Arhiva

Posts Tagged ‘Alba Iulia’

Veorika – Prostia la superlativ. (Veorika trebuie demisă pentru Prostie care la ea depășește limitele bunului simț)

MOTTO

”Două lucruri sunt infinite: Universul și prostia omenească, și încă nu sunt sigur de primul.” – Albert Einstein.

PRECIZARE: Deși există voci care susțin că în citatul de mai sus marele geniu nu o cuprinde pe Viorica Dăncilă, deoarece se referă la om nu la femeie, există și voci care susțin  că și femeia e om.

Dacă o fostă profesoară de lucru manual, specialistă deci în chestii făcute cu mâna nu cu gura (cum ar fi vorbitul), comite greșeli de exprimare, confundă termeni medicali sau nu are habar care e diferența dintre Podgorica și Pristina … nueste un capăt de țară.

Dacă, însă, un elev de clasa a patra spune că Marea Adunare Națională de la 1 decembrie 1918 s-a ținut pe Câmpia Libertății de la Alba Iulia trebuie lăsat repetent, sau, poate doar corigent și trecut în toamnă dacă reușește să se corecteze.

Când un premier comite o artfel de greșeală nu trebuie lăsat să își dea singur demisia ci trebuie demis fără întârziere. dacă nici măcar atâta nu știu din istoria României, că nu la Alba Iulia este Câmpia Libertiții ci la Blaj ne arată că la ea în creier prostia a uzurpat o cantitate de neuroni atât de mare încât nu ar trebui lăsată să mai ocupe vreodată un post plătit de la Buget.

Acum, pe siteul Guvernului României ezistă un mesaj al Premirului Dăncilă, postat cu ocazia Zilei Imnului Național:

“Marcăm astăzi Ziua Imnului Național al României, sărbătoare cu o încărcătură aparte în Anul Centenar al Marii Uniri. „Deșteaptă-te, române!” le-a insuflat curaj românilor în multe momente ale istoriei moderne. I-a mobilizat si pe cei care la 1 decembrie 1918 s-au adunat la Alba-Iulia, acordurile sale exprimând atunci bucuria voinței împlinite a românilor de unitate.

Astăzi, ”Deșteaptă-te, române!” este imnul nostru național și ne emoționează ori de câte ori îl auzim ca o încununare a succeselor compatrioților noștri.

Respect pentru acest simbol al națiunii!

La mulți ani, Imnului Național! La mulți ani, români! La mulți ani, România!”

Viorica Dăncilă,

Prim-ministru al Guvernului României

Doar că acesta nu decât mesajul corectat după ce presa a intrat în delir legat de inteligența celei mai exponențiale blonde a Guvernului României, Veorika din Videle.

Mesajul inițial arăta așa: 

“Marcăm astăzi Ziua Imnului Naţional al României, sărbătoare cu o încărcătură aparte în Anul Centenar al Marii Uniri. „Deşteaptă-te, române!” le-a insuflat curaj românilor în multe momente ale istoriei moderne. I-a mobilizat si pe cei care la 1 decembrie 1918 s-au adunat pe Câmpia Libertăţii de la Alba-Iulia, acordurile sale exprimând atunci bucuria voinţei împlinite a românilor de unitate. Astăzi, ”Deşteaptă-te, române!” este imnul nostru naţional şi ne emoţionează ori de câte ori îl auzim ca o încununare a succeselor compatrioţilor noştri” – se arăta în mesajul inițial al Premierului cu cea mai blindată antiinformativ coafură din istoria României.

Cum ma`am Veorika nu este singura la care Istoria și Geografia au rămas pe fundul butelcuței cu rachiu la vremea când se ducea la școală ca elevă, cred că nu e deplasat să facem câteva precizări care ar trebui cunoscute de toți românii.

 Adunarea de la 1 Decembrie, 1918 nu a avut loc pe Câmpia Libertății, situată în Blaj, ci pe Câmpul lui Horea la Alba Iulia unde Episcopul Greco-Catolic al Gherlei a ţinut un discurs în faţa poporului adunat.

Există și un eveniment legat de Câmpia Libertății de la Blaj, doar că e cu nu mai puțin de 70 de ani mai vechi. Atunci, la 1848, au avut loc două adunări naţionale când 40.000 de români transilvăneni au strigat la unison „Noi vrem să ne unim cu Ţara!”.

În 1848 La Blaj a fost subliniată convingerea convingerea potrivit căreia „Ardealul nu mai e Ardeal, ci România”.

Legat de Imnul Național al României, acesta are la bază poemul patriotic”Un răsunet” și îl are ca autor pe Andrei Mureşanu.  Poemul ”Un răsunet” a fost publicat pentru prima dată la 21 iunie 1848, în numărul 25 al suplimentului ”Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. Melodia este culeasă de Anton Pann.

 Cântecul ”Deşteaptă-te române!” a fost pentru prima dată intonat în cadrul unei manifestări organizate în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea, în prezent Parcul Zăvoi, la data de  29 iulie 1848. 

Data de 29 iulie a fost proclamată ca ”Ziua Imnului Național” prin Legea nr. 99/1998.

P.S. Dacă se întâmplă ca cineva  din apropierea Premierului Dăncilă, interesat de imginea sa,  să citească acest text îl rog să îi transmită urmărorul mesaj:

”Fă muiere, în numele celor cu un IQ mai mare decât al râmelor, care îți achită facturile  prin plata de taxe, te somez ca, dacă vrei să pari că nu ești chiar atât de năroadă precum credem noi, să iei o foaie de hărtie și să îți scrii demisia. România este o țară care are, oricum, destul de multe probleme ca să mai aibă nevoie și să fie condusă de o tută.

Dispari și lasă-ne să trăim și noi fără a fi obligați să mai suportăm neagra prostie care îți populează glanda de sub coafură.”

Alexandru Gruian despre Apuseni cu dragoste …

21 septembrie 2013 3 comentarii

Alexandru GuranM-am gândit să fac ceva relativ inedit în toată bălăcăreala legată de Roşia Montană.

Despre Roşia Montană scriu mulţi, unii nu au fost niciodată acolo, alţii nici nu ştiu unde e pe hartă, nu are cum să le pese.

Există însă oameni, care, fără nici un efort se confundă cu Apusenii pentru că  în ei se simte mirosul Apusenilor şi se aude parcă în vocea lor tulnicul Crăişorului cântând acea melodie profundă, armonioasă şi plină de sensuri, melodie care i-a chemat cândva pe moţi să se ia de piept cu Împăratul …

Unul din aceşti oameniu se numeşte Alexandru GRUIAN , jurnalist şi  doctor  al Universităţii „1 Decembrie“ din Alba Iulia.

Rar am văzut pe cineva vorbind cu atâta  dragoste sinceră şi nu paradaslăcuri  pseudopoeticărastice  despre locuri.

(Nota mea pentru acest articol: EXCELENT)

Roşia Montană şi noi: Trăsura cu joben

(Nu există adevăr, există doar justificări)

Înmormântarea lui Tomus Constantin

Înmormântarea lui Tomus Constantin

În 1998, filmam – pentru fosta emisiune a TVR Cu ochii-n patru – un documentar care s-a numit Poveşti de aur. Roşia Montană şi satele din jur sînt, practic, impregnate cu poveşti fantastice despre oloşi (uriaşi) şi pitici care exploatau aur în vremuri nu foarte clar precizate, cu vîlve, duhuri care bîntuiau galeriile de mină, ajutîndu-i pe căutătorii de aur sau pedepsindu-i pe hoţi. Sînt şi poveşti despre care toţi spun că ar fi adevărate, cu mineri care au dat lovitura în goana lor după aur, cumva asemănătoare celor din California sau Alaska, însă la scară mai mică. Un asemenea norocos, găsind o pepită, şi-a celebrat şansa printr-un alai original, cu mai multe trăsuri, într-una din ele fiind purtat, cu mare cinste, bastonul peste care fusese aşezat jobenul proaspăt îmbogăţitului – marcă a noii stări sociale. Păcălită, lumea saluta jobenul, pînă să ia seama la trăsura în care se afla personajul.  

Cam aşa şi cu realitatea de la Roşia Montană. E greu să fii obiectiv. Peste informaţiile riguroase se suprapune emoţionalul, în cantităţi impresionante, bine asezonat cu o mare doză de manipulare mediatică. În plus, fiecare are adevărul lui – evident, cu propria argumentare, în funcţie de interes, educaţie, situaţie socială.  

Pentru mulţi, venirea la Roşia Montană a lui Frank Timiş, misteriosul investitor româno-canadiano-australian, părea să fie salvarea mineritului aurifer. În 1997, planurile începeau să capete concreteţe – cîştigarea alegerilor de către CDR şi preşedintele Emil Constantinescu, geolog de profesie, promitea să deblocheze discuţiile despre o investiţie majoră, prezentată drept cea mai mare din Europa în domeniul mineritului aurifer. Mai mult – în plan era inclusă şi ecologizarea zonei, sistematic distrusă de exploatările comuniste începînd cu 1970, fără a fi luate minime măsuri de protecţie a mediului. Cele peste 400 de tone de aur şi 1500 de tone de argint deveneau resurse care ar fi asigurat nu doar prosperitatea Roşiei Montane, ci şi a oraşelor moarte din jur – Abrud şi Cîmpeni –, iar bunăstarea ar fi reverberat la distanţe mari, prin stimularea unor întregi ramuri industriale şi de servicii. Şi nu era vorbă goală – fără să se fi extras vreun gram de aur, diversele faze preliminare aduceau cîştiguri mici, medii sau foarte mari, în funcţie de specificul activităţii, însă în directă legătură cu compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC).

Munţii Apuseni sînt plini de răni provenite din minerit. Nu departe de Roşia Montană, iazul de la Valea Şesei a înghiţit un sat şi este, practic, un dezastru ecologic. Intenţia de reluare a exploatării de la Roşia Montană, la cu totul alţi parametri şi folosind tehnologii bazate pe cianură, a focalizat întreaga atenţie asupra localităţii în care mileniul III a adus, în primul rînd, sistarea subvenţiilor şi închiderea carierei existente. Salariile compensatorii au venit şi s-au dus – au rămas sărăcia şi promisiunile Gold-ului, denumirea folosită de localnici pentru a desemna firma româno-canadiană care concesionase drepturile de exploatare a zăcămîntului.

S-au difuzat hărţi cu perimetrul care urma să fie exploatat, a apărut şi termenul de „relocare“. Preţurile creşteau exorbitant. După anul 2001, în Roşia Montană şi-au deschis sedii bănci şi agenţii imobiliare. Compania a început să facă oferte consistente proprietarilor din viitorul perimetru al exploatării. Erau cumpărate terenuri, păşuni, livezi, acareturi, unele improvizate pentru a li se creşte artificial valoarea. O sîrmă între doi pari devenea gard, cîţiva pomi înfipţi în pămînt peste noapte se numeau livadă. O căsuţă care valora maxim 25 de milioane de lei (în banii de atunci) a fost cumpărată de companie cu preţul de 1,07 miliarde. În general, oamenii au primit foarte mulţi bani, la care nici nu puteau visa. Unii s-au mutat la Zlatna, la Alba Iulia sau Deva, pentru că sumele primite le-au permis să-şi cumpere apartamente confortabile, în locul căsuţelor de la munte. S-au relocat şi proprietarii de case mari, sănătoase. Am discutat cu oamenii. A fost foarte greu să reziste la asemenea oferte, mulţi nici nu şi-au propus. Nu ar fi cîştigat atît de mulţi bani muncind toată viaţa pe brînci. Se gîndeau la copii, la şansa lor, la sărăcia şi lipsa de perspective a zonei. Unii nici nu şi-au mai dorit să fie angajaţi la viitoarea exploatare minieră – au plecat, pur şi simplu, bucuroşi că scapă. 

În paralel, a apărut rezistenţa, mai redusă ca pondere, dar cu mare vizibilitate publică. Cei care se opuneau Gold-ului s-au grupat în ONG-ul Alburnus Maior. Doreau să fie lăsaţi în pace, pledau pentru dezvoltarea turismului şi cereau statului să ecologizeze cu orice preţ zona. Refuzau să-şi părăsească casele, nu voiau să audă de vînzare, indiferent de sume – poziţie pe care şi-au menţinut-o pînă în prezent. Au ajuns în conflict cu o parte a consătenilor, mizînd totul pe simpatia de care se bucurau în rîndul opiniei publice, mult mai înclinată să dea dreptate celor care afirmau că-şi apără pămînturile de agresiunea unei companii miniere care doreşte să distrugă munţii, şi nu oricum, ci folosind cianuri. Le-au sărit în ajutor alte ONG-uri, s-au născut mişcări civice şi chiar un festival cu nume rustic – Fîn Fest. Au fost aruncaţi în luptă avocaţi şi jurişti, care au început să se opună proiectelor companiei miniere, declanşînd procese legate de autorizaţiile de mediu şi alte aspecte tehnice, care au produs întîrzieri mari, altele faţă de cele – să le spunem oficiale – determinate de ezitările autorităţilor.

Vrei să îngropi o problemă – fă o comisie

În 2003, vizita ministrului Mediului de atunci, Petru Lificiu, a inaugurat o serie lungă de promisiuni, urmate de tot atîtea tergiversări. S-a promis o comisie internaţională, care să valideze fiabilitatea soluţiilor tehnice ale RMGC. S-au dat – cum altfel? – termene. Nu s-a format nici o comisie. S-a făcut trimitere la Academia Română, dar nici o rezoluţie notabilă nu a venit din acea direcţie. Devenea evident că nimeni nu dorea să-şi asume nici un fel de răspundere. Cei care plecaseră erau buni plecaţi, o parte îşi puneau şi îşi pun încă speranţele în deschiderea exploatării, iar opozanţii au fost cei mai consecvenţi, pentru că strategia lor a fost cea mai puţin costisitoare, dar şi cea mai eficientă. Nu s-au lăsat aşteptate nici scenariile. Cei care erau pro-exploatare acuzau că în spatele opozanţilor s-ar afla manipulatori de profesie, cu un singur scop: pleacă tu ca să vin eu. În paralel însă, discuţiile deveneau mai tehnice, cu argumente contra foarte puternice: utilizarea cianurilor şi nivelul foarte scăzut al redevenţelor care urmau să fie plătite statului român, plus distrugerile ireversibile suferite de munţii care urmau să fie aruncaţi în aer pentru a li se extrage bogăţia – aur, argint şi ce-o mai fi. „Chiar, ce-o mai fi?“ s-au întrebat unii, ştiut fiind faptul că minereurile complexe sînt chiar complexe. O mai fi şi altceva, cu valoare mult peste cea a aurului şi-a argintului? Campaniile de convingere cum că cianurile nu ar fi periculoase nu au avut efect. Într-o vizită pe care am făcut-o în 2004 la exploatarea minieră auriferă Rio Narcea din nordul Spaniei (inaugurată de regele Juan Carlos), ni s-au prezentat măsurile excepţionale de protecţie, dar a fost acceptat şi un adevăr esenţial: deşi foarte redus, pericolul unei catastrofe există. Catastrofă cu care, de altfel, România s-a confruntat în anul 2000, cînd cianurile provenite de la un iaz de decantare de lîngă Baia Mare au ajuns în Dunăre. Şi nu trebuie uitat un aspect esenţial, spun opozanţii proiectului – sîntem în România, unde totul este excesiv relativizat, legile şi regulile nu sînt respectate, comisiile nu prezintă nici o garanţie.

Pentru omul simplu din Roşia Montană, susţinător al începerii exploatării, argumentele protestatarilor din Bucureşti nu fac decît să-l enerveze: nu sesizează nuanţe legate de conotaţiile mai ample ale protestelor, de votul de blam dat clasei politice sau de hipsterii cu gîndire matură. Toate astea le înţeleg doar reprezentanţii RMGC, conştienţi de impactul politic intern şi internaţional al protestelor. Omul simplu îşi vede compromise şansele la un loc de muncă, în condiţiile în care mult-invocatul turism este din start minat de modul deplorabil în care arată zona acum, desfigurată de mineritul ceauşist, la care s-a adăugat cel de tranziţie. Argumentele sămănătoriste nu conving decît o mînă de naivi.  

Opozanţii exploatării au motive de bucurie: cauza lor a învins sau este foarte aproape! Deocamdată nu se pot gîndi la ce urmează, savurează succesul. Nu pot estima cum va fi viitorul şi aprobă cînd li se spune că, pentru ţară, protestele au fost un succes, că au scos în evidenţă mecanisme viciate de luarea deciziilor, mai greu de înţeles pentru cei care se întreabă din ce vor trăi de acum încolo. 

Informaţiile la care au acces şi unii, şi alţii sînt contradictorii. Nimeni nu bagă mîna în foc pentru nimic – salută un joben gol, adîncindu-se în scenarii conspiraţioniste: unde o fi capul?… Dincolo de acest mister, există aspectele peste care cu greu se poate trece: pericolul cianurilor şi redevenţele foarte mici pe care ar urma să le încaseze statul român, stat ale cărui ezitări succesive şi bîlbe la nivel înalt arată ori rea-voinţă, ori incompetenţă.

Autor:

Alexandru GRUIAN – jurnalist, dr. al Universităţii „1 Decembrie“ din Alba Iulia

Sursa:

dilemaveche.ro

Cine este acest domn Alexandru Gruian? 

Cred că un jurnalist se defineşte cel mai bine prin ceea ce scrie…

Iată încă un articol scris de dânsul, articol în care mie, mi se pare că se regăseşte aceeaşi sinceră dragoste profundă  pentru Apuseni, dragoste care cred că îl defineşte:

De la Ţebea la Sarmizegetusa Regia, cu Avram Iancu şi Ion Mincu …

Alexandru Gruian

Alexandru Gruian

Vă propun un exerciţiu, aşa, mai ciudat – sper că nu şi sinistru. Imaginaţi-vă că sunteţi Avram Iancu. Nu Avram Iancu cel din viaţă, ci Avram Iancu eroul! Adică Avram Iancu cel din lumea de dincolo, privind, o dată pe an, la mijlocul lunii septembrie, comemorarea de la Ţebea. Aţi fi deci Avram Iancu şi aţi sta aşa, liniştit, în Rai – presupun că ar trebui să fie în Rai – privind o mulţime de oameni trişti, unii cu discursuri sforăitoare, alţii agitând pancarte şi huiduind, alţii mimând o pioşenie pe care nu au avut-o, nu o au şi nu o vor avea niciodată. Toţi spunând că-l comemorează pe Crăişor. V-ar plăcea? Asta în timp ce majoritatea susţin sus şi tare că nu, Serbările nu trebuie politizate… Vă spun drept că mie unul nu mi-ar plăcea să văd mereu oameni trişti – şi aşa se spune că noi, românii, suntem cam trişti. Păi pentru asta am luptat? v-aţi putea întreba, fiind – vă reamintesc – în rolul lui Avram Iancu. Ca să vedeţi mereu oameni care sunt trişti sau în orice caz aşa vor să pară? Care să spună că nu trebuie politizat nimic?

            Păi totul este de fapt demagogie. Discutam încă de acum câţiva ani astfel de aspecte cu Mircea Moloţ, preşedintele CJH. Ceea ce a făcut Avram Iancu a fost în primul rând politic – şi încă politică de înaltă clasă! Din considerente fals-patriotice, preferăm să se creadă că Avram Iancu a fost aşa, un iobag mai răsărit, mai iute la mânie, iubitor de dreptate şi de popor care a spus ardeleneşte „no, gata? no hai…” (fie vorba-ntre noi, geniale cuvinte, esenţă a ardelenismului, îs mândru de ele…) şi a plecat la luptă, aşa, un fel de răscoală mai elevată, de secol XIX. Nu-i chiar aşa. Adevărata istorie a lui Avram Iancu este mai complicată, a unui om instruit, racordat la tendinţele secolului său, la tendinţele continentului din acea vreme, care a dus un război. Şi mai ales a făcut politică. Şi care nu are nici o vină că în ziua de azi a face politică a devenit o activitate compromiţătoare, de care lumea nu vrea să audă. Mare păcat, politica este ştiinţa şi de ce nu arta de a conduce Cetatea, termen generic care poate fi un oraş sau statul.

            La Ţebea ar putea fi repus în drepturi actul politic. Măcar simbolic. Iar istoria sa poate fi consultată aici:

 http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/avram-iancu-contrarevolutia-romaneasca-transilvania-1848-1849

            După cum, în noianul ştirilor de tot felul, m-a bucurat cea referitoare la Sarmizegetusa Regia şi la implicarea Institutului de Arhitectură Ion Mincu în conservarea şi amenajarea sitului arheologic din Munţii Orăştiei. În sine, această implicare presupune responsabilitate şi este în primul rând un act de cultură. Prea des asistăm la improvizaţie, nu că nu s-ar întâmpla şi în alte părţi (echivalentul lui Decebal în istoria Franţei, galul Vercingetorix, arată precum Napoleon al III-lea; dacă tot era împărat acel Napoleon, şi dacă tot nu se ştia cum arată Vercingetorix, de ce să nu fie precum împăratul…?). Dar implicarea unui institut de nivel naţional poate fi o garanţie a seriozităţii şi a responsabilităţii cu care trebuie tratat un sit precum Sarmizegetusa.

            În plus, poate n-ar strica să avem ocazia să învăţăm o istorie a dacilor mai puţin contrafăcută şi plină de experimente ezoterice gen Oreste. Puteţi începe consultând revista online Historia. Iată şi un articol aici:

 http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/intemeiat-burebista-primul-stat-dacic

            Ştiu că vor fi controverse, dar unanimitatea nu are farmec…

Autor:  Alexandru Gruian

Sursa: zhd.ro

 

Sterilizarea țigăncilor, în vederea liberalilor, soluția finală sau doar un pas spre camerele de gazare?

4 februarie 2013 2 comentarii

 

Rareş Buglea

Rareş Buglea

Rareş Buglea este numele unui imbecil de care nu ar fi auzit nici dracu. Este șeful TNL Alba ….

Individ insipid și fără vreo calitate evidentă, a reușit să bage lumea la întrebări.

După ce un alt liberal, primarul municipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheș izola țiganii făcându-le un fel de ghetou, Bulagea propune nici mai mult, nici mai puțin decât sterilizarea țigăncilor… evident, doar un pas intermediar spre deschiderea unor camere de gazare unde să se aplice soluția finală… 

Iată ce scria Bulagea pe Facebook 

presedintele-organizatiei-de-tineret-a-pnl-alba-iulia-vrea-sterilizarea-femeilor-rome-ce-ii-raspunde-regele-cioaba-18443475

„Am introdus noi apa în ţigănime…( apropo, când întrebi pe cineva de acolo unde locuieşte mai nou nu zice ţigănime, zice lângă Dedeman 🙂 ) Ei bine dragii mei acolo sa introdus apa şi un strat subţire de pavele (aşa de dragul votului) dar este total insuficient! În loc de apă va fi enorm de greu să introducem mentalitatea şi educaţia acolo şi mai ales zic eu, educaţia sexuală…. ştiu că falşii umanişti mă vor critica aspru, dar susţin în continuare sterilizarea femeii rome, dacă după prima naştere la ancheta socială se dovedeşte că nu are condiţii şi nici intenţia de a creşte primul prunc în condiţii cât de cât umane!”, susţinea Buglea în postarea sa de pe reţeaua de socializare, care conţine numeroase greşeli gramaticale.

Consilierul local mai spunea că femeia romă nu ar mai trebui lăsată să nască al doilea sau al cincilea copil, iar „statul să plătească ajutoare sociale”.

Buglea mai susţinea că „iubeşte omul indiferent de culoare, religie, origine”, însă afirma că ceea ce se întâmplă în familiile de romi care nasc numeroşi copii este „dovadă de inconştienţă”.

„De ce o mai lăsam să îl nască şi pe al 2-lea şi pe al 5-lea……să plătească statul ajutoare sociale şi să punem noi zece lacăte pe poartă???? Iubesc omul indiferent de culoarea, religia, originea….lui, însă cea ce facem noi acum, adică fam de români care un copil maxim doi, iar fam de ţigani şi mă refer aici la ţiganii cei mai needucaţi şi ne integraţi…de la cinci copii în sus…este o dovadă de inconştienţă şi iresponsabilitate faţă de viitorul acestei ţări! şi cred ca le asigurăm un viitor foarte «sigur» copiilor noştri, pe când vor fi ei mari, iar ponderea va fi de 5 la 1”, scria Buglea.

Preşedintele PNL Alba, Teodor Atanasiu, declara că Rareş Buglea şi-a scris demisia din funcţia de preşedinte al organizaţiei de tineret ca urmare a afirmaţiilor făcute pe reţeaua de socializare privind sterilizarea femeilor de etnie romă.

„(Rareş Buglea – n.r.) mi-a spus că a scris deja demisia din funcţia de preşedinte al TNL Alba, o am pe masă când ajung la sediu, o trimite şi prin fax, pe mail, la secretariatul general şi la Tineretul Naţional Liberal (…) Mi-a spus că, de fapt, el a făcut o greşeală, discuta cu prietenii despre problemele mamelor care îşi abandonau copiii, că ce soluţie ar fi ca să nu-şi mai abandoneze copiii, şi a luat-o razna şi s-a gândit el că ia să le pedepsească pe mamele alea care îşi abandonează copiii şi să le facă ceva. Acum şi-a dat seama de greşeală şi şi-a asumat-o politic”, spunea Atanasiu.

Preşedintele TNL, Florin Alexe, declara că organizaţia pe care o conduce se delimitează de afirmaţiile liderului TNL Alba, care este şi consilier local, fapt pentru care i s-a cerut demisia de onoare.

„I-am cerut demisia de onoare (de la şefia TNL Alba – n.r.), din câte am înţeles acest lucru se va întâmpla în cursul zilei de astăzi (…) A fost partener, a lucrat pentru diferite organizaţii care sprijină romii, am văzut că lucrează cu domnul Gruia Bumbu, o personalitate…Nu ştiu ce l-a apucat, o fi fost o seară mai grea pentru dânsul”, declara Florin Alexe.

La rândul lor reprezentanţi au Romani Criss şi ai Centrului pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului (MCA) în România, într-un comunicat, arată că:”Această postare este de natură să antreneze reacţii de omagiu la adresa criminalului de război, mareşalul Ion Antonescu, şi a planurilor sale de exterminare. Semnatarii, ne exprimăm îngrijorarea faţă de înmulţirea cazurilor în care politicieni tineri «îmbracă» această cămaşă a rasismului şi a intoleranţei”.

Cele două organizaţi mai atrag atenţia că sterilizarea femeilor care aparţin unui anumit grup etnic „reprezintă o ameninţare la adresa acelui grup etnic şi la adresa întregii societăţi”. „În mod similar, arătăm că nicio societate democratică nu acceptă inginerii genetice de tipul celor propuse de Rareş Buglea, anume de a steriliza femeile dintr-o anumită categorie socială, respectiv cele sărace”, se mai spune în comunicat, menţionându-se şi că, recent, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Slovacia pentru sterilizarea femeilor rome.

„Atâta timp cât negaţioniştii şi rasiştii notorii sunt toleraţi de către autorităţi, ideile lor nocive vor fi întotdeauna o alternativă pentru politicienii care nu sunt capabili să ofere soluţii reale la problemele societăţii”, mai arată cele două organizaţii.

Romani Criss şi MCA-România solicită conducerii Partidului Naţional Liberă excluderea din partid a lui Rareş Buglea, care deţinea funcţia de preşedinte al Tineretului Naţional Liberal (TNL) Alba, din care a demisionat luni, şi delimitarea fără echivoc faţă de declaraţiile acestuia privind sterilizarea femeilor rome, postate pe contul său de Facebook.

De asemenea, semnatarii comunicatului solicită primarului şi Consiliului local din Alba Iulia „să se delimiteze fără echivoc de aceste declaraţii şi să îşi precizeze punctul de vedere cu privire la sterilizarea femeilor pe raza localităţii Alba Iulia şi la implicarea viitoare a autorităţilor locale în aceste demersuri de sterilizare”.

La rândul său,  regele Cioabă a criticat ideile lui Buglea, afirmând că de la sterilizare la genocid mai este un singur pas.

„Aţi fi de acord să sterilizaţi şi un membru al familiei voastre? Sunteţi la conducerea acestei ţări, prin partidul pe care îl reprezentaţi, să vedem cu ce măsuri de protecţie socială veniţi, aceasta este datoria dumneavoastră, nu să avansaţi ideea sterilizării. Până la urmă o să vreţi să-i omorâm. Există bani de la Uniunea Europeană pentru integrarea romilor care s-au risipit, ce s-a întâmplat cu ei?”, i-a spus regele Cioabă lui Buglea.

Propunerea lui Buglea vine la câteva săptămâni după ce o organizaţie din Timişoara se arătase dispusă să plătească femeile rome pentru a fi sterilizate.

Astfel, organizaţia „Naţionalişti Autonomi din Timişoara” a postat pe site-ul lor un anunţ potrivit căruia femeile rome care acceptă sterilizarea vor primi 300 de lei, scopul fiind reducerea numărului de romi, ai căror copii „ar fi o povară pentru societatea românească”

De citit și: 

PNL, din ce în ce mai „liberal”: Un tânăr lider local vrea STERILIZAREA femeii rome

EXCLUSIV EVZ. Auschwitz-ul de la Baia Mare. 2.000 de romi mutaţi în Uzina Morţii de primarul Cherecheş

Cearta dintre primarul din Baia Mare şi bulibaşă a dus la înfiinţarea „Lagărului ţiganilor din Uzina Morţii”!

Rareş Buglea, despre propunerea de sterilizare a femeilor de etnie romă: Până la lămurirea acestui scandal, mă delimitez total de PNL

Romani Criss şi MCA-România condamnă „declaraţiile rasiste” ale lui Rareş Buglea

Preşedintele organizaţiei de tineret a PNL Alba-Iulia vrea sterilizarea femeilor rome. Ce îi răspunde regele Cioabă

Mie dor de ROMÂNIA ÎNTREAGĂ …. Cu bucurie și tristețe: LA MULȚI ANI DE ZIUA TA, ROMÂNIA !

1 decembrie 2012 Lasă un comentariu

În loc de MOTTO

Sunt bucuros că mai există acei tineri moldoveni care strigau în Capitala Marii Uniri Moldova, Ardealul și Țara Românească, sunt trist că România e mai mică decât ar trebui să fie și mi-e greață  de politicienii care promit orice pentru a fraieri iar electoratul fără a avea un minim respect pentru ceea ce se numește ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

=============================================================

Cu bucurie și tristețe spun:

LA MULȚI ANI DE ZIUA TA ROMÂNIE

1decembrie

  Un nou Întîi a lu Decembre … 

  Cu bucurie că se umple mațul iar, precum godacul ce își așteaptă moartea asomat au ba, românul zice că e bucuros…

Mai mult ca-n alte întîiuri de Decembre chiolhanul cu mititei, șaorma, sarmale ori ciolan cu fasole, și vin fiert, bere, ori răchie, este asezonat cu promisiunile deșănțate depre mierea și laptele ce vor ferici spiritul mioritic…

Patriotic, politicienii promit tot ce vrea turma din fața lor să audă … Dacă vor fi ei cei votați, Românica noastră va deveni minim lider mondial… Sună atât de frumos încât ți se face greață …

Am văzut că la Alba Iulia au venit de dincolo de Prut un grup care striga: Moldova, Ardealul și Țara Românescă…

Îi auzea oare cineva? Poate, dar cine trebuia nu îi băga în seamă…

Cine ar fi trebuit să îi audă se fandosea în orașul cu mitici în loc să se ducă să își aducă omagiul cuvenit Sărbătorii Unirii, în capitala se suflet a românilor, Capitala Unirii, Alba Iulia…

În timp ce tinerii moldoveni încercau să amintească de o Românie  întreagă, la București premierul plagiator, în costum negru de firmă încheiat la un singur nasture, fără cravată, cu mâinile înfundate mitocănește în buzunare de ziceai că tocmai își făcea manichiura și cu spălăcita  de nevastă-sa la doi metrii în spatele lui cobora din limuzină ca să vadă lumea cui datorează grandioasa onoare de a-și bucura pupila cu luxul locului unde  se duce el la serviciu… 

După ce parodia de defilare a armatei, cu efective reduse din câte am înțeles și fără tehnică grea din motive de economie (lucru normal, banii necesari trebuiau redirecționați spre șpaga erectorală…) amvăzut un lucru care ar trebui să pună pe gânduri natul după ce se va trezi din beție…

Ultimii participanți la defilare tocmai își încheiau evoluția, Președintele Traian Băsescu a început să dea mâna, măcar de formă, cu cei prezenți… cum doar la noi se întâmplă, Premierul Ponta și Președintele senatului, vestitul cuplu umoristico tembel, Plagiatorache&Somnorache au luat un star de sărmanii jurnaliști nu mai conteneau să își reintroducă în cavitatea bucală limbile fluturânde de efort…

O voce blondă îi zice  se Adormitescu… ”Ați stat departe de Președinte” …

O privire înciudată peste umăr … și o mormăială cam neinteligibilă ce părea a suna: ”Ia mai du-te-n …” … 

Da, tinerii moldoveni au strigat Moldova, Ardealul și Țara Românescă… miticii duși de Ponta la manifestație ca să fluiere, au fluierat… taman pe acordurile imnului național care ar fi trebuit să dea o notă solemnă manifestației… felicitări miticilor … dacă erau și niște flegme parcă era și mai românesc omagiul adus României…

Sunt bucuros că mai există acei tineri moldoveni care strigau în Capitala Marii Uniri Moldova, Ardealul și Țara Românească, sunt trist că România e mai mică decât ar trebui să fie și mi-e greață  de politicienii care promit orice pentru a fraieri iar electoratul fără a avea un minim respect pentru ceea ce se numește ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

P.S. NECESAR

E campanie electorală… pentru cine nu e hotărât cum să voteze, am o sugestie…

Mai jos ezită două hărți.  E acolo România cum a fost și România cum mai este … diferența fiind România care ne doare.

Sugerez celor nehotărâți și nu numai lor, să îi voteze pe cei care, măcar de ochii lumii vor spune că înainte de a se preocupa cum e normal la noi de îngrășarea conturilor personale și ale grupului din care fac parte, măcar, în timp ce își servesc cafeaua de dimineață, se vor gândi ce trebuie făcut pentru ca România să redevină ce a fost… Să vină acasă, între frontierele naturale toți românii care simt românește…

Da, dragi români, dați-le votul celor care se gândesc la România și nu celor care vă promit lapte și miere, celor care huiduie imnul ori celor care promit jdemii de euroi moca ci celor care vă promit o Românie Întragă … 

Mie personal, mi-e tare dor de România Întragă … ție, cititorule,  nu?

ROMÂNIA

 

 

Drapelul de la Alba Iulia…

22 noiembrie 2010 8 comentarii

Acest articol se adresează tuturor ameţiţilor şi mâncătorilor de rahat care nu mai contenesc cu oripilarea la idea că la Alba Iulia s-a introdus o bandă portocalie.

Acestora  mă văd nevoit să le arăt cum e cu acest drapel naţional de care nu mai contenesc să vorbească, dar este evident că habar n-au ca este drapelul naţional.

În Constituţia României, putem citi:

Simboluri naţionale

Articolul 12


(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.

Proporțiile, nuanțele culorilor precum și protocolul drapelului au fost stabilite prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994. Drapelul naţional al României  este un tricolor cu benzi verticale, începând de la lance albastru, galben şi roşu. Are o proporție de 2:3 între lățime și lungime.

Pentru acei ameţiţi cărora mă adresez, în cazul în care sunt retardaţi sau beţi le precizez că la Alba Iulia nu a fost arborat drapelul naţional deoarece nu are proporţiile mai sus menţionate, iar  culorile nu sunt separate de segmente de dreaptă ci de o linie ondulată.

Şi încă ceva, pentru liniştirea respectivilor ameţiţi. Nu orice alăturare a culorilor roşu, galben şi albastru reprezintă drapelul naţional al României. Vedeţi imaginile… de mai jos




%d blogeri au apreciat: