina de Wikipedia care ii este dedicata: „jurnalist si consultant politic”. Doi termeni care, potrivit regulilor nescrise ale presei, nu au ce cauta unul langa altul, dar care, in cazul lui, descriu corect o cariera ce a parcurs mare parte din presa post-decembrista, dar si mai toate gruparile politice mari ale ultimilor 15 ani.

  • Potrivit DNA, Dan Andronic se numara printre cei cinci inculpati pentru care s-a dispus retinerea pentru 24 de ore in cazul afacerii cu retrocedari ilegale in care este suspectata o frauda de 135 milioane de euro – al doilea dosar DNA deschis in tot atatea luni, in care el este implicat, dupa cazul Elena Udrea-Hidroelectrica. Pe numele lui a fost dispusa, in noul dosar, actiunea penala si retinerea „pentru comiterea infractiunilor de: constituirea unui grup infractional organizat, in forma aderarii; complicitate la trafic de influenta”. Potrivit DNA, Dan Andronic ar fi aderat la grupul organizational in 2007.
  • Printre ceilalti inculpati se numara cel putin doi cu care jurnalistul-consultant politic s-a intersectat, in diverse momente, pe parcursul carierei sale de consultanta politica.

Potrivit prezentarii sale din ziarul pe care il conduce, Evenimentul Zilei, Dan Andronic (n. 1970), actualmente director general al publicatiei, a intrat in presa in 1992, ca redactor la acelasi cotidian, unde lucra si tatal sau, caricaturistul Adrian Andronic. A ajuns redactor-sef adjunct la EvZ, dupa care a luat calea altor activitati media: 1997 – realizator de emisiuni si director de programe la Tele 7abc; 1998 – director de programe si realizator, apoi director la Stirile Prima TV; 2001 – director la Curentul.

Din 2003, cand a devenit director general la nou-infiintata Realitatea TV, a inceput si implicarea sa in politica. Potrivit aceleiasi surse (profilul din EvZ), „din 2004 s-a ocupat in principal de consultanta politica. Din 2011 s-a intors la EvZ, ca director general”. De atunci, s-a prezentat mai mult ca jurnalist, inclusiv la televiziune: jurnalistul-consultant politic scria editoriale la ziar si realiza interviuri cu oameni politici la B1 TV. Tine – sau a tinut cel putin pana in vara acestui an – si un blog, danandronic.ro, avand ca motto: „100% politic, 1% manipulare”.
Profilul din Evz.ro nu descrie cariera lui in consultanta politica. El a inceput sa lucreze efectiv in acest domeniu in 2001, alaturi de Bogdan Teodorescu, un an mai tarziu incepand sa opereze prin compania Multimedia Political Communication.
Dan Andronic a fost directorul Realitatea TV in 2003-2004, perioada in care Silviu Prigoana, fondatorul postului, a cedat pachetul majoritar de actiuni societatii Bluelink Comunicazioni din Elvetia, cu actionariat ascuns. In prealabil, Prigoana cedase un pachet important unui tanar necunoscut, prezentat la acea vreme de Evenimentul Zilei (ziar condus atunci de Cornel Nistorescu) drept un reprezentant al gruparii Bittner-Petrache. In aceeasi perioada, in care guvernul Nastase controla efectiv mai toata presa, Realitatea TV nu s-a remarcat in niciun fel prin vreo critica la adresa puterii. In 2006, Bluelink si, implicit, proprietatea asupra acestui post au fost revendicate de Sorin Ovidiu Vantu.

  • In 2004, s-a ocupat de campania electorala si de imaginea lui Adrian Nastase. Printre oamenii de incredere ai acestuia se numara si Remus Truica, in prezent om de afaceri, inculpat acum, alaturi de Dan Andronic, in dosarul retrocedarilor ilegale cu prejudiciu estimat la 136 de milioane de euro.

Dupa 2004, Dan Andronic isi continua activitatile de consultanta politica prin firmele Oane Communication si First One Communication, in aceasta din urma asociindu-se cu agentii din Israel si SUA, reprezentate printre altii de Tal Silberstein, care avea sa ofere, mai tarziu, consultanta si pentru PDL si care, spunea, intr-un interviu pentru Jurnalul National din 2008, ca fusese adus in Romania de Traian Basescu si ca acesta ii fusese primul client de aici, in 2002.
In 2007, Dan Andronic se ocupa de imaginea lui Calin Popescu Tariceanu (pe atunci la PNL), caruia, potrivit interviului din Jurnalul citat mai sus, Tal Silberstein i-a „dezlipit porecla de Moliceanu”. In 2012, Ziuanews.ro si Cotidianul legau numele lui Tal Silberstein de incercarea lui Traian Basescu de a „pune mana pe patrimoniul Casei Regale”. Aceeasi sursa nota atunci: „Inainte de a fi recunocut de instantele romanesti ca apartinand Casei Regale din Romania, printul Paul de Romania si-a vandut drepturile litigioase catre firma Reciplia SRL, reprezentata, in contractul cu acesta, de Remus Truica. Reciplia SRL a fost infiintata in 14 decembrie 2005, avand ca unic actionar un offshore, Reciplia LTD, iar la 11 luni de la infiintare, Reciplia SRL a cumparat toate drepturile litigioase ale printului Paul. Compania Reciplia SRL este administrata de nimeni altul decat Marius Andrei Marcovici”.

  • Marius Andrei Marcovici, alt inculpat din actualul dosar DNA, a fost consilier al lui Calin Popescu Tariceanu, marele client de imagine al lui Dan Andronic, din a doua jumatate a deceniului trecut.

In 2010, Dan Andronic incepea sa ofere consultanta politica pentru PDL. Partid unde Elena Udrea era „pe val”, ministrul de atunci al Dezvoltarii Regionale fiind acum acuzata de DNA ca, in acel an, ar fi cerut mita 5 milioane de euro pentru continuarea unui contract Hidroelectrica si ar fi primit in 2012 3,8 milioane, plus o creanta detinuta de o firma a acestuia. In acest dosar apare din nou implicat Dan Andronic – proprietarul in acte al societatii care editeaza Evenimentul Zilei, Evenimentul Zilei si Capital. Dan Andronic preluase Evenimentul Zilei in 2011, proprietatea fiind oficializata, insa, abia in 2012, anul in care s-ar fi materializat, potrivit DNA, „plata” catre Elena Udrea in acest ultim dosar pe numele ei. Detalii despre acest caz – aici

 Sursa: hotnews.ro

Autor: Costin Ionescu

Data publicării: 10. 12. 2015

Carmen Daniela Dan (diva de la Justiție) și Tudorel Toader (tractoristul de la Justiție) or fi doi din protectorii lui Sebastian Ghiță ?

Aveam cumva senzația că, evident simplificat, atunci când cineva e dat în urmărire internațională lucrurile decurg destul de simplu mai ales când e vorba de două țări vecine având la bază reciprocitatea. 

Ăia îl prind, anunță țara de origine, se trimit actele ba baza cărora a fost dat în urmărire respectivul, un judecător validează asta, individul e împachetat, predat unei echipe trimisă pentru a-l aduce și gata.

Ei, nu e chiar așa. Există tot felul de fandoseli … Interesant e că, în cazul lui Sebastian Ghiță par a se întâmpla lucruri nu tocmai în regulă.

Ministrul de interne, Carmen Daniela Dan spune că Poliția Română a avut informații încă de joi, 13 aprilie că Sebastian Ghiță a fost localizat în Serbia la Belgrad.

”Joi, cu o zi înainte (de prinderea lui Ghiță- n.a.), Poliția română a avut informația că Sebastian Ghiță este în Serbia și am solicitat sprijinul autorităților. Am avut o colaborare bună cu Serbia și am știut că va fi oprit. (…) Acum nu mai avem competență în acest caz”, Carmen Dan, marți,e la Antena 3.

Ghiță a fost reținut în noaptea de joi spre vineri după ce a fost  legitimat de poliția sârbă, fiind însoțit de fratelsău, care avea documente reale, Sebastian Ghiță prezentând documente false, culmea, un document fiind chiar expirat cu o poză lipită peste poza originală.

”Am solicitat informări privind veridicitatea actelor, am fost informați că documentele respective sunt false, seria documentului (prezentat de Ghiță – n.a.) aparținea unui act expirat, apoi, prin Interpol, Poliția română a transmis către sârbi că persoana legitimată cu documente care poartă însemnele slovene este Sebastian Aurelian Ghiță, urmărit internațional de România și am solicitat arestarea lui”, a spus ministrul de Interne.

În acel moment părea că românii mai au de îndeplinit o simplă formalitate, actele cerute de procedura sârbească de extrădare fiind pregătite din vreme cel puțin pentru faptul că presa era foarte atentă la tot ce ținea de Ghiță… 888

Ei, surpriză … în loc ca actele să fie gata de trimis acolo unde urma să fie prins, Ministerul Justiției încă mai așteaptă de la instanţe încheierea verificării legalităţii extrădării din Serbia a fostului deputat Sebastian Ghiţă pentru a putea începe procedurile de aducere în ţară, a anunţat, marţi, ministrul Tudorel Toader citat de news.ro. Aceste proceduri trebuie respectate pentru ca extrădarea să nu fie „lovită de nulitate şi să profite de ea cine are interesul să profite„, a mai precizat el.

Adică deși termenul până la care pot fi trimise actele, justiția mioritică stă și se scarpină balcanic în Trebuci suferind ca Karenina de perfecționism.

„Potrivit legii, instanţele din România emitente ale mandatelor de arestare trebuie să verifice în procedură de urgenţă îndeplinirea condiţiilor legale pentru a solicita extrădarea. Încheierea judecătorului de la prima instanţă este atacată cu contestaţie. Ceea ce înseamnă că nu rămâne definitiv la primă instanţă, ci la cea care verifică acea posibilă contestaţie formulată de către procuror”, a spus Tudorel Toader cel cu față de tractorist nerutierit și cu o indolență greu de imaginat. Procedurile sunt sfinte … uneori … De celeritate nici vorbă să fi auzit dumnealui.

”Ministerul Justiţiei are deja pregătită acea procedură, aşteptăm încheierile de la instanţa de judecată şi imediat dăm drumul la procedură. Până atunci, prevederile legale ne obligă să aşteptăm. Gândiţi-vă ce ar însemna dacă noi nu am respecta procedura. Ar fi lovită de nulitate şi ar profita de ea cine are interesul să profite”, a subliniat Toader, fără a se întreba ce se întâmplă dacă cei de la instanțe o lungesc cu scărpinatul și se trezesc abia după expirarea termenului de trimitere a actelor.

Întrebat dacă va începe negocieri cu ministrul Justiţiei din Serbia pentru ca Sebastian Ghiţă să fie judecat acolo pentru deţinere de acte false, Tudorel Toader a spus că nu are competenţa să negocieze „peste lege” şi să facă sugestii omologului din Serbia.

Autorităţile sârbe au anunţat luni Poliţia Română că Sebastian Ghiţă a fost arestat în Republica Sârbă, în 14 aprilie, pe o perioadă de 18 zile, în vederea extrădării. Mesajul a fost transmis pe canalul de cooperare poliţienească Interpol abia în 17 aprilie, din cauza unor probleme tehnice apărute în sistemul Interpol Belgrad, potrivit Poliţiei Române.

După primirea mesajului de la autorităţile sârbe, Poliţia Română a informat Ministerul Justiţiei, instituţia abilitată să înceapă procedura de extrădare.

Pe numele lui Sebastian Ghiţă există două mandate de arestare în lipsă, el având cinci dosare penale în România.

Te și întrebi pe baza căror acte fost dat în urmărire Ghiță …

P.S. Oare de ce am senzația că doi din cei care freacă mai abitir menta astfel încât timpul să treacă și ducerea lui Ghiță în țară să devină mai grea, dacă nu imposibilă ar fi chiar cei doi demnitari pomeniți mai sus?

Să fie diva de la Interne și tractorisul de la Justiție doi din protectorii lui Ghiță? Poate vom afla vreodată … Poate nu și … la banii pe care îi are Sebastan Ghiță aflăm că acesta a dispărut lăsând sârbii în ceață (vorba vine) și, peste ani, poate vom afla că după ce a fugit din arestul de la Belgrad și-a făcut vre-un rost undeva, într-o țară de care ai noștrii nu doar că nu au acorduri de extrădare ci nici măcar nu se știe pe unde vine. 

Om vedea ce-o mai fi … oricum, treaba pute rău de tot …

 

NEURONII MEDIATICI PUŞI PE BIGUDIURI ŞI OFIŢERUL ACOPERIT

13 octombrie 2014 Lasă un comentariu

În loc de motto: Povestea cu ofiţerul acoperit nu e altceva decât un dispozitiv de pus pe bigudiuri mintea celor care sunt chemaţi să voteze nişte candidaţi incapabili să ofere un proiect de ţară pentru România.

* * * * * 

Despre Traian Băsescu se spune că are o bună ştiinţă a comunicării. 

Poate că se poate numi şi aşa. Cert este că are un talent pe care pare a şi-l fi cultivat cu mare atenţie de a pune presa cu mintea pe bigudiuri.

Aruncă un  subiect care îi face pe jurnaliştii cu mintea încreţită de dorinţa de a face frumos în faţa celor care le plătesc salariile să sară la ciolan crezând că au pus mâna pe Sfântul Graal al bombelor de presă, dovedindu-se că, oricât ar întoarce povestea pe toate părţile, nu ajung la nici o concluzie.

Dace te detaşezi şi priveşti retrospectiv povestea cu ofiţerul acoperit realizezi că pe la televiziuni s-a mâncat foarte mult timp cu discuţii care nu au dus nicăieri, fie care avansând fel de fel de ipoteze care s-au dovedit ele însele a fi nişte baloane de săpun care dipăreau ca un  fum  la o analiză mai atentă.

S-au făcut conexiuni siderante menite de fapt să arunce un blam asupra tuturor contracandidaţilor celor susţinuţi de barosanii din media…

Cine sunt cei la care se referea? Aceasta era întrebarea la care jurnaliştii au tot încercat să răspundă. Evident că nu s-a ajuns decât la concluziile la care şi-ai promis jurnaliştii să ajungă.

A venit şi povestea cu Robert Turcescu.

Ceva nu s-a întrebat nimeni. Cum îşi putea asigura Turcescu o perioadă de concediu care să se suprapună peste luna de miere pe care acum o trăieşte liniştit?

Putea să facă o cerere de concediu fără plată. Avea acest drept, dar cum dracu să îţi iei concediu fără plată exact când presa fierbe cu ocazia campaniei electorale? Păi nu i se ducea dracului imaginea lui de jurnalist dedicat trup şi suflet telespectatorilor (fanilor, dacă unii preferă acest terment).

Ce au spus Turcescu şi Băsescu? Au folosit termenul de ofiţer acoperit … al cui? Ei aici şmecheria.

De fapt e o forţare logică. Teremenul corect ar fi „agent acoperit”. 

Turcescu a folosit acelaşi termen. „Ofiţer acoperit”. Păi să vedem …

Ce „dovezi” a adus Turcescu?

Două fotocopii Livretului Militar din care reiese că este OFIŢER ÎN REZERVĂ ca multe mii sau zeci de mii de români.

La numărul unităţii militare există de fapt numărul a ceea ce în viaţa civilă ar fi codificarea serviciului de personal, iar la specializare aceea de jurnalist. Adică poate oricând să fie activat şi trimis în zone de conflict ca jurnalist de front de exemplu sau la un eveniment al armatei de unde să relateze cine pupă poala cui.

A mai publicat nişte „fluturaşi” de salariu (soldă). Cui şi pentru ce i-au fost treimişi? Nu reiese…

Turcescu a mai ieşit şi cu alte şmecherii. De exemplu a spus că respectivele acte i-au fost date personal…

Niciunul din ameţiţii jurnalişti nu a contactat u  ofiţer ca să îl întrebe cum vine asta.

Păi, ia să ne gândim cum ne-au fost date tuturor Cartea de Identitate, Permisul de Conducere, Livretul Militar celor care îl avem… nu s-au dat personal trebuind să ne ducem la sediul instituţiei care le elibera unde a trebuit să semnăm de primire. Turcescu nu a spus niciodată că i-a fost aduc de un ofiţer sau măcar de un furier (curier în termeni militari).

De asemene nu a spus niciodată că ar fi ofiţer al unui serviciu secret… a spus că e ofiţer şi basta …

Care este de fapt logica întregii poveşti?

Aruncarea unei umbre asupra tuturor candidaţilor  CU EXCEPŢIA Elenei Udrea pentru simplul fapt că nimeni nu îşi poate imagina că Udrea ar putea fi ofiţerul cu pricina … De asemenea a încercat probabil canalizarea unei mari părţi a bătăliei de campanie spre o direcţie pe care o poate controla.

De fapt, ofiţer în rezervă al armatei ar putea fi chiar Traian Băsescu, la fel cum sunt toţi candidaţii deoarece sunt absolvenţi ai unei instituţii de invăţământ superior…

Cine ar putea fi (sau ar putea să fi fost, deşi din această ocupaţie ieşi doar cu picioarele înainte şi cu preotul la cap) totuşi, agenţi a ai unor servicii secrete? 

Din cei cunoscuţi ar putea fi Ponta (la el firul logic ar duce spre servicii secrete ruse) din câte umblă zvonul, ar putea fi Tăriceanu care avea relaţii de afaceri cu fostul şef al  rezidenţei spionajului unguresc în România (Rudas Erno), sau Klaus Johannis aflat în relaţii … interesante cu Germania, despre el apărând zvonuri în Sibiu imediat ce a devenit  primar când a explodat  povestea cu implicarea lui în traficul de copii dar şi anumite legături cu firme nemţeşti  extrem de puternice (de ex. BMW, Bavarian Motor Works ). Poate şi alţii …

Foşii agenţi ai unor servicii secrete ar fi consideraţi într-un anumit sens şi colaboratorii fostei Securităţi, asta neînsemnând că ar fi fost ofiţeri ai acesteia. De exemplu, Ion Iliescu, atunci când era Primsecretar la Iaşi avea în subordine Securitatea Judeţeană … deci coloaborarea a existatind iferent cât ar nega. Fişa postului o impunea.

Oare cum ar fi ca toţi jurnaliştii care comentează lucrurile astea să se intereseze cam cum e cu treburile acestea, să vadă care e diferenţa dintre un ofiţer în rezervă şi un agent acoperit de vreme ce habar n-au care e diferenţa dintre o mitralieră şi un pistol mitralieră sau dintre bombă, rachetă (bombă aeropurtată) şi  o mină, să zicem… 

Habar n-au despre ce este vorba, dar comentează şi comentează …

Băsescu niciodată nu ar putea devoala nu doar numele unui agent al unui serviciu secret românesc, dar nici faptul că ştie de exeistenţa unuia. E interzis de lege şi l-ar putea costa.

De asemenea, Robert Turcescu poate arăta că e ofiţer în rezervă, dar nu că a colaborat cu un serviciu secret ca agent acoperit. La ora asta era la bulău.

Cum a explodat şi a luat o asemenea amploare toată paranoia aceasta în jurul marelui nimic?

Simplu … se făcea un melanj logic între două expresii: „ofiţer în rezervă”, „agent secret” al unui serviciu secret, ori „ofiţer” al unui serviciu secret.

Legat de Ponta, Tăriceanu şi Iohannis, există ceva care ar cam demola povestea…

Contrainformaţiile, probabil, au făcut verificările necesare şi dacă era ceva serios, sunt ferm convins că la ora aceasta erau dispăruţi din viaţa publică. Şi nu oricum ci pur şi simplu plecau singuri…

Nu există în lume Serviciu Secret care să nu îşi controleze 100% colaboratorii. Un telefon care să spună „dacă nu dispari aminteşte-ţi de chestia cutare…” … poze, discuţii şi alte chestii compromiţătoare, chiar şi chitanţe de polată pe la diferite hoteluri pe unde nu ar fi trebuit să fie se pot confecţiona uşor.

De exemplu ce ar fi mai uşor decât să apară o chitanţă car să arate că Tăriceanu a fost cazat la cineştie ce centru de odihnă al unui serviciu secret unguresc sau de exemplu nota de plată de la un Întâi Decembrie  (când era premier) a unui sejur făcut cu nevasta la un cunoscut hotel budapestan? Şi nici măcar să nu fie pomenit ci doar să reiasă că aceasta a fost achitată de fostul lui colaborator, Rudas Erno. Pur şi simplu, orice încercare a lui Tăriceanu de a nega l-ar acuza. Hotelul are camere de supraveghere şi probabil există înregistrări. Simpla lui prezenţă acolo poate fi interpretată oricum. Nici nu mai spun de acele poze în care, întâmplător mai trece cineva prin acel hol… Tot întâmplător respectivul ar putea fi un agent de influenţă.

Asta dacă s-ar dori ca el să dispară…

E drept, aceşti indivizi ar putea avea un satut de agent dublu. Adică să fi fost „întorşi” de un serviciu secret român şi folosit pentru a controla de face serviciul străin secret pe plaiuri mioritice.

Oare de ce turma de jurnalişti care s-au implicat în această poveste nu au făcut ceea ce era logic? Să ceară un interviu unui ofiţert activ al unui serviciu secret mioritic? De exemplu SIE sau SRI… nici nu trebuia să îi devoaleze indentitatea …

Probabil pentru că astfel povestea murea din faşă şi ei, jurnaliştii. nu îşi mai puteau câştiga pâinea mult prea albă.

 E mult mai interesant să stai şi să aberezi făcând rating şi încasând cecuri grăsălane.

Toată lumea a văzut ce căsoi are Turcescu .. oare de unde a luat banii? Din activităţile lui de James Bond? Nu … din rahatul pe care l-a mâncat în carieră, din tot felul de momente de aburire a nărărăilor care îl admiră necondiţionat (în special admiratoare).

Mă întreb dacă nu ar fi mai interesat ca evoluţia candidaţilor în campanie să se refere la calităţile lor şi la ce ne propun ca să le dăm votul decât să încerce să arunce mai mult sau mai puţin voalat cu mizerii asupra adversarilor… Oare asta nu înseamnă că de fapt candidaţii sunt nişte impostori chitiţi să ajungă să aibă un CV în care, înaintea numelui să scrie Preşedinte al României?

Totul pute rău  manipulare … 

Am găsit un exemplu de articol menit să-i pună cititorului neuronul pe bigudiuri.

E vorba de o jurnalistă al cărei principal atu este faptul că e blondă natur: Sabina Fati.

Dacă tot are ocazia să dea cu manichiura în tastatură, de ce să nu încerce şi ea să „planteze” în mintea cititorilor anumite anumite suspiciuni?

Articolul se numeşte „Responsabilitatea secretului: Băsescu şi ofiţerul acoperit” şi a fost publicat de Sabina Fati la 10 Septembrie 2014.

Consider că modul în care acest articol trebuie citit pentru a ieşi de sub forţa manipulării este acela ca cititorul să se detaşeze de simpatiile şi antipatiile politice sau faţă de presa mioritică.

Responsabilitatea secretului: Băsescu și ofițerul acoperit

Sabina FatiÎn România, serviciile secrete își pot infiltra oamenii la cel mai înalt nivel al politicii? Traian Băsescu spune aproape explicit acest lucru atunci când vorbește despre pericolul ca viitorul președinte să fie nevoit să răspundă la „două butoane“, unul al funcției pe care o va deține și celălalt controlat de o structură de informații. Altfel spus, deja se întâmplă acest lucru, dacă într-adevăr unul dintre candidați este înregimentat într-o structură secretă, de unde ar putea primi ordine prin superiorul său, pentru că toți cei angrenați în cursa electorală dețin funcții publice importante.

Ar putea fi Victor Ponta sau Călin Popescu Tăriceanu în această situație? Și, dacă da, de ce a tăcut până acum Traian Băsescu? Tăcând, președintele împarte responsabilitatea cu cel aflat în culpă. Nu e la fel de periculos sau de nedemocratic să lași un ofițer de informații să fie prim-ministru și să spună „da, să trăiți“ atunci când îl sună superiorul, despre care nu știm nimic? Democrația înseamnă transparență, de aceea cei care vor să fie aleși într-o funcție publică trebuie să se așeze pe masa de disecție, pentru ca alegătorii să știe exact cine sunt și ce vulnerabilități au.

Sau ofițerul acoperit ar putea fi Klaus Iohannis, cel care a reușit să convingă Luxemburgul să se asocieze cu Sibiul în cursa pentru Capitala culturală a Europei? Dar dacă Iohannis ar fi lucrat pentru un serviciu secret, oare Traian Băsescu nu ar fi trebuit să spună public acest lucru atunci când primarul neamț a fost propus pentru fotoliul de premier din partea coaliției care milita pentru restaurația regulilor guvernării Năstase? Ar putea fi Monica Macovei ofițerul acoperit pe care urmează să-l demaște președintele? Greu de crezut că intră în tiparele celor pe care-i recrutează serviciile: prea inflexibilă, prea încăpățânată, prea independentă.

Elena Udrea nu încape probabil pe această listă a suspecților, fiindcă e puțin probabil să credem că președintele vrea să-și îngenuncheze favorita, deși în ultima vreme pare puțin mai reținut și mai circumspect în ceea ce o privește.

Peste tot în lume serviciile secrete își infiltrează oamenii în structuri politice, economice, mediatice, dar au grijă ca aceștia să rămână în planuri secundare, în așa fel încât să fie utili fără să pericliteze serviciul din care fac parte. Dar ce se întâmplă cu cei care au lucrat pentru asemenea structuri ca ofițeri acoperiți până la un moment dat și apoi au trecut în rezervă? Pot ei să-și treacă în curriculum vitae această experiență? Sau contractul cu structura din care au făcut parte le interzice orice publicitate în acest sens? Și dacă le interzice, oare nu înseamnă că ei pot fi activați la nevoie? Poate rata, spre exemplu, un serviciu secret ocazia de a-și folosi pionul, dacă acesta ajunge în fruntea unei bănci importante? Sau la vârful unui partid de guvernământ? Sau la conducerea unui minister? Greu de crezut, dar, în acest caz, ce fel de democrație avem în România? Una bazată pe o putere ascunsă?

Traian Băsescu amintește că, potrivit legii, serviciile nu-și pot deconspira rețelele și ofițerii, de aceea își asumă el acest rol. Ceea ce înseamnă că serviciile l-au informat de la început pe șeful statului despre apartenența ofițerului acoperit la structura respectivă. A fost între timp șantajat cel care răspunde la „două butoane“? De către cine? Cine l-a racolat? În ce circumstanțe? Cine a fost sau este superiorul lui? Și cum justifică Traian Băsescu faptul că a ascuns acest lucru? 

Autor: Sabina Fati

Data publicării: 10 septembrie 2014

Sursa: romanialibera.ro

A.C.L . – Cea mai învârtoşată ţeapa trasă de PNL (ca parte a USL), României …

21 august 2014 Un comentariu

Fiţi fericiţi USL-işti … de la o vreme că înmulţiţi ca iepurii …

NOUA USL

Am aflat așa… Klaus Iohannis este candidatul ACL pentru că așa reiese din două sondaje, unul efectuat de PDL unul efectuat de PNL… Frumos… Datorită unor astfel de sondaje Mircea Geoană a învățat să pună la loc dopurile de la sticlele de șampanie…

Ciudăţenii:

  1. Nici unul din siteurile PNL şi PDL nu vorbesc de această alianţă.
  2. Pentru oricine cu minime cunoştiinţe de politologie, introducerea în numele unei formaţiuni politice a termenului „creştin” induce caracterul conservator al respectivei formaţiuni. Caracter antagonic cu noţiunea de liberalism.
  3. Referitor la desemnarea candidatului unic al formaţiunii (subliniez, „al formaţiunii” nu „al dreptei” deoarece dreapta politică nu înseamnă liberalism, liberalismul fiind o orientare de centru sau centru stânga, simetricul politic al conservatorismului) avem o mare problemă: Secretomania.

Sondajele care au o pretenţie de onestitate publică o mulţime de date tehnice. Firma care a efectuat sondajul, întrebările puse exact cum au fost formulate, perioada în care s-a efectuat sondajul, categoriile sociale din care fac parte cei interviervaţi, numărul celor intervievaţi, rezultatele cu cifre absulute şi în procente nerotunjite (cifrele afişate sunt cu virgulă şi nu rotunjite la întreg), numărul de intervievatori, etc.

Neprezentarea publică a acestor chestiuni invalidează din punct de vedere sociologic un sondaj.

Oricât am căutat nu am găsit nici măcar numele organizaţiilor care au efectuat sondajele…

Aceste nereguli, poate, nu ar fi grave dacă nu ar exista suspiciuni (destul de bine fundamentate) asupra modului în care a fost creată această alianţă, viitor partid.

PNL a insistat asupra păstrării numelui … aberaţii legate de nişte tradiţii de care la alierea cu Partidul Conservator cu care a format aşazisul alianţa care a intrat în constituirea USL a PNL nu s-a ţinut cont. Că încă este valabil este actul de creare a USL. Acest act nu a fost desfiinţat deci USL există având ca parte PNL. Păstrând acest act nu doar că USL există, dar PDL devine dpv legal, prin absorbţie în PNL, parte a USL.

USL a fost desfiinţat cel mult la nivel declarativ, legal mariajul nu e desfăcut până la pronunţarea în instanţă a divorţului …

Să ne amintim ţintele mai mult sau mai puţin oficiale a USL.

Una din ele, demiterea lui Traian Băsescu, o alta, DESFIINŢAREA PDL.  A doua e pe cale să se întâmple.

O altă ţintă a USL era alegerea unui membru al USL în funcţia de Preşedinte al României, cu precizarea că dacă Preşedintele va fi dat de PSD Premierul va fi dat de PNL şi invers. ATENŢIE! Nu se vorbea de nume …

De multe ori Victor Ponta şi-a exprimat dorinţa da a-şi păstra funcţia de premier, în timp ce funcţia prezuidenţială ar urma să fie asigurată de PNL… Wow… oare de ce îmi sună a blat în turul doi?

Revenind la candidatura lui Klaus Iohannis cred că nu poate fi trecută cu vederea părerea pe care Cosmin Guşă o exprima (atenţie !!!) la  8 August 2014, înainte de afişarea rezultatelor acelor sondaje pe  siteul realitatea.net (părere pe care am exprimat-o şi au de mai multe ori), citez de pe site: „Din informaţiile pe care le am, şi nu le am doar eu, le au şi altii, este că lacomia liderilor liberali în a-şi asigura candidatul la prezidenţiale îi face să emită în urmatoarele zile un sondaj departe de realitate, realizat cu un institut care nu mai are experienţa de a face asa ceva, si nu o spun in calitate de amator sau consultant politic, ci de sociolog. Am vazut ce s-a intamplat in competitia interna, cand Antonescu a fost practic anulat printr-un sondaj umilitor pentru cei care l-au comandat şi realizat. Iar acum se pregateste din nou un asemenea sondaj care sa il arate pe Iohannis un invingator detasat al momentului”.

Ce ciudat .. oare din acest motiv nu există nici pe siteurile oficiale ale partidelor şi nici în alte părţi de pe Internet pe siteuri cu acces liber (unde pot fi găsite de motoarele de căutare) a datelor tehnice a sondajelor în discuţie?

De ce atâta secretomanie?

 Oare secretomania aceasta să întărească zvonurile apărute cu ocazia alegerilor interne din PDL care spuneau că în cazul în care ar fi ales Vasile Blaga şi echipa lui la conducerea PDL, acest partid ar urma să fie inclus în USL prin intermediul PNL? Preţul ar fi fost ca unele persoane din conducerea PDL să primească locuri în Guvernul Ponta … aceste persoane fiind  exact cei care au făcut parte din echipa PDL care a negociat cu PNL (preşedintele formaţiunii, Vasile Blaga, secretarul general, Gheorghe Flutur, prim-vicepreşedintele Cătălin Predoiu şi vicepreşedinţii Mircea Hava, Gheorghe Falcă şi George Scripcaru).

Să fie o coincidenţă doar?

Jocul siglelor

Interesant este de văzut încă un aspect. Cel al siglelor…

Înainte de crearea Alianţei Creştin Liberale (noţiune care, după cum am arătat mai sus, este una cam aiurea) aproape neobservat, PDL a hlalit Forţa civică, aceasta alegându-se din această fuziune cu alocarea uni loc de vicepreşedinte lui Mihai Răzvan Ungureanu.

Fuziunea s-a petrecut după formula: PDL+FC=PDL, marenatica elementară arâtându-ne că FC=0 în mintea celor care au negociat această fuziune.

Pe acelaşi model, avem şi PNL+PDL=PNL .. la fel, ceea ce ne arată un total dispreţ faţă de PDL şi sentimntele lor.

E drept, în acest caz, avem o etapă intermediară, ACL …

Pentru frumusețea jocului, iată cam cum se transpun în imagini aceste … îmbârligări.

În primul caz, cel al halirii Forţei Civice de către PDL plecăm, de la două sigle … acestea:

PDL-FC

 

… rămâne una, cea din stânga, cdin cea din dreapta nemairămânind nici un element grafic … nimic. Oare cum or vedea simpatizanţii Forţei Civice această chestie? E drept, Forţa Civică nu era cineştie ce mare filozofie…

PDL însă, fiind un partid care a dat de două ori preşedintele ţării, un  partid de altă anvergură, sigla sa are cam aceeaşi soartă.

La crearea Alianţei Creştin Liberale  plecăm de la două sigle …

PNL + PDL

… în prima fază rămâne …

Sigla ACL… pentru ca, în final să avem…

Sigla noului PNL

Da… nici nu se făcuse ACL că deja liberalii aveau sigla gata. O siglă care nu mai aminteşte deloc de PDL.

Chestiunea, dacă mergem mai departe, devine şi mai ciudată.

În arcul guvernamental avem PSD cu anexele sale  UNPR şi PC, UDMR, PPDD-ul lui Dan Diaconescu şi PLR-ul lui Tăriceanu. Singurul motiv pentru care PC şi PPDD nu au creat o alianţă cu PSD este acela că doar astfel pot înscrie un candidat separat, de fapt ceea ce la atletism se numeşte „iepure”, adică un concurent fără şansă reală de a câştiga dar bun să ducă trena şi să facă oarece agitaţie. Dă mai ia din atenţia de pe concurentul principal.

Cum USL nu s-a desfiinţat dpv legal, PNL face încă parte din alianţă, moutatea fiind că acum va reveni cu PDL-ul în stomac.

Cum ar putea arăta noua siglă a viitorului USL? Cam aşa:

NOUA USL

Sau te pomeneşti că aroganţa liberală îi va împinge pe PNL să pună condiţii la revenire şi să impună o astfel de siglă cu sigla noului PNL inclusă:

NOUA USL .

Să mă ierte Dumnezeu, dar ceea ce se întâmplă e ceva de un ridicol absolut grotesc… Toate acestea se întâmplă în timp ce politicienii nu mai fac nici cel mai mic efort de a prezenta măcar un program care să îi îndreptăţească să ceară voturile…

În schimb se fac analize care te bagă rău în ceaţă legate de cât de penal e unul sau altul …

Poate asta îşi doresc românii … să se uite printre ghiorăiturile maţelor la spectacolul interminabil cu gratii şi cătuşe, cu file care mai de care mai şocant trucate …

Mai târziu când, indiferent de studii vor ajunge în vest şi vor face munci prea degradante şi prea prost plătite  pentru a fi făcute de localnici … dar vor veni în ţară, cu jegul sub unghii la volanul câte unui Merţan cumpărat de la cimitirele de maşini şi vor epata: „Ia uite mă ce jmeker mis io…” stârnind invidia celor rămaşi acasă pentru a lucra pe nişte salarii care, cu un pic de bunăvoinţă ar putea fi asemănate cu bacşişil lăsat de politicieni la frizer când se duc să se tundă ori la spălătoria auto când se duc să îşi spele limuzinele care costă cât tot parcul auto dintr-o comună medie…

În fine… să se ducă oare românii la vot? Io zic că da … ba mai mult, să îi voteze pe cei mai penali. Măcar aşa vor avea pe cine înjura şi da vina pentru că trăiesc rău… În fond, de un muc şi o bere vor avea parte din când în când. Gratis … la următoarele alegeri…ba poate vor primi şi câtze o găleată frumos colorată şi bună când le va veni să vomite de foame … da … să se ducă …

Să îl voteze pe Iohannis? Evident … şi ce dacă va fi declarat  incompatibil?

1 Mai, ziua când muncitorii petrec, iar PSD protestează

1 mai 2010 8 comentarii

E 1 Mai.

Era o vreme când de 1 Mai România intra în logica sărbătorilor festivist comuniste.

Ca multe alte lucruri, ziua de 1 Mai era confiscată de comunişti în  vederea legitimării lor.

În toată lumea la 1 Mai se sărbătoreşte munca şi nu muncitorii cum cred unii.

Totul a început în SUA.

În anul 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat 1 mai  Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago , ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă  în 1890. În perioada regimului comunist, de 1 mai autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde, coloanele de muncitori în ţinute festive fiind nevoite să scandeze lozinci şi să poarte pancarte uriaşe.

Istoric

Piaţa Haymarket, 3 mai 1886

1 mai 1891 – Tulburările de la Clichy

1 Mai în Suedia , anul 1899

Carte poştală de 1 Mai, din anul 1895)

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 mai, de sărbătoare internaţională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii). George Edmundson, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, şi după 1 mai 1886”, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite. Însă, cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au mărşăluit 90 de mii de demonstranţi, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piaţa Heymarket  din Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65 de mii. În timpul unei demonstraţii, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaţilor de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliţia a intervenit, 4 protestatari au fost împuşcaţi şi mulţi alţii au fost răniţi.

În seara aceleaşi zile, a fost organizată o nouă demonstraţie în Piaţa Heymarket. Din mulţime, o bombă a fost aruncată spre sediul poliţiei. Au fost răniţi 66 de poliţişti, dintre care 7 au decedat ulterior. Poliţia a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câţiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhişti, care aparţineau unei mişcări muncitoreşti promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecaţi. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franţa şi Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 5 dintre aceştia au fost condamnaţi la spânzurătoare şi 3 cu închisoarea pe viaţă. Şapte ani mai târziu, o nouă investigaţie i-a găsit nevinovaţi pe cei 8. Mult mai târziu, au apărut dovezi conform cărora, explozia a fost o diversiune, pusă la cale chiar de către un poliţist.

Eveniment anual

În anul 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii s-a stabilit ca ziua de 1 mai 1890 să fie data pentru susţinerea, prin manifestaţii şi greve, a zilei de muncă de 8 ore. Dar, în anul 1889, social – democraţii afiliaţi la aşa – numita Internaţională a ll – a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internaţională a muncitorilor, La 1 mai 1890, au avut loc demonstraţii în SUA, în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba, . După aceasta, 1 mai a devenit un eveniment anual. Până în 1904, Internaţionala a ll-a a chemat toţi sindicaliştii şi socialiştii să demonstreze energic, pentru „stabilirea prin lege a zilei de muncă de 8 ore, cererile de clasă ale proletariatului şi pentru pace universală”.

La scurt timp, Federaţia Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Ziua Muncii (Labor Day), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviştilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate şi al căror protest fusese înăbuşit prin trimiterea de trupe. Ziua Muncii în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate şi ca ultimul lung week-end al verii.

Instrumentare politică

1 Mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internaţională a Muncii. Există şi excepţii, de exemplu Australia, Elveţia şi Statele Unite , unde 1 Mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea ţărilor vest europene, ziua de 1 Mai este zi liberă.

În ţările comuniste, ziua de 1 Mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale. De asemenea, şi naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii. Ziua de 1 mai, fusese transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc. Un discurs rostit de Hitler  la 1 mai 1933 este edificator în acest sens: Certurile şi neînţelegerile simbolizate de lupta de clasă se transformă acum într-un simbol al unităţii şi înălţării naţiunii. Ziua de 1 mai a fost transformată de către nazişti într-o sărbătoare propagandistică. Se suţinea că ziua de 1 mai trebuie să devină o sărbătoare a întregii naţiuni şi nu poate fi transformată într-un simbol al luptei proletare şi a decadenţei. Serbările câmpeneşti, chioşcurile cu bere şi spectacolele nu lipseau, dar sindicatele fuseseră interzise. Organizaţiile muncitoreşti au fost înlocuite cu directive de la partidul unic. Peste timp, grupări radicale folosesc retorica nazistă, participând la proteste violente având ca pretext ziua de 1 Mai (de exemplu, în Germania).

În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi decât la iniţiativa unor reprezentanţi ai unor partide precum PSM şi PRM.

În 2003, pentru prima oară în istoria post – decembristă, o confederaţie sindicală Blocul Naţional Sindical  a încercat organizarea unei adunări populare, cu mici, bere şi muzică, pentru a serba acestă zi. Criticile nu au lipsit, la fel nici acuzaţiile de simpati pro-comuniste, amintirea propagandei PCR fiind încă vie în conştiinţa populaţiei.

1 Mai 2010

1 Mai 2010 are ceva diferit faţă de celelate. Stă sub semnul crizei.

În lume parcă manifestaţiile sunt ceva mai temeinice.

Relativa apropiere de Grecia, pare a le sugera multora idei ciudate. Azi am rămas puţin uimit. La Antena 3 era invitat între alţii Victor Socaciu. Dar nu ca să cânte, ci ca să vorbească despre sărbătoriea zilei de 1 Mai.

Dincolo de faptul că omul fiind cântăreţ şi este şi liberal, eu mă întrebam cam ce înţelege el prin cuvântul muncă. Despre felul cum înţelege el politica, m-am lămurit ceva mai demut şi mi-am întărit credinţa că un cântăreţi, e bine să facă ceea ce ştie: să cânte.

Ei bine, azi am văzut la el ceva, când vorbeşte liber, vorbeşte despre lume, aşa cum o înţelege el: văzută de pe scenă în sensul că acestă sărbătoare ca şi altele pentru el nu înseamnă decât o oportunitate în a mai participa la o „cântare” a mai câştiga un ban bunicel, dacă rapurtăm asta la ore muncă (tot e ziua muncii). Omul e un artist de felul lui şi gândeşte ca un artist.

Pentru că se pare că simte că viaţa unui artist ajunge într-un punct din care nu mai poate continua probabil că s-a gândit că a fi politician i s-ar potrivi ca o mănuşă. Poate aşa o fi dacă se gândeşte să devină unul din mulţii membrii ai unui partid, pierdui în anonimat. Lider nu va ajunge. Asta e clar. Un lider veritabil trebuie să aibă idei proprii şi să poată emite judecăţi şi interpretări proprii a ceea ce se petrece în lumea din jurul lui. La el nu e cazul. Ia ideile prefabricate şi le spune fără să înţeleagă despre ce e vorba în propoziţie. Moderatorul emisiunii, cum îi e specific Antenei3, a aruncat o întrebare pe fondul unore imagini din Grecia cu nişte oameni adunaţi să protesteze.

„Credeţi că şi în România se va întâmpla la fel?”. Fără să încerce să argumenteze, Socaciu a spus: „Cu siguranţă”. Bine, la prima vedere teoretic e posibil să se întâmple asta.

Practica însă, ne arată că nu.

Încă de la retragerea dein Guvernul Boc,  la respectiva televiziune, suntem pregătiţi cam cu o săptămână înainte că urmează să întâmple nişte maifestări ce vor devasta ţara, o vor bloca, vor ieşi zeci sau sute de mii de oameni în stradă. Normal că respectiva televiziune va transmite marile mişcări sociale. Şi le transmite, doar că în loc de menifestaţii de amploare, confruntări cu poliţia sau cu jandarmii vedem un pâlc de oameni adunaţi uneori grămadă ori împrăştiaţi ca la picnic. Oameni care discută între ei, unii chiar râd. Probabil spun bancuri. Halucinant mi s-a părut când câte cineva era întrebat de ce e acolo iar el răspunde: „Pentru că aşa ne-a cerut liderul de sindicat”. Dacă reporterul mai întreabă şi de motivul acestei prezenţe, ce l-a împins la gestul de a protesta, omul priveşte uimit. De unde naiba să ştie el de ce e acolo? Sau, poate ştie că dacă nu face ce îi cere liderul de sindicat ajunge să se trezească fără serviciu.

În lumea asta mare, vedem oameni nanifestând de 1 Mai, oameni care îşi exprimă nişte nemulţumiri, profitând de faptul că e zi liberă şi nu pierd o altă i când trebuie să muncească, deci să mai câştige nişte bani.

Românii nu. Ei în acestă zi se duc la picnic. De manifestat pot manifesta înalte zile, ocazie de a mai scăpa de curvoada unei zile de muncă.

Am văzut că la alţii week-end-ul liber ţine doar o zi. Duminica. La noi începe de Vineri de la prânz şi se termină Luni dimineaţa. Politicienii îl încep de joi de la prânz şi ţine până luni. Orice, dar numai muncă să nu fie.

Pentru ca totuşi să nu zică lumea că la noi nu e pic de manifestaţie, ca de obicei PSD s-a gândit că fiind urmaş direect al PCR a organizat el nişte marşuri, cu drapele şi şepcuţe roşii.

Se anunţa că în stradă vor ieşi mai mult de 50.000 de oameni.

Conform HotNews au  ieşit, dar din cauză că românii se lptă cu mititeii, cu grâtarele şi cu berea:

Alba Iulia: Aproximativ 200 de membri PSD participă la marş

Cei aproximativ două sute de membri PSD s-au adunat în faţa sediului partidului, de unde au pornit pe jos prin centrul oraşului Alba Iulia.

Protestatarii au bannere cu mesaje precum „Vrem alt guvern, 1 Mai corect”, „Vrem alt guvern, 1 Mai corect cu pensionarii”, „Vrem alt guvern, 1 Mai corect cu profesorii”.

Liderul filialei judeţene, Ioan Dârzu, a spus că acţiunea se doreşte în primul rând un protest faţă de „măsurile dezastruoase” din ultima perioadă ale Guvernului.

„În Alba, într-un judeţ fruntaş la şomaj, noi milităm astăzi (sâmbătă – n.r.) pentru crearea de locuri de muncă şi atragerea de investitori. Vrem, prin acţiunea noastră, să le reamintim celor care sunt la putere că au uitat ce au promis în campania electorală, iar greutăţile crizei le-au lăsat pe umerii celor mulţi şi simpli”, a declarat Dârzu.

Oradea: Circa 400 de persoane participă la marş

Aproximativ patru sute de persoane s-au adunat în faţa sediului PSD Bihor, pentru a participa marşul organizat de formaţiune pe străzile din Oradea.

„Este anul în care, după ce ne-am obişnuit să sărbătorim această zi prin distracţie, sărbătorim protestând faţă de activitatea Guvernului, mai exact inactivitatea Guvernului, şi faţă de activitatea acestui partid-stat de bolşevici, care uită că în decembrie ’89 au murit multe persoane pentru democraţie”, a declarat preşedintele PSD Bihor, Ioan Mang.

El a menţionat că acţiunea se desfăşoară sub sloganul „Vrem un alt guvern, 1 Mai corect”.

Bistriţa: Peste 500 de persoane, majoritatea membri PSD, au protestat în faţa Palatului Administrativ

Protestatarii, care purtau tricouri albe şi roşii inscripţionate cu mesajul „Vrem alt guvern! 1 Mai corect”, au ajuns, în jurul orei 10.00, în faţa Palatului Administrativ, venind în coloană din parcarea unui supermarket din Bistriţa, unde şi-au lăsat maşinile, autocarele şi microbuzele.

În frunte cu purtătorul de cuvânt al PSD, deputatul Emil Radu Moldovan, care este liderul PSD Bistriţa-Năsăud, protestatarii au scandat „Jos Guvernul!” şi „Hoţii, hoţii!”, „Hai să facem poc cu Guvernul Boc!”.

Coloana de protestatari, purtând zeci de pancarte albe, roşii şi portocalii inscripţionate cu mesajele: „Vrem alt guvern! 1 Mai corect”, „Boc, Funeriu, Udrea, 1 Mai linguşitor ca altul”, s-a oprit în faţa Palatului Administrativ şi a continuat să fluiere şi să scandeze aceleaşi lozinci.

Arad: Circa 300 de persoane participă la marşul PSD, scandând lozinci împotriva Guvernului

Participanţii la marş sunt membri ai PSD, ai PRM şi ai Ligii Judeţene a Pensionarilor şi poartă pancarte şi bannere cu lozinci împotriva Guvernului.

Protestatarii scandează, la portavoce, lozinci precum „Nu mai vrem deloc să trăim cu Boc” sau „Poate avem noroc şi scăpăm de Boc”. Pe pancarte mai sunt scrise mesaje precum „Stop risipei banului public”, „Nu mai scurtaţi viaţa pensionarilor” sau „Faceţi din sănătate o prioritate”.

Preşedintele PSD Arad, Marius Lazăr, a declarat că acţiunea se doreşte un protest „faţă de degradarea constantă a calităţii vieţii în România”.

Sibiu: Aproximativ 700 de persoane au participat marşul organizat de PSD

Circa şapte sute de persoane, membri şi simpatizanţi ai PSD, s-au adunat în faţa sediului organizaţiei judeţene a PSD Sibiu şi au pornit într-un marş prin Piaţa Mare a oraşului şi pe bulevardul central.

Manifestanţii aveau pancarte pe care scria „Locuri de muncă în România bine plătite”, „Punctul de pensie 45 la sută”, „Dreptate socială”, „Respect pentru pensionari şi salariaţi”, „Locuinţe sociale pentru tineri”, „Salariu minim de 300 de euro în România” şi „Condiţii de muncă mai bune”.

Acţiunea a durat aproximativ o oră.

Lupeni: Ponta şi participanţii la miting au participat la un marş prin centrul oraşului

Participanţii la mitingul de protest organizat de PSD la Lupeni au parcurs centrul oraşului într-un marş condus de liderul partidului, Victor Ponta.

După ce şi-a terminat discursul, ţinut în faţa a circa 300 de participanţi la mitingul de protest, Ponta a plecat într-un marş, împreună cu protestatarii, convoiul parcurgând centrul oraşului Lupeni.

Cei care l-au urmat îndeaproape pe liderul social-democrat au agitat steagurile roşii cu sigla PSD, dar şi pe cele tricolore, şi au scandat sloganuri precum: „Ponta, nu uita, Valea Jiului te vrea!”, „Ponta, preşedinte” sau „Băsescu, pentru noi eşti o ladă de gunoi”.

Mulţi dintre locuitorii oraşului Lupeni i-au spus că sunt foşti mineri, actualmente pensionari şi au cerut să facă ceva în privinţa pensiilor. Totodată, o mamă care ţine de mână doi copii i-a cerut lui Ponta să le dea ceva şi copiilor. Ponta i-a răspuns că o să facă tot posibilul să le dea o şcoală mai bună şi le-a spus că românii nu trebuie să aştepte pomană.

De asemenea, Ponta le-a spus jurnaliştilor care-l însoţeau să remarce faptul că mitingul pe care îl conduce beneficiază din plin de o zi frumoasă şi de prezenţa soarelui pe cer, el făcând aluzie la sintagma cu care a fost gratulat în cursul zilei de vineri la şcoala politică a PSD, respectiv aceea că „Ponta apare, soarele răsare”.

Pe stradă, Ponta s-a întâlnit şi cu doi foşti mineri, pensionaţi. Aceştia i-au făcut lui Ponta urarea Să trăiţi bine!”, dar şi să nu se lase.

Ploieşti: Aproximativ 300 de persoane la mitingul de protest pe care PSD l-a organizat, de 1 Mai

Acţiunea de protest organizată de filiala judeţeană Prahova a PSD a început în jurul orei 10.30, în Piaţa Mihai Viteazul, situată aproape de centrul municipiului Ploieşti.

Cei aproximativ 300 de protestatari au mărşăluit până în zona centrală a Ploieştiului, pe traseu adăugându-se alte câteva zeci de persoane. Demonstranţii au purtat pancarte pe care scria: „Vrem un alt guvern, 1 MAI corect”, „Boc, Funeriu, Udrea, 1 MAI linguşitor ca altul”, „Guvernul Boc, 1 MAI rău nu se poate” şi „1 MAI corupt ca altul, Boc, Anastase, Videanu”.

Participanţii la miting s-au oprit pe platoul din faţa Palatului Culturii, unde au scandat lozinci împotriva Guvernului şi au ascultat discursuri critice la adresa Cabinetului Boc, ţinute de lideri ai PSD Prahova.

Acţiunea s-a încheiat după mai puţin de o oră.

Focşani: Aproximativ 3.000 de persoane, la mitingul PSD

Marşul, la care, potrivit jandarmilor, au luat parte circa 3.000 de persoane, s-a desfăşurat pe traseul: Stadionul Tineretului-Bulevardul Cuza Vodă-strada Republicii-Piaţa Gării şi s-a finalizat cu un miting în Piaţa Gării, unde protestatarii au scandat „Jos Guvernul Boc!”.

În Piaţa Gării, timp de aproximativ o oră, mai mulţi primari PSD din Vrancea şi parlamentari le-au vorbit oamenilor, arătând că România trece prin cea mai grea situaţie din ultimii 20 de ani, situaţie cauzată de incompetenţa Guvernului Boc.

Mitingul s-a încheiat în jurul orei 12.00, fără incidente.

Bucureşti

Circa 10.000 de persoane 😀 , dupa aprecierea organizatorilor , au participat, sambata, in capitala, la un mars si un miting de protest organizate de filiala PSD Bucuresti, condusa de Marian Vanghelie. Dupa un mars desfasurat intre Arcul de Triumf si Piata Victoriei, participantii au luat parte un miting de protest in fata Guvernului, transmite Mediafax . Mitinguri ale social-democratilor au avut loc si in alte orase din tara.  

Potrivit reprezentantilor Jandarmeriei, circa 5.000-6.000 de persoane au participat la actiunile de sambata ale PSD (după părerea mea doar vreo două mii). Deputatele Aura Vasile si Rodica Nassar s-au numarat printre participanti.
Participantii s-au reunit la Arcul de Triumf, la ora 11.00, deplasandu-se apoi pe Soseaua Kiseleff catre Piata Victoriei, unde au luat parte la un miting de protest. Organizatorii au instalat in Piata Victoriei o scena unde au tinut discursuri lideri ai PSD Bucuresti, intre care Marian Vanghelie, precum si sindicalisti.
Participantii au purtat tricouri rosii, cu inscriptii de genul „Vrem un alt Guvern, 1 MAI corect”, „Guvernul Boc, 1 MAI rau nu se poate!” sau „Barceanu, Blaga, Videanu, 1 MAI corupt ca altul”. Demonstrantii au scandat lozinci impotriva Guvernului Boc si a presedintelui Traian Basescu, precum „Jos Basescu”, „Jos cu pinguinul”, „Jos cu marinarul” si „Hotii”.
Ca urmare a actiunilor PSD Bucuresti, traficul rutier a fost este restrictionat, sambata, intre orele 10.30 si 13.15 intre Soseaua Kiseleff si Piata Victoriei.
Mitinguri ale social-democratilor au avut loc si in alte orase din tara.

Legat de Vangheliomiting, eu aş avea o întrebare: Cum se împacă acest demers cu faptul că partidul depune toate eforturile pentru ca liderii săi bănuiţi de corupţie (vezi Năstase) să nu ajungă în justiţie, sau cu faptul că are în rândurile sale, un individ ca M.Geoană, a cărui cumnat are ca bugetar nişte venituri cu mult peste ceea ce ar trebui să aibă?






%d blogeri au apreciat: