Arhiva

Posts Tagged ‘Becali’

Sfântul Jiji, de şpagă iute dătătoriu şi de bulău făcătoriu recunoaşte … a falsificat

Sfântul Gigi, de şpagă dătătoriu şi de puşcărie Făcătoriu

Sfântul Gigi, de şpagă dătătoriu şi de puşcărie Făcătoriu

Dacă zilele acestea ar veni nişte extratereştrii în Românica, am impresia că ştiu unde s-ar duce…

La supermarket..  ar lua de acolo tămâie, mir, aur şi alte alea bisericeşti, dar ar căuta şi poze cu un sfânt… cel mai sfânt şi mai apreciat  dintre sfinţi: Sfântul Gigi cel de puşcărie făcătoriu … patronul şpăgarilor  şi al blatiştilor…

Ar fi normal ca extratereştrii să facă asta, că doar nu la fitecine îşi trimite Patriarhia pe ditamai al doilea om, Multpreasfintitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor… 

Considerat, evident neoficial,  al doilea om în BOR  după Patriarhul Daniel Varsanufie Prahoveanul este cel care a predicat în cadrul primei liturghii la care Sanctitatea Sa, Patronul de facto (dar nu în acte) al Stelei Bucureşti, a luat parte de când e la prea Sfântul Bulău Rahova, aşezământ sfinţit prin  simpla prezenţă a Sfântului Mucenic Gigi, cel de puşcărie făcătoriu.

Televiziunile de ştiri îmbucură naţia cu multe detalii din viaţa fostului cioban … faptul că acesta mănâncă marmeladă fiind un mare evenuiment, cel puţin european, cam la fel de important ca şi finala Cupei Campionilor…

Cred că românii au o mare nemulţumire… nu au aflat ce marcă de hârtie igienică foloseşte Sfântul, câţi centimetrii şi mi ales câte bucăţi de câte ori pe zi … 

Interesant e că Sfântul Gigi a fost pomenit în biserici lucru absolut normal după ce a împărţit cu evlavie banii obţinuţi pe căi mai ascunse decât căile Domnului, cu preacuvioşii slujitori au Domnului 

Astăzi, Sfântul Gigi a făcut o faptă mare şi onorabilă şi astfel extratereştrii sus pomeniţi vor putea dă cumpere acele icoane pe care le doresc, iar dacă nu găsesc pot lua de aici. 
Aluat asupra toate relele lumii recunoscându-şi faptele, şocând astfel pulimea cuvioasă… Sfântul recunoaşte că a falsificat acte antedatându-le, când, chiar a gândi asta, e  o mare blasfemie … Am dovada logică …

Sfântul nu putea face asta…

Ca să o facă trebuia să ştie să scrie şi să citească, or, se ştie că Sfântul  Gigi nu poate fi acuzat de astfel fapte murdare …
Iată câtă nobleţe în declaraţii …  spun unii martori că nu ar fi scuipat şi nu i-a jignit chiar pe toţi  cei prezenţi în clădire… doar pe cei din încăoerile pe unde a trecut…

Sfântul Gigi, finanţatorul Sfintei  FC Steaua a spus că mai întâi vrea să facă precizări legat de plecarea lui din ţară înainte de pronunţarea sentinţei în dosarul privind schimbul de terenuri cu Ministerul Apărării, arătând că voia să meargă să se roage sau să meargă cu familia două-trei zile înainte de condamnare.

„Vreau să fac nişte precizări legat de ce s-a întâmplat până acum în situaţiile anterioare referitoare la plecarea mea din ţară. Plecarea mea din ţară era datorită faptului că voiam să mă rog. Sau să merg cu familia două-trei zile înainte de condamnare. De aceea am şi stat în Parlament, să vorbesc cu organele, să nu-mi traumatizez familia”, a spus Sfântul Gigi, pentru a povesti mai târziu:

 a povestit apoi cum a intrat el în fotbal, dar şi despre meciul cu Gloria Bistriţa, după care a fost acuzat de dare de mită. Finanţatorul FC Steaua le-a spus judecătorilor din complet că nu le poartă pică şi le cere doar să îl lase să vorbească.

„Vă dau cuvântul meu de onoare, nu vă port nici o pică, vreau să mă lăsaţi să vorbesc. Da, am promis 5.000, 10.000 pentru meci egal şi 10.000 pentru victorie. În ce condiţii? În 2000, când am intrat în fotbal, am zis: «De azi înainte nu se mai fac blaturi, nu se mai fac aranjamente cu arbitri. În 2003, am devenit oficial cu acte – în 2000 eram doar finanţator -, am ajuns proprietar, patron la clubul Steaua. În 2006 mai erau patru etape. Rapidul parcă era înainte. Dau un telefon şi îi spun lui Horoba: «Nea Ioane, jucaţi cu Rapidul, vreau să dau şi eu o primă la jucători. El vorbeşte cu nea Jean. Nea Jean era blătuitorul blătuitorilor. La vremea aia patronii erau stăpâni şi jucătorii semi-sclavi. Am urmărit autocarul şi când erau la masă am mers la ei. Nu am umblat cu sacoşa cu bani, am fost şi am vorbit cu ei. Eu din fugă le-am spus că pentru egal dau 5.000 şi pentru victorie dau 10.000. Eu am plecat după discuţia cu Horoba, pentru că mi s-a părut ciudat să refuze oferta. Aranjmentele erau făcute cu Jean Pădureanu, în opinia mea. La restaurantul Perla m-am adresat direct jucătorilor echipei. Oricum n-a putut să facă blaturi până la capăt, că următorul meci a fost cu Farul şi l-a pierdut”

A precizat apoi că în acea perioadă nu era  nici o restricţie de regulament, iar preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Mircea Sandu, a spus că „ne facem de râs”, astfel că au fost introduse restricţii, după care iar au dispărut, la indicaţiile UEFA.

„Am premiat la ultimele meciuri, niciodată la început. Intereseul meu să premiez Bistriţa era acela de a face tot ce pot ca să eradichez corupţia din fotbal, iar Steaua, dacă era, să fie pe merit. Eu vă spun tot ce vreţi să auziţi, mă condamnaţi cu tot ce spun, dar nu pot spune premierii corupţie. Am fost audiat atunci la Parchet”

Sfinţia sa  a mai arătat că a vorbit atunci cu oficiali străini, cu „Rummenigge şi Breitner”, şi au spus că premierea nu este mită.

„Discuţiile au avut loc undeva în 2008, cu o zi înainte de meciul cu Bayern Munchen. Au spus că în alte state europene este permis în regulamentele federaţiilor ca în ultimele trei etape să se poată efectua premieri ale jucătorilor de fotbal din echipele participante. Nu am intrat în detalii cu ei. Am primit acasă de la Direcţia Naţională Anticorupţie NUP în care se spunea că jucătorul nu are prin contract scris că trebuie să câştige un meci de fotbal”, a mai spus Becali.

După care  le-a mai spus judecătorilor că el a „curăţat fotbalul” de când a intrat.

„Atunci era chestiunea de trufie, nu se câştigau tare mulţi bani la acea vreme, în 2006. Nu ştiu precis dacă în 2006 echipa ce devenea campioana României se califica în UEFA, dar cred că atunci primele trei echipe ce se calificau în campionatul naţional de fotbal puteau participa în Champions League. Nu mai ştiu dacă erau atunci anumite condiţionări. Poţi să fii acţionar la o mie de cluburi, dar majoritar doar la unu. Atunci nu eram nici la Steaua, nici la Buzău”, a arătat Gigidupă care  a mai spus că, înaintea meciului dintre CFR şi U Cluj, a vorbit cu Toni Doboş, care i-a spus că dacă nu le dă jucătorilor primă, el nu poate să-i controleze, pentru că „ăia vând oricum meciul”.

„Au fost evenimente şi scandaluri nefericite atunci, nu mai reţin exact cum, cu cine. Am oferit 1,7 milioane de euro numai jucătorilor U Cluj, pentru a înlătura aceeaşi suspiciune ce am avut-o de a nu se face aranjamente între U şi CFR Cluj, echipe între care urma a avea loc un meci de fotbal. Prin acest demers am încercat iar să fiu cel care încearcă fenomenul înlăturării corupţiei din fotbal. De ce nu apare convorbirea când vorbesc eu cu Toni Doboş?„, a declarat Gigi.

El a maisyubliniat  că oamenii pe care i-a trimis el cu banii au spus ce le-a spus el să spună, aceştia neavând nicio vină.

„Este vina mea, eu am presimţit ceva şi le-am spus să spună că banii sunt ai lui Gigi Becali şi că sunt pentru un teren. Ei nu sunt vinovaţi pentru ce le-am ordonat eu să facă. Declaraţia de atunci a lui Sponte Teia a fost pentru că aşa i-am spus eu. Teia ştia pentru ce sunt banii, dar nu avea nicio treabă. El trebuia doar să se ducă să dea banii: «Dacă pierd, nu le dai nimic, dacă se câştigă, le dai banii». Teia nu poate fi acuzat”, a mai declarat finanţatorul FC Steaua în faţa instanţei.

Becali a mai spus că în urma acelui meci şi a rezultatelor finale, Steaua a ajuns pe locul doi.

„Deşi DNA susţine că dacă Steaua obţinea titlul de campioană naţională a României ar fi încasat aproximativ zece milioane de euro, infirm acuzaţia, arătând că obţinând titlul doi în campionatul naţional de fotbal, Steaua a obţinut în plus peste suma arătată de procurori aproximativ două milioane de euro. Deci am avut câştiguri mai mari de pe locul doi decât de pe locul întâi”, a precizat Becali.

El a mai arătat că în 2006, pentru că Gloria Bistriţa nu a acceptat promisiunea de premiere făcută jucătorilor echipei, a decis să se ducă personal să discute cu jucătorii, iar în 2008, U Cluj a acceptat promisiunea şi l-a trimis pe Teia Sponte, precizând că a vorbit cu Doboş, Boca şi Gigel Coman.

Un complet de trei judecători al instanţei supreme a decis în 17 aprilie 2012, cu două voturi pentru şi unul împotrivă, achitarea lui Gigi Becali, Teia Sponte, Alina Florentina Ciul, Victor Piţurcă şi Radu Gheorghe Marino în dosarul „Valiza”, apreciind că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie.

Unul din cei trei judecători din complet a avut o opinie separată, considerând că aceştia trebuie condamnaţi la închisoare cu suspendarea executării pedepsei. În cazul lui Raul Volcinschi, instanţa a luat act de încetarea procesului penal, întrucât a decedat.

Decizia de achitare a lui Becali a fost contestată de procurori la completul de cinci judecători al instanţei supreme.

În decembrie 2008, Gigi  a fost trimis în judecată în dosarul „Valiza” de către procurorii DNA, fiind acuzat de şpagă şi fals înacte sub semnătură privată.

V. Piţurcă a fost trimis în judecată pentru favorizarea infractorului, fostul vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie al clubului Steaua, Teia Sponte, pentru complicitate la dare de mită, iar Alina Ciul, unul dintre avocaţii lui Becali, şi Radu Marino au fost acuzaţi de favorizarea infractorului şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în 11 mai 2006, finanţatorul FC Steaua ar fi promis fiecărui jucător al clubului „Gloria 1922 Bistriţa” sume de bani cuprinse între 5.000 şi 10.000 de euro pentru ca aceştia să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu prevăzute în contractele de muncă, Regulamentul intern al clubului şi în Regulamentul Federaţiei Române de Fotbal. Concret, fotbaliştilor de la Bistriţa li se cerea să-şi apere corect şansele şi să obţină un rezultat favorabil în meciul cu Rapid Bucureşti din 12 mai 2006.

Doi ani mai târziu, în perioada 4-7 mai 2008, Becali a oferit suma de 1.700.000 de euro jucătorilor de la „Universitatea Cluj” aflaţi pe foaia de joc pentru meciul din etapa a 34-a Campionatului Naţional de Fotbal – Liga I – aproximativ 100.000 de euro pentru fiecare -, aceştia urmând, la fel ca în cazul precedent, să îşi îndeplinească îndatoririle de serviciu, să-şi apere corect şansele şi să câştige meciul cu „CFR 1907 Cluj”, preciza DNA.

Da… absolut curat Sfântul Gigi …

Ah, să nu uit … La mulţi ani Gigi .. mai corect spus,  La mai mulţi ani!

Amin !

Cei ce doriţi, puteţi descărca Icoana Sfântului  peste două mii de ani va fi extrem de valoroasă 

Sfântul Gigi Becali

 

 

 

Daniela Rațiu: ”…dacă facem un apel la memorie, referindu-ne la Ponta…răsare în minte imaginea lui de procuror cu alură adolescentină pe care nu îl poți lua în serios…”

6 februarie 2013 Un comentariu

Prima țigară, prima femeie, prima gașcă a lui Ponta

Sunt unele imagini de început de carieră ale unor politicieni (fie ridicole, penibile, fie grave ori comice) care se lipesc de aceștia și îți răsar în minte când nu te aștepți, ca un joc al memoriei, o formă de auto-terapie prin care controlezi cumva stresul pe care ți-l provocă poluarea din spațiul politic și public.

Daniela RatiuȘi dacă facem un apel la memorie, referindu-ne la Ponta, ca un joc proustian (prețios spus având în vedere la cine ne referim, e mai degrabă un tabiet de scriitor decât de jurnalist), răsare în minte imaginea lui de procuror cu alură adolescentină pe care nu îl poți lua în serios, șef al Corpului de control al premierului pe atunci Năstase din vremea la care ne referim, tânăr politician care vorbea despre doctrina social-democrată cu patosul unui comunist radical din anii 50, total inadecvat. 

Cei care au meteahna de a-i ”citi” pe politicieni își aduc aminte atitudinea pe care o degaja, țâfna și cum părea că se gudură pe lângă mai marii PSD-ului, partidul ce era în tot și în toate. Năstase a văzut și el ce trebuia văzut în tânărul Ponta, și nu a rămas insensibil. A exploatat tot ce s-a putut și rezultatul e peste așteptările lui.  

Ce a văzut Năstase? Capacitatea de soldat disciplinat de a prelua războiului altora ca și cum ar fi al său. Nuanța care e tot mai ușor sesizabilă, dar nu e deocamdată îndeajuns de manifestă (nu suntem încă la finalul jocului USL, probabil suntem la nivelul intermediar), e capacitatea lui Ponta de a face pași mici, foarte mici, într-o hartă mult mai mare pe care și-a prestabilit-o și care schițează un personaj politic care n-are ză mazăr and ză fazăr, și asta e cu două tăișuri chiar și pentru el, de aici precauția. 

A mai văzut Năstase o dorință fierbinte de ascensiune politică, atât de puternică încât arde tot, pârjolește. Și pentru că tema etichetei psihico-clinice e generoasă și de neignorat, termenul corect care ne-ar oferi cheia în care să citim comportamental traseul lui Ponta ar fi disonanța cognitivă. 

Nu ne putem abține de a nu exploata acest filon. Imberbul Ponta privea cu admirație la arogantul Năstase, politicianul social-democrat cu aere de aristocrat, și probabil că, pentru atmosfera textului, de câte ori se afla în fața oglinzii se visa pe sine premier, cuvânta și se privea admirativ în timp ce se bărbierea. 

Pentru Ponta, anii care au trecut au aplatizat orice urmă de disconfort între stările emoționale pe care le-ar fi trăit în drumul lui spre funcția de premier – a înghițit mult, a trecut prin tot ce se poate ca, de la Ponta cel care era vehement, disperat să intre în grațiile greilor politici, doritor să dovedească mass-media că este o mână forte, să fie cel care este astăzi. 

Un Ponta aparent sigur pe sine, aflat la butoane, fascinat de jocurile de salon pe care le face și le desface, cu o anume doză de perfidie combinată cu plăcere în a-i întoarce cuțitul în rana amorului propriu a lui  Crin Antonescu. Curat-murdar plăcere a lui Ponta în a-l chinui de Antonescu, accentuându-i nesiguranța și fricile (e ca în gașcă, raporturile de putere se ajustează din mers).  

Alături de Barosso, luni, Ponta radia o satisfacție golănească de șmecher care știe cum e să fie în două luntri, mai departe le-o descurca el – asta fiind mantra pe care și-o spune în momentele de tensiune. 

Prima țigară, prima femeie le-a avut Ponta în prima lui gașcă politică, acolo unde a învățat tot ce știe astăzi. A văzut tot, a învățat de la fiecare câte ceva . Și a dorit mult să fie acceptat și să crească, să fie primul. Dublul lui limbaj, ca o supradoză de care e dependent, e doar din dorința de a da dovezi găștii din care face parte că el este omul de care au nevoie.

Dacă îl privești cu atenție în timp ce își ascultă interlocutorii jurnaliști observi, preț de o secundă, cum are loc căderea în abisul admirației propriei persoane și gândul care trece ca o boare prin mintea-i ceva de genul ”Sunt aici unde am vrut să ajung!, Sunt aici!, Nimeni nu îmi mai stă în cale! Voi face totul pentru a rămâne!”.  

Parcă niciodată, în ultimii ani, nu s-au adunat atâția disonanți cognitivi ca acum pe scena politică! Sunt cu toții loviți de nebunia negării realității, de obsesia găsirii țapului ispășitor, pradă unei tendințe de auto-halucinare, de reașezare a realității, de separare totală de ceea ce  înseamnă interes național și trag după ei o țară întreagă în această aventură de încercare de salvare a penalilor politici.

Disonanții cognitivi ai momentului, pentru care Ponta e purtătorul de cuvânt, maestrul de ceremonii, sunt mulți – de la Zgonea, Ghise, Mihalache, Becali, Stroe, Fenechiu, Șova, Dragnea, până la Voiculescu cu a sa ultimă postare blogghistă de un tupeu incredibil prin care se adresează CSM cerând protecție față de presa ostilă. Disonanți cognitivi sunt și toată armata de angajați ai trustului Intact, jalnici în felul în care au renunțat la poziția de câine de pază al democrației. 

Încolonarea în spatele patronului de televiziune-om politic îi fac prizonieri ai marelui joc, ai războiului altora, simpli piloni ce trebuie să își achite datoriile cu dobândă pentru cei 30 de arginți luați cu împrumut. 

Apartenența la gașcă oferă protecție, iar Ponta știe că fără gașcă ar fi o țintă sigură pentru dușmanii politici. Cartea șantajului permanent al lui știu despre tine-știi despre mine oferă instrucțiunile de folosință, limitele de mișcare pe masa de joc, iar Ponta, pilot de curse, se ține de traseu. Virajele, manevrele periculoase sunt doar pentru plăcerea jocului, showman-ul din el nu se poate abține să nu dea mulțimii, din când în când, iluzia că  el s-ar gândi și la tabăra cealaltă. Pentru asta ar trebui să aibă remușcări și nu le are, dovadă că tot ce a învățat cândva din cărțile de Drept e lipsit de relevanță pentru el, gargară idealistă care îi smulge cel mult gestul de a da din mână a lehamite. 

Felul în care distorsionează realitatea politică, declarațiile, situația juridică a miniștrilor penali, raportul MCV complet nefavorabil USL, dar pe care el îl restălmăcește, fac din Ponta un golan politic care trăiește on the edge, într-o permanentă transă în care face alba-neagra cu interesele naționale, cu o economie care abia își mai trage sufletul. 

În tot acest context este cu atât mai ridicolă calitatea sa nu doar de premier, ci și de președinte al unui partid social-democrat. Nicio legătură cu social-democrația! Politic vorbind, la nivel european, confruntările între ideologii sunt tot mai atenuate, încă de la începutul anilor 80 Naisbitt decreta că ”Stânga și Dreapta sunt pe moarte: aproape totul vine acum de la centrul radical”, mai puternică este eficiența economică dublată de funcționalitatea instituțională a unui stat, obținută fie cu politici de dreapta sau de stânga, ori un melanj al celor două. Politica a devenit  mai sensibilă la pragmatism decât la ideologie.

Într-o Europă care se luptă cu spectrul crizei economice căutând soluții pragmatice prin programe de politici publice viabile, baletul politic grobian de tip dâmbovițean pe care îl practică Ponta și a sa uniune nu fac decât să producă indignare în cei care mai au o urmă de bun simț, în cei care văd, fără a se lăsa amețiți de aiuritoarele programe de televiziune antenistă, că România e aproape falimentară și ar trebui să treacă la next level – cel al exercițiului politic real în folosul public și nu în folosul personal al celui care a pus la cale construcția politică a USL, și anume The Big Cat. 

O uniune întreagă a ajuns să tragă la căruța intereselor personale a lui Felix de a-și salva blana. Gașca din care face parte Ponta îi ține de cald, însă cuțitele se primesc de la cine te aștepți cel mai puțin, iar scadențele vin întotdeauna. Prima țigară poate fi ultima uitată pe un colț de noptieră. What goes around comes around…

Notă: Nu vi se pare că dinspre Parlament, mai precis dinspre grupul parlamentar PSD (să fie deputatul Mihai Sturzu?!) se aude, aproape în surdină, bătând ritmul cu degetele pe masa de demnitar cu tot cu fotoliu, muzica și versurile alea, știți voi care, ”Gașca mea nu poate să stea nicio clipă/ Hai și tu dacă simți așa/Vino-n gașca mea”?! Totul se leagă…

Autor:  Daniela Rațiu

Sursa

Daniela Rațiu este jurnalist şi scriitor. Citește alte opinii de Daniela Rațiu:

Gigi Becali: „Bă, acuma s-au schimbat polii de putere la voi, la Realitatea!”

31 martie 2011 4 comentarii

Am spus într-un post anterior că nu-l văd pe Sebastian Ghiță, cel care a luat în „plasament” Realitatea TV, învingător în războiul cu Vîntu. Recunosc că m-am pripit.

Ghiță este un rechin de afaceri, interesat în primul rând, să facă bani, nu să suporte cheltuielile unui război care nu-i al lui, ca cel dus de Vîntu împotriva lui Băsescu. Cum banii sunt condiționați de audiență, iar audiență înseamnă public numeros și diversificat, este logic că managementul lui Ghiță are în vedere o politică editorială independentă de interesele lui Vîntu, care să atragă telespectatori  atât „anti” cât și „pro” Băsescu, Iri sau Pepe, pentru că poalele-n cap se vând bine.

Primul mesaj transmis de Ghiță Asesoft a fost către segmentul de public „pro” Băsescu, prin concedierea Oanei Stancu și a lui Adrian Ursu. Al doilea mesaj a fost dat telespectatorului cu naturelul sensibil la mucii și suspinele parașutelor din șou-biz, prin alocarea zilnică a unui spațiu generos schimbului de flegme Oana-Pepe, Iri-Moni.

Aseară, prin Gigi Becali, invitat în emisiunea „Test de stress”, managerul Realității a mai dat un mesaj privind relația lui Vîntu cu respectiva televiziune: „La Realitatea s-au schimbat polii de putere!”

Surprinzător, emisiunea a fost absolut savuroasă. M-am stricat realmente de râs. Nu de ce spunea Jiji, ci de abilitatea cu care el a izbutit să inverseze rolurile, astfel că cei stresați au fost, până la urmă, chiar „deontologii” Realității, nu invitatul. Bravo, Jiji! Interesant a fost și cum cei trei slugoi ai lui Vîntu au receptat, fiecare în felul său, schimbarea de stăpân: Mirela Voicu gudurându-se oportunist, Ștriblea unsuros și deschis la orice compromis, iar Ionel Dancă (de la „Ciaina maini”) mușcându-și limbuța, și-așa împleticită, că i s-a luat hârdăul cu rahat de dat în Băsescu.

Iată câteva fragmente din emisiune:

Gigi Becali: Îmi pare rău că m-am deplasat, că n-am mai ieșit de vreo doi ani la televiziune, îmi pare rău și trebuie să mă învăț minte ca să nu mai vin. De ce? Pentru că, dacă vin, v-am răspuns…

Mirela Voicu (împăciuitoare): Haideți să nu ne supărăm, domnu` Becali…

G.B. (către Ștriblea) Da` ce ești tu? Procuror? Da` du-te și angajează-te procuror!

Ionel: Sunt întrebări, domnu Becali…

G.B.: Păi, da` ce întrebări?

Ionel: Înainte de emisiune, domnu Becali, spuneați că putem să vă punem orice întrebare…

G.B. Păi, da` nu întrebări d-astea. Ce întrebări? Ce ești procuror? Domne, noi am auzit c-ați făcut, c-ați dres…Ia, vorbiți voi singuri, de schimbul de teren și când terminați, m-anunțați și pe mine!

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Ionel: Ați avut un episod total neplăcut, domnule Becali, atunci când ați fost arestat și atunci s-au făcut tot felul de speculații, că a fost sau n-a fost comandă politică…Acum uitându-vă-n urmă, ce explicație vă dați?

G.B.: Nu știu.

Ștriblea (insinuant): Sunteți delicat…

Ionel: A fost comandă politică?

G.B. Întrebați-l pe Wikileaks…

………………………………………………………….

Ionel: Deci dosarele, până la urmă, sunt la comandă. Deci încarcerările sunt la comandă.

G.B.: Încarcerările, ce?

Ionel (agasat): Arestările, dosarele. Deci dvs. spuneți că  putea (Băsescu n.r.) să facă orice, să vă strivească.

G.B. (amuzat): Măăăă, voi văd, că nu vă stă bine, voi vreți să vă duceți după Ursu și după Oana Stancu!

Râsete, veselie la gingie.

G.B. (râzând): Băi, io văd că vouă vă cam place după Oana Stancu și după Ursu. D-asta o țineți morțiș.

Ștriblea: Dar ce v-a oferit? V-a oferit ceva în schimbul păcii?

G.B.: Măăăă, cred că tu vrei să te duci să fii coleg cu Ursu!

Mirela (încet către Ștriblea): Dacă vrei să plimbi ursu`…

G.B. (arătând către Mirela Voicu): Doamna văd că nu-i place la Oana Stancu, doamna văd că-i place aici.

Ștriblea: Sunteți și dvs. mogul… Nu, „oligarh”, c-așa v-a descris Wikileaks

G.B. (brusc iritat): Nu m-a descris, voi ați făcut asta. Voi m-ați luat de la „5 influenți români” și m-ați trecut la „5 oligarhi români” și l-ați scos pe Tender și m-ați trecut pe mine al 5-lea. Dar după aia am dat eu telefon, în emisiunea dvs. (către Ionel) și v-am spus: băi, scoateți de-acolo, lăsați minciunile, că oamenii pot citi pe Wikileaks și vă faceți de râs!

……..

Ionel: Domnu` Becali, mai aveți ambiții în politică?

G.B.: Eu…nu pot să spun acum. Depinde de ce va fi în politica românească…Cu siguranță că la președinție voi candida!

Mirela: Da?

G.B. (candid): Păi, dar eu sunt candidatul de servici, nu? Voi candida! De ce voi candida? Pentru că eu consider… că sunt mai bun și mai puternic.

Mirela (crezându-se șmecheră): Dacă o să aveți o confruntare directă cu președintele Traian Băsescu, să presupunem că dvs. veți intra în finală cu el?

G.B.: Păi, unde? Că nu mai candidează omul…

Mirela (încurcată și exasperată): Nu știu, sau mă rog…ar fi și el într-o confruntare…

G.B.: Hopaaaa, vezi că, vezi că, ajungi pe la Oana! Voi aveți una-două, aveți ce-aveți cu Traian Băsescu! Sau vreți ușor, ușor să faceți o punte lină, adică să preluați ștafeta ușor să nu fie…să schimbați politica așa…

Ionel (țâfnos): Domnu` Becali, haideți să lămurim această glumă: noi ne bucurăm când și Băsescu, și Ponta și Crin și dvs. sunteți supărați pe noi, indiferent de Oana Stancu sau de Adrian Ursu. Asta este miza noastră: să supărăm pe toți cei care sunt în politică, la putere dacă nu fac treaba cum trebuie.

………………………………….

Ionel (referindu-se la cei doi ani de absență a lui Becali din platourile televiziunilor): Dom` Becali, ați primit liniște, oferind liniște…

G.B.: Domne, îți dau cuvântul meu de onoare, am venit pentru costum. Ca să fie văzut costumul.

Ionel: Dom` Becali, ați primit liniște, oferind liniște, sau, ca să glumim și noi, ați venit pentru că nu e Oana Stancu și Adi Ursu.

G.B.: Da! Așa! Hai să-ți spun ceva, hai să-ți spun și adevărul ăsta. Am auzit de dvs. (Ionel), pe dvs. v-am plăcut așa, în emisiunile pe care le-ați făcut, înainte erați la „Ciaina maini”, nu știu ce…Pe Ștriblea îl știu de la radio, am văzut că face emisiuni bune,  pe doamna o cunosc…am zis așa: bă, acuma s-au schimbat polii de putere la voi, la Realitatea. Domne, s-au schimbat! M-am întâlnit cu patronul vostru acuma. Cinci ani nu știu cum, l-a păcălit pe Vîntu, ta, ta, ta, a făcut contractu`, nu știu ce, nu știu cum…

Ionel (de la „Ciaina maini”): Dumneavoastră văd că știți mai mult decât noi…

G.B.: Știți și voi. Nu cred că știu mai multe da` știți și voi nu spuneți.

Ștriblea (insinuant): Nici dumneavoastră…

G.B.: Și-atuncea, am zis așa: dacă tot se schimbă, și eu acuma sunt de partea lui Băsescu…

Ionel: A, da?

G.B.: Daaa!

Ionel (cu arțag): Doar de asta ați venit? Credeți că Realitatea acuma e de partea lui Băsescu? De asta ați venit?

G.B. (cu mândrie): Ca să cresc Realitatea acuma, înțelegi? Ca să fac audiență.

Ionel (la fel de țâfnos): O să vă dezamăgesc. Eu nu am nicio simpatie pentru domnul Băsescu. Și eu…

G.B. (iritat): Băi, nu ai tu simpatie, eu nu spun că ai tu simpatie. Ce, eu spun că ai simpatie tu?

Ionel: Nu dar constant discursul meu și atitudinile mele au fost critice la adresa domnului Băsescu…Deci nu văd schimbarea.

G.B. (sfătos): Încet, încet, din ce în ce, trebuie să fie puțin mai, cu o intensitate mai moale, din ce în ce. Nu poți din prima, că pe urmă se prinde lumea, nu? Eu am venit acuma ca postul ăsta să aibă audiență. De ce?  Că e postul Puterii și vreau să aibă audiență că eu sunt cu Puterea!

Ștriblea (rugător): Domnu` Becali…

Ionel (revoltat): Domnu` Becali, greșiți!

G.B. (amuzat): Da, domne!

Ionel: Ați greșit venind aici, pe acest argument.

G.B. (și mai amuzat): Da? Bine!

Ionel (frustrat): Deci rămânem la costum.

………………..

În încheierea emisiunii, Jiji și-a îndreptat ambele arătătoare către Ștriblea și Ionel, zicând cu limbă de războinic: (către Ștriblea): Tu ai grijă! (către Ionel) Și tu ai grijă! Voi nu erați mult mai acizi?

Ionel (exasperat): Dar suntem în continuare…

G.B.: Nu erați mult mai acizi, acum doi ani de zile?  Lasă, mai spuneți așaaaa, ușor, ușor, dar uite ce cuminți, să veeeezi ce vă-mblânziți și voooi!

Ionel (epuizat): Păi, să nu ne plece invitatul…

G.B.: Să veeeezi ce vă-mblânziți și vooooi, că altfel vă duceți la Antena 3 și vin alții!

Ionel: Vă mai așteptăm și altădată, chiar dacă nu suntem postul Puterii!

G.B. (ferm): O să fiți!

%d blogeri au apreciat: