Arhiva
Biserica Ortodoxă Română a decis să ușureze un pic restricțiile în ceea ce privește postul și a încheiat un contract cu câteva firme producătoare de salam
Cum era de așteptat, Biserica Ortodoxă Română, sensibilă la suferințele acestui popor bătut de soartă, a hotărât că trebuie să ușureze un pic restricțiile în ceea ce privește postul. B.O.R. a observat că poporul este foarte înfometat, iarba necrescând destul de mult încât să asigure poporului un minim de nutriție pe perioada Postului Paștilor. De asemenea sunt din ce în ce mai dese violurile comise de credincioși asupra oilor.
Astfel, din surse de încredere de la Patriarhie aflăm că urmează să apară un comunicat în care credincioșilor li se va permite să mănânce carne de animale care nu au mâncat carne cât timp au fost în viață. De asemenea se va permite și … accesul la femei. Indiferent dacă omul e căsătorit sau nu cu muierea pe care pune ochiul, relațiile intime sunt permise dacă femeia respectivă are în componență mai mult de 50% silicon.
Aceleași surse dezvăluie și că între Biserica Ortodoxă Română și unele firme care produc mezeluri a fost încheiat un contract de colaborare. Astfel B.O.R. a hotărât să permită anumite sortimente de salam, Salam ”FLORIN” (salam de privighetoare), Salam de Sibiu (varianta feliată) și un Salam ”ALAIKUM”, o specialitate tătărască din carne de vită.
Sursele mai precizează și că 10% din încasările care vor fi aduse de aceste produse se vor duce automat către finanțarea constririi Catedralei Mântuirii Neamului și a celorlalye catedrale care for fi construite de Biserica Ortodoxă Română după același proiectîn toate localitățile cu o populație de mini 10.000 de locuitori. (la cerere se vor construi astfel de catedrale și în localități mai mici dacă parohiile ortodoxe vor face dovada că au un număr de membri cel puțin egal cu capacitatea catedralei, care este de aproximativ 5000 de persoane).
Pentru a recunoaște mai ușor credincioșii aceste sortimente, le prezentăm mai jos.
SFÂNTA FECIOARĂ GĂBIȚA – Cea multifătătoare și de Sfântă Piz … OOPS … Spagă iute dătătoare
După ce în România domnitorul cel iute de capete tăietoriu cum zice Cronicarul și de moldovence trăgător în țeapă după chiolhanuri epopeice, Ștefan cel Mare, a fost declarat și cel sfânt iată că ne îndreptăm fie spre mărirea galeriei de Sfinți Mioritici.
Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etîcî … va fi declarată: SFÂNTA FECIOARĂ GĂBIȚA – Cea multifătătoare și de Sfântă Piz … OOPS … Spagă iute dătătoare, iar spaga către Biserica Ortodoxă Română, Calea spre sfințenie a românilor
Afacerea ”Mită pentru Divinitate”: Pandele PatraFirea și-a făcut maternitate în Ceruri!
Nu știu alții cum sunt dar pesediștii lui Nea Ilici, când ajung la putere, se comportă cu bugetul public ca și cum acesta ar fi portofelul lor, al mamelor lor și al morților mamelor lor acum și pururea și-n veacul vecilor. Amin! Din categoria marilor tunari socialiști care s-au prins în ventuze de țâța bugetară și nu-i mai dau drumul am ales-o pe dna Pandele zisă și PatraFirea, după ultima ispravă administrativă comisă de curând.
Cu o moacă de se voia de Fecioara Maria, primărița prostimii din București a anunțat că vreo 15 milioane de lei noi, adică vreo 3,3 milioane de euro, vor fi direcționați către măgăoaia CEO –ului Bisercii Ortodoxe Române, respectiv Catedrala Mântuirii Neamului. A neamului prost, desigur. Este al enșpelea transfer de la bugetul capitalei către acest sediu de firmă al bisericii, care în perioada 2011-2016 a mai înghițit vreo 26 de milioane de lei, adică vreo 5,7 milioane de euro.
Cocoțată în scaunul moale de primăreasă, doamna Pandele PatarFirea a explicat consilierilor de ce este important ca ditamai purcoiul de bănet să fie alocat acestei inițiative faraonice a capilor BOR: „Nu este doar o nouă biserică. Nu este vorba doare de un locaș de cult, ci un loc unde va exista cantină socială (hă, hă, hă, ați văzut voi popi dând milostenie săracilor?), școală pentru elevi (unde o să-l dea pe fi-su, poate ia și el BAC-ul), aftărscul, (tare asta..), cabinet medical, posibilitatea de a învăța limbi străine pentru copiii nevoiași(nevoiașii au nevoie de limbi străine, cică), sală de spectacole de muzica sacră (asta e chiar culmea nesimțirii…) ….” .
Această tiradă pe care dna PatraFirea a rostit-o cu zâmbetul ei de Maria Magdalena înainte de pocăință pe moacă a fost susținută din off de un asistent manager al PH (Prea Hrăpărețului) Daniel, care a introdus în discuție o altă minciună monumentală menită să-i dea cu craci-n sus pe consilieri: ideea aceste catedrale mărețe și inutile i-ar fi aparținut chiar lui Mihai Eminescu! Cum cetățeanul invocat ca argument de moaca bisericească nu mai este apelabil, ideea a prins la fix în căpățânile aleșilor. Cum ar veni, faptul că Eminescu ar fi avut această idee cretină ține loc de aviz de legalitate și poate fi invocat ca argument în justificarea oportunității de a lăsa spitalele în paragină pentru a construi o coșmelie multifuncțională în care să presteze faraonicul patriarh!
Una peste alta Guvernul a îngropat peste 20 de milioane de euro în visele lui PH Daniel, la care se adaugă cele 9 milioane de euro alocate de Primăria Capitalei. La aceste sume adunăm și banii colectați din batistele babelor, din pensiile cooperatorilor și din cotele impuse episcopiilor, din bugetele autorităților locale din țară, bani pe care nu i-a contabilizat nici dracul, Doamne iartă-ne!
Este evident și pentru ultimul clopotar din BOR că afacerea Catedrala este falită. Târâtă în această aventură de ambițiile porcești ale patriarhului, țărișoara și locuitorii îngroapă în edificiul lui Daniel bani pe care i-am putea folosi în scopuri mult mai presante. Păi, f.m.m de politician, tu n-ai drumuri, n-ai grădinițe, îți mor copiii sărmani și grav bolnavi pentru că n-ai bani de tratamente în străinătate, îți bați joc de medici și profesori că n-ai bani să le dai lefuri și ție îți arde de biserici faraonice, mă? Cum aloci tu, stat român porcesc, munți de bani publici către un ONG pe care nu-l poate controla nimeni la cheltuirea banilor? Câți bani de la contribuabili au ajuns în zidurile coșmeliei și câți s-au luat pe mâinile largi ale popilor? Habar nu avem. Tot ce știm este că maniera în care diverși reprezentanți tembeli ai poporului încalcă legea alocând bani fără nicio justificare către o entitate privată este scandalos. Și penal.
Mizând pe voturile îndoctrinaților și încuiaților care așteaptă ca Dumnezeu să le dea banii lui Gigi Becali și noroc la tragerea loto, politicienii calcă în picioare legea și bunul simț. PatraFirea și gașca ei de maimuțoi penali tratează buzunarul cetățeanului ca pe un sac fără fund în care își bagă labele și picioarele simultan. Cu speranța că Dumnezeu va face din curve fete mari și din hoți oameni cinstiți politicienii cotizează la biserică din bani furați din buzunarele cetățeanului. Câți bani din portofelul ei o fi data țața Pandele ca donație pentru catedrală? Sau cinstitul Dragnea sau curvarul din fruntea senatului sau ceilalți golani care au semnat pentru astfel de alocări bugetare ilegale? Mai mult ca sigur că n-au dat un șfanț. Și nici n-or să dea căci ei au mână doar de luat. C și mulți popi, de altfel!
Tusea și junghiul, adică politicienii și popii, au ieșit la japcă. Și nu se vor opri până nu-și vor fi terminat treaba. Constatăm că grație faraonilor din CA al BOR a devenit foarte scump să crezi în Dumnezeu. Atât de scump că mulți s-ar putea să nu își mai permită.
Autor: Mihai Enciu
Sursa articolului importat: academiacatavencu
Remus Cernea şi alţi şapte deputaţi doresc ca şi membrii clerului să poată fi verificaţi de CNSAS chiar şi fără acordul al cultelor de care ţin
Biserica Ortodoxă Română se bucură de multă vreme de o foarte mare încredere din partea populaţiei.
Culmea este că exact această instituţie se teme ca nu cumva trecutul ei să se afle. Mai precis, se teme de faptul că oamenii ar putea afla relaţiile dintre unii membri ai clerului cu fosta Securitate.
Astfel că BOR a făcut pe dracu ghem şi a reuşit să impună indirect o lege care nu permite Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) să studieze dosarele preoţilor decât la cererea sa şi cu acordul direct al Patriarhului. Ironia sorţii este că exact asupra aceastuia şi a altor înalţi membri ai clerului planează suspiciunea că ar fi fost colaboratori ai fostei Securităţi. Ce mai poţi să zici? Fariseism şi ipocrizie …
Deputatul independent Remus Cernea şi alţi şapte deputaţi au depus Joi 12 Aprilie 2016 un proiect legislativ care ar aduce modificări legii respective astfel încât şi membrii clerului să poată fi verficaţi de CNSAS fara a mai fi nevoie de cerere din partea cultelor din care fac parte.
Deputatul independent Remus Cernea a depus joi, impreuna cu alti sapte deputati, un proiect legislativ prin care doreste modificarea legii astfel incat ierarhii si sefii cultelor religioase recunoscute de lege, pana la nivel de preot inclusiv, precum si asimilatii lor de la parohiile din tara si din strainatate, sa poata fi verificati de catre Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii fara a fi nevoie de cerere din partea cultelor din care fac parte.
Potrivit unui comunicat de presa, printr-un amendament adus la lege in anul 2008 preotii puteau fi verificati doar la cererea cultului din care fac parte, ceea ce a dus la blocarea acestor verificari.
„Este important sa ne cunoastem istoria iar responsabilitatile unor fapte mai putin onorabile prin care unii prelati au colaborat cu organele represive ale regimului comunist sa fie cunoscute de catre opinia publica. Acest lucru va contribui pe termen mediu si lung intr-o mult mai mare masura la o credibilizare a bisericii decat incercarea de a ascunde adevarul”, sustine Cernea in comunicat.
Proiectul urmeaza sa intre in procedura legislativa. Senatul este prima camera sesizata.
Textul legii pentru modificarea prevederilor art. 3, lit. u si art. 32 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului Nr. 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii):
Articol unic.
Ordonanta de Urgenta a Guvernului Nr. 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 182 din 10.3.2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 293/2008, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
La articolul 3, litera u se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„u) ierarhii si sefii cultelor religioase recunoscute de lege, pana la nivel de preot inclusiv, precum si asimilatii lor de la parohiile din tara si din strainatate;”
2. Articolul 32 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului Nr. 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 182 din 10.3.2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 293/2008, se abroga.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
Expunerea de motive la proiect:
1. Descrierea situatiei actuale
Dispozitiile curente ale Art. 3, lit. u, au fost introduse in anul 2008, cu prilejul dezbaterii din Parlament a O.U.G nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii. Acest articol de lege a fost amendatat atunci astfel incat ierarhii si sefii cultelor religioase sa poata fi verificati daca au avut calitatea de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia, doar la cererea reprezentantilor cultului religios de care acestia apartin.
Pana la acea data, peste 260 de reprezentanti ai mai multor culte din Romania au facut obiectul unor verificari din partea CNSAS in legatura cu posibile colaborari cu fosta Securitate, iar in urma acestora s-au dat verdicte de politie politica pentru mai multi inalti prelati ortodocsi, catolici si greco-catolici.
In perioada dictaturii comuniste, cuprinsa intre 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea totalitara a exercitat, in special prin organele securitatii statului, parte a politiei politice, o permanenta teroare impotriva cetatenilor tarii, incalcand sistematic drepturile si libertatile lor fundamentale.
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii este o institutie a democratiei care incearca, prin instrumentele conferite de lege, sa ii deconspire pe aceia care au furnizat informatii, indiferent sub ce forma, precum note si rapoarte scrise, relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii, prin care se denuntau ¬activitatile sau atitudinile potrivnice regimului¬ totalitar comunist si care au vizat ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Romania a condamnat oficial regimul comunist dar o reala desprindere de trecut nu se poate produce in tara noastra decat prin cunoasterea pe deplin a adevarului cu privire la acea perioada. Ascunderea, dintr-un motiv sau altul, a faptelor si protejarea celor care au colaborat cu structurile represive este contrara atat dezideratului de intelegere si asumare a istoriei cat si a celui de asanare morala a societatii romanesti.
In prezent, asistam la o incalcare flagranta a principiului egalitatii in fata legii, prin faptul ca fostii colaboratori ai Securitatii, care acum pot fi ierarhi si sefi ai cultelor religioase, sunt protejati pe nedrept de privilegiul exclusiv al cultului de a solicita verificarea calitatii de colaborator. Prin actuala forma a legii se aduce atingere valorilor justitiei sociale, a statului de drept si a idealurilor Revolutiei din 1989. Dar realitatea ca un anumit numar de cetateni romani, printre care si preoti, au fost parte a sistemului de politie politica a regimului comunist trebuie cunoscuta si infatisata opiniei publice. Multi dintre acestia au servit regimul totalitar pentru beneficiile apartenentei la nomenclatura de partid si pentru serviciile pe care aceasta le oferea protejatilor si subordonatilor ei.
Privitor la dispozitiile Art. 32 din aceeeasi lege, aceasta este o dispozitie tranzitorie cu privire la persoanele verificate pana la apritia OUG 24/2008 pentru care au fost emise decizii de neapartenenta/necolaborare cu Securitatea, situatie generata de faptul ca nu au fost preluate in gestiune toate documentele privitoare la exercitarea drepturilor prevazute de ordonanta, asa cum stabileste Art. 31 din textul de lege.
In practica curenta, interpretarea dispozitiilor Art. 32 este aceea conform careia o persoana, titulara de decizie de necolaborare cu Securitatea emisa anterior aparitiei OUG 24/2008, poate face obiectul unei noi verificari de catre CNSAS, in situatia in care se identifica documente noi si neprocesate, numai daca se incadreaza in categoria persoanelor ¬cercetate din oficiu¬, respectiv persoanele care detin functii enumerate in Art. 3, lit. a-h din ordonanta. Astfel, in baza unei interpretari restrictive, se ajunge in situatia ca o persoana ce detine o decizie de neapartenenta/necolaborare cu Securitatea, care se incadreaza in categoriile mentionate la Art. 3, lit. i-z, sa nu mai poata fi reverificata, chiar daca se identifica intre timp documente noi si neprocesate care ar putea schimba decizia initiala.
Avand in vedere ca preluarea prevazuta in Art. 31 nu s-a finalizat inca, iar dupa aparitia OUG 24/2008, CNSAS a emis foarte multe adeverinte de neapartenenta/necolaborare cu Securitatea, pot fi situatii in care, desi pentru persoanele titulare de astfel de adeverinte apar documente noi si neprocesate, nu exista niciun temei legal pentru a demara proceduri de reverificare. Astfel ca este posibil ca un detinator de adeverinta de neapartenenta/necolaborare sa faca uz de documentul emis de CNSAS, chiar daca, intre timp, au fost preluate documente care probeaza apartenenta/colaborarea sa cu Securitatea. Or, o astfel de situatie creaza o clara incalcare a principiului egalitatii in fata legii si afecteaza credibilitatea CNSAS, limitand spatiul de actiune pe care institutia il are pentru indeplinirea misiunii pentru care a fost creata.
2. Schimbari preconizate
Propunerea legislativa modifica Art. 3, alin. u din O.U.G nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, eliminand a doua teza care prevede ca verificarea se face ¬la cererea reprezentantilor cultului religios de care acestia apartin¬. Astfel se elimina dreptul exclusiv al reprezentantului cultului religios de a solicita verificarea unui cleric, daca acesta din urma a avut calitatea de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia.
Totodata, propunerea legislativa abroga dispozitiile Art. 32, eliminand astfel privilegiul de a nu mai fi verificati acordat prin prevederile actuale ale legii persoanelor care au deja adeverinta de necolaborare/neapartenenta cu Securitatea dar pentru care apar noi documente ce le pot dovedi calitatea de lucrator al Securitatii.
Propunerea legislativa este elaborata in spiritul respectarii principiului egalitatii in fata legii si indreapta o eroare juridica care aduce atingere victimelor persecutiei facute de institutiile de politie politica ale regimului comunist din Romania.
3. Alte informatii
In Polonia, Cehia, Slovacia si Ungaria, tari care provin din fostul bloc comunist al Europei de Est, legea care stabileste accesul la dosarele fostilor colaboratori ai politiei politice comuniste nu ii exclude pe clerici de sub incidenta legii si nu interzice dreptul oricarui cetatean de a solicita verificarea dosarului de colaborator cu institutiile de politie politica al unui cleric. Inainte de modificarea Legii, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a dezvaluit numele a zeci de inalti prelati si ierarhi ai cultelor religioase care au colaborat cu Securitatea, fapt ce denota ca din reteaua de colaboratori ai Securitatii faceau parte un numar semnificativ de preoti ortodocsi, romano-catolici, greco-catolici si reformati.
Dupa anul 2008, o data cu intrarea in vigoare a dispozitiei prin care verificarea de colaborator al securitatii se face numai cu aprobarea reprezentantului cultului, niciun sef de cult nu a emis o aprobare in acest sens. Rezultatele CNSAS pana in anul 2008 ne arata ca numarul fostilor colaboratori ai securitatii deconspirati din randurile cultelor religioase era in crestere, odata cu primirea restului de arhive de la Serviciul Roman de Informatii.”
Autor: Iulia Roşca
Sursa: hotnews.ro
Gigi Becali candidează la Primăria Generală a Capitalei; în schimb va finanţa construirea de catedrale ortodoxe ale neamului peste tot
Astăzi toată atenţia presei a fost atrasă ca de un magnet de scoaterea de la naftalină a lui Marian Munteanuşi desemnarea lui drept candidat al PNL la Primăria Generală a Bucureştiului.
Desfăşurată în cvasianonimat, la Palatul din Aleea Alexandru, a avut loc o întâlnire între Gigi Becali şi Patriarhul Daniel unde s-au stabilit lucruri importante pentru Bucureşti.
Pe scurt, Biserica Ortodoxă Română va susţine candidatura lui Gigi Becali la Primăria Generală a Bucureştiului şi a altor membrii ai familiei Becali la alte primării de sector sau de oraşe capitală de judeţ. Înţelegerea mai prevede că drept răsplată Gigi Becali va finanţa construirea de catedrale ortodoxe în toate localităţile unde va fi ales un membru al familiei sale. În zonele locuite majoritar de maghiari se vor construi câte două catedrale ortodoxe.
„Fac catedrale peste tot. Cum te întorci numa’ catedrale ortodoxe să vezi … dacă Dumnezeu e cu noi, cine ni se poate opune? Nimeni.
Acum negociem şi denumirea ca să nu avem probleme cu avem la Steaua. Deja am ajuns la o înţelegere preliminară ca aceste catedrale să poarte numele de Catedrala Neamului Becali. Ce mai negociem este ca emblema Stelei să fie şi pe iconostas desupra uşii din mijloc nu doear deasupra intrării.
Mai negociem şi obligativitatea clerului ortodox de a anunţa unde şi cu cine joacă Steaua şi faptul ca la predică preoţii să anunţe că cine nu se va duce pe stadion să susţină Steaua va fi blestemat cu tot neamul lui”.
Poate vom reveni cu detalii …
Clerul Bisericii Ortodoxe in Ardeal s-a opus Marii Uniri îndemnând fervent la loialitate faţă de Coroana Ungară
Acum de când s-a recunoscut că fostul Rege Mihai nu mai are mult şi dă colţul o grămadă de ipocriţi nu mai pot de jale…
Patrioţi cum nu ne puteam imagina.
Legat de patriotismul acesta, pentru a fi patriot e musai să fii românşi ortodox. Alminteri nu … Dacă eşti greco-catolic automan eşti vândut Papei, masonilor şi dracu mai ştie cui.
Când se sărbătoteşte Marea Unire, la Alba iulia, în faţa catedralei zisă a Unirii, o catedrală ortodoxă, se rup în figuri o mulţime de membri ai clerului ortodox de parcă o cunoscută zicere ar suna nu „Unirea naţiunea a făcut-o” ci „Unirea Ortodocşii au făcut-o”. Fals … Biserica Ortodoxă din Ardeal îndemna la loialitate faţă de Coroana Maghiară.
Nimic despre faptul Şcoala Ardeleană, Şcolile Blajului care au făcut ca în Ardeal să se vorbească în continuare româneşte, şi care nu ar fi fost posibile fără obloguirea Bisericii Grecocatolice. Nimic despre faptul că Vasile Lucaciu, preot greco-catolic, supranumit „Leul de la Sisesti”, a citit proclamatia de unire, nu Vasile Goldis, asa cum se încearcă a se acredita ideea.
Poate din lipsă de lecitină suficientă lumea pare a fi uitat (dacă a ştiut vreodată) că înalţi membrii ai clerului Bisericii Ortodoxe Romând din Ardeal s-a opus unirii cu România şi că Greco-Catolicii au facut de fapt Marea Unire ?
Da, Biserica Ortodoxă din Ardeal s-a opus unirii cu România, ba mai mult a afurisit Armata Română care a trecut Carpaţii, lucru care a dus la sinuciderea într-un hotel budapestan (Hotel Bristol) a mitropolitului ortodox de la Sibiu, Vasile Mangra, care se temea că va trebui să dea socoteală poporului român. Nici azi nu este pomenit în Caterrala Mitropolitană din Sibiu.
În 1881, Miron Românul, mitropolitul ortodox de la Sibiu condamna cu toată puterea lui revendicările românilor transilvăneni şi îndemna la supunere şi loialitate faţă de Coroana Ungară într-o circulară publicată în Telegraful Român, oficiosul mitropoliri în discuţie. Gazeta Transilvaniei scria că mitropoloitul ”si-a uitat complect de demnitatea sa de cap biseriesc român, având tendinte contrarii demnităţii noastre naţionale”.
Acelaşi Miron Românul publica o altă circulară în care cerea alegătorilor români să sprijine „partida guvernamentală”. Într-alta se declara indignat de faptul lipsa de loialitate a românilor faţă de Coroana Ungară.
În epocă s-a ajuns ca el să fie considerat a se fi pus în slujba guvernului ungar,ale cărui interese părea a le susţine vehement, interese opuse intereselor româneşti. S-a ajuns chiar la proteste violente împotriva iniţiativei mitropolitului.
Miron Românul şi-a făcut un partid, Partidul Moderat Român Constituţional care milita pentru (atenţie) “credinţa neînfranta către Monarh, Patrie şi Constituţie, respect, supunere şi ascultare faţă de legile sancşionate, adica faţă de anexarea Transilvaniei de catre Ungaria de fapt“.
Acest partid a fost creat ca o contrapondere faţă de Partidul Naţional Român care, mai târziu, prin fuziune cu Partidul Tărănesc Român au creat Partidul naţional ţărănesc. PNR milita deschis pentru unirea cu România.
Partidul lui Miron Românul nereuşind totuşi să distrugă unitatea naţională a românilor.
Tot în Telegraful Român, episcopul Clujului şi apoi mitropolitul Ardealului, Nicolae Ivan, în 21 iulie 1916, îl pune la stâlpul infamiei pe poetul Octavian Goga şi pe luptatorul, numit “Leul de la Sisesti”, preotul greco-catolic Vasile Lucaciu, într-un articol infect care parcă era scris de un iredentist ungur. Citez:

Mitropolitul Miron Românul
“ La Bucuresti continua campania de a cons-trange guvernul sa iasa din neutralitate si sa intre in razboi alaturi de Rusia, pentru a lua Ardealul ….Fugarii nostri platiti de legatiunea ruseasca, nu pot lipsi de la asemenea intruniri. Marele demagog, Vasile Lucaci, le prezideaza si rosteste vorbiri, exprimandu-si dorinta de a putea prezida o intrunire la Alba-Iulia. Ei au o credinta falsa, ca Monarhia Austro-Ungara se va prabusi, dar ea va exista pentru ca existenta ei e o necesi-tate pentru Europa si pentru ca, daca n-ar exista ar trebui sa fie creata!.”
Acelaşi Nicolae Ivan mai scria în în 1915:
“Din ziua prima a mobilizarii, noi romanii unguri,ne-am facut datorinta fata de patrie…..Suntem mandri ca am putut dovedi din nou dinastiei si monarhiei profunda credinta româna ……avem incredere ca guvernul ungar va fi gata sa indeplineasca dorintele romanimii loiale in cadrele ideii de stat maghiar.Ce binecuvantare ar fi aceasta pentru noi”.
În 8 septembrie 1916 după ce România declarase război Austro-Ungariei, publica „Cercularul intregului cor episcopesc ortodox din Transilvania” în care spunea:
“Romania, careia fiinta i-a dat patria noastre Ungaria, caci Radu Negru de la Fagaras a intemeiat principatul Tării Romanesti, Dragoş din Maramureş a intemeiat principatul Moldovei si cu sprijinul Monarhiei Habsburgice s-a ridicat si s-a intarit Romania moderna…..
Romania in mod perfid a ridicat arma asupra patriei noastre…
Unde va este si in ce se arata patriotismul vostru, romani ucigatori de frati…
Voi intindeti granitele voastre in hotarele noastre, voi cresteti puterea voastra, venitele voastre dezbracand pe alte natiuni…
Acela care cu vorbele vicleniei pe buze, cu dorul de jaf in suflet, vine in hotarele noastre, nu-i frate, ci cel mai pagan dusman…
Fata de noul dusman care ravneste in chip atat de pacatos la stirbirea si la stricarea hotarelor noastre, vom lupta cu vitejie si credinta.…..”
Semneaza: Mitropolitul Vasile Mangra, Episcopii, Miron Cristea de Caransebes, si Ioan Papp de Arad.
La rândul său, Episcopul Miron Cristea a trimis şi el o circulară catre preoţii militari, cerând ostasilor să-şi indeplineasca cu sfintenie jurămantul depus!
Episcopul Miron Cristea, se refugiază la Budapesta, de unde trimetea tot timpul pastorale în care îndemna soldaţii români:
“să nu se clatine în credinţa si alipirea catre Tron”.
Tot el este cel care declara la începutul războiului:
“Va zdrobi personal cu carja sa de episcop, teasta primului soldat regatean, care va indrazni sa treaca Carpatii si sa pasasca pe pamantul Transilvaniei cu numele de Erdely”. (Dr. Serban Milcoveanu).
Pentru a-l potoli, lui Miron Cristea i s-a promis Scaunul Patriarhal de la Bucureşti. A devenit şi ministru.
Mitropolitul ortodox Vasile Mangra a fost unul din cele mai abjecte personaje din istoria acestei ţări, începând din anul 1910, a devenit un fervent adept al premierului Tisza Istvan, fiind chiar ales deputat de Ceica-Bihor pe lista guvernului, la concurenta cu candidatul Partidului National Roman,(Partid greco-catolic, a carui presedinte a fost av. Ion Ratiu, care a fost condamnat de unguri la inchisoare pentru ca cerea unire Transilvaniei cu România).
Fiind membru al Academiei Romane, in urma acestui fapt, Academia l-a sters dintre membri ei. Pe langa faptul ca, a initiat circulara data cu corul episcopesc ortodox a mai facut si o declaratie denigratoare la adresa natiunii romane, in care se opune desprinderii Ardealului de Ungaria.
Citez:
Universul, 1 August 1916 : “Presa romana din jurul meu, a scris ca, numai acolo se pot face cuceriri, unde un popor cu o cultra mai superioara vrea sa stapaneasca pe unul cu o cultura inferioara. Si tocmai aici e cazul sa spunem ca, cultura magheara e mult superioara celei romanesti. Daca romanii au pofta sa cucereasca,sa pofteasca, au acolo -Basarabia ”.
Telegraful roman, 3 Ian. 1917 “Existenta de o mie de ani a statului maghiar, zace tocmai asa la inima cetatenilor de limba romanea-sca, ca si cetatenilor neaosi maghieri fiecare constiincios cetatean roman al acestui stat este gata a-si jertfi bunurile si sangele sau pentru a apara integritatea teritoriala a Monarhiei. Atacul ascuns al Romaniei impotriva Ungariei a provocat in inimile tuturor romanilor din Ungaria o durere adanca”.
Mangra fuge si el la Budapesta, unde se sinucide în hotelul Bristol în Oct. 1918.
În 1917 Nicolae Bălan viitor mitropolit la Sibiu, semneaza o declaratie, publicata la Budapesta, în care se pronunta ferm împotriva unirii cu ţara.
În perioada luptelor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, când trupele german încercau să şi ultima parte a ţării sa supuna si ultima parte a ţării rămasă liberă, Moldova, Mitropolitul Primat al Romaniei si alti episcopi, au adresat o “chemare” tuturor romanilor si ostaşilor armatei române ca aceştiasă “NU” lupte impotriva ocupantului, zicand:
„Domnul Dumnezeu s-a îndurat de ţara aceasta. El a îmblanzit inima biruitorului catre noi si a făcut dintrânsul tovarăşul nostru de munca pentru mantuirea Romaniei.
Ţărani, târgoveti, slujbaşi şi orice aţi fi, aveţi buna incredintare că biruitorul care intră în Moldova, nu este setos de razbunare, nu ucide, nu jefueşte, nu dă foc, nu pustieşte …
Staţi si ramaneti pe loc cu toţi. Nu puneţi bratul vostru în slujba unei cauze străine.”
“Stati pe loc fratilor“ In doua randuri acest îndemn, a fost aruncat de avioanele germane, asupra transeelor Armatei Române.
B.O.R. doreşte să fie Biserica Obligatorie Română?
Religia predată obligatoriu în şcoli se numeşte prozelitism. Prozelitismul făcut în sistemul public de ănvăţământ duce la fundamentalism religios. Fundamentalismul religios duce la intoleranţă …
Se spune că o mulțime de cadre didactice sunt cam speriate că nu își vor putea completa norma de predare și vor pierde locurile de muncă, deci veniturile dacă ar dispărea obligativitatea religiei în școli.
Oarecum acești oameni sunt de înțeles… ciudat este că, din câte știam, pe unde vrei și unde nu vrei se spune că românii ar fi incredibil de religioși, dacă te uiți la sumedenia de pelerinaje îți vine să zici că românii ar fi chiar dispoşi să şi plătească pentru a-şi trimite progeniturile la ora de religie.
Se pare că nu e chiar aşa, nu prea par românii dispuţi să facă nici măcare gestul de a se duce să depună o cere necesară de cât obligativitatea predării religiei a fost declarată drept neconstituţională de către Curtea Constituţională a României, astfel că cei care doresc ca urmaşii lor să facă Religie trebuie ca până pe 6 Ianuarie 2015 să facă o cerere prin care să ceară acest lucru.
Sorin Câmpeanu, Ministrul Educcaţiei a declarat că din cei 6000 de profesori de religie, 4200 sunt angajaţi cu contract pe perioadă nedeterminată.
„Din cei 6.000 de profesori de religie – a declarat Câmpeanu – 4.200 sunt profesori titulari care au contract pe perioadă nedeterminată. Ne putem trezi cu o sumedenie de procese pe dreptul muncii„.
Şi mai afectată de consecinţele deciziei Curţii Constituţionale pare a fi Biserica Ortodoxă Română.
Aceasta a declanşat o furibundă campanie de convingere a părinţilor, cu tot felul de afişe în favoarea religiei, punându-şi preoţi se rostească în acest sens îndemnuri în biserică dar şi mergând din uşă în uşă… Dacă până pe 6 martie 2015, părinţii nu vor completa şi nu vor semna cererile pentru înscrierea copiilor la ora de religie, catedrele respective s-ar putea desfiinţa din lipsă de elevi.
Perspectiva ca peste 5.000 de absolvenţi de Teologie să rămână fără catedre a declanşat o reacţie extrem de puternică din partea Bisericii Ortodoxe Române care demult nu mai are simţul proporţiilor, al ridicolului şi al realei sale importanţe.
.. „Noi ne străduim să-i informăm pe părinţii copiilor, să înţeleagă cum stă situaţia, mulţi nu conştientizează, cred că asta este o cerere pentru anul viitor. De aceea am declanşat şi noi această campanie de informare şi ne străduim să transmitem prin toate canalele„, a declarat părintele Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Florin Chilian, artistul, fără false pudori şi extrem de indignat de campania demarată de preoţi pentru predarea religiei în şcoli. „Dacă rămân fără locuri de muncă, profesorii de religie să se facă neurochirurgi. Profesorii de religie ce sunt, administratori ai cutiei milei? Ăştia se c… pe ei ca să-şi păstreze salariile. Să se facă astrofizicieni, neurochirurgi. Religia este ceva privat, ţine de intimitate. Mi se pare scârbavnic ce fac acum preoţii, ţine de un exhibiţionism mai jalnic decât al starletelor porno„, a declarat Florin Chilian.
Şi cum clovnul nu e destul de ridicol dacă nu se împopoţonează şi cu o tichie de mărgăritar s-a recurs şi la şedinţe cu părinţii, pentru a fi informaţi cu privire la situaţia orei de Religie, evident, aceştia fiind consideraţi incapabili să îşi folosească tărtăcuţa la activităţi cum ar fi gânditul.
Cu o săptămână înainte de încheierea perioadei de depunere a cererilor pentru frecventarea orei de religie, toţi profesorii de religie ortodoxă din judeţul Constanţa sunt convocaţi sâmbătă, 28 februarie, de către Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la o şedinţă extraordinară cu tema „Despre statutul orei de religie în şcoală”.
„Ora de Religie – spune Î.P.S. Tudosie arhiepiscopul Tomisului – este cea mai valoroasă recuperare a Bisericii pentru că întotdeauna Biserica a educat copiii şi şcoala s-a născut în tinda Bisericii. Această recuperare trebuie să nu fie pierdută, pentru că, aşa cum ne formăm copiii, aşa vor fi cetăţenii de mâine. Copiii sunt cei mai receptivi la tot ceea ce le împărtăşim, tocmai de aceea trebuie să împărtăşească valorile religioase. Iisus Hristos, care este în centrul orei de Religie, este persoană istorică. Creştinismul a produs o civilizaţie, a produs, cu adevărat o cultură atât de valoroasă, cea mai înaltă valoare culturală în domeniul muzical, în domeniul artei, arhitecturii, în domeniul literaturii. Tocmai de aceea se cuvine să ne creştem copiii în astfel de valori. Cine ar renunţa, dintre părinţi, la ora de Religie ar mutila propriul copil pentru că am ascultat oameni care au spus: nu cred în Dumnezeu, dar copilul îl dau la Religie pentru că acolo nu învaţă decât pozitiv, învaţă să fie mai luminat şi cu un comportament corespunzător societăţii şi oricărui timp.
Îi felicit pe toţi cei care îşi menţin, ca părinţi, copiii la ora de Religie şi îi încurajez pe copii să crească cu vârsta şi cu înţelepciunea, întrucât ora de Religie este un liant, Dumnezeu este şi al ştiinţei, dar şi al înţelepciunii. Ora de Religie le creează un orizont al înţelepciunii care, în îngemă-nare cu ştiinţa, formează personalitatea omului pornind din copilărie„.
Nici Patriarhul Daniel nu a stat deoparte .. sfinţia sa a declarat, la Sfânta Liturghie că ora de Religie nu poate fi înlocuită cu nimic, fiind ştiinţa cea mai profundă, a legăturii cu Dumnezeu, iar înscrierea la această disciplină este un act de mărturisire publică a credinţei.
„Înscrierea pentru ora de Religie este un act de credinţă, de mărturisire publică a credinţei, a iubirii noastre faţă de Hristos şi a dorinţei noastre de a creşte spiritual. Biserica a botezat copiii pe care părinţii i-au născut şi i-au adus să fie botezaţi. Dacă Biserica a botezat copiii înseamnă că are şi datoria de a-i creşte în credinţă”, a spus Preafericitul Daniel, duminică, în cuvântul de învăţătură rostit la Sf Liturghie oficiată la Catedrala Patriarhală, pentru a mai arăta că „este nevoie şi de o formare duhovnicească şi intelectuală a copiilor la şcoală, împreună cu alţi copii şi în dialog cu alte cunoştinţe, cu alte discipline pe care le studiază sau le învaţă copiii la şcoală”.
În acest sens, dumnealui a citit apelul Consiliului Consultativ al Cultelor din România, potrivit căruia fără cunoştinţe de religie nu poate fi înţeleasă istoria şi cultura Europei şi de aceea în aproape toate ţările europene, religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public.
„Predarea religiei în şcoală are valenţe educaţionale profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor şi a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Ora de religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare,întrucât propune modele viabile de bunătate,sfinţenie şi convieţuire umană. Educaţia religioasă contribuie la depăşirea ignoranţei religioase, care poate favoriza atitudini ideologice de intoleranţă”, se arată în apelul consiliului.
Potrivit lui PFDaniel, la ora de religie copiii învaţă ” că universul, cerul şi pământul nu sunt produsul întâmplării, ci sunt darul înţelepciunii şi iubirii lui Dumnezeu pentru om” (evident că Preafericitului nu îi pasă de faptul că religia cam contrazice unele lucruri învăţate la alte materii) „că omul nu este un simplu animal evoluat, ci este o fiinţă inteligentă, liberă şi iubitoare, creată după chipul lui Dumnezeu” şi „că orice faptă bună izvorâtă din iubire smerită şi milostivă nu piere niciodată”, ci „rămâne în memoria şi binecuvântarea lui Dumnezeu şi fiecare faptă bună săvârşită în timpul vieţii trecătoare are o valoare veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu”.
„De aceea, ora de Religie nu poate fi înlocuită cu nimic, cu nicio altă ştiinţă pentru că de fapt ştiinţa cea mai profundă este ştiinţa legăturii noastre cu Dumnezeu cel veşnic Care ne-a creat pentru viaţă veşnică, pentru iubire şi fericire veşnică în Împărăţia Preasfintei Treimi, spre slava lui Dumnezeu şi spre a noastră mântuire! Amin!”, a conchis Patriarhul României.
Chestiunea care intrigă la reacţia BOR este de ce e neapărată nevoie să se creeze rupturi între elevi …
Dacă religia s-ar preda la modul serios, ca materie şcolară, de exempu dacă s-ar preda o materie în care să se studieze trecutul tuturor religiilor importante, valorile lor fundamentale pentru ca la final elevul să poată hotărî singur care este cea care i se potriveşte, aş zice că este OK.
Modul în care se presă religia nu pare a fi altceva decât un prozelitism care trasează prăpăstii tot mai adânci între elevii aparţinând diferitelor culte. Unde duce asta? La un fundamentalism care generează în Orientul mijlociu probleme extrem de grave. Chiar şi Statul Islamic are ca punct de pornire exact fundamentalisml religios.
Este de neînţeles că, dacă Biserica Ortodoxă consideră predarea religiei aşa cum se face, chiar atât de importantă, nu văd de ce nu organizează ei cursurile respective.
La orele de religie, fiecare copil fie se duce la religia lui unde lucrurile îi sunt prezentate în felul specific. Ca să nu zicem de faptul că se poate ajunge la situaţia în care, la ora de religie copii aparţinând altui cult să fie obligaţi să participe la ore care uneori sunt predate de preoţi.
Cineva spunea că valorile care se predau sunt, indiscutabil, universal valabile şi că în general se cam găsesc cu mici diferenţe la toate religiile şi cultele dar şi că majoritatea ar trebui să primeze …
Mişto, deci indiferent dacă un copil e musulman, evreu, budist ori, poate, hindus, va trebui să înveţe să rostească: „Înger îngeraşul meu .. etc”
Mă întreb cam ce ar spune acel om (un avocat) dacă elevilor creştin ortodocşi li s-ar cere să înveţe Coranul.
Cât de puternice şi de umane sunt valorile în discuţie putem vedea dacă ne amintim de părintele Corogeanu de la Tanacu. Omul a fost îndoctrinat de mic pe la mănăstire şi a căpătat o credinţă care vizează maladivul (penalul în cazul lui) dar care este incapabil să înţeleagă diferenţa dintre epilepsie şi posedare, modul în care a hotărât să o salveze pe amărâta aceea fiindu-i fatal amărâtei …
P.S. Am o mare curiozitate … oare cât la sută din reacţia B.O.R. are drept cauză faptul că dacă i se mai taie un pic macaroana cu prozelitismul neruşinat la care recurge după 89 faptul că astfel se tem că veniturile le-ar scădea semnificativ … sau a faptului că, indiscutabil, construirea faraonicei Catedrale pentru Umilirea Neamului pe care B.O.R. îşi doreşte să o ctitorească taman la vreme de criză , ar fi îngreunată şi mai mult ?
Ponta s-a dus cu şpaga la Patriarhie
Ponta împreună cu Liviu Dragnea, Daniel Constantin, Gabriel Oprea însoţiţi de Mugur Isărescu s-au dus cu şpaga la Patriarh.
„Noi îi finanţăm Catedrala, tu ne aduci voturi”.
Astfel, îi poziţie erectă preoţii ortodocşi vor spune în predică, la toamnă: „Votaţi Ponta!”
Bravo, dacă vom avea Catedrală nici nu mai contează că sunt subfinanţate Învăţământul, Sănătatea, Armata etc.
Prin 2010 când a explodat criza aflam că BOR se apuca să construiască acea catedrală faraonică, edificiu care era evaliat la vreo 400 de milioane de euro.
Am socotit atunci că, la un curs de 4,2 RON, asta însemna 1.680.000.000 lei noi (un miliard, şase sute optzeci de milioane de RON) sau 16.800.000.000 lei vechi ( şaisprezece mii de miliarde, opt sute de milioane de lei vechi). Vezi aici: https://romanicablues.wordpress.com/2010/06/04/catedrala-umilirii-neamului/
Socotind atunci cădacă am fi 21 de milioane de toţi, indiferent de etnie, religie, sex urma să avem de plătit fiecare câte 780 de lei noi.
Cum, cf. Statisticilor de la acea dată, în România erau 86,8% ortodocşi, suma pe scăfârlie de om ar deveni cam 900 de lei noi, sau 9 milioane de lei vechi.
Atunci se spunea că Patriarhia urma să împrumute în prima fază cam jumătate, bani returnabili în patru ani, construcţia urmând a ajunge la faza „la roşu” (fără tencuială) părin 2014.
Un reprezentat al BOR socotea extrem de senin că „fiecare familie ortodoxă are, în medie 2,325 de capete”, de unde rezulta, în socoteala dumnealui, un eford cam de cam 50 de milioane, lei vechi pe familie ortodoxă, sumă modică în viziunea reprezentantu-lui BOR, lucru care, în viziunea respectivului nu era prea greu de donat de credincioşi.
Treaba e că, dacă atunci mi se părea ridicol acel calcul, acum îmi au seama că, din păcate aveam dreptate, şi oricâte exibiţii cu inginerii financiare şi pelerinaje la moaşte din care unele chiar umane, ar face BOR de când e IPS Daniel Patriah, portofelul românului nu prea îşi permite să renunţe anual la 50 de milioane pe familie.
Am aşa, un fel de presupunere că, de fapt socoteala a fost aceea de a se pune ţara în faţa faptului împlinit pentru ca, atunci câm o veni vremea să se împlânte cât se poate de temenic ghira în ouăle puterii şi, cu un mic şantaj, să se facă rost de bani pe principiul: Dacă nu scoateţi mălaiul, de la amvon vi se va face o publicitate electorală de ne ţineţi minte …
Iată că a venit vremea. BOR are nevoie de bani, Ponta, în campanie de imagine pentru alegerile prezidenţiale are mare nevoie de orice fel de susţinere… Treaba e coaptă, cum se spune.
Astfel, la ceas de taină, luni, 28 aprilie, Premierul s-a întâlnit cu Patriarhul. Din delegaţia care s-a prezentat cu propunerea de şpagă electorală au făcut parte şi ceilalţi lideri ai USD,Liviu Dragnea, Gabriel Oprea şi Daniel Constantin, dar şi, surpriză, Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
Bancul zilei ar trebui considerată declaraţia lui Ponta care susţine că nici usturoi nu a băgat în gură nici cavitatea bucală nu îi pute … cică n-ar avea nici o legătură cu vreo suplimentare de fonduri pentru construirea Catedralei Mîntuirii Neamului, Ponta a răspuns negativ.
Treaba e cel puţn ciudăţică dacă ne gândim că Adrian Vasilescu, eternizat în calitatea de consilier al guvernatorului BNR, a declarat la rândul său că întâlnirea de la Patriarhie face parte dintr-o tradiţie în care Patriarhul invită oficialităţi, inclusiv pe guvernatorul băncii centrale, „la o masă după Paşte”. Ce interesant … doar to’arăşii din USD sunt „oficialităţi”, ba, bombonica de pe colivă, consilierul a mai spus că, guvernatorul Mugur Isărescu este invitat permanent la această reuniune, mai ales că BNR a fost cea care, când legea îi permitea, a finanţat refacerea clădirii Patriarhiei.
Mă întreb dacă nu cumva, guvernatorul BNR nu o fi devenit chiar membru ar Sfântului Sinod al BNR, se asemenea probabil deja se pictează icoana cu Mugur Isărescu drept ctitor al monstruasei Catedrale a Umilirii Neamului. Reuniunea aceasta ar fi deja tradiţională, chiar dumnealui, consilierul Vasilescu participând la una pe vremea tovarăşului Teoctist, antecesorul tovarăşului Daniel în funcţia de patriarh.
Acum vreo lună, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constatin Stoica, a zicea că totalul costului aferent lucrărilor de finalizare a Catedralei Mântuirii Neamului până la stadiul roşu-gri, fără tencuială, dar cu geamuri şi uşi, este de aproximativ 80 de milioane de euro şi nu 200 de milioane (jumătate din costul total de 400 de milioane) cum se spunea acum patru ani. Deh.. se mai întâmplă şi minuni. Dumnealui probabil neluând în seamă construcţiile aferente (hotel, anexe etc) din care ar urma să fie alcătuit complecul respectiv.
Referitor la graficul de execuţie a lucrărilor, Patriarhia a precizat că, în aprilie 2013, a fost finalizată construirea infrastructurii (fundaţia) Catedralei Mântuirii Neamului, iar din toamna aceluiaşi an au început lucrările la suprastructura acesteia. Edificarea viitoarei catedrale patriarhale se estimează a fi terminată în anul 2016.
Potrivit noilor socoteli a Patriarhiei, în cei trei ani de la începerea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului, sumele plătite către bugetul de stat, reprezentând impozite şi contribuţii sociale la salariile lucrătorilor de pe şantierul catedralei, TVA, acciză şi alte taxe, au fost în valoare de peste 40 milioane de lei, respectiv 9 milioane euro.
Cum populismul nu s-a inventat ieri, prin Legea construirii ansamblului arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului nr. 376 din 2007 se recunoaşte caracterul naţional al proiectului Patriarhiei Române, considerat ca fiind necesar pentru cult şi reprezentativ pentru credinţa majorităţii poporului român, care, la ultimul recensământ al populaţiei din anul 2011, şi-a declarat apartenenţa la Biserica Ortodoxă Română în proporţie de 86 la sută, arată Patriarhia.
Această lege prevede că fondurile destinate construirii ansamblului arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu această destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale.
Treaba interesantă este că, deşi avem o subfinanţare de neimaginat în sistemele de sănătate, învăţământ, armată, etc
Aş dori să ne mai amintim de ceva. În noua Constituţie pe care a moşitto Crin Antonescu şi gaşca lui, apare o aberaţie cât toate zilele care pune la îndioală chiar caracterul de laicisism statului român: la, Art.1. avem: „România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al bisericii ortodoxe şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale” .. BOR li alţii cam cum era cu „alte naţionalităţi” pe vremea lui Ceaşcă.
Mă gândesc că, dacă Dumnezeu urăşte suficint România şi Ponta ar ajunge preşedinte, nu vom mai avea nevoie nici de spitale, nici de şcoli, nici de armată.
Bolnavii vor fi duşi la Catedrală să fie trataţi, elevii se vor alfabetiza în timpul predicii, iar dacă ne atacă cineva ne vom băga în Catedrală vom încuia uşa şi îi vom lăsa pe atacatori să se sinucidă de oftică privind ce catedrală mişto avem.
Votează române … un loc pe lista cu bolnavi şi săraci cu duhul s-o găsi şi pentru tine.Când ţi-e foame te vei duce la Catedrală când vor da cu cădelniţa.. fumul de tămâie are efecte halucinogene, deci s-ar putea să te simţi chiar fericit…
La Bixad ortodocşii sunt înnebuniţi de damful pestilenţial al monstrului suprem cunoscut de Omenire: COMUNISMUL
Scandalul de la Bixad (jud Sat Mare), legat de refuzul BOR e a retroceda greco-catolicilor mănăstiera furată ‘în 48 şi dată spre folosinţă „Bisericii surori Ortodoxe”, deşi în acest sens există o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie mi se pare a nu fi altceva decât damful otrăvitor şi petilenţial al moaştelor celui mai sinistru monstru cunoscut de Omenire: COMUNISMUL …
România lui Iliescu & Brucan
Silviu Brucan (1916-2006) a fost expert in fabricarea de legende și câte zile l-a ținut Dumnezeu pe pământ a pozat în gânditor independent; de fapt, obsedat de rolul său în lume, crezându-se un fel de individ predestinat a fi ceea ce numin eminenţă cenuşie s-a pliat după cum erau vremurile.
Deşi a fost unul din cei mai siniştrii ideologi ai „ciumei roşii” care a făcut din România ceea ce a fost şi s-a răfuit cu duşmanii comunismului pro sovietic, atunci când a venit „Loviluţia din Decembrie”, Brucan a sperat că îşi păstrează privilegiile, astfel că s-a poziţionat în grupul din apropierea lui Ion Iliescu.
Brucan a devenit „Profetul de la Dămăroaia” datorită previziunii sale „Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. Unii au zis că e tâmpit, credeau că timpul va fi mult mai scurt.. nţţţ … s-a dovedit că era pe dos … mult mai lung adică …
Grupul Iliescu &co făcea tot ce era omeneşte posibil ca regimul propietăţii, crestiune esenţială în sechimbarea la faţă a României, să nu se schimbe.
În prima fază era vorba de tentativa de a menţine în propietate etatizată totul. Când a fost clar că nu se mai putea reveni la economia centralizată şi planificată, sinistrul grup Iliescu&co, care pusese mâna pe putere, a încercat să menţină românia departe de Uniunea Europeană deşi declarativ erau dedicaţi trup şi suflet acestui ţel… Cum? Nerezolvând problema puterii. Astfel, încă mai există multe probleme regate de retrocedare.
Un aspect absolut populist, era atragerea de partea lor a Bisericii Ortodoxe Române. Lucru greu şi nu prea.
Între ortodocşi şi greco-catolici există şi acum, la aproape două decenii şi jumătate, problema cu refuzul BOR de a deveni ceea ce afirmă că este, o biserică tolerantă, deschisă, onestă, cu repect faţă de celelalte biserici.
Atitudinea ei (BOR) arogantă şi dictatorială, susţinută de cei care au fost succesiv la putere în schimbul unui ajutor mai mult sau mai puţin tacit, consideră pur şi simplu că dacă e majoritară e ca URSS-ul de unde îşi trage gândirea anacronică şi autosuficientă, poate să facă tot ce doreşte şi poate să deţină orice.
Furtul istoric, menit să distrugă Biserica Greco-Catolică din cauza legăturilor ei cu Papalitatea, deci trădătoare a avut ca rezultat recerea propietăţilor acestei biserici în ghiara ortodoxă.
Gestul logic ar fi fost ca BOR să retrocedeze ce i-a fost dat în urma jafului…
Nici vorbă, BOR se simte foarte bine în averea gr.-catolicilor şi nu are nici cea mai mică intenţie de a face dovada toleranţei cu care tot umblă în coadă.
S-a ajuns la interminabile procese în justiţie. Fiind o instituţie religioasă care se laudă sus şi tare cu tot felul de caracteristici cum ar fi: onestitatea, bunăvoinţa, dorinţa de înţelegere etc, te-ai aştepta să vezi cum se şi întâmplă lucruri logice, retrocedarea fiind doar o chestiune de „hai să vedem cum facem”… Nici vorbă …
Comportamentul BOR e similar cu cel al penalilor proveniți din duplicitarismul lui Iliescu&co. Procesele se amânau atâta cât era posibil, de multe ori chiar cu intervenţias factorului politic.
Un exemplu a existat totuşi. Înalt Preasfinţitul Laurenţiu Streza, la vremea aceea episcop de Caransebeş, actualmente Mitropolit al Ardealului (la Sibiu) a rezolvat simplu ce era de rezolvat, lucru care i-a atras oprobiul, „beneficiind” de tot felul de şicane, înalţii ierarhi ai BOR văzând în Sfinţia Sa o adevărată oaie neagră…
Revenind la procese, acestea se desfăşurau în aşa fel încât rezultatul să vină cândva între Sfântul Aşteaptă şi Sfântul Altădată…
Dacă totuşi se ajungea la un final şi se dădea o sentinţă, se recurgea la forţă. Pe căi oculte, populaţia era scoasă la scandal. ATENŢIE … oamenii de rând niciodată nu ştiau decât partea de adevăr care convenea BOR…
Au existat şi cazuri de bătălie pur şi simplu.. la propiu.
Bisericile retrocedate erau luate cu asalt.. „întâmplător” acolo apăreau tineri vânjoşi, care se deosebeau de minerii lui Iliescu prin faptul că ÎN LOC DE SALOPETE AVEAU SUTANE şi ÎN LOC DE FURTUNE DE PRESIUNE AVEAU BÂTE … Da.. din bunăvoinţa caracteristică ortodocşilor…
Acum suntem în 2013 … Brucan vorbea de 20 de ani… au trecut dar urmările Comunismului, atât fizice cât şi de menalitate încă sunt vii…
Mănăstirea Bixad, exponentul intoleranţei ortodoxe
Judecătoria Negreşti-Oaş – scrie adevărul.ro – a admis ieri (7 Noiembrie) cererea de ordonanţă preşedenţială depusă de Consiliul Judeţean privind suspendarea provizorie a executării. Consiliul Judeţean a trimis la Bixad doi reprezentanţi pentru a opri executarea sentinţei privind retrocedarea. Consiliul Judeţean susţine că el este proprietarul Preventoriului TBC din curtea Mănăstirii, retrocedat greco-catolicilor.
Sute de jandarmi şi poliţişti au intrat cu forţa peste bixădenii care făceau lanţ viu în faţa Mănăstirii Bixad. Situaţia este una extrem de tensionată pentru că executorul a dat drumul executării silite, după ce greco catolicii au obţinut o sentinţă definitivă şi irevocabilă privind o mare parte din clădirile şi terenurile de la Mănăstirea Bixad.
„Aproximativ 100 de jandarmi şi circa 100 de poliţişti sunt prezenţi la Mănăstirea din Bixad, pentru aplicarea executării silite. Printre cei care fac lanţ uman viu în faţa Mănăstirii Bixad se numără aproximativ 15 preoţi din Ţara Oaşului, dar şi unii veniţi de mai departe, din judeţul Satu Mare. Preotul din Sanislău, Radu Man, a venit la Bixad însoţit de zece enoriaşi ca să apere Mănăstirea simbol a Ţării Oaşului“, scrie Transilvania Reporter.
Localnicii s-au mobilizat pe toate căile. Inclusiv pe Facebook au fost distribuite mesaje în acest sens.
Între Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică şi Mănăstirea Ortodoxă Română de la Bixad se poartă procese de ani buni de zile. Biserica greco-catolică a obţinut o sentinţă defitinivă şi irevocabilă privind revendicarea terenurilor şi construcţiilor Mănăstirii Bixad. Din cauza presiunilor locale, dosarele aflate de ani de zile pe rolul instanţelor locale sătmărene au influenţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să le strămute la Mehedinţi şi Craiova, unde s-au acordat sentinţele defitinive şi irevocabile.
În sentinţa nr.341/2011 a Curţii de Apel Craiova este specificat faptul că Biserica Ortodoxă Română este obligată să-i lase greco-catolicilor construcţia cu destinaţie de Preventoriu pentru copii hadicapaţi şi construcţia cu destinaţie spaţiu pentru activităţi specifice ale copiilor internaţi în preventoriu. Cu alte cuvinte biserica greco-catolică ar urma să fie pusă în posesie cu terenul aferent curţii Mănăstirii Bixad precum şi cu cele două clădiri. Trebuie menţionat faptul că Biserica Mănăstirii Bixad, situată în mijlocul terenul ce urmează a fi dat greco-catolicilor rămâne teoretic în posesia Bisericii. Practic însă este imposibil, deoarece terenul de sub biserică este al Greco-catolicilor. Zilele următoare, executorul judecătoresc va pune în executare decizia Curţii de Apel Craiova. O sentinţă asemănătoare a fost pronunţată şi de Tribunalul Mehedinţi, Prin sentinţa civilă nr.180/2011 a Tribunalului Mehedinţi este specificat că Biserica Ortodoxă Română este obligată să lase Episcopiei Române unită cu Roma suprafaţa de 10.908 mp de teren de la Bixad.
Un lucru care pare a fi uitat scandalagii este faptul că ei înşişi, rudele şi vecinii lor au lupta prin justiţie pentru retrocedarea propietăţilor (pământ, clădiri) moştenite de la înaintaşi …
În loc de toleranţă, intoleranţă, în loc de bunăvoinţă, ură …
Am auzit oameni care spun în situaţii similare ce cea de la Bixad, este vorba doar de o excepţie, de o chestiune locală…
O fi ea locală, dar una cu premeditare, incitarea fiind făcută de sus de tot.
Cine vrea să ştie cum au ajuns cei de la Bixad să vază chestiunea în modul acesta ilogic şi diferit, şi au ajuns să se roage în un lăcaş de cult luat cu japca de comunişti, cred că ar trebui să ne amintim câteva chestiuni halucinante.
– Botezul de exemplu, nu este unul ortodox sau catolic ci creştin, cu mulţi ani în urmă între Biserica Catolică şi cea Ortodoxă există un acord de recunoaştere reciprocă a botezului.
ATENŢIE! În Ardeal, când au trecut cu foirţa de la greco-catolici la ortodocşi nu i s-a cerut nimănui un nou botez …
Citez: „Aici, în Ardeal, în 1948, când greco-catolicii au trecut (cam fortat!) la ortodoxie, nu li s-a cerut din partea Bisericii Ortodoxe absolut nimic (doar o adeziune, sã spunã cã sunt ortodocsi, atâta tot). Li s-au recunoscut toate. Preotilor li s-a recunoscut Preotia, celor cununati, Cununia, celor botezati, Botezul, Mirungerea, absolut toate.” (Art. „ORTODOCŞII ŞI CATOLICII” – cine doreşte poate vedea întreg articolul pe siteul de origine biserica.org ).
Este de notorietate că acum BOR nu mai recunoaşte botezul catolic ca şi cum acesta NU AR FI CREŞTIN (Chestie strigătoare la Cer). Dau doar exemplu căsătoriei lui Irinel Columbeanu cu Monica Gabor deoarece e de notoritate, Monica a trebuit rebotezată pentru că era catolică, deci necreştină în minţile înfierbântate ale unor BOR-ieni).
N-ar fi mare problemă, că nu se face gaură în cer şi nu e nici un păcat să mai storci nişte bani de la bogătanul pitic, are destui, e vorba de un gest urâtcare arată „bunăvoinţa” ortodoxă.
Legat de faptul că ce se întâmplă la Bixad, manipularea turmei vine de sus de tot…
Am găsit un articol aparent ciudat, scris de o mână obişnuită cu crearea de mentalităţi … (Oare de ce îmi amintesc de Istoria lui Roller?)
Siteul de care e vorba, crestinortodox.ro e un site oficial al BOR, recunoscut ca atare…
Crima supremă a articolului este introducerea pe nesimţite a unei egalităţi între trecerea DE BUNĂ VOIE a unor ortodocşi la greco-catolicism cu parohie cu tot şi forţarea trecerii la Ortodoxie a Greco Catolicilor cu forţa prin simpla semnare a unei adeziuni … cam ca la Colectivizare (asta pentru că tot am amintit de Brucan)
Manastirea Bixad
Manastirea Bixad este o manastire ortodoxa aflata in comuna omonima din judetul Satu Mare. Localitatea Bixad a fost amplasata, pana in jurul anului 1700, sub Piatra Bixadului. In urma unei alunecari de teren, localitatea a fost distrusa in proportie de aproape doua treimi. Atunci, localitatea s-a mutat intre cele trei vai, unde se afla si azi. In perioada interbelica, in Bixad a functionat cea mai mare manastire din Maramures.
Manastirea Bixad – scurt istoric
Viata monahala la Bixad exista inca din vremea Maramuresului voievodal, cand, in anul 1614, lacasul apare mentionat ca schit al Manastirii Vetis. In prima jumatate a secolului al XVII-lea, viata monahala ortodoxa la Bixad s-a mentinut, fapt dovedit de circulatia intensa a cartilor de slujba si invatatura ortodoxe.
La anul 1648 in Bixad este atestat preotul ortodox Popa Ilies, acesta semnandu-se in mai multe randuri, pe un exemplar al Cazaniei lui Varlaam (Iasi, 1643). De la sfarsitul secolului al XVII-lea, Bixadul apare strans legat de numele calugarului grec Isaia, fost staret al Manastirii Sfantul Apostol Pavel de pe Muntele Athos.
Trimis de patriarhul ecumenic sa urmareasca evolutia convertirii la unire cu Biserica Romei, in partile Rusiei si Ucrainei, dupa ce a sesizat curtilor acestor state iminenta pericolului, la intoarcere, trecand prin Ardeal a fost prins, dus la Viena, de unde, dupa ce a fost catolicizat, a ajuns la Roma, si apoi numit in anul 1694 vicar general, cu resedinta la Carei, cu insarcinarea de a castiga la Unire pe romanii din partile Bihorului, Satmarului si Maramuresului.
In anul 1701, arhimandritul Isaia, insotit de alti trei calugari s-a asezat la Manastirea Bixad. In luna mai a anului 1701, arhimandritul a fost ucis in conditii neelucidate inca. In anul 1759, episcopul unit al Muncaciului, Manuil Olsavszky, trimite la Bixad calugari din ordinul Sfantului Vasile cel Mare.
Biserica Bixad, cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel a fost ridicata incepand cu anul 1769, fiind sfintita in anul 1771. Monumentul pastreaza planul arhitectural bizantin in cruce greaca. Deasupra pronaosului se inalta un turn avand un acoperis baroc, adaugat la inceputul secolului al XX-lea.
Intrarea principala vestica este marcata de un fronton triunghiular tinut de patru coloane, din care doua sunt angajate. Absidele laterale sunt semicirculare. Altarul este adaugat tot ulterior.
Aceasta biserica a fost desfiintata din ordinul autoritatilor comuniste, fiind transformata in parohie in anul 1948. Urmeaza o etapa de restaurari complete, atat la interior cat si la exterior. Atunci biserica este si repictata si inzestrata cu mobilier nou.
Lucrarile de restaurare s-au desfasurat intre anii 1981-1988. Fresca pictata intre anii 1988-1989 este opera lui Dumitru Banica din Vedea. Iconostasul, din lemn sculptat, a fost realizat de mesterul Ady Iosif din Baia-Sprie.
Manastirea Bixad – icoana Maicii Domnului
Renumele bisericii din Bixad provine si din prezenta in aceasta a unei icoane a Maicii Domnului. Maicii Domnului atrage credinciosi din judetele invecinate: Bihor, Salaj, Maramures si Bistrita Nasaud.
Putem vorbi de un intens turism religios, cu vechi traditii, cu pelerini care vin aici la sarbatorile Adormirea Maicii Domnului (15 august), Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august) si Ziua Sfintei Crucii (14 septembrie).
Pentru pelerinii veniti de departe biserica dispune si de locuri de cazare – in limita locurilor disponibile. Pentru a face cunoscute traditiile zonei, se intentioneaza deschiderea unui muzeu cu traditii si obiceiuri populare, etnografice, bisericesti si de folclor osenesc dar si ateliere pentru cusaturi specifice zonei.
Sursa: crestinortodox.ro
Trebuie să spun că am văzut la un telejurnal nişte imagini luate ieri la Bixad şi am fost şocat şi mirat.
Pe de o parte am fost uimit pentru că atmosfera era EXACT ca în alte locuri unde a fost o bătaie veritabilă ca executarea sentinţei de retrocedare precum şi mai târziu şi pe de altă parte am fost uimit de un preot, cu minţile cam vâlvoi, probabil de la adrenalină şi nu de la prea multa adăpare cu sângele Domnului ca să nu spun cu suc de prună tras la cazan de minim trei ori, uitat vreo zece ani în butoi de dud.
Zicea Sfinţia Sa că ar tebui să se facă un referendum local şi că ortodocşii au tot dreptul deoarece AU CONSTRUIT TIMP DE 20 DE ANI O BISERICĂ…
Să mă ierte respectivul, dar nu înţeleg …
Referendum? De ce? Oare dacă tatăl său îi lasă moştenire o budă, iar cei de pe strada aceea cred că buda, deşi e în curtea părinească, ar trebui să devină bun se utilitate publică deşi părintele nu e de acord pentru că acolo a murit tatăl său când venea de la curve şi s-a ascuns în rahat (unde s-a înecat provocând familiei o mar uşurare ca să nu îl prindă nevasta? Ar fi logic oare să se facă u referendum privind dreptul de posesie şi utilizare a budei? Nu cred că i-ar conveni…
Cât despre acea Biserică făcută timp de douăzeci de ani … Adică instituţia B.O.R. nu ştie că nu e normal să construieşti pe un teren facre nu îşţi aparţine? Pe un teren furat adică?
E drept, ÎPS Anania a cerut înainte de a muri să i se aducă pământ de la Mănăstirea Nicula, mănăstire greco-catolică, furată de comunişti şi neretrocedată din cauză că mnealui Mitropolitul s-a opus cu vehemenţă având suportul şi al altor respectabili colegi din Sfântul Sinod, purtători de sutană la care încă se mai văd găicile în care se prindeau epoleţii albaştrii ai Securităţii……
Sincer, nu cred că epreacuviosul etilizat se gândea la ÎPS Anania… Mai repede cred că e vorba de oarece ordine venite se sus de tot … (Nu din turlă) …
În încheiere, despre Mănăstirea de la Bixad şi cum a fost la … ortodoxizarea ei … un articol de pe Wikipedia (eu zic că e destul de neutru pentru a fi luat drept reper la formarea unei păreri):
Mănăstirea Bixad a fost una din principalele mănăstiri din Ardealul de Nord, așezământ monahal greco-catolic aparținând Ordinului „Sfântul Vasile cel Mare” (bazilian sau bazilitan), situată în comuna Bixad, județul Satu Mare.
Până la scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma în afara legii de către regimul comunist în anul 1948, a funcționat aici principala tipografie bisericească aOrdinului Bazilian. În 1948 călugării bazilienii au fost alungați din mănăstire, iar în locul lor autoritățile comuniste au instalat un preventoriu TBC aflat în subordinea spitalului din Negrești Oaș. Preventoriul a funcționat până în anul 1998.
Desfășurarea evenimentelor în 1948
n noaptea de 15 octombrie 1948 Securitatea a năvălit în chilii și i-a percheziționat pe călugării greco-catolici. Unul dintre ei a tras clopotul în miez de noapte, ceea ce a făcut ca în timp de zece minute să se adune la fața locului o mare mulțime de țărani înarmați cu furci și topoare, care au sărit în apărarea călugărilor și au determinat retragerea securiștilor, după care localnicii au dezafectat două poduri, pentru a împiedica trupele de Securitate să trimită întăriri.
În data de 18 octombrie a fost constituită în această chestiune o comisie la Satu Mare, formată din șefii regionalelor de Securitate din Oradea și Satu Mare, un colonel de la Interne, un locotenent-colonel de armată, alți șefi de la Jandarmerie, precum și primul procuror și prefectul județului Satu Mare (interbelic).
În noaptea de 18/19 octombrie un dispozitiv format din 70 jandarmi, 40 de gardieni și 25 de agenți de Securitate au înfrânt rezistența țărănească din Bixad și au arestat obștea celor 23 de călugări greco-catolici. Represiunea comunistă i-a vizat ulterior și pe laicii implicați în rezistență.
Pentru a risipi lipsa de entuziasm și chiar reticența fățișă a unor clerici ortodocși față de agresiunea efectuată de autoritățile comuniste cu trupe de jandarmi și de securitate împotriva mănăstirilor greco-catolice, Gheorghe Gheorghiu Dej s-a deplasat la ședința Sfântului Sinod al BOR din 19 octombrie 1948, în care a luat cuvântul „pentru a liniști sufletește pe aceia dintre dumneavoastră care au urechea plecată la văicăierile greco-catolicilor”.
Mănăstirea Bixad de la 1948 până în 1990
După anul 1948, timp de peste trei decenii, mănăstirea a rămas în paragină, călugării de la Bixad au fost prigonoți, desfășurarea vieții spirituale a fost pusă sub interdicție, iar averea lăcașului a fost înstrăinată în mare parte.
În anul 1980 mai mulți credincioși din Bixad, la intițiativa localincului Vasile Finta (zis Voroțel), s-au înfățișat la Vasile Coman, episcopul ortodox de Oradea, solicitându-i sprijin în vederea reluării vieții monahale, în primul rând pentru salvarea bisericii mănăstirii. În scurtă vreme, prin strădaina credincioșilor din Oaș și a protopopiatului din Negrești, a ierarhului însuși (care era conștient de importanța reînvierii vieții monahale ortodoxe pe aceste meleaguri) a fost obținută autorizația necesară.
Lucrările de restaurare au durat din 1981 până în 1988, sub îndrumarea Departamentului Cultelor. Fresca bisericii a fost lucrată între în anii 1988 și 1989. Clopotele și o icoană a Maicii Domnului,înstrăinate în1954, au fost readuse la mănăstire, însă nu și icoana Fecioarei Maria cu Pruncul, cea considerată făcătoare de minuni, ascunsă de localnici.
În primăvara anului 1989, la 25 martie, episcopul ortodox al Oradiei, Vasile Coman, însoțit de un sobor de protopopi, stareți, profesori universitari, preoți și diaconi, oficialități din partea statului, a instalat primul preot ortodox, în persoana ieromonarhului Valeriu Serafim Adam
Retrocedarea mănăstirii
După revoluția română din 1989 clădirea preventoriului a fost restituită prin hotărâre de guvern către Biserica Română Unită cu Roma. În luna iulie 1990 a fost reînființată Episcopia Ortodoxă a Maramureșului, al cărei întâistătător, episcopul Iustinian Chira, a împiedicat ducerea la îndeplinire a hotărârii guvernamentale de restituire a imobilelor vechii mănăstiri către Biserica Unită.
În data de 27 mai 2011, după mai multe strămutări ale procesului, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea în revendicare formulată de Episcopia Unită a Maramureșului. În data de 25 octombrie 2011Curtea de Apel Craiova a modificat sentința Tribunalului Mehedinți în sensul că a admis în întregime acțiunea formulată de Episcopia Română Unită a Maramureșului.Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat în data de 1 octombrie 2012 nulitatea recursului declarat de Mănăstirea Ortodoxă.
Mănăstirea Ortodoxă a formulat contestație la executare, constestație respinsă de Tribunalul Satu Mare în data de 12 septembrie 2013.
În data de 31 octombrie 2013 a avut loc o întâlnire la sediul Prefecturii Satu Mare, în vederea unei informări asupra executării silite care se află în curs.
În data de 7 noiembrie 2013 a fost formulată o nouă cerere de suspendare a executării silite, care se pare că a fost admisă de Judecătoria Negrești Oaș, în pofida hotarârii 607 din 12 septembrie 2013 a Tribunalului Satu Mare.
Mai multe detalii pe: ro.wikipedia.org
Cazul de la Tanacu și gemenii măicuței starețe de la Mănăstirea Tăriceni scot iar în evidență iporcizia Bisericii Ortodoxe Române
De foarte multe ori auzim persoane cu mai multă sau mai puțină credibilitate că românii sunt credincioși.
O fi, n-o fi, habar n-am. Mulți de fâlfâie niște valori care te și miri de unde le iau. Probabil dintr-un profil idealizat al celor care populează spațiul carpato-danubiano-pontic.
Tot de foarte multe ori, vedem cum Biserica Ortodoxă Română, în loc să încerce să se curețe din interior încearcă atunci când poate să mascheze anumire măgării pe care unii din interiorul ei le comit.
Este de notorietate refuzul BOR de a-i da afară pe cei care au colaborat cu Securitatea, au interzis chiar discuții pe această problemă. De asemenea când unii încercau să spună despre lucruri care se petrec în interior li se băga pumnul în gură.
La fel a reacționat BOR și când a fost vorba de crima imbecilului ăla de la Tanacu.
Acum a fost eliberat după ce și-a ispășit două treimi din pedeapsă.
„Deţinutul a îndeplinit fracţia, respectiv două treimi din pedeapsă, astfel că, potrivit legii, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Vaslui a formulat o cerere de eliberare condiţionată adresată Judecătoriei. Solicitarea a fost admisă, iar mâine aşteptăm decizia finală în acest dosar. Imediat ce vom primi această decizie Petru Corogeanu va putea fi pus în libertate”, a declartat Nicolae Toma, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Vaslui conform adevărul.ro
Deci pedeapsa întragă a fost de șase-șapte ani ani… Atât evaluază justiția română viața acelei nenorucite ucise pe cruce de un criminal cu porniri mistic maladive? Foarte ciudat.
La fel de ciudat mi se pare și faptul că în sat lumea îl laudă cât de bun popă era.
Cred că este vorba de o profundă lipsă de educație, atât în ceea ce privește respectivul preot ucigaș, precum și oamenii din zonă.
Ce e absolut inadmisibil în povestea aceasta este că oameni cu greutate iun BOR spuneau că în Biserica Ortodoxă Română nu se fac exorcizări. Ori indivizii mințeau cu ordinărie ori sunt neinformați. Se întâmplă în foarte multe locuri…
Cred că prima variantă e cea adevărată. Falsitatea și nerecunoașterea unor lucruri se mai poate vedea și în cazul acelei măicuțe starețe (o femeie de 40 de ani) de la Mănăstirea Tăriceni din județul Călărași.
În loc ca reacția Bisericii să fie una rapidă și clară, adică de a o elimina pe aceasta din sânul său, pe călugărița care a încălcat jurământul de castitate și ”s-a jucat cu cocoșelul” (cocoșel cleric sau mirean, urmează să aflăm) pur și simplu a fost lăsată să plece singură spre viața civilă.
Mai este un astect nu tocmai potrivit în acestă poveste. Sarcina a fost ținută acunsă pe tot timpul ei. Incredibil. Atenție, în prima fază nici după ce nașterea s-a prudus, respectiva nu voia să recunoască faptul că fetițrler sunt ale ei. (Culmea e că există un banc cu blonde unde acestea, după ce nasc, se întreabă dacă al lor e plodul).
Am impresia că pe toată perioada sarcinii femeia credea că va reuși să își mascheze păcatul, ba mai mult, probabil se gândea că într-un fel sau altul va scăpa de fetițe.
Diferiți reprezentanți ai Biserici au făcut declarații după cum au crezut de cuviință.
Am luat unele de pe mediafax.ro
Părintele Nicolae Dascălu: „Pot să confirm ceea ce este legat de ceea ce s-a întâmplat cu maica stareţă. În schimb, nu confirm nimic legat de faptul că tatăl celor două fetiţe ar fi preot sau călugăr. Informaţiile despre tatăl copilelor vine de la o persoană care se autointitulează lider de sindicat. Biserica nu a avut şi nici nu va avea sindicat”.
ArhimandritulRafael Mîţ: „Am primit o scrisoare de la maica stereţă, care spune că se retrage din viaţa monahală. În această situaţie, ea va merge la familia sa, undeva în judeţul Iaşi”.
Atenție puțin la câteva detlii (cum flutură batistuța care urmează a se pune pe țambal). Părintele Dascălu cred că ar fi extreme de fericit dacă i s-ar permite să declare nașterea o nouă Imaculata Concepțion. În fond ar fi destui care să pună botul, iar biserica are mare nevoie de credincioși. În fond monstruozitatea Catedrala Umilirii Neamului se face din donații, nu?
Din declarația Arhimandritului Rafael Mîţ mai putem vedea un detaliu relativ interesant. Bărboșlor șefi ai BOR li se cam rupe de acest eveniment, ca și de altele asemenea.
Nu au catadixit să se ducă personal, sau măcar să trimită un reprezentatn care să vorbească la fața locului cu respectriva. Nțț, ei stau frumușel în chiliile lor de lux și își petrec postul în chilhanui evident de post. În fond evlavioasele parașute ( cele mai arătoase) și animalele sacrificate sunt de post. Nu consumă carne… 😀
Deosebit de interesantă este declarația unei localnice care pare destul de informată cu ce se întâmplă în curtea sfântului lăcaș (declarație luată tot de pe media fax.ro
„Noi ştim că Sebastiana Gâtlan provine din zona Moldovei şi nu are familie. Era dedicată vieţii bisericeşti, dar ştiu că a mai avut cândva un necaz, nu ştiu ce a fost şi atunci, dar a mai fost plecată la o mănăstire la Amara. A venit, a plecat de la Tăriceni, apoi s-a întors. Era o persoană foarte atentă cu cei din jur, era apropiată de oameni şi lucra la un proiect pentru extinderea corpului de chilii„.
Eee? Interesant, nu?
Întrebarea care se impune ar cam fi: Oare ce destinație urmă să dea șturlumbatica măicuță stareță construcției noi? Creșă în care să își ascundă plozii? Cămin pentru bărbați care să le țină de urât în lungile nopți de privațiuni și rugăciune? Ori, Doamne Ferește bordel care să aducă oarece bănuți ce să contribuie la ridicarea faraonicei Catedrale? … Ar mai fi, poate, posibil chiar și un bar cu bară și dansatoare.
Mărturisesc cu mâna pe inimă că am văzut uneori niște călugărițe de să te lingi pe degete, călugărițe fâșnețe și cu priviri alunecose că fix la cele sfinte nu îți vine să te gândești.
***
Revenind la Cazul Tanacu, deoarece acolo vorbim de moartea unei nefericite, vreau să aduc în atenție câteva articole (atenție la data publicării).
Atenție în special la ultimul dintre articolele pe care le-am adus aici, mai precis la modul șocant în care sint văzute lucrurile la finalul articolului în așa numita ”Nota noastră”
Din click.ro
Tatăl măicuţei exorcizate de la Tanacu: «Să dea Dumnezeu să aibă aceeaşi soartă ca şi fata mea»
Publicat: Miercuri 30 Noiembrie 2011
La aflarea veştii că va fi eliberat, părinţii Irinei Cornici, măicuţa care a murit în chinuri groaznice după ce a fost supusă unui proces de exorcizare de către fostul preot Daniel Petru Corogeanu, l-au blestemat pe acesta.
Costică Antohi, tatăl Irinei Cornici, este cel mai înverşunat când vine vorba de cei care i-au omorât fata. Atât după eliberarea celor patru măicuţe, cât şi după ce fostul preot Corogeanu a ieşit de după gratii, familia măicuţei a suferit de fiecare dată.
Ei nu înţeleg nici acum, când au trecut 6 ani de la moartea fetei, de ce aceasta nu a fost trimisă acasă dacă a fost într-adevăr bolnavă.
„Nu am să îi iert niciodată. Ei au făcut câţiva ani de puşcărie, dar pe fata mea nu o mai aduce nimeni înapoi. Să dea Dumnezeu ca Petru Corogeanu să aibă soarta fetei mele. Cum mi-a schingiuit el fata, aşa să păţească şi el”, ne-a spus Costică Antohi (foto jos).
Mai vor 4.000 de euro
Încă de la bun început, părinţii Irinei Cornici au vrut daune materiale din partea lui Corogeanu şi, pentru asta, ei au cerut instanţei să ţină cont şi de acest aspect.
Au cerut, iniţial, 1 miliard de lei vechi, însă avocaţii fostului preot au reuşit să obţină pedepse mai mici. Acum, părinţii măicuţei nu vor decât 4.000 de euro, banii pe care ei susţin că fata i-ar fi avut la ea în momentul în care a fost supusă acelui ritual de exorcizare.
„Din partea mea, bine că a scăpat din închisoare. Mie să-mi dea banii fetei, că eu nu mă duc prin sat, să-mi dea lumea bani să fac dezgroparea fetei. Pe măicuţe le-am iertat şi pe el îl iert, dar să-mi dea banii”, a spus şi Elena Antohi, mama călugăriţei.
Din evz.ro
Posedata din Moldova
Publicat: Vineri, 23 Decembrie 2005
REPORTAJ. Cazul Tanacu, povestit exclusiv pentru Romania in EVZ de un celebru scriitor francez
Italnirea era fixata de trei zile cu avocata, la Vaslui, un oras lipsit de orice farmec, din Moldova (provincie cuprinsa de saracie, din nord-estul Romaniei): acolo trebuia sa-l intalnesc pe Daniel Corogeanu, calugar ortodox, principalul acuzat al unui fapt divers gotic care, dupa iunie 2005, impartise in tabere opinia publica din Romania.
Dar in holul lugubru al Hotelului Europa, vopsit intr-un albastru spalacit de culoarea noptii, pe care-l intuneca inca si mai tare lumina deja livida a iernii, Catalin Corogeanu, fratele lui Daniel, un barbat tanar cu trasaturi fine si cu parul lung, prins la spate, si el student la Teologie, ma anunta, cu durere, ca avocata prefera sa anuleze intalnirea.
O contactam, amintindu-i ca, in asteptarea judecatii, clientul sau a fost pus in libertate provizorie si ca demersul nostru nu e deloc ilegal: vocea ii razbate din receptor asemenea celei a unui spirit furios inchis intr-o lampa fermecata si rasuna in hotelul gol, ricosand dintr-un perete in celalalt. Maria Illisia, pe care am vazut-o la Bucuresti, e o femeie energica, cu parul negru lipit de cap, cu voce ascutita de fetiscana care pare sa repete, in fata fiecarei persoane, pledoaria rostita pentru a-l feri pe Daniel Corogeanu de cei 25 de ani de inchisoare ceruti de judecatorul de instructie. Ii revad privirea implorand, aproape inecata de lacrimi, o aud inca o data rugandu-ma sa nu-l coplesesc cu intrebari pe Daniel.
Telefonul cu Iisus
Desigur, a comis o greseala, dar nu merita linsajul la care il supun ziarele si televiziunile romanesti. Ma priveste fix in ochi, se adreseaza sufletului meu, ma implora in numele lui Dumnezeu si al tuturor sfintilor. Putin lipseste sa nu plangem in hohote si parasesc emotionat aceasta intalnire, gata sa-l iubesc pe iluminatul de la Tanacu, gata sa-l absolv de orice vina. Dar acum o alta persoana vocifereaza in telefon, o Pythie care blestema, care ameninta: tam-nisam, ma acuza ca as fi mintit-o, ca as fi urmarit sa fac un film cu aceasta poveste, ca as fi vrut sa scriu o carte despre ea – deja ii stie titlul, l-a citit intr-un ziar din Bucuresti!
A primit un ordin de la Procuratura (echivalentul Parchetului de la noi) care o soma sa-i interzica clientului ei in asteptarea judecatii orice interviu cu presa, mai ales cu presa straina. Puteam, punand iarasi paie pe foc, sa pun in pericol imaginea Romaniei la nici un an inainte de aderarea la Europa (…). In timpul discutiei, Catalin, fratele, isi butoneaza nervos telefonul, pe al carui ecran e o icoana cu Iisus. Conversatia m-a zguduit: venisem sa vad un calugar acuzat de omucidere involuntara si, brusc, ma gasesc intr-un roman politist din timpul razboiului rece, un remake de proasta calitate, dupa modelul anilor ?70. Timp de cateva ore, receptionera, soferul de taxi, cameristele nonsalante, trecatorii grabiti sa intre pentru a se adaposti de ninsoare seamana toti cu agenti ai serviciilor de informatii veniti sa-mi spioneze faptele si gesturile, gata sa puna mana pe mine. Cum spune o prietena jurnalista care ma insoteste: ?Esti pe punctul de deveni roman. Aici granita dintre luciditate si paranoia e fragila?.
O inlantuire nefericita de fapte
In societatile moderne, faptul divers – si acesta e un lucru care impinge la disperare – ne trage inapoi catre epoci obscurantiste, pe care le credem revolute. O dezmintire care raneste orgoliul nostru de fiinte civilizate atenteaza la certitudinile noastre si impinge departe orice speranta de regenerare. Ne socotim educati, dar nu suntem decat brute invelite intr-o coaja de politete.
Din acest punct de vedere, afacerea Tanacu, ca Dutroux in Belgia, sau Outreau in Franta, vorbeste despre Romania contemporana: e un ghem de lana care se desira dintr-o miscare si care trage in aceasta miscare presa, institutiile bisericesti, cele psihiatrice, cele politienesti, punand tara fata in fata cu un trecut din care vrea sa se smulga. Episodul acesta reprezinta o formidabila comprimare a timpului, o condensare a mai multor epoci care se aduna in el.
Condensare de epoci
Faptele, asa cum am putut sa le reconstitui eu, cu o mereu valabila marja de eroare, sunt urmatoarele: Povestea incepe cu o tanara fata, Irina Cornici, nascuta la Barlad, in 1982: tatal, a carui sanatate mintala e destul de fragila, se sinucide cand aceasta are 2 ani. Politia o gaseste gata sa se joace cu picioarele spanzuratului. Impreuna cu Vasile, fratele ei, cu un oarecare grad de debilitate mintala, e plasata intr-un orfelinat, apoi cei doi sunt dati in ingrijirea familiei Stolojescu. In 2002, tanara, care urmase liceul agricol, pleaca in Germania, unde e baby-sitter si menajera. Pe 5 aprilie 2005 ii face o vizita unei prietene de la orfelinat, Paraschiva Anghel, care devenise calugarita la Manastirea Sfanta Treime de la Tanacu, in judetul Vaslui, insotita de fratele ei, Vasile, devenit si el calugar.
Pe 9 aprilie, cand se pregatea de plecare, face o criza nervoasa de o mare violenta, se tavaleste pe jos, se da cu capul de pereti, profereaza obscenitati. Calugaritele se grabesc in sat pentru a suna la spital, caci manastirea, construita pentru a reface conditiile crestinismului primitiv, nu dispune nici de telefon, nici de electricitate si nici de apa curenta. Asistentele de la urgenta isi bat joc de ele si le indeamna sa faca apel la credinta. Calugaritele o aduc in cele din urma intr-o Dacie si, temandu-se sa nu se raneasca in timpul convulsiilor, o leaga de maini si de picioare, o infasoara ca pe o rulada de carne.
A doua zi e transferata la serviciul psihiatric de la Vaslui si medicul noteaza ca sufera de agitatie psihomotorie si de un delir de persecutie, suspecta fiind de psihoza majora. Se socoteste posedata de diavol si spune ca acesta o indeamna la relatii trupesti cu barbatii. Dupa o scurta cadere de cateva zile, starea ei se amelioreaza si, pe 24 aprilie, psihiatrul, constrans sa creeze locuri in spitalul supraaglomerat, o socoteste stabilizata si o reda in grija calugaritelor de la manastire, fapt care mai apoi avea sa-i fie reprosat.
Ii prescrie totusi o doza zilnica de zaiprexa, un neuroleptic foarte eficace in tratamentul schizofreniei si cere o atenta supraveghere. Irina are nevoie de mult somn, trebuie sa evite munca la camp, sa se abtina de la opresiunea mentala a lungilor rugaciuni si mai ales sa nu se expuna la soare. Pe 8 iunie, Irina, care intre timp se hotarase sa se instaleze la manastire si renuntase din motive financiare la tratamentul medicamentos, pleaca la familia de adoptie pentru a recupera cei 3.500 de euro pe care i-a castigat in Germania. Nu obtine decat 500, se intoarce in stare de surescitare si se inchide in chilie timp de trei zile si trei nopti, pentru a se ruga. Are loc o noua criza, punctata de alte blasfemii si de cuvinte dure.
Posedata insulta obstea
Duhovnicul manastirii, Daniel Corogeanu, in varsta de 29 de ani, fost jucator de fotbal, decide sa o duca iar la spital, dar Vasile, fratele ei, deceptionat de rezultatele medicinei oficiale, il convinge sa o tina alaturi de ei. Ceea ce nu au reusit leacurile omenesti vor reusi leacurile lui Dumnezeu: se tin slujbe si rugaciuni, sunt citite dezlegarile Sfantului Vasile, asa cum se obisnuieste in Biserica Ortodoxa in cazul celor posedati sau grav bolnavi. Starea fetei se inrautateste: il aude pe diavol ispitind-o din nou, impingand-o catre pacat. Posedata insulta obstea manastirii, sparge totul cu o forta incredibila, arunca blesteme: trebuie legata de o bucata de lemn, luata dintr-un santier in constructie, pentru a evita sa nu se mutileze sau sa nu dea foc la chilie. Aici, povestea devine neclara: ce se intampla cu adevarat nimeni nu-mi poate spune cu precizie. Atat doar ca Irina se descopera dupa un timp legata cu lanturi infasurate in prosoape, pe un soi de cruce improvizata, pentru a-i imobiliza ferm incheieturile. In gura i se pusese un calus pentru a o impiedica sa blesteme. E o crucificare de context, nu una voluntara. Timp de cateva zile, femeia e astfel lasata, fara sa i se dea sa bea si sa manance, cu exceptia agheasmei, caci ?diavolul nu trebuie hranit?. Imprejurul ei, obstea se roaga, Daniel Corogeanu isi ia in primire rolul de mare exorcist. Litanii, matanii, rugi. Se stie ca, pe vremea romanilor, cei crucificati mureau din cauza sufocarii, bratele tinute intinse comprimau cavitatea toracica.
Mai tarziu, pedeapsa a fost indulcita, o scarita a fost pusa sub talpi, cu scopul de a scadea presiunea exercitata asupra plamanilor, prelungindu-se astfel agonia cu cateva zile. Era de ajuns ca soldatii sa sfarme tibiile condamnatilor pentru a le grabi sfarsitul. La capatul a trei zile, Irina, in cele din urma calma, e dezlegata. I se da putin ceai si paine, vorbeste bland, dar taraganat, intr-o stare de letargie care-i nelinisteste pe cei apropiati, respira cu dificultate. Cei de la urgenta sunt chemati din nou. Doctorul care soseste inregistreaza un puls slab si-i administreaza sase doze de adrenalina in ambulanta care o duce la spital.
Un alt lucru interpretabil: medicul de garda sustine ca Irina era moarta de 24 de ore din cauza infometarii si a epuizarii, atunci cand a ajuns la urgenta. Povestea nu se incheie aici: in momentul in care politia vine sa-l aresteze pe Corogeanu, obstea se revolta. Calugaritele il lovesc pe trimisul episcopului si rup scrisoarea prin care acesta ordona suspendarea neintarziata a preotului, populatia locala le sprijina din plin. Inca si mai mult: aceasta abominabila crima ajunge la apogeu, conform presei, atunci cand calugarul, departe de orice gand de cainta, tine slujba de inmormantare a Irinei, continuandu-si misiunea de indepartare a Raului: timp de 45 de minute, sub ochii unei asistente absorbite care-i admira reusita, evlavia, isi reincepe sarabanda, ii indeparteaza si-i fugareste pe draci. In cele din urma va fi arestat, impreuna cu alte patru calugarite acuzate de complicitate, de o unitate speciala a jandarmeriei.
Apararea pledeaza sustinand eroarea medicala si bunele intentii: Daniel este un om bun, care urmarea doar distrugerea spiritelor rele din corpul victimei. A omorat-o pentru a o salva, e un caz limita de filantropie.
Daniel Corogeanu sau estetica pilozitatii: in fotografiile sale, cu barba roscata si matasoasa, cu ochii aprinsi, cu potcapul negru, aminteste de un Hrist un pic exaltat al epocii hippie. Are blandetea specifica fanaticilor, care se vede in picturile martirilor. Nu se va putea niciodata descrie in ce masura barba, purtata in bisericile orientale, ortodoxe, maronite, copte sau caldeene, innobileaza chipul, inflacareaza privirea, indeparteaza pasiunile profane.
Prin comparatie, prelatii nostri protestanti sau catolici, toti fara barba si demni, par redusi la corpul lor, numai sange si carne. Daniel, imi spune avocata lui, seamana cu duhovnicul Zosima din ?Fratii Karamazov?: duhovnicul e acea persoana care ?trece vointa voastra in a lui.
Alegandu-va un duhovnic, renuntati la propria vointa si i-o cedati lui in deplina ascultare cu pocainta?.
Zosima e un sfant de 65 de ani, depozitar al adevarului divin, care in romanul rusesc imparte aceeasi camera cu Aliosa si care joaca un rol esential in evolutia acestuia.
Tragedia omisiunii
Facator de miracole, lucrand asupra bolnavilor cu puterea mainilor sale, Zosima moare la mijlocul cartii; dar trupul lui, impotriva oricarei asteptari, degaja un miros pestilential, care-i supara pe cei din jur: evlavia nu e scutita de alterare. Dostoievski va formula in acelasi text, prin intermediul lui Ivan Karamazov, celebra axioma: ?Daca Dumnezeu nu exista, atunci totul e permis?. Dar la Tanacu totul a fost permis gratie lui Dumnezeu: s-a ucis din dragoste, s-a comis ireparabilul in numele Binelui, potrivit unui mecanism pe care comunismul l-a inteles cum trebuie, din moment ce a distrus mii de vieti in numele viitorului si a unei societati fara clase. Aceasta poveste e mai putin atroce, cat mai ales dureroasa, e o tragedie a omisiunii; ea tese un lung lant de iresponsabilitati, care pune la un loc medici, politisti, judecatori, clerici.
Roiul de pastorite
Presa insasi va exploata incidentul in mod fictiv, exagerand dupa plac, ca si cum scrierea despre aceasta crima implica un imaginar arhaic ce isi gasea izvorul in fantasma. Pentru noi, oameni ai Modernitatii, barbarul e cel care vorbeste o limba moarta, cea a ascetismului, a mortificarii, cel care nu a ajuns in nimbul ratiunii, al bucuriilor prosperitatii, al placerilor corpului. Membru al unei Biserici Ortodoxe in mod traditional toleranta, care nu a cunoscut nici Inchizitia si nici arderile pe rug, Daniel Corogeanu e o exceptie, si nu o regula. Tocmai de aceea si-a uimit intr-atat compatriotii.
Manastirea Sfanta Treime de la Tanacu, in spatele infatisarii sale anodine, seamana cu Manastirea Calugaritei lui Diderot: inchisa, secreta, indepartata. La intrare, un panou care interzice accesul vizitatorilor ne-ortodocsi – alta abatere de la regulile acestei confesiuni, de-altminteri, foarte primitoare -, ca si femeilor care poarta fusta scurta, bluze cu decolteu sau sort (…). Suntem primiti de un preot foarte tanar, cu obrajii rumeni, care i-a luat locul lui Daniel, flancat de o novice, de-abia pubera, cu rochie neagra, rosind si ranjind, care lasa privirea in pamant cand ii vorbesti. Prezenta noastra ii incomodeaza, prietenii mei romani ma prezinta drept profesor de teologie, suntem condusi cu gentilete. Alte calugarite, foarte tinere si ele, isi fac de lucru, taie lemne, se duc dupa apa la fantana, toate robuste si sanatoase. Mi-l inchipui pe calugar, dedicat castitatii, singur seara in mijlocul acestui roi de pastorite, incerc sa ma pun in locul sau, sa inteleg transformarea prin rugaciune, slujbele, postul si surprind mai bine atmosfera de refulare isterica ce trebuie sa fi domnit in ultimele zile ale Irinei, moarta fecioara, dupa cum va releva raportul autopsiei, la varsta de 23 de ani.
Doctorul Silvestrovici are cam 50 de ani, e elegant si nelinistit, are o tinuta de britanic, saruta mana doamnelor si fumeaza tigara dupa tigara. Psihiatru la spitalul din Vaslui, lucrand de la 10 pana la 12 ore pe zi, cu mijloace derizorii, el a fost absolvit de justitie de orice suspiciune de greseala medicala. E totusi singura persoana care pare sa aiba regrete in aceasta poveste si care ramane bantuita de tragedie. (…)
Spitalul de nebuni
Intr-o Moldova defavorizata, ravasita de somaj, cu familii cazute prada saraciei, cu tineri care emigreaza catre Occident, psihiatria este considerata, de administratie, un lux rezervat celor bogati, medicamentele sunt date cu zgarcenie, personalul este insuficient. Face presiuni asupra autoritatilor pentru a obtine mai mult spatiu, mai mult material. Ne arata spitalul sau, curat, dar in paragina: un salon special gazduieste cazurile serioase, femeile la parter, barbatii la etaj. Primele sunt ingramadite cate 12 pana la 16 in camere inguste si supraincalzite, din care se degaja un miros puternic de dezinfectant, de transpiratie si de lana uda. Toate poarta basmale. Bucataria e intr-atat de mica incat bolnavii nu pot manca decat cate unul pe rand. In mod ciudat, in seara aceea, salonul barbatilor are cateva paturi libere. Toti il saluta pe doctor si se inclina cu respect in fata lui. In camera cu televizor, cativa adulti in pijamale cu dungi se uita la un meciul de fotbal, Rapid Bucuresti – Lens. Romania castiga, ochii stralucesc de fericire. Silvestrovici ni-i arata pe ?pensionarii sai? cu emotie. Si personalul, mai ales femei. Se simte un colectiv unit, consolidat de acest medic exceptional, care vrea sa refaca pentru ei atmosfera unei familii.
Vanatorii de demoni
Psihiatrul acesta e pasionat de carti, ma asigura ca daca macar o carte, nu conteaza care, ar fi deschis calugaritele acelea, Irina nu ar fi fost sacrificata. El a regasit credinta dupa 40 de ani de ateism, imi traduce din psalmi, imi explica faptul ca traditia ortodoxa ii recunoaste pe taumaturgi, pe facatorii de miracole, dar nu pe exorcisti, pe vanatorii de demoni. ?Schizofrenia Irinei e cea a intregii societati, noi toti suntem vinovati?. O revede asezata intr-un fotoliu, acuzandu-se de toate pacatele din lume, povestindu-i visele ei lascive, dialogurile ei cu diavolul, revede secventa plecarii ei, pe maica stareta si pe fratele Vasile, veniti sa o ia pe tanara fata. Nu incape indoiala: nu-si va ierta niciodata ca a lasat-o sa plece, dand-o pe mana persecutorilor ei.
In Bucurestiul iluminat pentru Sarbatoarea Craciunului, oameni eleganti se infofolesc in paltoane, familiile se grabesc catre tarabele marilor magazine. Librariile afiseaza in capul vanzarilor Dan Brown si Paulo Coelho. Conspirationismul soft si sacrul marfii de mana a doua fac casa buna cu dorinta de a trai mai bine, dupa atatia ani de privatiuni si de sacrificii inutile. Aceste aspiratii contradictorii care amesteca spiritualitate si consumerism, nostalgia si gustul pentru nou, scepticismul si nevoia de a crede, pe toate acestea le regasim, identice, la Paris, la Londra sau la Berlin. Romania a intrat deja in Europa.
Portret de Tara – Maestri spirituali, guru, vrajitori, toti infloresc
Pentru o natiune devastata si uratita de dictatura lui Ceausescu, bisericile si manastirile reprezinta oaza de frumusete care imbina intimitatea si transcendentul. In timp ce catedralele catolice si anglicane sfarama credinciosul sub imensitatea lor, cele ortodoxe il invaluie, il protejeaza: nici un loc nu este lasat gol, peretii si boltile sunt acoperite de fresce, de inscriptii, de chipuri ale sfintilor, tot atatea personaje ale unor formidabile legende.
Ochiul este in permanenta solicitat, invitat sa parcurga universul fermecat al icoanelor. Te poti uneori crede intr-o casa de papusi, fermecator incalzita cu sobe de teracota. Tanacu e o exceptie in aceasta revarsare de splendori: aflata la capatul unui drum lung de kilometri, impracticabil pe timp de ploaie sau pe zapada, construita pe o ridicatura de pamant la mijloc de campuri si podgorii, manastirea uimeste printr-o relativa banalitate, alcatuita fiind dintr-o biserica simpla si o cabana vasta din lemn, in care isi duc traiul calugaritele. (…)
Moaste si miracole
Biserica, garant al identitatii nationale si al rezistentei impotriva ocupantilor timp de secole, ramane institutia cea mai respectata in Romania. Noua fervoare postcomunista s-a indreptat in intregime catre moaste si miracole: an de an, in octombrie, mii de pelerini se indreapta catre catedrala din Iasi pentru a atinge moastele Sfintei Parscheva, protectoarea celor necajiti, si dorm afara in frig. Vechiul regim adusese mizeria in numele progresului, de ce sa nu aduci prosperitatea in numele credintei? Comunismul nu doar ca a lasat intacte vechile superstitii: le-a intarit, prezentandu-se drept agentul unei gandiri rationale infailibile, care a sfarsit in dementa si farsa. De aceea, ratiunea pare nebuna si nebunia pare rationala. Asa cum imi spune Nicolae Manolescu, personalitate eminenta a vietii literare din Bucuresti si presedinte al Uniunii Scriitorilor, tocmai tinerii diplomati intorsi in tara de la Harvard, de la Oxford, de la Paris sau Berlin imbratiseaza dogma religioasa in mod intransigent.
Refuzul Mitropolitului
In timp ce Roma tocmai a reglementat situatia exorcismului, cerand o formare psihologica speciala pentru preotii care fac acest lucru (nu se mai vorbeste de posedare, ci de obsesie), ortodoxia nu o recunoaste, desi aceasta pare sa prolifereze peste tot, in mod anarhic. Maestri spirituali, guru, vrajitori, toti infloresc.
M-am intalnit chiar la Bucuresti cu o vrajitoare si printesa tiganca, specialista in magie alba, in vila ei cu 60 de camere, in sanul familiei si al clanului ei, care se lauda ca putea sa o vindece pe Irina fara sa o ucida, alungandu-l pe diavol cu argint viu. Concurenta de terapii: ca si in Franta, piata suferintei e in plina expansiune si o apuca pe toate caile, cele stiintifice, dar si cele paranormale. Pentru a vindeca suferinta, nici un remediu nu trebuie lasat deoparte. De aceea, povestea a pus Sinodul, ierarhia ortodoxa, pe jar: a fost denuntat orgoliul unui preot care a sfidat legea Bisericii si a cazut prada pacatului orgoliului atotputernicei. Daniel Corogeanu putea prea bine sa plateasca pentru greselile tuturor. Biserica trebuie sa faca fata atacurilor laicilor si agnosticilor care ii reproseaza, mai ales, colaborarea trecuta cu regimul totalitar. E adesea perfid mentionat faptul ca Patriarhul Teoctist, conducatorul suprem al Bisericii Ortodoxe Romane, in varsta de 85 de ani, ar fi fost membru al unui partid fascist, cel legionar, in timpul guvernarii Antonescu, dictator pronazist, ca ar fi fost implicat in incendierea unei sinagogi in 1943, ca mai apoi ar fi colaborat cu regimul comunist, acceptand distrugerea a sute de edificii religioase. Romanii nu uita nici faptul ca a cerut inchiderea usilor bisericilor la Revolutia din decembrie 1989. Tocmai de aceea, Episcopia locului se arata straniu de susceptibila cu privire la acest incident si tacuta atunci cand i se pun intrebari: Mitropolitul Daniel, cu scaunul la Iasi, desi francofil si modern in gandire, mi-a inchis in nas cand l-am sunat. Cat despre Episcopul Corneliu de Husi, consilierul acestuia ne-a condus la iesire, trambitand: ?Francezii ar face mai bine sa se ocupe de tiganii lor (sic), care dau foc Parisului!?.
Apararea pledeaza sustinand eroarea medicala si bunele intentii.
A omorat-o pentru a o salva, e un caz limita de filantropie.
E o crucificare de context, nu una voluntara. Timp de cateva zile, femeia e astfel lasata, fara sa i se dea sa bea si sa manance, caci ?diavolul nu trebuie hranit?
Din 9am.ro
Preotul criminal s-a spovedit Sfantului Sinod
Copiați: 7 Iulie 2005
Scrisoarea prin care Daniel Corogeanu cere iertare Bisericii Ortodoxe nu este insa un act oficial, ci o misiva primita de la un trecator de un membru al Sfantului Sinod * Inaltii prelati pun la indoiala autenticitatea documentului * Astazi va fi prezentata o concluzie asupra discutiilor privind cazul de la Tanacu
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, desfasurat timp de doua zile la resedinta Patriarhala, si-a incheiat ieri lucrarile. Conform surselor ZIUA, a fost una dintre cele mai lungi si mai furtunoase sesiuni sinodale de dupa 1990, sedintele incheindu-se tarziu, dupa orele 21.00 si reluandu-se apoi de la primele ore ale diminetii. In acelasi timp insa, aceasta sesiune sinodala a constituit si un bun prilej de reflectie asupra problemelor cu care se confrunta in prezent Biserica Ortodoxa Romana, concluziile discutiilor urmand sa fie prezentate astazi.
Timp de doua zile, la resedinta Patriarhala au fost abordate mai multe teme. Printre acestea s-au numarat propunerea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei de canonizare a Mitropolitului Dosoftei si raportul Comisiei Nationale de bioetica privind atitudinea Bisericii fata de avort si euthanasie. De departe insa, principala tema de discutie a constituit-o crima de la Manastirea „Sfanta Treime” din localitatea vasluiana Tanacu. Un caz fara precedent ce a avut efecte negative asupra Bisericii Ortodoxe Romane, care a socat nu numai in Romania si care a facut ca tara noastra sa fie vazuta din nou ca un stat medieval.
Remedierea exceselor
Practic a fost un sinod consacrat tragediei petrecute la Manastirea „Sfanta Treime” din localitatea Tanacu. Participantii la sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane au incercat sa stabileasca cum a fost posibil ca o tanara sora sa moara in chinuri groaznice, tocmai din cauza unor oameni ce purtau haine monahale. Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu V Anania, arhiepiscopul Clujului, a subliniat, potrivit acelorasi surse ale ZIUA, faptul ca ceea ce s-a intamplat la Manastirea „Sfanta Treime” reprezinta o foarte grava problema si ca intregul sinod trebuie sa-si asume responsabilitatea in acest caz.
Arhiepiscopul Clujului a declarat, citat de Rador, ca discutiile privind acest caz au incercat sa stabileasca masurile ce trebuie luate pentru a se remedia unele excese. „Cazul Tanacu a fost inscris pe ordinea de zi a sedintei pentru Sinod. Cautam sa-l analizam (n.r. – cazul) din punctul nostru de vedere, bisericesc, sa analizam si probleme de ordin general si, eventual, masurile prin care va trebui sa remediem unele excese, care sunt departe de dimensiunile de la Tanacu, dar totusi exista (…) Va spun ca am luat in discutie, in dezbatere cu foarte multa seriozitate, colegial, dar si cu simtul raspunderii si cred ca, in final, vom lua niste masuri care sa remedieze neajunsurile acolo unde sunt”, a precizat IPS Bartolomeu V. Anania, arhiepiscopul Clujului.
Vrajitorii si exorcism
De altfel, plecand de la drama petrecuta la Manastirea „Sfanta Treime”, participantii la lucrarile Sfantului Sinod au atras atentia asupra existentei unor preoti ce savarsesc fapte care nu sunt conforme cu rigorile si normele canonice. In acest sens, au fost abordate cazurile preotilor care fac vraji sau a celor care ghicesc, participantii la Sfantul Sinod condamnand aspru aceste practici. De asemenea, s-a recunoscut si faptul ca in unele situatii nu au fost luate din timp masurile ce se impuneau si prin care se putea pune capat unor asemenea obiceiuri.
In aceeasi ordine de idei, cei ce au luat parte la sesiunea sinodala din acest an au discutat, plecand de asemenea de la tragedia ce a avut loc la Tanacu, si despre problema exorcizarii. Cu aceasta ocazie, participantii la Sfantul Sinod au precizat, in cel mai clar mod, faptul ca exorcizarea nu se executa decat prin rugaciune si apa sfintita, si nicidecum prin metode violente, asa cum s-a intamplat in cazul sorei de la Manastirea „Sfanta Treime”.
Scrisoare de la ucigas
Interesant este faptul ca ieri, unul dintre membrii Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, a inmanat un document neoficial ce ii era adresat Patriarhului Romaniei Prea Fericitului Teoctist. Expeditorul nu era nimeni altul decat cel care, ajutat de patru foste maicute, a comis o crima odioasa, demna de Evul Mediu intunecat. Scrisoarea se vrea a fi o spovedanie in fata patriarhului si a PS Ioachim. Documentul a fost privit insa cu scepticism de participantii la Sfantul Sinod, care s-au indoit de veridicitatea acestuia.
Totusi, in respectiva scrisoare, fostul fotbalist, ajuns preot si duhovnic la Manastirea „Sfanta Treime”, Petru Corogeanu, care semneaza sub numele de „Daniel pacatosul”, isi cere iertare „ca fiu si preot al Bisericii stramosesti”, „pentru tulburarea ce s-a pornit” de la „incercarea nevinovata” de a face tot posibilul pentru a ajuta un suflet necajit si greu incercat, care fusese supus unui „tratament nepotrivit” in timpul internarii in spital, dupa o prima criza inceputa chiar la manastirea din Tanacu, inainte de Pasti. „Mila pentru suferinta Irinei ne-a facut sa o primim in obste, sa o ajutam doar dupa randuielile prevazute in Molitvenic si in Biserica Ortodoxa Romana. Tulburarea se rasfrange acum asupra clerului si asupra intregii noastre eparhii”, se mai arata in scrisoarea lui Corogeanu.
„Pace si liniste” pentru Irina
De dupa gratii, criminalul de la Tanacu incearca sa explice ceea ce s-a intamplat, sustinand ca nu a incercat decat sa o ajute pe sora Irina, o tanara care insa si-a pierdut viata tocmai din cauza acestor metode adoptate de Corogeanu. „De spital nici nu mai vroia sa auda, fapt confirmat si de fratele ei, si, pentru aceea, am incercat sa-i daruim un pic din pacea si linistea pe care le daruieste Biserica prin sfintele sale taine si prin sfintele sale slujbe”, spune in scrisoare „Daniel pacatosul”.
Corogeanu mai mentioneaza ca, impreuna cu cele patru foste maicute, atunci cand a legat-o pe Irina, nu a incercat decat sa o protejeze pe aceasta. Astfel, pentru ca era „violenta” si „de nestapanit”, a fost nevoie ca tanara sora sa fie imobilizata pe „o targa improvizata, cu un suport la fel de improvizat si pentru brate (nici vorba despre vreo legare de o cruce) pentru a nu-si putea face singura rau, asa cum se intampla in asemenea cazuri”.
Presa nu a fost uitata
Barbarul de la Tanacu s-a indreaptat apoi catre presa, catre cei pe care i-a catalogat drept diavoli si slujitori ai satanei. „Noi, eu, cel ce semnez dupa aceste randuri, dar si maicile din obstea manastirii nu am avut niciodata intentia de a ne sustrage ascultarii pe care o datoram episcopului locului PS Ioachim fiind cel care m-a hirotonit intru preotie si nici ierarhiei Bisericii noastre, dar presiunea televiziunilor, ziarelor, interventiile politiei si presei au fost smintitoare si pentru noi si pentru credinciosii aflati de fata”, se mai arata in scrisoarea fostului preot.
Apoi, criminalul vorbeste despre locuitorii din zona Tanacu, pe care, dupa cum spune el, nu a dorit sa-i lase cu lacrimi in ochi, iar din aceste motive, a slujit, desi acest lucru ii fusese interzis. „Niciodata nu am considerat ascultarea de mai marele meu altfel decat obligatorie, dupa invatatura Sfintilor Parinti. (…) Prin acest fapt, dimpreuna cu acela ca PS Ioachim – episcopul care m-a hirotonit – nu semnase vreun act impotriva mea, la care se adauga faptul ca, in ziua hramului manastirii, nu a fost primit nici un preot ca sa slujeasca, am nadajduit ca greseala mea nu-mi va fi socotita, ca mai rau ar fi fost daca, in imprejurarile de atunci, ii lasam fara Sfanta Litughie pe cei peste 300 de credinciosi adunati la manastire de sarbatoarea Sfintei Treimi si care cu lacrimi au cerut sa nu intrerupem slujbele care se tin de cinci ani neintrerupt”, mai afirma el.
„Va cer iertare”
In cele din urma, Petru Corogeanu a recunoscut ca ceea ce a facut el va afecta imaginea intregului cler si a Bisericii Ortodoxe. „Ne vom supune judecatii consistoriale pentru aceasta neascultare. Mi-as fi dorit din inima sa fiu chemat sa dau intai socoteala in fata Bisericii, dupa a carei lege si randuieli am slujit din clipa hirotoniei mele pana astazi. Apelez la dragostea Preafearicirii Voastre de a fi cercetat de catre Preasfintia Sa, Ioachim, dimpreuna cu ceilalti reprezentanti ai Bisericii, dupa canoanele Sfintilor Parinti si, de voi fi gasit vinovat, voi primi sa mi se aplice oricare dintre pedepse. Va cer iertare inca o data si imi pare nespus de rau ca, legat de mine si de sfanta manastire Tanacu, s-a petrecut acest scandal care afecteaza clerul si intreaga Biserica Ortodoxa. Nadajduim insa ca bunul Dumnezeu va face lumina si se va descoperi si va triumfa adevarul”, se arata in finalul scrisorii.
Indoiala inaltilor prelati
Scrisoarea este un act neoficial, iar reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane au declarat ca veridicitatea acestuia este pusa la indoiala de inaltii prelati. In acest sens, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Constantin Stoica, a precizat ca Patriarhul Bisercii Ortodoxe Romane, Prea Fericitul Teoctist nu a primit oficial nici un document din partea fostului preot al Manastirii Tanacu, Daniel Corogeanu, si nici din partea altor persoane cu privire la situatia acestuia. „In schimb, un membru al Sfantului Sinod a primit, in timp ce urca Dealul Mitropoliei, indreptandu-se spre Palatul Patriarhal, o scrisoare din partea unui credincios. Scrisoarea cuprindea un text si mai multe pagini cu semnaturi, veridicitatea acestora fiind pusa la indoiala de catre inaltii prelati”, a mai spus parintele Stoica. „Nu trebuie sa fii grafolog ca sa iti dai seama ca toate semnaturile erau facute de aceeasi persoana”, a adaugat purtatorul de cuvant.
Tortura si crima
Sfantul Sinod a fost nevoit sa dezbata un caz terifiant si fara precedent. Un caz care a facut inconjurul lumii, „New York Times” sau „Der Spiegel” fiind doar doua dintre publicatiile ce au scris despre tragedia de la Tanacu. Un caz care, probabil, reprezinta un bun scenariu pentru un film de groaza. Un film in care un preot duhovnic, candva fotbalist, candva student la Teologie, ucide cu sange rece, alaturi de patru maicute, o tanara sora, Irina. O fata bolnava de schizofrenie, dar posedata de diavol, in viziunea celor cinci. O tanara care a fost legata, infometata si insetata, de fostul preot Corogeanu si cele patru foste maicute. Mai multe zile Irina a trecut prin chinuri groznice, ea murind in cele din urma.
Un lucru corect dupa spusele criminalului de la Tanacu. „Era bolnava si era bolnava de duhuri rele. Am facut rugaciuni. A fost trei zile, da, legata pentru violenta pe care o facea si daca s-a intamplat sa intre in coma si sa faca infarct… Din punct de vedere duhovnicesc am facut un lucru corect, foarte corect. I-am facut slujbe trei zile la rand, de dezlegare, molifte, se poate spune si exorcizare. Nu i-am rupt capul, nu i-am rupt nimic, decat la maini si la picioare”, declara senin Petru Corogeanu.
Lasat in libertate
Dupa ce a omorat cu o cruzime barbara o tanara sora, fostul fotbalist Corogeanu si complicele sale, cele patru foste maicute, s-au plimbat nestingheriti prin libertate timp de mai mult de o saptamana. Imbracati in continuare in haine monahale, cei cinci asasini au sfidat si au aratat un dispret total atat fata de Episcopia Husilor, cat si de familia victimiei lor. Cei ce au incercat sa ia vreo masura au fost imbranciti si loviti de sustinatorii lui Corogeanu.
Acest lucru a patit chiar si arhiereul-vicar al Episcopiei Husilor, Corneliu Barladeanu, care nu a scapat de furia celor cinci si a locuitorilor din zona Tanacu. Nici o jena si nici o retinere nu au avut acestia in momentul in care au rupt ordinul prin care Episcopia Husilor ii interzicea lui Corogeanu sa mai slujeasca. Nici o jena nu a avut fostul fotbalist atunci cand a oficiat slujba la capataiul victimei sale.
De asemenea, si ziaristii care au venit la Tanacu au fost la un pas de a fi linsati de cei cinci si de „supusii” lor fideli.
Incompetenta crasa
Toate acestea au avut loc chiar sub ochii unor procurori de la Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui care nu au facut altceva decat sa lase niste criminali sa se plimbe nestingheriti, sa poata eventual sa influenteze posibilii martori si sa continua sa faca alte „minuni”. O incompetenta crasa a iesit la iveala cu ocazia tragediei de la Tanacu. Niste procurori care investigau o crima, dar care s-au ferit sa ia vreo masura de frica unei posibile reactii violente a celor fideli criminalului cu sutana. A fost nevoie ca o echipa de procurori sa se deplaseze de la Bucuresti pentru ca primele masuri sa fie luate. Pentru ca cei cinci sa fie retinuti, trimisi in fata judecatorilor si apoi bagati la beci si dezbracati de hainele monahale.
Corogeanu, coleg de celula cu un alt criminal
Petru Daniel Corogeanu a impartit timp de cateva zile celula din arestul Inspectoratului Judetean de Politie Vaslui impreuna cu alte doua persoane. Una dintre acestea, cu care probabil Corogeanu nu are nici o problema de comunicare, se afla in arest preventiv, fiind cercetata pentru crima. Cel de-al doilea, coleg al fostului preot, este un talhar acuzat de ultraj.
La randul lor, doua dintre fostele maicute impart camera cu alte doua detinute condamnate pentru inselaciune, iar celelalte cu doua traficante de carne vie. In alta ordine de idei, politistii sustin ca cei cinci nu au creat nici un fel de probleme. „Pana in prezent cei cinci nu au facut probleme in arestul IPJ Vaslui. Ei se roaga tot timpul”, a declarat, citat de Rompres, subinspector Mihaela Straub, purtator de cuvant la IPJ Vaslui.
Adusi la Bucuresti
Totusi, criminalii de la Tanacu au parasit, conform Rompres, arestul din Vaslui. Nu pentru a fi pusi in libertate, ci pentru ca ieri au fost transferati in arestul Directiei de Cercetare Penala Bucuresti. Si asta intrucat astazi cei cinci vor fi audiati de catre Inalta Curte de Casatie. „Au fost transferati la Bucuresti pentru ca avocatii de acolo au cerut stramutarea recursului la masura arestarii preventive de 29 de zile. Eu am facut deja acest lucru, dar avocatii din capitala au apreciat ca se poate face din nou recurs. Invinuitii vor ramane in Bucuresti, in arest, mai multe zile, pentru efectuarea unor expertize psihiatrice”, a declarat aparatorul acestora Luana Pintilie.
UPDATE:
Desi toata mass-media a preluat stirea, aproape “tipizat”, cu aceleasi falsificari demontate mai jos, Gandul atinge o culme a ticalosiei jurnalistice titrand: EXORCISTUL DE LA TANACU a fost eliberat. În urmă cu 6 ani, el a răstignit o măicuţă care a murit după trei zile
Fostul stareț Daniel Corogeanu, închis în Penitenciarul Vaslui pentru uciderea unei măicuţe la Mânăstirea Tanacu, ar putea fi eliberat mâine. Judecătoria Vaslui a decis, săptămâna trecută, că Daniel Corogeanu poate fi eliberat din închisoare pentru bună purtare. Informaţia a fost cofirmată, pentru Evz.ro, de purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Vaslui, subcomisar Nicolae Toma. „Noi suntem obligaţi să informăm instanţa de judecată în legătură cu eliberarea unui deţinut şi, dacă deţinutul a avut un comportament bun, se face o caracterizare şi de aici se merge în instanţă. În cazul acesta, al lui Daniel Corogeanu, instanţa a decis punerea în libertate. Decizia poate fi atacată, de asta noi am discutat joi despre caz, s-a trimis la instanţă şi, dacă nu apare ceva, cel mai probabil va fi eliberat mâine”, a declarat Toma.
Acesta a precizat că în caracterizarea lui Corogeanu – unde este inclusă şi o descriere psihologică – s-a precizat că acesta nu a creat probleme în penitenciar, „nu s-a implicat în altercaţii, a participat la toate activităţile educativ-sociale ale penitenciarului”. „A participat inclusiv la cele moral-religioase, dar nu din altă postură decât cea a oricărui deţinut. Adică, nu a ţinut slujbe sau altceva, ci a participat la slujbe. Noi avem programe de orientare pentru deţinuţi, dar în cazul lui Corogeanu nu a fost cazul, el având deja înclinaţii spre anumite activităţi. A participat inclusiv la activităţile sportive, la tenis, la fotbal”, a descris subcomisarul aspecte din viaţa după gratii a exorcistului de la Tanacu. Acesta a refuzat în toţi anii de închisoare să acorde vreun interviu presei, publicând, mai degrabă, articole în revista deţinuţilor.
Un istoric cu exorciști
Corogeanu a fost condamnat, în 2008, la șapte ani de închisoare. Astfel, va fi eliberat după ce a stat închis mai puțin de patru ani.
Corogeanu a fost arestat, în 2005, sub acuzaţia că, împreună cu mai multe măicuţe de la Mânăstirea Tanacu, judeţul Vaslui, au ucis-o, în timpul unui ritual de exorcizare, pe o altă măicuţă, Irina Cornici. Parchetul instanţei supreme i-a acuzat ulterior pe preotul Petru Daniel Corogeanu şi pe măicuţele Nicoleta Sofia Arcălianu, Adina Lucia Cepreaga, Simona Bârdănaş şi Elena Oţel de lipsire de libertate în mod ilegal, ce a avut ca urmare moartea victimei.
Corogeanu şi măicuţele (eliberate şi ele între timp din penitenciar) au sechestrat-o pe Irina Cornici într-o chilie. Au legat-o la mâini şi picioare cu sfori, „pentru a scoate duhul rău”. Pe 13 iunie 2005, pentru că tânăra era agitată şi se manifesta violent la „tratamentul” la care era supusă – ulterior a apărut ipoteza că ar fi suferit de o boală psihică -, Corogeanu şi măicuţele au legat-o cu lanţuri de o cruce de lemn. I-au pus un căluş în gură. Irina Cornici fost ţinută pe cruce trei zile, fără mâncare. În a treia zi, în urma „exorcizării”, măicuţa a murit.
Cazul a stârnit reacții inclusiv în presa occidentală. Sute de articole și zeci de cărți au fost scrise în urma „Cazului Tanacu”. Celebrul scriitor Pascal Bruckner a publicat în „Evenimentul zilei” din 23 decembrie 2005 un amplu reportaj despre efectele cazului.
Ministerul Public de la acea vreme a transmis în urma cazului un comunicat în care se arată că, la autopsie, s-au evidenţiat „multiple leziuni traumatice, cu caracter vital, de tipul echimozelor, escoriaţiilor, precum şi leziuni cu aspect de traumă termică, medicul legist apreciind că acestea s-au produs în condiţiile contenţiei victimei, într-o stare de agitaţie psihomotorie severă”. Avocaţii lui Corogeanu şi a complicilor săi au susţinut nevinovăţia acestora pe tot parcursul procesului, dând vina pe cadrele medicale.
Nota noastra:
Incredibil cum sunt reluate toate aberatiile care s-au dovedit si ras-dovedit a fi false: Irina Cornici facuta “maicuta”, “sechestrarea” tinerei despre care exista doar “ipoteza” ca ar fi fost bolnava psihic si, evident, nu putea lipsti “crucificarea”. Iar ca autoritate citabila este un francez care n-are nici in clin nici in maneca cu acest caz si cu Romania, in general.
Daca nu ar fi fost atatea materiale jurnalistice, film documentar, carte, teatru(!) facute dupa investigatiile complete duse tot de o jurnalista (Tatiana Niculescu Bran, de la BBC!), in care s-a aratat ca Irina nu era maica, ca era bolnava psihic grav, nu avea, practic, familie, nu a vrut nimeni sa o interneze si cei de la manastirea din Tanacu s-au trezit singuri cu ea, ca nu a existat nicio sechestrare si nicio cruce, ci doar un mijloc disperat de a reactiona in fata unei psihoze violente, ca e foarte posibil ca adevarata cauza a mortii sa fie doza gresita de anestezic administrata de ambulanta, ai mai fi zis. Dar asa, toti “ziaristii” din mass-media mainstream care prezinta cazul cu toate minciunile de rigoare, nu au nicio scuza.
De 1 Mai, la Vatican beatificare, la Lainici la proclamarea locala a canonizarii, păruială
1 Mai 2011 este probabil o zi care nu va fi uitată de multi oameni.
Aproape două milioane de creştini au fost la Vatican, în piaţa San Piedro, pentru a asista la slujba de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea, la şase ani de la moartea sa.
A fost un eveniment absolut grandioas. Slujba de beatificare a fost ţinută de însuşi Papa Benedict al XVI-lea care la ora 11:35 a rostit formula de beatificare a lui Karol Vojtila (Papa Ioan Paul al II-lea).
Beatificarea înseamnă că persoana vizată primeşte titlul de “preafericit” şi s-a confirmat că a făcut un miracol.
De obicei, o persoană devine sfânt la cel puţin 50 de ani, procedura în cazul lui Ioan Paul al II-lea, a fost accelerată de actualul papă. Detalii despre beatificarea papei Ioan Paul al II-lea se pot citi în multe locuri pe Internet, de exemplu: http://www.ziare.com/international/papa/papa-ioan-paul-al-ii-lea-este-beatificat-duminica-urmareste-minut-cu-minut-1091553
Am să spun doar că pentru sanctificarea cuiva sunt necesare câteva etape.
În general prima etapă nu începe mai devreme de 5 ani de la moartea persoanei vizate, e o perioadă de aşteptare care poate fi anulată de papa în funcţie. În această etapă lansată de episcopul local, candidatul primeşte titlul de “servitor al Domnului”.
Congregaţia pentru Cauzele Sfintilor, organism al Vaticanului analizează candidatura.
În etapa a doua, persoana candidat e declarată: “venerabilă”.
În a treia etapă, „beatificarea”, persoana e declarată “preafericită”. Pentru asta e nevoie de un miracol. “Beatificare”, e un termen care provine din două cuvinte latine “beatus” (binecuvântat) şi “facere” (a face) şi reprezintă faptul că persoana se află în Rai şi are capacitatea de a interveni în favoarea celor care se roagă.
A patra etapă este “canonizarea” şi mecesită încă un miracol atestat. Prin miracol se înţelege de exemplu vindecarea unu caz în care medicina actuală se declară neputincioasă şi vindecarea nu poate fi explicată cu cunoştiinţele de din present. Uneri părţi de sanctificare durează mai nulte secole. La începutul Bisericii, era suficientă o aclamare.
Evenimentul petrecut la Vatican de 1 Mai este considerat în lume unul de o importanţă deosebită.
Ei, dar nu chiar în toată lumea.
De exemplu în tomânia s-a anunţat cu mare pompă că la mânăstirea Lainici avea să se petreacă un eveniment cun nu s-a mai văzut.
Gazeta de Sud anunţa la 30 Aprilie, nici mai mult nici mai puţin că mănăstirea Lainci va fi centrul Religiei. Deoarece acolo va avea loc slujba de canonizare a Sfântului Irodion. Evident că cel Mihaela Floroiu, autoarea care a scris articolul ce poate fi văzut în continuare, nu înţelege ce scrie deoarece acest termen de “Sfânt” poate fi folosit abia după slujba de canonizare.
http://www.gds.ro/Gorj%20si%20Mehedinti/2011-04-30/Manastirea+Lainici,+centrul+religiei
Mănăstirea Lainici, centrul religiei
Autor: Mihaela FLOROIU
Cel mai important eveniment religios al acestui secol va avea loc duminică, 1 mai, la Mănăstirea Lainici: slujba de canonizare a Sfântului Irodion. La manifestare sunt aşteptaţi peste 15.000 de pelerini din toată ţara, dar şi preşedintele Traian Băsescu.
Slujba de canonizare a Sfântului Irodion este, fără îndoială, cel mai aşteptat eveniment religios al acestui an, şi va avea loc pe 1 mai, la Mănăstirea Lainici din judeţul Gorj. La slujbă vor participa Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Irineu al Olteniei, Mitropolitul Serafim al Germaniei, Mitropolitul Franţei, Mitropolitul Moldovei, ÎPS Teofan, Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu, arhiepiscopul Ioan al Covasnei şi Harghitei şi alţi ierarhi din România. Preşedintele PDL Gorj, Ion Ruşeţ, a declarat că preşedintele României, Traian Băsescu, este aşteptat duminică la Mănăstirea Lainici.
„Este cel mai important eveniment religios al acestui secol. Este un eveniment secular pentru Mănăstirea Lainici şi pentru întreaga ţară. Sfântul Irodion a fost unul dintre marii stareţi ai monahismului românesc, care a strălucit în a doua jumătate a secolului trecut. În judeţul Gorj, a mai fost doar o singură canonizare până acum, cea a Sfântului Nicodim de la Tismana“, a spus stareţul Ioachim Pârvulescu de la Mănăstirea Lainici. De asemenea, tot duminică va avea loc şi sfinţirea noii biserici a cărei construcţie a început în anul 1990. Slujba va începe la ora 8.30 în curtea mănăstirii, unde a fost amenajată o scenă special pentru acest moment.
Sau, de pe ziare.com aflăm că:
Sfantul Irodion, canonizat la Manastirea Lainici, de 1 mai
Mii de credinciosi sunt asteptati de 1 mai la Manastirea Lainici, din Defileul Jiului, pentru a participa la slujba de canonizare a Sfantului Irodion.
La slujba vor participa Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, Inalt Preasfintitul Mitropolit Irineu, Mitropolitul Serafim al Germaniei, Mitropolitul Frantei si alti 30 de ierarhi din Romania.
Acesta este unul dintre cele mai importante evenimente bisericesti de peste an si credinciosii sunt asteptati in numar cat mai mare.
Moastele Cuviosului Irodion Ionescu se afla ingropate in curtea manastirii din Defileul Jiului.
Irodion a fost staretul Manastirii Lainici in perioada 1852-1900, iar ramasitele sale pamantesti au fost descoperite in anul 2009.
Acest cuvios parinte a fost unul dintre marii stareti ai monahismului romanesc, care a stralucit in a doua jumatate a secolului trecut, tocmai de aceea Biserica Ortodoxa il va canoniza la 1 mai 2011.
Ei, dar treaba nu s-a desfăşurat nici pe departe cum trebuia, în ordine adică, credincioşii purtându-se ca la supermarket când se dau mărfuri cu reducere de preţ, cum-necum a apărut o busculadă.
Iată cam cum descrie “Opinia Timişoarei” evenimentul:
Lupte” la Manastirea Lainici. Oamenii s-au calcat in picioare, ca vandalii, in drum spre altar
In timp ce la Vatican multimea participa cu emotie si reculegere la beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea, la noi, la Manastirea Lainici de langa Targu Jiu, a fost, pe romaneste, omor.
Peste 5.000 de pelerini s-au calcat in picioare, dar nu pentru ca se imparteau mici si bere de 1 Mai. Se sfintea noua biserica si se canoniza cel care a fost staret aici inainte de 1900. Chiar daca inalte fete bisericesti, in frunte cu Patriarhul Daniel, oficiau slujba, enoriasii au intrat claie peste gramada in altar.
Credinciosii veniti cu miile aveau un singur tel: sa treaca prin altar. In afara de taina botezului – cand numai baietii sunt trecuti prin acest spatiu sacru – singura sansa pentru enoriasi ca sa intre in altar este momentul in care se sfinteste o biserica. La Manastirea Lainici, a fost ziua cea mare!
Pentru toata lumea s-au pregatit bucate din belsug: mii de sarmale, fasole cu costita, pui fripti, cozonaci si oua rosii. Dar de aceasta data, nu la mancare s-au inghesuit oamenii, ci la cele sfinte!
Patriarhul Daniel, plus mitropolitii Ardealului, Olteniei si Moldovei slujeau mai departe, cu evlavie. Il canonizau pe Sfantul Irodion, staret aici in secolul al XIX-lea. Moastele sale s-au gasit la manastire abia in urma cu doi ani.
Dupa ce si-au vazut visul cu ochii, oamenii s-au recules pe malul Jiului, la corturile cu mancare.
Dacă până aici am înţeles că a fost vorba de o canonizare şi de sfinţirea unei biserici, fapt care nu a prea a fost evidenţiat de presa electronică sau scrisă, de pe emaramureş.ro: http://www.emaramures.ro/Stiri/48500/CANONIZARE-PS-Iustin-Sigheteanu-participa-in-1-mai-la-slujba-de-canonizare-a-cuviosului-Irodion-de-la-Manastirea-Lainici- , aflăm că doar în titlu e vorba de aşa ceva, din text aflăm că această canonizare şi, s-a întâmplat de fapt pe data de 29 Octombrie 2010 şi are ca dată de prăznuire 3 Mai. De fapt a fost vorba doar de proclamarea locală a canonizării Cuviosului Irodion de la Mănăstirea Lainici, ceea ce e cu totul altceva decât canonizarea în sine, un lucru cu mult mai mic în importanţă.
CANONIZARE – PS Iustin Sigheteanu participa in 1 mai la slujba de canonizare a cuviosului Irodion de la Manastirea Lainici
29 aprilie 2011
autor: Camelia Tocaci
Arhiereul vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului, PS Iustin Sigheteanu, va fi prezent in 1 mai la proclamarea locala a canonizarii Cuviosului Irodion de la Manastirea Lainici, judetul Gorj. La ceremonie vor participa inalte fete bisericesti in frunte cu Patriarhul Romaniei, PF Daniel.
Canonizarea Cuviosului Irodion de la Manastirea Lainici, duhovnicul Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, a avut loc in sedinta de lucru a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din data de 29 octombrie 2010, stabilindu-se ca data de praznuire ziua de 3 mai.
Cuviosul Irodion s-a nascut in 1821 la Bucuresti primind la botez numele de Ioan. La varsta de 20 de ani intra ca vietuitor la Manastirea Cernica, atras fiind de viata isihasta ce se traia aici, sub obladuirea staretului Calinic. In 1846 este tuns in monahism, primind numele de Irodion.
Cuviosul Irodion a trait intre anii 1821 – 1900 si a fost timp de 41 de ani staretul Manastirii Lainici. Atat in timpul vietii sale pamantesti, cat si dupa trecerea la cele vesnice, Cuviosul Irodion a fost facator de minuni. Cunoscandu-se viata Sa plina de sfintenie, trupul acestuia a fost dezgropat pentru prima data in anul 1907. Moastele Sale s-au gasit intregi, dar au fost asezate inapoi in mormant. Trupul sau a fost redescoperit in 2009.
Duhovnic al Sfantului Calinic de la Cernica, Cuviosul Irodion a fost numit de sfantul ierarh, pentru zelul sau duhovnicesc, „Luceafarul Manastirii Lainici”.
Frumos …adică anunţăm una şi facem alta. Oare de ce se anunţă că importanţa evenimentului e mai mare decât e în realitate?
Să fie vorba de faptul că tocmai atunci urma să se petreacă beatificarea papei Ioan Paul al II-lea?
Am revăzut pe televiziunile de ştiri cum mai mulţte personae cunoscute între care şi, Dumnezeu să-l ierte, patrirhul Teoctist care îşi exprima bucuria pentru că Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al doilea vizitase România, evident nespunând că una din condiţiile ca BOR să accepte vizita papei a fost ca acesta să nu aibă pretenţia de a merge şi în Ardeal la Blaj… (Ghici de ce…)
Oare BOR a încercat cu această nouă acţiune să mascheze evenimentul de laVaticanpentru ca pupila ortodoxului român să nu se spurce cu grandoarea acestuia?
E trist, nu spun că e vorba de şicanare ca de obicei, evenimentul de la Lainici a revelat un lucru extreme de urât, credincioşii bifează aceste evenimente aproape propagandistice doar pentru că dă bine, dar nu se duc unde sunt chemaţi cu inima deschisă ci cu ea împietrită. LaVaticans-au putut vedea oameni lăcrimănd de emoţie, la Lainici s-au putu vedea vânătăi venite din enervarea dată de lipsa de profunzime a sentimentului că mersul acolo este benefic sufletului.
E trist e tare trist, evenimentele BOR, pelerinajele sudate, Catedrala Umilirii Neamului, comportamentul inadmisibil al unor preoţi i toate celelalte lucruri care se ascund sub poliala unei biserici conduse de un fost colaborator a diabolicei Securităţi sunt cele care fac rău acestei biserici şi nu cum spun şefii BOR că această biserică este lovită din exterior. Răul nu îi e făcut BOR din exterior ci din interior tocmai de cei care o conduc.
E mare păcat ca sub masca pioşeniei să se ascundă priviri egoiste şi malefice.
Dumnezeu să-i ierte!
Oferta S.C. BOR s.r.l.: Ai mălai, ai loc în Rai
După ce la vreme de criză, Biserica Ortodoxă a decis să-şi construiască monstruozitatea de catedrală, împrumutând sume uriaşe, acum a constatat va trebui să dea banii înapoi.
Uitând că banul e ochiul dracului, se pare că BOR tinde să se transforme în societate comercială pursânge.
Dar, mai bine să-i dăm cuvântul Sfinţiei Sale preacuviosul Nicotin Corditul de la Sfânta Academie Caţavencu:
Lista completă a taxelor, impozitelor şi accizelor bisericeşti 2011
http://catavencu.ro/lista-completa-a-taxelor-impozitelor-si-accizelor-bisericesti-2011-38541
Pizza prosciutto et funghi, 15 lei, tricou “De Puta Madre”, 30 de lei, casă de piatră aprobată de Biserica Ortodoxă Română, 1.000 de lei. Cam asta e surpriza pe 2011 pe care Prefericitul Daniel şi băieţii din dealul Mitropoliei le-au pregătit-o enoriaşilor cărora le arde de căsătorie şi, mai mult decît atît, vor să o facă legal, ca să nu fie arătaţi cu degetul pe stradă şi daţi prin pene şi clei de mulţimea furioasă. Suma e una modică dacă ne gîndim că la Registrul Stării Civile, se percep doar 72 de lei, maxim 100, sîmbătă, duminică şi în zilele de sărbătoare, se vor tăia chitanţe sfinţite şi sacrificiul e pentru o cauză nobilă: Catedrala Mîntuirii Neamului. Iată cum bănuim că vor arăta şi restul taxelor din nomenclatorul fiscal bisericesc:
Căsătorie de probă – 1.100 lei
Căsătorie de interes – 1.500 lei
Taxă de vreme urîtă afară – 250 lei
Taxă de vreme frumoasă – 300 lei
Taxă de vreme frumoasă cu raze de soare, vînticel plăcut şi curcubeu – 350 lei
Mireasă tinerică – 150 lei
Mireasă bătrîioară- 200 lei
Doar partea cu coroanele şi învîrtit în jurul altarului – 450 lei
Naşă mare furnizată prin abilitatea BOR – 60 lei
Pupat icoane cu sfinţi importanţi – 100 lei buc.
Pupat icoane cu sfinţi secundari şi asociaţi – 45 lei buc.
Peste 5 invitaţi – 200 lei
Intre 5 şi 8 invitaţi – 250 lei
Peste 8 invitaţi – 330 lei
Lasere, fum, jocuri de lumini – 400 lei
Extra tămîie – 20 lei bulgărele
Dat din cădelniţă 1-10 ori – 220 lei
Dat din cădelniţă 10-20 ori – 250 lei
Extra cădelniţă – 40 lei pe pendulare
Sobor live – 450 lei
Sobor playback – 300 lei
Botez copil nou născut – 500 lei
Botez copil bătrîior – 700 lei
Suprataxă copil supraponderal – 50 lei
Acoperit căi respiratorii copil – 40 lei
Fără acoperire căi respiratorii – 20 lei
Apă călduţă şi curată în cristelniţă -30 lei
Apă refolosită de la robinet – 10 lei
Scăldat copil cu totul – 150 lei
Băgat copil doar cu vîrful în apă – 5 lei
Stropit copil cu pistolul cu apă – 2 lei
Topping mir – 4 lei
Ulei parfumat – 5 lei
Ulei de gătit – 2 lei
Taxă gemeni – 200 lei
Slujbă înmormîntare cu decedat – 800 lei
Slujbă înmormîntare fără decedat – 500 lei
Slujbă prin corespondenţă/telefon/Skype – 300/350/500 lei
menţiune “la loc cu verdeaţă” – 40 lei
menţiune “ţărînă din ţărînă” – 30 lei
“la dreapta Tatălui”- 80 lei
Slujbă cu sfîrşit optimist şi fericit – 100 lei
Slujbă cu sfîrşit – 80 lei
Exorcism clasic – 2.000 lei
Exorcism cu finalizare – 2500 lei
Exorcism de tip “Tanacu” – 200 lei
Efecte speciale în plus – 100 lei
Exorcism demon major atestat bisericesc – 2500 lei
Exorcism demon cu experienţă/ legiune demoni – 3000 lei
Exorcism demon minor neatestat bisericesc – 1900 lei
Atestare demon – 600 lei
Sfinţire imobil nou – 20 lei/m pătrat
Sfinţire imobile vechi, blocuri vechi – 30 lei/m pătrat
Sfinţire vilă – 5.000 lei, PROMOŢIE!!!
Sfinţire anexă/ garaj/ boxă bloc – 10 lei/m pătrat
Sfinţire coteţ – 5 lei
Sfinţire autoturism mai vechi de 5 ani – 500 lei
Sfinţire autoturism mai nou de 5 ani – 300 lei
Sfinţire autoturism peste 2.000 cm cubi – 800 lei
Spovedanie long/medium/short – 50/40/30 lei
Împărtăşanie – 80 lei
Ultima împărtăşanie – 100 lei
Împărtăşanie vin doagă/ Prince Mircea/ Bordeaux, şampanie – 10/30/100 lei
Iertare păcate – 150 lei
Iertare păcate medii – 200 lei
Iertare păcate grave (crimă, viol, pornografie, sex premarital, lumbago, skandenberg) – 500 lei
Rezervare loc Rai – 15.000 lei
Rezervare loc Rai fără scaun – 14.000 lei
Rezervare loc Purgatoriu – 8.000 lei
Rezervare ghena iadului, veşnicie – 500 lei/veşnicie
Am şi eu o propunere către Mult Preafericitul Daniel, General Manager la S.C. BOR s.r.l. :
Multpreasfinte Părinte Daniel,
întru bunăstarea societăţii comerciale pe care cu onoare şi cunăcredinţă o conduci am şi eu o mică şi umilă sugestie pentru care nu cer nici un alt drept de autor cu excepţia unui umil 1,5% din profit.
Este cunoscut faptul că la mănăstirile unde se nevoiesc preacuvioaselă măcuţe vin fete tinere ca să îşi găsescă o cale spre viaţa grea, dar cuvioasă. E păcat să stea în perioada de noviciat aşa, doar în post şi rugăciune fără a aduce un folos material societăţii pe care Sfinţia Ta cu onoare o conduci.
Astfel, tinerele şi cuvioasele domnişoare ar putea să facă un stagiu de prenoviciat în două trepte:
Mai întâi să îşi demostreze aptitudinile într-ale prea cuvioşeniei prin sfintele parcări ale patriei, unde să îşi aplice mustrările asupra păcătoşilor şoferi prin sfînta smotoceală întru blegirea unui anumit şi păcătos organ. E drept că la Cartea Sfântă scrie că organul cu care ai păcătuit să fie tăiat, dar nu trebuie să fim atât de drastici, Domnul Însuşi a spus către oameni, creşteţi şi înmulţiţi-vă.
Apoi, după ce fetele vor înţelege cum e cu păcatele lumii să treacă într-o instituţie care se va organiza pe lângă sfintele mănăstiri. Aceste instituţii ar putea să se numească: BOR-Centru de penitenţă (B-ul venind de la cuvântul bordel evident)
Conform unor calcule destul de aprofundate, cuvioasele viitoare preacuvioase măcuţe, ar putea aduce Societăţii Comerciale BOR, venituri destul de consistente ca îşi poată construi mega sedii prin toate cătunele patriei.
P.S. Acele drepturi de autor nu vor trebui plătite în bani, mă mulţumesc cu un abonament pe viată la BOR-urile pentru penitenţă de pe lângă sfintele mănăstiri.
Amin
God shave you father,
Blue Păcătosu’