RAMONA STRUGARIU: ”Drum lin, Călin. Îţi cer eu iertare, în numele ucigaşilor tăi. ”

Frumoasă, talentată și sensibilă, Ramona Strugariu publică un articol care spune ce am fi spus mulți dintre noi dacă am fi găsit cuvintele necesare.

Un scurt citat din text care cred că e suficient pentru a stârni interesul de a citi întreg articolul:

   ”Astăzi plâng iar, pentru că a murit Călin. A murit la 29 de ani, după ce timp de mai mult de doi ani l-aţi ucis, încet şi sigur, în fiecare zi. A murit având banii strânşi pentru un transplant pulmonar, în timp ce „există un protocol cu Eurotransplant, protocol care nu a fost semnat, pentru că România nu şi-a îndeplinit obligaţia“ (Sorina Pintea, ministrul Sănătăţii).

     A murit în timp ce, în 2016, conform spuselor lui Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătăţii, domnul Narcis Copcă, directorul Spitalului Sfânta Maria din Bucureşti, le scria celor de la Eurotransplant aşa: „Prin aceasta vă informăm că nu sunteţi bineveniţi pe 8 şi 9 decembrie să faceţi o vizită oficială sau neoficială la Spitalul Sfânta Maria din Bucureşti. Dacă nu veţi respecta rugămintea noastră, o să considerăm atitudinea dumneavoastră ca o lipsă de respect, că nu doriţi o colaborare bună şi onestă şi că vă amestecaţi voit în politicile de sănătate publică naţionale. Aşa că vom fi nevoiţi să acţionăm în consecinţă, să deschidem o anchetă oficială şi să informăm publicul“. Mizerabililor. Voi vorbiţi despre onestitate şi despre informare? Voi vorbiţi despre respect şi bună colaborare? ……..

………..

   Voi trebuie să mergeţi la groapa istoriei şi trebuie să răspundeţi pentru fiecare ticăloşie în parte. Nu meritaţi să muriţi sau să vi se întâmple ceva. Trebuie să pieriţi politic şi apoi să răspundeţi pentru fiecare moarte în parte.

   Iar asta putem face doar noi. Noi, fiecare dintre cei umiliţi şi îndoliaţi de nemernicia şi de nepăsarea din voi.   

    O să plătiţi. 

   Drum lin, Călin. Îţi cer eu iertare, în numele ucigaşilor tăi.” 

Citiți mai jos articolul integral al  Ramonei Strugariu publicat pe adevarul.ro la 3 iulie 2018.

Astăzi a murit Călin. Mâine pe cine mai ucideţi?

   Am ajuns acasă târziu. Am ieşit pe terasă, e linişte. E terasa dintr-o ţară în care sistemul nu ucide atât de uşor. Am ieşit pe terasă, mi-am turnat o poală de gheaţă într-un pahar cu ceai, mi-am luat carnea în dinţi şi am început să-mi amintesc despre voi.

   Tot mi-am adus aminte. Mi-am amintit cum urlam în hohote, la telefon, la unu noaptea, după incendiul de la Colectiv, urlam la un om care nu avea nicio vină şi era departe de ţară, rugându-l să facă ceva. Şi atunci, tot voi eraţi la guvernare. Şi atunci, tot oamenii s-au mobilizat, iar voi n-aţi făcut nimic. Şi atunci aveam de toate, şi atunci totul era posibil şi gestionabil cu resursele din ţară.

   S-a aşternut liniştea peste 65 de vieţi. Peste alte zeci, teama de a se privi în oglindă, furia pentru ziua de mâine, care va arăta la fel de plină de frustrări. În liniştea asta, v-aţi întors la guvernare, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.  

   Am plâns mult atunci. Dar n-am stat, am încercat să fac ceva. Am scris puţin şi am vorbit puţin despre tot ce a fost, dar o voi face, într-o bună zi. Voi meritaţi o carte. Meritaţi o carte despre cum se poate lăsa o naţiune întreagă fără suflare, în timp ce singura voastră grijă este să vă scăpaţi unul pe altul de puşcărie. 

   Astăzi plâng iar, pentru că a murit Călin. A murit la 29 de ani, după ce timp de mai mult de doi ani l-aţi ucis, încet şi sigur, în fiecare zi. A murit având banii strânşi pentru un transplant pulmonar, în timp ce „există un protocol cu Eurotransplant, protocol care nu a fost semnat, pentru că România nu şi-a îndeplinit obligaţia“ (Sorina Pintea, ministrul Sănătăţii).  

   A murit în timp ce, în 2016, conform spuselor lui Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătăţii, domnul Narcis Copcă, directorul Spitalului Sfânta Maria din Bucureşti, le scria celor de la Eurotransplant aşa: „Prin aceasta vă informăm că nu sunteţi bineveniţi pe 8 şi 9 decembrie să faceţi o vizită oficială sau neoficială la Spitalul Sfânta Maria din Bucureşti. Dacă nu veţi respecta rugămintea noastră, o să considerăm atitudinea dumneavoastră ca o lipsă de respect, că nu doriţi o colaborare bună şi onestă şi că vă amestecaţi voit în politicile de sănătate publică naţionale. Aşa că vom fi nevoiţi să acţionăm în consecinţă, să deschidem o anchetă oficială şi să informăm publicul“. Mizerabililor. Voi vorbiţi despre onestitate şi despre informare? Voi vorbiţi despre respect şi bună colaborare?

   Aş vrea, în calitate de cetăţean al României, să ştiu câte vieţi au sistemul vostru şi guvernul vostru pe conştiinţă. Informaţi publicul, aşa cum l-aţi informat de fiecare dată. 

   E frig pe terasă şi îmi amintesc cum tremurau cei de la Colectiv şi spuneau că le e frig. Frig, atât aţi putut aduce în oameni. Nu bune practici şi programe de guvernare. Moarte şi frig.  

   În dimineaţa în care am ascultat declaraţia acelui doctor, care spunea, în lacrimi, cu vocea frântă şi sufocată de neputinţă, că situaţia imunoglobulinei este critică şi că asta e, din păcate – după ziua în care un copil a încercat să se sinucidă pentru că a auzit şi a înţeles că sistemul îi aduce moarte – am plâns. Am strâns din dinţi. Am spus mai departe. Au fost oameni care au făcut ceva. Nu voi. Voi n-aţi făcut nimic. 

   În dimineaţa în care am citit despre moartea fetiţei de 6 ani a cărei poveste o văzusem cu câteva luni înainte la televizor, tot din cauza crizei imunoglobulinei, am urlat ore în şir, dar n-am mai avut cui spune şi ce face. 

    În faţa morţii eşti neputincios şi gol, aşa cum mă simt eu acum, din nou, pentru că a murit Călin. Şi pentru toţi cei care vor mai muri, de acum înainte. Pentru fiecare copil pe care l-aţi ucis cu cinism şi inconştienţă, pentru fiecare părinte care şi-a dat sufletul din el plângând de suferinţă şi de neputinţă.

    Şi eu sunt mamă. Am lucrat cu mame în situaţii critice, am avut de trecut momente grele, în care mi-au plecat copii din braţe la o operaţie de unde nu s-au mai întors niciodată. Tot sistemul vostru i-a dus către o lume mai bună, unde măcar nu mai suferă, unde măcar nu mai mor câte puţin în fiecare zi, ca fiecare dintre noi.

   Şi eu sunt mamă şi ştiu că pentru copilul meu m-aş duce la capătul pământului şi m-aş întoarce. Dar, nu, n-aş plânge de neputinţă, v-aş trece pe rând prin fiecare chin în parte, până când v-aţi dori voi să pieriţi.

   Aţi adus o ţară întreagă în genunchi. Aţi strivit-o, iar acum îi aşteptaţi bocetul de neputinţă. Neputinţa e starea aceea în care nu se mai poate face nimic. Nu speraţi, pentru că n-aţi ajuns acolo. Încă. Nu speraţi, pentru că nici nu veţi ajunge.

   Cu voi încă se poate face ceva. E o datorie, acum. Cu fiecare decident care a zdrobit o viaţă sau mai multe în bocancii nesimţirii şi ai nepăsării pentru un popor întreg. Cu fiecare nemernic care a luat decizii politice ucigaşe, în fruntea unor instituţii a căror principală menire este să protejeze interesele oamenilor, să apere şi să respecte viaţa. 

  Voi trebuie să mergeţi la groapa istoriei şi trebuie să răspundeţi pentru fiecare ticăloşie în parte. Nu meritaţi să muriţi sau să vi se întâmple ceva. Trebuie să pieriţi politic şi apoi să răspundeţi pentru fiecare moarte în parte.

  Iar asta putem face doar noi. Noi, fiecare dintre cei umiliţi şi îndoliaţi de nemernicia şi de nepăsarea din voi. 

  O să plătiţi. 

  Drum lin, Călin. Îţi cer eu iertare, în numele ucigaşilor tăi. 

Autor: Ramona Strugariu 

Sursa: adevarul.ro 

Data publicării: 3 iulie 2018

 

Quo vadis, presa română?

Pe 17 ianuarie, 2013, reportervirtual.ro publica un articol destul de interesant scris de  Tiberiu Lovin.

Presa nimanui si a tuturor, condusa de neica-nimeni

Tiberiu Lovin

Acum, cred ca e foarte limpede destinatia spre care se indreapta in tromba presa:  o hazna din care-i va fi greu sa iasa cu toate artificiile publicitare. Asa cum am spus de nenumarate ori in editorialele legate de acest subiect, cauza principala a raului este incompetenta. Apoi este urmata de reaua-vointa, in general nascuta din interese (financiare, politice sau de gasca). Printul este compromis si voi da doar un exemplu de azi. Televiziunile sunt la fel de compromise. Pe scurt, pararea mea e ca s-a terminat cu cele doua ramuri mass media. Profesional vorbind. Din pacate, nu mai pot fi salvate. Singura salvare ramane in presa online, care, in timp, va fi obligata de cititor sa-si respecte deontologia si sa ofere doar subiecte de interes pentru stapanul suprem. Nu clientul, ci tot cititorul.

Print. Am observat azi schimbarea conducerii editoriale de la Adevarul. Redactor-sef a fost numit Dan Marinescu, fostul sef editorial al cotidianului Ziarul. O alegere la fel de proasta ca aceea a lui Razvan Ionescu in funcia de director editorial al trustului. Sigur, acum este poreclit publisher general dupa moda romanul s-a nascut englez. De ce este proasta numirea celor doi? Pentru ca sunt zero barat ca jurnalisti. Si cam cu asta spun tot. Despre Razvan am mai scris, dar Marinescu era prea obscur pana azi sa-i pomenesc numele (pacat ca are acelasi nume cu al unui fotoreporter bun). Si Cristian Burci vrea sa faca presa cu niste neica-nimeni. Sa ne intelegem. Oamenii lucreaza de mult in presa, dar asta nu-i recomanda ca jurnalisti, la fel ca pe multi altii. N-au produs nimic care sa ramana in istoria presei sau macar in constiinta cititorului. Asadar, Adevarul va fi condus editorial de zero barat la patrat. Rezultatul il veti observa ca si cititori. Vorbim peste doua luni despre calitate.

Televiziunea. Senatorul Sorin Rosca Stanescu se va ocupa personal ca deontologia sa fie incalcata fara limite. El urmareste transformarea CNA intr-un fel de mecanic auto care sa se ocupe doar de licente, in mare, fara sa poata sanctiona vreodata agresiunea realizatorilor tv la adresa deontologiei, fara ca invitatii sa poata fi stopati cand spun mascari pe post. Viitorul se anunta luminos pentru inmormantari, scandaluri, poate chiar scene de sex la orice ora, batai in direct, injuraturi ca la …cum zic romii, la cort?  Capitol incheiat. Presa pentru print si TV poate ramane o poveste frumoasa doar pentru manuale. Fara happy end.

Nota. Cea mai spectaculoasa stire din mass media a fost alta, nu numirea unui necunoscut in fruntea ziarului. Trecerea lui Grigore Cartianu la rubrica de scrisori, dar care acum poarta o denumire SF: ombudsman. Sarcina fostului redactor-sef al ziarului si apoi director editorial al trustului e sa citeasca reclamatiile cititorilor, sa analizeze textele ziaristilor si sa-i avertizeze ca nu e in regula. E drept, ca e mai mult decat un cititor de scrisori de pe vremuri, care repartiza misiva celui adresat, daca avea impresia ca e important mesajul. El va fi un fel de monitor al ziarului. Sa ma exprim mai clar: Cartianu este in picaj si a ajuns marginalizat, cam ca o secretara trimisa sa mature prin redactie. Si o merita.

Deși nu se spune nicăieri că ar fi vorba de o continuare, sau de vreo legătură măcar cu acest articol, mie mi se pare că artiocolul următor, scris de  Bogdan Irimescu  și publicat tot de  reportervirtual.ro   este un fel de completare, de adugire, a articolului anterior 

Generalul Gabriel Oprea, insarcinat cu planul noii Puteri de a pune stapanire pe media?

Incep sa apara tot mai multe voci care il indica pe generalul Gabriel Oprea drept omul din umbra al actualei Puteri insarcinat cu planul de a extinde controlul asupra USL asupra mass-media.

Dupa ce Reporter Virtual a scris despre implicarea acestuia intr-un astfel de plan, numele lui Oprea a revenit, in legatura cu acelasi subiect, intr-o dezbatere laB1 TV, in cadrul emisiunii Aktualitatea B1, de vineri seara. Prezent in studio, Sabin Orcan, fostul publisher al Diviziei Ziare din Adevarul Holding, recent demisdirect de catre patronul Cristian Burci, a afirmat:

• “Baietii sunt grabiti sa inchida gura oricaror posturi de televiziune sau ziare care sunt de-a curmezisul planurilor lor marete de a conduce aceasta tara. Atacul la adresa Evenimentului zilei face parte dintr-un plan mai larg al actualei puteri in frunte cu dl Ponta, dl Antonescu, cu dl general Gabriel Oprea, care e un mare investitor in presa – daca nu stiati, mai nou – deci baietii acestia vor sa puna mana pe tot ce inseamna presa critica la adresa Puterii si pana acum au cam reusit… Au reusit putin la Adevarul, mai au sa reuseasca la B1 TV; incearca sa atace Evenimentul zilei de cate ori au ocazia ca sa-l decredibilizeze, pentru ca vor sa-si extinda influenta asupra tuturor mijloacelor de informare in masa. Sunt mai subtili decat era gasca Adrian Nastase; pe vremea lui, se faceau presiuni directe, santajuri, amenintari… acum baietii sunt mai subtili: pur si simplu cumpara entitatile media, ii executa pe ziaristii care mai misca in front, iar institutiile media pe care nu le pot cumpara incearca sa le puna la zidprin astfel de iesiri publice”.

Dar cine este Gabriel Oprea si cum arata ascensiunea sa politica? Ni-l descrie ziarul online Gandul, drept un politician care s-a plimbat prin toate “barcile” politice: “A pornit de la statutul de ofiţer de intendenţă, s-a raliat unui grup de afacerişti din jurul lui Adrian Petrache, Alexandru Bittner şi Dorin Cocoş, a intrat în graţiile lui Adrian Năstase care l-a promovat politic şi apoi într-ale lui Traian Băsescu căruia i-a pus pe masă voturile-cheie pentru a-şi forma o majoritate guvernamentală în jurul PDL. Veleităţile de a rămâne în vârful puterii l-au adus pe Gabriel Oprea, în acest moment, în poziţia de vicepremier pe probleme de securitate naţională al guvernului Ponta II după ce grupul parlamentar pe care îl controla a pus umărul la răsturnarea cabinetului Ungureanu, din care făcea parte, ca ministru al Apărării”.

 

Surse: 

http://www.reportervirtual.ro/2013/01/opinie-presa-nimanui-si-a-tuturor-condusa-de-neica-nimeni.html

http://www.reportervirtual.ro/2013/02/generalul-gabriel-oprea-insarcinat-cu-planul-noii-puteri-de-a-pune-stapanire-pe-media.html

Eu cred că dacă Generalul Oprea sau orice alt individ ar reși să pună presei zățuri, atunci există un motiv inițial… cea care a umblat cu codița în vânt a fost tocmai madam Presa… Dacă acum se plânge de viol, cred că problema e în mare parte a ei … 

Elena Udrea – Drept la replică în cazul ”Proiectului Garfield”

Pe 26 august 2012, Advărul.ro publicau un articol care se numea Infringement pentru România, pe axa Videanu-Udrea.

Autorii, Eugen Ciufu, care a publicat până prin 2009 multicele articole în Jurnalul Național (Jurnalul Micțional îi spun eu de obicei, dar acum sunt binedispus) și Andrei Aştefănesei, fostul șef al investigațiilor de la moldavul ”Ziarul de Iași” pe care i-a lăsat cu ochii în soare plecând în orașul miticilor ca să facă anchete, își dau cu firma în cap comițând încă o parodie de articol cu legături forțate, ajungând evident la Videanu și Elena Udrea, încercând să răscolească un rahat mai mult sau mai puțin adevârat egat de construirea unui cartier de locuințe numit Garfield, din Băneasa.

Care o fi adevărul… poate vom afla. Ce am aflat deja este că Adevărul nu face un lucru de minimă decență.

După ce s-a publicat articolul mai sus amintit, Elena Udrea publică pe siteul personal ceea ce numește ”Lămuriri privind proiectul Greenfield”, dar Adevărul nu publică (sau cel puțin nu am reușit să găsesc un astfel de articol publicat în Adevărul, despre asta) un drept la replică deși doamna Udrea este direct pomenită în articolul celor doi pseudojurnaliști de investigație.

Lămuriri privind proiectul Greenfield

Pentru că am constatat un interes special din partea unor jurnalişti în a trata subiectul proiectului rezidenţial Greenfield în legătură cu mine şi mai ales pentru că abordarea acestora este, evident, rău intenţionată în ceea ce mă priveşte, fac următoarele precizări, sper lămuritoare:

• Proiectul rezidenţial Greenfield a primit avizul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuintei (MDLPL) în anul 2008, atunci când ministru era domnul Laszlo Borbely.
  • Eu am venit în fruntea instituţiei la aproape doi ani după aceea.
  • Între timp, ministru mai fusese şi domnul Vasile Blaga.
• Cu toate acestea, materialele de presă sunt realizate în legătură exclusiv cu numele meu, niciodată nefiind pomenit numele domnului Borbely sau faptul că, la momentul emiterii avizului, în funcţie era Guvernul Tăriceanu.
  • Să nu se înţeleagă în niciun moment că insinuez vinovăţia domnului ministru, dar, cum domnia sa nu are vreo vină, cu atât mai puţin pot fi eu vinovată de ceva ce s-a făcut la MDLPL înainte ca eu să preiau conducerea ministerului.

• În momentul în care, ministru fiind (2010), mi s-a adus la cunoştinţă sesizarea făcută de către cetăţeanul Florian Ionuţ, în care acesta reclama utilizarea de documente false de către S.C. Impact S.A., firma care solicitase avizul ministerului pentru Greenfield, am dispus imediat Corpului de Control al ministrului să verifice documentaţia utilizată în dosarul ce fusese aprobat în 2008.
  • Vreau să se ştie că nu aveam obligaţia să cer acest control, aşa cum nu au făcut-o nici miniştrii dinaintea mea. Puteam, în modul cel mai legal, să îndrum petentul către instituţiile abilitate să cerceteze falsul incriminat de acesta.
  • Am avut însă dorinţa de a vedea cum stau lucrurile, o dorinţă care vine din preocuparea constantă pe care o am, materializată în acţiuni şi iniţiative legislative, pentru a întări disciplina în construcţii şi realizarea unui cadru legal mult mai restrictiv în ceea ce priveşte construcţiile în România.
• Controlul efectuat de cptre Corpul de Control al ministrului a confirmat că domnul Florian Ionuţ avea dreptate în petiţia făcută.După ce am aprobat raportul, acesta a plecat la direcţiile care urmau să-l pună în practică, în acord cu prevederile legale.
  • Acest control s-a finalizat cu un raport pe care l-am aprobat în 11.02.2010.
  • În raport se propunea: iniţierea demersurilor de anulare a Avizului nr.56/2008 şi înştiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii cu privire la inadvertenţele din documentaţia prezentată de cei de la S.C. Impact S.A. la momentul avizării.
• Răspunsul Direcţiei Juridice a blocat însă acţiunea concretă. Din două motive:
  • Pe de o parte, pentru că termenul de un an în care avizul mai putea fi contestat la instanţă trecuse.
  • Pe de altă parte, pentru că, în conformitate cu normele legale, ministerul nu se potea da singur în judecată pentru anularea unui act. Acest lucru îl putea face doar cel care considera că a fost lezat de emiterea avizului de către MDRT.
  • Această situaţie i-a fost adusă la cunoştinţă domnului Florian Ioniţă, cu sugestia să acţioneze în instanţă atât Primăria Capitalei, cea care aprobase PUZ-ul proiectului Greenfield pe baza unor hârtii posibil false, cât şi ministerul.
• De asemenea, Inspectoratul de Stat în Construcţii, aflat în coordonarea MDRT abia din mai 2010, deci nu şi la momentul controlului efectuat de Corpul meu de control, a efectuat 88 de verificări în teren şi la PMB. Acestea au fost finalizate cu mai multe sancţiuni şi cu sesizarea Prefectului pentru atacarea în instanţa de contencios a autorizaţiei de construire, conform competenţelor.
  • Trebuie menţionat că deja existau atunci plângeri penale făcute împotriva celor de la S.C. Impact S.A. de către Direcţia Silvică Ilfov.
• Personal, nu am mai dispus un alt control pe aceeaşi temă în 2011 şi nici nu mi-a mai fost adus la cunoştinţă un alt Raport al Corpului de Control al ministrului.
  • Deci, dacă există un astfel de document, el nu respecta procedurile legale.
  • Mai important însă este faptul că, şi în condiţiile în care ar fi ajuns la mine, nu aş fi putut să fac mai mult decât în cazul primului raport.
  • La fel cum nici ministrul actual nu poate să rezolve nimic, deoarece nu MDRT este competent în astfel de situaţii, ci Parchetul şi instanţele de judecată.

Aş vrea, totuşi, să ofer argumentele pentru care consider că jurnaliştii care au scris despre mine în cazul Greenfield au dat dovadă de rea-credinţă:

• Este aberant să fiu acuzată că nu am fost în stare să repar o ilegalitate comisă, fără intenţie, din eroare, în timpul guvernării Tăriceanu. Mie să mi se pună zeci de întrebări, iar cei în timpul cărora s-a întâmplat ilegalitatea nici măcar să nu fie amintiţi.
• Despre aceste ilegalităţi fuseseră înştiinţaţi de domnul Florian Ioniţă şi cei doi miniştri dinaintea mea (Laszlo Borbely şi Vasile Blaga). Eu am fost însă singura care a dispus control, deşi este evident că puteam să nu mă amestec.
• S-a forţat construirea unei legături între mine şi S.C. Impact S.A. prin faptul că am o locuinţă realizată de această firmă, pe ideea de a sugera un interes din partea mea pentru a proteja respectiva firmă.Drepturile mele la replică pe acest subiect au fost permanent trunchiate şi răstălmăcite în aşa fel încât acuzaţiile formulate sau doar sugerate de către unii jurnalişti să pară că rămân, de fapt, fără răspuns.
  • În realitate, casa respectivă este achiziţionată în rate începând cu 2004, când nu aveam o funcţie publică şi, de fapt, am subcontractat-o de la o persoană fizică.
  • Cred că este cel puţin exagerat ca un jurnalist, fie el cât de interesat de spectaculos, să spună că achiziţionarea unei locuinţe în 2004 (şi nu în 2010 cum s-a scris în presă) s-a făcut cu gândul că în 2010-2011, eu, în calitate de ministru al Dezvoltării, aş fi putut să nu iau în considerare un raport al Corpului de Control al MDRT pe care tot eu l-am comandat!
• Ca deputat, ca fost ministru, deci ca persoană publică, dar şi ca simplu cetăţean, regret situaţia în care se află domnul Florian Ioniţă şi consider grav faptul că astfel de abuzuri, precum cel al reprezentanţilor firmei S.C. Impact S.A., sunt posibile.
  • Susţin cu toată convingerea că ele nu trebuie permise şi că cei care le săvârşesc trebuie să fie traşi la răspundere.
• În acelaşi timp însă, este total incorect ca interesul de a obţine audienţă, reaua credinţă sau lipsa de profesionalism a unor jurnalişti să mă aducă în situaţia de a mi se reproşa faptele altora.
  • Cu atât mai mult cu cât singura mea implicare în acest caz a fost dorinţa de a verifica şi rezolva situaţia creată, deşi, legal, aş fi putut să nu mă implic.
  • Rămân la părerea că, în cazul acestor jurnalişti, mi se aplică zicala: nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.

Autor: Elena Udrea

Data publicării: 21 Septembrie  2012

Sursa: Elena Udrea blog

P. S.

Culmea … indivizi ca cei doi pseudojurnaliști, ziși de investigație, mai sunt și plătiți după ce că li se face favoarea de a li se publica aburelile … și încă destul de bine.

Și totuși,mă întreb: Oare doamna Udrea o fi trimis și la Adevărul un drept la replică?

PDL cere parlament unicameral şi comasarea alegerilor

Adevăratul motiv al întâlnirii  PDL de la Vila Lac nu prea are legătură cu bugetul pe 2012. Este, de fapt, vorba despre modificarea Constituţiei.

Astfel, PDL vrea alegeri comasate în noiembrie 2012, dar şi modificarea Constituţiei pentru un Parlament unicameral. Subiecte, desigur, în asentimentul preşeditelui Băsescu.

De asemenea, PDL a cerut partenerilor politice să se pronunţe asupra reorganizării administrative teritoriale a României.

Preşedintele PDL, Emil Boc, a declarat, duminică seară, că PDL cere partenerilor de coaliţie să-şi exprime poziţiile pe subiectele privind Parlamentul unicameral, reducerea numărului de parlamentari, reorganizarea teritorială şi comasarea alegerilor.

„Cerem partenerilor de coaliţie să-şi precizeze foarte clar punctele de vedere legat de Parlamentul unicameral, reducerea numărului de parlamentari, reorganizarea teritorială şi asupra comasării alegerilor”, a spus Boc.

După şedinţa liderilor PDL, premierul Boc a mai spus  că la întrunire s-a decis modificarea Codului Etic, astfel încât cel arestat preventiv este exclus din partid, menţionând că Sorin Apostu şi Radu Bica au cerut să fie excluşi din partid, procedură care nu duce la pierderea mandatului de primar, informează Mediafax.

„Am decis modificarea Codului Etic astfel încât persoana arestată preventiv este exclusă de drept din partid”, a spus prim-ministrul Emil Boc.

Premierul a menţionat că Sorin Apostu şi Radu Bica au solicitat deja aplicarea procedurii excluderii.

Autor:  Crina Ionescu

Sursa: Cotidianul.ro