Arhiva

Posts Tagged ‘Baroni’

Victor Ponta … sub presiunea baronilor… mărire şi decădere

Melania Cincea publică  pe  timpolis.ro două articole interesante şi care merită citite.

Ca de opicei, aceste articole scot iar în evidenţă faptul că jurnalista, pe lângă faptul că este o femeie frumoasă  are un real talent  într-ale meseriei.

Melania Cincea

Victor Ponta, sub presiunea şi la mâna baronilor puşcăriabili

O eventuală plecare a lui Victor Ponta din prim-planul politicii sau chiar din politică nu va fi un act benevol. Mai degrabă poate fi citită în cheia tensiunii acumulate între el şi baronii săi puşcăriabili, sub a căror presiune şi la a căror mână se află.

În noiembrie, după ce câştigăm această ultimă şi vitală bătălie, mă voi putea declara mulţumit de ce am realizat! Şi atunci îmi doresc să las locul în politică altora, mai tineri şi mai puţin marcaţi de regimul oribil al ultimilor ani”, scria Victor Ponta, pe o reţea de socializare, în preziua şedinţei de campanie a PSD, de la Poiana Braşov. Un eveniment cu miză majoră pentru partid, la care, însă, nu a ajuns.

E greu de crezut că o eventuală retragere e cauzată de oboseala de a mai lupta cu “regimul oribil”. Până nu demult declara că, din noiembrie, va duce bătăliile cu “regimul Băsescu” – ceea ce indica o strategie cu miză mare şi pe termen lung. Altfel, nu s-ar fi implicat în scrierea strategiei loviturii de stat din 2012. Nu ar fi dus războaie cu instituţii şi oameni care apără statul de drept. Nu ar fi susţinut mârşăvia din “marţea neagră”, nici amnistia şi graţierea în favoarea marilor corupţi. Nu se implica în decizii ce trădează planuri mari şi sete de putere: numirea de către el personal a şefului Direcţiei de Protecţie Internă a M.A.I., subordonarea directă a şefului Antifraudei – s-ar putea spune că a înfiinţat special această structură, pentru a şi-o subordona –, încercarea de a numi direct şeful S.T.S. şi pe cel al Poliţiei Române. Iar acum, pe fondul tensiunilor geopolitice în creştere, visul de a numi direct şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei.

Mesajul d-lui Ponta poate fi citit ca un semnal transmis baronilor săi puşcăriabili, cum că ultima carte – legea amnistiei şi graţierii – e în mâneca sa. Iar o eventuală indisciplină a lor faţă de el, răsfrântă în primă instanţă la votul de la europarlamentare, i-ar putea costa nişte ani de libertate.

Sau poate fi citit în cheia deschiderii portiţei pe care, la o adică, va ieşi din liga mare a politici sau din politică, dar nu forţat, ci, iată – mesajul de zilele trecute va sta mărturie –, benevol. Deci, onorabil.

De fapt, se află sub presiunea şi la mâna nu puţinilor baroni cu probleme în Justiţie. Aici e, de fapt, zona producerii scurt-circuitului. În ochii lor, responsabil e Victor Ponta, care putea rezolva problemele, numai să fi vrut. Nu e exclus nici ca tensiunea să fie întreţinută de oameni din proximitatea lui, şi ei, cu mare influenţă în partid, poate la concurenţă cu a sa. A mai fost o situaţie care a dus spre ipoteza întreţinerii voluntare a unei situaţii încordate: protestul aleşilor Puterii la adresa ANI, din vara trecută, izbucnit în lipsa din ţară a lui Victor Ponta. O răbufnire intempestivă în condiţiile în care toţi ştiau, de multă vreme, că au proces cu ANI şi că nu au nicio şansă ca lucrurile să se schimbe în favoarea lor o dată cu o posibilă modificare a legii ANI, pentru că nicio lege nu poate fi aplicată retroactiv. Cineva, însă, mai ştia ceva: că Victor Ponta nu ieşea bine din acest episod, indiferent de decizia luată. Dacă ar fi acceptat eliminarea unor atribuţii ale ANI, ar fi avut, din nou, probleme cu partenerii occidentali. Dacă ar fi respins făţiş ideea modificării legii, şi-ar fi dinamitat relaţia cu baronii şi baroneţii locali. Atunci, găsise o soluţie de avarie – rămânerea în stand-by, pe termen pentru care nu-şi luase angajamentul. Liviu Dragnea le promite acum că – în ciuda MCV-ului şi a CE – un proiect de lege, aflat la Senat, care îi va “dezlega” de incompatibilităţi. După ce, cu o zi înainte, le răsucise cuţitul în rană: “Începem să ne punem întrebarea câţi mai rămân în picioare până la sfârşitul anului”.

Frustrările şi ranchiuna baronilor ameninţă, totuşi, să se reflecte la urne, în 25 mai. Iar dacă la europarlamentare PSD nu va primi – şi nu doar formal – sprijinul lor, riscă să nu obţină procentul care să dea şanse unei victorii a candidatului la Preşedinţie, cel mai probabil, lui Victor Ponta. Ceea ce i-ar putea atrage acestuia soarta lui Mircea Geoană. Acesta ar putea fi momentul – “benevol” – în care dl Ponta va părăsi scena politică.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 10 aprilie 2014

Mărirea şi decăderea lui Victor Ponta

La trei ani de la urcarea pe soclu, vedem un Victor Ponta învins şi umilit de propriul partid. Căruia îi transmite, prin televiziuni, mesaje-rugăminte.

În vara lui 2012, se părea, nimeni şi nimic nu putea sta în calea noii puteri USL. A cărei efigie era Victor Ponta, pionul cel mai important, date fiind dimensiunea şi experienţa în jocuri subterane ale PSD. Era un Victor Ponta ridicat pe soclu, ca exponent al celor care cereau protecţie în faţa Justiţiei şi al celor care, victime ale inoculării ideii că Traian Băsescu le-a tăiat salariile, îl voiau alungat de la Cotroceni, situaţie care îi venea mănuşă, pentru că preşedintele Băsescu era singurul care-i mai putea pune stavilă acţiunilor – derapaje democratice şi abuzuri legislative. Era un Victor Ponta de o aroganţă strivitoare cu oricine încerca să i se opună – de la jurnalişti, la reprezentanţi ai Cancelariilor occidentale. Avea la dispoziţie o majoritate parlamentară docilă, televiziuni aservite şi fonduri imense, inclusiv private, nefiind puţini cei care încercau să-i intre în graţii, sperând că, potrivit cutumei, sponsorizarea li se va întoarce înzecit în conturi, din afaceri oneroase cu Statul.

Toate acţiunile din iulie 2012, derulate în câteva zile, au indicat premeditarea a ceea ce s-a vrut o lovitură de stat: înlăturarea preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, schimbarea Avocatului Poporului – singurul care putea ataca la CCR ordonanţele guvernamentale –, trecerea Monitorului Oficial din subordinea Parlamentului în cea a Secretariatului General al Guvernului – pentru ca modificarea de legi să aibă drum lin şi rapid –, încercarea de îngrădire a prerogativelor CCR, pentru ca această instituţie să nu se mai poată pronunţa asupra deciziilor luate de Legislativ – şi încercarea de suspendare a preşedintelui Băsescu, prin referendum fraudat.

Câştigarea, în toamnă, a parlamentarelor, de către echipa pucistă, nu a fost suficientă pentru dl Ponta. Planul lui neoficial viza ocuparea Cotroceniului, în 2014. Dar pentru asta avea nevoie de informaţii la care, altfel, nu avea acces, şi de protecţie, pentru a-şi masca episoade din trecut. Aşa că a început să implice în joc servicii speciale. De unele s-a folosit, de altele a încercat, dar nu a reuşit.

2013 a fost anul în care oferea deja indicii clare că, la prezidenţialele din 2014, va juca personal rolul prezidenţiabilului, umilind constant şi PNL, şi pe Crin Antonescu, prin decizii care-i sfidau sau îi ignorau. A fost anul în care dl Ponta se comporta ca arendaş la Justiţie. Şi anul când, prin noua Constituţie la care lucra USL, Legislativului i se pregăteau puteri discreţionare, care ar fi aruncat în aer echilibrul puterilor în stat. Iar pentru o îngenunchere a Justiţiei, ar fi urmat ca Parlamentul să numească şefii Parchetului General, ai DNA, ai DIICOT. A fost şi anul în care dl Ponta sfida partenerii occidentali ai ţării – la Forumul Româno-Chinez, respectând solicitarea premierului comunist chinez, majoritatea supusă d-lui Ponta înlăturase din Parlamentul României drapelul UE. A fost şi anul orchestrării „marţei negre”, al cărei scop fusese modificarea Codului Penal şi a Legii am­nistiei în funcţie de interese transpartinice. Şi un an la finalul căruia, Crin Antonescu vorbea, deschis, dar tardiv, despre jocul la dublu al lui Victor Ponta.

La începutul lui 2014, după ruperea USL, avea deja drum liber spre prezidenţiale, putere masivă concentrată în mâinile sale şi previziuni electorale optimiste. Din această poziţie, a continuat să sfideze. Şi UE – în campania pentru europarlamentare, coaliţia în care PSD era număr unu jucase cartea naţionalismului, deşi Parlamentul European nu reprezintă interese naţionale şi nimeni nu avea nevoie de o exacerbare a naţionalismului. Şi SUA – în timp ce anunţau că se vor concentra pe lupta împotriva corupţiei, în colaborare cu UE, premierul Ponta  transmitea mesajul că baronii săi puşcăriabili sunt mai importanţi şi că le rămâne alături. Şi popor – căruia i-a oferit “cadou” grandioasa şi ultra-costisitoarea lansare a candidaturii sale la prezidenţiale. Speranţele i s-au năruit, însă, în 16 noiembrie, când a fost zdrobit, la urne, de Klaus Iohannis.

 

În 2015 a intrat cu o cotă de în­credere şi autoritate în propriul partid mult diminuată. El şi baronii săi – piesele grele ale partidului – fuseseră setaţi pe tolerare re­ci­procă, valabilă numai în condiţii de câş­tig: unii sperând să fie scă­paţi de problemele cu justiţia, celălalt folosindu-se de ei în încercarea de a obţine toată puterea. Cum jocul fusese pierdut, nu mai aveau motive să se suporte. Aşa s-a ajuns la excluderi, la plecări din partid, la tensiuni de nestăvilit.

Lovitura în plex primită din partea DNA, care l-a pus sub urmărire într-un dosar de corupţie, pare să-l fi destabilizat. Momentul refugierii, oficial în scop terapeutic, la amicul Recep Erdogan a fost prielnic pentru trădări – de la cele în interes naţional, venite de la partenerii de coaliţie, care l-au votat la SIE pe Mihai Răzvan Ungureanu, la cele ale oamenilor din propriul partid, pierderea susţinerii lor fiind, probabil, motivul demisiei sale de la vârful PSD. Altfel, nu e omul demisiei, a demonstrat-o şi în cazul plagiatului dovedit, şi al pierderii prezidenţialelor.

La trei ani de la urcarea pe soclu, vedem, zilele acestea, un Victor Ponta învins şi umilit de propriul partid. Căruia îi transmite, prin televiziuni, un mesaj-rugăminte: “Vreau să stau la Guvern până în 2016.” E greu, însă, e crezut că PSD îi va face această favoare.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 27 iulie 2015

Şi totuşi, cine îl susţine pe Ponta?

Victor Ponta

Victor Ponta

Până acum, într-o țară normală la cap, Victor Ponta ar fi plătit din greu şi în faţa justiţiei şi în faţa partidului.

Este absolut uimitor cum acest maimuţoi, marioneta baronilor locali, încă mai conduce Guvernul deşi cei care l-au împins acolo unde este sunt cercetaţi penal, arestaţi, judecaţi sau condamnaţi, ba mai mult, în familia lui găseşti mai mulţi oameni cu probleme în justiţie .

După ce a fost umilit la alegerile prezidenţiale de anul trecut lumea aştepta ca Ponta fie să demisioneze de la guvern şi de la conducerea partidului, fie să fie demis… Există o mulţme de antecedente, cele mai reprezentative ar fi cazul lui Năstade şi cel al lui Geoană. E drept că Geoană a fost menţinut în funcţie la Senat dar a fot dat jos în partid.

Nu a demisionat deşi, probabil, a avut câteva săptămâni nu tocmai plăcute pentru el, încet sub presiunea baronilor locali situaţia pare a se fi aşezat şi înfrângerea a fost înghiţită mai mult decât pragmatic, vinovaţii find găsiţi prin altă parte.

Baronii sunt de fapt cei care au insistat ca Ponta să candideze, o eventuală alegere ar fi însemna protecţia acestora împotriva justiţiei, aceştia fiind cei care îl menţin şi acum în funcţia de premier, astfel având la îndemână o marionetă perfectă, lipsa de demnitate proverbială, nesimţirea şi tupeul lui Ponta recomandându-l din plin pentru calitatea de premier pesedist. Dacă nu au putut lua toată puterea PSD baronii roşii, pesedişti se văd nevoiţi să îl ţină în fotoliul de premier. Până când? Vom vedea …

Încă din primăvara lui 2012, de cânt Ponta&co au preluat puterea prin mijloace nu tocmai ortodoxe, cumpărarea de parlamentari PDLfiind o formă de puci, guvernele (patru la număr, susținute de USL iar ulterior de USD) conduse de Victor Ponta au pierdut numeroși miniștri, fie incompatibili, fie incompetenți, fie, cei mai mulți, urmăriți penal sau condamnați pentru corupție. Ultimul, dar cu siguranță nu cel din urmă, este protectorul baronilor locali, Liviu Dragnea, condamnat la un an de închisoare cu suspendare, sentința nefiind definitivă.

Un sondaj relizat nu demult de INSCOParată că atunci cînd Klaus Iohannis și Victor Ponta au puncte de vedere diferite, președintele și primul ministru trebuie să găsească soluții de compromis. Din același sondaj reiese că 58,5% din subiecți consideră că Guvernul Ponta trebuie să își încheie mandatul la termen, adică după alegerile parlamentare din 2016. Interesant este că sondajul INSCOP măsoară încrederea românilor în personalitățile publice, Ponta fiind creditat de doar 24,4% din respondent. Președintele Iohannis își păstrează primul loc în topul încrederii, cu 65%. Întrebarea care se pune este cum de mai mult de jumătate din români vor să fie guvernați în continuare de guvernul condus de Ponta, în timp ce mai puțin de un sfert acordă încredere șefului guvernului. Fie avem de a face cu o mulțime amorfă de cetățeni turmentați, fie Ponta este perceput ca o marionetă trasă de sfori de puternicii zilei, unii la vedere, alții controlînd din umbră jocul politic. Nu doar în tabăra PSD, ci și în aceea a liberalilor. Liberali care sînt percepuți și acum, după schimbarea la față determinată de ieșirea de la guvernare și din USL, drept niște farseori, farisei care trăiesc acum nostalgia latifundiarului USL.

Sebastian Lăzăroiu, în stilul personal consacrat, face o analiză de luat în seamă:

“Ca să fie credibili opozanți la PSD, liberalii trebuie să își recunoască deschis erorile trecutului, mai ales că multe dintre ele revin astăzi în atenția publică în toată <<splendoarea>> lor. Uniunea Social Liberală a fost un proiect al clasei politice, în stare avansată de putrefacție, împotriva interesului cetățenilor. A fost o ultimă bulă de oxigen de care partidele politice s-au agățat pentru a salva ordinea nescrisă a corupției și impunității. Poate că la un moment dat se vor deschide arhivele și va ieși la iveală natura ascunsă a înțelegerii între câțiva lideri politici și oameni de afaceri care a propulsat pe scena publică cea mai toxică alianță post­decembristă.”

Şi totuşi, cine îl ţine cu atâta cerbicie pe Ponta în fruntea Guvernului? Scăderea în sondaje ar trebui să determine PSD să recurgă la o schimbare atâta timp cât mai controlează majoritatea… Nu ştiu pe cine ar fi putut propune, dar sunt convins să se găsea cineva care ar fi putut da o gură de oxigen partidului …

Ba şi mai mult, cu fiecare zi în care Ponta mai e premier imaginea PSD se degradează constant din  cauza felului acestuia de a fi.

Oricine poate vedea cum în PSD sunt tot mai clare fracturile dintre diferitele curente care încearcă fiecare să se impună… asta mărnd misterul menţineri lui Ponta ca premier şi preşdinte al partidului.

Este adevărat şi că  că liberalii nu nu prea ar putea încropi o majoritate pentru a trece o  moțiune de cenzură, la fel cum PSD nu se situează majoritar împotriva premierului marionetă de care are nevoie.

O serie de penali, la care ajungerea după gratii pare a fi doar o chestiune de timp,  mai speră încă în rămînerea în libertate și păstrarea averilor pentru ei, pentru urmașii lor și urmașii urmașilor lor.

Ponta ar fi trebuit să fie pînă acum anchetat și eventual condamnat pentru furt intelectual (plagiat), pentru afacerile avocățești ale lui Şova  (care la o analiză mai aprofundată duc la Ponta), pentru escrocheria de la alegerile prezidenţiale. cea cu blocarea de faco a dreptului românilor din diaspora la alegerile prezidențiale.

Interesant este că tace suspect Iohannis care de fapt  îşi datorează alegerea milionului de voturi întreptat nu pentru el ci împotriva lui Ponta, al tonului, indignării, revoltei acestora transmise acasă, tace într-un mod suspect. A promis în campanie și a cuprins în programul său electoral dezbateri serioase, de amploare, pe teme importante precum educația, sănătatea, justiția, o nouă așezare politică, dezvoltarea rurală. Și multe altele asemenea. Nu am trăit nici debutul, nici efervescența unor asemenea dezbateri.

Nu știm dacă Ponta a fost sau n-a fost agent acoperit. Nu știm cîți și cine sînt ofițerii sau agenții acoperiți din justiție, din presă, din slujitorii Bisericii. Nu știm cum s-a petrecut exact minunea  miracolul dintre cele două tururi de scrutin, în urma căruia Iohannis a cîștigat în plus două milioane de voturi în turul doi, față de precedentul – un milion să-l egaleze pe Ponta şi  altul  să-l înfrîngă umilitor.

Ar fi interesant de aflat cine  ţine sforile  în lumea politică (în alte condiţii m-aş fi gndit la Hrebenciuc), cine deţine  controlul. O oarecare schimbare se simte deşi e cam greu de definit.

Evident forţa celor care trag sforile în politica mioritică vine de la multe milioane de euro aflaţi, cumva, în penumbră … poate într-o zi se va întâmpla ceva şivom înţelege … poate nu …. poată păpuşarul va rămâne în continuare în umbră, noi continuând să vedem doar efectele, efecte care ni se par ilogice atâta timp cât nu vedem detaliile …

Ceva pute, rău … pânbă când? Vom vedea … Poate condamnarea lui Dragnea să inducă anumite evenimente care să ducă la clarificări, poate o eventuală condamnare a lui Şova … Om vedea…

MELANIA CINCEA: „Pierderea alegerilor de către Victor Ponta a fost succedată de pierderea unei mari cote de în­credere şi autoritate în propriul partid.”

24 februarie 2015 2 comentarii

Melania Cincea

Împăratul e gol

Finalul carierei politice a lui Victor Ponta în liga mare pare iminent. Pentru că, deja, împăratul e gol. Chiar dacă vrea să convingă lumea de hainele lui cele noi.

    Pierderea alegerilor de către Victor Ponta a fost succedată de pierderea unei mari cote de în­credere şi autoritate în propriul partid. Astfel că ceea ce face de vreo trei luni este să în­cerce să contracareze pre­vi­zi­bilul efect al acesteia – în­lo­cuirea sa de la vârful PSD –, trecând de la faza susţinerii ofi­ciale, declarative a ba­ro­ni­lor săi la fuga din faţa lor. Sub presiunea şi la mâna cărora este de mult, doar că şi el, şi ei se setaseră pe tolerare re­ci­procă. O tolerare valabilă, însă, numai în condiţii de câş­tig: unii sperând să fie scă­paţi de problemele cu justiţia, ultima speranţă fiind graţierea şi, eventual, amnistia, celălalt folosindu-se de ei în încercarea de a obţine toată puterea. Cum jocul a fost pierdut, nu mai au motive să se suporte în continuare. Iar, pentru d-l Ponta, unii au devenit chiar o ameninţare. Aşa că încearcă să se salveze, altfel, riscul de a pierde tot, şi poziţie în par­tid, şi în guvern, este imens. Dar o face hao­tic, cu atitudinea omului care se simte în­colţit, ba­zându-se pe o strategie care accen­tu­ează ad­ver­sităţile, ceea ce îi şubrezeşte mai tare po­zi­ţia în partid şi îi diminuează spre ze­ro pers­pec­ti­va rămânerii, până în 2016, la vâr­ful guvernului.

    În numele disciplinei în PSD, întâi a trecut la epurări. Apoi, în numele re­for­mei partidului, s-a arătat în­gri­jorat de con­cen­trarea pu­te­rii politice şi a celei ad­mi­nis­tra­tive în mâna preşedinţilor de consilii ju­de­ţene. În noua vi­ziune a vâr­fu­lui PSD, re­for­ma înseamnă că şeful or­ga­ni­zaţiei judeţene a partidului nu va mai fi or­do­nator de cre­dite, adică nu va mai împărţi ba­nii. Ceea echivalează cu de­co­nectarea lor de la conducta cu bani publici şi înlocuirea cu alţii – probabil, mai docili, mai fără pretenţii. Apoi, prin vocea unor oa­meni încă fideli lui, a anunţat modificări în Sta­tutul partidului, care îi vizează tot pe ba­roni. Odată aplicate, unii dintre ei vor avea o influenţă slă­bită în teritoriu, iar alţii, cei cu pro­bleme ju­di­ciare, adică majoritatea, vor fi traşi pe linie moar­tă. Nu în ultimul rând, a ac­ceptat în Co­misia de Cod Electoral ca alegerea șefilor de CJ să nu se mai facă uninominal, într-un tur de scrutin, ci prin votul consilierilor județeni (se revine la vechea formulă), ceea ce a pro­vo­cat furia baronilor, care își simt pu­te­rea ame­nin­țată. Iritare a generat și amâ­na­rea, până la o dată incertă, a organizării Con­gresului Na­ţio­nal – singurul for care l-ar pu­tea înlocui din func­­ţie. Sunt decizii care de­voa­lează dorinţa d-lui Ponta de a-şi păstra po­ziţia, eliminându-şi posibilii contracandidaţi eligibili la şefia par­ti­dului şi cuminţindu-i pe alţii cărora le-ar tre­ce prin minte să-l înfrunte ori să încerce să-i ia locul. Toate, însă, inconsecvente cu politica şi atitudinea afişate până la prezidenţiale. Efec­tele se văd: vociferări, înfruntări publice, plecări din partid, repoziţionări în parlament.

    În acelaşi registru al inconsecvenţei se înscriu şi declaraţiile referitoare la o demisie de la vâr­ful Executivului. Lansate în spaţiul public, dar neconcretizate, nu au făcut altceva decât să evidenţieze un om politic care nu a realizat acest pas fie de teamă, fie constrâns de ci­ne­va şi pentru ceva să rămână în funcţie. Cea mai recentă declaraţie în acest sens a fost făcută în urmă cu câteva zile, după arestarea cumnatului său, Iulian Herţanu, într-un dosar de corupţie instrumentat de DNA: „Dacă pre­zenţa mea prejudiciază (în guvern – n.r.), fac pasul înapoi“. De altfel, d-l Ponta nu e omul demisiei. A demonstrat-o nu o dată – şi po­po­rului, şi clasei politice, şi propriului partid.

    Aceste declaraţii şi decizii din ultima vreme tră­dează o fragilizare a poziţiei în partid, care, probabil, va fi accentuată de problemele de na­tură penală care îi vizează deja membri apro­piaţi ai familiei şi nu e exclus să-l vizeze şi pe el. Ele amintesc prin inconsecvenţă de mersul în zig-zag al lui Crin Antonescu pe ultima su­tă de metri de carieră politică relevantă, îna­in­tea pierderii şefiei PNL şi ratării şansei de a in­tra în cursa pentru Cotroceni. În ultimele luni ale lui 2013 şi primele din 2014, a răbufnit pe­ri­odic la adresa coechipierului său, Victor Pon­ta, dar, după ce părea decis să îşi părăsească tovarăşul de puci şi atentate la adresa sta­tu­lui de drept, revenea şi-şi unea din nou, spă­şit, drumul cu el. Asta, deşi realizase că a fost tras pe sfoară nu o dată, că ministere grele, care, potrivit al­go­ritmului, au revenit PNL, erau de fapt în subo­r­dinea PSD, că a fost tră­dat – d-l Ponta transmitea încă de atunci sem­nale că se pregăteşte personal de pre­zi­denţiale. Acest mers în zig-zag fusese efectul unei strategii politice haotice – la care d-l An­to­nescu a recurs din disperarea în faţa pier­derii de teren electoral, de autoritate în coa­li­ţia de guvernare şi în propriul său partid – şi, totodată, preambulul sfârşitului.

    Cam aceleaşi reacţii le întâlnim azi în cazul fos­­tului prezidenţiabil Victor Ponta. Finalul ca­rie­rei sale politice în liga mare pare iminent. Pentru că, deja, împăratul e gol. Chiar dacă vrea să convingă lumea de hainele lui cele noi.

Autor: 

Data publicării: 24.02.2015

Publicat de: timpolis.rorevista22.ro

 

ANDREEA PAUL: „Crin Antonescu este duplicitar. Alianța și Guvernarea majoritară PSD-PNL au scos adevăratele caractere ale conducătorilor: Mincinosul și Duplicitarul”

24 februarie 2014 3 comentarii

Crin Antonescu este o vulpe cu multe fețe

Andreea  PaulCrin Antonescu este duplicitar. Alianța și Guvernarea majoritară PSD-PNL au scos adevăratele caractere ale conducătorilor: Mincinosul și Duplicitarul.

Astăzi, în lumina reflectoarelor este Duplicitarul Antonescu. A uitat de ministrul Fenechiu – arestat. A uitat de ministrul Vosganian – demisionar pentru urmărire penală. A uitat de Radu Stroe, ministrul iresponsabil al Internelor. A uitat de ministrul Chițoiu, trădător el însuși al PNL. A uitat de cuibul baronilor ASF, condus de prietenul Rușanu. Acești miniștri sunt alegerile lui. A uitat de Constituția baronilor proprii – neconstituțională.

Acum, pe scenă cine face tumbe, piruete? Duplicitarul Crin Antonescu. Priviți-l! Vede, în sfârșit, baroni, îl vede mincinos pe Ponta! Incredibil spectacol! Crin Antonescu însă este cel care a fost de acord cu suspendarea României, cu lovituri sistematice date statului de drept. Dar nu împreună cu Mincinosul a dărâmat statul de drept? Nu împreună au plâns după miniștrii sau membrii intrați ori în penitenciar, ori în atenția DNA? Nu împreună au împărțit statul ca pe o pradă? Nesimțirea ASF este chiar a lor, nu uitați! Cum uită, cum putem uita?

Antonescu cel cu două fețe se ascunde, se cațără pe umerii unui Iohannis, singura lui speranță pe arena politică de astăzi. Crin Antonescu încearcă să se reorienteze, să șteargă memoria tuturor cu numele lui Iohannis.

Însă îl știm: politicianul Antonescu este același – o vulpe cu multe fețe. Este doar într-o reorientare electorală. Nu poate minți pe nimeni.

USL-ul a hrănit la sân două caractere: Mincinosul Ponta și Duplicitarul Antonescu. Implozia USL sub conducerea Mincinosului și a Duplicitarului este inevitabilă. Corect ar fi să rămână împreună, să răspundă în fața românilor împreună, să iasă de la guvernare împreună.

Autor: Andreea Paul

Sursa: andreeapaul.ro

Maimuțica Ponta și Porumbelul Crin, niște marionete

9 ianuarie 2011 3 comentarii

Așa este, șmecheria la noi a fost și este o virtute: îl șmecherim pe dracul să ne treacă puntea. Aici Blue are dreptate. Se înșală însă când pune pe seama „orgoliului” jocul de glezne și de fațadă al piticaniilor care, chipurile, conduc Opoziția.

Ceea ce numim azi „Opoziție” se opune de fapt reformei al cărei scop final este un stat în slujba intereselor cetățenilor, nu ale unui grup de oligarhi obișnuiți să fie mereu mai presus de lege. Ăștia, de fapt și din umbră, conduc actuala Opoziție și pun la cale alianțe: Patriciu, Vîntu și Voiculescu. Lor li se alătură baronii PSD din teritoriu, cei care conduc de fapt partidul: Mazăre, Nicușor Constantinescu, Oprișan, Liviu Dragnea, Mircea Cosma, Sebastian Ghiță, Vanghelie. Ponta a ajuns președintele PSD pentru că au vrut ei, mahării partidului și în fața lor trebuie să facă frumos, ca o „maimuțică”. Baronii PSD l-au luat în brațe pe Voiculescu ca să-l treacă pragul electoral atâta vreme cât au avut nevoie de Antenele lui. Acum au propria lor televiziune pentru o perioadă care acoperă două scrutinuri electorale, până în 2015. Au Realitatea TV, dată în plasament de Vîntu celui pe care PSD-ul (și nu numai) l-a hrănit la țâța bugetară ani de zile, Sebastian Ghiță-Asesoft. Așa că tătelu` Felix s-a încuscrit cu Patriciu de care îl și leagă „o caldă prietenie”, din vremea când amândoi dădeau acatiste la Mânăstirea Secu. Prin urmare, Maimuțica Ponta, Porumbelu` Crin și Râma lui Felix numită Daniel Constantin nu contează, sunt doar slugi care execută cuminți ce le ordonă șulfele securiste și pcr-iste care au de apărat, nu numai averile făcute fraudulos, ci și libertatea pusă în pericol de o eventuală Justiție curățată de corupți. Când s-a anunțat arestarea lui Nicolae Popa, Vîntu i-a ordonat lui Geoană să se prezinte la el în miezul nopții și al doilea om în stat s-a executat fără să crâcnească. Despre ce „orgolii” vorbim? Trepădușii n-au așa ceva.

Având putere economică, acești oligarhi pușcăriabili plătesc politicieni, jurnaliști, magistrați și lideri sindicali de afaceri, organizând blocarea instituțiilor statului, campanii deșănțate de presă, vicierea actului de justiție în mari dosare penale și mișcări de stradă. Vă reamintesc că șase capi ai mișcării sindicale au fost ani de zile plătiți de Vîntu ca membri în Consiliul de Administrație al Realității TV și se fac vinovați de evaziune fiscală. Așadar și ei sunt în situația de a-și apăra nu numai averi colosale, cum este cea a lui Liviu Luca, ci și libertatea.

Adevărata Opoziție din România, în momentul de față, este cea din umbră: Patriciu, Vîntu, Voiculescu și baronii PSD. Restul e teatru de păpuși.

%d blogeri au apreciat: