Arhiva

Posts Tagged ‘Adrian Păunescu’

Acum un an A FOST LOVITURĂ DE STAT? Nu … a fost LOVITURA DE PALAT a puşcăriabililor…

Români

Constatare antescriptum: La un an de la LOVITURA DE PALAT A PUŞCĂRIABILILOR UNIŢI din România nimeni nu e arestat… tuţi sunt liberi şi continuă să încerce să facă praf Statul de drept prin adoptarea unei Constituţii după chipul şi asemănarea lor… CONSTITUŢIA ESCROCILOR … 

1989 – 2012 … Arc peste timp ….Revoluţie, lovitură de stat, lovitură de palat … Autori? Păpuşarii controlaţi de la Moscova…

Îngeraşul Pepenica

Îngeraşul Pepenica

A fost sau n-a fost?

De fapt a fost sau n-a fost lovitură de stat? E o întrebare la care fiecare încearcă să răspundă cam cât îl duce capul şi cam cum crede că îi este folositor pentru a argumenta una sau alta.

Mai întâi să vedem despre ce vorbim… putem vorbi de decembrie 89 sau de vara nebună a lui 2012…

Să stabilim încă ceva .. ce e o lovitură de stat. Unii s-ar putea gândi că stau şi ei pe un scăunel vine Dorel şi îi trage una… „Tu de ce stai bă?”

Pe scurt, lovitură de stat dacă ne dăm francofili (de la  coup d’État) sau puci dacă suntem filogermani  (de la germanul Putsch) se numește o răsturnare bruscă și neconstituțională a puterii legitime a unui stat, impusă prin surpriză de o minoritate, de obicei formată din ofițeri militari sau comandanți paramilitari aparținând aceluiași stat, folosind forța.

Esenţialmente, lovitura de stat (puciul) se deosebește de o revoluţie   prin aceea că la revoluție există o participare masivă a populației la procesul de schimbare.

Revoluție plus lovitură de stat avem când vorbim de o trecere a unei armate de partea unei revoluții se numește lovitură de stat militară sau puci dacă puterea este preluată exclusiv de un grup militar și pentru că se face împotriva guvernului legitim și a puterii existente și în folosul unei puteri noi, revoluționare. 

Mai putem vorbi şi de ceea ce se numeşte lovitură de palat

O formă de lovitură de stat este și „lovitura de palat”, care totuși se realizează departe de ochii și urechile mulțimii, aparține de regulă unei facțiuni aflate la putere, un partid dominant sau o „tabără” politică, apropiată grupului conducător, uneori chiar din cadrul grupului, și se bazează pe relații hegemonice și influență a unor comandanți ai armatei sau serviciilor secrete câștigați de grupul complotist activ.

În cartea sa Coup d’État: A Practical Handbook (Lovitura de stat: un manual practic), Edward Luttwak   sintetizează: O lovitură de stat se realizează prin infiltrarea unui segment mic, dar de importanță extremă, a aparatului de stat, care apoi este folosit pentru a prelua controlul de la guvern și a-l îndepărta de la putere. Prin urmare, folosirea puterii militare nu reprezintă un element definitoriu al loviturii de stat.

Dacă este vorba de încercarea unui grup politic militar de a răsturna prin violență un regim politic sau o ordine statală, se folosește preponderent termenul de puci.

În cele două cazuri de la noi, decembrie 1989 şi iulie 2012 avem o particularitate.

Autorii acelor întâmplări refuză cu obstinaţie să folosească termenii de „Lovitură de stat” şi „Lovitură de palat”.

În felul acesta schimbările respective devin nişte evenimente istorice produse de popor, la iniţiatriva poporului, astfel fiind  considerate ca profund democratice, tot ce a decurs din acestea fiind legitimat de voinţa populară…

***

1989 .... Loviluţia prostimii

Decembrie 1989

În 89 sub o provocată şi întreţinută brambureală, de fapt am asistat la o schimbare care, văzută de la distanţa a mai bine de două decenii, se conturează cât de poate de clar că scimbarea a foat de fapt o lovitură de palat mascată sub o revoluţie de paradă.

S-a pus în scenă tot ce era necesar, am avut chiar şi o execuţie în piaţa publică, bine, împuşcare la zid şi nu cu o ghilotină… Îmi voi permite să foilosesc termenul de „linşaj” şi nu cel de execuţie în ceea ce priveşte asasinarea soţilor Ceauşescu.

Cam şocant nu? „Linşaj”, „Asasinare” … Sunt termeni cât se poate de corect folosiţi.

„Asasinare” pentru că nu putem vorbi  despre execuţie legală.. aceasta putea avea loc doar în urma unui proces legal desfăşurat înun tribunal legal. Acest proces nu a existat…

Tribunalul era doar o adunătură de indivizi trimişi de nişte alţi indivizi, la acel moment legitimaţi în conducerea ţării DOAR DE PROPIA VOINŢĂ. Nu exista absolut nimic ce să îi legitimeze.

Ilegalitatea respectivului proces fiind dată şi de faptul că acuzaţii nu au beneficiat de nici un fel de apărare.

S-a motivat graba cu care au fost împuşcaţi soţii Ceauşescu prin faptul că se riscau lupte care ar fi dus la moartea multor oameni cât Ceauşescu era viu…

Minciună sfruntată… În acel moment nu existau în România alte trupe decât celeale  Miliţiei, Securitătii şi Armatei, trupe care se aflau, de facto, sub controlul uzurpatorilor puterii.

Da, uzurpatori deoarece cei care au preluat puzterea nu aveau susţinere legală şi nici nu erau recunoscuţi de turmă ca lideri… 99 % din cei din stradă nu auziseră niciodată de cei care preluau puterea… poate de unii actori…

Revenind la deviniţii… în stradă au existat trupe regulate ale Armatei, Securităţii şi Miliţiei care au participand activ la evenimente… indiferent cât de tare s-ar enerva Ion Iliescu, vorbim de o LOVITURĂ DE STAT …

Nu putem vorbi de o Revoluţie deşi aceasta este masca sub care cei ce au preluat puterea doreau să mascheze evenimentele. Au exista oameni în stradă… aş vrea să îl văd şi eu pe ăla care, plecând de acasă a plecat ştiind pentru ce va lupta …  

Motiele pentru care manifestau oamenii s-au cristalizat DUPĂ PRELUAREA PUTERII de cei din jutrul lui Ion Iliescu…

Tot că nu e vorba de o revoluţie adevărată ne arată că respectivii noi  lideri de fapt nu veneau din nici un fel de opoziţie.

Era vorba de venirea  la putere a liniei a doua a partidului… Deci practic vorbim de un transfer al puterii în interiorul aceluiaşi partid.

Dacă cineva doreşte să vorbească totuşi de revoluţie, sunt de acord, doar dacă vom vorbi de revoluţii la venirea la putere a lui Dr. Petru Groza, a lui Gheorghe Gheorghiu Dej ori a lui Nicolae Ceauşescu. De fiecare dată schimbările respective erau urmări a unor schimbări venite dinspre est, din URSS…

Da, cam asta a fost în 89 … transferul puterii între diferite grupări din interiorul PCR … Îi avem clar, în faţa ochilor pe Ion Iliescu, pe Dan Voiculescu, mai avem un Vadim două exponente ale liniilor secundare a PCR şi a braţului său  de oţel, Securitatea … aveam şi  un Adrian Păunescu ori Lucian Avramescu, poetico-lătrăi ai PCR şi UTC …

 Avem şi prinţişorii moştenitori ai lorzilor securisto-comunismului … Oana Niculescu Mizil, Bogdan Olteanu, Ludovic Orban … avem şi continuitatea dată de lepădături de teapa lui Sorin Roşca Stănescu, Cornel Nistorescu…

Avem şi vechea clasă interlopă, generic denumită „bişniţsari”… Pri aceasta se înţelege oricve individ care trăia din afaceri făcute la marginea legii sau dincolo de ea…

De exemplu înţeleg că familia lui Becali făcea afaceri cu arabii şi le vindeau miei… în România Comunistă? Wow … Mai înţeleg că, prin „Dunărea”, intreprinderea de comerţ exterior controlată de Securitate se desfăşura un comerţ la negru … cafea, blugi, ţigări, ceasuri electronice, etc… Sume infime ajungeau în realitate în conturile Securităţii … personaje ca Dan Voiculescu îşi rotunjeau din greu conturile din străinătate… Da .. şi ăia s-au perpetuat…

De fapt, în 89 în România nu a fost nimic demn de reţinut ca evenimet istoric… s-a vopsit doar gardul … a că a mai curs şi un pic de sânge? Trebuia… astfel gardul părea mai frumos… mai cu picături…

***

2012  -  Lovitura de palat

 Iulie  2012 …  Revoluţie sau … lovitură de stat… ori, poate, de palat? Sau o fi fost oarece schimbări democratice?

Habar n-am cum se numeşte…

Pentru a înţelege în ce cheie ar trebui abordat subiectul, să ne amintim un detaliu care de obicei scapă … că  în România schimbările de generaţie politică au loc cu schimbări dramatice…

 Dr Petru Groza venit la putere pe  2 iunie 1952 şi Gh.Gh.Dej venit la putere pe  21 martie 1961 au făcut parte cam din aceeaşi ramură a partidului au condus până la venirea la putere  lui Ceauşescu, pe  11 iulie 1965.

E adevărat, Nicolae Ceauşescu a fost linşat explicit  la Târgovişte de  Crăciunul lui 89 … nici moartea celorlalţiu nu prea a fost .. ecologică … întrebări asupra naturaleţii morţii lor probabiol că ne vor urma în lungul istoriei ce va urma.. nu vom şti niciodată cum a murit cu adevărat Gh. Dej de exemplu…

În fine…

Parcă vorbeam de 2012… am deviat oare? Ba…

Care ar fi legătura fundamentală? Cel puţin cu 89… parcă ziceam că atunci a fost vorba doar de o schimbare de generaţie, că a fost vorba de CONTUNUITATE…

Păi exact asta e problema de esenţă a lui 2012.. România risca să intre în Spaţiul Schengen…

Schimbarea de exenţă care s-ar fi putut produce ar fi fost RUPEREA DE MOSCOVA … cam greu de înghiţit la Kremlin o astfel de schimbare…

Unii vor spune că e o aberaţie, că ne-am rupt de Moscova acum două decenii… i-auzi… vom uita oare cărtei puteri îi aparţinea serviciul secret căruia îi aparţinea  ofiţerul cu care se întâlnea Mircea Geoană când credea că va deveni preşedinte? Atenţie… în acem moment, Mircea Geoană nu era un domn Fitecine .. era mare sculă în Parlamentul României… l-a strâns cumva, după aceea, cineva de ouă şi l-a întrebat ce a făcut atunci la Moscova? Ba …

S-a întrebat cumva, cineva ce legătură este între:

–         O ţară venită din URSS dar controlată de Moscova

–         O altă ţară venită din URSS (vecină nouă) aparent independentă

–         România

–         Un colos  din lumea petrolului

–         O insulă ?

Un scenariu telegrafic… Ruşii vor să preia controlul energiei de la noi… Aranjează ca Ucraina să piardă procesul cu insula şerpilor primind indirect controlul asupra petrolului nostru. Omul cheie: Dinu Patriciu …

Patriciu deţine RomPetrol… RomPetrol urma să primească în cazul câştigării procesului petrolul de lângă Insula Şerpilor…

Treaba e că România putea câştiga doar dacă partea ucraineană făcea blat .. şi a făcut .. imediat după proces, avocăţimea ucraineană e acuzată de trădare… Una peste alta Ucraina pierde, câştigă România, doar că… e degeaba… Deja dreptul de exploatare e cedat  firmei Sterling.

Aparent corect… complet surprinzător, Dinu Patriciu, după ce a devenit cel mai bogat român cedează RomPetrol companie multinațională, cu activități in 12 țări,  unei firme de stat, KazMunaiGaz  al ca cărei control, oricum ai lua-o, duce la Moscova… şi toată lumea e fericită …

Acesta e doar un exemplu al implicării Rusiei…

Să ne întrebăm de ce nu se fac niciu un fel de demersuri pentru înlăturarea TUTUROR URMĂRILOR PACTULUI RIBBENTROP-MOLOTOV? Evident că mă refer la teritoriile smulse  din  România prin raptul teritorial de la mijlocul secolului trecut…

Faptul că o parte din ele se găsesc în Ucraina nu poate scuze faptul că la Bucureşti, indiferent cine era la putere, se făcea că plouă…

Şi mai sunt multe argumente care să susţină faptul că Rusia are interese extrem de vii la noi, şi nu are cum să fie indiferentă în ceea ce priveşte cine e la putere …

Care era pericolul în 2012?  E evident că e vorba de  pericolul de a ne fi rupt de Rusia şi a sta pe păicioarele noaste în Schengen …

Cum se putea asta? Simplu… arătând că statul de drept nu există în România decât cu numele, că instiutuţiie sale sunt slabe, că pot fi subordonate în o singură zi …

Cum s-a făcut? Simplu… o mulţime de politicieni lipsiţi de demnitate  au fost cumpăraţi … Da, acesta e cuvântul …

Zicea odată ştabul de la Ewing Oil Company, J.R.Ewing, personajul din un celebru  serial, că nu există om care să nu poată fi cumpărat, problema e să nimereşti preţul.

Aşa a fost şi cu politiceanii care s-au vândut…  Ba susţinerea unei candidaturi, ba plătirea ratelor rămase la un împrumul, ba găsirea unui loc călduţ pentru amantă sau progenituri… nu conta pentru că oricum după trecerea „vijeliei” mai bine de 80% din promisiuni au rămas neonorate sau onorate parţial.

Una peste alta, brutal şi ilegal, s-a atentat împotriva Preşedintelui Republicii prin suspendarea ilegală, au fost decapitate Camerele Parlamentului, escrocul şef al PNL devenid în aceeaşi zi şef la Senat şi preşedinte interimar al României… Nici Hitler sau Stalin nu au fost capabili de ceva similar…

În afară de cele două camere USL şi-a subordonat instituţia Avocatului Poporului, Monitorul Oficial, Televiziunea Naţională…

Întreb iar… acum un an a fost lovitură de stat? Nţţţ .. a fost o lovitură de palat…

Acum vine întrebarea cea mai nasoală… Cine a dat această lovitură de stat?

Superbancul este că această lovitură de palat a fost dată de USL şli de papagalii din fruntea sa…

 Supertare banc…

…e destul să îi vezi pe cei trei măscărici, Crin Antonescu, Victor Ponta şi Daniel Constantin şi să te spargi de râs…

Nu, rolul USL în povestea aceasta este unul mai mult simbolic… cam cum era FSN în 89…

De fapt dacă ne uităm cu un pic de atenţie, vedem  că firele extrem de importante duc la Kremlin…

Ca instrumente vorbim de un fel de lume ultra underground, lume controlată de aceleaşi personaje care controlau de fapt România lui Ceauşescu şi care cu ajutorul lui Iliescu şi a clicii sale a trecut cu bine peste pragul 89.

După 89 această clică şi-a menţinut dominaţia cât de poate de explicit… să ne amintim doar de mineriade şi de declaraţia lui Emil Constantinescu … atunci când spunea că l-au învins serviciile …

Probabil, acea forţă ascunsă dar implacabilă  pe care o simţim în România şi care ne blochează sistematic drumul spre Europa Civilizată e la rândul ei controlată de la Moscova… Păpuşarii i-am numit cândva …

Multe s-ar afla dacă s-ar scormoni un pic pe la Radio Vocea Rusiei … Doar că nu prea are cine scormoni …

Sintetizând… în 2012 în  România, lovitura de palat a fost  ordonată, dată şi  controlată de Moscova prin reprezentanţii ei din umbră … PĂPUŞARII … 

Rodica Culcer: Ţara Antenelor

28 noiembrie 2012 Lasă un comentariu

Adevărată premoniție…

Doamna Rodica Culcer vorbea în iunie 2012 despre ȚARA ANTENELOR.

Premoniția este cu atât mai valabilă cu cât Guvernul Ponta nu se dă în lături de la execuția publică a Consiliului Național al Audiovizualului prin noua lege propusă.

Gestul guvernului este mirabil că vine abia acum.

Legea face parte din lovitura de stat care a culminat cu tenativa de puci.

Acum  e vorba tot de serialul ”LOVITURĂ DE STAT ÎN ROMÂNIA –  seria ”Subordonarea presei”- episodul: CNA

Ţara Antenelor

Rodica Culcer

Rodica Culcer

Oricine se uită fie şi în treacăt pe site-urile presei europene şi chiar americane îşi dă seama că principala îngrijorare a Europei este în acest moment criza euro, în lumina evoluţiilor din Spania şi în aşteptarea alegerilor de duminică din Grecia. Prăbuşirea monedei euro ar putea duce la o catastrofă economică mondială, avertizează mulţi economişti.

 

În tot acest timp la Bucureşti guvernul tace. Despre economie nu vorbim – se ocupă Florin Georgescu şi vorbeşte Mugur Isărescu. Dacă premierul este şi el preocupat de perspectivele economiei româneşti, nu o spune nimănui. În tot cazul, declaraţiile sale publice nu se referă la chestiuni fundamentale, ci par menite să provoace un scandal cu preşedintele Traian Băsescu, scandal ce ar trebui să genereze un pretext pentru declanşarea procedurii de suspendare. 
Premierul Victor Ponta ştie că are şanse de succes cu diversiunea lui: populaţia a fost inoculată ineficient cu ură împotriva şefului statului şi împotriva tuturor celor asociaţi cu el. Acest „succes” îi permite de altfel guvernului – altel responsabil de soarta ţării – să-i elimine pe intelectuali din instituţiile publice, fără a le evalua prestaţia desigur. Aşa se face că, în plină criză europeană, guvernul României se grăbeşte să treacă Institutul Cultural Român din subordinea Preşedinţiei în cea a Senatului, ca să scape de Horia Roman Patapievici. Ministrul Culturii Mircea Diaconu anunţă triumfător la Antena3 că abia acum se va ajunge la „o coerenţă în lumea culturală” iar senatorul PSD, Dan Şova, cel trimis la Washington să afle cum a fost cu Holocaustul, acuză : „La ICR s-au strâns o parte din intelectualii români care au împărţit societatea în două: cei care sunt cu Traian Băsescu şi cei care sunt împotriva sa.” Nu ştiu ce înţelege prin coerenţă domnul Diaconu, care şi-a promovat soţia într-o funcţie de conducere fiind el însuşi şeful instituţiei şi şeful comisiei de examinare, dar în primul rând ar trebuie să ne amintim că o instituţie publică nu se poate evalua în funcţie de umori politice. Domnul Şova a fost însă foarte sincer, sugerând – ce spun eu sugerînd, afirmând de-a dreptul – că executarea lui Patapievici se va face pe criterii strict politice. Mai încercase şi Adrian Păunescu să găsească deficienţe financiar-contabile la ICR pe când era şeful comisiei de cultură din Senat, deci boala USL-istă e veche.

I-aş aminti totuşi domnului Şova că USL este cea care a împărţit ţara în două şi a hotărât că numai o parte are dreptul la existenţă. Cine s-a uitat la Antena3 şi şi-a păstrat discernământul a fost martorul unei succesiuni de campanii profesioniste şi intense de distrugere a reputaţiei unor personalităţi de primă mână, ca Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, Horia Roman Patapievici, şi nu numai ei. Primii trei au renunţat să se mai implice în dezbaterea publică, iar Horia Patapievici, citat de Cristian Ghinea, a decis să se retragă şi el, după ce s-a trezit scuipat de cetăţeni indignaţi în urma relatărilor şi comentariilor de la Antena3. 
Despre meritele ICR ştiu mai multe partenerii externi ai României – care l-au ales pe Patapievici preşedinte al EUNIC. La noi nu contează, la noi legea o fac Antenele iar intelectualii tac, pentru că sunt divizaţi, iar politicienii tac pentru că nu-i iubesc pe intelectuali şi nu ştiu cum să scape de ei (vezi disputele din PDL). Şi uite aşa ajungem ca oamenii de valoare să fie scuipaţi pe stradă, iar penalii să fie aleşi primari şi preşedinţi de CJ.

Valul de ură care a cuprins o parte a populaţiei – cea mai uşor de manipulat „cu televizorul” – îmi aminteşte de începutul anilor 1990, când aceiaşi Pleşu şi Liiceanu, alături de Doina Cornea, Ana Blandiana şi Corneliu Coposu erau transformaţi în ţinte de tir pentru masele indignate care îi aclamau pe Petre Roman şi pe Ion Iliescu. Ofensiva urei a culminat atunci cu mineriada din iunie, care aproape a trecut neobservată anul acesta; oare acum la ce ne putem aştepta? La încă un desant la Colonelului Dogaru? 

Nu credeam că vom reveni aici dar iată că m-am înşelat. Atunci ura era cultivată prin TVR, azi sunt folosite Antenele. Propaganda lor este mai puternică şi mai periculoasă decât a înţeles vreodată preşedintele şi partidul său sau chiar o bună parte a publicului cu pretenţii. Dacă ar fi înţeles şi ar fi avut un minim de moralitate mulţi oameni altfel decenţi nu ar fi păşit în studiourile Antenelor, dar morala publică a devenit o noţiune desuetă, ca şi responsabilitatea de altfel. Culmea, cireaşa de pe tort, este avertismentul privind consecinţele nocive ale urii pe care însuşi marele stilist al urii, Cristian Tudor Popescu, l-a formulat la adresa lui Victor Ponta imediat după alegeri. Dacă până şi CTP s-a speriat, lucrurile stau într-adevăr rău.

Scriu conştientă că nu sunt în consonanţă cu masele de cetăţeni indignaţi, că nu e momentul raţiunii, că ne-am întors în comuna primitivă din punct de vedere al comportamentului public, că rinocerizarea nu poate fi oprită. Ştiu că soarta celor care scriu contra curentului este execuţia publică – doar suntem în Ţara Antenelor – dar totuşi scriu. Altfel cum aş şti că nu m-am transformat în gândac sau în rinocer?

Autor: Rodica Culcer

Sursa:  hydepark.ro 

Casus belli – Radu Gyr… (Să încercăm să analizăm la rece… )

12 noiembrie 2012 5 comentarii

Observ că de la o vreme revine în atenția publică Radu Gyr… poetul legionar…

Vreau să remarc un lucru. Cei mai criticăcioși dintre criticăcioșii care îl critică pe R.Gyr și pe cei care îl readuc în atenție, nu au nici un fel de scrupule în a Vorbi la superlativ despre Mihail Sadoveanu (Acesta între 1927 și 1930 a fost Venerabilul Lojii masonice ieșene „Dimitrie Cantemir”, iar din 1932 al Lojii „Moldova”, din același orient. Între 1930 și 1935 a îndeplinit următoarele demnități masonice: Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naționale din Româ­nia (MLNR), Pro Mare Maestru al MLNR, Mare Maestru al MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. Fratele său, Vasile Sadoveanu, de profesie inginer agronom, a fost, de asemenea, mason. După anul 1947, scrisul său virează spre ideologia noului regim comunist, publicând opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Răsărit. Ca recompensă pentru această orientare, devine președinte al PrezidiuluMarii Adunări Naționale, funcția politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist și se bucură de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.), despre ”cel mai mare poet român” cum se autodefinea Adrian Păunescu, avea dreptate, avea 180 de kile în viu, sau, de ce nu taman pe ”poetul casei Ceaușescu” așa cum îl definea Europa Liberă pe Corneliu Vadim Tudor …  sau, de nu? Lucian Avramescu, unul din rahaturile poeziei românești, creatorul aberației care se numea Serbările Scânteii Tineretului

Nu …nu contează…  pentru eim Radu Gyr și cei care recită din opera sa ori care vorbesc de el sunt adevărați balauri.

Ce nu spun papagalii este că radu Gyr a fost arestat nu doare de comuniști ci și de Carol, şi de Antonescu…

Bine spune Tiberiu Orășanu, pe Tiberiuorasanu’s Blog articol preluat și pe Dictatura Justiției (loc unde l-a,m găsit): 

Radu Gyr

S-a declanşat zilele aceste o controversă despre o poezie, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane. Sau mai bine spus, despre un politician care a recitat-o de curînd, la o lansare de candidaţi. Spiritele  s-au încins dar, nimeni nu a încercat să vadă despre ce este vorba, cu adevărat. S-a spus despre autor, că a fost legionar. Este drept dar, Radu Gyr a fost ceva mai mult de atît: a fost un adevărat performer: a reuşit să fie întemniţat şi de Carol, şi de Antonescu, şi de comunişti. Pentru această poezie, a fost chiar condamnat la moarte, dar nu pentru vina de a fi fost legionar ci, pentru vina de a incita ţărănimea contra ordinii instaurate de comunişti. Puteţi citi o scurtă biografie a lui Radu Gyr pe portalul Creştin Ortodox . Încercaţi să nu uitaţi că acest om a petrecut peste 20 de ani după zăbrele. Şi vă ofer pentru reflecţie o altă splendidă poezie a acestui autor:

Iisus în celulă 

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.
O, ce trist si ce-nalt parea Crist !
Luna venea dupa El, în celula
si-L facea mai inalt si mai trist.

Mainile Lui pareau crini pe morminte,
ochii adanci ca niste paduri.
Luna-L batea cu argint pe vestminte
argintandu-I pe maini vechi sparturi.

Uimit am sarit de sub patura sura :
– De unde vii, Doamne, din ce veac ?
Iisus a dus lin un deget la gura
si mi-a făcut semn ca să tac.

S-a asezat langa mine pe rogojina :
– Pune-mi pe rani mana ta !
Pe glezne-avea urme de cuie si rugina
parca purtase lanturi candva.

Oftand si-a intins truditele oase
pe rogojina mea cu libarci.
Luna lumina, dar zabrelele groase
lungeau pe zapada Lui, vargi.

Parea celula munte, parea căpătâna
si misunau paduchi si guzgani.
Am simtit cum îmi cade capul pe mana
si-am adormit o mie de ani…

Când m-am desteptat din afunda genuna,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celula si era luna,
numai Iisus nu era nicairi…

Am intins bratele, nimeni, tacere.
Am intrebat zidul : nici un raspuns !
Doar razele reci, ascutite-n unghere,
cu sulita lor m-au strapuns…

– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .
Din luna venea fum de catui…
M-am pipait… si pe mainile mele,
am gasit urmele cuielor Lui.

– – –

……….Cînd vom învăţa să nu mai judecăm oamenii numai după greşelile lor ci mai ales, pentru reuşitele lor eventual literare? Cînd vom începe să ne considerăm CREŞTINI şi în interior nu doar în semnele exterioare (închinare, pupat moaşte, etc)?

Pentru conformitate: Sursa 1, Sursa 2

La finalul articolului de mai sus, se face o trimitere spre unele din poeziile lui Radu Gyr pe site-ul: romanianvoice.com

  1. Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
  2. Întrebare
  3. Poveste
  4. Îndemn la luptă
  5. A mai murit încă unul
  6. Cântec de leagăn
  7. Leagăn fără cântec
  8. Voi n-aţi fost cu noi în celule
  9. Isus în celulă
  10. Dă-mi chipul tău
  11. O, brad frumos…
  12. Baladă
  13. Hangiul
  14. Colind
  15. Vecinul care-a murit

Cred că a ne rezuma doar la atât înseamnă a ne situa de o parte sau de cealaltă în această poveste. Nici măcar nu știu dacă e bine sau rău. 

Eu zic să citească fiecare, apoi să hotărască în ce parte e adevărul, să hotărască dacă Radu Gyr a fost sau nu mai rău decât masonul trecut la comunism Mihail Sadoveanu, comunistul dedicat Adrian  Păunescu, ori decât lingăii Corneliu Vadim-Tudor  și Lucian Avramescu.

Măcar, spre deosebire de cei patru pomeniți, Radu Gyr a rămas consecvent ideilor sale, lucru care l-a costat libertatea. Ceilalți au fost și sunt, doar (pentru a fi elegant) niște trestii care, din lașitate, s-au înclinat sub bătaia vântului, iar capul lau plecat umili pentru că ”sabia nu taie capul ce se pleacă”…

Măcar Radu Gyr a avut spre deosebire de aceștia coloană vertebrală… 

O fi chiar mai rău să ai coloană vertebrală decât de a te pleca vremurilor ca trestia? Să vedem…

Cel puțin corect cred că este să aruncăm o privire pe site-ul destinat lui Radu Gyr:  radugyr.ro.

 

Mai întâi, iată o scurtă biografie a lui Radu Gyr:

Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licentiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu aparitia volumului Linisti de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada dupa debut la revista Universul literar si apoi la alte reviste literare de formatie nationalista (Gândirea, Gând Românesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare si poezii. 

Membru de seama al Miscarii Legionare, Comandant Legionar si sef al regiunii Oltenia. Conferentiar la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Este autorul versurilor cântecelor Sfânta Tinerete Legionara, Imnul Mota-Marin, Imnul Muncitorilor. 

Laureat al mai multor premii ale Societatii Scriitorilor Români si ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernarii legionare a fost director general al teatrelor. În aceasta calitate ia initiativa înfiintarii Teatrului Evreiesc. 

Dupa detentia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis si de Antonescu, apoi este eliberat si trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadreaza în „lotul ziaristilor“ si îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar dupa doi ani este din nou arestat si condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detentie. 

A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celula aspra. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatita, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Carturarul Radu Gyr a lasat în urma o opera poetica de valoare unica, la care se alatura o multime de studii si eseuri critice, raspândite în periodicele românesti de-a lungul anilor si care, desigur, vor fi publicate într-un viitor volum antologic. 

A trecut în vesnicie în anul 1975 (28.04).

În continuare, iată opera lui Radu Gyr:

  Texte disponibile  
Volumul Balade   [descarca PDF]
Volumul Lirica Orala   [descarca PDF]
Volumul Poeme de Rasboiu   [descarca PDF]
Volumul Poezia în catuse   [descarca PDF]
Volumul Stele pentru Leagan   [descarca PDF]
Conferinta Studentimea si idealul spiritual   [descarca PDF]
  OPERE – lista completa  
Linisti de schituri (poeme), 1924. Volumul de debut literar al poetului Radu Gyr; 

Plânge Strâmba-Lemne (poezii). Editura Flamura, Craiova, 1927; 

Cerbul de lumina (poezii). Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1928; 

Fauritorii unui ideal (conferinta-studiu tinuta la Societatea Tinerimii Române, 1932); 

Stele pentru leagan (poezii). Râmnicu Vâlcea, 1936; 

Poesii; Prefata. În volumul: Popas în lacrami de Soimu George, Bucuresti, 1937; 

Evolutia criticei estetice si aspectele literare contemporane. Editura Haralambie V. Eugenu, Bucuresti, 1937. 232 pag.; 

Scufita rosie (în colaborare cu N. Milcu). Editura Cartea Româneasca, Decembrie 1937, Bucuresti; 

Balada si eroism (studiu). În: Gândirea, XVII, Nr. 4, Aprilie 1938; 

Curcubee si florete; Studentimea si idealul spiritual (studiu); Abecedar, 193(?); 

Cununi uscate (versuri). Editura Cartea Româneasca, Bucuresti, 1938. 

Corabia cu tufanici. Tipografia Universul, Bucuresti, 1939; 

Poezii de razboi. Vol. I-II, Bucuresti, 1942; 

Balade. Bucuresti, 1943 (vezi si Gândirea, 1943); 

Poezii din închisori. Editura Cuvântul Românesc, 1982, Canada, pag. 3-179; 

Suferinta, Sacrificiul si Cântecul. În: Al paso con L’Arcangelo, Edizioni all’Insegno del Veltro, Genova, 1982, pag. 45-62; 

Balade. Editura Curierul, Santa Clara, 1983 (culese din volumele Cununi uscate (1938) si Balade (1943); 

Sângele temnitei – Balade. 29 Aprilie 1993, Timisoara

Accesând acest linc, doritorii pot vedea și câteva poze cu și despre Gyr: http://www.radugyr.ro/index.php?menu=foto

  Articole, recenzii  
[Horia Sima] – CELE MAI CRÂNCENE INFRÂNGERI – SUNT RENUNTĂRILE LA VIS (1981)
[Nicolae Nicolau] – Radu Gyr, 25 (Permanente, mai 2000)
[Bogdan Munteanu] – Interpretari ale lui Radu Gyr (Permanente, 2003)
[Robert Ungureanu] – Omul Radu Gyr
[N.S. Govora] – Vine Radu Gyr (1979)
[Gheorghe Andreica] – Cel de-al treilea martiriu al lui Radu Gyr
[Simona Popa] – Radu Gyr
[Anatol Ghermanschi] – Puterea in Cultura
[Adrian Crupa] – Necesitate si lux in poezia spatiului concentrationar

  Conferinte, comemorari  
[Bucuresti] – Noua Dreapta Bucuresti l-a comemorat sambata 28 aprilie Radu Gyr (2007)
[Cluj] – Noua Dreapta Cluj il comemoreaza pe marele poet Radu Gyr (2005)

Și, în fine, iată că am ajuns și la muzică:

  [Muzica] Proiectul Radu Gyr – Sangele temnitei (2005)  
2 8 1 ascultă
Blestemul aiudului ascultă
Imn mortilor ascultă
Indemn la lupta ascultă
Isus in celula ascultă
Leagan fara cantec ascultă
Ne vom intoarce intr-o zi ascultă
Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane ! ascultă
Tacem din gura ascultă

Pentru a salva melodiile faceti click dreapta pe „ascultă” si alegeti „Save (link) as”

După cum deja știe cam tot românul cât de cât interesat, Mihail Neamțu , în ediția online a Evenimentului zilei , la data de 9 Noiembrie, 2012, Silviu Sergiu publică un articol numit: 

Sfântă tinerețe electorală! Despre legionarism de operetă

Silviu Sergiu

Silviu Sergiu

Gestul lui Mihai Neamțu de a recita o poezie scrisă de poetul Radu Gyr este discutabil. Nu pentru că nu avea voie să recite poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, un poem cu calități lirice remarcabile. Ci pentru că a facut-o in locul și la momentul nepotrivit.

În legătură cu Radu Gyr lucrurile sunt clare. A fost un poet foarte important. Are locul său bine definit în istoria literaturii române. Poeziile sale au fost scrise cu mult har. 

A avut și o latură detestabilă, din cauza convingerilor sale politice detestabile. A fost comandantul legionar in regiunea Oltenia. Unele poezii ale sale au înfierbântat inimile și mințile unor criminali. Aceștia au ucis de-a valma evrei și români, mânați de îndemnul din ”Sfântă tinerețe legionară”: ”Și-avem doar gloanțe pentru trădători”. Un imn în care Gyr nu precizează cine sunt trădătorii, lăsând decizia la latitudinea camarazilor săi de arme, fapt care a sporit, probabil, numărul victimelor nevinovate. 

Dacă Mihai Neamțu ar fi recitat „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” la un cenaclu literar ar fi fost un gest inofensiv. Nu s-ar fi vorbit a doua zi despre Radu Gyr- antisemitul. Ar fi fost și penibil, fie și pentru că poezia nu este antisemită. S-ar fi vorbit de Radu Gyr- poetul remarcabil. În mod justificat.  

Mihai Neamțu a rostit aceste versuri la un eveniment electoral, a unei formațiuni de dreapta. Asta schimbă datele problemei. Pe scena Operei Naționale,  „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” nu a fost doar o poezie foarte frumoasă. Încărcătura ei simbolică a fost alta. A fost un mesaj țintit către un public avizat, un electorat situat la extrema Dreptei, care se înflăcărează nu doar datorită valorii literare, ci și pentru că aparține unui poet legionar. Luni seara, acestui tip de electorat Mihai Neamțu i-a fost simpatic. Poate chiar atractiv din punct de vedere electoral.

Nu stim cat de mare este acest electorat. Putem doar banui ca a crescut in ultima vreme, din cauza crizei economice si a degradarii spatiului public romanesc. Partidele stiu insa dimensiunea lui, dar nu dau niciodata publicitatii cifrele din sondajele interne. Nu cred ca este un electorat de neglijat.

O parte dintre acești alegători nu au o educație consistentă. Îi regăsim în galeriile de fotbal. Pentru ei a fi legionar este o mare calitate, pentru ca au ceva impotriva tiganilor, homosexualilor si evreilor. Aceștia îl admiră pe Gigi Becali pentru abordările sale fascistoide, indiferent că țin cu Steaua, Dinamo sau Rapid. Nu il voteaza neaparat, pentru ca nu stie carte. Ar putea sprijini insa un politician erudit, despre care au auzit ca ar fi legionar. Din acest punct de vedere, acuzatiile de legionarism i-ar putea prinde bine lui Mihai Neamtu.

Un al doilea segment al acestui electorat este format din persoane educate, trecute de prima tinerete. Sunt intelectuali de dreapta, care pe vremea comunismului vedeau in Radu Gyr un „poet al inchisorilor comuniste”, un disident care a luptat in numele lor cu regimul comunist. Pentru curajul de a se opune bolșevicilor, i-au iertat pacatele de pe vremea cand era legionar. Îi sufletul acestora, poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” a avut un ecou aparte. 

Mai exista si un al treilea segment este compus din tineri care pot fi lesne sedusi de rolul mesianic pe care legionarismul il atribuie poporului nostru. Romanii de astazi au nevoie sa auda ca nu sunt codasii Europei, ca li se face o nedreptate majora fiind tratati in acest fel. Acesta este electoratul care-l admiră pe Dan Puric, fiind captiv al carismei acestuia. Un personaj pe care Andrei Pleșu l-a portretizat excelent, într-un interviu din ”Adevărul”. ”Domnul Dan Puric a făcut un sindrom de guru. Părerea mea sinceră este că el nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti”.  

Un discurs politic, cum este cel în care Mihai Neamțu a inserat poezia lui Radu Gyr, are drept scop sa convinga alegători. Erudit și inteligent, mi-e greu să cred că Mihail Neamțu nu a realizat adevărata simbolistică a gestului său si nu a anticipat ecourile negative. S-a gandit probabil ca raportul costuri- beneficii este bun. 

Nu cred că Mihail Neamțu  este un extremist ce trebuie eliminat din politica românească. O fi tânjit în tinerețe după o Românie ca soarele sfânt de pe cer, o fi evocat memoria Căpitanului, dar și-a pus cenușă în cap pentru asta. Poate fi un semn că s-a copt pentru politică. Cred ca este nedrept să fie acuzat de negaționism. Nu exista suficiente dovezi pentru a i se organiza un proces public. 

Este însă un politician care, pe scena Operei Române, și-a dovedit șiretenia și, într-o bună măsură, lipsa de scrupule. Un politician care a recurs, indirect, la memoria unor personaje istorice detestabile, chiar dacă înzestrate cu har literar, pentru a strânge voturi. 

Când gesturile sale au fost sancționate public, s-a făcut că nu înțelege de ce este acuzat. Ipocrizia il desavarseste ca politician, pentru ca este o modalitate de a nu bate definitiv în retragere, de a nu-i dezamăgi pe cei pe care a vrut să-i seducă.

EVZ.ro

Cred că trebuie să fac aici o precizare… mie mi se pare extrem de interesant… după, ascultarea acestor melodii pe versuri de Radu Gyr, parcă mă simt mai român … mai mândru că sunt român ca și el… O fi ciudat?

Însă, dacă doar rostesc numele: Mihail Sadoveanu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim-Tudor, Lucian Avramescu ori, de ce nu?, Ion Iliescu, Dan Voiculescu, Crin Antonescu, Victor Ponta, Adrian Năstase, Daniel Constantin, Ecaterina Andronescu, Gigi Becali, Dan Voiculescu, Radu Tudor, Dana Grecu, Mircea Badea, Victor Ciutacu, Dan Diaconescu (bine, ăsta e țigan, deci se pune doar pe jumătate) etc … parcă am un sentiment de jenă dacă afirm: ”Sunt român ca și ei …”

Oare să nu fie vorba decât de faptul că am accesat lincurile aflate sub lista aceasta de nume? (Numele fiecăruia conține un linc și cine dă clic va fi ”transportat” spre siteuri unde putem vedea cam ce îi poate pielea fiecăruia)

 

Prin menajerie, fără menajamente

RADU PARASCHIVESCU: Prin menajerie, fără menajamente

Trebuie să vedem în poreclă doar alternativa neprotocolară a identităţii din buletin?Nici vorbă. Porecla e mai degrabă diagnosticul parodic prin care cineva pune accent pe slăbiciunea unui seamăn. Printre copii, fixarea unei porecle înseamnă candoare, cruzime şi cinism. Puştanii nu fac aluzii şi nu vibrează la calambururi. Ţinta lor e imperfecţiunea fizică, fie ea un nas coroiat, o ureche clăpăugă sau o pereche de picioare subţiri ca nişte fuse. Maturii sunt cei care mută poreclele din zona corporalităţii în cea a caracterului. De fapt, e vorba doar de o deplasare a accentului, nu de o desprindere totală de înfăţişarea poreclitului. O poreclă bine aleasă leagă o particularitate fizică de un beteşug etic sau comportmental. Şi parcă nicăieri nu se vede mai bine lucrul acesta ca în politica românească de tranziţie.

 
Şi totuşi, poreclele zoologice date politicienilor noştri nu apar în premieră la începutul lui ianuarie 1990. Impresia de faună sau măcar de menajerie e mult mai veche. Un bun exemplu oferă, în primele decenii ale secolului trecut, Alecu Constantinescu, zis „Porcu’”, văzut în epocă drept un „excelent manevrier politic” şi aflat în fruntea mai multor ministere: Interne, Agricultură şi Domenii, Industrie şi Comerţ. După un veac, ştafeta suină s-a oprit la Adrian Păunescu, ştampilat astăzi cu aceeaşi poreclă. În acest caz, poreclitorul a mixat gabaritul şi producţiile encomiastice de pe vremuri ale poetului. Mai mult, Adrian Păunescu a contribuit la consolidarea propriei porecle, strigându- i patetic unei femei care-i reproşa abaterile din trecut: „Da, doamnă, sunt un porc! Sunt porcul dumneavoastră de serviciu!”.
 
E greu să găseşti un partid din care poreclele animaliere să lipsească – iată un fapt cu adevărat democratic. Cât despre vietăţile care inspiră supranume de politicieni, ele sunt imposibil de încadrat într-un tipar. Te-ai aştepta ca, într-o lume politică dominată de prădători, poreclele să sune înfricoşător. Când colo, singurul poreclit în acest fel e Dan Voiculescu, al cărui supranume, Felix Motanul, n-a izvorât din tabieturile sale feline, ci din arhivele CNSAS. Dan Voiculescu nu e singurul politician alintat cu numele unui animal care nu inspiră teamă. Fostul preşedinte Emil Constantinescu a fost poreclit „Ţapul” nu doar pentru barbişonul à la Cuza, ci şi pentru glasul deloc baritonal. 

Pe vremea când era premier, Victor Ciorbea îşi câştigase porecla „Melcul carpatin” din partea lui Mircea Mihăieş, pentru lentoarea înnebunitoare a vorbirii şi pentru forţa de reacţie cu încetinitorul. La rândul lui, actualul comentator politic Iosif Boda devenise „Hipopotamul asudat” pe vremea când îl sfătuia pe Ion Iliescu. Ce să mai spun despre George Becali, împroprietărit cu porecla „Maimuţa curentată” chiar de cel la braţul căruia pozează acum pe afişele PRM? 

Nu trebuie omise poreclele animaliere care indică stăruinţă, perfidie sau calcul rece. „Buldogul” Vasile Blaga a primit acest supranume nu doar din cauza fălcoşeniei, ci şi pentru îndârjirea ardelenească pusă în fiecare gest. „Şarpele cu ochelari” Virgil Măgureanu încă trece în ochii multora drept regizorul din umbră al ultimelor decenii. „Bursucul veninos” Adrian Severin e bănuit de agendă personală şi de o uriaşă disponibilitate pentru compromis. În fine, maestrul emerit al combinatoristicii româneşti, Viorel Hrebenciuc, a încasat de la Cristian Tudor Popescu porecla cea mai sugestivă din toată menajeria: „Guzganul rozaliu”. Cu o asemenea distribuţie în fruntea României, simplul gând al emigrării pare o insolenţă.

Autor: Radu Paraschivescu

Data  publicării: Joi, 14 Mai 2009

Sursa: evz.ro

Comentariu BLUE:

Precizare, acest comentariu îl fac la sugestia unei persoane dragi sufletului meu

Mai există și alte porcle pe care le-am auzit:

Ion Iliescu: Bunicuța, Nea Nelu Cucuvelu (asta pentru că atunci când era președinte, la Cotroceni a fost auzită cântând o Cucuvea, se făcuse și un cântec: Sus în deal la Cotroceni/Cântă cucuveaua/Nea Nelu și cu ai lui,/Și-au găsit beleaua

Adrian Năstase: Bombonel, Nenumăratul, Oușor, ursuleț

Victor Ponta: Maimuțica, Țonțonel, Cocoșelul (asta ultima i-a fost atribuită pentru atitudinea ce cocoșel isteric)

Crin Antonescu: Porumbelul, Porumbacu` de la pseudonimul cu care își semna rapoartele la securitate sau Arici Pogonici (cu varianta originală Carici Pogonici) 

Povestea acestui nume pe care i l-a dat Banciu, pleacă de pe acest blog. 

Într-un articol numit Visul lui Crin Antonescu: CRIN TV  făceam mișto de o chestie de pe blogul liberalului  avea și văd că mai are ceea ce numește ”Crin TV” (în stînga0 și prifitând de faptul că erau două imagini de la Antena 3  speculam că vrea să transforme acastă televiziune în televiziune personală și îi recomandam să încerce mai bine să facă o colaborare cu Corina Drăgotescu posesoarea brendului Arici Pogonicim Mai ziceam și că pentru a se deosebi de vechea revistă asta nouă, trebuia să poarte un C, de la Corina și ieșea Carici Pogonici.

Banciu, haios cum este, a lipit un C, dar de la Crin… și de aici toată tărășenia. (B1 a plătit o amendă de 200 de milioane, dacă nu mă înșel,  pentru asta, dar porecla pare a se fi lipit de Antonescu. Tot lui Crin Antonescu, am mai văzut lipit și Somnorosul, de la vestitul animal

Așa cum o vorbă spusă de Iliescu, s-a lipit pe:

Mircea Geoană – Prostănacu, Flocea, Pechinezul (pentru isteria cu care s-a manifestat când a pierdut alegerile. La un moment dat, dacă dădeai pe Google spre căutare la imagini Prostănacu, se umplea pagina cu Geoană. Tot de Geoană s-a mai lipit o poreclă: Păduchele coafat

De Tudor Chiuariu am văzut lipite Chiuauauaua (cu trei de ua) sau Măcănel.

Paul Păcurariu din motive știute, Labă Tristu

Decebal Traian Remeș, caltaboașe

Titus Corlățeanu, Hipi, (de la hipopotam) sau Curlățeanu

Rovana Plumb, chinchilita 

 De la televiziuni:

Oana Stancu – șarpele cu ochelari

Dana Grecu -vaca nebună, din cauza isteriei ei obișnuite

Gabriala Firea– scroifirea  pentru ieșirea din eamisiunea unde l-a întrebat pe  Boureanu dacă a mâncat ceva stricat la ei la toaletă

Victor Ciutacu -șobolanul

Mircea Badea – păsăroiul

Mihai Gâdea – motănel, pentru fandoselile lui și pentru continua gudureală față de stăpâmul său, motanul Felix. Tot pentru gudureală Alessandra Stoicescu  poartă porecla de motănica…

Poate mai revin cu update-uri, dacă îmi mai amintesc sau mai primesc sugestii…

OTV între politica Partidului Poporului şi ospeţele canibalistice

19 decembrie 2010 2 comentarii

Astăzi sunt binedispus, deci m-am gândit să-i ajut pe OTV-işitii dedicaţi.

Mai întâi, iată cam care e drapelul care cred eu că defineşte partidul pe care li l-a conceput idolul lor în grelele ore de suferinţă prin puşcăriile patriei unde era arestat pentru şantaj.

De ce roşu? Şi de ce cu secerea şi ciocanul?

Păi pe vremea lui Ceaşcă era la modă o expresie: „Construirea societăţii socialiste, multilateral dezvoltate şi înanintarea României spre Comunism”. Ei bine, aproape am ajuns. Când va câştiga Partidul Poporului vom fi acolo. Azinoapte am văzut ceea ce nu credeam să mai văd în cursul vieţii mele. S-a promovat o carte: „Ultima soluţie: COMUNISMUL”.

Mă întreb totuşi dacă oteviştii, cu Partidul Poporului cu tot şi cu marele lor lider n-ar trebui să emigreze în Coreea de Nord. În fond, acolo societatea comunistă e implantată deja extrem de adânc, foametea a ajuns atât de mare încât înţeleg că s-a ajuns la distracţii extrem de sănătoase. Unii spun că s-a ajuns ca părinţii să îşi mănânce plozii. De mici evident, pentru că sunt mai cruzi. Mă întreb doar dacă le pun sau nu măr în gură când îi pun pe masă la ospeţele de preamărire a liderului lor inevitabil. Da, inevitabil ca Marele Dan Diaconescu.

Ce n-am înţeles e dacă sociezatea comunistă va fi edificată pentru toată lumea? Sau el şi ceilalţi favorizaţi ai sorţii se vor sacrifica, păstrându-şi averile şi continuând să îşi transporte familiile în maşini capitaliste, de lux şi extrem de greu de întreţinut şi e păzit?

Mă întreb cum de şi-a permis jegul să vorbească de morţii în Loviluţia din Decembrie. În fond acei oameni au murit tocmai pentru a dispărea plaga comunistă din România.

M-am gândit de asemenea  să le mai fac o bucurie OTV-iştilor. Le-am făcut o poză despre cum văd eu OTV-ul. Ca o măcelărie unde de câte ori moare cineva mai cunoscut e analizat mai ceva decât la autopsiile de la IML, viaţa lor fiind scormonită încât ştin exact ce a simţit Mădălina Manole când insectucidul îi arda maţele ca acidul, sau cum atârna se bălăngănea romantic în bvătaia vântului, spănzurată în copacul acela, Diana Maloş (am văzut imagini cu ea atârnată la OTV), sau cum curgea sângele din venele deschise ale Roxanei Briban.

Ştiu că nu  o imagine perfectă şi n-am pus nici o sticlă cu insecticid, nici un cuţit de tăiat vene, nici o funie cu laţ pentru spânzurat,  nişte butoaie cu alcool sau, craniul Elodiei, dsar mă vor ierta pentru asta, data viitoare promit să le pun.

Cât despre  prezenţa acolo a soţiei lui Dan Diaconescu şi a fetiţei sale, trebuie să spun că motivul e unul simplu. Să ştie şi ele de unde le vine bunăstarea, de unde soţul şi tăticul lor a făcut rost de bani pentru vilele în care trăiesc şi pentru maşinile în care îşi transportă preţioasele fizicuri.

Dacă fetiţa lui Diaconescu e înspăimântată, îmi cer scuze, dar îi promit să fac rost de filme cu decapitări, cu oameni care se sinucid, cu autopsii adevărate. Nu de alta, da să se întărească la moral. În fond va moşteni televiziunea când tatăl ei de va duce lângă morţii care i-au adus atâţia bani. La ospăţul virmilor adevăraţi evident. După cum arată, nu mai e  prea mult de aşteptat.

Ah, şi să nu uit, îi promit să îi explic şi ce înseamnă şantajul şi spălarea de bani, alt mod e a adina tăticuţul ei banii cu care îi cumpără păpuşile…

A murit un demagog

5 noiembrie 2010 14 comentarii

A murit Adrian Păunescu…

Dumnezeu să-l ierte dacă poate.

Pentru mine e mort demult, ucis de propria aroganţă şi demagogie.

A murit când s-a autodeclarat cel mai mare poet român după Mihai Eminescu.

Eu nu pot să-l iert decât după ce îl vor ierta cei care au murit în ’89 pentru faptul că l-a pramărit pe Nicolae Ceauşescu, Partidul Comunist, Epoca de aur în mult prea multele spectacole grandioase, care se dădeau duminica seara. Atunci, sub masca prezentării unor coruri, ansambluri artistice şi persoane era scoasă în faţă fericirea de a fi conduşi de Ceaşcă şi de Măreţul Partid. După ’89, nonstop a încercat să-i cureţe imaginea lui Ceauşescu, să îl prezinte ca pe un fel de Cel Mare şi Bun, să îl preamărească.

Zicea cineva că e mare păcat că mor poeţii. În cazul lui Păunescu, poetul de casă al cuplului Ceauşescu, e păcat că s-a născut…

P.S.

Mulţi  plâng cu lacrimi de crocodil moartea lui Păunescu. Pun pariu că majoritatea nu ştiu nici măcar zece titluri de poezii scrise de acesta.

Categorii:Fapt divers Etichete:
%d blogeri au apreciat: