Arhiva

Posts Tagged ‘aiureli’

Radu mamii, Radule, te-ai tâmpit băiatule …

1 octombrie 2010 17 comentarii

În colcăiala politico-mediatică  de la noi, afirmaţiile unuia sau altuia de obicei se pierd ca o picătură de apă într-un ocean.

Totuşi, unele afirmaţii sunt atât de aiurea încât ori te şochează, ori te fac să te crăcănezi de râs.

Radu Tudor, una din multele jigodii plătite de Felix, m-a şocat în prima fază. A afirmat că povestea cu încercarea de lovitură de stat e o elucubraţie provenită din nişte minţi bolnave. Am devenit atent.

E în emisiunea cu Dana Grecu … mortal. Da, în emisiunea istericei de serviciu a lui Felix afirmă asta. Ghici cine mai era în studio… Corneliu Vadim Tudor şi Marius Pieleanu. Primul probabil în una din zilele in care a uitat să-şi ia Rudotelul, Pieleanu întruna din zilele în care nu a mai avut ocazia să se îndoape cu rahat.

Păi jegul ăsta de Radu Tudor afirmă că a spune că se încearcă o lovitură de stat e o aberaţie izvorâtă din minţi bolnave? Şi asta la aceeaşi discuţie la care participă Vaccin Tudor? Omul ăsta ori e un imbecil irecuperabil, ori e retardat şi nu are ţinere de minte, ori e doar un împuţit obişnuit pentru care banii mogulului au făcut din el un mercenar oralist pentru care nu mai există nici o limită a bunului simţ.

Tentativele de lovitură de stat au început în momentul încercării de suspendare a preşedintelui Băsescu fără nici un motiv, deoarece ceea ce G322 numea „motive” a fost demontat de Curtea Constituţională.

Păi, asta mă face să revin la o întrebare: De ce mama dracului mai plătim CNA-ul? Ca să îl amendeze pe Radu Moraru că ne spune cât de mizer e trecutul lui Vîntu?

De ce mai emite împuţiciunea de Antena 3? De ce mai există Trustul INTACT? De ce ne mai mănâncă banii CNA-ul dacă nu îşi face datoria? Păi ăsta e furt pe faţă.

Tare aş avea o curiozitate: Să văd şi eu conturile membrilor CNA. Mai precis evoluţia lor din ultimii ani.

Este imposibil ca acestea să nu fi crescut ca Făt Frumos şi CNA-ul să nu interzică apariţia în spaţiul mediatic a unor jigodii ca R. Tudor, D.Grecu, V. Ciutacu, M. Gâdea, M. Badea, Marius Pieleanu, S. Roşca-Stănescu, M.Ciuvică…

Sau poate oamenii nu au nici o vină. Or fi autişti …

Presa română, un trocarici cu roţi pătrate sau ovale.

7 august 2010 12 comentarii

Trocariciul. Unii spun că e un cuvând derivat din unirea cuvântului „electro” şi „car”,    alţi că ar fi format din cuvintele „troacă” şi „carici”. Ce e o troacă ştie sau bănuieşte oricine, ce e un carici … vorbim cu altă ocazie poate. Sau poate nu…

În ceea ce priveşte înţelesul, eu ştiu că înseamnă electocar, mijloc de transport tractat, folosit la transportul de persoane pentru agrement, iar ca sens depreciativ cineva îmi zicea că e un vehicul care indiferent de tracţiune, are proprietatea de a te vace să ai senzaţia că mergi pe un drum cu gropi, indiferent de cum e în realitate drumul.

În fine. Indiferent care e definiţia corectă, mie mi se pare că presa română e u trocarici în ultima variantă pe care am pomenit-o.

Indiferent despre ce vorbeşte, despre sport, politică, probleme sociale, lifestyle, monden etc, presa română consideră că e tabu să vorbeşti de lucrurile pozitive.

Dacă ceva e rău, indiferent dacă e important sau nu, urâtul şi mizeria trebuiesc scoase în evidenţă. Dacă ceva destul de rău încât să aducă rating nu există sau e de importnţă minoră, treaba trebuie exagerată şi repetată până pare a fi important, definitoriu pentru povestea respectivă.

Astfel am ajuns să vedem tot felul de ciudăţenii, sau persoane absolut nanale ca mari personalităţi, vedem în postura de  „vedete” tot velul de oameni care nu au nimic de spus, sau care nu au făcut nimic reamente important, vedem detalii din viaţa unora ca fiind prezentate ca extrem de importante, in fond, nişte lucruri caare se pot dicuta cel mult la o cafea de două cocoana din anturajul celui în discuţie cund n-au altă trabă importantă cum ar fi punera părului pe moaţe, ori comentarii referitoare la ultimul episod al telenovelei în vogă la ora aia.

Am aflat astfel de exemplu că un fotbalist, şi-a tras o gagică nouă, că nevasta altuia preferă să îşi vopsească ungiile de-a latul nu de-a lungul, că  iubitul de conjunctură a iubitei oficiale a vecinului surorii, prietenului, fostei iubite a fotbalisului X din campionatul judeţean prieten la grădiniţă cu fotbalitul Y de la FC Aburiţii din deal colegul de grădiniţă al fotbalisului Z din Divizia a fost văzut fumând, dar nu direct de cel care a scria articolul ci „o sursă” care preferă să îşi păstreze anonimatul deoarece dacă o pronde bărbatu-său o rupe în bătaie, imortant insă e altceva, în vremea în care „sursa” şi ţina artticolului erau colegi la scoala generală nu fuma, deci, acum fumează „iarbă”. Normal că, fire morală, jurnalistul e de parte „sursei”. Astfel imediat comite un articol în care Ministerul Sănătăţii, Ministerul de Interne , Ministerul Învăţământului şi alte instituţii ale statului sunt criticate pentru dezinteres, iar ministrul e ântrebat dacă îşi va da demisia…

Mai există un şablon în comportamentul presei române.

Cum îl prind pe un …domn Importanu’, îl şi întreabă dacă crede că e posibi ca … ceva. Ăla se gângeşte puţin, apoi zice, da, teoretic e posibil, practic …

Ei bine, a doua zi vedem că în presă apare că „Domnul Importantu’ ” a declarat că e absolut convins că ceea ce îlintrebase reporterul se va întâmlpa.

Hai să exemplificăm. Din sport.

După cum deja ştie tot românul Unirea Urziceni a jucat cu Zenit St.Petersburg.  În s-a jucat acasă la Unirea.   Scorul a fost egal 0-0.  A fost prezentat ca un mare rezultat, în deplasare Unirea a pierdut pierzând şi calificarea. Dar, zicea presa, a fost o prestaţie şi o eliminare onorabilă…

În schimb, prestaţia timişorenilor în dubla confruntare cu MyPa (din Finlanda) unde a câştigat în deplasare dar a făcut egal acasă, calificânduse în final cu scorul general de 5-4 este prezentată ca „o calificare ruşinoasă”. Nu ştiu de ce, dar eu parcă  prefer o „calificare ruşinoasă” unei „eliminări onorabile”.

Tot presa asta a noastră, pentru că vorbim de sport, prezintă ca pe mari realizări faptul că unele formaţii (de fotbal, evident, în mintea jurnajiştilor, prin fotbal se înţelege doar fotbal) exportă în draci jucători imediat ce aceştia au început să „mişte”, sau că aduc de afară jucători ţinuţi pe la rezervele echipe a sau a treia.

Ceea ce se întâmplă în sport, se poate extinde la orice domeniu, dar să rămânem aici.

Aceiaşi jurnalişti, când vorbesc de un  „adversar sportiv” spun „duşman de moarte”, când comentază un meci nu contează ce s-a întâmplat în teren ci cum înjură X conducător, ce ghete scumpe ca a lui Mutu şi-a tras oarcine, ce manele se cântă în vestiar, ce fac gagicile jucătorilor. Cum joacă echipa nu contează. Dacă se întâmplă ca unii să se certe în vestiar avem asigurat spectacolul mediatic.

Indiferent cât de important e un fapt pozitiv, acesta nu e arătat. Poate ar avea unii ceva de învăţat. Nu, e amintit cel mult la captolul Fapt Divers. O mizerie, indiferent cât e de nesemnificativă, e exagerată, ne e servită cabombă mediatică, pont esenţial în desfăşurărie din domeniul respectiv.

Nu credeam că e posibil ca nişte televiziuni autodefinite ca televizoini de ştiri să aloce zile întregi de comentarii unor afirmaţii făcute de nişte tabloide, fie ele şi dintr-o mare capitală europeană.

Este aberant ceea ce face media română. Dacă ne mai gândim şi că acei jurnalişti sunt primii care sar de celulită în sus când vine vorba să plătească impozite şi taxe ni se face părul măciucă.

Auzim că li se pare normal să fie plătiţi pe drepturi de autor care să nu fie impozitate sau să nu fie luate în seamă la plata CAS, dar când vine vorba de pensii, musai să fie trataţi preferenţial.  Vezi Doamne ei şi-au pus viaţa în slujba binelui public, deci …

Binele public… deh.  Noţiune extrem de abstractă. Ca şi aceea de libera exprimare care trebuie interpretată ca bolile, de la individ la individ. Adică dacă omul e „om obişnuit”, libertatea cuvântlui e interpretată ca „dreptul de a tăcea”, dacă în schimb e jurnelist, indiferent dacă e jurnalist la un mare cotidian sau televiziune ori radiou central, dreptul la libera exprimare e văzută ca dreptul de a înjura, a calomnia, a emite aberaţii, a murdări orice şi pe oricine, a acuza chiar dacă nu ai dovezi.

Cred că situaţia  ar trebui remediată de CNA, dacă am avea. Ceea ce avem noi i se numeşrte aşa e ceva care ne costă enorm şi care monitorizează presa prin filtrele intereselor unuia sau altuia, iar hotărârile e a sancţiona se iau doar cf. unor interese pe care nu le poţi ghici dacă eşti un extraterestru din altă galaxie decât a noastră, eşti surd, orb, tâmpit, pesedist-ori penelist simultan. A… şi n-ai nici televizor şi nu citeşti nici ziarele.

Da, urâtul, jegoşeniile, duhoarea, miasmele otrăvitoare, putreiciunile, patologicul ne sunt arătate ca cele mai importante chestii, ca definitorii pentru lumea în care trăim; binele, frumosul şi alte alea nu ne sunt arătate deoarece am risca Doamna fereşte să luăm exemplu.

De aceea zic. Presa română e un trocarici cu roţi ovale sau pătrate, astfel încât, indiferent cât de bun e un drum, cei transportaţi au impresia că circulă pe un drum bombardat.


Categorii:Presă Etichete:, , , ,

Victor Socaciu – măscăriciul

25 mai 2010 11 comentarii

„Dacă-i copil, să se joace; dacă-i cal, să tragă; şi dacă-i popă, să citească.” Aşa zicea Ion Creangă atunci când dorea să arate că e bine ca fiecarea să îşi facă treaba acolo unde poate şi unde se pricepe.

Antena 3 are un obicei extrem de interesant.

Ştie ca nimeni altul să scoată în evidenţă măscăricii.

Poate pentru că aşa zişii jurnalişti cu maximă greutate sunt ei înşişi nişte măscărici, dar nu unii obişnuiţi ci unii cu mari pretenţii.

Ei bine, l-am văzut pe Victor Socaciu. Da,  fostul cântăreţ, actualul deputat PSD+PCR. (Hehehe … 😀 )

Nu, nu cânta, nu era nici invitatul la ceai al soţiei sale zâmbăreţe. Vorbea. Din când în când.

De fapt şi asta cu vorbitul la el nu pare a se manifesta ca la oamenii obişnuiţi.

Recita din memorie.

Referindu-se la povestea cu măsurile anticriză:

„Conform Constituţiei Preşedintele nu trebuie să se amestece în treburile astea”.

Apoi, după o vreme în care a luat atitudinea de negru de furie, la modă în PNL de la o vreme. A mai recitat o frază. Memorabilă şi asta:

„A spus Preşedintele că pe vremea Guvernului   PNL s-au mărit pensiile şi salariile. Nu e adevărat. PNL avea o susţinere în Parlament de doar 20%, creşterea s-a făcut la presiunea PSD”.

Da. Fix aşa a spus.

Păi să vedem.

Legat de Preşedintele României, dacă ne uităm în Constituţie, putem vedea, ceea ce s-ar potrivi în povestea asta:

CAPITOLUL II

ARTICOLUL 80

Rolul Preşedintelui

……

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

ARTICOLUL 86

Consultarea Guvernului


Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

ARTICOLUL 87

Participarea la şedinţele Guvernului

…………….

(2) Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă.

Nu ştiu ce văd alţii, dar eu nu văd acel „…nu trebuie să se amestece în treburile astea…”. Pe de altă parte, vedem că Preşedinteţe trebuie să medieze între puterile statului şi poate participa la şedinţe de Guvern.

A că nu îi adună pe penalii din Opoziţie, şi să-i întrebe: „Bă’, voi ce mama dracului vreţi?” la care cei din opoziţie să spună: „Nene Trăianeeee, bate-l pe Boc. E rău şi nu vrea să facă aşa cum zicem noooooi…. „

De fapt, Opoziţia nu doar că nu spune asta, ei nici nu se duc la consultări. E sub demnitatea lor.

Cei  doi măscărici şefi ai opoziţiei Antonel şi Pontănel, preferă să îl plimbe pe al trilea măscărici pe la Antena 3. Se poate ca preşedintelui să nu îi placă mizeria aia de televiziune şi să nu se uite. De unde să ştie ce vor ei?

Şi dacă ar şti… Nu odată Preşedintele a invitat la negociri partidele. Atenţie, la negocieri. Negocieri înseamnă de fapt târguială. Unul propune, altul mai lasă şi tot aşa, până se ajunge la o soluţie de compromis, nu impunerea soluţiei unuia. Omul cântăreşte ce zice fiecare, apoi face o medie şi vede ce iese.

De fapt nici nu văd de exemplu cum ar media între cota de impozitare progresivă la care visaează Pontănel şi cea unică propusă de Antonel.

Dar ştie Socaciu despre ce-i vorba? Ba. De ce să ştie? E deputat şi asta e destul.

Pe de altă parte, în vremea Guvernului Tăriceanu, oameni cu mare greutate se strofocau de le transpira neuronul să ne convingă de faptul că între PNL-PSD-PCR  nu era nici o legătură, că Guvernul Tăriceanu conduce ţara cum vrea muchiul lui.

Pe lăngă faptul că îşi bagă piciorul şi vorbeşte de un „Guvern PNL” când era vorba de un Guvern PNL-UDMR ne mai spune şi că în timpul prestasţiei sale Guvernul adopta pentru a se menţine la putere fără nici un fel de contribuţie ceea ce zicea PSD, deci era doar o marionetă a PSD ( bine, nu zic că asta nu se vedea). Bravo nene. Eşti un super politician.

Bravo Socaciu. Treci la iesle.

Prestaţia de azi, nefiind una singulară, a mai existat una unde a recitat alte abraţii, mă face să mă intreb la modul seris, dacă în septembrie, 2009, când  i-au fost treansplantaţi doi rinichi noi la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal din Cluj, i-ai fost ambii rinichi puşi acolo unde trebuie, sau unul cel puţin i-a fost pus între urechi.

Domnule Socaciu, ce dracu e în capul dumitale? De ce n-ai putut rămâne un apreciat solist de folck şi a trebuie să devii un măscărici al politicii noastre?

Bine, recunosc, nu eşti mata primul penibil. Clasa politică e formată în marea ei majoritate din penibili. Nici ca şi cântăreţ nu eşti primul care după o carieră admirabilă o termină cu oiştea în penibil. Au fost şi o Irina Loghin  şi un Ion Dolănescu. Dar eu tot nu cred că e bine. E mare păcat de talentul pe care îl ai.

Pontantonescu, sau: 1păcălici+1păcălici=1păcălici

8 mai 2010 4 comentarii

În urma declaraţiei preşedintelui Traian Băsescu, privind măsurile anticriză, preşedintele PNL, Crin Antonescu şi preşedintele PSD, Victor Ponta au considerat de cuviinţă să declare:

Antonescu: Măsurile anunţate sunt de o gravitate fără precedent

„Există măcar un lucru bun în toată situaţia în care ne aflăm şi anume că nu au mărit fiscalitatea, că s-a păstrat cota unică şi că nu a fost crescut TVA-ul”.

„Sigur că preşedintele este foarte meşter în a găsi duşmani. Câtă vreme era un Guvern care nu era sub controlul său, era de vină Guvernul acela, respectiv Guvernul Tăriceanu. Câtă vreme era un Guvern pe care dânsul l-a moşit, dar mai cuprindea şi pe alţii decât pe pedelişti, adică PSD, era de vină PSD. Acum, de vină e grasul. Grasul ăsta care are salariu mare şi pensie prea mare şi ajutor de şomaj prea mare. Probabil când o să termine şi cu acesta, o să fie de vină vecinii noştri, alte ţări”, a mai spus Antonescu.

Tot el a declarat: „Sigur că preşedintele este foarte meşter în a găsi duşmani. Câtă vreme era un Guvern care nu era sub controlul său, era de vină Guvernul acela, respectiv Guvernul Tăriceanu. Câtă vreme era un Guvern pe care dânsul l-a moşit, dar mai cuprindea şi pe alţii decât pe pedelişti, adică PSD, era de vină PSD. Acum, de vină e grasul. Grasul ăsta care are salariu mare şi pensie prea mare şi ajutor de şomaj prea mare. Probabil când o să termine şi cu acesta, o să fie de vină vecinii noştri, alte ţări”

Ponta: Guvernul Boc nu mai există, ci doar Guvernul Băsescu

Liderul PSD, Victor Ponta, a afirmat că Guvernul Emil Boc nu mai există, ci doar Guvernul Traian Băsescu şi că „riscăm genocidul social”…”Convingerea noastră este că Guvernul Traian Băsescu nu va opri criza şi că ne va cere, ca şi Nicolae Ceaşescu, noi sacrificii. Este datoria noastră, alături de celelalte forţe politice, de media, de societatea civilă, să ne opunem acestui genocid social în Parlament, pe stradă sau oriunde va fi nevoie”

========================

Păi se poate domnilor?

Din câte ştiu eu, acestă criză e una dată dracului, iar dintr-o criză nu se poate ieşi decât cu măsuri dure.  Pe de altă parte, dacă ceva ca delimitarea faţă de Guvernul Tăriceanu din partea preşedintelui PNL, dacă n-ar fi de un sinistru cinism, ar foi de un comic grotesc.

Adică greşelile acelui Guvern nu mai cad în sarcina PNL, doar pentru că partidului i s-a schimbat preşedintele intre timp? Sau că partidul e una, preşedintele lui nu îşi asumă în nici un fel trecutul acestuia? Interesant. Foarte interesant. La fel de interesant cum este faptul că anumite lucruri care sunt urmare a porcăriilor guvernului Tăriceanu, sunt acum aruncate în spinarea guvernului Boc tocmsai de nişte liberali care au făcut parte din Guvernul Tăriceanu. Mai deunăzi, o cucoană, fostă ministru în Guvernul Tăriceanu, critica nişte măsuri pe care le-au luat ei atunci. Când i s-a atras atenţia că exact domnia sa era cea care semnase în calitate de ministru, a ripstat rapid, ca şi cum s.ar fi aşteptat. „Păi dacă au constatat că am greşit de ce nu au schimbat?” …

Cât despre declaraţia lui Ponta, ce să zic? Genocid social? Este datoria voastră, alături de celelalte forţe politice, de media, de societatea civilă, să ne opunem acestui genocid social în Parlament, pe stradă sau oriunde va fi nevoie? I-auzi…

Poate de datoria celor de care zice Ponta a fost şi scoaterea în stradă a sindicatelor din domeniile controlate de PSD imediat după ce acesta s-a retras de la guvernare? Ori, tot de datoria lor e şi ca timp de o săptămână să se vorbească de mişcări sociale devastatoare care ar urma să se declanşeze sub formă de „mişcări sociale absolut spontane” 😀 , iar când vine ziua respectivă vedem o mână de indifizi cu pancarte, şepcuţe şi veste cu însemele sindicatului nu ştiu care. Vedem televiziunile la faţa locului cum iau interviuri unor lideri de sindicat extrem de nervoşi şi pătrunşi de misiunea lor, dar care se tem ca de dracu să fie puşi să îşi declare averile şi interesele. Extrem de amuzant este faptul că dacă din greşală un reporter ia un interviu unui om din grupul de protestatari şi îl întreabă ce face acolo, se uită ca picat din Lună: De unde să ştie el de ce e acolo? A venit pentru că i s-a spus să vină…

Deşi Prostănacu nu mai e în cuplul respectiv, nu ştiu de ce, dar parcă e o boală ca preşedinţii de la PNL ori de la PSD, de câte ori sunt lăsaţi să vorbească, reuşesc să dea impresia că sunt nişte păcălici care spun şi ei o poveste pe care au învăţat-o pe dinafară, dar pe care nu o înţeleg.

%d blogeri au apreciat: