Arhiva

Posts Tagged ‘Biserica Greco-Catolică’

Clerul Bisericii Ortodoxe in Ardeal s-a opus Marii Uniri îndemnând fervent la loialitate faţă de Coroana Ungară

4 martie 2016 15 comentarii

Acum de când s-a recunoscut că  fostul Rege Mihai nu mai are mult şi dă colţul o grămadă de ipocriţi nu mai pot de jale…

Patrioţi cum nu ne puteam imagina.

Legat de patriotismul acesta, pentru a fi patriot e musai să fii românşi ortodox. Alminteri nu … Dacă eşti greco-catolic automan eşti vândut Papei, masonilor şi dracu mai ştie cui. 

Când se sărbătoteşte Marea Unire, la Alba iulia, în faţa catedralei zisă a Unirii, o catedrală ortodoxă, se rup în figuri o mulţime de membri ai clerului ortodox de parcă o cunoscută zicere ar suna nu „Unirea naţiunea a făcut-o” ci „Unirea Ortodocşii au făcut-o”. Fals … Biserica Ortodoxă din Ardeal îndemna la loialitate faţă de Coroana Maghiară.

Nimic despre  faptul Şcoala Ardeleană, Şcolile Blajului care au făcut ca în Ardeal să se vorbească în continuare româneşte, şi care nu ar fi fost posibile fără obloguirea Bisericii Grecocatolice. Nimic despre faptul că  Vasile Lucaciu, preot greco-catolic, supranumit „Leul de la Sisesti”, a citit proclamatia de unire, nu Vasile Goldis, asa cum se încearcă a se acredita ideea.

Poate din lipsă de lecitină suficientă lumea pare a fi uitat (dacă a ştiut vreodată) că înalţi membrii  ai clerului Bisericii Ortodoxe Romând din Ardeal s-a opus unirii cu România şi că Greco-Catolicii au facut de fapt Marea Unire ?

Mitropolitul Miron Românul

Mitropolitul Miron Românul

Da, Biserica Ortodoxă din Ardeal s-a opus unirii cu România, ba mai mult a afurisit Armata Română care a trecut Carpaţii, lucru care a dus la sinuciderea într-un hotel budapestan (Hotel Bristol) a mitropolitului ortodox de la Sibiu, Vasile Mangra, care se temea că va trebui să dea socoteală poporului român. Nici azi nu este pomenit în Caterrala Mitropolitană din Sibiu.

În 1881, Miron Românul, mitropolitul ortodox de la Sibiu condamna cu toată puterea lui revendicările românilor transilvăneni şi îndemna la supunere şi loialitate faţă de Coroana Ungară într-o circulară publicată în Telegraful Român, oficiosul mitropoliri în discuţie. Gazeta Transilvaniei scria că mitropoloitul  ”si-a uitat complect de demnitatea sa de cap biseriesc român, având tendinte contrarii demnităţii noastre naţionale”.

Acelaşi Miron Românul publica o altă circulară în care cerea alegătorilor români să sprijine „partida guvernamentală”.  Într-alta se declara indignat de faptul lipsa de loialitate a românilor faţă de Coroana Ungară.

În epocă s-a ajuns ca el să fie considerat a se fi pus în slujba guvernului ungar,ale cărui interese părea a le susţine vehement, interese opuse intereselor româneşti. S-a ajuns chiar la proteste violente împotriva iniţiativei mitropolitului.

Pr. Gr-cat. Vasile Lucaciu

Pr. Gr-cat. Vasile Lucaciu

Miron Românul şi-a făcut un partid, Partidul Moderat Român Constituţional care milita pentru (atenţie)  “credinţa neînfranta către Monarh, Patrie şi Constituţie, respect, supunere şi ascultare faţă de legile sancşionate, adica faţă de  anexarea Transilvaniei de catre Ungaria de fapt“.

Acest partid a fost creat ca o contrapondere faţă de Partidul Naţional Român care, mai târziu, prin fuziune cu Partidul Tărănesc Român au creat Partidul naţional ţărănesc. PNR milita deschis pentru unirea cu România.

Partidul lui Miron Românul nereuşind totuşi să distrugă unitatea naţională a românilor.

Tot în Telegraful Român, episcopul Clujului şi apoi mitropolitul Ardealului, Nicolae Ivan, în 21 iulie 1916, îl  pune la stâlpul infamiei pe poetul Octavian Goga şi pe luptatorul, numit “Leul de la Sisesti”, preotul greco-catolic Vasile Lucaciu, într-un articol infect care parcă era scris de un iredentist ungur. Citez:

Nicolae Ivan

Mitropolitul Miron Românul

“ La Bucuresti continua campania de a cons-trange guvernul sa iasa din neutralitate si sa intre in razboi alaturi de Rusia, pentru a lua Ardealul ….Fugarii nostri platiti de legatiunea ruseasca, nu pot lipsi de la asemenea intruniri. Marele demagog, Vasile Lucaci, le prezideaza si rosteste vorbiri, exprimandu-si dorinta de a putea prezida o intrunire la Alba-Iulia. Ei au o credinta falsa, ca Monarhia Austro-Ungara se va prabusi, dar ea va exista pentru ca existenta ei e o necesi-tate pentru Europa si pentru ca, daca n-ar exista ar trebui sa fie creata!.”

Acelaşi Nicolae Ivan mai scria în în 1915:

“Din ziua prima a mobilizarii, noi romanii unguri,ne-am facut datorinta fata de patrie…..Suntem mandri ca am putut dovedi din nou dinastiei si monarhiei profunda credinta româna ……avem incredere ca guvernul ungar va fi gata sa indeplineasca dorintele romanimii loiale in cadrele ideii de stat maghiar.Ce binecuvantare ar fi aceasta pentru noi”.

În 8 septembrie 1916 după ce România declarase război Austro-Ungariei, publica „Cercularul intregului cor episcopesc ortodox din Transilvania” în care spunea:

Mitropolitul Vasile Mangra

Mitropolitul Vasile Mangra

“Romania, careia fiinta i-a dat patria noastre Ungaria, caci Radu Negru de la Fagaras a intemeiat principatul Tării Romanesti, Dragoş din Maramureş a intemeiat principatul Moldovei si cu sprijinul Monarhiei Habsburgice s-a ridicat si s-a intarit Romania moderna…..

Romania in mod perfid a ridicat arma asupra patriei noastre…

Unde va este si in ce se arata patriotismul vostru, romani ucigatori de frati…

Voi intindeti granitele voastre in hotarele noastre, voi cresteti puterea voastra, venitele voastre dezbracand pe alte natiuni…

Acela care cu vorbele vicleniei pe buze, cu dorul de jaf in suflet, vine in hotarele noastre, nu-i frate, ci cel mai pagan dusman…

Fata de noul dusman care ravneste in chip atat de pacatos la stirbirea si la stricarea hotarelor noastre, vom lupta cu vitejie si credinta.…..”

Semneaza: Mitropolitul Vasile Mangra, Episcopii, Miron Cristea de Caransebes, si Ioan Papp de Arad.

  La rândul său, Episcopul Miron Cristea a trimis şi el o circulară catre preoţii militari, cerând ostasilor să-şi indeplineasca cu sfintenie jurămantul depus!

Miron Cristea

Episcopul Miron Cristea

Episcopul Miron Cristea, se refugiază la Budapesta, de unde trimetea tot timpul pastorale în care îndemna soldaţii români:

“să nu se clatine în credinţa si alipirea catre Tron”.

Tot el este cel care declara la începutul războiului:

“Va zdrobi personal cu carja sa de episcop, teasta primului soldat regatean, care va indrazni sa treaca Carpatii si sa pasasca pe pamantul Transilvaniei cu numele de Erdely”. (Dr. Serban Milcoveanu).

Pentru a-l potoli, lui Miron Cristea i s-a promis Scaunul Patriarhal de la Bucureşti. A devenit şi ministru.

Mitropolitul ortodox Vasile Mangra a fost unul din cele mai abjecte personaje din istoria acestei ţări, începând din anul  1910, a devenit un fervent adept al premierului Tisza Istvan, fiind chiar ales deputat de Ceica-Bihor pe lista guvernului, la concurenta cu candidatul Partidului National Roman,(Partid greco-catolic, a carui presedinte a fost av. Ion Ratiu, care a fost condamnat de unguri la inchisoare pentru ca cerea unire Transilvaniei cu România).

Fiind membru al Academiei Romane, in urma acestui fapt, Academia l-a sters dintre membri ei. Pe langa faptul ca, a initiat circulara data cu corul episcopesc ortodox a mai facut si o declaratie denigratoare la adresa natiunii romane, in care se opune desprinderii Ardealului de Ungaria.

Citez:

 Universul, 1 August 1916 : “Presa romana din jurul meu, a scris ca, numai acolo se pot face cuceriri, unde un popor cu o cultra mai superioara vrea sa stapaneasca pe unul cu o cultura inferioara. Si tocmai aici e cazul sa spunem ca, cultura magheara e mult superioara celei romanesti. Daca romanii au pofta sa cucereasca,sa pofteasca, au acolo -Basarabia ”.

Telegraful roman, 3 Ian. 1917 “Existenta de o mie de ani a statului maghiar, zace tocmai asa la inima cetatenilor de limba romanea-sca, ca si cetatenilor neaosi maghieri fiecare constiincios cetatean roman al acestui stat este gata a-si jertfi bunurile si sangele sau pentru a apara integritatea teritoriala a Monarhiei. Atacul ascuns al Romaniei impotriva Ungariei a provocat in inimile tuturor romanilor din Ungaria o durere adanca”.

Mangra fuge si el la Budapesta, unde se sinucide  în hotelul Bristol în Oct. 1918.

 În 1917 Nicolae Bălan viitor mitropolit la Sibiu, semneaza o declaratie, publicata la Budapesta, în care se pronunta ferm  împotriva unirii cu ţara.

În perioada luptelor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, când trupele german încercau să şi ultima parte a ţării sa supuna si ultima parte a ţării rămasă liberă, Moldova, Mitropolitul Primat al Romaniei si alti episcopi, au adresat o “chemare” tuturor romanilor si ostaşilor armatei române ca aceştiasă “NU” lupte impotriva ocupantului, zicand:

„Domnul Dumnezeu s-a îndurat de ţara aceasta. El a îmblanzit inima biruitorului catre noi si a făcut dintrânsul tovarăşul nostru de munca pentru mantuirea Romaniei.

Ţărani, târgoveti, slujbaşi şi orice aţi fi, aveţi buna incredintare că biruitorul care intră în Moldova, nu este setos de razbunare, nu ucide, nu jefueşte, nu dă foc, nu pustieşte …

Staţi si ramaneti pe loc cu toţi.  Nu puneţi bratul vostru în slujba unei cauze străine.”

“Stati pe loc fratilor“ In doua randuri acest îndemn, a fost aruncat de  avioanele germane, asupra transeelor Armatei Române.

Biserica Greco-Catolică solicită două amendamente în textul viitoarei Constituții

23 iunie 2013 2 comentarii
Blaj - Catedrala Mitropolitană Greco-Catolică  ''Sfânta Treime''

Blaj – Catedrala Mitropolitană Greco-Catolică
”Sfânta Treime”

În dimineața zilei de 19 iunie, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian Mureșan, liderul Bisericii Greco-Catolice, a adresat o scrisoare domnului Crin Antonescu, președinte al Comisiei Parlamentare de revizuire a Constituției, prin care i-a solicitat includerea a două amendamente în textul viitoarei Constituții.

Primul amendament se referă la adăugarea Bisericii Greco-Catolice în articolul care va face referire la rolul Bisericii Ortodoxe și a Casei Regale “în constituirea şi modernizarea statului român”, iar al doilea amendament la definirea libertății religioase, urmând exemplul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

“Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să vorbească despre aportul adus de unele instituţii la constituirea şi modernizarea statului român, Biserica Greco-Catolică nu poate fi exclusă dintre acestea. Fără Biserica Greco-Catolică, Statul Român, identitatea națională și limba română în formele pe care le cunoaștem astăzi nu ar fi existat”, a spus Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian, în argumentarea primului amendament.

Acesta a punctat în scrisoare din aportul major pe care Biserica Greco-Catolică l-a avut în constituirea identității naționale și a statului român. Cardinalul Lucian a făcut, astfel, o incursiune istorică pornind de la episcopul greco-catolic Inochentie Micu Clain, care a introdus “pentru prima dată termenul de «națiune română» la 1737”, a continuat cu “Școala Ardeleană” care a “format conştiinţa naţională românească”, înlocuirea de către Biserica Greco-Catolică a scrierii chirilice cu alfabetul latin, lupta pentru emancipare națională de la 1848 și terminând cu aportul în unirea de la 1918 și lupta împotriva “comunismului şi sovietizării ţării”.

Meritul de necontestat avut de Biserica Greco-Catolică în crearea identităţii naţionale şi făurirea statului român a fost recunoscut de Constituția din 1923 (art. 22) şi 1938 (art. 19), care afirmă: «Biserica creștină ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici româneşti. Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorităţi a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietea față de celelalte culte.»”, a spus Preafericirea Sa Cardinalul Lucian.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să dea credit instituţiilor care au făurit România, sperăm să luaţi ca model exemplul marilor oameni politici de după Marea Unire care au dat creditul cuvenit Bisericii Greco-Catolice menţionându-o în Constituţiile din 1923 şi 1938, şi nu al comuniştilor care au dorit rescrierea istoriei şi scoaterea Bisericii Greco-Catolice din istoria românilor”, a concluzionat Întâistătătorul Bisericii Române Unite argumentarea primului amendament.

Al doilea amendament s-a referit la modificarea articolului 29 din Constituția din 2003 în vederea definirii libertății religioase în România urmând modelul Convenției Europene a Drepturilor omului, astfel: “Statul garantează dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.”

Definirea libertăţii religioase în România este imperativă deoarece în declarația de unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, se garanta: «Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.»”, consideră Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice.

Prin scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice de către statul român în 1948 s-a încălcat declaraţia de la Alba Iulia, s-a argumentat in scrisoare. “Chiar şi după căderea regimului comunist Biserica Greco-Catolică încă nu a fost repusă în drepturi, în mare parte credincioşii ei fiind în continuare în imposibilitatea de a-şi putea practica credinţa liber şi nestânjenit în România”, a spus Preafericirea Sa Cardinalul Lucian.

Ne dorim ca această nouă Constituție să definească în termeni pozitivi libertatea religioasă astfel încât toţi românii, indiferent de confesiune, să se poată bucura de aceleaşi drepturi în România”, a concluzionat Înaltul Ierarh scrisoarea adresată Domnului Crin Antonescu.

Prezentăm mai jos textul integral al scrisorii.

* * *

Nr. 561/13
Domniei Sale,
Domnului Crin Antonescu
Preşedinte al Senatului
Preşedinte al Comisiei de revizuire a Constituţiei

Blaj, 19 iunie 2013

Stimate Domnule Președinte,
Biserica Greco-Catolică solicită includerea următoarelor două amendamente în viitoarea Constituție a României:

1. În cazul în care viitoarea Constituție, sau preambulul acesteia, va conţine articolul “România recunoaște rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale”, acesta să fie completat astfel:

România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe, Bisericii Greco-Catolice şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să vorbească despre aportul adus de unele instituţii la constituirea şi modernizarea statului român, Biserica Greco-Catolică nu poate fi exclusă dintre acestea. Fără Biserica Greco-Catolică, Statul Român, identitatea națională și limba română în formele pe care le cunoaștem astăzi nu ar fi existat.

Acest lucru îl argumentăm astfel:

– Episcopul greco-catolic Ioan Inocențiu Micu Clain introduce pentru prima dată termenul de “națiune română” la 1737.

– O națiune, însă, nu poate exista fără limbă şi cultură, de aceea episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron a deschis la Blaj, la 11 octombrie 1754, primele școli sistematice românești. Aceste şcoli au format conştiinţa naţională românească.

Despre rolul acestor şcoli spun:

  • Ion Heliade Rădulescu: “de aici a răsărit soarele românilor”;
  • Mircea Eliade: “limba, literatura românească modernă poartă pecetea făurită la Blaj”;
  • Ion C. Brătianu, prim-ministru: “trebuie să ştiţi că descoperirea noastră naţională ne-a venit de dincolo, de peste Carpați, prin acei români care au fost trimişi la Roma, unde au învăţat să fie români!”.

– Corifeii “Școlii Ardelene” – Samuil Micu, Gheroghe Șincai, Petru Maior – au fost greco-catolici.

Gheorghe Șincai, pe durata cât a fost Director al Școlilor, a înființat 300 de școli româneşti.

– Petru Maior a propus, la 1779, primele reguli ortografice pentru scrierea cu alfabetul latin și a tipărit prima carte în limba română scrisă cu alfabet latin.

– Suplex Libellus Valachorum, petiţia din 1792 pentru emanciparea naţiunii române din Transilvania, pornește de la preoții greco-catolici.

– George Bariţiu, fiu de preot greco-catolic, întemeiază la 1838 presa românească din Transilvania.

– Ioan Rusu tipărește în 1842 prima carte de geografie cu titlul “Icoana Pământului”.

– Biserica Greco-Catolică s-a implicat în convocarea Adunării Naționale din 3-15 mai 1848 de pe Câmpia Libertății de la Blaj. Aici s-a strigat pentru prima dată “vrem să ne unim cu țara”.

– În Catedrala greco-catolică din Blaj a rostit Simion Bărnuţiu, la 14 mai 1848, celebrul discurs care a devenit platforma de gândire a Adunării de la Blaj, pe care o va adopta şi Avram Iancu în lupta sa. Bărnuţiu a pledat în discursul său pentru libertate naţională şi socială, precum şi necesitatea unităţii românilor. Discursul său a fost ascultat şi de Dumitru Brătianu şi Alexandru Ioan Cuza.

– Imnul actual al României “Deșteaptă-te române” a fost scris în 1848 de greco-catolicul Andrei Mureșanu.

– Pronuciamentul de la Blaj, 1868 – intelectualii români adunați pe Câmpia Libertății cer atât “egalitate națională cât și confesională” pentru români.

– Tineri români blăjeni au trecut Carpații și au participat la războiul de independenţă din 1877.

– Memorandumul din 1892, document prin care s-au cerut drepturi pentru toți romanii din Transilvania, a avut marea masă a semnatarilor greco-catolici, printre care Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu.

– În 1916, când soldaţii români au trecut Carpații, Biserica Greco-Catolică i-a primit cu brațele deschise, ca adevărați eliberatori.

– La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a citit Rezoluţia Unirii Transilvaniei cu România, iar Alexandru Vaida-Voevod (greco-catolic) a vorbit în Parlamentul din Budapesta pe 5/18 octombrie 1918 spunând că naţiunea română din Austro-Ungaria este “liberă de orice înrâurire străină”, să-şi aleagă “aşezarea ei printre naţiunile libere”.

Meritul de necontestat avut de Biserica Greco-Catolică în crearea identităţii naţionale şi făurirea statului român a fost recunoscut de Constituția din 1923 (art. 22) şi 1938 (art. 19), care afirmă:

Biserica creștină ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici romăneşti.

Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorităţi a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietea față de celelalte culte.”

În 1948 Biserica Greco-Catolică s-a opus instituțional comunismului şi sovietizării ţării, motiv pentru care, la 1 decembrie 1948, a fost scoasă în afara legii de către comuniști, proprietăţile i-au fost confiscate iar credincioşii, preoţii şi episcopii aruncaţi în temnițe.

În momentul scoaterii în afara legii, Biserica Greco-Catolică a avut, pe lângă biserici, 20 de licee de băieţi, 14 licee de fete, 4 orfelinate, 424 de călugări educatori în şcoli şi internate sau ca surori medicale în spitale, sute de şcoli săteşti, toate puse în slujba educării şi emancipării naţiunii române.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să dea credit instituţiilor care au făurit România, sperăm să luaţi ca model exemplul marilor oameni politici de după Marea Unire care au dat creditul cuvenit Bisericii Greco-Catolice menţionându-o în Constituţiile din 1923 şi 1938, şi nu al comuniştilor care au dorit rescrierea istoriei şi scoaterea Bisericii Greco-Catolice din istoria românilor.

2. Garantarea libertăţii religioase. Înlocuirea art. 29 din Constituţia din 2003:

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
”,

cu textul bazat pe Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

Statul garantează dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

Textul Constitutiei din 2003 nu defineşte în termeni pozitivi ce e libertatea de conştiinţă sau religie, ceea ce face aceşti termeni neclari.

Definirea libertăţii religioase în România este imperativă deoarece în declarația de unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, se garanta: “Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat”.

Scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice de către statul român în 1948 a fost o încălcare a declaraţiei de la Alba Iulia. Chiar şi după căderea regimului comunist Biserica Greco-Catolică încă nu a fost repusă în drepturi, în mare parte credincioşii ei fiind în continuare în imposibilitatea de a-şi putea practica credinţa liber şi nestânjenit în România.

Ne dorim ca această nouă Constituție să definească în termeni pozitivi libertatea religioasă astfel încât toţi românii, indiferent de confesiune, să se poata bucura de aceleaşi drepturi în România.

Asigurându-Vă, Domnule Președinte, de cele mai alese gânduri, Vă transmitem arhierească binecuvântare.

 

† CLAUDIU

Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore

† Cardinal LUCIAN

Arhiepiscop Major

Sursa: bru.ro

%d blogeri au apreciat: