Arhiva

Posts Tagged ‘Alianţă’

Ruperea USL, bucuria idioţilor

Andreea Pora

Andreea Pora

Episodul Roşca Stănescu, departe de a fi închis, se dovedeşte doar un prim pas dintr-o strategie bine pusă la punct în laboratoarele PSD. „Practic, protocolul e suspendat. Deci, importante sunt de acum încolo faptele, nu declaraţiile“, a spus Ponta. „USL funcţionează de necesitate.“ Pentru ţară şi popor, vezi doamne. Ce înseamnă asta? Praf în ochi. Ponta nu a forţat excluderea lui SRS doar din calcul politic. În primul rând, disputele ar fi fost tranşante, măcar şi pentru moment, or, PSD nu vrea asta. Are interesul, anunţând „suspendarea“ protocolului, să ţină PNL sub presiune, să-l şicaneze, să-i bage pumnul în gură, atunci când îi convine, să-l vulnerabilizeze. În al doilea rând, opinia publică nu este suficient pregatită, SRS nefiind un pretext care să reziste, i-ar fi acordat personajului o alură pe care nu o merită, existând riscul ca „vina“ să pice pe PSD. Strategia ruperii pe terenul ăsta se joacă, esenţială este acumularea argumentelor, destabilizarea şi decredibilizarea adversarului, fiecare tabără urmând să-şi aranjeze atuurile cu mult mai multă atenţie. Ponta a punctat acum pe două planuri: a arătat că PNL este dependent de PSD – Antonescu este gata să înghită broasca râioasă doar ca să rămână candidat – şi a provocat tensiuni prost ascunse în PNL între adepţii radicalismului şi cei ai ciolănismului (vă imaginaţi ce dilemă pentru posesorii celor 11.000 de posturi din administraţie!). S-a arătat, în final, un stăpân generos, dar hotărât. Noul Protocol, dacă va mai exista vreunul, va închide definitiv gura amatorilor de jucat la două capete – sport pe care Ponta îl ştie bine din perioada 2009, când PSD era la guvernare alături de PDL şi în opoziţie la televizor -, asigurându-şi liniştea guvernării până în Ziua Z. În plus, mai mult ca sigur, strategia conţine implicit şi obligarea liberalilor de a răspunde pentru insuccesele propriilor miniştri, ce vor fi ajutaţi în sensul acesta, că doar nu degeaba se plângea Nicolăescu că Ponta îi „blochează“ măreaţa reformă în sănătate. Singura întrebare rămasă în discuţie este când se va oficializa sciziunea. Depinde de cum vor arăta sondajele, de cât se va eroda Antonescu, de aritmetica noilor grupări parlamentare şi de aranjamentele politice, care vor intra în linie dreaptă.

Plecând de la această realitate, va fi interesant cum se va reseta scena politică. În USL, cele două direcţii sunt deja clare: pro şi contra coabitare, în traducere asta însemnând conservarea electoratului antibăsist marca Antena 3 sau lărgirea acestuia, aşa cum îndeamnă sondajele. PSD şi Ponta merg pe formula creionării unei alte majorităţi parlamentare cu UDMR, bucăţi din PP-DD şi PDL-Băsescu-Udrea. PNL vrea să se erijeze în victima coabitării, singurii care mai ţin sus steagul antibăsismului şi antieuropenismului. „Suntem singuri împotriva PSD, a lui Băsescu şi a unor instituţii internaţionale“, a declamat Antonescu pentru site-ul-ureche al lui Buble, soţul Dianei Tuşa, din tabăra Chiliman. Fiecare parte va încerca să-şi atragă şi să conserve adepţii propriei formule, niciuna nefiind însă pregătită pentru decizia finală. Motivul: instabilitatea dreptei.

Ce face în aceste condiţii PDL? Va înţelege că ruperea USL, devenită, iată, aproape o certitudine după scandalul SRS şi
„suspendarea“protocolului, va schimba complet paradigma? Scenariile din ultima perioadă arată că nu prea, că orgoliile şi interesele meschine ale diferitelor tabere riscă s-o pulverizeze complet. PDL este în pragul sciziunii pe falia Blaga-Udrea & Băsescu, chestiune amânată doar din cauza unor defecţiuni tehnice. Partidul Popular al fermierului grabnic vărsătoriu de lapte aflatoxinic pe câmp nu poate fi achiziţionat la cheie din simplul motiv că poate fi desfiinţat oricând; potrivit Legii partidelor politice, dacă nu ai strâns minimum 50.000 de voturi în „două alegeri succesive“ (articolul 48), partidul se dizolvă. Este cazul Partidului Popular, care, la alegerile din 2012, a scos 9.319 voturi la Camera Deputaţilor şi 11.681 la Senat. Greu de găsit mostră de prostie cu moţ mai mare decât să anunţi un partid pe care orice contestaţie ţi-l radiază din Registrul partidelor, ca să nu mai discutăm de nefericita confuzie creată cu Mişcarea Populară. Culmea caraghioslâcului este strădania nefericiţilor consilieri-mesageri de a decupla acum mediatic Mişcarea de un partid mort în faşă! Cam aşa arată inteligenţa politică de dreapta, aia care, cică, se vrea alternativă.

...

Pe partea cealaltă, Blaga îşi zăreşte visul cu ochii: poate începe să conteze ca formulă de şantaj într-o combinaţie cu PNL. Zice-se că deja s-a întâlnit cu diverşi liberali să conspire pe la cârciumi, informaţie dezminţită, evident. Aşa cum Udrea a dezminţit şi ea, la trei zile de la calende, că nu se înscrie în Partidul Popular. Cred şi eu, dacă nu mai are unde! Ungureanu şi Pârvulescu-Ştampilă se vor primii pe listele europarlamentare ale cui s-o nimeri. Te doare mintea! Toate sondajele, chiar şi acela de casă al PDL, ca să nu mai discut de ultimul IRES, arată canibalizarea. Singur, PDL ar lua maximum 19% – CSOP (15% la IRES), iar dacă apare un partid născut din Mişcarea Populară acesta ar scoate 10% şi PDL 11%. În total 21%. Adică, în momentul ăsta, „dreapta“, că Forţa Civică (3%) şi Noua Republică nu intră la socoteală, ar obţine exact procentul PDL de la alegerile locale. Care-i sfârâiala?

Să-şi pape unul altuia voturile, fiind evident că nici PDL, nici Mişcarea Populară, sau cum i se va zice, nu reuşesc să atragă niciun votant în plus. Nu-i de mirare, PDL cu Blaga şi camarila au atracţia unei ţevi de eşapament, iar Mişcarea Populară se limitează la electoratul fanatic al lui Băsescu, deşi, dacă pe scenă apare Udrea, s-ar putea să intre şi ăsta la apă.

Asta-i situaţia dreptei într-un moment critic, când scandalul SRS a ajutat publicul să conştientizeze că, după 6 luni de guvernare, USL este mai fragilă chiar decât Convenţia Democrată şi Alianţa D.A., care măcar au bifat doi ani de convieţuire până la primele certuri de proporţii. Condiţie în care, teoretic, PDL, cu toate facţiunile şi sateliţii, ar trebui să mediteze serios la ce-i de făcut, la cum să se unească şi să profite de sciziunea USL. Când CDR s-a destrămat, în câştig a ieşit PDSR cu Năstase şi Iliescu, când Alianţa D.A. şi-a dat sfârşitul, PSD şi PD şi-au împărţit beneficiile aproape egal. Acum, opoziţia, atâta câtă e, în loc să încerce să se întărească, se divide, urmând un scenariu care nu face decât jocul de interese al PSD şi PNL. Dacă PDL-Blaga se va orienta spre susţinerea PNL, iar facţiunea PDL-Udrea-Băsescu spre cea a PSD ( chestia o fi la pachet cu pactul de coabitare), oricât şi-ar imagina fiecare că el va înclina balanţa într-o parte sau alta – asta spre satisfacerea orgoliului individual mărunt, a dosarelor sau afacerilor -, opoziţia e kaput. Mai are vreo importanţă care încotro se duce, care jocurile cui le face, care sunt socotelile ascunse? Niciuna. Pentru că este singura şi cea mai eficientă metodă ca USL, pe părţi componente, să stea încă şase ani la guvernare. 

Autor: Andreea Pora 

Sursa: revista22.ro

LABA în joc de glezne

13 ianuarie 2011 6 comentarii

Motto:

Pauzele lungi şi dese, cheia marilor succese.

După lupte seculare, L.A.BA (Liga Anti Băsescu) a intrat, se pare, în joc de glezne.

Liderii PSD şi ai Alianţei de Centru-Dreapta PNL-PC să discute în vederea constituirii unei alianţe, zicea Evenimentul Zilei http://www.evz.ro/index.html în numărul de marţi 11 Ianuarie.

La şedinţă au fost prezenţi liderul PSD, Victor Ponta, preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, secretarul general PSD, Liviu Dragnea, preşedintele PNL, Crin Antonescu, secretarul general al liberalilor, Radu Stroe, liderul conservatorilor, Daniel Constantin, preşedintele fondator al PC, Dan Voiculescu.
Întâlnirea a avut loc la sediul central PSD din şoseaua Kieseleff. Este a treia întâlnire care are loc de la începutul anului între liderii opoziţiei.

Crin Antonescu spunea la finalul discuţiilor că:

„Am convenit asupra elementelor fundamentale ale constituirii unei alianţe majore”.

„La nivelul liderilor partidelor noastre, discuţiile s-au încheiat şi s-au încheiat bine. În limitele unui mandat, ca lideri de partid am găsit, am pus cap la cap şi am convenit asupra elementelor fundamentale, de bază ale constituirii unei alianţe majore. Din acest moment, pe baza celor discutate, încep discuţiile în partidele noastre. Sunt discuţii temeinice care vor culmina cu discuţiile oficiale şi cu forurile care vor analiza propunerile pe care le facem. (…) Şi la noi, şi la PSD forurile partidului vor avea cuvântul decisiv. Ceea ce aveam de parcurs ca drum în acest moment a fost parcurs şi repede şi bine şi sper să fie aşa şi în ceea ce priveşte partidele în ansamblul lor”, a mai spus Antonescu.

La rândul său, Victor Ponta a spus că ”Am stabilit că trebuie să facem cât mai repede ceea ce aşteapă oamenii de la noi, cei cărora, iată, le taie Boc pensiile aşteaptă de la noi soluţii, cei care văd că nu mai au bani de benzină aşteapă de la noi soluţii, cei care se duc la spital cu propriile medicamente aşteaptă de la noi soluţii. Intrăm într-un calendar accelerat, avem, categoric, dorinţa de a semna o alianţă înregistrată la tribunal şi care să se încadreze în art. 103 din Constituţie, deci să îşi propună şi să câştige o majoritate absolută în Parlament.”

Se pare că una din marile probleme, aparent o problemă care pare insolvabilă este cea a listelor commune. Reglementarea accesului la caşcaval cum ar veni. Oare de ce nu mă mir?

Se pare că PNL are pretenţii de paritate la împărţirea funcţiilor, PSD nici nu vrea să audă de astfel de prostii. Dacă te uiţi la dimensiunile şi la numărul de parlamentari pe care îi eu cele două formaţiuni politice este evident că dreptatea e de partea PSD.

Foarte tare în povestea asta mi s-a părut poziţia PNL : candidatul la preşedinţie de la PNL, premierul de la PSD, iar poziţia de preşedintele Senatului să revină PC, pentru Dan Voiculescu.

PSD, legat de aceste funcţii se pare că ar dori ceva oarecum asemănător în esenţă, dar diferit ca nuanţă. Dacă preşedintele e dat de unul din partide, celălalt partid să de-a premierul.

Extrem de interesant e faptul că lui Flix numeni nu îi contestă funcţia de preşedinte al senatului, în present ocupat de Mircea Geoană. La vârf se pare că e singura funcţie care ar primi-o PC-ul. Resul doar firmituri. E normal atâta timp cât PC, ca partid, e un vel de zero barat. Felix ar primi acea funcţie doar datorită ca plată pentru prestaţia mediatică pe care o face INTACT-ul.

În fine …

Dar, cum se întâmplă atunci când se forţează treaba, aceste negocierei au cam dat-o-n gard.

Negocierile s-au blocat (temporar cică).

Oficial, PSD are nevoie de confitrmări din teritoriu. Are nevoie de confirmări din partea baronilor locali. Spun gurile rele că de fapt PSD-ului i se cam pare că Alianţa PNL-PC s-a cam obrăznicit (semn că acei opt ani cât ar trebui să funcţioneze ne pot rezerva momente vesele cu ghiontura).

Deosebirea dintre Antonescu şi Ponta e că primul zice că e mai democrat, deci mai întâi ia hotărâri şi apoi dacă mai crede de cuviinţă, îşi anunţă şi papagalii din partid. În fond, când a fost ales ca preşedinte, ţinta lui (singura) de îndepărtare a preşedintelui Băsescu a fost primită cu aplauze.

„În perioada următoare voi discuta cu fiecare preşedinte şi cu fiecare organizaţie judeţeană, să vedem dacă există un consens în partid”, a anunţat şi Victor Ponta, care a ţinut să marcheze încă o deosebire între el şi Antonescu: „Nu vreau să afle niciun coleg din PSD de la televizor că facem alianţă”. Un astfel de reproş  îi făcuseră mai mulţi lideri PNL lui Antonescu în privinţa alianţei cu PC.

De fapt ce au stabilit la aceste întâlniri de mare importanţă pentru alianţă, pentru partidele lor, ţară, pentru Europa, pentru toată harta mapamondului :D, pentru Galaxie şi pentru locuitorii Aburiţilor din Vale? Au stabilit că nu au stabilit nimic.

Totuşi, hai să nu fim răi, ceva ceva au …stabilit.  Nişte principii generale, dar care nu e sigur că vor fi acceptate de toţi, fapt care probabil se va stabili în primele două-trei decenii ale primului secol al mileniului trei. Sau poate în ale celui de al doilea, că la cum merg lucrurile cu alianţa asta pare a ne prinde următoarea criză, prongozată pe la finaulu secolului pe care l-am început acum un deceniu.Cam astea ar fi:

1. Alianţa să dureze cel puţin până în 2016;
2. Să fie înregistrată la tribunal pentru a acoperi prevederile constituţionale care conferă partidului sau alianţei cu majoritate absolută dreptul de a numi candidatul la funcţia de primministru;
3. Să aibă candidaţi comuni pentru funcţia de preşedinte şi premier, dar şi pentru cele de preşedinte al Senatului şi al Camerei Deputaţilor.

La întrebările jurnaliştilor dacă PSD şi PNL au ajuns la un acord şi un principiu şi în ceea ce priveşte candidaturile comune, dacă acestea vor funcţiona şi la locale, şi la parlamentare, respectiv şi la consilii judeţene, şi la primării, Ponta a răspuns vizibil iritat, semn că aceste subiecte sunt puncte delicate, încă nedepşite ale negocierilor cu PNL: „Nu, şi mă întreb cât o să reuşesc să vorbesc de pensii, de medicamente, de preţul benzinei ca să nu mă mai întrebaţi de împărţirea pe liste. O să vorbesc în continuare”. ( Hehehe… alianţă de mare forţă ce să zic… sunt urios cam cum se va rezulva povestea cu cota unică sau progresivă… adică atunci când se va vorbi de programe şi armonizarea lor.)

Se pare că problema cea mai … problematică în această aberaţie politică ce pare a fi noua alianţă este euforia care i-a cuprins pe cei din PNL în urma alipirii PC-ului. Au început să  pretindă egalitate cu PSD şi să  solicite paritate pe liste. Social-democraţii îşi arată scorul electoral şi resping solicitarea ca PNL să primească un număr egal de locuri pe listele viitoarei alianţe.
Spre deosebire de preşedintele PNL care ar fi dorit o alianţă fulger, peste noapte, negociată sub presiunea media şi mai ales în condiţiile sale, Ponta vrea discuţii aşezate, astfel încât deciziile să fie îndelung cumpănite. Preşedintele PSD caută astfel să-i facă pe liberali să-şi conştientizeze adevărata dimensiune de partid de 15%-20%.

Cei direct interesaţi nu prea au altă treabă decât să îşi bată capul. Pănă una alta şi pentru mult timp probabil cai din noua alianţă, LABA vor presta joc de glezne. Aşa, ca electoratul ameţit al opoziţiei să nu spună ca aleşii lor freacă menta pe banii ţării.

. Extrem de haios în povestea asta este dacă ne amintim puţin povestea urmaşilor Partiduului Comunist. A plecat din extrema stângă, a trecut prin centru stânga, Acum dacă vor să fie şi ei primiţi în gaşca cu liberali şi conservanţi trebuie să sară pârleazul în centru dreapta cică, deci prin 2030 se va trezi undeva în extrema dreaptă. La naţionali-socialişti. Şi după aceea? Poate se va ajunge la vorba lui Geoabnă cu românul în Cosmos, doar că nu va fi trimis un român ci un partid. Cam atunci probabil vor începe să se numere cei 20 de ani a lui Brucan…

Hehehe …

Pentru conformitate:

La scrierea acestui articol

am folosit citate din Evenimentul Zilei, din articolele:

”Negocieri între PSD şi PNL-PC, runda a treia.

Antonescu: Am convenit asupra elementelor de bază ale unei alianţe majore!”

Autor: Florin Ciornei

Publicat: Marţi, 11 Ianuarie 2011

http://www.evz.ro/detalii/stiri/negocieri-intre-psd-si-pnl-pc-runda-a-treia-antonescu-am-convenit-asupra-elementelor-de-baza-a.html

Şi:

“Alianţa ia o pauză de consultări. Cu baronii”

http://www.evz.ro/detalii/stiri/negocieri-intre-psd-si-pnl-pc-runda-a-treia-antonescu-am-convenit-asupra-elementelor-de-baza-a.html

Autor: Florin Ciornei

Publicat: joi, 13 Ianuarie 2011

P.S. Ca fapt divers, pentru a ilustra loialitatea de care a dat dovadă, de-a lungul timpului, cel  în a cărui trecut şi-a înecat Crin Antonescu ultimele urme de tradiţie liberală: Dan Voiculescu


Alianţa PNL+PC : Bordel politic sau politică de bordel?

11 ianuarie 2011 17 comentarii

Nuntă mare în oraşul cu cei mai mulţi mitici din lume. Incestuosul cuplu de curve ale politicii româneşti s-a rupt. Peceaua i-a dat cu flit Pesedelei şi a sărit, cu acte, fix în patul lui Peneleu, lăsânduşi partenera de nebunii perverse obligată să treacă iar pe jucării cu baterie.

Deci PNL şi PC au semnat actul de constituire a alianţei lor pe care o definesc a fi una de centru dreapta, obligând astfel PSD-ul ori să rămână singur pe felia de stânga, ori să o ia spre dreapta. Declarativ cel puţin…

Aparent e vorba doar de consfinţirea cu acte a unei situaţii de fapt. Aparent doar. În realitate, nu e chiar atât de simplu; pentru a fi semnat acest protocol, PC a trebuit să se rupă de PSD.

Am văzut că cei din PSD spun că nu e nici o mare brânză, în fond, probabil vor semna şi ei acel acord.

Pentru cei de la putere evident că acordul nu are nici cea mai mică importanţă, numărul de parlamentari din Opoziţie rămâne acelaşi deoarece deocamdată nu se pot …importa de nicăieri. Sau poate însemna chiar o micşorare a forţei Opoziţiei. Nu în prima fază cu puţin mai târziu, să zicem cam pe la începutul verii.

Are importanţă pentru stabilirea liderului Opoziţiei, dacă asta contează în realitate. Şi cred că aşa, într-o oarecare măsură, contează. Acest titlu, mai mult onorific, era, cu toate fanteziile grandomanice a lui Crin Antinescu, în curtea lui Victor Ponta prin faptul că e şeful celui mai mare partid din cele trei. Ar fi contat enorm  la stabilirea unui candidat unic al respectivei alianţe la viitoarele alegeri prezidenţiale. Deşi în sondaje Antonescu stă mai bine decât ameţitul de Ponta, când ar fi fost orba să se hotărască cine să candideze, nu prea cred că PSD s-ar fi aliniat la coada ridicată a PNL. Iar în luptă directă Antonescu nu ar fi avut nici o şansă în faţa  candidatului PSD, nici dacă acesta ar fi desemnat o paraşută din TSD. Să fim serioşi, PNL-ul e minuscul faţă de PSD.

Aşa că PNL a făcut o mişcare oarecum logică: A îndepărta PC-ul de PSD şi şi-a tras o susţinere mediatică zic unii, destul de importanţă, mai als că a lăsat PSD în ofsaid. 

PNL-ul va avea probabil mult de suferit la imagine. Cei care, ca şi mine, consideră că imaginea PNL era oricum pătată de asocierea cu PSD-ul  comunistoid şi cu PC-ul securistoid, iar semnătura pusă pe un astfel de act arată că PNL are în comun cu liberalismul cam ce am eu cu Angelina Jolie.

Interesant mai e că această semnătură pusă de Antonescu a iritat persone chiar din interiorul PNL. Reacţia unui grup din care fac parte Tăriceanu, Ludovic Orban, Adriana Săftou şi alţii, este elocventă. Este vorba de acea grupare care forma în PNL un fel de curent centrifug, nemulţumit de comportamentul efectiv dictatorial al lui Crin Antonescu în interiorul partidului şi de culisarea acastuia spre stânga. De fapt această culisare nu a început odată cu venirea lui Antonescu în postura de preşedinte al partidului ci în momentul în care Tăriceanu pentru aşi servi stăpânul, pe Dinu Patriciu a început demersurile de înlăturare a Monicăi Macovei de la Justiţie. Atunci, PD-ul s-a opus, astfel Tăriceanu a recurs la binecunoscuta stratagemă de reformare a guvernului, desfiinţând pur şi simplu posturile deţinute de PD-işti. Atunci a primit ajutorul PSD pentru a-şi păstra funcţia de premier, în schimbul punerii în plicare a unui program de guvernare social-democrat. Adică, a legat pur si simplu PNL la remorca PSD, alianţa neoficială creată atunci a costat PNL guvernarea, indiferent cât de multe cadouri a făcut Tăriceanu pe final de mandat. Acea ploconire de nevoie împreună cu vânătoarea de foşti colaboratori ai Securităţii căreia i-a căzut victimă Mona Muscă într-o vreme în care Felix zicea că el a dat “extemporale” la Secu din patriotism, a fost perceput de nucleul dur al PNL ca pe un affront. Pe moment a fost trecut de liberalii pursânge la categoria “se mai întâmplă”, l-au iertat pe Tăriceanu, dar nu au uitat că din partidul lor au fost eliminaţi oameni cu greutate, oameni care întradevăr, au semnat nişte declaraţii, dar nu au făcut rău nimănui, cum e cazul doamnei Muscă. Aceasta a dat întradevăr nişte declaraţii, dar fără a avea urmări. Dacă nu le-ar fi dat, era dată afară din serviciu şi locul ar fifost ocupat de altcine vare nu îşi făcea complexedin asta. Era o perioadă în care realţiile cu persoane străine trebuiau raportate, altfel cel care nu o făcea avea mult de suferit. Practic i se închideau toate uşile. Cu atât mai mult această obligaţie era în spinarea celor care predau unor elevi sau studenţi străini.

În fine, povestea a trecut şi a apărut PLD care împreună cu PD au format PDL.

Supărarea liberalilor a fost reactivată în momentul în care Antonescu şi Geoană au semnat acea fiţuică în balconul Operei din Timişoara. Acel accord de colaborare.

S-a văzut că liberalii adevăraţi nu au înghiţit gogoriţa cu “Băsescu trebuie eliminat cu orice preţ” în momentul în care au venit alegerile prezidenţiale, turul doi. Liberalii obişnuiţi ori nu s-au dus la vot, ori au votat împotriva lui Geoană. Cred că povestea cu Flacăra Violet 😀 , i-a făcut şi pe mulţi pesedişti să se simtă jenaţi că au de votat un astfel de măscărici cu o soacră “heroină” a Revoluţiei, deşi nu a dat pe unde era un pericol cât de cât, sau cu o nevastă ţignită care nu mai contenea cu atacul energetic împotriva nătărăului de parcă nu era destul să-l laşi să vorbească liber şi să pricepi că el şi cuvântul politician nu au loc în aceeaşi carte (evident e că în aceeaşi propoziţie cuvintele “Geoană” şi “politician” reprezintă unul din cele mai tari bancuri de pe la noi).

Ei bine, toate astea par a se fi contabilizat la Antonescu. Acum acesta a comis ceva ce este echivalent cu punerea pe drapelul PNL a secerii şi a ciocanului şi vopsirea lui în roşu.

Cred că nu greşesc dacă sunt convins că în curând vom vedea cum din PNL se desprinde o aripă. Aproape că văd că se va numi PNL-aripioara Tăriceanu. Nici nu ştiu care ofensă e mai mare pentru PNL. Alipirea lui la partidul securiştilor, sau faptul că înţelegerea a fost perfectată cu Voiculescu, sconsul politicii româneşti.

Cred că şi cuvântul scons e un compliment pentru Voiculescu. Partidul său există şi esta în parlament, doar datorită PSD-ului care era avid de o organizaţie media obedientă. Să ne amintim momentul în care lucrărilele au fost oprite pentru că unii nu doreau să fie Felix vice preşedinte la Senat. Dacă PSD-ul nu ameninţa cu ruperea alianţei Voiculescu nu avea acum funcţia pe care o are. Şi cum i-a mulţumit PSD-ului? Trădându-l pentru a doua oară.

Totuşi, de ce şi-a băgat Antonescu partidul slugă la mogul?

Cred că explicaţia e vizibilă deja. Se numeşte Intact. El personal are nevoie de susţinerea pe termen nedefinit din partea acestui trus media.

Problema e că acelaşi trust, împreună cu Realitatea Media şi într-o mai mică măsură, Naţional Media, au făcut sluj în faţa lui Geoană, ni l-au prezentat ca pe cineva în faţa căruia chiar şi Superman ar trebui să se închine şi să spună “Sărut mâna Boierule”, cu Bî mare. Cum au făcut-o? Cum s-au priceput şi ei. Rezulatul? Băsescu preşedinte, Geoană policalificat. A învăţazt să pună dopuri la sticlele de şampanie.

Mă asteptam ca Ponta sau alt pesedist important să spună ceva de genul, “venim la consultări dacă trădătorii din PC nu participă”. Cu cei din UNPR aşa procedează.

Interesantă e reacţia lui Iliescu şi a încă unora. Pur şi simplu se făceau că nu observă, ba chiar li se părea normal modul în care a procedat PC-ul, deşi asta  înseamnă scăderea ca importanţă a PSD în noua alianţă.

Cred că, deşi nu am văzut la nimeni acest scenariu, există şi un scenariu puţin altfel. Fatidic pentru PNL. Ceva mai complicat şi cu bătaie mai lungă. Prea a renunţat uşor şi fără a reacţiona PSD la obedienţa INTACT-ului.

Să zicem că această alianţă devine puternică şi la un moment dat, cu ajutorul Partidului Poporului, ori poate al UDMR sau a unui PRM revenit prin cineştie ce minune peste pragul electoral, ori a amânduora şi de ce nu o reanimare a minusculului parztid al lui Becali.

Deci, organizaţia devine forţoasă şi pune mâna pe putere, PDL fiind erodat de criză.

Pentru asta, alianţa trebuie să facă nişte promisiuni care l-ar face să se spargă de râs şi cel mai înfocat OTV-ist (şi de ce nu, maimuţele care dpv evolutiv sunt undeva peste otevişti). Când se va vedea cu sacii în căruţă, alianţa va trebui să încerce să facă ce a promis, dar nu va reuşi. Astfel, după o periodă de graţie de vreo şase luni, eletoratul va bascula către cei din opoziţia de atunci. Cineva va trebui să primească şi pumnii în gură, or, experienţa ne arată cum loviturile împotriva Convenţiei Democratice le-a încasat cel mai mult PNŢcd. Urmarea? PNŢcd a devenit o curiozitate a istoriei României. O amintire.

Ei bine, dacă PSD ar fi perceput ca liderul alianţei, ar culege nu doar roadele (nu prea abundente) dar, în special, ar primi pumnii în gură. Astfel, uşor victimizat, chestie primită repet cu suspect de multă indiferenţă şi umilinţă, PSD va putea să adopte comportamentul pe care l-a avut când, deşi deţinea jumătate din guvernare, pentru a servi interesele lui Geoană s-a comportat ca un partid e opoziţie.

Să ne amintim cum, la abia câteva zile după ce au dat bir cu fugiţii, sindicatele din domeniile unde fuseseră ministere ale PSD  erau în stradă şi înjurau guvernul iar PSD le susţinea deşi prin birourile deţinute cu câteva zile în urmă de miniştrii PSD mai existau încă lucruri personale ale acestora.

Cred că dacă noua alianţă va reuşi să demoleze PDL şi să se caţere la putere abia atunci PSD va avea o problemă reală. Va trebui să se situeze iar în faţa tirului presei, mai precis aagresivului Intact şi a Naţional media. Nu se ştie dacă Realitatea lui Vîntu va continua să susţină PSD sau îşi va urma colegul cu INTACT cu care se identifică tot mai mult, ajungând să facă emisiuni identice, oincât dacă doar auzi ce se vorbeşte nu mai faci nici o deosebire. Poate mica televiziune Prima Tv să îi mai aducă  ceva laude…

Este, totuşi, posibil ca această alianţă împotriva naturii să reziste?

Paradoxal, cred că da.

Nu e nici un secret că la noi, doctrinele nu contează. În evoluţia unui partid în primul rând se urmăreşte ca liderul nr. 1 al său să fie împins cât mai sus. Apoi să fie cât mai mulţi lideri cocoţaţi în fotolii cât mai importante. Dacă asta se poate face cu resăpectarea tregulilor şi a doctrinelor, de bine, dacă nu acestea sunt ţinute doar pentru a le fi prezentate fraierior la televizor.

Unii ar spune poate că Antonescu şi Ponta sunt puţin altfel. Nici vorbă.

Ambii au ceva asemănător: au mai multe ore petrecute la televizor decât în parlament de unde îşi încasează indemnizaţiile. În Parlament sunt văzuţi de doar câteva sute de oameni în cel mai bun caz.  La televizor e altceva…

Voiculescu în schimb, deşi are un partid pe care dacă îl îngesuie puţin îl poate plimba cu un autoturism (nu de alta, dar trebuie să urce şi şoferul care o fi apolitic) are INTACT-ul. Astfel, printr-un şantaj subtil, chestie la care e maestro va reuşi să controleze noua alianţă.

Ce concluzie s-ar putea totuşi desprinde de aici, deşi încă respective alianţă este încă într-o fază în care încă proiectul ei nu e chiar terminat?

Depinde. Depinde cine va mai intra.

Unii spun că ar putea intra PSD. Da, cred că va intra. Apoi alte partied neparlamenare cum ar fi Partidul Ecologist, Partidul Socialist, dacă mai există, Partidul România Mare şi cineştie care minipartid s-o mai gândi să se agaţi ca păduchele pe spatele câinelui. Poate şi PNŢcd-ul spermatozoidului de Aurelian Pavelescu, avocatul mic cu capul mare, care, cu prezenţa sa în fotoliul ocupat cândva de Seniorul politicii româneşti, pur şi simplu îi profanează memoria.

Cred că într-o situaţie stranie e Partidul  Poporului al lui Dan Diaconescu. Pe de o parte cred că ar intra cu o mare bucurie, pe de altă parte, s-ar duce dracului toate promisinile pe care minimogulul le-a făcut electoratului său, de cadavre însetat.

Şi totuşi, alianţa asta, cu PSD inclusive, va ajunge oare să reziste până dau ghioceii? Pentru că din câte ştiu eu despre politiceanii de la noi, culesul porumbului cred că îi va prinde iar pefiecare la partiduleţul său. Poate Antenele lui Felix să mai prospere cât de cât…Aşa-i viaţa. Unde dai şi unde crapă…

Şmecheria formelor fără fond

9 ianuarie 2011 7 comentarii

Motto: „Şmecheresc, deci exist…”

Precizari preliminare:

1.. Articoul l-am scris ieri 8.01.2011

2..Aş fi tare fericit dacă aş afla că mă înşel şi că în România şmecheria nu e un mod de viaţă, că mi se patre mie doar, că aceasta nu e folosită în toate domeniile, cu precădere în politică pentru a trage focul cât mai aproape de propria oală şi pentru a putea pune botul pe o bucată cât mai mare de caşcaval; iar dacă prin şmecherie se pot aduce daune celorlalţi e şi mai bine. În fond, prin comparaţie, succesele noastre par cu atât mai mari cu cât eşecurile celorlalţi sunt mai dureroase pentru ei.

Mai întâi a fost Cuvântul. Şi Cuvântul era la Dum … ooops. Asta e altă poveste.

Deci, să reluăm.

Mai întâi a fost Monica Macovei în funcţia de Ministru al Justiţiei.

Apoi, în faţa sediului DNA în ochiul lui  Dinu Patriciu a apărut o lacrimă. Aceasta a adus Criza Palatelor, deoarece apropritarul lacrimii nu putea să înghită că i se perminte DNA-ului să îşi bage coada în afacerile sale.

Atunci, D. Patriciu l-a chemat pe gealatul lui credincios, I.Popescu Tăriceanu la o cafea şi i-a spus de la obraz: „Bă’, asta, trebuie să dispară de la Minister. Dacă mai stă ni se duce dracului şandramaua”. Da, dar Băsescu şi PD s-a încăpăţânat şi nu a vrut să o lase pe doamna Macovei să fie alungată. Ba mai mult, şi-a permis şi să citească acea declaraţie de condamnare a comunismului, băgând astfel băţul în viespăraie când a spus şi câteva nume, între care al lui Ion Iliescu. Şi ce a urmat s-a văzut: PD a fost alungat de la guvernare.

Prima care a reacţionat a fost presa. Sorin Roşca Stănescu, deţinătorul de acţiuni pe la firmele lui Patriciu, a începu un furibund atac la adresa   Puterii, a preşedintelui care refuzase să pună botul la „farmecele” celui căruia el îi era credincioasă slugă (la fel ca în prezent, doar că acum, suge ţâţă nu doar de la Patriciu ci şi de la Vîntu ori Voiculescu…)

Apoi s-au coalizat şi alte organizaţii media.

Cum-necum a apărut Gaşca 322, apoi din aceasta a apărut, după plecare unora o organizaţie nerecunoscută iniţial: o alianţă underground între PNL şi PSD, susţinută mediatic de Intactul lui Voiculescu.

Rău pentru acea opoziţie era un lucru: Atât şeful PSD cât şi şeful PNL credeau că ei sunt liderii. Dar nu împreună ci fiecare credea că el e mai lider decât celălalt. În realitate, liderul din umbră era şi cred că mai este Voiculescu.

Dacă ne uităm puţin la PSD şi la PNL vom vedea că PSD este mult mai mare, deci mai puternic. Asta îi dădea preşedintelui său (mai întâi Geoană, apoi Ponta) iluzia că el e El Lider Maximo. Chestie cu care nu a fost niciodată de acord, liderii PNL (Tăriceanu apoi Antonescu). Ei considerau probabil că deşi PNL este mai mititel, e mai al dracului.

Cred că acesta e motivul pentru care Opoziţia nu a reuşit şi nici nu va reuşi să să coalizeze o entitate puternică şi viabilă.

Organic, şefii acesteia nu pot să accepte că ei nu sunt cu puţin mai sus decât aliaţii lor. Chetie de orgoliu personal exacerbat.

Alianaţa PSD+PCR a funcţionat tocmai pentru că diferenţa între cele două partide era uriaşă. Voiculescu avea nevoie să fie luat la remorcă de un partid mare. Faptul că nu a fost loial acestei alianţe s-a văzut când a acceptat intrarea la guvernare dând cu flit fratelui mai mare.

Smecheria… cred că acesta e cuvântul virusului care minează orice tentativă de coalizare reală a opoziţiei. Fiecare încearcă să ocupe un loc cât mai în faţă.

Problema e dinensiunea PSD. Astfel, PNL nu poate amite pretenţii de partid fanion.

Dacă în schimb, ar fi aliat cu PC-ul lui Voiculescu, asta s-ar subânţelege. Aşa că au ajuns la concluzia că este pasul cu care trebuie să înceapă. Voiculescu e interesat de acesta deoarece într-o alianţă cu PNL, prin comparaţie, nu mai pare atât de mititel şi neimportant ca în cazul unei alianţe cu monstruosul PSD.

Apoi, noua alianţă ar urma să coopteze şi PSD, dar de pe picior cel mult de egalitate, dacă nu cumva PSD să fie oarecum o treaptă mai jos. Da, numai că asta nu prea le place pesedeilor, şi iată cercul vicios de une nu se poate ieşi.

Nici vorbă ca cele trei partide să încerce să îşi urmeze traseul normal, dat de doctrina căreia i se lipeşte conform statutului, este vorba de interesul personal sau a unei găşti care se află la vărful piramiei. Cei care au ajuns în conducerila partidelor au urcat nu prin calităţile lor politice ci prin călcâiul pe care l-au pus pe grumaz antecesorilor.

Zicerea „Mai bine să trăim împreună decât să murim separat” este ceva ce liderii politici de la noi nu există.

Şmecheria îi face să considere că succesul lor este mai frumos subliniat dacă se compară cu insuccesul altora.

Tot şmecherie este şi ceea ce am văzut azi. La Realitatea tv am văzut că a fost invitat Aurelian Pavelescu şi s-a vorbit de o eventuală alipire într-un viitor incert a PNŢcd la Alianţa nou formată. În primul moment m-am mirat. Ce interes puteau să aibă cei trei iniţiatori cooptând PNŢcd? În fond, la ultimele alegeri parlamentare, PNŢcd mai avea puţin şi rezultatele sale se scriau cu minus în faţă…

Şmecheria apare şi aici. Invitarea PNŢcd nu e decât o poveste de imagine.

Pentru realizarea unei coaliţii care să fie cât de cât semnificativă ar fi atragerea UDMR.

Revenind la PNŢcd, trebuie spus că s-a pomenit pentru prima dată numele Convenţiei Democrate. Hopa… era clar. Noua alianţă încearcă să pară a fi un fel de reîncarnare a CDR. Absolut interesant.

Treaba e că nu se potriveşte. Deloc. Ceea ce s-a încarcat cu CDR a fost găsirea unei entităţi care să se opună Partidului Comunist transformat de Ilieascu în PSD.

Acum, urmaşul PDSR este unul din cei care ar urma să compună această alianţă.

Ba ar mai fi acolo şi PC-ul lui Voiculescu. Deci partidul comuniştilor şi partidul securiştilor. Chestie extrem de fericitoare pentru cei câţiva liberali tradiţionalişti care mai fac parte din PNL.  Oamenii se văd în situaţia de a gira o organizaţie neocomunistă…. Hehehe. Te umflă şi râsul la o astfel de posibilitate.

Şi pentru ca haioşenia să fie completă, îi mai aud pe unii zicând că ţinta lor e să fie cu adevărat atinsă este undeva prin 2019. Peste opt ani adică.

Păi peste opt ani, câţi din cei care acum se strofoacă vor mai ocupa în partidele lor funcţiile pe carele ocupă.

E adevărat, o poveste pe termen lung, cu termene şi jaloane care ar trebui atise, înseamnă la prima  vedere predictibilitate, chestie care în România este ceva extrem de volatil. Azi se prezice una, mâine alta, în funcţie de interesul de moment, nimeni nu reuşeşte mai mult de trei zile să urmeze un traseu impus de un anumit traseu.

Fiecare doreşte să ajungă la caşcaval cât mai repede posibil. Când apare în are un miros care le gâdile nările, politicienii noştrii îşi bagă piciorul în ele de alianţe şi, bălind, sar să se înfrupte.

Dacă privim în ansamblu societatea românească, vedem că e extrem de divizată în tot felul de grupuri dacă ne aproiem  vedem că şi acestea sunt formate de tot felul de grupuscule, de „bisericuţe”. Indiferent cât de mult de apropiem, vedem că divizarea este o constantă. Chiar şi în interiorul unor familii se poate vedea asta.  În loc să formeze ceva unitar, de multe ori soţii încearcă fiecare să treagă focul la apa lui cum se spune.

Vai de ea alianţă… Suntem aliaţi doar cu noi înşine, pentru că nu suntem capabili să le facem altora concesiile de care are nevoie dacă nu câştigăm ceva concret din asta. Recunoştinţa celorlalţi nu ne interesează, nici bunăstarea lor. Dacă trăim nor bine e OK.

Poate asta nu e o anomalie într-o ţară ca asta. Poate fix asta e definitoriu pentru România. O mare greutate în a se coaliza oamenii. Poate de aceea mai şi existăm după ce atâte mari imperii şi-au rupt colţii în fundul nostru. Pentru că nu ştiau ce şi cum, nu înţelegeau regulile care funcţionează aici, nu reuşeau să vadă de unde să ne apuce. Îl prindeau pe unu de ceva, ceilalţi în loc să sară la bătaie şi să se apere săteau pe margine şi râdeau făcând mişto.

Şi mai e ceva. Dacă fiecare ar face cu onestitate ceea ce ar trebui să facă dacă ar fi cu adevărat ceea ce zice că este, poate ar fi o şansă să vedem o opoziţie unită.

În 2010 şi nu numai, am văzut o mulţime de mitinguri şi alte chestii zise sindicale. Un mic detaliu nu s-a luat în seamă. Sindicatul trebuie să fie un scut, o armă a angajaţilor în faţa angajatorilor. Privaţi. Nici vorbă. Sindicatele care s-au dat în spectacol, de fapt erau cu totul altceva. O armă a comunistoidului PSD împotriva Puterii. Sindicatele luptau împotriva guvernului şi a Preşedintelui. Ca răsplată, liderii sindicatelor se bucurau de o mare susţinere politică din parte PSD pentru a-şi putea ascunde averile. PSD-ul, în loc să facă o opoziţie politică serioasă, are ca ţintă doar protejarea averilor şi a veniturilor celor pe care în momentele în care s-a aflat la putere i-au ajutat şi pe care i-au răsplătit atunci cu legi speciale.

PNL când a fost la putere, în loc să joace conform doctrinei pur şi simplu, pentru a se menţine la putere se compurtau ca un partid social-democrat în schimbul suportului pentru a rămâne la putere.

Partidul Conservator nici măcar nu e un partid. E prea mic pentru asta. Este doar o adunătură de indivizi care nu au găsit un loc în altă parte deoarece nu prea multă lume e dispusă să le accepte trecutul, adunătură care are ca sens al vieţii să facă posibil  ca preşedintele său real, Dan Voiculescu, să se poată menţine în Parlament. Niciodată acest partid nu a atins pragul electoral, dar a fost tot timpul necesar din cauza Intact-ului lui Felix.

La fel, Partidul România Mare are doar rostul de a-l susţine  pe Vadim Tudor.

Gigi Becali şi-a cumpărat un partd pentru a-şi satisface vanitatea.

Mai nou un joc asemănător vedem şi cu acel ciudat Partid al Popotului născut în momentul în care Dan Diaconescu era anchetat pentru şantaj.

Într-un fel, poate îi înţeleg pe cei care profită de pe urma şmecherie, dar nu pot ă îi înţeleg pe cei din turmă, care votează nişte partide, indiferent cum se numesc, dar care îi mint cu ordinărie.

Păi dacă mint când spun că sunt de o anumită orientare, dar se comportă cu totul altfel cum o să îşi ţină promisiunile pe care le fac?

De asemenea, nu înţeleg cum membru unor aşa zise sindicate continuă să îşi ţină în postura de lidei nişte indivizi buni doar de gură şi care nu ezită să facă averi uriaşe pe care le maschează servind unul sau altul din partidele politice.

Am văzut că te miri pe unde, apare tot mai des drapelul României cu gaură în el.

Pentru Dumnezeu, acei oameni nu înţeleg ce a fost cu acea gaură. Mesajul ei era că România nu mai trebuie să fie o Republică Socialistă. Deci una unde Partidul Comunist să fie unic şi intangibil.

Poate pe înţelegerea aiurea a realităţilor mizează şi şmecherii cărora le curg balele după aroma caşcavalului puterii…

Am foarte clar senzaţia că din cauza dorinţei uriaşe de a muşca din covrigul gustos acesta de va sfărăma şi se va risipi şi ceea ce le va rămâne este gaura…

 

%d blogeri au apreciat: