Arhiva

Posts Tagged ‘Angela Merkel’

Angela Merkel nu mai vrea să aibă de-a face cu România … VIELEN DANK HERR IOHANNIS !

21 august 2016 3 comentarii
Angela Merkel

Angela Merkel

În perioada de dinainte de alegerile prezidențiale se încerca acreditarea ideii că Iohannis, Herr von Siebenburger, este mai mult decât de recomandat deoarece, astfel România va intra în grațiile Germaniei, iar frau Merkel va intra în orgasme prelungite când va auzi de această țară.

E drept, imediat după alegeri, părea că Angela Merkel îi acordă o oarecare atenție proaspătului președinte al României… părea doar.

Nu știu dacă e sau nu o coincidență,  la un moment dat a părut vă Iohannis se ferește ca parlamentarii de DNA de a da ochii cu frau Merkel, coincidență sau nu, cam în aceeași perioadă președintele României s-a trezit deposedat de una din casele sale de justiție pentru că ar fi făcut oarece mânării cu acte false.

Că Merkel nu îl mai bagă în seamă pe fostul șef al Frontului Democrat German și primar al Sibiului, mai e cu  e. Faptul că doamna cancelar evită pe față relațiile cu România e grav.

Angela Merkel care începe o ofensivă înainte de BREXIT, se va întâlni cu Francois Hollande, președintele Franței și cu Mateo Renzi, premierul Italiei, pe insula italiană Ventotene, un loc simbol al construcţiei europene într-un loc încărcat de simboluri, o fostă închisoare de pe această insulă a fost deţinut pe vremea regimului fascist Altiero Spinelli, om politic considerat unul dintre părinţii fondatori ai UE.

După această întîlnire, cancelarul german se va deplasa miercuri în capitala Estoniei, Tallinn, joi la Praga şi vineri la Varşovia, capitala Poloniei, unde pe lângă întrevederile bilaterale,  va participa şi la o reuniune a premierilor ţărilor Grupului de la Vişegrad (Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria).

Și, în final, Angela Merkel va reveni la Berlin unde, la castelul Meseberg pe premierii olandez, suedez şi danez, pentru ca sâmbătă să se reunească cu şefii guvernelor din Austria, Bulgaria, Croaţia şi Slovenia.

Da … cu România pare a nu vrea să aibă de-a face deși în Marea Britanie există peste 400.000 de emigranți români și poate am fi și noi interesați să ne spunem părerea despre BREXIT.

Mulțumim frumos herr Iohannis și vacanță plăcută pe acolo unde vă duceți pentru a vă arăta disprețul superior față de țara căreia, încă, îi mai sunteți președinte. 

Că veni vorba, poate vă vine ideea să ne trimiteți o scrisoare din care să înțelegem că e sub demnitatea dumneavoastră de neamț respectabil. V-am mulțumi și mai mult…

TEORIA CHIBRITULUI MULTICULTURAL EUROPEAN ŞI ARABII MIGRATORI

11 februarie 2016 Lasă un comentariu

Rar am fost atât de uimit.

Aflu că ma’am Merkel adupă ce i-au ieşit pe nas REFUGIAŢII”  a recunoscut că „în această ţară cel puţin, multiculturalismul a eşuat.” Deci nemtoaica nu ar face nici o doferenţă între refugiaţi şi migranţi între care sunt şi bagabonţi trimişi de ISIS, de exemplu cei care au rânnit la cărniţă de nemţoaică la Köln în noaptea de revelion.

Mai aflu şi că: „Proiectul multiculturalist nu este, la drept vorbind, un succes nicăieri în Europa, cu excepţia minorităţilor etnice care au o tradiţie de convieţuire mai mult sau mai puţin paşnică cu majorităţile (de pildă, în Europa Centrală şi de Est)” iar în Franţa „nu a existat niciodată un asemenea proiect” că în Marea Britanie filozofia multiculturalistă se înţelege a face  referire doar la  la” minorităţi din fostele sale colonii, adaptate într-o oarecare măsură la cultura britanică.” şi aşa mai departe.

Un adevărat melanj de multiculturalism european eşuat, chiar dacă de fapt nu a existat niciodată, altoit cu oarece referiri la nişte lucruri care au cu multiculturalismul cam cât are Mădălin Voicu cu politica ori cu muzica încearcă de fapt să ne demonstreze că UE e ca şi cum nu e Tereza-Brindusa Palade în articolul Reflecții despre malformațiile genetice ale ”multiculturalismului european” publicat pe contributors.ro.  (Sincer chiar cradeam că acesta e un site serios unde nu poţi să baţi câmpii cu sau fără graţie.

Să nu fi auzit autoarea că aşazisul multiculturalism european se referă la culturile creştine europene (lucru care ar argumenta ţinerea Turciei într-u fel de zonă gri-amicală pentru că nu e o ţară de cultură creştină)?

Ce legătură au migranţii cu acest concept de multiculturalism european, nu pricep.

Să nu fi auzit că, oricât de important este multiculturalism, de fapt păleşte ca importanţă în faţa ideii de bază care a generat UE? Şi anume aceea de a se crea o piaţă comună, un spaţiu fără graniţe înprimzul rând economice, dar şi istorice? Că au mai încercat şi alţii să-i adune pe toţi europenii în interiorul unor frontiere comune, frontiere care sunt de fapt fstul Imperiu Roman.

S-au încercat în timp şi alte construcţii care au eşuat una câte una. Fostul Imperiu Romano German viza extinderea, a visat şi Napoleon, chiar şi lui Hitler i-a trecut prin  cap …

S-a mai încercat şi pe plan religios. În fond, Cruciadele reprezentau o europă catolică, multiculturală. 

În niciuna  din aceste tentative prin multiculturalism nu se înţelegea şi integrarea culturii islamice… Dimpotrivă părea a se încerca zdrobirea ei…

E ciudat … De unde să îi fi dat prin cap cuiva să facă o legătură între multiculturalismul european şi migranţii arabi?

Să se fi organizat pe undeva vreun simpozion unde să se caute puncte culturale comune? Sincer, parcă din prima secundă a semănat cu modul în care a încercat Columb să realizeze asta în America … cu crucea într-o mână şi cu sabia în cealaltă … De fapt zdrobind cultura cu care intrase în contact… 

Înainte de a posta articolul, să vedem cine este această doamnă, autoarea articoluluiTereza-Brindusa Palade

Tereza-Brindusa Palade

Tereza-Brindusa Palade

Tereza-Brindusa Palade

Conferenţiar universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice (SNSPA, Bucureşti). A studiat filosofie la Bucureşti, Roma şi Oxford, obţinînd titlul de doctor în Filosofie în 2002 (Universitatea Bucureşti, Magna cum laude). A publicat numeroase volume de eseistică filosofică şi teologică, dintre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Profeţii relativismului moral (2009), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertăţii interioare (2010), Partea cea bună (2012), Infinitul fără nume (2013). A publicat şi un volum de poezii, Pustietatea aprinsă (2014). A tradus din limba latină Quaestio 1, Despre adevăr, din tratatul lui Toma de Aquino Quaestiones disputatae de veritate (2012).

* * * * *

Reflecții despre malformațiile genetice ale ”multiculturalismului european”

Cancelarul Germaniei Angela Merkel, iniţiatoarea celei mai generoase politici europene de primire a refugiaţilor, a recunoscut că, în această ţară cel puţin, multiculturalismul a eşuat. Germania nu a avut totuşi niciodată tradiţii multiculturale care să susţină un program atît de ambiţios. Integrarea propriei sale minorităţi turce a fost, cum se ştie, un proces lung şi anevoios, ale cărui rezultate pot fi cu greu numite un succes. În plus, primirea grăbită a maselor de refugiaţi fără o perioadă de acomodare cu limba, cultura şi legile ţării – fără o găzduire iniţială în tabere de refugiaţi, aşa cum s-a procedat în timpul Războiului Rece cu solicitanţii de azil din Europa de Est – a condus la un firesc şoc cultural. Consecinţele sînt cele pe care le cunoaştem: mulţi dintre noii refugiaţi au apărut ca nişte ”sălbatici” pentru populaţia locală, neliniştită de obiceiurile lor primitive şi scandalizată de abuzurile şi ilegalităţile lor. De partea cealaltă, ne închipuim, există de asemenea o lipsă de simpatie pentru obiceiurile gazdelor și stilul lor de viaţă. Desigur, o aclimatizare a refugiaţilor ar fi redus dificultăţile de convieţuire din prezent. Este însă discutabil dacă le-ar fi putut anula.

Proiectul multiculturalist nu este, la drept vorbind, un succes nicăieri în Europa, cu excepţia minorităţilor etnice care au o tradiţie de convieţuire mai mult sau mai puţin paşnică cu majorităţile (de pildă, în Europa Centrală şi de Est). În Franţa republicană, nu a existat niciodată un asemenea proiect. Marea Britanie, care a adoptat explicit o filozofie multiculturalistă, găzduieşte în special minorităţi din fostele sale colonii, adaptate într-o oarecare măsură la cultura britanică. Chiar și aici, se recunoaște că multiculturalismul a generat excludere socială și păstrarea unor obiceiuri etnice care se opun curentului general al societății și că separarea comunităților a fost un teren fertil radicalizării. Irlanda, o ţară în care s-au acomodat diverse minorităţi de imigranţi est-europeni, are în schimb dificultăţi în raport cu minoritatea nigeriană. Europa în general, construită mai ales pe temelia tradiţiilor ei predominant creştine, şi pe valorile drepturilor omului elaborate de filozofia universalistă a Iluminismului, nu pare că reușește să acomodeze culturi foarte diferite. Dacă acest experiment este relativ reuşit în Statele Unite, care au apărut ca o ţară modernă în urma imigraţiei masive de pe mai multe continente, Europa prezintă alte caracteristici culturale. Şi este o utopie să încerci să forjezi o schemă de convieţuire socială după “modelul” dintr-o altă ţară sau regiune, cu o istorie şi o civilizaţie diferite.

Desigur, nici convieţuirea multiculturalistă din Statele Unite nu ar trebui exaltată ca un triumf al “progresului social al umanităţii”. Multe ghetouri şi zone marginalizate sînt populate de săraci ce aparţin altor rase decît cea “alb-caucaziană”. În aceste ghetouri poliţia aproape că nu pătrunde, criminalitatea este extinsă şi nici un “retailer respectabil” ce comercializează produse alimentare proaspete nu se încumetă să deschidă magazine. Ca o ironie anecdotică, cei mai vocali avocaţi americani ai multiculturalismului locuiesc de obicei confortabil în “zone sigure”. Misionarismul social declarativ este, desigur, o alegere optimă. Îi absolvă de mustrări de conştiinţă şi, în plus, le sporeşte stima de sine, întrucît ei sînt cei angajaţi în lupta pentru binele umanităţii.

Dar să revenim la Europa. Bătrînul continent poate, desigur, oferi o găzduire temporară refugiaţilor din zonele de război, făcînd, din motive umanitare, unele sacrificii – acolo unde cetățenii le acceptă. Dar adoptarea refugiaților în “comunităţi culturale” ce se vor circumscrise într-un fel sau altul stilului de viaţă european ar fi foarte probabil un fiasco. Eşecul adaptării musulmanilor francezi din a treia generaţie de imigranţi este numai un exemplu care poate susţine această prognoză. Există, fie că vrem, fie că nu, incompatibilități între valorile, aşteptările şi stilul de viaţă ale europenilor occidentali şi cele ale musulmanilor proveniţi din Orient sau din nordul Africii. Europa ar trebui poate să renunţe la utopii multiculturaliste şi să se implice mai constructiv într-o politică de vecinătate care să facă viaţa în ţările din care provin majoritatea imigranţilor dezirabilă şi stabilă. Ar fi desigur de preferat ca Europa să aibă vecini musulmani prosperi şi mulţumiţi, cu care să poată cultiva bune relaţii diplomatice, decît imigranţi musulmani săraci, frustraţi şi, nu de puţine ori, agresivi.

Se va spune, poate, că şi aceasta e o utopie. O parte din conflictele inter-musulmane actuale din Orientul Mijlociu au fost alimentate de rivalităţile dintre suniţi şi şiiţi şi de puterile regionale care le întreţin, mai ales Iranul şi Arabia Saudită. Cultura islamică pare să traverseze o stare de conflict inter-confesional ce aminteşte de rivalităţile sîngeroase dintre catolici şi protestanţi din Europa de acum cîteva secole. Şi, dacă conflictul intra-creştin a evoluat spre reconciliere şi respect reciproc (să amintim numai de proiectul Papei Francisc de a participa anul acesta, în octombrie, la comemorarea Reformei care va avea loc în Suedia), nu putem anticipa evoluţia celui intra-islamic. La fel cum nu putem prevedea care va fi, în viitor, capacitatea culturii islamice de a accepta alteritatea occidentală.

Islamul a avut, desigur, nu doar perioade de stabilitate politică, ci şi de glorie artistică şi culturală. Spania, în special, e foarte îndatorată cultural dinastiei Omeiazilor şi califatului de la Cordoba. Imperiul Otoman a perceput într-adevăr biruri, dar a dovedit multă toleranţă religioasă, fiind superior în această privinţă multor regi şi principi creştini. Războaiele religioase europene o dovedesc din plin. Totuşi, această toleranţă a apărut în condițiile în care cultura islamică nu avea motive să se simtă în inferioritate faţă de cea europeană. Situaţia e, bineînţeles, foarte diferită astăzi. În fapt, ne place sau nu, trebuie să constatăm un regres al toleranţei manifestate de mulţi musulmani faţă de formele de viaţă occidentale, în special cele secularizate.

Sayyid Qutb, cel mai important teoretician al jihadismului modern, era un intelectual musulman relativ progresist mai înainte de a petrece doi ani la studii de specialitate în Statele Unite, la sfîrșitul anilor ʹ40. “Decadenţa” stilului de viaţă american, materialismul, libertățile individuale şi comportamentele ”animalice” ale tinerilor l-au dezgustat atît de profund încît a început să viseze la o “salvare a lumii” prin globalizarea jihadului islamic. Era începutul fundamentalismului sunit care a evoluat astăzi în forme tot mai sîngeroase, patriarhale şi tehnologizate, atingîndu-şi punctul culminant în Statul Islamic. Exemplul lui Qutb este numai o dovadă că există divergențe obiective, ce pot conduce la radicalizări, între aşteptările şi valorile islamice şi cultura seculară occidentală. Ele nu par a fi de bun augur nici pentru proiecte de “convieţuire multiculturală”. În Europa, cel puţin, începînd cu revoltele din suburbiile Parisului ale tinerilor şomeri musulmani, în octombrie şi noiembrie 2005, acest eşec de convieţuire are deja o istorie.

Reacţia previzibilă față de acest articol, mai ales din partea celor nerăbdători să reformeze social lumea, ar putea fi ceva de genul acesta: bine, dar înseamnă că ar trebui să dăm curs programelor extremei drepte, adică să “epurăm” Europa de imigranţi proveniți din ”culturi incompatibile”, ceea ce e incongruent cu umanitatea, drepturile omului și respectul față de oameni diferiți. Sînt departe de a vrea să susţin un program de “purificare” culturală şi nu am nici o simpatie pentru rasism, naționalism și fascism. Vreau doar să spun că trebuie să ne aşteptăm, realist, la noi eşecuri ale “politicilor multiculturaliste” în Europa şi că ar trebui concepute programe de acomodare culturală a refugiaţilor şi ameliorate, prin proiecte susținute de asistenţă economică, condiţiile din ţările din care provin, astfel încît să permită repatrierea acestora în viitor. O inginerie socială multiculturalista nu pare să dea roade pe teritoriu european. Este mult mai fezabil şi dezirabil să avem vecini prosperi şi civilizaţi din alte culturi decît să ne ambiţionăm să convieţuim cu ei în acelaşi spaţiu, în condiţiile în care toată lumea se simte frustrată.

Efectele proastei convieţuiri multiculturale din mai multe ţări europene sînt şi acelea că mulţi europeni care nu au sentimente rasiste şi au acceptat iniţial cu generozitate masele de refugiaţi par a fi ajuns la aceeaşi concluzie. Cazul cel mai notoriu este cel al cetățenilor germani cu vederi politice moderate care au ajuns să se opună primirii refugiaților, în urma asalturilor și hărțuirii sexuale de masă din Köln și alte orașe germane. Sloganul inițial ”Refugees welcome” s-a transformat în ”Rapefugees not welcome”. România a fost de la început șovăitoare în această privință, dar motivațiile cetățenilor care nu vor să conviețuiască cu refugiați musulmani nu sînt nici aici rasiste. De pildă, o petiție online scrisă de cetățeni din Arad care se opun găzduirii refugiaților sirieni începe astfel: ”Nu vrem refugiați în Arad (…) nu pentru că am fi rasiști, aici conviețuim toți în pace, dar nu vrem oameni care nu au aceleași principii morale ca și noi. Nu vrem ca fetițele noastre și soțiile noastre să fie violate.”

Sigur însă că o juxtapunere automată între ”refugees” și ”rapefugees” nu este întemeiată logic și moral. În practică, însă, chiar dacă 30% sau mai puțin dintre refugiați creează un disconfort major pentru comunitățile în care sînt găzduiți, din cauza asalturilor, hărțuirii sexuale și a altor abuzuri, este suficient pentru a crea un sentiment ostil față de refugiați în general. Distincția între ”refugiați inofensivi” și ”refugiați agresivi” devine, din păcate, pur academică…

Concluzia ”incompatibilității” dintre cele două culturi nu este neapărat dictată de “clişeele dreptei” sau de nu ştiu ce aroganţă eurocentrică, ci poate fi și efectul lucidității și bunului simț. În cazul cetățenilor germani care și-au schimbat atitudinea față de refugiați, este evident o concluzie a posteriori. Spre deosebire de avocații multiculturalismului american care trăiesc în ”zone sigure”, aceștia se văd amenințați de asalturile unor grupuri agresive de solicitanți de azil chiar în centrul orașelor europene în care locuiesc. Ar fi oarecum absurd să ignore realitatea, numai de dragul viselor sociale reformatoare şi progresiste – sau pentru a avea o bună părere despre ei înşiși.

Înţelepciunea antropologică cea mai profundă spune că singura realitate umană pe care o putem schimba sîntem (doar) noi înşine. În rest, putem face multe lucruri bune, dar e destul de iluzoriu să visăm că putem schimba fundamental oameni şi culturi. Cu atît mai puţin culturile cele mai opace la schimbare. Un proverb arab spune: “vizitează rar şi vei fi mult mai iubit”. Poate că europenii s-ar înţelege mai bine cu cei din alte culturi dacă i-ar frecvenţa mai rar. Şi viceversa.

Autor: Tereza-Brindusa Palade

Sursa: contributors.ro

Dana Gârbovan (Judecător) despre declarațiile Cancelarului Angela Merkel cu privire la sistemul de justiție din România și a luptei anticorupție.

Dana Girbovan  Judecător

DANA GÎRBOVAN
Judecător

Doamna judecător Dana Gârbovan a făcut câteva remarci legate de declarațiile Cancelarului German, doamna Angela Merkel cu privire la sistemul de justiție din România și a luptei anticorupție.

Doamna judecător spune că precizările sunt necesare deoarece unii formatori de opinie şi analişti din România echivalează eronat, tot mai des, justiţia cu anticorupţia, iar cerinţa respectării stricte a regulilor şi drepturilor omului este înlocuită cu teoria „pagubelor colaterale”.

Doamna Gârbovan se referă la continuarea luptei împotriva corupţiei.

Dânsa mai spune că îmbunătăţirea actului de justiţie necesită garantarea independenţei magistraţilor de orice influenţe din afară, fie că ar veni de la servicii secrete, politicieni sau oameni de afaceri, atât la nivel personal, cât şi la nivel de sistem.

În încheiere, doamna judecător, adăugând că, oricâte eforturi ar depune Justiţia şi oricât de importante ar fi rezultatele, nu este suficient pentru combaterea corupţiei, spune: „Corupţia nu poate fi combătuta doar de justiţie, prin mijloace punitive ce acţionează când răul e de multe ori deja făcut. Combaterea corupţiei implică un efort interinstituţional real şi metode conjugate pentru a-i elimina cauzele. Astfel, e nevoie de transparenţă, de legi clare, de reducerea birocraţiei, de educaţie”.

Iată, în continuare, articolul cu acest subiect: Judecător Dana Gîrbovan: „Este nu doar artificial, ci şi periculos, să izolezi anticorupţia sau să o identifici cu justiţia şi statul de drept” care o are ca autor pa Melania Cincea o jurnalistă pe ale cărei articole le citesc întotdeauna cu mare plăcere:

*************************************

Judecător Dana Gîrbovan: „Este nu doar artificial, ci şi periculos, să izolezi anticorupţia sau să o identifici cu justiţia şi statul de drept”

MELANIA CINCEA

MELANIA CINCEA

Judecătorul Dana Gîrbovan, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, spune că se impun câteva remarci după declaraţiile făcute, zilele acestea, de cancelarul Germaniei, Angela Merkel, în privinţa sistemului de justiţie din România şi a luptei anticorupţie. Şi asta, întrucât, explică ea, unii formatori de opinie şi analişti din România echivalează eronat, tot mai des, justiţia cu anticorupţia, iar cerinţa respectării stricte a regulilor şi drepturilor omului este înlocuită cu teoria „pagubelor colaterale”.

O primă remarcă, scrie Dana Gîrbovan pe profilul său de pe o reţea de socializare, vizează focusarea majorităţii presei, „din nou”, doar pe declaraţiile ce privesc continuarea luptei împotriva corupţiei, ignorând şi neexplicând contextul în care au fost afirmate.

Dana Gîrbovan declară că a ascultat întreaga conferinţă de presă a canceralului Angela Merkel, subliniind că declaraţiile acesteia vizând lupta împotriva corupţiei au fost precedate de declaraţii privind întărirea statului de drept şi îmbunătăţirea sistemului de justiţie. „«Am discutat despre statul de drept, despre sistemul de justiţie. Am văzut că există progrese în domeniul combaterii corupţiei. Ştim că Guvernul Dacian Ciolos urmăreşte cu prioritate acest subiect, că vrea să obţină bunăstarea populaţiei din România», a spus Merkel în deschiderea conferinţei, stabilind în acest mod cadrul discuţiilor”, spune Dana Gîrbovan. Subliniind că ordinea menţionată de oficialul geman este pe cât de firească pe atât de importantă: stat de drept, sistem de justiţie, lupta anticorupţie. „Este nu doar artificial, ci şi periculos, să izolezi anticorupţia sau să o identifici cu justiţia şi statul de drept”, explică magistratul.

În plus, menţionează preşedintele UNJR, o justiţie funcţională şi o luptă anticorupţie eficientă nu se pot duce decât atunci când există un stat de drept puternic. Explicând: „Acesta îţi asigură o justiţie independentă şi eficientă, în cadrul căreia, alături de alte infracţiuni, este combătută şi corupţia. Stat de drept, însă, implică şi egalitate în faţa legii, transparenţă, legislaţie accesibilă, previzibilă şi stabilă, responsabilitate instituţională etc.”

Judecătorul Dana Gîrbovan mai spune că insistă în sublinierea acestor nuanţe, pentru că în spaţiul public românesc „diverşi formatori de opinie şi analişti” echivalează tot mai des justiţia cu anticorupţia, iar cerinţa respectării stricte a regulilor şi drepturilor omului este înlocuită cu teoria „pagubelor colaterale”. „Realitatea este că infracţiunile de corupţie, la fel ca toate infracţiunile, trebuie anchetate după regulile specifice dreptului penal şi de procedură penală. Ăsta pe de-o parte. Pe de altă parte, problemele sistemului de justiţie sunt mult mai multe şi mult mai complexe decât cele specifice luptei anticorupţie. Aceste probleme complexe afectează activitatea întregului sistem de justiţie, inclusiv lupta anticorupţie”, explică magistratul. Reamintind, în context, de deficienţele la nivel de resurse umane, de sistemul informatic învechit, de problemele legate de transparenţă, de lipsa unei evaluări eficiente a magistraţilor, de o legislaţia impredictibilă etc.

Dana Gîrbovan declară că îmbunătăţirea actului de justiţie necesită garantarea independenţei magistraţilor de orice influenţe din afară, fie că ar veni de la servicii secrete, politicieni sau oameni de afaceri, atât la nivel personal, cât şi la nivel de sistem. Ca atare, recomandă aceasta, „cine vrea să emită analize şi opinii credibile despre anticorupţie şi justiţie trebuie în primul rând să privească lucrurile detaşat şi în perspectivă”. Adăugând că, oricâte eforturi ar depune Justiţia şi oricât de importante ar fi rezultatele, nu este suficient pentru combaterea corupţiei: „Corupţia nu poate fi combătuta doar de justiţie, prin mijloace punitive ce acţionează când răul e de multe ori deja făcut. Combaterea corupţiei implică un efort interinstituţional real şi metode conjugate pentru a-i elimina cauzele. Astfel, e nevoie de transparenţă, de legi clare, de reducerea birocraţiei, de educaţie”.

Autor: 

Sursa articolului: timpolis.ro

De ce în Europa civilizată se poate ?

6 septembrie 2015 2 comentarii

Interesant e că la unii se poate, la alţii ba…

De ce dincolo de graniţa de vest a Ungariei refugiaţii sunt respectaţi şi dincoace nu? Să fie vorba de faptul că de acolo începe Europa Civilizată?

Simona Stupar

CRIZA REFUGIAŢILOR. Merkel: „Politica în vigoare în Europa cu privire la azil nu funcţionează”. Ungaria promite că nu va mai închiria autobuze pentru transferul refugiaților

Angela Merkel

Angela Merkel

Imigranții au ajuns sâmbătă în Austria, după ce, într-un gest, surprinzător, Ungaria le-a pus la dispoziție autobuze, scrie BBC News. Timp de mai multe zile, autoritățile din Ungaria i-au oprit pe imigranții ilegali – majoritatea din Siria, Afganistan, Irak – să călătorească, cu trenul, în Vestul Europei, spunând că sunt obligați să-i înregistreze, ceea ce a condus la proteste și ciocniri cu polițiștii. Pe de altă parte, cancelarul german Angela Merkel a ameninţat cu proceduri judiciare statele membre UE care încalcă acordurile cu privire la refugiaţi.

Angela Merkel a ameninţat cu proceduri judiciare statele membre UE care încalcă acordurile cu privire la refugiaţi, într-o conferinţă de presă, la Essen, o comună din landul Saxonia Inferioară (nord-vest), la finalul căreia mai mulţi imigranţi sirieni i-au mulţumit, relatează DW online.

Cancelarul german a anunţat că va continua să poarte negocieri „intense” cu omologii săi europeni pe tema crizei refugiaţilor din Europa, aflată în plină desfăşurare. Ea a subliniat că toate sarcinile şi responsabilităţile aferente afluxului de imigranţi este necesar să fie distribuite corect între statele membre UE, pentru a asigura o „distribuire corectă a poverii”.

„Politica în vigoare în Euroa cu privire la azil nu funcţionează”, a declarat ea pentru Funke Mediengruppe, o organizaţie media din Essen. „Acest întreg sistem va avea nevoie să fie revizuit”, a avertizat cancelarul.

Ungaria nu va mai pune la dispoziția imigranților autobuze

Șeful poliției ungare, Karoly Papp, a declarat sâmbătă că Ungaria nu va mai închiria autobuze pentru a transfera imigranți la frontiera cu Austria, subliniind că transportarea a mii de imigranți ce a avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă a fost ”o inițiativă unică”, relatează Agerpres, citând AFP.

Merkel şi Orban au discutat la telefon despre criza imigranţilor, a anunţat sâmbătă seara, la Berlin, adjunctul purtătorului de cuvânt al Guvernului german, Georg Streiter. Ei au convenit că transferul imigranţilor din Ungaria în Austria şi Germania a avut loc în urma unei „urgenţe” la frontiera ungară şi că a fost un caz excepţional, potrivit MTI, citat de Mediafax.

Sute de migranți, la gara din Munchen

Sute de imigranți veniți din Ungaria prin Austria soseau sâmbătă dimineața în gara din Munchen, în sudul Germaniei, care așteaptă încă circa douăsprezece trenuri după-amiază, potrivit poliției germane.

Aproape 400 de persoane au ajuns în capitala Bavariei în cursul dimineții cu mai multe trenuri, înainte de un ”tren special plecat din Austria cu 400-500 de persoane la bord”, așteptat la începutul după-amiezii, urmat de o serie de trenuri regulate, a indicat un purtător de cuvânt al poliției din Munchen.  Potrivit AFP, citată de Agerpres, până la 7.000 de imigranți sunt așteptați să sosească în Germania în cursul acestei zile. 

Pe jos până la Viena

Noi sute de imigranţi au părăsit sâmbătă gara Keleti din Budapesta şi intenţionează să meargă pe jos până la Viena, la o zi după ce alţi 1.000 de imigranţi au pornit într-o călătorie similară, relatează Reuters.

Primul tren cu imigranţi, la bordul căruia se aflau 167 de persoane provenind din Austria, a ajuns sâmbătă la Munchen, în Germania, relatează AP.

Trenul a sosit la ora locală 10.25 (11.25, ora României). Imigranţii fac parte dintr-un grup mai mare, care a fost adus cu autobuzul din Ungaria la frontiera cu Austria.

10.000 de refugiați, într-o zi

Numărul total de imigranți care ajung în Austria după ce au fost transportați cu autobuze de către Ungaria la frontiera comună ar urma să ajungă sâmbătă la 10.000, a anunțat Ministerul de Interne austriac, relatează AFP și Reuters.

Până în prezent, aproximativ 4.000 de imigranți au traversat frontiera în cursul nopții și în dimineața zilei de sâmbătă, după ce au fost conduși de autoritățile ungare la frontiera cu Austria, potrivit ministerului. 

Și poliția germană a anunțat că autoritățile de la Berlin se așteaptă să primească până la 10.000 de imigranți în cursul zilei de sâmbătă după ce Austria și Germania au căzut de acord cu Ungaria să le permită imigranților să treacă liber granițele dintre ele.

„Nu avem încă date sigure, dar ne așteptăm la 5.000 până la 10.000 de refugiați astăzi”, a declarat purtătorul de cuvânt al poliției germane, Stefan Sonntag. 

Cerere de azi în Austria

Efectuat prin ploaie, traseul de circa 5 km duce de la postul de frontieră Nickelsdorf până la gara cu același nume, unde un tren special al companiei naționale OBB urmează a-i transporta până la Salzburg, în apropiere de frontiera germană, pe imigranții care vor să-și continue drumul spre Germania, scrie AFP, citată de Agerpres. 

Puținii imigranți care vor să înregistreze o cerere de azil în Austria sunt invitați să intre într-o sală de concert uriașă, unde trebuie să completeze formulare, după care sunt duși în centre de primire. 

Escortați de polițiști, imigranții sunt de asemenea luați în grijă și de Crucea Roșie. Autostrada și șoseaua de acces spre Nickelsdorf au fost închise circulației pe timpul tranzitului, a anunțat poliția austriacă. Potrivit poliției austriece, circa 2.000 de imigranți au ajuns deja la graniță, iar acest număr ar putea crește de peste două ori în cursul zilei, 

Ieșirea din Ungaria

Austria s-a declarat de acord cu Germania și îi va lăsa să treacă frontiera. 

Statele UE se luptă să cadă de acord asupra unor măsuri comune, pentru a face față unui val de migrație fără precedent în ultimele decenii. 

Autocarele au început să ajungă la gara Keleti, din centrul Budapestei, vineri seara, în locul care devenise tabără pentru refugiați. Autobuze au fost, de asemenea, trimise să ia de pe traseu sute de imigranți, care au pornit, pe jos, pe autostrada spre Austria. 

Când autocarele au venit să-i preia pe imigranți de pe drum, unii dintre ei s-au certat cu forțele de ordine, de teamă că ar putea fi arestați și nu trimiși în Germania, scrie jurnalistul BBC.

Dar ulterior, grupuri mici au început să treacă granița, unde îi așteptau grupuri mici de austrieci, cu pancarte pe care scria „bine ați venit!”

Angajați ai Crucii Roșii Austriece, de la un centru pentru refugiați, i-au întâmpinat cu pături și ceai. Poliția austriacă a spus că până la 3.000 de imigranți sunt așteptați să sosească în următoarele ore.

„Mă simt ca acasă aici”, spune Ayaz Morad, unul dintre primii sosiți în Austria. „Este o țară minunată, are oameni draguți și un guvern de treabă”, a explicat el. Mohammad, un refugiat sirian, a spus că se bucură că a plecat din țară, dar i-a avertizat pe ceilalți sirieni să nu meargă prin Ungaria, pentru că situația era „urâtă”. 

Imigranții au trecut frontiera pe jos, autocarele ungurești oprind înainte de a ajunge la graniță și oamenii au mers pe jos o scurtă distanță.

Erau mulți copii și cel puțin o persoană într-un scaun cu rotile. Toți erau epuizați. Unii dintre ei șchiopătau, dar majoritatea zâmbeau, bucuroși că au ajuns, în sfârșit, să iasă din Ungaria, relatează sursa citată. 

„Unde suntem?”, a strigat un bărbat. „Austria”, i-am răspuns. „Bravo”, a spus el” – povestește corespondentul BBC. Mulți dintre acești imigranți speră să ajungă în Germania, care se așteaptă să primească 800.000 de oameni anul acesta. 

Guvernul maghiar a declarat că a pus la dispoziție autocare, astfel încât rețeaua de transport a țării să nu fie „paralizată”

Cancelarul austriac, Werner Faymann, a delcarat după discuții cu omologul său german, Angela Merkel, cele două state le vor permite imigranților să intre, din cauza situației de urgență din Ungaria. Dar a adăugat că se așteaptă ca Ungaria să respecte cotele UE pentru imigranți și solicitanții de azil, ceea ce Ungaria, Cehia, Polonia și Slovacia tocmai au anunțat, vineri seara, că nu vor face.

Autori:  Simona StuparCamelia CîrsteaSilvana Chiujdea

Sursa: http://www.evz.ro

Un premier își pune CASA la dispoziția IMIGRANȚILOR

Premierul finlandez Juha Sipila

Premierul finlandez Juha Sipila

Premierul finlandez, Juha Sipila, a anunțat, azi, la televiziunea națională că se oferă să găzduiască refugiați în casa sa din nordul țării, unde ajunge rar din cauza atribuțiilor din capitala Helsinki.

Situată la Kempele, la peste 500 de km nord de capitală, casa este rar folosită în prezent, a spus Sipila, un politician de centru care a lansat numeroase apeluri către finlandezi să dea dovadă de solidaritate cu refugiații ce se îndreaptă spre Europa fugind de război și de sărăcie, scriu agențiile internaționale de presă, citate de Agerpres. 

„Sper că aceasta va deveni un fel de mișcare populară care îi va determina pe mulți să-și asume partea lor de responsabilitate în această criză a cazării refugiaților. Vreau să pun propria cărămidă la acest edificiu pentru a arăta că Finlanda este o țară multiculturală”, a declarat el. 

Solicitanții de azil ar putea fi găzduiți în locuința premierului de la începutul anului viitor. Sipila își desfășoară activitatea în mod obișnuit la Helsinki. 

Capacitatea Finlandei de găzduire a solicitanților de azil este în prezent saturată, această țară primind un aflux neobișnuit de refugiați, pe care nu l-a anticipat. 

Vineri, guvernul finlandez a estimat la 25.000-30.000 numărul de solicitări de azil în 2015, de șapte ori mai multe decât în 2014. 

Sipila a mai declarat că planul UE de redistribuire a 120.000 de solicitanți de azil care ajung în Grecia, Italia și Ungaria ar trebui să fie pus în aplicare pe bază voluntară și și-a exprimat speranța că Finlanda va fi un exemplu în acest sens. 

El conduce un guvern format dintr-o coaliție din care face parte și partidul eurosceptic și anti-imigrație Adevărații Finlandezi, care vrea să mențină numărul solicitărilor de azil acceptate la nivelurile recente, adică între 750 și 1.050 pe an. 

Autor: Simona Stupar

Sursa: www.evz.ro

RALUCA TURCAN: „România trebuie sa aleagă Germania ca vector european…”

18 decembrie 2013 Lasă un comentariu

Foarte vag îmi amintesc de faptul că, pe la începutul anilor ’90, Ion Iliescu alunga o extrem de puternică declaraţie a unor investitori germani, pe principiul că deşi eram rupţi în fund aveam o mândrie care a generat acel vestit „noi nu ne vindem ţara. 

Nemţii ar fi urmat să preia  o mare parte din economie, să o rentabilizeze nemţeşte, să ne facă autostrăzi ca ale lor…

Iliescu, cel mai sinistru escroc politic român, a făcut astfel ca fabricile să nu se vândă nemţilor pentru ca apoi, după retehnologizare şi rentabilizare germană, să devină sursa principală de bunăstare din România … De ce nu a vrut? Pentru că acestea trebuiau să ajungî în ghiara unor escroci la fel de mari ca el…

Au ajuns, indivizii s-au îmbogăţit ca nişte nababi, industria a ajuns la fier vechi, autostrăzi nu avem, iar România e la coada Europei în ceea ce priveşte sărăcia… şi nici măcar nu a ajuns să fie împuşcat la Târgovişte unde a fost asasinat Ceauşescu … (e vorba de un asasinat deoarece Dictatorul şi Sinistra nu s-au bucurat de un proces corect… nu că nu ar fi meritat să moară).

Iată că atitudinea faţă de Germania se schimbă.

Doamna Raluca Turcan, vicepreşedinte PDL, pe 17 Decembrie 2013,  scrie pe siteul dânsei:

PDL este aliatul Angelei Merkel în politica europeană şi politicile naționale din Europa

Raluca Turcan

Astăzi am participat la dezbaterea “Colaborarea pe plan european între partidele populare. PDL şi CDU în dialog”.

Gazda a fost Fundaţia Konrad Adenauer, iar primul partener de dialog a fost David McAllister, fost prim-ministru al Landului Saxoniei Inferioare.

Concluziile acestui dialog au fost clare şi optimiste:

PDL este partenerul CDU în Europa, este aliatul Angelei Merkel în politica europeană şi politicile naționale din Europa.

România trebuie sa aleagă Germania ca vector european, pentru că o Germanie puternică în Europa înseamnă o Uniune Europeană puternică, un factor de eliminare a deficitului democratic tot mai prezent acum în România din cauza guvernării socialiste.

România fără un aliat puternic nu poate rezista în contextul globalizării. De aceea, România are nevoie de un PDL puternic, partener al CDU, al unei Germanii puternice.

instantaneu de la dezbaterea “Colaborarea pe plan european între partidele populare. PDL şi CDU în dialog”

Instantaneu de la dezbaterea “Colaborarea pe plan european între partidele populare. PDL şi CDU în dialog”

Sursa

RAMONA URSU: „Doamnă Merkel, vă scriu pentru a vă mărturisi un vis de-al meu. Unul nebunesc!”

13 iunie 2013 9 comentarii

Doamnă Merkel, Ich möchte ein Berliner sein!

Aceasta este scrisoarea unei românce dintr-o minoritate ciudată şi, probabil, pe cale de dispariţie din România, pentru doamna cancelar Angela Merkel. E o scrisoare despre un vis nebunesc!

Doamna Merkel,

Ramona UrsuVă scriu din Bucu… Nu, ca să mă reperaţi mai uşor, vă spun că vă scriu din România, ţara aceea din care, vara trecută, o grupare de politicieni vă insulta în toate felurile. Dar nu vreau să vă supăr cu aşa amintiri! Şi sper că aţi uitat de acel „Ich bin ein Berliner!” sau „Să îl ia Merkel pe Băsescu în Germania, să îi dea o bucată de pământ să se joace cu PDL”!

Despre mine vă spun doar atât: fac parte dintr-o minoritate ciudată şi, probabil, pe cale de dispariţie. Mă număr, aşadar, printre aceia care nu s-au regăsit niciodată în categoria visată de domnul Antonescu şi ţipată pe stadioane în deja celebrele vorbe: „Mai suntem, oare, nouă milioane?”.

Doamnă Merkel, vă scriu pentru a vă mărturisi un vis de-al meu. Unul nebunesc! De un an, de la acele cuvinte cu care nu vreau acum să vă mai supăr, îmi doresc să se întâmple o minune! Una politică, istorică, geografică, orice fel de minune!, şi să ne luaţi. Să ne luaţi aşa, ca ţară, să faceţi orice cu noi! Orice ca să semănăm şi noi, măcar puţin, cu ceea ce nu vom fi niciodată: occidentali.

Visez să ne luaţi şi să ne puneţi la muncă! Să ne luaţi cu forţa din faţa antenelor, realităţilor şi suleymanilor! Să ne obligaţi să citim măcar o carte pe an! Să ne luaţi şi toţi politicienii, baronii, baronaşii şi slugoii de partid! Să faceţi orice şi cu ei! Şi, cel mai mult şi mai mult, în visul acesta al meu nebunesc, îmi doresc să ne obligaţi să învăţăm din şcoală să fim cu adevărat cetăţeni!

Dar, doamnă Merkel, trecând peste visul acesta al meu nebunesc, vă spun că, din nou, ni se pregăteşte ceva! Personajele sunt aceleaşi care v-au insultat vara trecută. Doar scopul lor s-a schimbat. Ni se pregăteşte o Constituţie, din care aflăm că noi, ca popor, nu mai contăm.

Îl mai ştiţi pe domnul Antonescu? Da, domnul acela cu „Ich bin ein…!”. Domnia sa, încă bântuit că nu mai suntem cei nouă milioane pe care şi-i dorea vara trecută, a găsit metoda perfectă să ne numere altfel. Să ne numere nu în procent de 50%, ci în 30%, mai uşor de mânat la vot pentru a pune ştampila peste orice referendum. Ca, de exemplu, unul de demitere a preşedintelui. În noua Constituţie, puşcăriaşi precum Gigi Becali ar putea chema la bara Parlamentului pe oricine. Pe oricine, dar mai cu seamă pe judecători, pe care să-i întrebe orice. Orice legat, cum altfel?, doar de detalii, acum secrete, din propriile dosare penale.

Pe domnul Dragnea îl mai ştiţi? Domnul prins, în urmă cu doi ani, de Comisia Europeană, că a semnat, în calitate de şef al Consiliului Judeţean Teleorman, două contracte de 40 de milioane de euro cu firma lui „de casă”. În noua Constituţie, Dragnea ne povesteşte frumos că vom avea regiuni, şi guvernatori, şi consilieri de guvernatori, şi structuri peste actualele structuri, şi bugetari, cât mai mulţi bugetari!

Cum nu le mai ajung judeţele, baronii României, ca Oprişan sau Constantinescu, vor împărţi ţara în opt, sau nouă, sau în oricâte regiuni doresc ei! O vor împărţi frăţeşte şi o vor stăpâni separat. Motivul, explică „expertul” în finanţări UE, Dragnea, este atragerea banilor europeni, prin Agenţia de Dezvoltare Regională, direct către regiuni. Cu alte cuvinte, domnia sa ne vrea binele! Vrea să ne scape de birocraţia de la Centru! Ce nu ne spune, însă, domnul Dragnea este că, cel puţin până în 2020, teoria sa nu se va aplica. Şi asta pentru că strategia de adaptare a României la cadrul financiar 2014 – 2020, anunţată de Eugen Teodorovici, ministrul Fondurilor Europene, este bătută-n cuie. Iar banii de la UE vor trece prin autorităţile de management, adică tot pe la Centru.

În final, doamnă Merkel, deşi ştiu că visul meu va rămâne doar unul nebunesc, mi-aş dori măcar să se întâmple o altă minune! Iar minoritatea aceea a mea să fie România.

  N.A. Traducerea titlului editorialului: Doamna Merkel, Vreau să fiu berlinez! 

Autor: Ramona Ursu

Sursa: adevarul.ro

NOTA BLUE : Remarcabil articol, felicitări Ramona !

RECOMANDARE: Citeşte pe inliniedreapta.net de aceeaşi autoare şi:

Ramona Ursu: Femeia pe care şi-ar fi dorit-o toţi bărbaţii! N-ai văzut aşa ceva!

 

MIHAI GIURGEA: Românii au ales sa fie greci – Si leneși si hoți si proști!

românul

Românii au ales sa fie greci

Si leneși si hoți si proști!

Mihai Giurgea

Mihai Giurgea

“Ce tot ziceți ca Grecia o duce prost, domnu’ Giurgea? Ca terasele lor sunt pline de dimineața pana seara!”

Am rămas uluit de atâta prostie, din partea unui politician care se laudă ca e…de dreapta! De ce prostie?

  1. Pentru ca Grecia are 10 milioane de locuitori (plus turiștii!). Iar locurile pe scaune la terase, nu depășesc câteva sute de mii. Deci orice tara poate sa umple ușor toate terasele – si totuși majoritatea populației s-o duca mizerabil. E aritmetica elementara!
  2. Pentru ca tara in care tot poporul sta la terasa nu o duce bine: ci e in faliment. Asta nu mai e aritmetica elementara ; e bun simt elementar. Numai un popor puturos pana-n oase visează sa zacă toata ziua, fara sa facă nimic!

De ce “Deutschland uber alles”? Uite de ce!

Germanii nu se mai lauda cu tavernele pline. Ci cu exporturile de BMW-uri, de Mercedesuri, de produse chimice si medicamente. Germanii petrec si ei pe rupte, cu carnați si bere, in Octombrie: dar înainte si după petrecere, muncesc pe rupte.

Daca ar duce-o tot intr-o petrecere, Germania n-ar mai exista. Nici Europa n-ar mai exista.

Românii si grecii se smiorcăie (ca toți socialiștii) ca n-au salarii “ca-n Germania” deși, cică, ar munci la fel ca germanii. Poate in visele lor! In realitate, când sunt pusi la munca in Germania, urla ca sunt sclavi:http://www.mediafax.ro/social/muncitori-români-exploatati-pe-un-santier-din-landul-german-saarland-sunt-conditii-similare-sclavajului-10691562.

Asta pentru ca Germania e nazista, nu-i așa? Auzi obrăznicie; sa te oblige sa muncești pentru bani, in loc sa ti-i dea gratis: curat fascism!

Apocalipsul grecesc: foame, sinucideri si case evacuate.

  • Șomajul 27%.
  • Datorie externa 450 miliarde euro.
  • Producția industriala a scăzut cu -8.5% in 2012.
  • Numărul grecilor ramași pe străzi a crescut cu 25% fata de 2009.

Grecii ramași fara adăpost se sinucid cu SISA (“cocaina săracului”): un drog nou si ieftin, care-i ucide rapid (International Business Timeshttp://www.ibtimes.com/cheap-new-drug-decimating-greeces-homeless-economic-crisis-tightens-grip-1265539). Ce-ar fi sa le povestiți lor despre tavernele grecești?

Copiii greci vin la școala morți de foame, iar profesorii n-au ce sa le facă.

Pantelis Petrakis, elev de 11 ani din Atena, s-a prăbușit in clasa din cauza durerilor de stomac provocate de foame. Băiatul căuta zilnic in recreații, prin coșurile de gunoi ale scolii, resturi de mâncare aruncate de colegi si profesori – dar nu mai găsea mare lucru. “Anul trecut nu era așa”, zice directorul scolii. “Inspaimantatoare este viteza cu care se întâmpla totul”. (NY Timeshttp://www.nytimes.com/2013/04/18/world/europe/more-children-in-greece-start-to-go-hungry.html?smid=fb-share&_r=1&).

Unde e tatăl lui Pantelis, in timp ce-i moare copilul de foame? La terasa: bea un ouzo pe datorie si face politica socialista. Ia povestiți-i micului Pantelis de tavernele grecești!

Ați vrut comunism? Sa va iasă comunismul pe nas!

Poate ați rămas cu impresia ca le plâng de mila grecilor. Sau românilor. Sau copiilor înfometați. Greșit! Din contra, eu mă bucur de ce se întâmpla si de “viteza cu care se întâmpla totul”.

Prăbușirea sistemului socialist era clara inca din 2009 (cel puțin pentru mine). Eu personal m-am pregătit pentru ea, mi-am pus banii la adăpost offshore si am creat Capitalism pe pâine – pentru toți cei care vor sa fie realiști, antisistem – si sa arunce la gunoi visele de egalitate sociala.

Scriu acest articol la o terasa din Centrul Vechi, destul de plina. La o masa alăturata, doi băieți cu doua fete. Unul din băieți se lauda: acum o sa am tot timpul sa mă distrez, ca firma unde lucram s-a închis. Si rade! Fata îl întreabă: si cu ce plătești consumația? Nici o problema, zice băiatul superficial, ca am ajutorul de șomaj…si parintii mei au amândoi pensie…si criza asta n-are cum sa mai tina peste 6 luni…

Corect! Beți liniștiți la terase, români: ca in 6 luni se termina criza.

Hahahahaha…

 

Autor:  

Sursa: capitalismpepaine.ro

Admiterea în Spațiul Schengen amânată de comportamentul antieuropean al USL

4 martie 2013 2 comentarii

Mă întrebam azi cam cum ar arta Victor Ponta dacă i-ar cădea capul …

Cam nasol cred… l-ar ploua în gât, bașca faptul că nu ar mai avea de ce să îi fie atașate urechile .. e bine că are cap… și nici nu îl are degeba. Părul răsărit deasupra probabil produce mătreață.. deci produce oarece…

Victor Ponta

Victor Ponta

„Din 2005 încoacea spus Ponta –  practic nu s-a mai obţinut nimic. A fost un obiectiv ratat de toate puterile şi guvernările. Nici nu s-a finalizat MCV, suntem încă departe de a îndeplini criterile de convergenţă reale, nu nominale. Cred că trebuie să avem o atitudine pragmatică, demnă. Am luat act de decizia enunţată de ministrul german. Intenţia nostră este să nu ajungem până la exercitarea dreptului de veto al Germaniei. Intenţia nostră este de a ne prezenta criteriile tehnice încă o dată. Când se va putea lua decizia politică de către Germania sau de alte state o vom saluta, până atunci ne concentrăm la alte lucruri foarte importante dacă nu mai importante. Nu vreau să mergem acolo pentru a lua încă o dată act de vetoul Germaniei. Vom avea pe ordinea de zi în mod sigur o informare a României sau Germaniei că am îndeplinit condiţiile tehnice

Scandalul privind eșecul țării noastre de a adera la spațiul Schengen a generat o serie de reacții deosebit de agresive ale USL la adresa Germaniei. Ministrul de Externe, Titus Corlățean, dar și ministrul de Interne, Radu Stroe au atacat Germania, după ce statul condus de Angela Merkel a amenințat că va face uz de dreptul său de veto dacă România va insista la Consiliul JAI de peste câteva zile asupra unui vot de stabilire a unei date de aderare.

Într-un comunicat de presă remis Deutsche Welle, Susanne Kastner, preşedintele grupului parlamentar de prietenie germano-român în Bundestag, a criticat deopotrivă declarațiile ministrului de interne german Hans-Peter Friedrich cât şi pe cele ale ministrul român de Externe, Titus Corlăţean. Kastner îl critică dur şi pe şeful diplomaţiei române. „Ameninţările şi învinuirile exprimate de ministrul de externe Titus Corlăţean sunt contraproductive”, spune aceasta. „Sper ca până joi să se calmeze spiritele de ambele părţi, astfel încât o discuţie obiectivă la adăpost de jocuri populiste să devină posibilă.” (Vezi în EVZ )

Ce tot spun românii legat de atitudinea nemților, vedem… la cum vorbeau unii azi aproape că te aștepți să vezi cum trupele germane ne năpădesc …
Iată mai jos câteva articole aduse   din Deutsche Welle

Susanne Kastner: Reacţie politică germană la contenciosul cu Schengen

Schengen

Aderarea la Schengen nu trebuie să devină nadă populistă de atras voturi, susţine Susanne Kastner, parlamentar social-democrat, şefa Comisiei de Apărare în Bundestag.

Susanne Kastner

Susanne Kastner

Într-un comunicat de presă remis Deutsche Welle, Susanne Kastner, preşedintele grupului parlamentar de prietenie germano-român în Bundestag, a criticat deopotrivă pe ministrul de interne german Hans-Peter Friedrich cât şi partea română, în speţă pe ministrul de externe Titus Corlăţean.

Aderarea la Schengen nu trebuie să devină nadă populistă de atras voturi, susţine Kastner.

Susanne Kastner, membru marcant al opoziţiei social-democrate, consideră declaraţia ministrului conservator Friedrich, membru al Uniunii Creştin-Sociale, atât „distructivă” cât şi „populistă”, întrucât ar fi marcată de campania electorală germană şi de discuţia cu privire la aşa-numita imigraţie a sărăciei din România.

Kastner insistă asupra respectării planului în două trepte a aderării României la Schengen şi îl critică dur şi pe şeful diplomaţiei române: „Ameninţările şi învinuirile exprimate de ministrul de externe Titus Corlăţean sunt contraproductive”.

Kastner, fost vicepreşedinte al Bundestag-ului, speră în amorsarea unui dialog constructiv între miniştrii de interne ai UE şi partea română: „Sper ca până joi să se calmeze spiritele de ambele părţi, astfel încât o discuţie obiectivă la adăpost de jocuri populiste să devină posibilă.”

Sursa: www.dw.de

**********************

Drumul României către braţele deschise ale Rusiei

Schengen

Ce se poate ascunde în spatele „derapajelor” cu privire la Schengen ale unor demnitari români precum Titus Corlăţean? Dar îndărătul poziţiei germane?

Ceea ce a părut la un moment dat a fi doar nefericita derivă a unui ministru de externe suprasolicitat şi incapabil să evite să dea impresia că vorbeşte gura fără el, s-a dovedit, până la urmă, net mai grav, politică de partid şi program guvernamental USL-ist.

Dezminţirile salutare ale preşedintelui Traian Băsescu n-au mai putut schimba impresia deplorabilă generată de bâlbele şi deraierile diplomaţilor şi politicienilor din guvern.

După ce şeful diplomaţiei române a făcut-o de oaie, a ratat prilejul de a-şi rectifica gafa şi a recidivat: „Decizia pe Schengen nu e a Germaniei, ci a unei părţi a guvernului creştin-democrat“ a spus el, textual, încercând să vâre zâzania în cabinetul federal. Ceea ce asupra guvernului de centru-dreapta de la Berlin n-are cum să aibă alt efect decât să potenţeze impresia oricum deplorabilă generată de lungul şir de inadecvări ale actualului executiv de stânga de la Bucureşti.

Întăririle succesive ale aberaţiei lui Titus Corlăţean, potrivit căreia pe români nu i-ar mai prea interesa, chipurile, aderarea la Schengen, s-au succedat în ritm de foc de pistol automat, constituind contribuţia notabilă a celor mai de vază personalităţi ale puterii.

Între vocile cuprinse de isteria datului cu flit în direcţia aderării la Schengen s-au înghesuit, pe lângă cea a premierului, glasul spart după o somnolenţă excesivă al şefului Senatului, precum şi cele, nu mai puţin ultranaţionaliste, antieuropene şi populiste ale deţinătorilor unor portofolii cheie. De pildă glasul ministrului PNL-ist de interne, Stroe: „Germania a pierdut ocazia să tacă”. Şi cel al ministrului apărării.

Unora e posibil ca viteza de emisie a declaraţiilor extrem de contraproductive cu privire la Schengen şi România, să le fi amintit fatal de cadenţa de mitralieră a măsurilor grăbite, adoptate la Bucureşti de tripleta Voiculescu-Antonescu-Ponta, în timpul loviturii de stat din vara anului trecut.

Evident, afirmaţia că pe români nu i-ar mai interesa ceea ce, de fapt, le iscă de multă vreme o maximă luare-aminte e pur şi simplu mincinoasă. E falsă de la un cap la altul. E complet alăturea cu drumul.

Mulţi români fără de lucru nu doresc să muncească în Rusia, în Ucraina sau în Belarus, ci să-şi câştige pâinea în Germania, Spania, Austria, Franţa şi Italia, deci tocmai în ţările din spaţiul Schengen. Circulaţia fără controale la frontierele acestor ţări, pe scurt, aderarea la acest spaţiu e vitală întru promovarea intereselor românilor.

Dar pentru mai-marii USL-işti importante nu sunt interesele românilor, ci ale propriei clientele. Inşii care conduc ţara şi au eviscerat mai nou şi CSM, pe lângă varii alte instituţii cheie ale statului de drept, precum cea a avocatului poporului, eliminând dintr-un for esenţial pentru independenţa justiţiei magistraţi neinfluenţabili politic, au, iată, o cu totul altă agendă.

Adâncirea integrării în structurile euro-atlantice? Ei aş. De ce să ne intereseze? Ce ne-au dat nouă NATO şi UE? – această retorică întrebare s-a pus şi s-a repus până la saţietate de ani buni în România de către dezinformatorii de profesie aflaţi în solda celor cu pâinea şi cuţitul.

Pe care nu libertatea, democraţia şi şansa de prosperitate a ţării rezultată din aprofundarea integrării României în structurile euro-atlantice îi interesează ci, dimpotrivă, după toate indiciile, apropierea ţării de Rusia. În această direcţie bat repetatele şi deşănţatele campanii ultranaţionaliste şi antioccidentale întreţinute la ceea ce pare a fi oficiosul guvernamental, Antena 3.

Nu trebuie în context uitată nici opţiunea pro-moscovită afişată la un moment dat fără nici o jenă nu în ultimul rând la aceiaşi televiziune a lui Felix de primul ministru de externe USL-ist, Andrei Marga. Şi el, ca stăpânul Antenelor, fost turnător al securităţii, căruia în schimbul serviciilor sale i s-a pus la dispoziţie o sinecură de şef al ICR, poziţie în care Marga s-a făcut plenar de râs, între altele cu propunerea sa de valorificare a „caloriferului ca invenţie ardelenească”, a formulat explicit ceea ce mai nou pare a fi program oficial.

Evident, apropierea de Rusia nu e în sine o ideea rea. E chiar recomandabilă, atâta vreme cât nu e vorba de expansionistul şi autoritarul regim al fostului kaghebist Putin, care a început, vai, să destructureze şi democraţia moldoveană. Poate fi utilă, dacă apropierea de Moscova nu împiedică perpetuarea integrării occidentale a României.

Or, declaraţiile rostite la Bucureşti par, tocmai, menite să o torpileze. Să-i instige pe oameni împotriva vestului. Să-i facă să creadă că „occidentul nu ne-ar dori”. Ceea ce, în mod evident, e o monstruoasă gogoaşă, menită să abată atenţia de la monumentalul eşec politic şi economic al puterii USL-iste.

Sigur, Germania se află în plină campanie electorală. Dar decizia germană privind aderarea la Schengen a depins constant, după puciul USL-ist de anul trecut, de raportul Comisiei Europene pe MCV. Care, încă, nu e favorabil. Din cauza aceluiaşi USL şi a politicii puterii în materie de justiţie şi respectare a principiilor statului de drept.

Nu e exclus, pe de altă parte, ca îngrijorările exprimate de Asociaţia Oraşelor Germane în legătură cu masivul val de imigraţie a romilor din sud-estul Europei să fi jucat un regretabil rol în decizia ministrului german de interne, de a spune deocamdată nu integrării României în Schengen.

E sigur că acest val şifonează în continuare imaginea externă a României şi dă apă la moară populismului german. Care există şi el. Dar e limpede că nu printr-o contra-campanie anti-germană, anti-europeană şi anti-occidentală care scoate ţara din Uniunea Europeană se remediază lucrurile, ci printr-un dialog constructiv, calm şi la obiect, precum şi prin eforturi susţinute ale puternicilor zilei de a-şi recupera credibilitatea pierdută.

Că nici şeful Senatului, nici premierul, şi nici principalii săi miniştri n-au înţeles toate acestea, iar declaraţiile lor contravin flagrant intereselor naţionale nu lasă loc decât unui număr de două posibilităţi. Ori domnii cu pricina sunt incompetenţi. Ori vor cu dinadinsul să mute ţara în braţele deschise ale Rusiei. În ambele instanţe Mihai Răzvan Ungureanu are dreptate. Ar fi imperativă urgenta lor demisie.

Autor:  Petre M. Iancu

Sursa: www.dw.de

*******************

ROMÂNIA

Dosarul Schengen învrăjbeşte taberele politice

Dosarul Schengen

Responsabilii politici de la Bucureşti ar trebui să pună între paranteze rivalităţile sângeroase şi să remarce că în privinţa dosarului Schengen şi a raporturilor cu UE au obiective comune.

Declaraţia ministrului german de interne a provocat o mare dezamăgire la Bucureşti, unde guvernul spera poate să obţină un termen ferm pentru aderarea la Schengen. Dar după vizita aparent încurajatoare a primului ministru Victor Ponta la Paris şi după declaraţiile guvernului olandez care a renunţat la tonul său inflexibil, Germania a fost nevoită să asume pe cont propriu rolul ingrat de a anunţa un refuz. Ministrul de Interne Hans-Peter Friedrich a declarat pentru Der Spiegel că Germania va recurge la dreptul ei de veto dacă România şi Bulgaria vor insista din nou pentru luarea unei decizii. „Nici măcar posibilitatea aderării în două etape, cu frontierele aeriene şi maritime mai întâi, nu mai este pe agenda discuţiilor” a mai spus ministrul pentru a închide subiectul.

La Bucureşti au început imediat incriminările reciproce. Tabăra prezidenţială, frustrată pentru pierderea alegerilor, a aruncat vina integrală asupra guvernului Ponta, care ar purta povara „loviturii de stat” din vara anului trecut şi care nu pare dispusă să pună în aplicare în mod convingător recomandărilor din Raportul Comisiei Europene, în timp ce militanţii guvernamentali par, dimpotrivă, încredinţaţi că numai preşedintele şi aliaţii săi ar purta răspunderea pentru acest refuz, prin faptul că reclamă la Bruxelles defecţiunile politicii interne.

În general, demnitarii români s-au ferit să facă explicite recriminări Germaniei. Ministrul de externe Titus Corlăţean după ce spusese impulsiv că va abandona subiectul Schengen a încercat să disocieze între Germania şi guvernul ei actual: „În primul rând nu mă surprinde poziţia ministrului de Interne al Germaniei: Nu aş spune al Germaniei, ci o parte a guvernului creştin-democrat, din PPE, din care face parte şi PDL”. A fost însă o gravă eroare de logică şi diplomaţie căci orice guvern legitim, indiferent de culoarea sa politică, îşi reprezintă ţara în întregul ei.

Ministrul român de Interne, liberalul Radu Stroe, a încercat şi el o disociere impracticabilă: „Domnul ministru de Interne al Germaniei a pierdut ocazia să tacă. Urma să se exprime în JAI, unde putea spune orice. Păcat pentru marea Germanie”.

În acest context, primul ministru, Victor Ponta a făcut eforturi evidente pentru a şterge impresia neplăcută, declarând explicit că nu are nimic de reproşat Germaniei, ci numai acelora care „tot înjurând şi vorbind de rău România la Bruxelles sau pe la Berlin fac un rău acestei ţări.”

Aşadar efectul imediat al declaraţiei ministrului german a fost o puternică învrăjbire a taberelor politice româneşti, care neputând să facă recriminări pe faţă Germaniei se sfâşie între ele. Dacă politicienii români ar privi situaţia cu mai multă luciditate şi dacă nu ar fi atât de pripiţi să obţină rapide beneficii de imagine ar putea observa că oficialul de la Berlin a fost de data aceasta mult mai explicit cu privire la motivaţiile cele mai importante ale poziţiei germane. În general, ţările occidentale au fost tacit de acord în ultimul timp să conexeze aderarea la Schengen de MCV, deşi Comisia Europeană ea însăşi a repetat de multe ori că cele două subiecte nu pot fi legate între ele. Comisia, deşi nu s-a referit explicit la poziţiile Olandei, Franţei sau Germaniei, a delegitimat în mod evident intenţia acestora de a amâna admiterea în spaţiul de liberă circulaţie a României şi Bulgariei invocând alte criterii decât cele conţinute în acordurile specifice.

A devenit astfel tot mai evident că statele occidentale manifestă o îngrijorare crescândă privitoare mai cu seamă la migraţia masivă a cetăţenilor români şi bulgari şi că, în ciuda pudorii pe care o impune subiectul, nu mai pot ascunde că sunt copleşite. Să ne amintim de altfel că la orginea blocării accesului României şi Bulgariei se află, în mod solidar, Franţa şi Germania, într-un moment în care iritarea Parisului faţă de infracţiunile resortisanţilor români atinsese apogeul. Între timp însă în ciuda întâlnirilor bilaterale şi diverselor promisiuni nu s-au înregistrat progrese, aşa încât pe fondul crizei economice statele occidentale şi-au pierdut răbdarea. Marea Britanie, care nu se simte la fel de strâns legată de rigorile şi pudorile europene ca Franţa şi Germania, a dezvăluit de mai multă vreme că se teme foarte tare de migraţia românească.

Declaraţia ministrului german de interne nu face însă decât să reia subiectul pe un ton mai reţinut, dar nu cu mai puţină fermitate. Este o schimbare de atitudine importantă faptul că oficialul german a vorbit pentru prima dată în felul acesta explicit despre un abuz în exercitarea dreptului la liberă circulaţie. „Libertatea de circulaţie, a spus el, înseamnă că orice cetăţean al UE poate trăi în oricare stat membru dacă lucrează sau studiază acolo. Oricare cetăţean care îndeplineşte aceste două condiţii este binevenit. Dar cel care soseşte doar pentru a beneficia de ajutoarele sociale abuzează de libertatea de circulaţie şi ar trebui în mod clar împiedicat să facă acest lucru.”

Privit în noua lumină, subiectul Schengen depăşeşte posibilităţile pe termen scurt ale unui guvern şi ar fi pretins de la bun început o strategie trans-partizană pe termen lung, menită să îmbunătăţească climatul social şi economic din ţară.

Iată de ce politicienii de la Bucureşti greşesc atunci când aruncă vina unii asupra altora. Partizanii preşedintelui Traian Băsescu nu se pot împiedica să pună eşecul intergral pe seama guvernului Ponta uitând, fireşte că ei înşişi au eşuat în tentativa de a convinge ţările occidentale să renunţe complet la obiecţiile lor. În realitate responsabilii politici de la Bucureşti ar trebui să pună între paranteze rivalităţile sângeroase şi să remarce că în privinţa raporturilor cu UE au obiective comune.

Autor: Horaţiu Pepine

Sursa: www.dw.de

Germania corelează Schengen de MCV

Germania corelează Schengen de MCV

Parlamentarul german creştin-democrat Gunther Krichbaum relevă conexiunea strânsă dintre aderarea României la Schengen şi reformele din justiţie.

Gunther Krichbaum

Gunther Krichbaum

Parlamentarul creştin-democrat Gunther Krichbaum, şeful Comisiei pentru Afaceri Europene a Bundestag-ului, relevă conexiunea strânsă dintre aderarea României la Schengen şi reformele din justiţie. Aderarea „depinde strâns de MCV”, a spus el textual.

Într-o declaraţie în exclusivitate pentru Deutsche Welle, Krichbaum a cerut calmarea spiritelor şi a atras atenţia asupra raportului special MCV din ianuarie, prin care „Comisia Europeană a recomandat guvernului român modalităţi de înlăturarea deficitelor în domeniul respectării principiilor statului de drept”.

Deputatul CDU a reliefat că evaluarea progreselor realizate de România va putea avea loc abia după difuzarea raportului CE din decembrie 2013. Dacă ele se vor fi realizat, va trebui, potrivit lui, ca aderarea României în două trepte la spaţiul Schengen să se şi concretizeze.

Krichbaum a subliniat că Germania nu are dubii cu privire la capacitatea tehnică a României de a asigura graniţa externă a UE. Pe de altă parte, Uniunea Europeană are datoria, în opinia deputatului german, de a elabora mecanisme adecvate de monitorizare şi rectificare ale eventualelor derapaje ale ţărilor membre. În caz contrar s-ar putea ca susţinerea multora pentru libera circulaţie a cetăţenilor europeni să se reducă. De altfel, unele probleme nu sunt generate de sistemul Schengen, ci de consecinţele căderii Cortinei de Fier, a conchis Krichbaum.

Sursa: www.dw.de

Scheißeschlecht (Căcărău), die Merkel-Fan: ” Angela Schatz, ich liebe dick…”

18 noiembrie 2012 2 comentarii

Crin Antonescu SCHIMBĂ STRATEGIA. El a devenit subit fan al Angelei Merkel

Schimbare de strategie. După ce a atacat-o pe Angela Merkel cu duritate pe parcursul demersului de suspendare a lui Traian Băsescu, președintele PNL, Crin Antonescu, a găsit și lucruri de admirat la aceasta. De asemenea, el și-a nuanțat declarațiile și în raport cu UE și SUA.

Vreau un preşedinte, un prim-ministru, un Guvern, un Parlament al României care să facă ceea ce face Angela Merkel pentru Germania, ei să facă pentru România, atât. Ştiu că România nu e Germania, ştiu că nu avem aceleaşi posibilităţi, ştiu că preşedintele României, primul ministru, Guvernul, oricare nu vom avea niciodată greutatea cancelarului german. Dar vreau să cred că avem dreptul să cerem aceeaşi determinare, aceeaşi hotărâre, acelaşi devotament. De asta e dreptul nostru, al românilor toţi, să ne alegem conducătorii. Ni-i alegem pentru noi, nu pentru alţii”, a declarat Antonescu la lansarea candidaților USL de la Cluj, conform realitatea.net.

Preşedintele PNL a făcut referire inclusiv la apărarea intereselor naţionale ale României, precum acela prevăzut în Constituţie, a statului unitar, naţional şi independent. „Asta înseamnă o politică respectând toate angajamentele internaţionale, dar o politică servind mereu sub toate formele şi în orice moment interesul naţional al acestei ţări, pentru că el există, pentru că el trebuie formulat, pentru că el trebuie mereu şi mereu apărat, acum, peste 50 de ani, peste 100 de ani, peste 1000 de ani”, a afirmat Antonescu.

Șeful Senatului a făcut, de asemenea, declarații menite să demonstreze opțiunea fermă – a sa și a USL – pentru parteneriatul cu SUA. „Niciunul dintre noi, din cei şapte milioane patru sute de mii, niciunul dintre noi, dintre conducătorii şi membrii USL, nu avem alt gând decât România în Europa, nu avem alt gând decât România occidentală, nu avem alt gând şi alt proiect decât România partener adevărat cu Statele Unite, România membru al NATO, membru al UE. Dar ce ne deosebeşte de alţii este că noi vrem să dăm conţinut cu adevărat acestui lucru, că vrem, atunci când spunem România puternică, vrem să înfăptuim cât se poate de mult din ceea ce este mai mult decât un program de guvernare. România puternică este un proiect naţional românesc, după zeci de ani”, a afirmat Antonescu.

Nuanțarea discursului președintelui PNL este de remarcat, ținând cont că, mai în vară, acesta nu se zgârcea deloc cu cuvintele tari la adresa liderilor europeni, dar și a reprezentanților SUA. Acesta a declarat că se teme de Departamentul de Stat al SUA mai tare decât de Mihai Răzvan Ungureanu, Angelei Merkel i-a transmis să-l ia în Germania pe Traian Băsescu și să-i dea o bucățică de pământ și a afirmat, în repetate rânduri, că românii au ajuns sclavii UE.

Coincidență sau nu, săptămâna trecută liberalul Dan Mihalache a fost demis din funcția de secretar general adjunct al guvernului după ce a făcut declarații neinspirate la adresa Parteneriatului Strategic cu SUA, spunând că „dacă acesta stă în Horia Georgescu (șeful ANI – n.r.), mai bine fără”.

Autor:  Laura Ciobanu

evz.ro

 

Coabitarea este obligatorie … este și posibilă?

22 august 2012 4 comentarii

 

Imposibila coabitare. Cateva solutii

Curtea Constitutionala a invalidat, marti, 21 august, referendumul pentru demiterea presedintelui Traian Basescu. Se inchide astfel cea mai grava criza politica de dupa 89, inceputa pe 6 iulie, cand Parlamentul l-a suspendat, dar se deschide perspectiva unui conflict exasperant. Ostilitatile se pot incheia dupa alegerile parlamentare din toamna sau abia in 2014. Victor Ponta a promis ca va incerca sa colaboreze cu seful statului. Potrivit unor surse diplomatice, si-a reluat angajamentul la coabitare in fata unor parteneri externi chiar in ziua invalidarii referendumului. L-a incalcat pe loc, declarand razboi total presedintelui inainte sa scoata macar un zgomot. Cum va arata, asadar, coabitarea asteptata? Cum poate fi adusa Romania, pe termen lung, inapoi in ordinea europeana? Ce forte ne pot tracta spre lumea civilizata? 

In realitate, Dan Voiculescu si Crin Antonescu dicteaza astazi termenii relatiei cu Traian Basescu. Premierul Ponta este in mod evident captiv, controlat total de partenerii sai din USL. Din acest motiv, nu-i ramane decat dublul discurs: una spune pentru urechile sensibile de afara si cu totul alta la televizor.  

Neimpacati cu gandul ca au pierdut, ca au fost la un pas sa stapaneasca tara, triumviratul care a speriat Occidentul continua sa instige la revolte, sa execute linsaje mediatice la adresa procurorilor si judecatorilor de la Curtea Constitutionala, sa manipuleze. Desi sustin formal ca respecta decizia Curtii, Ponta si Antonescu lovesc fara scrupule in credibilitatea judecatorilor, chiar si in cei propusi de PSD,  cheama populatia in ajutor pentru a-l alunga pe Traian Basescu de la Cotroceni, chiar cu pretul scufundarii Romaniei in marasm economic. 

In numele celor 7,4 milioane de voturi impotriva lui Traian Basescu, triumviratul toxic pentru democratia de tip occidental solicita oprirea anchetelor procurorilor in cazul fraudelor la referendum si forteaza numirea Monei Pivniceru la Ministerul Justitiei. Adevarul e ca le pasa de libertatea lor. Cu totul alte dosare striga sa fie inchise iar pe cetatenii „anchetati pentru ca au votat” ii folosesc drept scut si pretext pentru a schimba sefii din parchete. Daca aceasta miscare va reusi, revolutia borfasilor nu va fi chiar un esec total. 

In jurul triumviratului s-a coagulat o pseudo societate civila, un amestec de personaje anarhice, cu discurs vadit anti-occidental, alaturi de toti apostolii nationalismului izolationist. Mesajul lor se indreapta astazi in mod explicit impotriva implicarii Statelor Unite in medierea unei crize izbucnite intr-o tara in care Washingtonul are interese strategice, impotriva guvernantei europene si impotriva oficialilor de la Bruxelles se sub „jugul” carora USL vrea sa elibere tara. In sfera patologiei politice, Crin Antonescu l-a depasit pe Vadim Tudor la incontinenta verbala si delir anti-occidental. Cand ajungi sa te crezi in competitie cu Departamentul de Stat si tipi la cancelarul Angela Merkel din studioul Antenei 3 nu mai e mare lucru de facut.  

Ramane un mister cum oameni rationali din societatea civila, ca Zoe Petre, Michael Shafir sau Liviu Antonesei, care au facut in trecut destule servicii democratiei romanesti, se alatura astazi sinistrului cor de inspiratie vadimista dirijat de o mana de borfasi. De ce consimt ei la revolutia penalilor? De ce pun umarul la insurectia penalilor? Nu vad si ei limpede ca, pentru adunatura de interese ilegitime din USL, iesirea din Uniunea Europeana ar fi astazi o mare victorie? 

Nu li se pare si lor ca Voiculescu, Antonescu si Ponta se lupta sa elimine orice piedici din calea exercitarii puterii in mod arbitrar? Ca doresc sa scape de neplacuta constrangere de a respecta cu strictete reguli, valori si parametrii economici? Exercitarea puterii in mod discretionar le ofera apoi un acces nestingherit la resurse in vremuri de criza economica, indeparteaza competitorii externi de la o masa tot mai saraca in bucate si le ofera garantia impunitatii totale, pierduta odata cu incarcerarea fostului premier Adrian Nastase.  

Cu cine sa coabiteze, in consecinta, Traian Basescu? Cu forte anti-occidentale si anti-democratice? Asa dictator cum il prezinta USL,  s-a bucurat pe durata suspendarii sale de sprijin masiv din partea puternicilor lumii civilizate: Washingtonul a trimis un emisar special la Bucuresti, presedintele Comisiei Europene si alti comisari i-au sarit in ajutor, cancelarul Angela Merkel asisjderea, marile publicatii au pus la zid abuzurile Guvernului Ponta etc. Numai Vocea Rusiei s-a auzit raspicat impotriva sa, in disonanta cu restul mesajelor externe. 

In consecinta, va place sau nu, Traian Basescu reprezinta mai departe, cel putin pentru Occident, garantia mentinerii Romaniei pe orbita sa. Cum sa coabiteze atunci doua forte cu interese diametral opuse? Cum va imaginati ca vor putea sta la aceeasi masa doua tabere care si-au definit clar pozitiile in aceste luni de foc, manifestandu-se in mod explicit pro sau impotriva democratiei si occidentului, unii propunand respectarea legii, ceilalti anarhia si haosul.

Am crezut, inainte de invalidarea referendumului, ca judecatorii Curtii Constitutionale vor amana o decizie pana spre alegerile din toamna, situatie perfect convenabila pentru USL. In acest context am afirmat ca o solutie ar putea fi demisia lui Traian Basescu, retragerea sa din functie pentru a iesi dintr-o situatie de blocaj profitabila doar pentru adversari. Invalidarea referendumului si reinstalarea lui Traian Basescu la Cotroceni schimba insa datele problemei. 

Desi coabitarea nu pare posibila, misiunea lui Traian Basescu devine acum alta. Cu riscul de a-si sacrifica ultimele farame de popularitate, persedintele are obligatia sa ramana in functie pentru a apara institutiile cheie (justitie, CSM, servicii secrete, birou electoral etc), care inca mai pot echilibra sistemul. Chiar daca o mai poate face o luna, doua, trei, mai importanta este soarta unei tari decat viitorul unor politicieni. Pe scurt, Traian Basescu poate prelungi sau scurta destinul european al Romaniei si cu asta va ramane, probabil, in istorie. 

Sigur ca va fi un razboi exasperant, evident ca populatia se va dezgusta de prelungirea circului politic. Exista riscul sa se termine totul foarte prost. Insa alternativa este linistea instalata maine, dupa o demisie care nu ar rezolva nimic. Demisia lui Traian Basescu, ceruta isteric de Crin Antonescu, ajuta doar USL sa-si atinga scopurile enuntate mai sus. Liderii europeni ar trebui sa inteleaga ca, daca nu vor sa repete scenariul Greciei, daca nu vor sa-si piarda complet autoritatea vor trebui sa intervina mult mai energic in Romania. 

In lipsa unor sanctiuni exemplare, puciul de la Bucuresti deschide precedente periculoase. Exista riscul contaminarii zonei cu euroscepticismul agresiv si dublul discurs practicat de Guvernul Ponta. Daca tine, de ce n-ar proceda si bulgarii la fel? Abuzul de putere din Ungaria lui Victor Orban pare o gluma in comparatie cu anarhia totala propusa de Ponta si Antonescu la Bucuresti, in comparatie cu „grupul infractional organizat” care a regizat lovitura de stat. 

Pe scurt, solutia propusa de unii politicieni germani inca de la inceputul crizei din Romania pare corecta si urgenta. Daca lucrurile vor scapa iarasi de sub control, Romaniei ar trebui sa-i fie suspendat temporar dreptul de veto in Consiliul European si aplicate, in trepte, alte sanctiuni dure (susepndarea temporara a dreptului la libera circulatie, munca, introducerea unor taxe comerciale etc). Articolul 7 din tratatul de aderare n-a fost niciodata aplicat pana acum, dar intrebarea este la ce foloseste daca nici acum nu se justifica invocarea sa. 

Toata lumea a vazut cum in Romania s-au incalcat grav valori, Constitutie, legi si ca a avut loc o sinistra tentativa de lovitura de stat. S-au intamplat evenimente fara precedent, incompatibile cu statutul de membru UE. Ce ar mai trebui sa se intample ca articolul 7 sa fie activat? Razboiul civil profetit in mod total nefericit de Monica Macovei? Revoltele de strada programate iresponsabil de Crin Antonescu? 

Numai cand cetatenii vor simti pe pielea lor cum ii izoleaza liderii USL de UE si de lumea civilizata, tot acest discurs anti-occidental se va intoarce impotriva liderilor care-l promoveaza. Abia cand cetatenii vor realiza ca pierd bani, drepturi si un statut exista o sansa unei trezieri, numai atunci vor intelege poate ca platesc un pret prea mare pentru ambitiile personale ale unor Antonescu, Ponta si Voiculescu. O eventuala aplicare a art 7 nu trebuie inteleasa ca o sanctiune impotriva cetatenilor, ci ca o solutie extrema gandita sa-i ajute sa inteleaga mai bine unde-i aduce un stat condus in mod iresponsabil. Daca nici asa nu merge, atunci Romania isi merita soarta si chiar nu are ce cauta in Europa.

Autor: Dan Tapalaga

Sursa: hotnews.ro

 

Presiunile asupra CCR – un argument în plus pentru a spune că suntem martorii unei lovituri de stat

Deși USL neagă doamna Iulia  Motoc vorbește de presiuni care se exercită asupra Curții Constituționale a Românie. Doamna Motoc este mai credibilă decât turma de USL-ași pentru simplul motiv că  despre ce ar trebui să hotărască CCR sub amenințarea schimbării unor membrii, deși aceștia sunt inamovibili a fost făcută în public chiar de Crin Antonescu.

După ce Guvernul Ponta s-a dovedit a fi un fel de alcătuire despre care dacă spui că există îi faci un mare compliment.

O adunătură de incompatibili, incompetenți și alte specimene care mai de care mai ciudate conduse de un plagiator dovedit de toate comisiile care s-au exprimat cu excepția celei constituite cu misiunea precisă de a valida o decizie venită în plic, se dovedește a vi de fapt un guvern miserupist… 

Povestea cu plagiatul lui Ponta ar fi fost  o problemă cât de poate de serioasă dacă România era o țară serioasă. Dar nu e… Pur și simplu cei din Guvernul Ponta arată cu degetul: ”Ia uite… și ăla a spart geamuri” în speranta probabil că vina personală se va estompa cumva.

Să ne amintim.

Titus Corlățean ieșea în presă cu o dezvăluire care ar fi trebuit să ne îngrozească: doi judecători ai Curții Constituționale de incompatibilitate, judecătoarea Iulia Motoc – persoană vizată de remarcile ministrului – i-a demontat acestuia teoria.

Nu conta că nu se baza pe mare lucru. Important era să dea și el cu bolovanul.

În Evenimentul Zilei  din 28 Iunie 2012, doamna Motoc i-a făcut varză afirmațiile.

„Relativ – scrie Evenimentul zilei – de la declaraţia Ministrului Justiţiei legată de incomptabilitatea mea amintesc următoarele:
1. Calitatea de expert al unui organism nu este o funcţie publică. Mulţi membri ai Comisiei de la Veneţia sunt judecători ai Curţilor Constituţionale
2. Sunt expert neremunerat în Comitetul Drepturile Omului, O.N.U şi Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a UE
3. Aceste două calităţi nu sunt funcţii publice”, a scris judecătoare Iulia Motoc pe pagina de Facebook.
Legat de Curtea Constituțională, mai precis de felul în care trebuie să judece Curtea Constituțională s-a exprimat în repetate rânduri fără nici un fel de apăsare, Crin Antonescu, președintele interimar deși îi e interzis să se amestece în treburile acesteia. Ba mai mult, și-a spus și părerea cum că aceasta, Curtea Constituțională ar trebui să sufere niște schimbări. Pur și simplu ar trebui schimbați unii membrii care nu îi convin. 
Surse liberale susțin că de fapt amestecul în treburile Curții constituționale vin de la cel care este consilier de taină al lui Antonescu, Sorin Roșca Stănescu.

Reacția din presa obedientă a fost promptă… În special televiziunile Intact-ului au acreditat ideea  că doamna Motoc ar intenționa ca din cauza incompatibilității să își dea demisia…

Calm, doamna Motoc a demontat și aceasta, la rândul dânsei considerând că pur și simplu e vorba de presiuni inadmisibile pe care de altfel le-a și sesizat la  la Comisia Europeană, cât şi Comisia de la Veneţia

„Nu am de gând să-mi dau demisia. Faptul că unii ar fi anunţat demisia mea deja poate fi considerat ca o formă de presiune asupra mea. S-au făcut multe presiuni asupra noatră, mai ales începând cu data de 27 iunie, când ne-am pronunţat asupra faptului că domnul Traian Băsescu va reprezenta România (la summit-ul UE, n.n.). De altfel, atunci am sesizat aceste presiuni la Uniunea Europeană, apoi, la data de 2 iulie, după ce preşedintele interimar Crin Antonescu a spus că actuala componenţă a Curţii este o ruşine, noi am sesizat atât Comisia Europeană, cât şi Comisia de la Veneţia. Presiunile au continuat şi continuă. Cu toate acestea, eu aştep o decizie corectă a Curţii, dincolo de intimidările care sunt din ce în ce mai agresive”, – a declarat Iulia Motoc.

Este extrem de ciudat faptul că unul din motivele înșiruite de USL la suspendarea Președintelui era faptul că s-a exprimat în vederea unei decizii a CCR spunând că nu există bani pentru ca acea hotărâre să se aplice, dar că dacă se vor găsi bani, respectiva hotărâre se va aplica… 

Păi ce face Antonescu este de o gravitate excepțională, cam din aceeași categorie cu ceea ce a făcut Ponta legat de plagiat. Taman în ziua în care comisia urma să spună că Ponta e plagiator e desființată pentru a fi reânființată și a aproba o hotărâre gata formulată… mie mi se pare că arată a chestii penale…

Prin februarie, doamna Motoc publica pe siteul personal un articol: ”Doua Curti Constitutionale: a Germaniei si a Romaniei”.Un fel de comparație între cele două.

Înainte de a citi articolul, eu mă întreb cam cum ar arăta acest articol în urma presiunile la care e supusă CCR din partea lui Crin Antonescu și nu numai? De asemenea mă întreb cam ce se întâmpla în Germania dacă să zicem, doamna Angela  Merkel făcea ceva asemănător… 

Personal cred că aceasta ar fi dispărut din politică… La noi nici măcar nu vedem să îi atragă lui Antonescu 

Atenție! Doamna Angela Merkel nici măcar nu concepe să facă vreun astfel de demers deși este un politician de mare forță, unul din oamenii cei mai puternici de pe planetă, iar Crin Antonescu este un maimuțoi care a fost votat de doar  9000 de oameni, cam cât populația unei comune mai mărișoare și care a ajuns în Parlament doar grație redistribuirii sistemului de vot de rahat numit uninominal mixt.

Iată mai jos articolul despre care e vorba adus de pe site-ul doamnei Iulia Motoc, judecător la Curtea Constituțională a României

Doua Curti Constitutionale: a Germaniei si a Romaniei

Autor: Iulia Motoc – judecător la Curtea Constituțională a României

Cu siguranta acest titlul poate cel putin mira. Ce legatura ar putea ar fi intre Curtea Constitutionala Federala a Germaniei, (Bundesverfassungsgericht)considerata astazi un model european si o Curte Constitutionala a Europei de Est infiintata acum douazeci de ani ? Mai mult decat atat, Curtea Constitutionala a Romaniei a fost creata intr-un stat care distrusese aproape complet traditia dreptului constitutional pentru a o inlocui cu propaganda comunista, ce isi dorea sa poarte numele de drept.

In mod justificat, se afirma astazi despre Curtea Constitutionala a Romaniei ca detine o putere importanta de decizie si de influentare a procesului politic Teoretic este o consecinta a competentelor extinse ale Curtii , practic decurge si din frecventa cu care recurge la jurisdictia Curtii Constitutionale. Acestea sunt poate aspectele care determina astazi o anumita similitudine intre Curtea Constitutionala a Germaniei, o curte care are competentele cele mai extinse din Europa, inclusiv cea de a controla constitutionalitatea hotararilor instantelor judecatoresti, si cea a Romaniei.

Cel putin intr-o anumita conceptie a filosofiei liberale a secolelor XIX si XX, puterile statului pot fi limitate si conflictele dintre ele reglementate numai prin existenta unui control constitutional, in general exercitat de o institutie autonoma, o curte constitutionala. Competentele cat mai extinse ale curtiilor constitutionale, de care beneficieaza astazi Curtea Constitutionala a Romaniei reprezinta unul dintre cele mai avansate modele de control constitutional din punctul de vedere a stabilitatii unei democratii liberale. Problema este cum sunt ele folosite. Sunt multiplele sesizarii ale Curtii Constitutionale a Romaniei, un semn al increderii si credibilitatii in Curtea, asa cum ar putea fi explicate ele in teoria generala a jurisdictiilor ?

Deosebirile dintre Curtea Constitutionala a Romaniei si cea a Germaniei sunt prea multe pentru a le enumera aici. As incepe poate cu faptul ca nu numai prin faptul ca Curtii Constitutionale a Germaniei pot fi membrii ai partidelor politice ,nu numai inainte ci si in cursul mandatului. Chiar daca nu sunt membrii de partid pozitiile lor ideologice sunt bine cunoscute de partidele care ii nominealizeaza. Foarte putini din judecatorii acestei Curtii au fost magistrati de cariera. De aceea, schimbarea sistemului de nominalizare a judecatorilor Curtii Constitutionale a Romaniei sau numirea exclusiva a magistratilor de cariera nu cred ca ar schimba nimic din ceea ce se critica astazi la aceasta Curte.

Daca juristii germani au fost formati intr-o scoala de drept solida in care au deprins dincolo textele de lege propriu zisa, moduri de rationament si interpretare si cele de motivare nu acelasi lucru a caracterizat scoala romaneasca de drept in timpul comunismului-cu exceptii cu adevarat notabile- dar exceptii. In perioada postcomunista o parte din acei putinii juristi care au studiat in strainatate in domeniul dreptului public au trebuit sa se reproduca in parte modele profesorilor de la Facultatile unde s-au integrat ulterior in Romania, pastrand in cel mai bun caz alura lui Ianus. De aceea, pana la schimbarea modului de nominalizare a judecatorilor Curtii ar trebui sa fie gandita reforma modului de educatie in dreptul public romanesc. Sistemul multora dintre aceste Facultati fiind cel autoreferential si forta lor economica importanta nu mi se pare simplu de reformat.

De altfel,modul de nominalizare in Curtea Constitutionala este unul comun Curtilor Constitutionale, cu exceptii ca Spania si Italia de exemplu, unde o treime din judecatori sunt desemnati de corpul magistratilor sau cel Africa de Sud unde oricine indeplineste anumite criterii poate candida ,primeste avizul unei comisii dar numirea ramane in ultima instanta tot politica.

Ceea ce mi se pare insa complet impotriva unei logicii democratice este lipsa de transparenta a unui organism care detine atat de multa putere de decizie intr-un stat ca si Curtea Constitutionala din Romania. In fond, cum poate o astfel de Curte sa detina o legitimitate democratica ? In exclusivitate, prin modalitatea de alegere a membriilor Curtii ? Dilemele sunt determinate si de faptul ca o jurisdictie are specificitatea, limitele sale de transparenta si comunicare. Legitimitatea jurisdictiilor este o tema academica complicata pe care sper sa o abordez intr-o alta contributie.

Revenim aici la modelul german. Dispozitivul unei decizii a Curtii Constitutionale germane este mult mai clar si mai detailat. Chiar daca deliberarile sunt secrete, pronuntarile sunt publice.Mai mult decat atat dupa fiecare decizie importanta se elaboreaza si comunica un comunicat de presa care contine toate liniile de argumentatie juridica reluate apoi in decizie. Ele sunt expune intr-un mod detaliat.

Pronuntarile la Curtea Constitutionala a Romaniei nu sunt publice. Comunicatele de presa nu explica pe scurt motivele juridice care au stat la baza unei decizii desi calitatea lor s-a imbunatatit in ultimul timp. Si atunci cand cand aceste comunicate sunt mai detaliate- cum ar fi cazul amanarii adoptarii unei solutii juridice in cazul sesizarii in cadrul comasarii alegerilor- ele sunt interpretate de cei care nu au o cultura juridica in sensul pe care il doresc. Care ar fi solutia ? Cea mai la indemna este cea a unor comunicate care sa explice si motivele juridice. O alta solutie ar fi conferintele de presa ?

MUTZUNAKE POLITIKON: Mekel: ”Demersurile Guvernului român…sunt inacceptabile”. Ponta: ”Tu ce te bagi fă urâto?”

Una din țările care își arată cel mai puternic iritarea față de lovitura de stat care se desfășoară cu nerușinare în România, Germania a reacționat prin Cancelarul său, doamna Angela Merkel

Victor Ponta, premierul român, în infantilismul său cronic dar cu aroganța cocoșelului ajuns în vârful grămezii de gunoi, reacționează cum reacționa în copilărie câns spărgea un geam iar dacă un vecin îi atrăgea atenția se rățoia: ”Ce vreu bă, nu e geamul tău”. 

Angela Merkel: Este inacceptabilă încălcarea statului de drept în România. Răspunsul lui Victor Ponta

Cancelarul german Angela Merkel a declarat luni că statul de drept a fost încălcat „în mod inacceptabil” în România în timpul luptei pentru putere dintre liderii ţării. „Demersurile Guvernului român condus de premierul Victor Ponta şi procedura de destituire a preşedintelui Traian Băsescu sunt inacceptabile”, a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului german, Steffen Seibert, citat de AFP.

Merkel a discutat, luni, la telefon cu preşedintele român Traian Băsescu, iar acesta i-a confirmat motivele îngrijorării, a anunţat biroul de presă al Guvernului german, relatează Bloomberg.

Valorile comune ale Uniunii Europene se aplică şi României, a subliniat acesta.

„Cancelarul consideră inacceptabil ca principiile de bază ale statului de drept să fie încălcate într-o ţară membră a Uniunii Europene”, potrivit comunicatului, care nu face alte precizări.

„Demersurile Guvernului român condus de premierul Victor Ponta şi procedura de destituire a preşedintelui Traian Băsescu sunt inacceptabile”, a reacţionat purtătorul de cuvânt al Guvernului german, Steffen Seibert.

Ponta: Nu Merkel votează pe 29 iulie, ci poporul român

Premierul Victor Ponta a declarat, luni, comentând discuţia telefonică dintre cancelarul Germaniei, Angela Mekel, şi preşedintele suspendat, Traian Băsescu, că nu Merkel votează la referendumul de pe 29 iulie, ci poporul român şi că ceea ce vor vota românii nu poate fi schimbat de nimeni.

„Bănuiesc că nu doamna Merkel o să voteze pe 29. Şi bănuiesc că votul oamenilor de pe 29 nu va fi contestat de nimeni. Doamna Merkel şi creştin-democraţii germani – pentru că doar ei sunt cei care îi ţin partea domnului Băsescu şi PDL – sunt cei care au crezut totdeuna în austeritate, în tăieri – e adevărat, austeritate mai mult în România şi în Grecia şi în Italia şi în Spania, mai puţin la dânşii – în timp ce restul Europei spune un singur lucru: că suntem în standarde europene şi că problema poate fi rezolvată doar de locuitorii României. Indiferent ce vor creştin-democraţii germani, românii vor vota în România şi votul de pe 29 va lămuri lucrurile”, a spus Ponta.

El a precizat că Berlinul este unul dintre oraşele europene pe care le va vizita pentru a vorbi despre situaţia din România, arătând că iniţial va pleca la Bruxelles, apoi către celelalte cancelarii.

Ponta a subliniat că preşedintele suspendat, Traian Băsescu, „uită” să spună că a fost suspendat de două treimi din Parlament, inclusiv prin voturile unor mebri ai PPE şi că poporul român, pe 29 iulie, va decide.

„Ce decide poporul român nu poate fi schimbat de nimeni, nici de Băsescu, nici de Ponta, nici de Merkel, nici de nimeni”, a subliniat Ponta.

El a arătat că „minciunile şi calomniile proferate de toţi cei de la PDL, inclusiv de Traian Băsescu”, fac rău României.

„Ei (democrat-liberalii – n.r.) se plâng la colegii lor populari europeni, cei care sunt adepţii doar ai austerităţii şi ai tăierilor şi cei care l-au sprijinit pe Traian Băsescu când tăia salarii şi pensii şi distrugea economia noastră şi o structura socială. Normal, fiecare ţine cu ai lui”, a spus Ponta.

El a dat asigurări că Guvernul va funcţiona la capacitate maximă şi îşi va îndeplini toate obligaţiile faţă de CE, FMI.

„O să lucrăm mult mai liberi acum, fără blocaj”, a spus Ponta.

Germania consideră „inacceptabilă” procedura de destituire din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, considerând că sunt încălcate princiipiile statului de drept, relatează AFP.

„Demersurile Guvernului român condus de premierul Victor Ponta şi procedura de destituire a preşedintelui Traian Băsescu sunt inacceptabile”, a reacţionat purtătorul de cuvânt al Guvernului german, Steffen Seibert.

Seibert anunţase anterior, într-un comunicat, că Angela Merkel, cancelarul german, a discutat, luni, la telefon cu preşedintele român Traian Băsescu, iar acesta i-a confirmat motivele îngrijorării, a anunţat biroul de presă al Guvernului german.

Valorile comune ale Uniunii Europene se aplică şi României, a subliniat acesta. „Cancelarul consideră inacceptabil ca principiile de bază ale statului de drept să fie încălcate într-o ţară membră a Uniunii Europene”, potrivit comunicatului, care nu face alte precizări.

Seibert a subliniat că Berlinul şi Uniunea Europeană aşteaptă ca Guvernul României „să restabilească încrederea în România şi respectarea statului de drept”.

%d blogeri au apreciat: