CRISTIAN POMOHACI, UN PREOT LA CARE SODOMIA ȘI ORTODOXIA SE CONFUNDĂ

ÎNTREBARE: Cum intră Sodomia în Ortodoxie?

RĂSPUNS: Pe la spate …

Prin 2015, preotul-cântăreţ Cristian Pomohaci a intrat în atenția presei deoarece și-ar fi  modificat numărul de înmatriculare în aşa fel încât să se vadă “BN IISUS” în loc de “BN 11 SUS” nu i-a lăsat indiferenţi pe poliţiştii bistriţeni, care au anunţat că îl au în vizor.

Oamenii legii spun că vor “lua măsurile ce se impun” în cazul în care şoferul Pomohaci va fi oprit în trafic şi se va dovedi că acesta a modificat numărul de la maşină, aşa cum a apărut în presă.
“Dacă se dovedeşte a fi reală povestea, asta înseamnă că s-a încălcat articolul 99, aliniatul 1, punctul 17 din OUG 195/2002. Practic, plăcuţele nu ar corespunde standardelor în vigoare, pentru că fiecare plăcuţă are un standard care trebuie respectat. În acest caz, i s-ar reţine certificatul de înmatriculare şi plăcuţele fără drept de circulaţie vor fi ridicate pentru verificări. În plus, se va aplica şi o sancţiune contravenţională între 210 lei şi 315 lei”, a precizat inspectorul de poliţie Virginia Pîrlea, purtătorul de cuvânt al IPJ BN. Cuvios, deh … 

Ei, mult cuviosul părinte se pare că a fost înregistrat când îi făcea propuneri indecente, unui oarecare minor Flavi potrivit ziardecluj.ro.

• Pomohaci: Nu, că eu trebuie să zic, nu tu trebuie să zici! Că te iubesc!
• Interlocutor: E bine dacă mă iubiți!
• Pomohaci: Fugi! Fugi! Când mi-o arăți? Amu e spălată, nu mi-o arăți!?
• Interlocutor: Păi, eu știu…
• Pomohaci: Când?
• Interlocutor: Depinde, ce vreți să vă arăt?
• Pomohaci: Ce să îmi arăți? Păi, ciocanul…
• Interlocutor: Ciocanul? Eu știu când să vi-l arăt? Vi-l arăt într-o zi!
• Pomohaci: Când?
• Interlocutor: Într-o zi. Când?
• Pomohaci: Când? Uite-te ce speriat e… Gândești că e o căprioară… Vai… Așa ești, da!
• Interlocutor: Dar nu-s speriat, nu îs…
• Pomohaci: Nici nu vreau să fii!
• Interlocutor: Nu îs comod cu treburile astea!
• Pomohaci: Nici nu vreau să fii, că dacă ai fi, nu erai lângă mine!
• Interlocutor: Nu, nu că-s speriat, nu-s obișnuit cu chestiile astea!
• Pomohaci: În timp, o să fii obișnuit!…
• Pomohaci: Ești prea sensibil! Ești un bărbat frumos sau, nu știu, că nu știu ce! Că nu ești… Nu ești drăguț, ești frumos, mă! Ești frumos!
• Interlocutor: Știu, dar așa ni! Sunt, dar nu prea!
• Pomohaci: Ne mai vedem, ne mai vedem! Mi-o arăți, nu mi-o arăți?!
• Interlocutor: Păi, o să v-o arăt! Dar nu, nu așa, în mașină, că e aiurea și…
• Pomohaci: Când?
• Interlocutor: Într-o zi! Săptămâna asta! Să v-o arăt acum?
• Pomohaci: Da, sigur!
• Interlocutor: Să vă arăt ciocanul? Nu știu, în loc să-i zici ciocan, poți să îi zici, nu știu, dacă sunteți preot, poate vă simțiți nașpa!
• Pomohaci: Să îi zici ciocan, că eu știu ce înseamnă ciocan!
• Interlocutor: Eu stau cu dumneavoastră, încerc să am relație cu dumneavoastră, să fie bine, dar am și eu nevoie de ajutor, de un sprijin, de ceva, de…
• Pomohaci: Încă o dată! Nu o să fii niciodată fără să fii remunerat pentru ceva. Depinde de ceea ce știi să faci! Încă o dată, dacă între noi o să fie, Flaviu, numai drag, de exemplu, facem sex, te plătesc pentru sex! Dacă între noi o să fie o relație de prietenie, atunci eu știu ce am de făcut, deci nu o să trebuiască să îmi ceri tu sau să trebuiască să mă cauți tu, că știu eu ce am de făcut pentru tine!

Biserica a reacționat după scandalul sexual în care ar fi implicat Cristian Pomohaci

” Eu sunt tare supărat pe acest preot care îmi produce suferință de mai multe de patru ani. El are foarte multe abateri și, deși a promis că se îndreaptă, nu s-a ținut de cuvânt… Ce a făcut el, mă refer auzind înregistrarea, este un mare păcat, foarte mare păcat. Un preot care face așa ceva se face vinovat de cădere din har și nu mai este vrednic de haina preoțească și să slujeasca la masa Sâantului Altar sau sa invoce Duhul Sfânt. Indubitabil, Cristian Pomohaci trebuie să fie oprit de la săvârsirea celor sfinte conform canoanelor Bisericii Ortodoxe a Răsăritului”, a declarat pentru Ziar de Cluj IPS Irineu Bistriteanul, Arhiepiscopul Albei-Iulia.

Totodată, reprezentanţii Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia au declarat că au deschis o anchetă internă în acest caz, iar dacă acuzaţiile privind coruperea sexuală se vor dovedi adevărate, preotul Cristian Pomohaci va fi trimis în judecata Consistoriului eparhial, existând posibilitatea excluderii sale din preoţie.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, a declarat, că Biserica percepe cu mâhnire un asemenea scandal, dar, în cazul în care înregistrarea se dovedeşte a fi autentică, vor fi luate cele mai dure măsuri.

”Condiţia morală a statutului de preot nu coincide cu o asemenea practică”

„Din perspectivă strict bisericească, dacă se dovedeşte a fi reală această înregistrare în care se pare că părintele este implicat, în acest caz, părintele va fi anchetat de Consistoriul din Alba Iulia, e vorba de o comisie care va analiza cazul şi care, dacă va constata autenticitatea înregistrării respective, va lua măsurile cele mai drastice. Acestea pot merge până la caterisirea părintelui Pomohaci, care înseamnă excluderea lui din cler. Nu va mai putea fi preot întrucât condiţia morală a statutului de preot nu coincide cu o asemenea practică. Cel mai probabil, părintele va fi caterisit”, a declarat Vasile Bănescu, pentru Mediafax.

Bănescu a mai precizat că în măsura în care se dovedeşte că persoana cu care părintele Pomohaci ar fi vorbit este un minor, atunci situaţia capătă şi o conotaţie penală.

Biserica Ortodoxă Română a decis să ușureze un pic restricțiile în ceea ce privește postul și a încheiat un contract cu câteva firme producătoare de salam

Cum era de așteptat, Biserica Ortodoxă Română, sensibilă la suferințele acestui popor bătut de soartă, a hotărât că trebuie să ușureze un pic restricțiile în ceea ce privește postul. B.O.R. a observat că poporul este foarte înfometat, iarba necrescând destul de mult încât să  asigure poporului un minim  de nutriție pe perioada Postului  Paștilor. De asemenea sunt din ce în ce mai dese violurile comise de credincioși asupra oilor. 

Astfel, din surse de încredere de la Patriarhie aflăm că urmează să apară un comunicat în care credincioșilor li se va permite să mănânce carne de animale care nu au mâncat carne cât timp au fost în viață. De asemenea se va permite și … accesul la femei. Indiferent dacă omul e căsătorit sau nu cu muierea pe care pune ochiul, relațiile intime sunt permise dacă femeia respectivă are în componență mai mult de 50% silicon.

Aceleași surse dezvăluie și că între Biserica Ortodoxă Română și unele firme care produc mezeluri a fost încheiat un contract de colaborare. Astfel B.O.R. a hotărât să permită anumite sortimente de salam, Salam ”FLORIN” (salam de privighetoare), Salam de Sibiu (varianta feliată) și un Salam ”ALAIKUM”, o specialitate tătărască din carne de vită.

Sursele mai precizează și că 10% din încasările care vor fi aduse de aceste produse se vor duce automat către finanțarea constririi Catedralei Mântuirii Neamului  și a celorlalye catedrale care for fi construite de Biserica Ortodoxă Română după același proiectîn toate localitățile cu o populație de mini 10.000 de locuitori. (la cerere se vor construi astfel de catedrale și în localități mai mici dacă parohiile ortodoxe vor face dovada că au un număr de membri cel puțin egal cu capacitatea catedralei, care este de aproximativ 5000 de persoane).

Pentru a recunoaște mai ușor credincioșii  aceste sortimente, le prezentăm mai jos.

Salamuri acceptate de Biserica Ortodoxă Română

JAFUL DE LA MĂNĂSTIREA PASĂREA – O poveste cu preoți mafioți, evazioniști și fără respect față de pildele biblice și polițiști corupți, incapabili să pună întrebările necesare

Povestea este fie extrem de simplă, fie foarte complicată, cu adânci trimiteri la lipsa de respect pe care Biserica Ortodoxă Română, care tot mai mult are fumuri de stat în stat, nu își mai amintește de pildele biblice, o arată față de Lege, precum și disprețul pe care îl arată față de credincioșii pe care îi tot momește până la ridicol cu tot felul de moaște și cărora le cere cu obstinație să doneze din sărăcia lor pentru construirea luxuriantei, monstruoasei și faraonicei așa zise Catedrale a Neamului.

Povestea este fie extrem de simplă, fie foarte complicată, cu adânci trimiteri la lipsa de respect pe care Biserica Ortodoxă Română, care tot mai mult are fumuri de stat în stat, nu își mai amintește de pildele biblice, o arată față de Lege, precum și disprețul pe care îl arată față de credincioșii pe care îi tot momește până la ridicol cu tot felul de moaște și cărora le cere cu obstinație să doneze din sărăcia lor pentru construirea luxuriantei, monstruoasei și faraonicei așa zise Catedrale a Neamului.

Pe scurt, la preotul se prezintă preotul Costel Calinic Slabu, de la  Mănăstirea Pasărea care reclamă că pe la data de 29 octombrie, între orele 9.00 şi 10.00, pe când era la slujbă, din chilia sa a fost furată o sumă consistentă de bani aflați în sertarul noptierei de lângă pat. S-a zvonit că ar fi vorba de 100.000 (o sută de mii) de euro mari și lați.

După ce atunci când a fost povestea cu incendiul de la Clubul Colectiv pe care în prima fază BOR a tratat-o inițial cu un dispreț incredibil precum și faptul că un înalt prelat acuzat de fapte de corupție, mirosind că ar putea apărea o nouă poveste explosivă, în contextul în care niciodată nu a răspuns întrebărilor legate de casa părintească a ÎPS Patriarhul Daniel, (acesta  și-ar fi aruncat în stradă din casa părintească fratele pentru a o dona Bisericii), iată că Patriarhia își scoate la înaintare purtătorul de cuvânt, preotul Vasile Bănescu.

Sfinția sa, purtătorul de cuvânt, spune că nici vorbă de o așa sumă mare ”Este o sumă mult mai mică, nu au fost furați 100.000 de euro. Nu putem să spunem care este suma, nici măcar maica stareță nu o știe, dar nu sunt 100.000 de euro”.

Cât despre provenineța banilor, același sfânt umblător cu vorba-n gură, a mai adăugat că: ”Familia avusese un necaz și i-au adus lui banii să-i țină. Erau banii lui, nu ai Bisericii”.

La rândul său Mihai Sasaujan, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Bucureștilor, instituțíe care administrează și Mânăstirea Pasărea, a precizat legat de acest incident că hoții care l-au călcat pe Calinic au fost curioși să vadă ce avere are și alt frate de-al său motiv pentru care au  mai vizitat și o altă chilie a acelui lăcaș de cult. Legat de o eventuală pagubă a mănăstirii, preotul Sasaujan  a adăugat: “Au fost luate din ele (chilii – n.a.) lucruri nesemnificative. Biserica și muzeul mănăstirii nu au fost afectate”, a mai subliniat Sasaujan.

Ei bine, nu era vorba de o sută de mii de euro, care tradus în lei ar însemna (la cursul zilei de azi, 29.11.2016 – 1EURO=4.5162 RON) ar însemna 451.62o RON ci de mai puțin „doar” de 344.ooo RON, adică  76.170,23 de euroi.

Drept să spun, dacă o familie îi dă unui preot să îi țină  344.ooo RON, tare săracă o fi … cu capul. Sau poate o fi vreo ”famiglie” care nu putea să ducă la bancă acești bani fără a se trezi la Beciul Domnesc cu ”brățări la încheieturi … zic și io.

Treaba devine și mai interesantă dacă ne gândim la felul în care domnii poliţişti de la Serviciul Investigaţii Criminale din Poliţia Ilfov, mari făcători de dreptate, au promis că vor face toate cercetările necesare descoperirii ticăloșilor jefuitori, niște audieri a unor persoane din cercul de suspecți deja fiind efectuate…

Cum dracu, Doamne iartă-mă, nu le-a dat pe sub caschete domnilor polițiști profesioniști ai Legii, cum le place să-și spună, să se intereseze de unde provin banii de fapt…

Or fi și ei de înțeles, dacă preoți spun că e laie, laie e, doar preoții nu mint. Ce, și-ar putea cineva imagina că vreun preot sau vreun ștab de la BOR ar putea să ajungă să dea declarații pe la DNA pentru furt ori corupție?

Hehehe … asta ar fi ca și cum ne-am imagina că acel înalt prelat s-ar duce să își dea ”extemporalele” la DNA însoțit de un stol de bodyguarzi îmbrăcați în haine preoțești ca un stol de ciori care se adună în jurul șefei stolului care a furat o nucă barosană.

Revenind la  preotul Costel Calinic Slabu, cel de la care hiții au furat cei 344.000RON, se pune o întrebare:

DE CE ȚINEA SFINȚIA SA BANII ÎN SERTARUL NOPTIEREI DE A TREBUIT SĂ ÎL FACĂ SĂ SE ÎNCURCE ÎN MINCIUNI PE PURTĂTORUL DE CUVÂNT AL PATRIARHIEI ȘI NU I-A DEPUS LA BANCĂ DE UNDE SUNT UN PICUȚ MAI GREU DE FURAT?

Să fie vorba de faptul că banii or fi urmarea cine știe cărei mânării? Să fie vorba de faptul că că banii or proveni din donații pentru care nu s-a dat chitanță, deci nu li se poate dovedi proveniența? Putem oare să ne întrebăm dacă neruperea chitanței buclucașe nu are ca motiv încercarea de a trage Statul în piept neplătindu-i sumele cuvenite ca impozite?

Dacă e vorba de asta înseamnă că sfinția sa are mari carențe în ceea ce privește pildele date de ISUS CRISTOS… Mai precis cea în care Mântuitorul zice: „Daţi-i, aşadar, Cezarului ceea ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. 

Mă gândesc să îi fac un bine sfinției sale și să îi amintesc pilda biblică respectivă:  

Tributul cuvenit împăratului
(Mc 12,13-17; Lc 20,20-26)

    Atunci fariseii s-au dus să ţină sfat ca să-l prindă în vorbă.  Şi i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună:

„Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu eşti părtinitor cu nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului. Spune-ne, aşadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut cezarului?” 

 Dar Isus, ştiind răutatea lor, le-a zis:

„Ipocriţilor, de ce mă ispitiţi? Arătaţi-mi moneda tributului!”

Iar ei i-au adus un dinar.  El le-a zis:

„Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?”

 I-au zis:

„Ale cezarului”.

Atunci le-a zis:

„Daţi-i, aşadar, cezarului ceea ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”.

Când au auzit, au rămas uimiţi şi, lăsându-l, au plecat.

 

 

SFÂNTA FECIOARĂ GĂBIȚA – Cea multifătătoare și de Sfântă Piz … OOPS … Spagă iute dătătoare

După ce în România domnitorul cel iute de capete tăietoriu cum zice Cronicarul și de moldovence trăgător în țeapă după chiolhanuri  epopeice, Ștefan cel Mare, a fost declarat și cel sfânt iată că ne îndreptăm fie spre mărirea galeriei de Sfinți Mioritici.

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etîcî … va fi declarată: SFÂNTA FECIOARĂ GĂBIȚA – Cea multifătătoare și de Sfântă Piz … OOPS … Spagă iute dătătoare, iar spaga către Biserica Ortodoxă Română, Calea spre sfințenie a românilor

Afacerea ”Mită pentru Divinitate”: Pandele PatraFirea și-a făcut maternitate în Ceruri!

Nu știu alții cum sunt dar pesediștii lui Nea Ilici, când ajung la putere, se comportă cu bugetul public ca și cum acesta ar fi portofelul lor, al mamelor lor și al morților mamelor lor acum și pururea și-n veacul vecilor. Amin!  Din categoria marilor tunari socialiști care s-au prins în ventuze de țâța bugetară și nu-i mai dau drumul am ales-o pe dna Pandele zisă și PatraFirea, după ultima ispravă administrativă comisă de curând.

Cu o moacă de se voia de Fecioara Maria, primărița prostimii din București a anunțat că vreo 15 milioane de lei noi, adică vreo 3,3 milioane de euro, vor fi direcționați către măgăoaia CEO –ului Bisercii Ortodoxe Române, respectiv Catedrala Mântuirii Neamului. A neamului prost, desigur.  Este al enșpelea transfer de la bugetul capitalei către acest sediu de firmă al bisericii, care în perioada 2011-2016 a mai înghițit vreo 26 de milioane de lei, adică vreo 5,7 milioane de euro.

Cocoțată în scaunul moale de primăreasă, doamna Pandele PatarFirea a explicat consilierilor de ce este important ca ditamai purcoiul de bănet să fie alocat acestei inițiative faraonice a capilor BOR: „Nu este doar o nouă biserică. Nu este vorba doare de un locaș de cult, ci un loc unde va exista cantină socială (hă, hă, hă, ați văzut voi popi dând milostenie săracilor?), școală pentru elevi (unde o să-l dea pe fi-su, poate ia și el BAC-ul), aftărscul, (tare asta..), cabinet medical, posibilitatea de a învăța limbi străine pentru copiii nevoiași(nevoiașii au nevoie de limbi străine, cică), sală de spectacole de muzica sacră (asta e chiar culmea nesimțirii…) ….” .

Această tiradă pe care dna PatraFirea a rostit-o cu zâmbetul ei de Maria Magdalena înainte de pocăință pe moacă a fost susținută din off de un asistent manager al PH (Prea Hrăpărețului) Daniel, care a introdus în discuție o altă minciună monumentală menită să-i dea cu craci-n sus pe consilieri: ideea aceste catedrale mărețe și inutile i-ar fi aparținut chiar lui Mihai Eminescu! Cum cetățeanul invocat ca argument de moaca bisericească nu mai este apelabil, ideea a prins la fix în căpățânile aleșilor. Cum ar veni, faptul că Eminescu ar fi avut această idee cretină ține loc de aviz de legalitate și poate fi invocat ca argument în justificarea oportunității de a lăsa spitalele în paragină pentru a construi o coșmelie multifuncțională în care să presteze faraonicul patriarh!

Una peste alta Guvernul a îngropat peste 20 de milioane de euro în visele lui PH Daniel,  la care se adaugă cele 9 milioane de euro alocate de Primăria Capitalei. La aceste sume adunăm și banii colectați din batistele babelor, din pensiile cooperatorilor și din cotele impuse episcopiilor, din bugetele autorităților locale din țară, bani pe care nu i-a contabilizat nici dracul, Doamne iartă-ne!  

Este evident și pentru ultimul clopotar din BOR că afacerea Catedrala este falită. Târâtă în această aventură de ambițiile porcești ale patriarhului, țărișoara și locuitorii îngroapă în edificiul lui Daniel bani pe care i-am putea folosi în scopuri mult mai presante. Păi, f.m.m de politician, tu n-ai drumuri, n-ai grădinițe, îți mor copiii sărmani și grav bolnavi pentru că n-ai bani de tratamente în străinătate, îți bați joc de medici și profesori că n-ai bani să le dai lefuri și ție îți arde de biserici faraonice, mă? Cum aloci tu, stat român porcesc, munți de bani publici către un ONG pe care nu-l poate controla nimeni la cheltuirea banilor? Câți bani de la contribuabili au ajuns în zidurile coșmeliei și câți s-au luat pe mâinile largi ale popilor? Habar nu avem. Tot ce știm este că maniera în care diverși reprezentanți tembeli ai poporului încalcă legea alocând bani fără nicio justificare către o entitate privată este scandalos. Și penal.

Mizând pe voturile îndoctrinaților și încuiaților care așteaptă ca Dumnezeu să le dea banii lui Gigi Becali și noroc la tragerea loto, politicienii calcă în picioare legea și bunul simț. PatraFirea și gașca ei de maimuțoi penali tratează buzunarul cetățeanului ca pe un sac fără fund în care își bagă labele și picioarele simultan. Cu speranța că Dumnezeu va face din curve fete mari și din hoți oameni cinstiți politicienii cotizează la biserică din bani furați din buzunarele cetățeanului. Câți bani din portofelul ei o fi data țața Pandele ca donație pentru catedrală? Sau cinstitul Dragnea sau curvarul din fruntea senatului sau ceilalți golani care au semnat pentru astfel de alocări bugetare ilegale? Mai mult ca sigur că n-au dat un șfanț. Și nici n-or să dea căci ei au mână doar de luat. C și mulți popi, de altfel!

Tusea și junghiul, adică politicienii și popii, au ieșit la japcă. Și nu se vor opri până nu-și vor fi terminat treaba. Constatăm că grație faraonilor din CA al BOR  a devenit foarte scump să crezi în Dumnezeu. Atât de scump că mulți s-ar putea să nu își mai permită.     

Autor: Mihai Enciu  

Sursa articolului importat: academiacatavencu

Remus Cernea şi alţi şapte deputaţi doresc ca şi membrii clerului să poată fi verificaţi de CNSAS chiar şi fără acordul al cultelor de care ţin

Biserica Ortodoxă Română se bucură de multă vreme de o foarte mare încredere din partea populaţiei.

Culmea este că exact această instituţie se teme ca nu cumva trecutul ei să se afle. Mai precis, se teme de faptul că oamenii ar putea afla relaţiile dintre unii membri ai clerului cu fosta Securitate. 

Astfel că BOR a făcut pe dracu ghem şi a reuşit să impună indirect o lege care nu permite Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) să studieze dosarele preoţilor decât la cererea sa şi cu acordul direct al Patriarhului. Ironia sorţii  este că exact asupra aceastuia  şi a altor înalţi membri ai clerului planează suspiciunea că ar fi fost colaboratori ai fostei Securităţi. Ce mai poţi  să zici? Fariseism şi ipocrizie … 

Deputatul independent Remus Cernea şi alţi şapte deputaţi au depus Joi 12 Aprilie 2016 un proiect legislativ care ar aduce modificări legii respective astfel încât şi membrii clerului să poată fi verficaţi de CNSAS fara a mai  fi nevoie de cerere din partea cultelor din care fac parte.

Remus Cernea propune ca preotii sa poata fi verificati de CNSAS fara cereri din partea cultelor din care fac parte, cum este prevazut in prezent 

Deputatul independent Remus Cernea a depus joi, impreuna cu alti sapte deputati, un proiect legislativ prin care doreste modificarea legii astfel incat ierarhii si sefii cultelor religioase recunoscute de lege, pana la nivel de preot inclusiv, precum si asimilatii lor de la parohiile din tara si din strainatate, sa poata fi verificati de catre Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii fara a fi nevoie de cerere din partea cultelor din care fac parte.

Potrivit unui comunicat de presa, printr-un amendament adus la lege in anul 2008 preotii puteau fi verificati doar la cererea cultului din care fac parte, ceea ce a dus la blocarea acestor verificari.

„Este important sa ne cunoastem istoria iar responsabilitatile unor fapte mai putin onorabile prin care unii prelati au colaborat cu organele represive ale regimului comunist sa fie cunoscute de catre opinia publica. Acest lucru va contribui pe termen mediu si lung intr-o mult mai mare masura la o credibilizare a bisericii decat incercarea de a ascunde adevarul”, sustine Cernea in comunicat.

Proiectul urmeaza sa intre in procedura legislativa. Senatul este prima camera sesizata. 

Textul legii pentru modificarea prevederilor art. 3, lit. u si art. 32 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului Nr. 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii):

Articol unic.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului Nr. 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,  Nr. 182 din 10.3.2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 293/2008, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

La articolul 3, litera u se modifica si va avea urmatorul cuprins:

„u) ierarhii si sefii cultelor religioase recunoscute de lege, pana la nivel de preot inclusiv, precum si asimilatii lor de la parohiile din tara si din strainatate;”

2. Articolul 32 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului Nr. 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,  Nr. 182 din 10.3.2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 293/2008, se abroga.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.

Expunerea de motive la proiect:

1. Descrierea situatiei actuale

Dispozitiile curente ale Art. 3, lit. u, au fost introduse in anul 2008, cu prilejul dezbaterii din Parlament a O.U.G  nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii. Acest articol de lege a fost amendatat atunci astfel incat ierarhii si sefii cultelor religioase sa poata fi verificati daca au avut calitatea de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia, doar la cererea reprezentantilor cultului religios de care acestia apartin.

Pana la acea data, peste 260 de reprezentanti ai mai multor culte din Romania au facut obiectul unor verificari din partea CNSAS in legatura cu posibile colaborari cu fosta Securitate, iar in urma acestora s-au dat verdicte de politie politica pentru mai multi inalti prelati ortodocsi, catolici si greco-catolici.

In perioada dictaturii comuniste, cuprinsa intre 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea totalitara a exercitat, in special prin organele securitatii statului, parte a politiei politice, o permanenta teroare impotriva cetatenilor tarii, incalcand sistematic drepturile si libertatile lor fundamentale.

Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii este o institutie a democratiei care incearca, prin instrumentele conferite de lege, sa ii deconspire pe aceia care au furnizat informatii, indiferent sub ce forma, precum note si rapoarte scrise, relatari verbale consemnate de lucratorii Securitatii, prin care se denuntau ￢activitatile sau atitudinile potrivnice regimului￢ totalitar comunist si care au vizat ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Romania a condamnat oficial regimul comunist dar o reala desprindere de trecut nu se poate produce in tara noastra decat prin cunoasterea pe deplin a adevarului cu privire la acea perioada. Ascunderea, dintr-un motiv sau altul, a faptelor si protejarea celor care au colaborat cu structurile represive este contrara atat dezideratului de intelegere si asumare a istoriei cat si a celui de asanare morala a societatii romanesti.  

In prezent, asistam la o incalcare flagranta a principiului egalitatii in fata legii, prin faptul ca fostii colaboratori ai Securitatii, care acum pot fi ierarhi si sefi ai cultelor religioase, sunt protejati pe nedrept de privilegiul exclusiv al cultului de a solicita verificarea calitatii de colaborator. Prin actuala forma a legii se  aduce atingere valorilor justitiei sociale, a statului de drept si a idealurilor Revolutiei din 1989. Dar realitatea ca un anumit numar de cetateni romani, printre care si preoti, au fost parte a sistemului de politie politica a regimului comunist trebuie cunoscuta si infatisata opiniei publice. Multi dintre acestia au servit regimul totalitar pentru beneficiile apartenentei la nomenclatura de partid si pentru serviciile pe care aceasta le oferea protejatilor si subordonatilor ei.   

Privitor la dispozitiile Art. 32 din aceeeasi lege, aceasta este o dispozitie tranzitorie cu privire la persoanele verificate pana la apritia OUG 24/2008 pentru care au fost emise decizii de neapartenenta/necolaborare cu Securitatea, situatie generata de faptul ca nu au fost preluate in gestiune toate documentele privitoare la exercitarea drepturilor prevazute de ordonanta, asa cum stabileste Art. 31 din textul de lege.

In practica curenta, interpretarea dispozitiilor Art. 32 este aceea conform careia o persoana, titulara de decizie de necolaborare cu Securitatea emisa anterior aparitiei OUG 24/2008, poate face obiectul unei noi verificari de catre CNSAS, in situatia in care se identifica documente noi si neprocesate, numai daca se incadreaza in categoria persoanelor ￢cercetate din oficiu￢, respectiv persoanele care detin functii enumerate in Art. 3, lit. a-h din ordonanta. Astfel, in baza unei interpretari restrictive, se ajunge in situatia ca o persoana ce detine o decizie de neapartenenta/necolaborare cu Securitatea, care se incadreaza in categoriile mentionate la Art. 3, lit. i-z, sa nu mai poata fi reverificata, chiar daca se identifica intre timp documente noi si neprocesate care ar putea schimba decizia initiala.

Avand in vedere ca preluarea prevazuta in Art. 31 nu s-a finalizat inca, iar dupa aparitia OUG 24/2008, CNSAS a emis foarte multe adeverinte de neapartenenta/necolaborare cu Securitatea, pot fi situatii in care, desi pentru persoanele titulare de astfel de adeverinte apar documente noi si neprocesate, nu exista niciun temei legal pentru a demara proceduri de reverificare. Astfel ca este posibil ca un detinator de adeverinta de neapartenenta/necolaborare sa faca uz de documentul emis de CNSAS, chiar daca, intre timp, au fost preluate documente care probeaza apartenenta/colaborarea sa cu Securitatea. Or, o astfel de situatie creaza o clara incalcare a principiului egalitatii in fata legii si afecteaza  credibilitatea CNSAS, limitand spatiul de actiune pe care institutia il are pentru indeplinirea misiunii pentru care a fost creata.

2. Schimbari preconizate

Propunerea legislativa modifica Art. 3, alin. u din  O.U.G  nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, eliminand a doua teza care prevede ca verificarea se face ￢la cererea reprezentantilor cultului religios de care acestia apartin￢. Astfel se elimina dreptul exclusiv al reprezentantului cultului religios de a solicita verificarea unui  cleric, daca acesta din urma a avut calitatea de lucrator al Securitatii sau de colaborator al acesteia.

Totodata, propunerea legislativa abroga dispozitiile Art. 32, eliminand astfel privilegiul de a nu mai fi verificati acordat prin prevederile actuale ale legii persoanelor care au deja adeverinta de necolaborare/neapartenenta cu Securitatea dar pentru care apar noi documente ce le pot dovedi calitatea de lucrator al Securitatii.

Propunerea legislativa este elaborata in spiritul respectarii principiului egalitatii in fata legii si indreapta o eroare juridica care aduce atingere victimelor persecutiei facute de institutiile de politie politica ale regimului comunist din Romania.

3. Alte informatii

In Polonia, Cehia, Slovacia si Ungaria, tari care provin din fostul bloc comunist al Europei de Est, legea care stabileste accesul la dosarele fostilor colaboratori ai politiei politice comuniste nu ii exclude pe clerici de sub incidenta legii si nu interzice dreptul oricarui cetatean de a solicita verificarea dosarului de colaborator cu institutiile de politie politica al unui cleric.   Inainte de modificarea Legii, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a dezvaluit numele a zeci de inalti prelati si ierarhi ai cultelor religioase care au colaborat cu Securitatea, fapt ce denota ca din reteaua de colaboratori ai Securitatii faceau parte un numar semnificativ de preoti ortodocsi, romano-catolici, greco-catolici si reformati.

Dupa anul 2008, o data cu intrarea in vigoare a dispozitiei prin care verificarea de colaborator al securitatii se face numai cu aprobarea reprezentantului cultului, niciun sef de cult nu a emis o aprobare in acest sens. Rezultatele CNSAS pana in anul 2008 ne arata ca numarul fostilor colaboratori ai securitatii deconspirati din randurile cultelor religioase era in crestere, odata cu primirea restului de arhive de la Serviciul Roman de Informatii.”

Autor: Iulia Roşca

Sursa: hotnews.ro

Prigonirea BOR de către comunişti – ipocrizie şi fariseism

COMENTARIU ANTESCRIPTUM

În primul rând cred că trebuie să spun că mie nu mi se pare că aest articol este un atac la Biserica Ortodoxă Română. 

Dacă este totuși atacat cineva, atunci este vorba de acea parte a înaltului cler al BOR care, temându-se ca nu cumva trecutul său să iasă la iveală, falsifică istoria. Mulţi vorbesc de „prigoana” la care au supus comuniştii Biserica Ortodoxă Română. Ce să mai zică Biserica Greco-Catolică unită cu Roma?

Şi astăzi există multe biserici care au aparţinut greco-catolicilor în care ortodocşii fac bine merci slujbe. Dacă îi întreabă cineva pe unii foşti greco-catolicici trecuţi la ortodocşi, aceştia răspund că „Dumnezeu e unul” şi că ei merg la biserica devenită ortodoxă deoarece „acolo m-am învăţat”. 

Prigoană împotriva BOR să fie faptul că bisericile (şi alte proprietăţi) luate cu japca de comunişti de la greco-catolici şi date spre folosinţă ortodocşilor s-o numi prigoană? În general cineva care se duce la biserică „de Paşti, de Crăciun şi uneori Duminica” o biserică greco-catolică e destul de greu de deosebit de una ortodoxă. Una din cele mai izbitoare diferenţe ar fi terminologia latină folosită de greco-catolici şi cea de origine slavonă la ortodocşi (ex.: greco-catolicii spun „spirit” în loc de „duh”).

O diferenţă de ordin arhitectonic de care mulţi nu ştiu este forma navei bisericii (sala mare în care se săvârşeşte slujba) . La greco-catolici este dreptunghiulară „în formă de navă” la ortodocşi e pătrată, „în formă de cruce”.

Plecând de la asta, mulţi preoţi ortodocşi au făcut o mare eroare. Au interpretat litaral acel „în formă de cruce” şi ai intervenit încercând să dea navei o formă de cruce făcându-i un fel de „aripi”, practic, spărgând pereţii în lateral, rupând astfel structura de rezistenţă.

În plus au încărcat acoperişul cu tot felul de turnuri şi turnuleţe îl care îngreunează şi distrug armonia arhitectonică a clădirii.

Cred că numănui nu poate să îi placă de exemplu construirea unui turn suplimentar desupra navei, dublu ca grosime faţă de cel în care este clopotniţa şi mai scund încât, văzut din lateral nu mai arată a biserică ci a locomotivă cu aburi. Şi aceste scimbări nu se puteau produce fără aprobări venite de la nivel de Episcopat sau chiar de Patriarhie.

Preoţii greco-catolici care au refuzat să treacă la ortodocşi au fost arestaţi. Au fost arestaţi şi preoţi ortodocşi, dar nu pentru că erau ortodocşi ci pentru că au colaborat cu legionarii sau cu aşazişii „partizani” vânaţi de Securitate.  Să fie asta prigoană anti BOR? 

Dacă ortodocşii erau atât de prigoniţi, oare de ce nu îi spunea Patriarhul lui Ceauşescu atunci când se întâlneau.. păreau amici … Sau de ce nu spunea nimic atunci când participa la Congresele PCR? 

Să fie prigoană împotriva BOR faptul că se pare că se doreşte schimbarea legii legat de e blocarea cercetării clerului în ceea ce priveşte colaboratea cu fosta Securitate? Până acum un preot putea fi verificate de CNSAS doar la cererea cultului din  care face parte preotul şi cu binecuvântarea şefului cultului…  Cam halucinant de vreme ce tocmai Patriarhul Daniel de bănuit (sic!) de a fi colaborat cu securitatea …

(Conform HotNews, Joi, 12 Aprilie 2016, Deputatul independent Remus Cernea a depus, impreuna cu alti sapte deputati, un proiect legislativ prin care doreste modificarea legii astfel incat ierarhii si sefii cultelor religioase recunoscute de lege, pana la nivel de preot inclusiv, precum si asimilatii lor de la parohiile din tara si din strainatate, sa poata fi verificati de catre Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii fara a fi nevoie de cerere din partea cultelor din care fac parte.)

Fie că unor le place, fie că nu, cred că după atâţia ani scurşi de la ce-o fi fost în Decembrie ’89 poate ar fi vremea să i se dea ipocriziei şi fariseismului o pauză şi să înceapă să se spună adevărul.

Despre aşazisa „prigoană” la care era supusă Biserica Ortodoxă Română, la data de 12 mai 2016, contributors.ro publică un deastul de amplu articol scris de Alexandru Toma Patrascu.

“Prigonirea” Bisericii Ortodoxe în regimul comunist

Cu toţii ştim că Biserica Ortodoxă a fost persecutată de comunişti, nu-i aşa? La radio sau la televizor, în presă sau pe Internet, Biserica este descrisă, aproape invariabil, drept o victimă a regimului “ateu” venit la putere după război. “Credinţa românilor a fost pusă la grea încercare în perioada comunistă. Preoţii au fost întemniţaţi, au fost dărîmate biserici, sărbătorile religioase au fost trecute în umbră.” ne anunţă Evenimentul Zilei.[1]

Cu atît mai mult, mass media ortodoxă abundă în astfel de referinţe. “În perioada comunistă Biserica se confrunta cu o persecuţie pe faţă a regimului ateu marxist-leninist” (Ziarul Lumina).[2] Înainte de ’89 Biserica “a trebuit să facă față atacurilor furibunde ale comuniștilor atei” (Doxologia).[3] “În acele vremuri grele, Biserica Ortodoxă Română și alte culte religioase au fost supuse multor presiuni, intimidări, opreliști, restricții și persecuții, care s-au soldat cu multe victime și multă suferință fizică și morală.” (site-ul oficial al Patriarhiei BOR)[4]

Mai că iţi vine să-i crezi…

Sînt născut în 1968, aşa că am prins două decenii de “binefaceri” ale comunismului; le-am trăit pe viu. Toata copilăria am pendulat între Bucureşti (de unde ne trăgeam) şi Curtea de Argeş (unde lucrau părinţii mei şi unde am făcut şcoala); ştiu cum arătau şi oraşele mici, şi capitala, am văzut şi mînăstiri ortodoxe, şi biserici evanghelice, şi catedrale catolice.

Iar cultele (cu excepţia notabilă a greco-catolicilor) o duceau cît puteau de bine; în particular, Biserica Ortodoxă numai drept “persecutată” nu putea fi descrisă…

Vreau să fac o precizare. Nu contest demolările de biserici din anii ’80 sau arestările motivate religios din anii ’50, dar aceste fenomene trebuie puse în contextul perioadei.Biserica a suferit în comunism, dar în comunism am suferit cu toţii. Voi reveni asupra acestui subiect.

Credeţi că te împiedica cineva să te duci la biserică? Că dacă erai credincios trebuia să te rogi pe ascuns? Cînd prin ’84 sau ’85 am vrut să-mi fac abonament la Biblioteca Franceză, toată lumea a sărit ca arsă că “o să-mi rămînă la dosar“; în schimb, cu mersul la biserică nu-şi făcea nimeni probleme. Bunicul meu se ducea liniştit, în fiecare duminică, la slujbă; nu-l pîndea nici un securist fioros ca să-l acuze de “atitudine mistico-religioasă“. În Bucureşti, la concertele de colinde de la Sf. Spiridon era o înghesuială cumplită; de Paşte, la mînăstirea Curtea de Argeş, slujba se asculta de către mii de oameni, în curte, la megafon, iar la Înviere se mergea en masse, cu clasa. Ce să mai zic, că în timpul slujbei, tata popa nazaliza vîrtos: “Pentru sănătaaaatea tovaaaarăşului Ceauşescu să ne rugăaaaaaam!“?

Cînd ţi-era lumea mai dragă, te trezeai cu popa la uşă “cu icoana”. Credeţi că se deghizau şi se strecurau pe înserat, cu frica-n suflet? Doamne fereşte! Umblau cîte doi pe strada – un preot şi un diacon, ziua în amiaza mare, unul cu icoana, celălalt cu găleata cu agheazmă, şi luau blocurile la rînd, scară după scară şi apartament după apartament. Tare prigoniţi mai erau!

La fel de “prigonite” erau şi mînăstirile. În ’86 am vizitat mai multe mînăstiri din Vîlcea (Horezu, Mînăstirea Dintr-un Lemn, Surpatele ş.a.m.d.). Era un şoc enorm să treci prin sate de o sărăcie lucie, cu case din chirpici care abia se mai ţineau ca apoi să dai de opulenţa mînăstirilor. Ce să vezi, sub regimul “comunist ateu“, spre deosebire de ţăranii băgaţi cu forţa în cooperative, călugării îşi păstraseră o parte din pămînturi!

În anii ’80, Ceauşescu a venit de vreo două ori la Curtea de Argeş. Unde credeţi că a stat? La Primărie? În bravul Hotel Posada? Nu!, ce să caute acolo? A tras la mînăstire! (oricum, era de notorietate că tovarăşul Episcop Calinic[5] e securist cu acte-n regulă)[6].

La una dintre vizite a fost şi un episod amuzant. Tatei, raspunzînd de alimentaţia publică în calitate de şef al Sanepid-ului, îi intra în atribuţii să verifice că cei care-i pregăteau masa Tovarăşului Suprem erau sănătoşi, aşa că a trimis o echipă de asistenţi medicali să le recolteze toate probele; de aici a pornit un scandal monstru.

Gătitul şi servitul la masă erau asigurate de călugăriţe, iar acestea, scandalizate, au refuzat categoric să dea probe de fecale şi s-au plîns episcopului că sînt hărţuite. Episcopul a început să facă şi el tărăboi în stînga şi în dreapta şi a tras de sfori cu atîta eficienţă că, pînă la urmă, tata a fost nevoit să renunţe la analize. Ce contează că era o vizită a lui Ceauşescu? Tot Biserica a avut ultimul cuvînt.

De altfel, ierarhii BOR păreau să se simtă foarte bine în preajma celor din conducerea Partidului. În timp ce în Polonia Biserica Catolică a condus, zeci de ani, rezistenţa împotriva comunismului, la noi Biserica a fost, mai degrabă, o anexă a regimului, sprijinindu-l din plin. Ştiaţi că atît Iustin cît şi Teoctist, au făcut parte, decenii întregi, din Marea Adunare Naţională (Parlamentul din acea perioadă)? Iustin (NB: este vorba de Iustin Moisescu, cel care i-a succedat în 1977 lui Justinian) a fost “ales” deputat de Hîrlău în 1957[7], cu mult înainte de a deveni Patriarh, tocmai în mijlocul acelui “obsedant deceniu”; Teoctist, în 1975.[8]

Ceaușescu – Biserica Ortodoxă Română

De altfel, Gheorghiu-Dej şi Justinian (descris de I.Gh. Maurer drept “un popă care a fost, şi el, omul comuniştilor“[9]) erau în relaţii foarte bune. În 1944, Justinian l-a ajutat pe cel care urma să devină liderul postbelic al României să scape de urmărirea poliţiei “burghezo-moşiereşti”; la rîndul său, după război, acesta l-a sprijinit să preia conducerea Bisericii; “intrarea lui în ierarhia ortodoxă era pe deplin justificată, dincolo de faptul că reuşise cu un sprijin politic din partea unui Gheorghiu-Dej, care devenise liderul Partidului Comunist din România” ne lămureşte Ziarul Lumina.[10] Nu că ar fi fost singurul cu pile la Partid! Tot oficiosul Patriarhiei ne anunţă că şi unii dintre rivalii săi la şefia BOR erau “susţinuţi [..] de alţi membri marcanţi ai Partidului Comunist“…

Iar bunele relaţii personale s-au tradus în bune relaţii instituţionale între Partidul Comunist şi Biserica Ortodoxă: “pe şantierul din Mănăstirea Neamţ a apărut însuşi şeful statului, Gheorghe Gheorghiu Dej, el dispunînd urgentarea lucrărilor, susținîndu-le cu sume de bani foarte mari” (Doxologia).[11]

“O mînă spală pe alta“, nu-i aşa?

În acest context este de-a dreptul stupefiant să urmărești discursul duplicitar din publicaţiile bisericești actuale cu privire la “perioada de represiune şi prigonire din partea regimului comunist-ateu“; pline cu articole ce abundă în lamentări despre “situaţia atît de dificilă a Bisericii, din pricina opresiunilor regimului comunist” şi “prigoana” la adresa calugarilor, ca mai apoi să se povestească cu inocenţă despre cum statul aloca “sume uriașe” pentru restaurarea “chinoviilor” şi cum seminarele monahale funcţionau “cu sprijinul autorităţilor“.

De altfel, ziarul Patriarhiei o spune cît se poate de clar: “Cu ocazia vizitei particulare în România, din noiembrie 1967, cardinalul Franz König, primatul Austriei, arăta că ‘Biserica Romano-Catolică din Austria se află într-o situaţie mai puţin bună decît cea a Bisericii Ortodoxe Române’.“.[12] Deci cine “prigonea” mai tare Biserica? Austria sau România comunistă?

Dar cum rămîne cu celebrele demolări de biserici? Cu acele biserici “omorîte prin dărîmare sau răstignite prin translare şi mutilare, de către regimul comunist ateu“?[13] Păi, hai să vedem ce ne spune chiar BOR: “în ultimii ani ai dictaturii comuniste au fost demolatepeste 20 de lăcașuri de închinare din București” din cele “peste 12.000 de lăcașuri de cult ortodox” existente – adică 0,001666 (ZERO virgulă ZERO ZERO UNU ŞASE ŞASE ŞASE !) din total, dar “în același timp, s-au construit peste 500 de biserici noi, în tot cuprinsul Patriarhiei, dintre care multe sînt adevărate monumente de artă“…[14]

Biserica Ortodoxă adoră să pozeze în victimă, iar cazul celor cîteva biserici demolate în anii ’80 este emblematic.

În primul rînd, nu este nimic ieşit din comun să demolezi o biserică pentru a elibera terenul pentru o construcţie importantă. Palatul CEC, Palatul BNR sau Cercul Militar, toate au fost ridicate pe terenurile ocupate anterior de biserici sau mînăstiri (Biserica Mînăstirii “Sfîntul Ioan cel Mare”, Biserica Mînăstirii “Hanul Grecilor” şi, respectiv, Biserica Mînăstirii Sărindar), toate demolate în timpul Regelui Carol I, la sfîrşitul secolului XIX.[15] La fel Ateneul, clădirea simbol a Bucureştiului, construit în locul unei biserici închinate Episcopiei de Rîmnic.[16]

În al doilea rînd, 11 dintre bisericile situate în zonele afectate de demolări au fost mutate pe alte amplasamente, cu eforturi şi costuri enorme din partea statului “comunist-ateu“, deşi ar fi fost mult mai uşor să fie, pur şi simplu, dărîmate.[17] Patriarhul venea să inspecteze lucrările.[18] Aşa arată “represiunea şi prigoana“?

În fine, trebuie înţeles că dărîmarea bisericilor a fost, mai degrabă o excepţie decît regula. Am copilărit în actualul cartier Tineretului; familia din partea mamei locuia în mahala de cel puţin 150 de ani. Treptat, toată zona a fost demolată, iar casele au fost înlocuite de blocuri. Pe la mijlocul anilor ’70 a fost dărîmată casa în care locuise bunicul bunicii mele, apoi, în 1983, a venit şi rîndul casei noastre, construită de stra-bunicul meu în 1912. Tot cartierul, aşa cum îl ştiam, a fost ras. Singurele vestigii? Cele doua biserici, Manu Cavafu şi Cărămidari!

La fel s-a întîmplat şi în cartierul tatălui meu, Uranus. Acolo au fost trei biserici demolate, dar alte două au fost mutate. Restul – Spitalul Brîncovenesc, Arsenalul (o clădire impresionantă, cu aspect medieval), Opereta – nu a contat, totul a fost pus la pămînt.

Spitalul Brîncovenesc este un caz asupra căruia merită insistat – era una dintre cele mai importante clădiri istorice din Bucureşti. În 1854, un chirurg american, vizînd oraşul, nota: “Singurele clădiri din Bucureşti care merită amintite sînt Hanul lui Manuc bei, Spitalul Brîncovenesc şi Spitalul Colţea“.[19] Nu puzderia de biserici (“În Valahia există o biserică la fiecare şase sute de locuitori“)[20] cu picturi “prea grosolane ca să poată fi descrise“.[21] Spitalul făcea parte dintr-un întreg ansamblu (Așezămintele Brîncovenești), împreună cu Biserica Domnița Bălașa, cu azilul și cu școala ei. Ceauşescu a demolat spitalul şi întregul complex (marcate cu albastru pe planul redat mai jos)[22], în schimb, biserica (în roşu) a fost păstrată… O adevarată “persecuţie pe faţă” a Bisericii Ortodoxe, nu-i aşa?

Asezaminte Brancovenesti- PLAN 1984 – Reconstituire

Ce să zicem în schimb de bisericile construite sau renovate sub comuniști, cu banii autorităților “atee”? “După 1948 au fost restaurate, pictate sau reparate […] majoritatea celor peste 12.000 de lăcașuri de cult ortodox (biserici, mănăstiri, schituri, paraclise) de pe tot cuprinsul țării.” Cu ce bani? “Prin daniile credincioșilor” zice Patriarhia, acum.[23] Hai să vedem ce zicea Mitropolia Olteniei, atunci, în 1969:

“Dl. Dr. Alexandru Olaru [deputat eparhial, n.n.] a relevat, printre altele, importanţa ce se acordă Bisericii în contextul vieţii moral-sociale de către Conducerea de Stat centrală şi locală. Aceasta s-a materializat prin acordarea unor sume importante din bugetul Statului pentru salarizarea slujitorilor Bisericii, a întreţinerii lăcașurilor de cult şi mînăstirești. A remarcat, cu deosebire. înţelegerea acordată de către administraţia locală a fostei regiuni Oltenia şi a Consiliului Popular al judetului Dolj.

Revista oficiala a Arhiepiscopiei Craiovei – Noiembrie Decembrie 1969

A evidenţiat apoi faptul că sprijinul material acordat de către Stat Bisericii a fost chivernisit cu deplină rînduiala şi înţelepciune de către I. P. S. Mitropolit Firmilian şi colaboratorii sai. […]

Dl. Florian Dumitrescu şi-a exprimat deplina satisfacţie faţă de activitatea economico-financiară desfăşurată în cadrul sectorului economic al Sf. Arhiepiscopii a Craiovei pe anul 1968.

Dl. C. Protopopescu a spus că împărtăşeşte întru totul cele expuse de antevorbitorii săi,rugînd pe Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit să intervină la Direcţia Monumentelor Istorice pentru terminarea lucrărilor de la valorosul monument istoric «Mînăstirea Strehaia», precum şi pentru darea în folosinţă a bisericuţei din apropierea oraşului Orşova.

P. C. Preot Nicolae Stroe, protoiereu al Protopopiatului Băileşti, judeţul Dolj, în calitate de invitat la lucrările Adunării Eparhiale a spus că se cuvine să se aducă mulţumiri organelor comunale pentru sprijinul dat PP. CC. Preoţi parohi în lucrările ce le relizează în parohii şi în special în împrejmuirea cimitirelor.“[24]

Mai vreţi? La Braşov pentru Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil autorităţile “regimului ateu marxist-leninist” au alocat un teren de 1.000 m2. În anii ’50!… Mai tîrziu, proiectul construcţiei a fost realizat de o firmă de stat; la fel structura de rezistenţă; toate cu binecuvîntarea lui Virgil Trofin, Secretar al CC al PCR, viceprim-ministru al guvernului, deputat în Marea Adunare Naţională ş.a.m.d.

“Sfințirea bisericii s-a produs la 20 Mai 1984, de către Mitropolitul Ardealului Dr.Antonie Plămădeală cu participarea unui număr mare de credincioși și preoți. Pînă în anul 1985 s-a finalizat și casa parohială de la etaj iar la parter s-au amenajat birouri parohiale pentru cele trei parohii care funcționau de acum la această biserică.“[25]

Acelaşi Trofin a dat undă verde şi pentru o altă biserică, din Victoria: “Atunci era Virgil Trofin la Braşov (prim-secretar al organizaţiei judeţene a PCR, n. red.), Dumnezeu să-l ierte – pe el îl pomenim tot timpul ca fiind ctitor al bisericii aceleia… Pentru că, dacă nu era dînsul, nu se putea face, pur şi simplu… Am făcut rost de materiale – în ’78 – şi-am lucrat pînă în ’81. În ’81 ne-am mutat de la casa unde eram noi cu biserica… în Biserica “Cuvioasa Parascheva” (Ziarul Lumina).[26]

Ce să întelegem? Că în limbaj bisericesc “bani şi putere” înseamnă “vremuri grele“? Că acomodarea cu regimul este “rezistenţă“, iar “privilegiu” sinonim cu “persecuţie“?

“Prigoană” sau victimizare propagandistică?

Oare pînă unde poate merge fariseismul?

Notă: Ieri, Camera Deputaților a decis că preoții pot fi verificați de CNSAS. Tare sînt curios dacă o să treacă legea şi de Senat…

NOTE ____________________________________

[1] http://www.evz.ro/pastele-in-vremea-comunismului-familia-ceausescu-respecta-traditia-crestinii-mergeau-pe-furis-la-biserica.html

[2] http://ziarullumina.ro/biserica-azi-91937.html

[3] https://www.editura.doxologia.ro/puncte-de-vedere/cartea-arhiereul-eugeniu-laiu-suceveanul-o-radiografie-curata-unei-istorii-aproape

[4] http://patriarhia.ro/suferine-adanci-si-multe-puse-in-lumina-7459.html

[5] Noi îi ziceam episcop; în realitate era doar arhiereu vicar. Calinic a devenit oficial episcop de abia în 1990.

[6] Dosarul său informativ (împreună cu dosarele altor înalti ierarhi – inclusiv al actualului Patriarh) fiind distrus intenţionat în perioada 20-22 decembrie 1989, într-un final, instanta de judecata a decis că ar fi fost doar “informator”, nu “colaborator” al Securitatii. http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1251022848

[7] https://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_Moisescu

[8] http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1038019-dosarul-cadre-patriarhului-teoctist.htm

[9] http://jurnalul.ro/scinteia/istoria-comunismului/evadarea-lui-dej-36860.html

[10] http://ziarullumina.ro/patriarhul-justinian-marina-si-monahismul-in-perioada-comunista-35290.html

[11] http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/sa-nu-punem-la-zid-oameni-care-au-facut-bine-bisericii

[12] http://ziarullumina.ro/patriarhul-justinian-marina-si-monahismul-in-perioada-comunista-35290.html

[13] http://basilica.ro/hramul-paraclisului-catedralei-mantuirii-neamului-12/

[14] http://patriarhia.ro/v-b-biserica-ortodoxa-romana-in-perioada-dintre-1944-si-1989-151.html

[15] http://www.stelian-tanase.ro/biserici-bucurestene-disparute/

[16] https://ro.wikisource.org/wiki/Istoria_fond%C4%83rei_ora%C8%99ului_Bucure%C8%99ti/Capitolul_18

[17] http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/bisericile-ajunse-lama-buldozerelor-regimului-comunist

[18] Sursa foto: http://www.paularusu.ro/tv/am-ajuns-in-arhiva-de-aur-de-la-agerpres-sunt-onorata/

[19] James O. Noyes; “România, ţară de hotar între creştini şi turci. Cu aventuri din călătoria prin Europa răsăriteană și Asia apuseană”; Humanitas (2016); p. 114; v. http://www.humanitas.ro/humanitas/rom%C3%A2nia-%C5%A3ar%C4%83-de-hotar-%C3%AEntre-cre%C5%9Ftini-%C5%9Fi-turci

[20] ibid. p. 156

[21] ibid. p. 162

[22] http://www.ideiurbane.ro/asezamintele-brancovenesti/

[23] http://patriarhia.ro/v-b-biserica-ortodoxa-romana-in-perioada-dintre-1944-si-1989-151.html

[24] Mitropolia Olteniei, Revista Oficială a Arhiepiscopiei Craiovei, anul XXI Nr. 11-12, Noiembrie – Decembrie 1969, pp. 982-983

[25] http://www.parohia-sfintii-arhangheli.ro/#/scurt-istoric/

[26] http://ziarullumina.ro/credinta-in-orasul-fara-biserica-28439.html

Autor: Alexandru Toma Patrascu

Sursa articolului: contributors.ro

Data publicării: 12 Mai 2016

La inaugurarea Megacatedralei Mitropolitul Miron Românul, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Ivan, Episcopul Miron Cristea (viitorul Patriarh care a preluat bisericile de la greco-catolici) etc, vor fi puşi pe o listă a ruşinii? Ei s-au opus trup şi suflet marii Uniri

Preafericitul Daniel,  Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Preafericitul Daniel, Patriahul Bisericii Ortodoxe Române, zicea în Pastorala Învierii că are în plan ca peste doi ani să sfinţească monstruozitatea arhitectonică numită  Catedrala Umilirii, pardon, Mântuirii Neamului.

„În mod deosebit, mulţumim tuturor celor care au sprijinit până acum şi celor care vor sprijini, prin cuvânt şi faptă, moral şi financiar, construirea Catedralei Mântuirii Neamului (ajunsă la 70% din volumul cantităţilor de lucrări), pentru ca aceasta să poată fi sfinţită la 1 decembrie 2018, când se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire a românilor într-un stat independent.

Această Catedrală este în acelaşi timp o necesitate practică şi un simbol al credinţei, libertăţii şi demnităţii poporului român.”

Prima slujbă la Catedrala Mântuirii Neamului ar urma să fie oficiată imediat după ce va  fi pictată catapeteasma.

Şantierul pentr construirea Catedralei a început la finalul anului 2010, scrie tvr, între timp, termenele s-au prelungit, iar costurile au fost diminuate.

Anul trecut, când catedrala era ridicată în proporţie de 60%, se cheltuiseră 46 de milioane de euro. Acum urmează cea mai grea parte a construcţiei – turlele şi acoperişul, pentru care costurile estimate sunt de cel mult 45 de milioane de euro. 

Nu vom vorbi acum despre modul în care se finanţează în realitate şi despre coincidenţa ciudată că, taman când are nişte cheltuieli pe care credincioşii nici măcar nu-l pot înţelege corect ca dimensiune şi nici despre coincidenţa dracului că, tocmai când au asemenea cheltuieli, înalţii prelaţi îşi schimbă limuzinlele ca pe ciorapi. Pentru asta avem Direcţia Naţională Anticorupţie. Nu afirm că nu am dovezi, întreb doar, o fi posibil să vorbim despre o  deturnare de fonduri?

Banul e ochiul dracului chiar şi în buzunarul sfinţiilor lor.

Vorbim de altceva. Despre legarea ca simbol a acestei monstruozităţi arhitectonice de ultima parte a cittului din pastorala Învierii şi anume despre cei „100 de ani de la Marea Unire a românilor într-un stat independent.”

Mitropolitul Miron Românul

Nu ştiu dacă din cauza barbei sale pline de vălătuci de laţe îi mai permite Preafericitului să îşi amintească de releţia dintre Biserica Ortodoxă Ardeleană şi M;area Unire,despre nume ca:

-Miron Românul, mitropolitul ortodox de la Sibiu. În 1881 acesta condamna cu toată puterea lui revendicările românilor transilvăneni şi îndemna la supunere şi loialitate faţă de Coroana Ungară într-o circulară publicată în Telegraful Român, oficiosul mitropoliri în discuţie. Gazeta Transilvaniei scria că mitropoloitul  ”si-a uitat complect de demnitatea sa de cap biseriesc român, având tendinte contrarii demnităţii noastre naţionale”.

Acelaşi Miron Românul publica o altă circulară în care cerea alegătorilor români să sprijine „partida guvernamentală”.  Într-alta se declara indignat de faptul lipsa de loialitate a românilor faţă de Coroana Ungară.

În epocă s-a ajuns ca el să fie considerat a se fi pus în slujba guvernului ungar,ale cărui interese părea a le susţine vehement, interese opuse intereselor româneşti. S-a ajuns chiar la proteste violente împotriva iniţiativei mitropolitului.

Miron Românul şi-a făcut un partid, Partidul Moderat Român Constituţional care milita pentru (atenţie)  “credinţa neînfranta către Monarh, Patrie şi Constituţie, respect, supunere şi ascultare faţă de legile sancşionate, adica faţă de  anexarea Transilvaniei de catre Ungaria de fapt“.

Acest partid a fost creat ca o contrapondere faţă de Partidul Naţional Român care, mai târziu, prin fuziune cu Partidul Tărănesc Român au creat Partidul naţional ţărănesc. PNR milita deschis pentru unirea cu România.

Partidul lui Miron Românul nereuşind totuşi să distrugă unitatea naţională a românilor.

Nicolae Ivan

-Mitropolitul Ardealului, Nicolae Ivan, care, în 21 iulie 1916, îl  pune la stâlpul infamiei pe poetul Octavian Goga şi pe luptatorul, numit “Leul de la Sisesti”, preotul greco-catolic Vasile Lucaciu, într-un articol infect care parcă era scris de un iredentist ungur. Citez:

“ La Bucuresti continua campania de a cons-trange guvernul sa iasa din neutralitate si sa intre in razboi alaturi de Rusia, pentru a lua Ardealul ….Fugarii nostri platiti de legatiunea ruseasca, nu pot lipsi de la asemenea intruniri. Marele demagog, Vasile Lucaci, le prezideaza si rosteste vorbiri, exprimandu-si dorinta de a putea prezida o intrunire la Alba-Iulia. Ei au o credinta falsa, ca Monarhia Austro-Ungara se va prabusi, dar ea va exista pentru ca existenta ei e o necesi-tate pentru Europa si pentru ca, daca n-ar exista ar trebui sa fie creata!.”

Acelaşi Nicolae Ivan mai scria în în 1915:

“Din ziua prima a mobilizarii, noi romanii unguri,ne-am facut datorinta fata de patrie…..Suntem mandri ca am putut dovedi din nou dinastiei si monarhiei profunda credinta româna ……avem incredere ca guvernul ungar va fi gata sa indeplineasca dorintele romanimii loiale in cadrele ideii de stat maghiar.Ce binecuvantare ar fi aceasta pentru noi”.

În 8 septembrie 1916 după ce România declarase răzbiu Austro-Ungariei, publica „Cercularul intregului cor episcopesc ortodox din Transilvania” în care spunea:

“Romania,careia fiinta i-a dat patria noastre Ungaria, caci Radu Negru de la Fagaras a intemeiat principatul Tării Romanesti, Dragoş din Maramureş a intemeiat principatul Moldovei si cu sprijinul Monarhiei Habsburgice s-a ridicat si s-a intarit Romania moderna…..

Romania in mod perfid a ridicat arma asupra patriei noastre…

Unde va este si in ce se arata patriotismul vostru, romani ucigatori de frati…

Voi intindeti granitele voastre in hotarele noastre, voi cresteti puterea voastra, venitele voastre dezbracand pe alte natiuni…

Acela care cu vorbele vicleniei pe buze, cu dorul de jaf in suflet, vine in hotarele noastre, nu-i frate, ci cel mai pagan dusman…

Fata de noul dusman care ravneste in chip atat de pacatos la stirbirea si la stricarea hotarelor noastre, vom lupta cu vitejie si credinta.…..”

Semneaza: Mitropolitul Vasile Mangra, Episcopii, Miron Cristea de Caransebes, si Ioan Papp de Arad.”

La rândul său, Episcopul Miron Cristea a trimis şi el o circulară catre preoţii militari, cerând ostasilor saă-şi indeplineasca cu sfintenie jurămantul depus!

Miron Cristea

Episcopul Miron Cristea, se refugiază la Budapesta, de unde trimetea tot timpul pastorale în care îndemna soldaţii români,

“…să nu se clatine în credinţa si alipirea catre Tron”.

Tot el este cel care declara la începutul războiului:

“Va zdrobi personal cu carja sa de episcop, teasta primului soldat regatean, care va indrazni sa treaca Carpatii si sa pasasca pe pamantul Transilvaniei cu numele de Erdely”. (Dr. Serban Milcoveanu).

Pentru a-l potoli, lui Miron Cristea i s-a promis Scaunul Patriarhal de la Bucureşti. A devenit şi ministru.

Mitropolitul ortodox Vasile Mangra a fost unul din cele mai abjecte personaje din istoria acestei ţări, începând din anul  1910, a devenit un fervent adept al premierului Tisza Istvan, fiind chiar ales deputat de Ceica-Bihor pe lista guvernului, la concurenta cu candidatul Partidului National Roman,(Partid greco-catolic, a carui presedinte a fost av. Ion Ratiu, care a fost condamnat de unguri la inchisoare pentru ca cerea unire Transilvaniei cu România).

Fiind membru al Academiei Romane, in urma acestui fapt, Academia l-a sters dintre membri ei. Pe langa faptul ca, a initiat circulara data cu corul episcopesc ortodox a mai facut si o declaratie denigratoare la adresa natiunii romane, in care se opune desprinderii Ardealului de Ungaria.

Citez:

 Universul, 1 August 1916 : “Presa romana din jurul meu, a scris ca, numai acolo se pot face cuceriri, unde un popor cu o cultra mai superioara vrea sa stapaneasca pe unul cu o cultura inferioara. Si tocmai aici e cazul sa spunem ca, cultura magheara e mult superioara celei romanesti. Daca romanii au pofta sa cucereasca,sa pofteasca, au acolo -Basarabia ”.

Telegraful roman, 3 Ian. 1917 “Existenta de o mie de ani a statului maghiar, zace tocmai asa la inima cetatenilor de limba romanea-sca, ca si cetatenilor neaosi maghieri fiecare constiincios cetatean roman al acestui stat este gata a-si jertfi bunurile si sangele sau pentru a apara integritatea teritoriala a Monarhiei. Atacul ascuns al Romaniei impotriva Ungariei a provocat in inimile tuturor romanilor din Ungaria o durere adanca”.

Mangra fuge si el la Budapesta, unde se sinucide  în hotelul Bristol în Oct. 1918.

În 1917 Nicolae Bălan viitor mitropolit la Sibiu, semneaza o declaratie, publicata la Budapesta, în care se pronunta ferm  împotriva unirii cu ţara.

În perioada luptelor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, când trupele german încercau să şi ultima parte a ţării sa supuna si ultima parte a ţării rămasă liberă, Moldova, Mitropolitul Primat al Romaniei si alti episcopi, au adresat o “chemare” tuturor romanilor si ostaşilor armatei române ca aceştiasă “NU” lupte impotriva ocupantului, zicând:

„Domnul Dumnezeu s-a îndurat de ţara aceasta. El a îmblanzit inima biruitorului catre noi si a făcut dintrânsul tovarăşul nostru de munca pentru mantuirea Romaniei.

Ţărani, târgoveti, slujbaşi şi orice aţi fi, aveţi buna incredintare că biruitorul care intră în Moldova, nu este setos de razbunare, nu ucide, nu jefueşte, nu dă foc, nu pustieşte …

Staţi si ramaneti pe loc cu toţi.  Nu puneţi bratul vostru în slujba unei cauze străine.”

“Stati pe loc fratilor“ In doua randuri acest îndemn, a fost aruncat de  avioanele germane, asupra transeelor Armatei Române.

Am citat din articolul:

„Clerul Bisericii Ortodoxe in Ardeal s-a opus Marii Uniri îndemnând fervent la loialitate faţă de Coroana Ungară„

Întrebarea care se pune, aceşti înalţi membri ai clerului ortodox ardelean, care s-au opus trup şi suflet Marii Uniri, vor fi puşi în uriaşa catedrală pe o listă a ruşinii?

 

 

 

 

Gigi Becali candidează la Primăria Generală a Capitalei; în schimb va finanţa construirea de catedrale ortodoxe ale neamului peste tot

Astăzi toată atenţia presei a fost atrasă ca de un magnet de scoaterea de la naftalină a lui Marian Munteanuşi desemnarea lui drept candidat al PNL la Primăria Generală a Bucureştiului.

Desfăşurată în cvasianonimat, la Palatul din Aleea Alexandru, a avut loc o întâlnire între Gigi Becali şi Patriarhul Daniel unde s-au stabilit lucruri importante pentru Bucureşti. 

Pe scurt, Biserica Ortodoxă Română va susţine candidatura lui Gigi Becali la Primăria Generală a Bucureştiului şi a altor membrii ai familiei Becali la alte primării de sector sau de oraşe capitală de judeţ. Înţelegerea mai prevede că drept răsplată Gigi Becali va finanţa construirea de catedrale ortodoxe în toate localităţile unde va fi ales un membru al familiei sale. În zonele locuite majoritar de maghiari se vor construi câte două catedrale ortodoxe.

„Fac catedrale peste tot. Cum te întorci numa’ catedrale ortodoxe să vezi … dacă Dumnezeu e cu noi, cine ni se poate opune? Nimeni.

Acum negociem şi denumirea ca să nu avem probleme cu avem la Steaua. Deja am ajuns la o înţelegere preliminară ca aceste catedrale să poarte numele de Catedrala Neamului Becali. Ce mai negociem este ca emblema  Stelei să fie şi pe iconostas desupra uşii din mijloc nu doear deasupra intrării.

Mai negociem şi obligativitatea clerului ortodox de a anunţa unde şi cu cine joacă Steaua şi faptul ca la predică preoţii să anunţe că cine nu se va duce pe stadion să susţină Steaua va fi blestemat cu tot neamul lui”.

Poate vom reveni cu detalii …

Pupincurismul Patriarhiei Ortodoxe Române faţă de Biserica Ortodoxă Rusă

 

Deşi mimează autocefalia, implicit, idependenţa faţă de Biserica Ortodoxă Rusă, faţă de Rusia în general şi un conflict deschis pe patrimoniu, iată că BOR se dovedeşte a fi nu doar ipocrită ci chiar în sluzba ruşilor.

Cum cineva şi-a permis să spună cu subiect şi predicat că Rusia foloseşte ortodoxia pentru a câştiga influenţă în estul Europei, cum BOR sare cu comunicate…

E vorba de un  articol al Saninei Fati şi de replica dată chiar de Patriarhia Ortodoxă Română.

Dacă nici asta nu e  supuşenie şi pupincurism, atunci nu mai ştiu ce înseamnă astea.

Ortodoxia, arma politica pentru Rusia

Patriarhul Daniel are de ce să fie fericit: peste 90 la sută din elevi au cerut să facă ora de religie. Acest rezultat are „valoare de referendum“, precizează cu entuziasm Patriarhia Română. Aproape toți cei înscriși la Religie vor continua să facă rugăciuni în această oră, vor continua să afle despre superioritatea ortodoxiei asupra celorlalte religii și vor continua să fie convinși că „homosexualii și femeia cu barbă“ trebuie aruncați la marginea societății. O propagandă care seamănă din ce în ce mai mult cu cea a Moscovei și care poate fi găsită cu ușurință la Russia Today, varianta în limba română.

ecent, la o conferință organizată în București de acest nou trust de presă, unde au venit simpatizanți din mai multe țări ai mișcării eurasiatice și ai ideilor lui Alexandr Dughin, s-a vorbit din nou despre motorul ortodoxiei și importanța teologiei pentru viitorul acestei regiuni, despre valorile religiei, care trebuie să funcționeze împotriva liberalismului și a modernizării de tip atlantist.

Moscova încearcă de mai multă vreme să folosească ortodoxia ca instrument ideologic și geopolitic în justificarea acțiunilor ei. Își trimite emisari de toate felurile pentru a construi punți de legătură în toate statele ortodoxe, pe care la o adică le poate folosi în scopuri politice. În ultimii ani, de pildă, Ilarion Volokolamsk, numărul doi după Patriarhul Kiril, un fel de ministru de externe al Bisericii Ortodoxe Ruse, a venit de mai multe ori în România, ultima dată în toamna anului trecut, când s-a întâlnit și cu Daniel. A ținut conferințe și slujbe la care au venit mii de oameni, cărora le-a explicat că nu suntem într-o „epocă postcreștină“. Mesajul emisarului rus coincide cu cel al înalților ierarhi români și cu așteptările unei părți importante a societății autohtone, nepregătită să accepte până la capăt principiile drepturilor omului.

Valorile pe care le promovează Rusia prin pârghii mai mult sau mai puțin subtile, religia, ierarhia și familia, acuzând statele atlantiste de un liberalism deșănțat, se suprapun vederilor elitei politice autohtone. Moscova se consideră singura mare putere cu adevărat conservatoare, care poate să-și salveze surorile mai mici din ghearele occidentalilor care propovăduiesc drepturi pentru homosexuali, încurajează mamele singure și fac educație sexuală în școli. Bulgaria și mai ales Grecia, unde numărul euroatlantiștilor este în scădere, Serbia, Muntenegru și România se află printre țintele prioritare ale Rusiei.

Proiectul Marii Europe de Est, despre care scrie Dughin, înseamnă strângerea slavilor și ortodocșilor sub steagul politic rusesc, în care ar încăpea și ungurii, care, cu toate că nu sunt nici slavi, nici ortodocși, au origini eurasiatice.

Ideea lui Dughin este utopică, dar pe teren Rusia avansează spre vest și își aruncă ancore peste tot în această regiune. Ortodoxismul este doar unul dintre canalele prin care Moscova încearcă să pătrundă și pe care îl folosesc inclusiv trusturile de presă pe care le-a deschis la București. Cu cât populația este mai înclinată să accepte pe nemestecate conservatorismul ortodoxist, cu atât propaganda rusă ar putea să-și găsească mai mulți aderenți.

În România, potrivit sondajelor, doar un sfert din populație privește cu simpatie spre Rusia și s-ar putea crede că din acest punct de vedere nu este nici un pericol, dar propaganda lucrează pe termen lung. 

Autor: Sabina Fati

Sursa: romanialibera.ro

Data publicării: 11 martie 2015

Şi acum răspunsul pupincuristei Patriarhii Ortodoxe Române (Atenţie, fiind un comunicat emis de biroul de presă al Patriarhiei ESTE UN RĂSPUNS OFICIAL):

Patriarhia raspunde campaniei anti-BOR. “ORTODOXIA, ARMA POLITICA A RUSIEI?”/ Din pacate, duhul denuntarilor “dusmanilor poporului” a prins si la preoti

În legătură cu articolul de opinie Ortodoxia, ar­mă politică pentru Ru­sia apărut sub sem­nă­tu­ra doamnei Sabina Fati în pu­blicaţia România Liberă din zi­ua de 12 martie 2015, precizăm:

În ultimii 25 de ani, doamna Sabina Fati instigă adesea la ură confesională şi denigrează is­toria şi activitatea Bisericii Ortodoxe Române după princi­piulcalomniază, calomniază, poa­te va rămâne ceva.  După ce, în urmă cu câteva zile, Sabina Fati şi-a exprimat dezamăgirea pe site-ul Europa Liberă că pes­te 90% dintre elevi au depus ce­rere pentru a studia religia în în­văţământul public, în Ro­mâ­nia Liberă din 12 martie 2015, aceeaşi jurnalistă aduce acuzaţii injuste şi nedemne.

Nemulţumită şi iritată de decizia majorităţii părinţilor şi ele­vilor în favoarea prezenţei orei de religie în şcoală,  doamna Fati se pretează la un atac dezo­norant, folosit în ultimii ani şi de alţi adversari ai Bisericii noastre, şi anume că,în contextul geo­politic din Europa de Est, Or­to­doxia ar fi arma politică a Ru­siei (sic!). Pentru a-şi argumenta aceste acuzaţii, doamna jurna­listă face asocieri forţate privind vizita în România a unor persoane politice din Rusia şi le­gă­tu­rile lor cu Biserica Ortodoxă Română. În acest sens, men­ţi­o­năm că, de fiecare dată când Ale­xandru Dughin vine în Ro­mâ­nia, jurnalişti ca şi doamna Sabina Fati încep să inventeze presupuse întâlniri oficiale între acesta şi reprezentanţi oficiali ai Bisericii Ortodoxe Române. Mai mult, fac presiuni asupra Biroului de presă al Patriarhiei Române să confirme ceea ce este doar speculaţie sau zvon.

Doamna Fati ignoră în mod voit faptul că Biserica Ortodoxă Română împreună cu toate cultele din România au susţinut în mod public autorităţile de Stat în demersurile de aderare a României la NATO şi de integrare a ţării noastre în Uniunea Europeană tocmai pentru că, după căderea regimului comunist ateu, a fost dorinţa poporului român de a-şi construi un vii­tor democratic.

În ceea ce priveşte întâlni­rile oficiale de la Patriarhia Română cu Mitropolitul Ilarion de Volo­kolamsk,  precizăm că, aşa cum de altfel s-a şi comunicat public, acestea au vizat doar probleme de interes strict bisericesc, ca pregătirea Sfântului şi Ma­relui Sinod Panortodox (din 2016) sau aspecte ale rela­ţiilor bilaterale ale celor două Biserici Ortodoxe surori autocefale, fără nici o strategie de ordin politic.

Biserica Ortodoxă Română pro­movează în societatea româ­nească valorile eterne ale Evan­gheliei lui Hristos, care nu pot fi înlocuite de ideologii politice şi strategii efemere doar pentru a fi „modern“ sau „progresist“. A pro­mova în societatea seculari­za­tă de astăzi, inclusiv prin ora de religie, valorile fundamenta­le ale Evangheliei iubirii lui Dum­nezeu pentru oameni, care apără persoana şi demnitatea uma­nă, instituţia familiei tra­di­ţi­onale, solidaritatea şi coope­rarea cu toţi oamenii pentru bi­nele comun al societăţii re­pre­zintă misiunea constantă a Bisericii.

În concluzie, acuzaţiile po­tri­vit cărora Biserica Or­to­do­xă Ro­mână ar susţine geopolitica Ru­siei şi ar promova în socie­tatea românească interesele acesteia sunt pătimaşe şi denigratoare. Probabil este dificil pen­tru unii jur­nalişti să înţe­lea­gă că Bi­se­rica Orto­doxă Ro­mâ­nă autocefală nu este subordonată nici unui cen­tru ecleziastic extern, şi nici nu doreşte vreo„politică imperială“, ci doar căutarea Îm­părăţiei cerurilor (cf. Matei 6, 33).

Cu alte cuvinte, Biserica Or­to­doxă Română îşi apără autocefalia bisericească şi neutrali­ta­tea politică tocmai pentru a sluji cu fidelitate poporul român pe calea mântuirii. (Biroul de presă al Patriarhiei Române)

Sursa: cuvantul-ortodox.ro

Clerul Bisericii Ortodoxe in Ardeal s-a opus Marii Uniri îndemnând fervent la loialitate faţă de Coroana Ungară

Acum de când s-a recunoscut că  fostul Rege Mihai nu mai are mult şi dă colţul o grămadă de ipocriţi nu mai pot de jale…

Patrioţi cum nu ne puteam imagina.

Legat de patriotismul acesta, pentru a fi patriot e musai să fii românşi ortodox. Alminteri nu … Dacă eşti greco-catolic automan eşti vândut Papei, masonilor şi dracu mai ştie cui. 

Când se sărbătoteşte Marea Unire, la Alba iulia, în faţa catedralei zisă a Unirii, o catedrală ortodoxă, se rup în figuri o mulţime de membri ai clerului ortodox de parcă o cunoscută zicere ar suna nu „Unirea naţiunea a făcut-o” ci „Unirea Ortodocşii au făcut-o”. Fals … Biserica Ortodoxă din Ardeal îndemna la loialitate faţă de Coroana Maghiară.

Nimic despre  faptul Şcoala Ardeleană, Şcolile Blajului care au făcut ca în Ardeal să se vorbească în continuare româneşte, şi care nu ar fi fost posibile fără obloguirea Bisericii Grecocatolice. Nimic despre faptul că  Vasile Lucaciu, preot greco-catolic, supranumit „Leul de la Sisesti”, a citit proclamatia de unire, nu Vasile Goldis, asa cum se încearcă a se acredita ideea.

Poate din lipsă de lecitină suficientă lumea pare a fi uitat (dacă a ştiut vreodată) că înalţi membrii  ai clerului Bisericii Ortodoxe Romând din Ardeal s-a opus unirii cu România şi că Greco-Catolicii au facut de fapt Marea Unire ?

Mitropolitul Miron Românul

Da, Biserica Ortodoxă din Ardeal s-a opus unirii cu România, ba mai mult a afurisit Armata Română care a trecut Carpaţii, lucru care a dus la sinuciderea într-un hotel budapestan (Hotel Bristol) a mitropolitului ortodox de la Sibiu, Vasile Mangra, care se temea că va trebui să dea socoteală poporului român. Nici azi nu este pomenit în Caterrala Mitropolitană din Sibiu.

În 1881, Miron Românul, mitropolitul ortodox de la Sibiu condamna cu toată puterea lui revendicările românilor transilvăneni şi îndemna la supunere şi loialitate faţă de Coroana Ungară într-o circulară publicată în Telegraful Român, oficiosul mitropoliri în discuţie. Gazeta Transilvaniei scria că mitropoloitul  ”si-a uitat complect de demnitatea sa de cap biseriesc român, având tendinte contrarii demnităţii noastre naţionale”.

Acelaşi Miron Românul publica o altă circulară în care cerea alegătorilor români să sprijine „partida guvernamentală”.  Într-alta se declara indignat de faptul lipsa de loialitate a românilor faţă de Coroana Ungară.

În epocă s-a ajuns ca el să fie considerat a se fi pus în slujba guvernului ungar,ale cărui interese părea a le susţine vehement, interese opuse intereselor româneşti. S-a ajuns chiar la proteste violente împotriva iniţiativei mitropolitului.

Pr. Gr-cat. Vasile Lucaciu

Miron Românul şi-a făcut un partid, Partidul Moderat Român Constituţional care milita pentru (atenţie)  “credinţa neînfranta către Monarh, Patrie şi Constituţie, respect, supunere şi ascultare faţă de legile sancşionate, adica faţă de  anexarea Transilvaniei de catre Ungaria de fapt“.

Acest partid a fost creat ca o contrapondere faţă de Partidul Naţional Român care, mai târziu, prin fuziune cu Partidul Tărănesc Român au creat Partidul naţional ţărănesc. PNR milita deschis pentru unirea cu România.

Partidul lui Miron Românul nereuşind totuşi să distrugă unitatea naţională a românilor.

Tot în Telegraful Român, episcopul Clujului şi apoi mitropolitul Ardealului, Nicolae Ivan, în 21 iulie 1916, îl  pune la stâlpul infamiei pe poetul Octavian Goga şi pe luptatorul, numit “Leul de la Sisesti”, preotul greco-catolic Vasile Lucaciu, într-un articol infect care parcă era scris de un iredentist ungur. Citez:

Mitropolitul Miron Românul

“ La Bucuresti continua campania de a cons-trange guvernul sa iasa din neutralitate si sa intre in razboi alaturi de Rusia, pentru a lua Ardealul ….Fugarii nostri platiti de legatiunea ruseasca, nu pot lipsi de la asemenea intruniri. Marele demagog, Vasile Lucaci, le prezideaza si rosteste vorbiri, exprimandu-si dorinta de a putea prezida o intrunire la Alba-Iulia. Ei au o credinta falsa, ca Monarhia Austro-Ungara se va prabusi, dar ea va exista pentru ca existenta ei e o necesi-tate pentru Europa si pentru ca, daca n-ar exista ar trebui sa fie creata!.”

Acelaşi Nicolae Ivan mai scria în în 1915:

“Din ziua prima a mobilizarii, noi romanii unguri,ne-am facut datorinta fata de patrie…..Suntem mandri ca am putut dovedi din nou dinastiei si monarhiei profunda credinta româna ……avem incredere ca guvernul ungar va fi gata sa indeplineasca dorintele romanimii loiale in cadrele ideii de stat maghiar.Ce binecuvantare ar fi aceasta pentru noi”.

În 8 septembrie 1916 după ce România declarase război Austro-Ungariei, publica „Cercularul intregului cor episcopesc ortodox din Transilvania” în care spunea:

Mitropolitul Vasile Mangra

“Romania, careia fiinta i-a dat patria noastre Ungaria, caci Radu Negru de la Fagaras a intemeiat principatul Tării Romanesti, Dragoş din Maramureş a intemeiat principatul Moldovei si cu sprijinul Monarhiei Habsburgice s-a ridicat si s-a intarit Romania moderna…..

Romania in mod perfid a ridicat arma asupra patriei noastre…

Unde va este si in ce se arata patriotismul vostru, romani ucigatori de frati…

Voi intindeti granitele voastre in hotarele noastre, voi cresteti puterea voastra, venitele voastre dezbracand pe alte natiuni…

Acela care cu vorbele vicleniei pe buze, cu dorul de jaf in suflet, vine in hotarele noastre, nu-i frate, ci cel mai pagan dusman…

Fata de noul dusman care ravneste in chip atat de pacatos la stirbirea si la stricarea hotarelor noastre, vom lupta cu vitejie si credinta.…..”

Semneaza: Mitropolitul Vasile Mangra, Episcopii, Miron Cristea de Caransebes, si Ioan Papp de Arad.

  La rândul său, Episcopul Miron Cristea a trimis şi el o circulară catre preoţii militari, cerând ostasilor să-şi indeplineasca cu sfintenie jurămantul depus!

Episcopul Miron Cristea

Episcopul Miron Cristea, se refugiază la Budapesta, de unde trimetea tot timpul pastorale în care îndemna soldaţii români:

“să nu se clatine în credinţa si alipirea catre Tron”.

Tot el este cel care declara la începutul războiului:

“Va zdrobi personal cu carja sa de episcop, teasta primului soldat regatean, care va indrazni sa treaca Carpatii si sa pasasca pe pamantul Transilvaniei cu numele de Erdely”. (Dr. Serban Milcoveanu).

Pentru a-l potoli, lui Miron Cristea i s-a promis Scaunul Patriarhal de la Bucureşti. A devenit şi ministru.

Mitropolitul ortodox Vasile Mangra a fost unul din cele mai abjecte personaje din istoria acestei ţări, începând din anul  1910, a devenit un fervent adept al premierului Tisza Istvan, fiind chiar ales deputat de Ceica-Bihor pe lista guvernului, la concurenta cu candidatul Partidului National Roman,(Partid greco-catolic, a carui presedinte a fost av. Ion Ratiu, care a fost condamnat de unguri la inchisoare pentru ca cerea unire Transilvaniei cu România).

Fiind membru al Academiei Romane, in urma acestui fapt, Academia l-a sters dintre membri ei. Pe langa faptul ca, a initiat circulara data cu corul episcopesc ortodox a mai facut si o declaratie denigratoare la adresa natiunii romane, in care se opune desprinderii Ardealului de Ungaria.

Citez:

 Universul, 1 August 1916 : “Presa romana din jurul meu, a scris ca, numai acolo se pot face cuceriri, unde un popor cu o cultra mai superioara vrea sa stapaneasca pe unul cu o cultura inferioara. Si tocmai aici e cazul sa spunem ca, cultura magheara e mult superioara celei romanesti. Daca romanii au pofta sa cucereasca,sa pofteasca, au acolo -Basarabia ”.

Telegraful roman, 3 Ian. 1917 “Existenta de o mie de ani a statului maghiar, zace tocmai asa la inima cetatenilor de limba romanea-sca, ca si cetatenilor neaosi maghieri fiecare constiincios cetatean roman al acestui stat este gata a-si jertfi bunurile si sangele sau pentru a apara integritatea teritoriala a Monarhiei. Atacul ascuns al Romaniei impotriva Ungariei a provocat in inimile tuturor romanilor din Ungaria o durere adanca”.

Mangra fuge si el la Budapesta, unde se sinucide  în hotelul Bristol în Oct. 1918.

 În 1917 Nicolae Bălan viitor mitropolit la Sibiu, semneaza o declaratie, publicata la Budapesta, în care se pronunta ferm  împotriva unirii cu ţara.

În perioada luptelor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, când trupele german încercau să şi ultima parte a ţării sa supuna si ultima parte a ţării rămasă liberă, Moldova, Mitropolitul Primat al Romaniei si alti episcopi, au adresat o “chemare” tuturor romanilor si ostaşilor armatei române ca aceştiasă “NU” lupte impotriva ocupantului, zicand:

„Domnul Dumnezeu s-a îndurat de ţara aceasta. El a îmblanzit inima biruitorului catre noi si a făcut dintrânsul tovarăşul nostru de munca pentru mantuirea Romaniei.

Ţărani, târgoveti, slujbaşi şi orice aţi fi, aveţi buna incredintare că biruitorul care intră în Moldova, nu este setos de razbunare, nu ucide, nu jefueşte, nu dă foc, nu pustieşte …

Staţi si ramaneti pe loc cu toţi.  Nu puneţi bratul vostru în slujba unei cauze străine.”

“Stati pe loc fratilor“ In doua randuri acest îndemn, a fost aruncat de  avioanele germane, asupra transeelor Armatei Române.

B.O.R. doreşte să fie Biserica Obligatorie Română?

Religia predată obligatoriu în şcoli se numeşte prozelitism. Prozelitismul făcut în sistemul public de ănvăţământ duce la fundamentalism religios. Fundamentalismul religios duce la intoleranţă …

Se spune că o mulțime de cadre didactice sunt cam speriate că nu își vor putea completa norma de predare și vor pierde locurile de muncă, deci veniturile dacă ar dispărea obligativitatea religiei în școli.

Oarecum acești oameni sunt de înțeles… ciudat este că, din câte știam, pe unde vrei și unde nu vrei se spune că românii ar fi incredibil de religioși, dacă te uiți la sumedenia de pelerinaje îți vine să zici că românii ar fi chiar dispoşi să şi plătească pentru a-şi trimite progeniturile la ora de religie.

Se pare că nu e chiar aşa, nu prea par românii dispuţi să facă nici măcare gestul de a se duce să depună o cere necesară de cât obligativitatea predării religiei a fost declarată drept neconstituţională de către Curtea Constituţională a României, astfel că cei care doresc ca urmaşii lor să facă Religie trebuie ca până pe 6 Ianuarie 2015  să facă o cerere prin care să ceară acest lucru.

Sorin Câmpeanu, Ministrul Educcaţiei a declarat că din cei 6000 de profesori de religie, 4200 sunt angajaţi cu contract pe perioadă nedeterminată.

 „Din cei 6.000 de profesori de religie – a declarat Câmpeanu –  4.200 sunt profesori titulari care au contract pe perioadă nedeterminată. Ne putem trezi cu o sumedenie de procese pe dreptul muncii„.

Şi mai afectată de consecinţele deciziei Curţii Constituţionale pare a fi Biserica Ortodoxă Română.

Aceasta a declanşat o furibundă campanie de convingere a părinţilor, cu tot felul de afişe în favoarea religiei, punându-şi preoţi se rostească în acest sens îndemnuri în biserică dar şi mergând din uşă în uşă… Dacă până pe  6 martie 2015, părinţii nu vor completa şi nu vor semna cererile pentru înscrierea copiilor la ora de religie, catedrele respective s-ar putea desfiinţa din lipsă de elevi.

Perspectiva ca peste 5.000 de absolvenţi de Teologie să rămână fără catedre a declanşat o reacţie extrem de puternică din partea Bisericii Ortodoxe Române care demult nu mai are simţul proporţiilor, al ridicolului şi al realei sale importanţe.

.. „Noi ne străduim să-i informăm pe părinţii copiilor, să înţeleagă cum stă situaţia, mulţi nu conştientizează, cred că asta este o cerere pentru anul viitor. De aceea am declanşat şi noi această campanie de informare şi ne străduim să transmitem prin toate canalele„, a declarat părintele Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Florin Chilian, artistul, fără false pudori şi extrem de indignat de campania demarată de preoţi pentru predarea religiei în şcoli. „Dacă rămân fără locuri de muncă, profesorii de religie să se facă neurochirurgi. Profesorii de religie ce sunt, administratori ai cutiei milei? Ăştia se c… pe ei ca să-şi păstreze salariile. Să se facă astrofizicieni, neurochirurgi. Religia este ceva privat, ţine de intimitate. Mi se pare scârbavnic ce fac acum preoţii, ţine de un exhibiţionism mai jalnic decât al starletelor porno„, a declarat Florin Chilian.

Şi cum clovnul nu e destul de ridicol dacă nu se împopoţonează şi cu o tichie de mărgăritar s-a recurs şi la şedinţe cu părinţii, pentru a fi informaţi cu privire la situaţia orei de Religie, evident, aceştia fiind consideraţi incapabili să îşi folosească tărtăcuţa la activităţi cum ar fi gânditul.

Cu o săptămână înainte de încheierea perioadei de depunere a cererilor pentru frecventarea orei de religie, toţi profesorii de religie ortodoxă din judeţul Constanţa sunt convocaţi sâmbătă, 28 februarie, de către Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la o şedinţă extraordinară cu tema „Despre statutul orei de religie în şcoală”.

„Ora de Religie – spune Î.P.S. Tudosie arhiepiscopul Tomisului – este cea mai valoroasă recuperare a Bisericii pentru că întotdeauna Biserica a educat copiii şi şcoala s-a născut în tinda Bisericii. Această recuperare trebuie să nu fie pierdută, pentru că, aşa cum ne formăm copiii, aşa vor fi cetăţenii de mâine. Copiii sunt cei mai receptivi la tot ceea ce le împărtăşim, tocmai de aceea trebuie să împărtăşească valorile religioase. Iisus Hristos, care este în centrul orei de Religie, este persoană istorică. Creştinismul a produs o civilizaţie, a produs, cu adevărat o cultură atât de valoroasă, cea mai înaltă valoare culturală în domeniul muzical, în domeniul artei, arhitecturii, în domeniul literaturii. Tocmai de aceea se cuvine să ne creştem copiii în astfel de valori. Cine ar renunţa, dintre părinţi, la ora de Religie ar mutila propriul copil pentru că am ascultat oameni care au spus: nu cred în Dumnezeu, dar copilul îl dau la Religie pentru că acolo nu învaţă decât pozitiv, învaţă să fie mai luminat şi cu un comportament corespunzător societăţii şi oricărui timp.

Îi felicit pe toţi cei care îşi menţin, ca părinţi, copiii la ora de Religie şi îi încurajez pe copii să crească cu vârsta şi cu înţelepciunea, întrucât ora de Religie este un liant, Dumnezeu este şi al ştiinţei, dar şi al înţelepciunii. Ora de Religie le creează un orizont al înţelepciunii care, în îngemă-nare cu ştiinţa, formează personalitatea omului pornind din copilărie„.

 

Nici Patriarhul Daniel nu a stat deoparte .. sfinţia sa a declarat, la Sfânta Liturghie că ora de Religie nu poate fi înlocuită cu nimic, fiind ştiinţa cea mai profundă, a legăturii cu Dumnezeu, iar înscrierea la această disciplină este un act de mărturisire publică a credinţei.

„Înscrierea pentru ora de Religie este un act de credinţă, de mărturisire publică a credinţei, a iubirii noastre faţă de Hristos şi a dorinţei noastre de a creşte spiritual. Biserica a botezat copiii pe care părinţii i-au născut şi i-au adus să fie botezaţi. Dacă Biserica a botezat copiii înseamnă că are şi datoria de a-i creşte în credinţă”, a spus Preafericitul Daniel, duminică, în cuvântul de învăţătură rostit la Sf Liturghie oficiată la Catedrala Patriarhală, pentru a mai arăta că „este nevoie şi de o formare duhovnicească şi intelectuală a copiilor la şcoală, împreună cu alţi copii şi în dialog cu alte cunoştinţe, cu alte discipline pe care le studiază sau le învaţă copiii la şcoală”.

În acest sens, dumnealui a citit  apelul  Consiliului Consultativ al Cultelor din România, potrivit căruia fără cunoştinţe de religie nu poate fi înţeleasă istoria şi cultura Europei şi de aceea în aproape toate ţările europene, religia se predă în cadrul sistemului de învăţământ public.

„Predarea religiei în şcoală are valenţe educaţionale profunde, prin rolul ei formativ în viaţa copiilor şi a tinerilor, demonstrat şi de studiile educaţionale şi sociologice în domeniu. Ora de religie contribuie la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare,întrucât propune modele viabile de bunătate,sfinţenie şi convieţuire umană. Educaţia religioasă contribuie la depăşirea ignoranţei religioase, care poate favoriza atitudini ideologice de intoleranţă”, se arată în apelul consiliului.

Potrivit lui PFDaniel, la ora de religie copiii învaţă ” că universul, cerul şi pământul nu sunt produsul întâmplării, ci sunt darul înţelepciunii şi iubirii lui Dumnezeu pentru om” (evident că Preafericitului nu îi pasă de faptul că religia cam contrazice unele lucruri învăţate la alte materii) „că omul nu este un simplu animal evoluat, ci este o fiinţă inteligentă, liberă şi iubitoare, creată după chipul lui Dumnezeu” şi „că orice faptă bună izvorâtă din iubire smerită şi milostivă nu piere niciodată”, ci „rămâne în memoria şi binecuvântarea lui Dumnezeu şi fiecare faptă bună săvârşită în timpul vieţii trecătoare are o valoare veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu”.

„De aceea, ora de Religie nu poate fi înlocuită cu nimic, cu nicio altă ştiinţă pentru că de fapt ştiinţa cea mai profundă este ştiinţa legăturii noastre cu Dumnezeu cel veşnic Care ne-a creat pentru viaţă veşnică, pentru iubire şi fericire veşnică în Împărăţia Preasfintei Treimi, spre slava lui Dumnezeu şi spre a noastră mântuire! Amin!”, a conchis Patriarhul României.

Chestiunea care intrigă la reacţia BOR este de ce e neapărată nevoie să se creeze rupturi între elevi …

Dacă religia s-ar preda la modul serios, ca materie şcolară, de exempu dacă s-ar preda o materie în care să se studieze trecutul tuturor religiilor importante, valorile lor fundamentale pentru ca la final elevul să poată hotărî singur care este cea care i se potriveşte, aş zice că este OK.

Modul în care se presă religia nu pare a fi altceva decât un prozelitism care trasează prăpăstii tot mai adânci între elevii aparţinând diferitelor culte. Unde duce asta? La un fundamentalism care generează în Orientul mijlociu probleme extrem de grave. Chiar şi Statul Islamic are ca punct de pornire exact fundamentalisml religios.

Este de neînţeles că, dacă Biserica Ortodoxă consideră predarea religiei aşa cum se face, chiar atât de importantă, nu văd de ce nu organizează ei cursurile respective.

La orele de religie, fiecare copil fie se duce la religia lui unde lucrurile îi sunt prezentate în felul specific. Ca să nu zicem de faptul că se poate ajunge la situaţia în care, la ora de religie copii aparţinând altui cult să fie obligaţi să participe la ore care uneori sunt predate de preoţi.

Cineva spunea că valorile care se predau sunt, indiscutabil, universal valabile şi că în general se cam găsesc cu mici diferenţe la toate religiile şi cultele dar şi că majoritatea ar trebui să primeze …

Mişto, deci indiferent dacă un copil e musulman, evreu, budist ori, poate, hindus, va trebui să înveţe să rostească: „Înger îngeraşul meu .. etc”

Mă întreb cam ce ar spune acel om (un avocat) dacă elevilor creştin ortodocşi li s-ar cere să înveţe Coranul.

Cât de puternice şi de umane sunt valorile în discuţie putem vedea dacă ne amintim de părintele Corogeanu de la Tanacu. Omul a fost îndoctrinat de mic pe la mănăstire şi a căpătat o credinţă care vizează maladivul (penalul în cazul lui) dar care este incapabil să înţeleagă diferenţa dintre epilepsie şi posedare, modul în care a hotărât să o salveze pe amărâta aceea fiindu-i fatal amărâtei …

P.S. Am o mare curiozitate … oare cât la sută din reacţia B.O.R. are drept cauză faptul că dacă i se mai taie un pic macaroana cu prozelitismul neruşinat la care recurge după 89 faptul că astfel se tem că veniturile le-ar scădea semnificativ … sau a faptului că, indiscutabil, construirea faraonicei Catedrale pentru Umilirea Neamului pe care B.O.R.  îşi doreşte să o ctitorească taman la vreme de criză , ar fi îngreunată şi mai mult ?

Ponta s-a dus cu şpaga la Patriarhie

Ponta împreună cu  Liviu Dragnea, Daniel Constantin, Gabriel Oprea însoţiţi de Mugur Isărescu s-au dus cu şpaga la Patriarh. 

„Noi îi finanţăm Catedrala, tu ne aduci voturi”.

Astfel, îi poziţie erectă preoţii ortodocşi vor spune în predică, la toamnă: „Votaţi Ponta!”

Bravo, dacă vom avea Catedrală nici nu mai contează că sunt subfinanţate Învăţământul, Sănătatea, Armata etc.

Prin 2010 când a explodat criza aflam că BOR se apuca să construiască acea catedrală faraonică, edificiu care era evaliat la vreo 400 de milioane de euro.

Am socotit atunci că, la un curs de 4,2 RON, asta însemna  1.680.000.000 lei noi (un miliard, şase sute optzeci de milioane de RON) sau 16.800.000.000 lei vechi ( şaisprezece mii de miliarde, opt sute de milioane de lei vechi). Vezi aici: https://romanicablues.wordpress.com/2010/06/04/catedrala-umilirii-neamului/

Socotind atunci cădacă am fi 21 de milioane de toţi, indiferent de etnie, religie, sex urma să avem de plătit fiecare câte 780 de lei noi.

Cum, cf. Statisticilor de la acea dată, în România erau 86,8% ortodocşi, suma pe scăfârlie de om ar deveni cam 900 de lei noi, sau 9 milioane de lei vechi.

Atunci se spunea că Patriarhia urma să împrumute în prima fază cam jumătate, bani returnabili în patru ani, construcţia urmând a ajunge la faza „la roşu” (fără tencuială) părin 2014.

Un reprezentat al BOR socotea extrem de senin că „fiecare familie ortodoxă are, în medie 2,325 de capete”, de unde rezulta, în socoteala dumnealui, un eford cam de  cam 50 de milioane, lei vechi pe familie ortodoxă, sumă modică în viziunea reprezentantu-lui BOR, lucru care, în viziunea respectivului nu era prea greu de donat de credincioşi.

Treaba e că, dacă atunci mi se părea ridicol acel calcul, acum îmi au seama că, din păcate aveam dreptate, şi oricâte exibiţii cu inginerii financiare şi pelerinaje la moaşte din care unele chiar umane, ar face BOR de când e IPS Daniel Patriah, portofelul românului nu prea îşi permite să renunţe anual la 50 de milioane pe familie.

Am aşa, un fel de presupunere că, de fapt socoteala a fost aceea de a se pune ţara în faţa faptului împlinit pentru ca, atunci câm o veni vremea să se împlânte cât se poate de temenic ghira în ouăle puterii şi, cu un mic şantaj, să se facă rost de bani pe principiul: Dacă nu scoateţi mălaiul, de la amvon vi se va face o publicitate electorală de ne ţineţi minte …

Iată că a venit vremea. BOR are nevoie de bani, Ponta, în campanie de imagine pentru alegerile prezidenţiale are mare nevoie de orice fel de susţinere… Treaba e coaptă, cum se spune.

  Astfel, la ceas de taină, luni, 28 aprilie, Premierul s-a întâlnit cu Patriarhul. Din delegaţia care s-a prezentat cu propunerea de şpagă electorală au făcut parte şi ceilalţi lideri ai USD,Liviu Dragnea, Gabriel Oprea şi Daniel Constantin, dar şi, surpriză, Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Bancul zilei ar trebui considerată declaraţia lui Ponta care susţine că nici usturoi nu a băgat în gură nici cavitatea bucală nu îi pute … cică n-ar avea nici o legătură cu vreo suplimentare de fonduri pentru construirea Catedralei Mîntuirii Neamului, Ponta a răspuns negativ.

Treaba e cel puţn ciudăţică dacă ne gândim că Adrian Vasilescu, eternizat în calitatea de consilier al guvernatorului BNR, a declarat la rândul său că întâlnirea de la Patriarhie face parte dintr-o tradiţie în care Patriarhul invită oficialităţi, inclusiv pe guvernatorul băncii centrale, „la o masă după Paşte”. Ce interesant … doar to’arăşii din USD sunt „oficialităţi”, ba, bombonica de pe colivă, consilierul a mai spus că, guvernatorul Mugur Isărescu este invitat permanent la această reuniune, mai ales că BNR a fost cea care, când legea îi permitea, a finanţat refacerea clădirii Patriarhiei.

Mă întreb dacă nu cumva, guvernatorul BNR nu o fi devenit chiar membru ar Sfântului Sinod al BNR, se asemenea probabil deja se pictează icoana cu Mugur Isărescu drept ctitor al monstruasei Catedrale a Umilirii Neamului. Reuniunea aceasta ar fi deja tradiţională, chiar dumnealui, consilierul Vasilescu participând la una pe vremea tovarăşului Teoctist, antecesorul tovarăşului Daniel în funcţia de patriarh.

Acum vreo lună, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constatin Stoica, a zicea că totalul costului aferent lucrărilor de finalizare a Catedralei Mântuirii Neamului până la stadiul roşu-gri, fără tencuială, dar cu geamuri şi uşi, este de aproximativ 80 de milioane de euro şi nu 200 de milioane (jumătate din costul total de 400 de milioane) cum se spunea acum patru ani. Deh.. se mai întâmplă şi minuni. Dumnealui probabil neluând în seamă construcţiile aferente (hotel, anexe etc) din care ar urma să fie alcătuit complecul respectiv.

Referitor la graficul de execuţie a lucrărilor, Patriarhia a precizat că, în aprilie 2013, a fost finalizată construirea infrastructurii (fundaţia) Catedralei Mântuirii Neamului, iar din toamna aceluiaşi an au început lucrările la suprastructura acesteia. Edificarea viitoarei catedrale patriarhale se estimează a fi terminată în anul 2016.

Potrivit noilor socoteli a Patriarhiei, în cei trei ani de la începerea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului, sumele plătite către bugetul de stat, reprezentând impozite şi contribuţii sociale la salariile lucrătorilor de pe şantierul catedralei, TVA, acciză şi alte taxe, au fost în valoare de peste 40 milioane de lei, respectiv 9 milioane euro.

Cum populismul nu s-a inventat ieri, prin Legea construirii ansamblului arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului  nr. 376 din 2007 se recunoaşte caracterul naţional al proiectului Patriarhiei Române, considerat ca fiind necesar pentru cult şi reprezentativ pentru credinţa majorităţii poporului român, care, la ultimul recensământ al populaţiei din anul 2011, şi-a declarat apartenenţa la Biserica Ortodoxă Română în proporţie de 86 la sută, arată Patriarhia.

Această lege prevede că fondurile destinate construirii ansamblului arhitectural Catedrala Mântuirii Neamului vor fi asigurate de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, de către Guvernul României, în limita sumelor alocate anual cu această destinaţie prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi de către autorităţile administraţiei publice locale.

Treaba interesantă este că, deşi avem o subfinanţare de neimaginat în sistemele de sănătate, învăţământ, armată, etc

Aş dori să ne mai amintim de ceva. În noua Constituţie pe care a moşitto Crin Antonescu şi gaşca lui, apare o aberaţie cât toate zilele care pune la îndioală chiar caracterul de laicisism statului român: la, Art.1. avem:  „România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al bisericii ortodoxe şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale” .. BOR li alţii cam cum era cu „alte naţionalităţi” pe vremea lui Ceaşcă.

Mă gândesc că, dacă Dumnezeu urăşte suficint România  şi  Ponta ar ajunge preşedinte, nu vom mai avea nevoie nici de spitale, nici de şcoli, nici de armată.

Bolnavii vor fi duşi la Catedrală să fie trataţi, elevii se vor alfabetiza în timpul predicii, iar dacă ne atacă cineva ne vom băga în Catedrală vom încuia uşa şi îi vom lăsa pe atacatori să se sinucidă de oftică privind ce catedrală mişto avem.

Votează române … un loc pe lista cu bolnavi şi săraci cu duhul s-o găsi şi pentru tine.Când ţi-e foame te vei duce la Catedrală când vor da cu cădelniţa.. fumul de tămâie are efecte halucinogene, deci s-ar putea să te simţi chiar fericit…

La Bixad ortodocşii sunt înnebuniţi de damful pestilenţial al monstrului suprem cunoscut de Omenire: COMUNISMUL

Scandalul de la Bixad (jud Sat Mare), legat de refuzul BOR e a retroceda greco-catolicilor mănăstiera furată ‘în 48 şi dată spre folosinţă „Bisericii surori Ortodoxe”, deşi  în acest sens există o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie mi se pare a nu fi altceva decât damful otrăvitor şi petilenţial al moaştelor celui mai sinistru monstru cunoscut de Omenire: COMUNISMUL …

România lui Iliescu & Brucan

Silviu Brucan

Silviu Brucan (1916-2006) a fost expert in fabricarea de legende și câte zile l-a ținut Dumnezeu pe pământ a pozat în gânditor independent; de fapt, obsedat de rolul său în lume, crezându-se un fel de individ predestinat a fi ceea ce numin eminenţă cenuşie  s-a pliat după cum erau vremurile.

Deşi a fost unul din cei mai siniştrii ideologi ai „ciumei roşii” care a făcut din România ceea ce a fost şi s-a răfuit cu duşmanii comunismului pro sovietic, atunci când a venit „Loviluţia din Decembrie”, Brucan a sperat că îşi păstrează privilegiile, astfel că s-a poziţionat în grupul din apropierea lui Ion Iliescu.

Brucan a devenit „Profetul de la Dămăroaia” datorită previziunii sale  „Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. Unii au zis că e tâmpit, credeau că timpul va fi mult mai scurt.. nţţţ … s-a dovedit că era pe dos … mult mai lung adică …

Grupul Iliescu &co făcea tot ce era omeneşte posibil ca regimul propietăţii, crestiune esenţială în sechimbarea la faţă a României, să nu se schimbe.

În prima fază era vorba de tentativa de a menţine în propietate etatizată totul. Când a fost clar că nu se mai putea reveni la economia centralizată şi planificată, sinistrul grup Iliescu&co, care pusese mâna pe putere, a încercat să menţină românia departe de Uniunea Europeană deşi declarativ erau dedicaţi trup şi suflet acestui ţel… Cum? Nerezolvând problema puterii. Astfel, încă mai există multe probleme regate de retrocedare.

Un aspect absolut populist, era atragerea de partea lor a Bisericii Ortodoxe Române. Lucru greu şi nu prea.

Între ortodocşi şi greco-catolici există şi acum, la aproape două decenii şi jumătate, problema cu refuzul BOR de a deveni ceea ce afirmă că este, o biserică tolerantă, deschisă, onestă, cu repect faţă de celelalte biserici.

Atitudinea ei (BOR) arogantă şi dictatorială, susţinută de cei care au fost succesiv la putere în schimbul unui ajutor mai mult sau mai puţin tacit, consideră pur şi simplu că dacă e majoritară e ca URSS-ul de unde îşi trage gândirea anacronică şi autosuficientă, poate să facă tot ce doreşte şi poate să deţină orice.

Furtul istoric, menit să distrugă Biserica Greco-Catolică din cauza legăturilor ei cu Papalitatea, deci trădătoare a avut ca rezultat recerea propietăţilor acestei biserici în ghiara ortodoxă.

Gestul logic ar fi fost ca BOR să retrocedeze ce i-a fost dat în urma jafului…

Nici vorbă, BOR se simte foarte bine în averea gr.-catolicilor şi nu are nici cea mai mică intenţie de a face dovada toleranţei cu care tot umblă în coadă.

S-a ajuns la interminabile procese în justiţie. Fiind o instituţie religioasă care se laudă sus şi tare cu tot felul de caracteristici cum ar fi: onestitatea, bunăvoinţa, dorinţa de înţelegere etc, te-ai aştepta să vezi cum se şi întâmplă lucruri logice, retrocedarea fiind doar o chestiune de „hai să vedem cum facem”… Nici vorbă …

Comportamentul BOR e similar cu cel al penalilor proveniți din duplicitarismul lui Iliescu&co. Procesele se amânau atâta cât era posibil, de multe ori chiar cu intervenţias factorului politic.

ÎPS Laurențiu Streza

Un exemplu a existat totuşi. Înalt Preasfinţitul Laurenţiu Streza, la vremea aceea episcop de Caransebeş, actualmente Mitropolit al Ardealului (la Sibiu) a rezolvat simplu ce era de rezolvat, lucru care i-a atras oprobiul, „beneficiind” de tot felul de şicane, înalţii ierarhi ai BOR văzând în Sfinţia Sa o adevărată oaie neagră…

Revenind la procese, acestea se desfăşurau în aşa fel încât rezultatul să vină cândva între Sfântul Aşteaptă şi Sfântul Altădată…

Dacă totuşi se ajungea la un final şi se dădea o sentinţă, se recurgea la forţă. Pe căi oculte, populaţia era scoasă la scandal. ATENŢIE … oamenii de rând niciodată nu ştiau decât partea de adevăr care convenea BOR…

Au existat şi  cazuri de bătălie pur şi simplu.. la propiu.

Bisericile retrocedate erau luate cu asalt.. „întâmplător” acolo apăreau tineri vânjoşi, care se deosebeau de minerii lui Iliescu prin faptul că ÎN LOC DE SALOPETE AVEAU SUTANE şi ÎN LOC DE FURTUNE DE PRESIUNE AVEAU BÂTE … Da.. din bunăvoinţa caracteristică ortodocşilor…

Acum suntem în 2013 … Brucan vorbea de 20 de ani… au trecut dar urmările Comunismului, atât fizice cât şi de menalitate încă sunt vii…

Bixad

Mănăstirea Bixad, exponentul intoleranţei ortodoxe

Judecătoria Negreşti-Oaş – scrie adevărul.ro  – a admis ieri (7 Noiembrie) cererea de ordonanţă preşedenţială depusă de Consiliul Judeţean privind  suspendarea provizorie a executării. Consiliul Judeţean a trimis la Bixad doi reprezentanţi pentru a opri executarea sentinţei privind retrocedarea. Consiliul Judeţean susţine că el este proprietarul Preventoriului TBC din curtea Mănăstirii, retrocedat greco-catolicilor. 

Sute de jandarmi şi poliţişti au intrat cu forţa peste bixădenii care făceau lanţ viu în faţa Mănăstirii Bixad. Situaţia este una extrem de tensionată pentru că executorul a dat drumul executării silite, după ce greco catolicii au obţinut o sentinţă definitivă şi irevocabilă privind o mare parte din clădirile şi terenurile de la Mănăstirea Bixad.

„Aproximativ 100 de jandarmi şi circa 100 de poliţişti sunt prezenţi la Mănăstirea din Bixad, pentru aplicarea executării silite. Printre cei care fac lanţ uman viu în faţa Mănăstirii Bixad se numără aproximativ 15 preoţi din Ţara Oaşului, dar şi unii veniţi de mai departe, din judeţul Satu Mare. Preotul din Sanislău, Radu Man, a venit la Bixad însoţit de zece enoriaşi ca să apere Mănăstirea simbol a Ţării Oaşului“, scrie Transilvania Reporter.

Localnicii s-au mobilizat pe toate căile. Inclusiv pe Facebook au fost distribuite mesaje în acest sens.

Între Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică şi Mănăstirea Ortodoxă Română de la Bixad se poartă procese de ani buni de zile. Biserica greco-catolică a obţinut o sentinţă defitinivă şi irevocabilă privind revendicarea terenurilor şi construcţiilor Mănăstirii Bixad. Din cauza presiunilor locale, dosarele aflate de ani de zile pe rolul instanţelor locale sătmărene au influenţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să le strămute la Mehedinţi şi Craiova, unde s-au acordat sentinţele defitinive şi irevocabile. 
În sentinţa nr.341/2011 a Curţii de Apel Craiova este specificat faptul că Biserica Ortodoxă Română este obligată să-i lase greco-catolicilor construcţia cu destinaţie de Preventoriu pentru copii hadicapaţi  şi construcţia cu destinaţie spaţiu pentru activităţi specifice ale copiilor internaţi în preventoriu. Cu alte cuvinte biserica greco-catolică ar urma să fie pusă în posesie cu terenul aferent curţii Mănăstirii Bixad precum şi cu cele două clădiri. Trebuie menţionat faptul că Biserica Mănăstirii Bixad, situată în mijlocul terenul ce urmează a fi dat greco-catolicilor rămâne teoretic în posesia Bisericii. Practic însă este imposibil, deoarece terenul de sub biserică este al Greco-catolicilor. Zilele următoare, executorul judecătoresc va pune în executare decizia Curţii de Apel Craiova. O sentinţă asemănătoare a fost pronunţată şi de Tribunalul Mehedinţi, Prin sentinţa civilă nr.180/2011 a Tribunalului Mehedinţi este specificat că Biserica Ortodoxă Română este obligată  să lase Episcopiei Române unită cu Roma  suprafaţa de 10.908 mp de teren de la Bixad.

Un lucru care pare a fi uitat scandalagii este faptul că ei înşişi, rudele şi vecinii lor au lupta prin justiţie pentru retrocedarea propietăţilor (pământ, clădiri) moştenite de la înaintaşi …

În loc de toleranţă, intoleranţă, în loc de bunăvoinţă, ură …

Am auzit oameni care spun în situaţii similare ce cea de la Bixad, este vorba doar de o excepţie, de o chestiune locală…

O fi ea locală, dar una cu premeditare, incitarea fiind făcută de sus de tot.

Cine vrea să ştie cum au ajuns cei de la Bixad să vază chestiunea în modul acesta ilogic şi diferit, şi au ajuns să se roage în un lăcaş de cult luat cu japca de comunişti, cred că ar trebui să ne amintim câteva  chestiuni  halucinante.

– Botezul de exemplu, nu este unul ortodox sau catolic  ci creştin, cu mulţi ani în urmă între Biserica Catolică şi cea Ortodoxă există un acord de recunoaştere reciprocă a botezului.

ATENŢIE! În Ardeal, când au trecut cu foirţa de la greco-catolici la ortodocşi   nu i s-a cerut nimănui un nou botez … 

Citez: „Aici, în Ardeal, în 1948, când greco-catolicii au trecut (cam fortat!) la ortodoxie, nu li s-a cerut din partea Bisericii Ortodoxe absolut nimic (doar o adeziune, sã spunã cã sunt ortodocsi, atâta tot). Li s-au recunoscut toate. Preotilor li s-a recunoscut Preotia, celor cununati, Cununia, celor botezati, Botezul, Mirungerea, absolut toate.” (Art. „ORTODOCŞII ŞI CATOLICII” – cine doreşte poate vedea întreg articolul pe siteul de origine  biserica.org ).

Este de notorietate că acum BOR nu mai recunoaşte botezul catolic ca şi cum acesta NU AR FI CREŞTIN (Chestie strigătoare la Cer). Dau doar exemplu căsătoriei lui Irinel Columbeanu cu Monica Gabor deoarece e de notoritate, Monica a trebuit rebotezată pentru că era catolică, deci necreştină în minţile înfierbântate ale unor BOR-ieni).

N-ar fi mare problemă, că nu se face gaură în cer şi nu e nici un  păcat să mai storci nişte bani de la bogătanul pitic, are destui, e vorba de un gest urâtcare  arată „bunăvoinţa” ortodoxă.

Legat de faptul că ce se întâmplă la Bixad, manipularea turmei vine de sus de tot…

Am găsit un articol aparent ciudat, scris de o mână obişnuită cu crearea de mentalităţi … (Oare de ce îmi amintesc de Istoria lui Roller?)

Siteul de care e vorba, crestinortodox.ro e un site oficial al BOR, recunoscut ca atare…

Crima supremă a articolului este introducerea pe nesimţite a unei egalităţi între trecerea DE BUNĂ VOIE  a unor ortodocşi la greco-catolicism cu parohie cu tot şi forţarea trecerii la Ortodoxie a Greco Catolicilor cu forţa prin simpla semnare a unei adeziuni … cam ca la Colectivizare (asta pentru că tot am amintit de Brucan)

Manastirea Bixad

Manastirea Bixad

Manastirea Bixad este o manastire ortodoxa aflata in comuna omonima din judetul Satu Mare. Localitatea Bixad a fost amplasata, pana in jurul anului 1700, sub Piatra Bixadului. In urma unei alunecari de teren, localitatea a fost distrusa in proportie de aproape doua treimi. Atunci, localitatea s-a mutat intre cele trei vai, unde se afla si azi. In perioada interbelica, in Bixad a functionat cea mai mare manastire din Maramures. 

Mănăstirea Bixad

Manastirea Bixad – scurt istoric

Viata monahala la Bixad exista inca din vremea Maramuresului voievodal, cand, in anul 1614, lacasul apare mentionat ca schit al Manastirii Vetis. In prima jumatate a secolului al XVII-lea, viata monahala ortodoxa la Bixad s-a mentinut, fapt dovedit de circulatia intensa a cartilor de slujba si invatatura ortodoxe.

La anul 1648 in Bixad este atestat preotul ortodox Popa Ilies, acesta semnandu-se in mai multe randuri, pe un exemplar al Cazaniei lui Varlaam (Iasi, 1643). De la sfarsitul secolului al XVII-lea, Bixadul apare strans legat de numele calugarului grec Isaia, fost staret al Manastirii Sfantul Apostol Pavel de pe Muntele Athos.

Trimis de patriarhul ecumenic sa urmareasca evolutia convertirii la unire cu Biserica Romei, in partile Rusiei si Ucrainei, dupa ce a sesizat curtilor acestor state iminenta pericolului, la intoarcere, trecand prin Ardeal a fost prins, dus la Viena, de unde, dupa ce a fost catolicizat, a ajuns la Roma, si apoi numit in anul 1694 vicar general, cu resedinta la Carei, cu insarcinarea de a castiga la Unire pe romanii din partile Bihorului, Satmarului si Maramuresului.

In anul 1701, arhimandritul Isaia, insotit de alti trei calugari s-a asezat la Manastirea Bixad. In luna mai a anului 1701, arhimandritul a fost ucis in conditii neelucidate inca. In anul 1759, episcopul unit al Muncaciului, Manuil Olsavszky, trimite la Bixad calugari din ordinul Sfantului Vasile cel Mare.

Biserica Bixad, cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel a fost ridicata incepand cu anul 1769, fiind sfintita in anul 1771. Monumentul pastreaza planul arhitectural bizantin in cruce greaca. Deasupra pronaosului se inalta un turn avand un acoperis baroc, adaugat la inceputul secolului al XX-lea.

Intrarea principala vestica este marcata de un fronton triunghiular tinut de patru coloane, din care doua sunt angajate. Absidele laterale sunt semicirculare. Altarul este adaugat tot ulterior.

Aceasta biserica a fost desfiintata din ordinul autoritatilor comuniste, fiind transformata in parohie in anul 1948. Urmeaza o etapa de restaurari complete, atat la interior cat si la exterior. Atunci biserica este si repictata si inzestrata cu mobilier nou.

Lucrarile de restaurare s-au desfasurat intre anii 1981-1988. Fresca pictata intre anii 1988-1989 este opera lui Dumitru Banica din Vedea. Iconostasul, din lemn sculptat, a fost realizat de mesterul Ady Iosif din Baia-Sprie.

Manastirea Bixad – icoana Maicii Domnului

Renumele bisericii din Bixad provine si din prezenta in aceasta a unei icoane a Maicii Domnului. Maicii Domnului atrage credinciosi din judetele invecinate: Bihor, Salaj, Maramures si Bistrita Nasaud.

Putem vorbi de un intens turism religios, cu vechi traditii, cu pelerini care vin aici la sarbatorile Adormirea Maicii Domnului (15 august), Nasterea Maicii Domnului (8 septembrie), Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august) si Ziua Sfintei Crucii (14 septembrie).

Pentru pelerinii veniti de departe biserica dispune si de locuri de cazare – in limita locurilor disponibile. Pentru a face cunoscute traditiile zonei, se intentioneaza deschiderea unui muzeu cu traditii si obiceiuri populare, etnografice, bisericesti si de folclor osenesc dar si ateliere pentru cusaturi specifice zonei.

Sursa: crestinortodox.ro

Trebuie să spun că am văzut la un telejurnal nişte imagini luate ieri la Bixad şi am fost şocat şi mirat.

Pe de o parte am fost uimit pentru că atmosfera era EXACT ca în alte locuri unde a fost o bătaie veritabilă ca executarea sentinţei de retrocedare precum şi mai târziu şi pe de altă parte am fost uimit de un preot, cu minţile cam vâlvoi, probabil de la adrenalină şi nu de la prea multa adăpare cu sângele Domnului ca să nu spun cu suc de prună tras la cazan de minim trei ori, uitat vreo zece ani în butoi de dud.

Zicea Sfinţia Sa că ar tebui să se facă un  referendum local şi că ortodocşii au tot dreptul deoarece AU CONSTRUIT TIMP DE 20 DE ANI O BISERICĂ…

Să mă ierte respectivul, dar nu înţeleg … 

Referendum? De ce? Oare dacă tatăl său îi lasă moştenire o budă, iar cei de pe strada aceea cred că buda, deşi e în curtea părinească, ar trebui să devină bun se utilitate publică deşi părintele nu e de acord pentru că acolo a murit tatăl său când venea de la curve şi s-a ascuns în rahat (unde s-a înecat provocând familiei o mar uşurare ca să nu îl prindă nevasta? Ar fi logic oare să se facă u  referendum privind dreptul de posesie şi utilizare a budei? Nu cred că i-ar conveni…

Cât despre acea Biserică făcută timp de douăzeci de ani … Adică instituţia B.O.R. nu ştie că nu e normal să construieşti pe un teren facre nu îşţi aparţine? Pe un teren furat adică?

E drept, ÎPS Anania a cerut înainte de a muri să i se aducă pământ de la Mănăstirea Nicula, mănăstire greco-catolică, furată de comunişti şi neretrocedată din cauză că mnealui Mitropolitul s-a opus cu vehemenţă având suportul şi al altor respectabili colegi din Sfântul Sinod, purtători de sutană la care încă se mai văd găicile în care se prindeau epoleţii albaştrii ai Securităţii……

Sincer, nu cred că epreacuviosul etilizat se gândea la ÎPS Anania… Mai repede cred că e vorba de oarece ordine venite se sus de tot … (Nu din turlă) …

În încheiere, despre Mănăstirea de la Bixad şi  cum a fost la … ortodoxizarea ei … un articol de pe Wikipedia (eu zic că e destul de neutru pentru a fi luat drept reper la formarea unei păreri):

Mănăstirea Bixad

Mănăstirea Bixad a fost una din principalele mănăstiri din Ardealul de Nord, așezământ monahal greco-catolic aparținând Ordinului „Sfântul Vasile cel Mare” (bazilian sau bazilitan), situată în comuna Bixad, județul Satu Mare.

Până la scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma în afara legii de către regimul comunist în anul 1948, a funcționat aici principala tipografie bisericească aOrdinului Bazilian. În 1948 călugării bazilienii au fost alungați din mănăstire, iar în locul lor autoritățile comuniste au instalat un preventoriu TBC aflat în subordinea spitalului din Negrești Oaș. Preventoriul a funcționat până în anul 1998.

Desfășurarea evenimentelor în 1948

n noaptea de 15 octombrie 1948 Securitatea a năvălit în chilii și i-a percheziționat pe călugării greco-catolici. Unul dintre ei a tras clopotul în miez de noapte, ceea ce a făcut ca în timp de zece minute să se adune la fața locului o mare mulțime de țărani înarmați cu furci și topoare, care au sărit în apărarea călugărilor și au determinat retragerea securiștilor, după care localnicii au dezafectat două poduri, pentru a împiedica trupele de Securitate să trimită întăriri.

În data de 18 octombrie a fost constituită în această chestiune o comisie la Satu Mare, formată din șefii regionalelor de Securitate din Oradea și Satu Mare, un colonel de la Interne, un locotenent-colonel de armată, alți șefi de la Jandarmerie, precum și primul procuror și prefectul județului Satu Mare (interbelic).

În noaptea de 18/19 octombrie un dispozitiv format din 70 jandarmi, 40 de gardieni și 25 de agenți de Securitate au înfrânt rezistența țărănească din Bixad și au arestat obștea celor 23 de călugări greco-catolici. Represiunea comunistă i-a vizat ulterior și pe laicii implicați în rezistență.

Pentru a risipi lipsa de entuziasm și chiar reticența fățișă a unor clerici ortodocși față de agresiunea efectuată de autoritățile comuniste cu trupe de jandarmi și de securitate împotriva mănăstirilor greco-catolice, Gheorghe Gheorghiu Dej s-a deplasat la ședința Sfântului Sinod al BOR din 19 octombrie 1948, în care a luat cuvântul „pentru a liniști sufletește pe aceia dintre dumneavoastră care au urechea plecată la văicăierile greco-catolicilor”.

Mănăstirea Bixad de la 1948 până în 1990

După anul 1948, timp de peste trei decenii, mănăstirea a rămas în paragină, călugării de la Bixad au fost prigonoți, desfășurarea vieții spirituale a fost pusă sub interdicție, iar averea lăcașului a fost înstrăinată în mare parte.

În anul 1980 mai mulți credincioși din Bixad, la intițiativa localincului Vasile Finta (zis Voroțel), s-au înfățișat la Vasile Coman, episcopul ortodox de Oradea, solicitându-i sprijin în vederea reluării vieții monahale, în primul rând pentru salvarea bisericii mănăstirii. În scurtă vreme, prin strădaina credincioșilor din Oaș și a protopopiatului din Negrești, a ierarhului însuși (care era conștient de importanța reînvierii vieții monahale ortodoxe pe aceste meleaguri) a fost obținută autorizația necesară.

Lucrările de restaurare au durat din 1981 până în 1988, sub îndrumarea Departamentului Cultelor. Fresca bisericii a fost lucrată între în anii 1988 și 1989. Clopotele și o icoană a Maicii Domnului,înstrăinate în1954, au fost readuse la mănăstire, însă nu și icoana Fecioarei Maria cu Pruncul, cea considerată făcătoare de minuni, ascunsă de localnici.

În primăvara anului 1989, la 25 martie, episcopul ortodox al Oradiei, Vasile Coman, însoțit de un sobor de protopopi, stareți, profesori universitari, preoți și diaconi, oficialități din partea statului, a instalat primul preot ortodox, în persoana ieromonarhului Valeriu Serafim Adam

Retrocedarea mănăstirii

După revoluția română din 1989 clădirea preventoriului a fost restituită prin hotărâre de guvern către Biserica Română Unită cu Roma. În luna iulie 1990 a fost reînființată Episcopia Ortodoxă a Maramureșului, al cărei întâistătător, episcopul Iustinian Chira, a împiedicat ducerea la îndeplinire a hotărârii guvernamentale de restituire a imobilelor vechii mănăstiri către Biserica Unită.

În data de 27 mai 2011, după mai multe strămutări ale procesului, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea în revendicare formulată de Episcopia Unită a Maramureșului. În data de 25 octombrie 2011Curtea de Apel Craiova a modificat sentința Tribunalului Mehedinți în sensul că a admis în întregime acțiunea formulată de Episcopia Română Unită a Maramureșului.Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat în data de 1 octombrie 2012 nulitatea recursului declarat de Mănăstirea Ortodoxă.

Mănăstirea Ortodoxă a formulat contestație la executare, constestație respinsă de Tribunalul Satu Mare în data de 12 septembrie 2013.

În data de 31 octombrie 2013 a avut loc o întâlnire la sediul Prefecturii Satu Mare, în vederea unei informări asupra executării silite care se află în curs.

În data de 7 noiembrie 2013 a fost formulată o nouă cerere de suspendare a executării silite, care se pare că a fost admisă de Judecătoria Negrești Oaș, în pofida hotarârii 607 din 12 septembrie 2013 a Tribunalului Satu Mare.

Mai multe detalii pe: ro.wikipedia.org

La incinerarea lui Sergiu Nicolaescu, nesimțire din partea turmei, fariseism și o crasă blasfemie din partea Bisericii Ortodoxe Române

Vreau să îmi exprim regretul cel mai profund vis-avis de faptul că a murit Majestatea Sa, Domnul Caragial,  geniul literaturii mioritice…

Ce scotea Nenea Iancu din prezentul concret pe care îl trăim … lucru mare neicusorule …

*

 Deși îl consider pe Mircea Badea un măscărici de doi lei, uneori, trebuie să recunosc că îi mai fată și lui mintea câte un adevăr .

Din când în când, cred că ar trebui să ne privim în oglindă și să ne intrebăm: Suntem noi imbecili, sunt ceilalți imbecili  sau toți suntem imbecili?

Dacă nu facem asta, vom ajunge, dacă nu am ajuns deja ca normalul să ni se pară o aberație, și anormalul ca fiind, natural, definiția noastră ca grup (Am ezitat să spun ”nație” deoarece nu orice turmă se poate numi așa).

De mai multe ori am afirmat că Dan Diaconescu și OTV-ul a tâmpit românitatea și a făcut din ea o adunătură de necrofili.

Am avut însă o revelație. A foat un Crăciun în timpul căruia, cu sarmaua-n gură și cu mintea-n damigeană, românitatea, cu cățel, cu purcel, cu amantă și soacră, stătea cu pupila belită la televizor să vadă cum au fost împușcați Ceașcă și Sinistra la Târgoviște…

Dan Diaconescu s-a prins că românul e necrofag până în fundul genomului și i-a ce dorea să vadă.

Cadavre celebre sau anonime i-au adus acestuia celebritate și bani…

Unii urlau pe la televiziuni  că nu e tocmai în regulă, alții au înțeles că unui public necrofag, trebuie să îi livrezi scandaluri și cadavre…

Moartea lui Sergiu Nicolaescu  a fost un moment în care, teleiziunile și ziarele mioritice au sărit ca unul și dăi, și luptă, și dă-i și spune.. orice, ba de bine, ba de rău… nu conta… necrufanii mioritici stăteau la televizor…

Ba că a apărut dracu știe de pe unde, unii spun că din Germania, un individ de vreo 40 de ani care vrea și el o țâră din averea lăsată de … ”marele erou al nației” …

Cică ar fi și depus individul o cerere pri care cerea să nu se mai ardă excelența sa cadavrul că vrea și el câteva bucături din ciolan…

Întâmplător sau nu, la Judecătoria Sectotului 1 nu există nici un fel de hârtie în acest sens, ba, gurile informate spun că nu ar avea număr de înregistrare, lucru explicabil dacă respectiva hârtie ar fi fost lăsată la portar, la femeia de serviciu ori la paznicul din parcare… sau măcar sacă ar fi depus-o în România.

Nu contează detaliile… dacă Vadim Tudor sau Gigi Becali au spus că maestrul nu trebuia ars, astunci nu trebuia…  Că deh, memoria individului musai să fie păstrată  și dacă în țintirim nu e o cruce pe care să scrie cu caractere mari, pentru semialfabetizați, lumea ar putea să-l uite…

Ba, extrem de afectat se arăta și Florin Condurățeanu .. dacă DD nu mai descopere vreo Elodie de disecat, mai nou pare a-și face buletin de România TV …

Din tot ce s-a spus pe la televiziuni, se auzea ca un fel de jelanie în subtext că arderea lui Nicolaescu este un atentat la esența nației… dacă nu era el, noi dispărem demult…

Cariera lui practic este mitul fundamental ar românității…

Păi dacă nu era el, știa românul că Mișu Caftangiu i-a bătut pe unguri la Mirăslău? Ba, ar fi crezut că Mișu a întărit legarea de moșie …

Sau știa el românul că nu toate violkurile sunt la fel? Unele fiind chiar benefice… Ca de exemplu ăla când ofițerul roman i-o trage virginale blond dace și iasă din arta poporul român? Ba… românul ar fi crezut că în daci romanii nu ar fi venit cu o armată de brute puse pe rele…

Am însă o mare uimire… toată lumea plânge de nu mai poate cariera maestrului când lui însuși nu prea i-a păsat de ea în realitate. Dacă îi păsa, în 89 nu se lăsa de meseria lui și nu se apuca de politică, o politică slugarnică, precum și de spălarea imaginii lui Ion Iliescu…

 Unde a dus prestația televiziunilor?

La una din cele mai mari porcării …

O turmă de imbecili s-a apucat să huiduie familia răposatului pentru că dorește să îl bage pe acesta la cuptor…

Foarte ciudat deoarece crematoriile umane, culmea ironiei, nu prepară mușchi la tavă sau miei… nu.. încă de la înființare incinereză oameni… da, oameni, din care, extrem de mulți, ortodocși.

Unii sunt extrem de nelămuriți de unde ar veni această maimuțăreală a miticilor…

Uite de aici:

”Hotărârea nr. 4529 din  5 iulie 2012 a  Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în legătură cu practica necreştină a incinerării morţilor”.

Din mărturiile scripturistice, patristice, istorice şi arheologice reiese că Biserica a practicat

de la început până astăzi înhumarea (înmormântarea).  Ea corespunde învăţăturii Bisericii

despre trup şi datoriile faţă de el, trup care trebuie să fie redat pământului din care a fost luat.

Biserica Ortodoxă Română a avut şi are o atitudine clară şi ferm exprimată faţă de cei

care s-au incinerat sau se vor incinera,  consacrată prin hotărârea sinodală din anul 1928 şi

reconfirmată prin hotărârea sinodală din anul 1933, asupra cărora nu s-a mai revenit în nici

un fel, întrucât acestea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre, fiind de datoria

oricărui slujitor al Bisericii Ortodoxe Române să respecte aceste hotărâri, iar din punct de

vedere pastoral, să lămurească şi să determine pe credincioşi să respecte tradiţia bimilenară a

înhumării creştinilor.

Abuzând de lipsa de informare corectă a credincioşilor şi de acceptarea facilă şi fără

discernământ de către aceştia a practicii incinerării morţilor, îngăduită de unele biserici

creştine din Occident şi din America, unii preoţi caterisiţi sau depuşi din treaptă, doritori de

câştig şi în totală separare de Biserică, săvârşesc slujba de prohodire a celor decedaţi chiar în

incinta crematoriului.

Există şi situaţii în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinţei celui

decedat, din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state în care incinerarea

este obligatorie). În astfel de situaţii, chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda

sau nu dispensă, prin iconomie, în urma studierii amănunţite a fiecărui caz în parte, cu

precizarea că, pentru astfel de cazuri, slujba ce se va săvârşi la depunerea urnelor funerare în

cripte ar putea fi doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuală.

Pentru preîntâmpinarea unor astfel de situaţii,  Permanenţa Consiliului eparhial al

Arhiepiscopiei Bucureştilor, în şedinţa din 20 martie 2012, a hotărât elaborarea unei circulare

în legătură cu practica necreştină a incinerării morţilor,  în care să se prevadă îndatorirea

fiecărui cleric de a se conforma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din

anii 1928  şi 1933, având obligaţia de a-i îndruma pe credincioşi să respecte cu sfinţenie

practica ortodoxă a înhumării (înmormântării) celor adormiţi şi să nu accepte incinerarea

(arderea trupului celui decedat).

Apreciind că problema incinerării morţilor este comună tuturor eparhiilor şi că măsura

adoptată de Permanenţa Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor trebuie extinsă

printr-o hotărâre a Sfântului Sinod la nivelul tuturor centrelor eparhiale, în conformitate cu

prevederile  art. 14 alin. (1) lit. a) din  Statutul pentru organizarea  şi funcţionarea Bisericii

Ortodoxe Române, potrivit cărora  „Sfântul Sinod păstrează unitatea dogmatică, liturgică şi

canonică, statutară şi regulamentară în Biserica Ortodoxă Română, precum  şi comuniunea cu

întreaga Biserică Ortodoxă”;

Ca urmare a discuţiilor care au avut loc pe marginea propunerilor Comisiei pastorale,

monahale şi sociale, precum şi a votului unanim exprimat, Sfântul Sinod a hotărât:

1. Menţine în vigoare următoarea hotărâre a Sfântului Sinod din 15 iunie 1928,

reconfirmată prin hotărârea Sfântului Sinod din 20 februarie 1933:

a. „Preoţii să prevină din vreme pe enoriaşi, atrăgându-le atenţia că, în cazul când

cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenţă

religioasă, fie la înmormântare, fie la pomenirea pentru morţi după înmormântare.

b. Înainte de oficierea slujbei de înhumare (înmormântare) a unui creştin, preotul

slujitor să se informeze de la familia defunctului, la care cimitir va fi înmormântat

cel decedat.

c. Celor ce totuşi au fost incineraţi sau se vor incinera din proprie voinţă, să li se

refuze orice serviciu religios, atât la înmormântare, cât  şi la pomenirile pentru

morţi.” 2

2. În situaţia în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinţei celui decedat,

din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state în care incinerarea

este obligatorie),  chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu

dispensă, prin iconomie, în urma studierii amănunţite a fiecărui caz în parte, cu

precizarea că, pentru astfel de cazuri, la depunerea urnelor funerare în cripte, se poate

oficia doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuală.

3. Preoţii care se abat de la hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

privind practica incinerării morţilor vor fi opriţi de la lucrarea preoţească şi trimişi în

judecata Consistoriului eparhial, spre sancţionare.

4. În cazul foştilor preoţi, caterisiţi sau depuşi din treaptă, care săvârşesc slujba de

prohodire chiar în incinta crematoriului, Înaltpreasfinţiţii  şi Preasfinţiţii Părinţi

Chiriarhi  vor sesiza autorităţile competente pentru interzicerea accesului acestora în

crematorii  şi cimitire  şi pentru sancţionarea penală, întrucât folosesc calităţi

mincinoase (de cleric al Bisericii Ortodoxe Române) pentru a obţine un folos material

injust, păgubind familiile îndoliate  (art. 215 alin. (2) Cod penal, infracţiunea de

înşelăciune).

5. Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii Părinţi Chiriarhi vor adopta măsurile cuvenite pentru

înştiinţarea clerului din fiecare eparhie despre conţinutul prezentei hotărâri şi despre

obligativitatea acesteia în cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române.

6. Centrele eparhiale vor lua măsurile necesare  referitoare la îndatorirea pastoralmisionară de a catehiza credincioşii cu privire la învăţătura de credinţă ortodoxă

despre înhumare (înmormântare) şi respingerea practicii incinerării, precum şi de a

acorda atenţia cuvenită pastoraţiei individuale a persoanelor îndoliate.

7. Centrele eparhiale vor lua măsuri în legătură cu îndatorirea clerului de a promova,

inclusiv prin forţa exemplului, ajutorarea familiilor îndoliate, pentru ca lipsa banilor

să nu fie un motiv de a incinera pe cei decedaţi, considerând că înhumarea ar fi prea

costisitoare.

Prezenta hotărâre s-a comunicat tuturor eparhiilor, în vederea adoptării măsurilor

necesare pentru respectarea şi aducerea la îndeplinire a celor stabilite.

Cam sinistru, nu?

Alte hotărâri a respectivului Sinod, care mai de care mai ieșite parcă din mintea creață a cineștie cărui fundamentalist religios,  se pot vedea aici: www.patriarhia.ro

Ei bine, conform acestei hotărâri, credinciosul care are ideea de a fi incinerat NU PRIMEȘTE ASISTENȚĂ RELIGIOASĂ…

Extrem de ciudată este precizarea de pe la începutul textului:”Ea corespunde învăţăturii Bisericii

despre trup şi datoriile faţă de el, trup care trebuie să fie redat pământului din care a fost luat.”

Ce nu se spune, este dacă e vorba de returnarea pământului, a întrebgului corp dat spre folosință, sau doar a unor părți din el. Că, dacă e vorba de corpul integral, nu prea ar mai avea parte de asistență religioasă nici cei cu membre amputate, cu apendicele sau dinții scoși… Sau ăștia ar afea parte de o slujbă parțială din care e scoasă aceeași cantitate câtă lipsește din cadavru? Interesant…

Deci, incinerarea este văzută de BOR ca un păcat de moarte care face ca omului să I se refuze vioața veșnică… sau poate e cam ca și cum pe sicriu s-ar pune o ștampilă ”Refuzat pentru Rai”.

Hai să încercăm sp face un pic de analogie a ceea ce a făcut BOR cu justiția umană, păcătoasă.

În justiția divină, Judecătorul Suprem , Dumnezeu, este cel care dă verdicte în ceea ce privește ce merită sufletul omului trecut în Lumea Eternă.

Rolul Bisericii este acela de a călăuzi omul pe Calea Dreaptă și de a fi un fel de avocat al sufletului decedatului.

Ce face Sinodul BOR în acest caz? SE SUBSTITUIE LUI DUMNEZEU ȘI CONDAMNĂ … 

Ce este și mai mirabil în atitudinea Sinodului este ceva de-a dreptul mirabil.

Acest păcat al incinerării trupului după moarte NU FACE PARTE DIN PĂCATELE DE MOARTE…  În schimb Sinodul nu are nici o reacție față de păcate mult mai grele… Oare de ce?

De exemplu, păcatul lăcomiei… nu dau exemple, doresc doar ca citritorul să se gândească la unii care au primt taina preoției și nu au nici cea mai mică jenă din a aduna averi pământești.

Sau păcatul hoției…

Biserica Ortodoxă Română nu are nici cea mai mică jenă din a face slujbe în biserici furte de comuniști de la Biserica Greco Catolică.

Ba un mitropolit ortodox a cerit să i se pună în mormânt pământ adus de la una din mănăstirile greco-catolice furate și aflate încă, ilegal, în posesia BOR…

Păcatul încălcării tainei spovedaniei…

În Biserica Ortodoxă, chiar la cel mai înalt nivel există personaje care au colaborat cu Securitatea. Unii din ei, au raportat lucruri pe care le auzeau la spovedanie…  

Niciunuia dintre eu nu i se refuză asistența religioasă…

Nerecunoașterea tainei botezului…

Îmi amintesc că la nunta dintre Irinel Columbeanu și Monica Gabor, mireasa a trebuit să se boteze… ORTODOX…

 Asta este realmente o blasfemie. Botezul, Crăciunul, Paștile, Cununia etc… nu sunt ORTODOXE ci CREȘTINE…

P.S.

Ultimul aspect de care voi vorbi.

Toți cei care se rop în figuri vorbesc de nu mai pot de ortodocși…

Biserica Catolică de exemplu nu are probleme cu incinerarea pentru un motiv cât se poate de simplu. După moarte, se crede că sufletul NU MAI ESTE ÎN CORP, deci corpul devine o bucată de carne. Distrugerea ei făcând mai ușoară evoluția sufletului, legăturile sale cu această lume scăzând, deci și integrarea în lumea unde va trebui să dea socoteală și să își petreacă eternitatea fiind mai ușoară.

Am auzit-o pe sora lui Sergiu Nicolaescu spunând că este catolică. Așa că întreb: O fi fost Sergiu Nicolaescu ortodox?

Eu știu că era ateu/adeu … este foarte posibil ca el să nu fi dorit asistență religioasă de nici un fel…

Am văzut reacția turmei care făcea scandal că din cauza incinerării nu primea asistența religioasă … oare trăim în o țară în care religia și tot ce înseamnă ea să fi devenit CEVA OBLIGATORIU iar cei care nu se conformează trebuie lapidați în piața publică?

Pentru că de asta e vorba în porcăria la care s-qa dedat turma de cretini cxare și-au ermis să scuipe pe durerea familiei… de o formă de lapidare

La crematoriul Vitan- Bîrzeşti, unde a fost incinerat Nicolaescu, turma a urlat:  „Ruşine!”  … turma de farisei mai trebuia să arunce cu pietre și să ucidă familia îndoliată…

Din fericire, cei de acolo nu pot fi onorați cu statutul de OM…
 

Cazul de la Tanacu și gemenii măicuței starețe de la Mănăstirea Tăriceni scot iar în evidență iporcizia Bisericii Ortodoxe Române

De foarte multe ori auzim persoane cu mai multă sau mai puțină credibilitate că  românii sunt credincioși.

O fi, n-o fi, habar n-am. Mulți de fâlfâie niște valori care te și miri de unde le iau. Probabil dintr-un profil idealizat al celor care populează spațiul carpato-danubiano-pontic.

Tot de foarte multe ori, vedem cum Biserica Ortodoxă Română, în loc să încerce să se curețe din interior încearcă atunci când poate să  mascheze anumire măgării pe care unii din interiorul ei le comit.

Este de notorietate refuzul BOR de a-i da afară pe cei care au colaborat cu Securitatea, au interzis chiar discuții pe această problemă. De asemenea când unii încercau să spună despre lucruri care se petrec în interior li se băga pumnul în gură.

La fel a reacționat BOR și când a fost vorba de crima imbecilului ăla de la Tanacu.

Acum a fost eliberat după ce și-a ispășit două treimi  din  pedeapsă.

„Deţinutul a îndeplinit fracţia, respectiv două treimi din pedeapsă, astfel că, potrivit legii, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Vaslui a formulat o cerere de eliberare condiţionată adresată Judecătoriei. Solicitarea a fost admisă, iar mâine aşteptăm decizia finală în acest dosar. Imediat ce vom primi această decizie Petru Corogeanu va putea fi pus în libertate”, a declartat Nicolae Toma, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Vaslui conform adevărul.ro

Deci pedeapsa întragă a fost de șase-șapte ani ani… Atât evaluază justiția română viața acelei nenorucite ucise pe cruce de un criminal cu porniri mistic maladive? Foarte ciudat.

La fel de ciudat mi se pare și faptul că în sat lumea îl laudă cât de bun popă era.

Cred că este vorba de o profundă lipsă de educație, atât în ceea ce privește respectivul preot ucigaș, precum și oamenii din zonă.

Ce e absolut inadmisibil în povestea aceasta este că oameni cu greutate iun BOR spuneau că în Biserica Ortodoxă Română nu se fac exorcizări. Ori indivizii mințeau cu ordinărie ori sunt neinformați. Se întâmplă în foarte multe locuri…

Cred că prima variantă e cea adevărată. Falsitatea și nerecunoașterea unor lucruri se mai poate vedea și în cazul acelei măicuțe starețe (o femeie de 40 de ani) de la Mănăstirea Tăriceni din județul Călărași.

În loc ca reacția Bisericii să fie una rapidă și clară, adică de a o elimina pe aceasta din sânul său, pe călugărița care a încălcat jurământul de castitate și ”s-a jucat cu cocoșelul” (cocoșel cleric sau mirean, urmează să aflăm) pur și simplu a fost lăsată să plece singură spre viața civilă.

Mai este un astect nu tocmai potrivit în acestă poveste. Sarcina a fost ținută acunsă pe tot timpul ei. Incredibil. Atenție, în prima fază nici după ce nașterea s-a prudus, respectiva nu voia să recunoască faptul că fetițrler sunt ale ei. (Culmea e că există un banc cu blonde unde acestea, după ce nasc, se întreabă dacă al lor e plodul).

Am impresia că pe toată perioada sarcinii femeia credea că va reuși să își mascheze păcatul, ba mai mult, probabil se gândea că într-un fel sau altul va scăpa de fetițe.

Diferiți reprezentanți ai Biserici au făcut declarații după cum au crezut de cuviință.

Am luat unele de pe mediafax.ro 

Părintele Nicolae Dascălu: „Pot să confirm ceea ce este legat de ceea ce s-a întâmplat cu maica stareţă. În schimb, nu confirm nimic legat de faptul că tatăl celor două fetiţe ar fi preot sau călugăr. Informaţiile despre tatăl copilelor vine de la o persoană care se autointitulează lider de sindicat. Biserica nu a avut şi nici nu va avea sindicat”.

ArhimandritulRafael Mîţ: „Am primit o scrisoare de la maica stereţă, care spune că se retrage din viaţa monahală. În această situaţie, ea va merge la familia sa, undeva în judeţul Iaşi”.

Atenție puțin la câteva detlii (cum flutură batistuța care urmează a se pune pe țambal). Părintele Dascălu cred că ar fi extreme de fericit dacă i s-ar permite să declare nașterea o nouă Imaculata Concepțion. În fond ar fi destui care să pună botul, iar biserica are mare nevoie de credincioși. În fond monstruozitatea  Catedrala Umilirii Neamului se face din donații, nu?

Din declarația Arhimandritului Rafael Mîţ mai putem vedea un detaliu relativ interesant. Bărboșlor șefi ai BOR li se cam rupe de acest eveniment, ca și de altele asemenea.

Nu au catadixit să se ducă personal, sau măcar să trimită un reprezentatn care să vorbească la fața locului cu respectriva. Nțț, ei stau frumușel în chiliile lor de lux și își petrec postul în chilhanui evident de post. În fond evlavioasele parașute ( cele mai arătoase)  și animalele sacrificate sunt de post. Nu consumă carne… 😀

Deosebit de interesantă este  declarația unei localnice care pare destul de informată cu ce se întâmplă în curtea sfântului lăcaș (declarație luată tot de pe media fax.ro

„Noi ştim că Sebastiana Gâtlan provine din zona Moldovei şi nu are familie. Era dedicată vieţii bisericeşti, dar ştiu că a mai avut cândva un necaz, nu ştiu ce a fost şi atunci, dar a mai fost plecată la o mănăstire la Amara. A venit, a plecat de la Tăriceni, apoi s-a întors. Era o persoană foarte atentă cu cei din jur, era apropiată de oameni şi lucra la un proiect pentru extinderea corpului de chilii„.

Eee? Interesant, nu?

Întrebarea care se impune ar cam fi: Oare ce destinație urmă să dea șturlumbatica măicuță stareță construcției noi? Creșă în care să își ascundă plozii? Cămin pentru bărbați care să le țină de urât în lungile nopți de privațiuni și rugăciune? Ori, Doamne Ferește bordel care să aducă oarece bănuți ce să contribuie la ridicarea faraonicei Catedrale? … Ar mai fi, poate, posibil chiar și un bar cu bară și dansatoare.

Mărturisesc cu mâna pe inimă că am văzut uneori niște călugărițe de să te lingi pe degete, călugărițe fâșnețe și  cu priviri alunecose că fix la cele sfinte nu îți vine să te gândești.

***

Revenind la Cazul Tanacu, deoarece acolo vorbim de moartea unei nefericite, vreau să aduc în atenție câteva articole (atenție la data publicării).

Atenție în special la ultimul dintre articolele pe care le-am adus aici, mai precis la modul șocant în care sint văzute lucrurile la finalul articolului în așa numita ”Nota noastră”

Din click.ro

Tatăl măicuţei exorcizate de la Tanacu: «Să dea Dumnezeu să aibă aceeaşi soartă ca şi fata mea»

Publicat: Miercuri 30 Noiembrie 2011

La aflarea veştii că va fi eliberat, părinţii Irinei Cornici, măicuţa care a murit în chinuri groaznice după ce a fost supusă unui proces de exorcizare de către fostul preot Daniel Petru Corogeanu, l-au blestemat pe acesta. 

Costică Antohi, tatăl Irinei Cornici, este cel mai înverşunat când vine vorba de cei care i-au omorât fata. Atât după eliberarea celor patru măicuţe, cât şi după ce fostul preot Corogeanu a ieşit de după gratii, familia măicuţei a suferit de fiecare dată.

Ei nu înţeleg nici acum, când au trecut 6 ani de la moartea fetei, de ce aceasta nu a fost trimisă acasă dacă a fost într-adevăr bolnavă.

„Nu am să îi iert niciodată. Ei au făcut câţiva ani de puşcărie, dar pe fata mea nu o mai aduce nimeni înapoi. Să dea Dumnezeu ca Petru Corogeanu să aibă soarta fetei mele. Cum mi-a schingiuit el fata, aşa să păţească şi el”, ne-a spus Costică Antohi (foto jos).  

Mai vor 4.000 de euro

Încă de la bun început, părinţii Irinei Cornici au vrut daune materiale din partea lui Corogeanu şi, pentru asta, ei au cerut instanţei să ţină cont şi de acest aspect.

Au cerut, iniţial, 1 miliard de lei vechi, însă avocaţii fostului preot au reuşit să obţină pedepse mai mici. Acum, părinţii măicuţei nu vor decât 4.000 de euro, banii pe care ei susţin că fata i-ar fi avut la ea în momentul în care a fost supusă acelui ritual de exorcizare.

„Din partea mea, bine că a scăpat din închisoare. Mie să-mi dea banii fetei, că eu nu mă duc prin sat, să-mi dea lumea bani să fac dezgroparea fetei. Pe măicuţe le-am iertat şi pe el îl iert, dar să-mi dea banii”, a spus şi Elena Antohi, mama călugăriţei.

Din evz.ro

Posedata din Moldova

Publicat: Vineri, 23 Decembrie 2005

REPORTAJ. Cazul Tanacu, povestit exclusiv pentru Romania in EVZ de un celebru scriitor francez

Italnirea era fixata de trei zile cu avocata, la Vaslui, un oras lipsit de orice farmec, din Moldova (provincie cuprinsa de saracie, din nord-estul Romaniei): acolo trebuia sa-l intalnesc pe Daniel Corogeanu, calugar ortodox, principalul acuzat al unui fapt divers gotic care, dupa iunie 2005, impartise in tabere opinia publica din Romania. 

Dar in holul lugubru al Hotelului Europa, vopsit intr-un albastru spalacit de culoarea noptii, pe care-l intuneca inca si mai tare lumina deja livida a iernii, Catalin Corogeanu, fratele lui Daniel, un barbat tanar cu trasaturi fine si cu parul lung, prins la spate, si el student la Teologie, ma anunta, cu durere, ca avocata prefera sa anuleze intalnirea. 

O contactam, amintindu-i ca, in asteptarea judecatii, clientul sau a fost pus in libertate provizorie si ca demersul nostru nu e deloc ilegal: vocea ii razbate din receptor asemenea celei a unui spirit furios inchis intr-o lampa fermecata si rasuna in hotelul gol, ricosand dintr-un perete in celalalt. Maria Illisia, pe care am vazut-o la Bucuresti, e o femeie energica, cu parul negru lipit de cap, cu voce ascutita de fetiscana care pare sa repete, in fata fiecarei persoane, pledoaria rostita pentru a-l feri pe Daniel Corogeanu de cei 25 de ani de inchisoare ceruti de judecatorul de instructie. Ii revad privirea implorand, aproape inecata de lacrimi, o aud inca o data rugandu-ma sa nu-l coplesesc cu intrebari pe Daniel.

Telefonul cu Iisus

Desigur, a comis o greseala, dar nu merita linsajul la care il supun ziarele si televiziunile romanesti. Ma priveste fix in ochi, se adreseaza sufletului meu, ma implora in numele lui Dumnezeu si al tuturor sfintilor. Putin lipseste sa nu plangem in hohote si parasesc emotionat aceasta intalnire, gata sa-l iubesc pe iluminatul de la Tanacu, gata sa-l absolv de orice vina. Dar acum o alta persoana vocifereaza in telefon, o Pythie care blestema, care ameninta: tam-nisam, ma acuza ca as fi mintit-o, ca as fi urmarit sa fac un film cu aceasta poveste, ca as fi vrut sa scriu o carte despre ea – deja ii stie titlul, l-a citit intr-un ziar din Bucuresti! 
A primit un ordin de la Procuratura (echivalentul Parchetului de la noi) care o soma sa-i interzica clientului ei in asteptarea judecatii orice interviu cu presa, mai ales cu presa straina. Puteam, punand iarasi paie pe foc, sa pun in pericol imaginea Romaniei la nici un an inainte de aderarea la Europa (…). In timpul discutiei, Catalin, fratele, isi butoneaza nervos telefonul, pe al carui ecran e o icoana cu Iisus. Conversatia m-a zguduit: venisem sa vad un calugar acuzat de omucidere involuntara si, brusc, ma gasesc intr-un roman politist din timpul razboiului rece, un remake de proasta calitate, dupa modelul anilor ?70. Timp de cateva ore, receptionera, soferul de taxi, cameristele nonsalante, trecatorii grabiti sa intre pentru a se adaposti de ninsoare seamana toti cu agenti ai serviciilor de informatii veniti sa-mi spioneze faptele si gesturile, gata sa puna mana pe mine. Cum spune o prietena jurnalista care ma insoteste: ?Esti pe punctul de deveni roman. Aici granita dintre luciditate si paranoia e fragila?.

O inlantuire nefericita de fapte

In societatile moderne, faptul divers – si acesta e un lucru care impinge la disperare – ne trage inapoi catre epoci obscurantiste, pe care le credem revolute. O dezmintire care raneste orgoliul nostru de fiinte civilizate atenteaza la certitudinile noastre si impinge departe orice speranta de regenerare. Ne socotim educati, dar nu suntem decat brute invelite intr-o coaja de politete. 
Din acest punct de vedere, afacerea Tanacu, ca Dutroux in Belgia, sau Outreau in Franta, vorbeste despre Romania contemporana: e un ghem de lana care se desira dintr-o miscare si care trage in aceasta miscare presa, institutiile bisericesti, cele psihiatrice, cele politienesti, punand tara fata in fata cu un trecut din care vrea sa se smulga. Episodul acesta reprezinta o formidabila comprimare a timpului, o condensare a mai multor epoci care se aduna in el.

Condensare de epoci

Faptele, asa cum am putut sa le reconstitui eu, cu o mereu valabila marja de eroare, sunt urmatoarele: Povestea incepe cu o tanara fata, Irina Cornici, nascuta la Barlad, in 1982: tatal, a carui sanatate mintala e destul de fragila, se sinucide cand aceasta are 2 ani. Politia o gaseste gata sa se joace cu picioarele spanzuratului. Impreuna cu Vasile, fratele ei, cu un oarecare grad de debilitate mintala, e plasata intr-un orfelinat, apoi cei doi sunt dati in ingrijirea familiei Stolojescu. In 2002, tanara, care urmase liceul agricol, pleaca in Germania, unde e baby-sitter si menajera. Pe 5 aprilie 2005 ii face o vizita unei prietene de la orfelinat, Paraschiva Anghel, care devenise calugarita la Manastirea Sfanta Treime de la Tanacu, in judetul Vaslui, insotita de fratele ei, Vasile, devenit si el calugar. 
Pe 9 aprilie, cand se pregatea de plecare, face o criza nervoasa de o mare violenta, se tavaleste pe jos, se da cu capul de pereti, profereaza obscenitati. Calugaritele se grabesc in sat pentru a suna la spital, caci manastirea, construita pentru a reface conditiile crestinismului primitiv, nu dispune nici de telefon, nici de electricitate si nici de apa curenta. Asistentele de la urgenta isi bat joc de ele si le indeamna sa faca apel la credinta. Calugaritele o aduc in cele din urma intr-o Dacie si, temandu-se sa nu se raneasca in timpul convulsiilor, o leaga de maini si de picioare, o infasoara ca pe o rulada de carne. 
A doua zi e transferata la serviciul psihiatric de la Vaslui si medicul noteaza ca sufera de agitatie psihomotorie si de un delir de persecutie, suspecta fiind de psihoza majora. Se socoteste posedata de diavol si spune ca acesta o indeamna la relatii trupesti cu barbatii. Dupa o scurta cadere de cateva zile, starea ei se amelioreaza si, pe 24 aprilie, psihiatrul, constrans sa creeze locuri in spitalul supraaglomerat, o socoteste stabilizata si o reda in grija calugaritelor de la manastire, fapt care mai apoi avea sa-i fie reprosat. 
Ii prescrie totusi o doza zilnica de zaiprexa, un neuroleptic foarte eficace in tratamentul schizofreniei si cere o atenta supraveghere. Irina are nevoie de mult somn, trebuie sa evite munca la camp, sa se abtina de la opresiunea mentala a lungilor rugaciuni si mai ales sa nu se expuna la soare. Pe 8 iunie, Irina, care intre timp se hotarase sa se instaleze la manastire si renuntase din motive financiare la tratamentul medicamentos, pleaca la familia de adoptie pentru a recupera cei 3.500 de euro pe care i-a castigat in Germania. Nu obtine decat 500, se intoarce in stare de surescitare si se inchide in chilie timp de trei zile si trei nopti, pentru a se ruga. Are loc o noua criza, punctata de alte blasfemii si de cuvinte dure.

Posedata insulta obstea

Duhovnicul manastirii, Daniel Corogeanu, in varsta de 29 de ani, fost jucator de fotbal, decide sa o duca iar la spital, dar Vasile, fratele ei, deceptionat de rezultatele medicinei oficiale, il convinge sa o tina alaturi de ei. Ceea ce nu au reusit leacurile omenesti vor reusi leacurile lui Dumnezeu: se tin slujbe si rugaciuni, sunt citite dezlegarile Sfantului Vasile, asa cum se obisnuieste in Biserica Ortodoxa in cazul celor posedati sau grav bolnavi. Starea fetei se inrautateste: il aude pe diavol ispitind-o din nou, impingand-o catre pacat. Posedata insulta obstea manastirii, sparge totul cu o forta incredibila, arunca blesteme: trebuie legata de o bucata de lemn, luata dintr-un santier in constructie, pentru a evita sa nu se mutileze sau sa nu dea foc la chilie. Aici, povestea devine neclara: ce se intampla cu adevarat nimeni nu-mi poate spune cu precizie. Atat doar ca Irina se descopera dupa un timp legata cu lanturi infasurate in prosoape, pe un soi de cruce improvizata, pentru a-i imobiliza ferm incheieturile. In gura i se pusese un calus pentru a o impiedica sa blesteme. E o crucificare de context, nu una voluntara. Timp de cateva zile, femeia e astfel lasata, fara sa i se dea sa bea si sa manance, cu exceptia agheasmei, caci ?diavolul nu trebuie hranit?. Imprejurul ei, obstea se roaga, Daniel Corogeanu isi ia in primire rolul de mare exorcist. Litanii, matanii, rugi. Se stie ca, pe vremea romanilor, cei crucificati mureau din cauza sufocarii, bratele tinute intinse comprimau cavitatea toracica. 
Mai tarziu, pedeapsa a fost indulcita, o scarita a fost pusa sub talpi, cu scopul de a scadea presiunea exercitata asupra plamanilor, prelungindu-se astfel agonia cu cateva zile. Era de ajuns ca soldatii sa sfarme tibiile condamnatilor pentru a le grabi sfarsitul. La capatul a trei zile, Irina, in cele din urma calma, e dezlegata. I se da putin ceai si paine, vorbeste bland, dar taraganat, intr-o stare de letargie care-i nelinisteste pe cei apropiati, respira cu dificultate. Cei de la urgenta sunt chemati din nou. Doctorul care soseste inregistreaza un puls slab si-i administreaza sase doze de adrenalina in ambulanta care o duce la spital. 
Un alt lucru interpretabil: medicul de garda sustine ca Irina era moarta de 24 de ore din cauza infometarii si a epuizarii, atunci cand a ajuns la urgenta. Povestea nu se incheie aici: in momentul in care politia vine sa-l aresteze pe Corogeanu, obstea se revolta. Calugaritele il lovesc pe trimisul episcopului si rup scrisoarea prin care acesta ordona suspendarea neintarziata a preotului, populatia locala le sprijina din plin. Inca si mai mult: aceasta abominabila crima ajunge la apogeu, conform presei, atunci cand calugarul, departe de orice gand de cainta, tine slujba de inmormantare a Irinei, continuandu-si misiunea de indepartare a Raului: timp de 45 de minute, sub ochii unei asistente absorbite care-i admira reusita, evlavia, isi reincepe sarabanda, ii indeparteaza si-i fugareste pe draci. In cele din urma va fi arestat, impreuna cu alte patru calugarite acuzate de complicitate, de o unitate speciala a jandarmeriei. 
Apararea pledeaza sustinand eroarea medicala si bunele intentii: Daniel este un om bun, care urmarea doar distrugerea spiritelor rele din corpul victimei. A omorat-o pentru a o salva, e un caz limita de filantropie. 
Daniel Corogeanu sau estetica pilozitatii: in fotografiile sale, cu barba roscata si matasoasa, cu ochii aprinsi, cu potcapul negru, aminteste de un Hrist un pic exaltat al epocii hippie. Are blandetea specifica fanaticilor, care se vede in picturile martirilor. Nu se va putea niciodata descrie in ce masura barba, purtata in bisericile orientale, ortodoxe, maronite, copte sau caldeene, innobileaza chipul, inflacareaza privirea, indeparteaza pasiunile profane. 
Prin comparatie, prelatii nostri protestanti sau catolici, toti fara barba si demni, par redusi la corpul lor, numai sange si carne. Daniel, imi spune avocata lui, seamana cu duhovnicul Zosima din ?Fratii Karamazov?: duhovnicul e acea persoana care ?trece vointa voastra in a lui. 
Alegandu-va un duhovnic, renuntati la propria vointa si i-o cedati lui in deplina ascultare cu pocainta?. 
Zosima e un sfant de 65 de ani, depozitar al adevarului divin, care in romanul rusesc imparte aceeasi camera cu Aliosa si care joaca un rol esential in evolutia acestuia.

Tragedia omisiunii

Facator de miracole, lucrand asupra bolnavilor cu puterea mainilor sale, Zosima moare la mijlocul cartii; dar trupul lui, impotriva oricarei asteptari, degaja un miros pestilential, care-i supara pe cei din jur: evlavia nu e scutita de alterare. Dostoievski va formula in acelasi text, prin intermediul lui Ivan Karamazov, celebra axioma: ?Daca Dumnezeu nu exista, atunci totul e permis?. Dar la Tanacu totul a fost permis gratie lui Dumnezeu: s-a ucis din dragoste, s-a comis ireparabilul in numele Binelui, potrivit unui mecanism pe care comunismul l-a inteles cum trebuie, din moment ce a distrus mii de vieti in numele viitorului si a unei societati fara clase. Aceasta poveste e mai putin atroce, cat mai ales dureroasa, e o tragedie a omisiunii; ea tese un lung lant de iresponsabilitati, care pune la un loc medici, politisti, judecatori, clerici.

Roiul de pastorite

Presa insasi va exploata incidentul in mod fictiv, exagerand dupa plac, ca si cum scrierea despre aceasta crima implica un imaginar arhaic ce isi gasea izvorul in fantasma. Pentru noi, oameni ai Modernitatii, barbarul e cel care vorbeste o limba moarta, cea a ascetismului, a mortificarii, cel care nu a ajuns in nimbul ratiunii, al bucuriilor prosperitatii, al placerilor corpului. Membru al unei Biserici Ortodoxe in mod traditional toleranta, care nu a cunoscut nici Inchizitia si nici arderile pe rug, Daniel Corogeanu e o exceptie, si nu o regula. Tocmai de aceea si-a uimit intr-atat compatriotii. 
Manastirea Sfanta Treime de la Tanacu, in spatele infatisarii sale anodine, seamana cu Manastirea Calugaritei lui Diderot: inchisa, secreta, indepartata. La intrare, un panou care interzice accesul vizitatorilor ne-ortodocsi – alta abatere de la regulile acestei confesiuni, de-altminteri, foarte primitoare -, ca si femeilor care poarta fusta scurta, bluze cu decolteu sau sort (…). Suntem primiti de un preot foarte tanar, cu obrajii rumeni, care i-a luat locul lui Daniel, flancat de o novice, de-abia pubera, cu rochie neagra, rosind si ranjind, care lasa privirea in pamant cand ii vorbesti. Prezenta noastra ii incomodeaza, prietenii mei romani ma prezinta drept profesor de teologie, suntem condusi cu gentilete. Alte calugarite, foarte tinere si ele, isi fac de lucru, taie lemne, se duc dupa apa la fantana, toate robuste si sanatoase. Mi-l inchipui pe calugar, dedicat castitatii, singur seara in mijlocul acestui roi de pastorite, incerc sa ma pun in locul sau, sa inteleg transformarea prin rugaciune, slujbele, postul si surprind mai bine atmosfera de refulare isterica ce trebuie sa fi domnit in ultimele zile ale Irinei, moarta fecioara, dupa cum va releva raportul autopsiei, la varsta de 23 de ani. 
Doctorul Silvestrovici are cam 50 de ani, e elegant si nelinistit, are o tinuta de britanic, saruta mana doamnelor si fumeaza tigara dupa tigara. Psihiatru la spitalul din Vaslui, lucrand de la 10 pana la 12 ore pe zi, cu mijloace derizorii, el a fost absolvit de justitie de orice suspiciune de greseala medicala. E totusi singura persoana care pare sa aiba regrete in aceasta poveste si care ramane bantuita de tragedie. (…)

Spitalul de nebuni

Intr-o Moldova defavorizata, ravasita de somaj, cu familii cazute prada saraciei, cu tineri care emigreaza catre Occident, psihiatria este considerata, de administratie, un lux rezervat celor bogati, medicamentele sunt date cu zgarcenie, personalul este insuficient. Face presiuni asupra autoritatilor pentru a obtine mai mult spatiu, mai mult material. Ne arata spitalul sau, curat, dar in paragina: un salon special gazduieste cazurile serioase, femeile la parter, barbatii la etaj. Primele sunt ingramadite cate 12 pana la 16 in camere inguste si supraincalzite, din care se degaja un miros puternic de dezinfectant, de transpiratie si de lana uda. Toate poarta basmale. Bucataria e intr-atat de mica incat bolnavii nu pot manca decat cate unul pe rand. In mod ciudat, in seara aceea, salonul barbatilor are cateva paturi libere. Toti il saluta pe doctor si se inclina cu respect in fata lui. In camera cu televizor, cativa adulti in pijamale cu dungi se uita la un meciul de fotbal, Rapid Bucuresti – Lens. Romania castiga, ochii stralucesc de fericire. Silvestrovici ni-i arata pe ?pensionarii sai? cu emotie. Si personalul, mai ales femei. Se simte un colectiv unit, consolidat de acest medic exceptional, care vrea sa refaca pentru ei atmosfera unei familii.

Vanatorii de demoni

Psihiatrul acesta e pasionat de carti, ma asigura ca daca macar o carte, nu conteaza care, ar fi deschis calugaritele acelea, Irina nu ar fi fost sacrificata. El a regasit credinta dupa 40 de ani de ateism, imi traduce din psalmi, imi explica faptul ca traditia ortodoxa ii recunoaste pe taumaturgi, pe facatorii de miracole, dar nu pe exorcisti, pe vanatorii de demoni. ?Schizofrenia Irinei e cea a intregii societati, noi toti suntem vinovati?. O revede asezata intr-un fotoliu, acuzandu-se de toate pacatele din lume, povestindu-i visele ei lascive, dialogurile ei cu diavolul, revede secventa plecarii ei, pe maica stareta si pe fratele Vasile, veniti sa o ia pe tanara fata. Nu incape indoiala: nu-si va ierta niciodata ca a lasat-o sa plece, dand-o pe mana persecutorilor ei. 
In Bucurestiul iluminat pentru Sarbatoarea Craciunului, oameni eleganti se infofolesc in paltoane, familiile se grabesc catre tarabele marilor magazine. Librariile afiseaza in capul vanzarilor Dan Brown si Paulo Coelho. Conspirationismul soft si sacrul marfii de mana a doua fac casa buna cu dorinta de a trai mai bine, dupa atatia ani de privatiuni si de sacrificii inutile. Aceste aspiratii contradictorii care amesteca spiritualitate si consumerism, nostalgia si gustul pentru nou, scepticismul si nevoia de a crede, pe toate acestea le regasim, identice, la Paris, la Londra sau la Berlin. Romania a intrat deja in Europa.

Portret de Tara – Maestri spirituali, guru, vrajitori, toti infloresc

Pentru o natiune devastata si uratita de dictatura lui Ceausescu, bisericile si manastirile reprezinta oaza de frumusete care imbina intimitatea si transcendentul. In timp ce catedralele catolice si anglicane sfarama credinciosul sub imensitatea lor, cele ortodoxe il invaluie, il protejeaza: nici un loc nu este lasat gol, peretii si boltile sunt acoperite de fresce, de inscriptii, de chipuri ale sfintilor, tot atatea personaje ale unor formidabile legende. 
Ochiul este in permanenta solicitat, invitat sa parcurga universul fermecat al icoanelor. Te poti uneori crede intr-o casa de papusi, fermecator incalzita cu sobe de teracota. Tanacu e o exceptie in aceasta revarsare de splendori: aflata la capatul unui drum lung de kilometri, impracticabil pe timp de ploaie sau pe zapada, construita pe o ridicatura de pamant la mijloc de campuri si podgorii, manastirea uimeste printr-o relativa banalitate, alcatuita fiind dintr-o biserica simpla si o cabana vasta din lemn, in care isi duc traiul calugaritele. (…)

Moaste si miracole

Biserica, garant al identitatii nationale si al rezistentei impotriva ocupantilor timp de secole, ramane institutia cea mai respectata in Romania. Noua fervoare postcomunista s-a indreptat in intregime catre moaste si miracole: an de an, in octombrie, mii de pelerini se indreapta catre catedrala din Iasi pentru a atinge moastele Sfintei Parscheva, protectoarea celor necajiti, si dorm afara in frig. Vechiul regim adusese mizeria in numele progresului, de ce sa nu aduci prosperitatea in numele credintei? Comunismul nu doar ca a lasat intacte vechile superstitii: le-a intarit, prezentandu-se drept agentul unei gandiri rationale infailibile, care a sfarsit in dementa si farsa. De aceea, ratiunea pare nebuna si nebunia pare rationala. Asa cum imi spune Nicolae Manolescu, personalitate eminenta a vietii literare din Bucuresti si presedinte al Uniunii Scriitorilor, tocmai tinerii diplomati intorsi in tara de la Harvard, de la Oxford, de la Paris sau Berlin imbratiseaza dogma religioasa in mod intransigent.

Refuzul Mitropolitului

In timp ce Roma tocmai a reglementat situatia exorcismului, cerand o formare psihologica speciala pentru preotii care fac acest lucru (nu se mai vorbeste de posedare, ci de obsesie), ortodoxia nu o recunoaste, desi aceasta pare sa prolifereze peste tot, in mod anarhic. Maestri spirituali, guru, vrajitori, toti infloresc. 
M-am intalnit chiar la Bucuresti cu o vrajitoare si printesa tiganca, specialista in magie alba, in vila ei cu 60 de camere, in sanul familiei si al clanului ei, care se lauda ca putea sa o vindece pe Irina fara sa o ucida, alungandu-l pe diavol cu argint viu. Concurenta de terapii: ca si in Franta, piata suferintei e in plina expansiune si o apuca pe toate caile, cele stiintifice, dar si cele paranormale. Pentru a vindeca suferinta, nici un remediu nu trebuie lasat deoparte. De aceea, povestea a pus Sinodul, ierarhia ortodoxa, pe jar: a fost denuntat orgoliul unui preot care a sfidat legea Bisericii si a cazut prada pacatului orgoliului atotputernicei. Daniel Corogeanu putea prea bine sa plateasca pentru greselile tuturor. Biserica trebuie sa faca fata atacurilor laicilor si agnosticilor care ii reproseaza, mai ales, colaborarea trecuta cu regimul totalitar. E adesea perfid mentionat faptul ca Patriarhul Teoctist, conducatorul suprem al Bisericii Ortodoxe Romane, in varsta de 85 de ani, ar fi fost membru al unui partid fascist, cel legionar, in timpul guvernarii Antonescu, dictator pronazist, ca ar fi fost implicat in incendierea unei sinagogi in 1943, ca mai apoi ar fi colaborat cu regimul comunist, acceptand distrugerea a sute de edificii religioase. Romanii nu uita nici faptul ca a cerut inchiderea usilor bisericilor la Revolutia din decembrie 1989. Tocmai de aceea, Episcopia locului se arata straniu de susceptibila cu privire la acest incident si tacuta atunci cand i se pun intrebari: Mitropolitul Daniel, cu scaunul la Iasi, desi francofil si modern in gandire, mi-a inchis in nas cand l-am sunat. Cat despre Episcopul Corneliu de Husi, consilierul acestuia ne-a condus la iesire, trambitand: ?Francezii ar face mai bine sa se ocupe de tiganii lor (sic), care dau foc Parisului!?.

Apararea pledeaza sustinand eroarea medicala si bunele intentii. 
A omorat-o pentru a o salva, e un caz limita de filantropie.

E o crucificare de context, nu una voluntara. Timp de cateva zile, femeia e astfel lasata, fara sa i se dea sa bea si sa manance, caci ?diavolul nu trebuie hranit?

Din 9am.ro

Preotul criminal s-a spovedit Sfantului Sinod

Copiați: 7 Iulie 2005

Scrisoarea prin care Daniel Corogeanu cere iertare Bisericii Ortodoxe nu este insa un act oficial, ci o misiva primita de la un trecator de un membru al Sfantului Sinod * Inaltii prelati pun la indoiala autenticitatea documentului * Astazi va fi prezentata o concluzie asupra discutiilor privind cazul de la Tanacu

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, desfasurat timp de doua zile la resedinta Patriarhala, si-a incheiat ieri lucrarile. Conform surselor ZIUA, a fost una dintre cele mai lungi si mai furtunoase sesiuni sinodale de dupa 1990, sedintele incheindu-se tarziu, dupa orele 21.00 si reluandu-se apoi de la primele ore ale diminetii. In acelasi timp insa, aceasta sesiune sinodala a constituit si un bun prilej de reflectie asupra problemelor cu care se confrunta in prezent Biserica Ortodoxa Romana, concluziile discutiilor urmand sa fie prezentate astazi.

Timp de doua zile, la resedinta Patriarhala au fost abordate mai multe teme. Printre acestea s-au numarat propunerea Mitropoliei Moldovei si Bucovinei de canonizare a Mitropolitului Dosoftei si raportul Comisiei Nationale de bioetica privind atitudinea Bisericii fata de avort si euthanasie. De departe insa, principala tema de discutie a constituit-o crima de la Manastirea „Sfanta Treime” din localitatea vasluiana Tanacu. Un caz fara precedent ce a avut efecte negative asupra Bisericii Ortodoxe Romane, care a socat nu numai in Romania si care a facut ca tara noastra sa fie vazuta din nou ca un stat medieval.

Remedierea exceselor

Practic a fost un sinod consacrat tragediei petrecute la Manastirea „Sfanta Treime” din localitatea Tanacu. Participantii la sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane au incercat sa stabileasca cum a fost posibil ca o tanara sora sa moara in chinuri groaznice, tocmai din cauza unor oameni ce purtau haine monahale. Inalt Prea Sfintia Sa Bartolomeu V Anania, arhiepiscopul Clujului, a subliniat, potrivit acelorasi surse ale ZIUA, faptul ca ceea ce s-a intamplat la Manastirea „Sfanta Treime” reprezinta o foarte grava problema si ca intregul sinod trebuie sa-si asume responsabilitatea in acest caz. 

Arhiepiscopul Clujului a declarat, citat de Rador, ca discutiile privind acest caz au incercat sa stabileasca masurile ce trebuie luate pentru a se remedia unele excese. „Cazul Tanacu a fost inscris pe ordinea de zi a sedintei pentru Sinod. Cautam sa-l analizam (n.r. – cazul) din punctul nostru de vedere, bisericesc, sa analizam si probleme de ordin general si, eventual, masurile prin care va trebui sa remediem unele excese, care sunt departe de dimensiunile de la Tanacu, dar totusi exista (…) Va spun ca am luat in discutie, in dezbatere cu foarte multa seriozitate, colegial, dar si cu simtul raspunderii si cred ca, in final, vom lua niste masuri care sa remedieze neajunsurile acolo unde sunt”, a precizat IPS Bartolomeu V. Anania, arhiepiscopul Clujului.

Vrajitorii si exorcism

De altfel, plecand de la drama petrecuta la Manastirea „Sfanta Treime”, participantii la lucrarile Sfantului Sinod au atras atentia asupra existentei unor preoti ce savarsesc fapte care nu sunt conforme cu rigorile si normele canonice. In acest sens, au fost abordate cazurile preotilor care fac vraji sau a celor care ghicesc, participantii la Sfantul Sinod condamnand aspru aceste practici. De asemenea, s-a recunoscut si faptul ca in unele situatii nu au fost luate din timp masurile ce se impuneau si prin care se putea pune capat unor asemenea obiceiuri.

In aceeasi ordine de idei, cei ce au luat parte la sesiunea sinodala din acest an au discutat, plecand de asemenea de la tragedia ce a avut loc la Tanacu, si despre problema exorcizarii. Cu aceasta ocazie, participantii la Sfantul Sinod au precizat, in cel mai clar mod, faptul ca exorcizarea nu se executa decat prin rugaciune si apa sfintita, si nicidecum prin metode violente, asa cum s-a intamplat in cazul sorei de la Manastirea „Sfanta Treime”.

Scrisoare de la ucigas

Interesant este faptul ca ieri, unul dintre membrii Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, a inmanat un document neoficial ce ii era adresat Patriarhului Romaniei Prea Fericitului Teoctist. Expeditorul nu era nimeni altul decat cel care, ajutat de patru foste maicute, a comis o crima odioasa, demna de Evul Mediu intunecat. Scrisoarea se vrea a fi o spovedanie in fata patriarhului si a PS Ioachim. Documentul a fost privit insa cu scepticism de participantii la Sfantul Sinod, care s-au indoit de veridicitatea acestuia.

Totusi, in respectiva scrisoare, fostul fotbalist, ajuns preot si duhovnic la Manastirea „Sfanta Treime”, Petru Corogeanu, care semneaza sub numele de „Daniel pacatosul”, isi cere iertare „ca fiu si preot al Bisericii stramosesti”, „pentru tulburarea ce s-a pornit” de la „incercarea nevinovata” de a face tot posibilul pentru a ajuta un suflet necajit si greu incercat, care fusese supus unui „tratament nepotrivit” in timpul internarii in spital, dupa o prima criza inceputa chiar la manastirea din Tanacu, inainte de Pasti. „Mila pentru suferinta Irinei ne-a facut sa o primim in obste, sa o ajutam doar dupa randuielile prevazute in Molitvenic si in Biserica Ortodoxa Romana. Tulburarea se rasfrange acum asupra clerului si asupra intregii noastre eparhii”, se mai arata in scrisoarea lui Corogeanu.

„Pace si liniste” pentru Irina

De dupa gratii, criminalul de la Tanacu incearca sa explice ceea ce s-a intamplat, sustinand ca nu a incercat decat sa o ajute pe sora Irina, o tanara care insa si-a pierdut viata tocmai din cauza acestor metode adoptate de Corogeanu. „De spital nici nu mai vroia sa auda, fapt confirmat si de fratele ei, si, pentru aceea, am incercat sa-i daruim un pic din pacea si linistea pe care le daruieste Biserica prin sfintele sale taine si prin sfintele sale slujbe”, spune in scrisoare „Daniel pacatosul”.

Corogeanu mai mentioneaza ca, impreuna cu cele patru foste maicute, atunci cand a legat-o pe Irina, nu a incercat decat sa o protejeze pe aceasta. Astfel, pentru ca era „violenta” si „de nestapanit”, a fost nevoie ca tanara sora sa fie imobilizata pe „o targa improvizata, cu un suport la fel de improvizat si pentru brate (nici vorba despre vreo legare de o cruce) pentru a nu-si putea face singura rau, asa cum se intampla in asemenea cazuri”.

Presa nu a fost uitata

Barbarul de la Tanacu s-a indreaptat apoi catre presa, catre cei pe care i-a catalogat drept diavoli si slujitori ai satanei. „Noi, eu, cel ce semnez dupa aceste randuri, dar si maicile din obstea manastirii nu am avut niciodata intentia de a ne sustrage ascultarii pe care o datoram episcopului locului PS Ioachim fiind cel care m-a hirotonit intru preotie si nici ierarhiei Bisericii noastre, dar presiunea televiziunilor, ziarelor, interventiile politiei si presei au fost smintitoare si pentru noi si pentru credinciosii aflati de fata”, se mai arata in scrisoarea fostului preot.

Apoi, criminalul vorbeste despre locuitorii din zona Tanacu, pe care, dupa cum spune el, nu a dorit sa-i lase cu lacrimi in ochi, iar din aceste motive, a slujit, desi acest lucru ii fusese interzis. „Niciodata nu am considerat ascultarea de mai marele meu altfel decat obligatorie, dupa invatatura Sfintilor Parinti. (…) Prin acest fapt, dimpreuna cu acela ca PS Ioachim – episcopul care m-a hirotonit – nu semnase vreun act impotriva mea, la care se adauga faptul ca, in ziua hramului manastirii, nu a fost primit nici un preot ca sa slujeasca, am nadajduit ca greseala mea nu-mi va fi socotita, ca mai rau ar fi fost daca, in imprejurarile de atunci, ii lasam fara Sfanta Litughie pe cei peste 300 de credinciosi adunati la manastire de sarbatoarea Sfintei Treimi si care cu lacrimi au cerut sa nu intrerupem slujbele care se tin de cinci ani neintrerupt”, mai afirma el.

„Va cer iertare”

In cele din urma, Petru Corogeanu a recunoscut ca ceea ce a facut el va afecta imaginea intregului cler si a Bisericii Ortodoxe. „Ne vom supune judecatii consistoriale pentru aceasta neascultare. Mi-as fi dorit din inima sa fiu chemat sa dau intai socoteala in fata Bisericii, dupa a carei lege si randuieli am slujit din clipa hirotoniei mele pana astazi. Apelez la dragostea Preafearicirii Voastre de a fi cercetat de catre Preasfintia Sa, Ioachim, dimpreuna cu ceilalti reprezentanti ai Bisericii, dupa canoanele Sfintilor Parinti si, de voi fi gasit vinovat, voi primi sa mi se aplice oricare dintre pedepse. Va cer iertare inca o data si imi pare nespus de rau ca, legat de mine si de sfanta manastire Tanacu, s-a petrecut acest scandal care afecteaza clerul si intreaga Biserica Ortodoxa. Nadajduim insa ca bunul Dumnezeu va face lumina si se va descoperi si va triumfa adevarul”, se arata in finalul scrisorii.

Indoiala inaltilor prelati

Scrisoarea este un act neoficial, iar reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane au declarat ca veridicitatea acestuia este pusa la indoiala de inaltii prelati. In acest sens, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Constantin Stoica, a precizat ca Patriarhul Bisercii Ortodoxe Romane, Prea Fericitul Teoctist nu a primit oficial nici un document din partea fostului preot al Manastirii Tanacu, Daniel Corogeanu, si nici din partea altor persoane cu privire la situatia acestuia. „In schimb, un membru al Sfantului Sinod a primit, in timp ce urca Dealul Mitropoliei, indreptandu-se spre Palatul Patriarhal, o scrisoare din partea unui credincios. Scrisoarea cuprindea un text si mai multe pagini cu semnaturi, veridicitatea acestora fiind pusa la indoiala de catre inaltii prelati”, a mai spus parintele Stoica. „Nu trebuie sa fii grafolog ca sa iti dai seama ca toate semnaturile erau facute de aceeasi persoana”, a adaugat purtatorul de cuvant.

Tortura si crima

Sfantul Sinod a fost nevoit sa dezbata un caz terifiant si fara precedent. Un caz care a facut inconjurul lumii, „New York Times” sau „Der Spiegel” fiind doar doua dintre publicatiile ce au scris despre tragedia de la Tanacu. Un caz care, probabil, reprezinta un bun scenariu pentru un film de groaza. Un film in care un preot duhovnic, candva fotbalist, candva student la Teologie, ucide cu sange rece, alaturi de patru maicute, o tanara sora, Irina. O fata bolnava de schizofrenie, dar posedata de diavol, in viziunea celor cinci. O tanara care a fost legata, infometata si insetata, de fostul preot Corogeanu si cele patru foste maicute. Mai multe zile Irina a trecut prin chinuri groznice, ea murind in cele din urma.

Un lucru corect dupa spusele criminalului de la Tanacu. „Era bolnava si era bolnava de duhuri rele. Am facut rugaciuni. A fost trei zile, da, legata pentru violenta pe care o facea si daca s-a intamplat sa intre in coma si sa faca infarct… Din punct de vedere duhovnicesc am facut un lucru corect, foarte corect. I-am facut slujbe trei zile la rand, de dezlegare, molifte, se poate spune si exorcizare. Nu i-am rupt capul, nu i-am rupt nimic, decat la maini si la picioare”, declara senin Petru Corogeanu.

Lasat in libertate

Dupa ce a omorat cu o cruzime barbara o tanara sora, fostul fotbalist Corogeanu si complicele sale, cele patru foste maicute, s-au plimbat nestingheriti prin libertate timp de mai mult de o saptamana. Imbracati in continuare in haine monahale, cei cinci asasini au sfidat si au aratat un dispret total atat fata de Episcopia Husilor, cat si de familia victimiei lor. Cei ce au incercat sa ia vreo masura au fost imbranciti si loviti de sustinatorii lui Corogeanu.

Acest lucru a patit chiar si arhiereul-vicar al Episcopiei Husilor, Corneliu Barladeanu, care nu a scapat de furia celor cinci si a locuitorilor din zona Tanacu. Nici o jena si nici o retinere nu au avut acestia in momentul in care au rupt ordinul prin care Episcopia Husilor ii interzicea lui Corogeanu sa mai slujeasca. Nici o jena nu a avut fostul fotbalist atunci cand a oficiat slujba la capataiul victimei sale.

De asemenea, si ziaristii care au venit la Tanacu au fost la un pas de a fi linsati de cei cinci si de „supusii” lor fideli.

Incompetenta crasa

Toate acestea au avut loc chiar sub ochii unor procurori de la Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui care nu au facut altceva decat sa lase niste criminali sa se plimbe nestingheriti, sa poata eventual sa influenteze posibilii martori si sa continua sa faca alte „minuni”. O incompetenta crasa a iesit la iveala cu ocazia tragediei de la Tanacu. Niste procurori care investigau o crima, dar care s-au ferit sa ia vreo masura de frica unei posibile reactii violente a celor fideli criminalului cu sutana. A fost nevoie ca o echipa de procurori sa se deplaseze de la Bucuresti pentru ca primele masuri sa fie luate. Pentru ca cei cinci sa fie retinuti, trimisi in fata judecatorilor si apoi bagati la beci si dezbracati de hainele monahale.

Corogeanu, coleg de celula cu un alt criminal

Petru Daniel Corogeanu a impartit timp de cateva zile celula din arestul Inspectoratului Judetean de Politie Vaslui impreuna cu alte doua persoane. Una dintre acestea, cu care probabil Corogeanu nu are nici o problema de comunicare, se afla in arest preventiv, fiind cercetata pentru crima. Cel de-al doilea, coleg al fostului preot, este un talhar acuzat de ultraj.

La randul lor, doua dintre fostele maicute impart camera cu alte doua detinute condamnate pentru inselaciune, iar celelalte cu doua traficante de carne vie. In alta ordine de idei, politistii sustin ca cei cinci nu au creat nici un fel de probleme. „Pana in prezent cei cinci nu au facut probleme in arestul IPJ Vaslui. Ei se roaga tot timpul”, a declarat, citat de Rompres, subinspector Mihaela Straub, purtator de cuvant la IPJ Vaslui.

Adusi la Bucuresti

Totusi, criminalii de la Tanacu au parasit, conform Rompres, arestul din Vaslui. Nu pentru a fi pusi in libertate, ci pentru ca ieri au fost transferati in arestul Directiei de Cercetare Penala Bucuresti. Si asta intrucat astazi cei cinci vor fi audiati de catre Inalta Curte de Casatie. „Au fost transferati la Bucuresti pentru ca avocatii de acolo au cerut stramutarea recursului la masura arestarii preventive de 29 de zile. Eu am facut deja acest lucru, dar avocatii din capitala au apreciat ca se poate face din nou recurs. Invinuitii vor ramane in Bucuresti, in arest, mai multe zile, pentru efectuarea unor expertize psihiatrice”, a declarat aparatorul acestora Luana Pintilie.

 Și acum, rog multă atenție un mod absolut separat, după mine șocant de abordare (de fapt la reacția de la final)

Din  războintrucuvant.ro

Parintele Daniel Corogeanu, fostul duhovnic de la Tanacu, A FOST ELIBERAT DIN INCHISOARE de Sfantul Andrei. MASS-MEDIA PERSISTA IN FALSIFICAREA CAZULUI “EXORCIZARII” DE LA TANACU

UPDATE:

Desi toata mass-media a preluat stirea, aproape “tipizat”, cu aceleasi falsificari demontate mai jos, Gandul atinge o culme a ticalosiei jurnalistice titrand: EXORCISTUL DE LA TANACU a fost eliberat. În urmă cu 6 ani, el a răstignit o măicuţă care a murit după trei zile

• EvZ: Exorcistul de la Tanacu, la o zi de libertate

Fostul stareț Daniel Corogeanu, închis în Penitenciarul Vaslui pentru uciderea unei măicuţe la Mânăstirea Tanacu, ar putea fi eliberat mâine. Judecătoria Vaslui a decis, săptămâna trecută, că Daniel Corogeanu poate fi eliberat din închisoare pentru bună purtare. Informaţia a fost cofirmată, pentru Evz.ro, de purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Vaslui, subcomisar Nicolae Toma. „Noi suntem obligaţi să informăm instanţa de judecată în legătură cu eliberarea unui deţinut şi, dacă deţinutul a avut un comportament bun, se face o caracterizare şi de aici se merge în instanţă. În cazul acesta, al lui Daniel Corogeanu, instanţa a decis punerea în libertate. Decizia poate fi atacată, de asta noi am discutat joi despre caz, s-a trimis la instanţă şi, dacă nu apare ceva, cel mai probabil va fi eliberat mâine”, a declarat Toma.

Acesta a precizat că în caracterizarea lui Corogeanu – unde este inclusă şi o descriere psihologică – s-a precizat că acesta nu a creat probleme în penitenciar, „nu s-a implicat în altercaţii, a participat la toate activităţile educativ-sociale ale penitenciarului”. „A participat inclusiv la cele moral-religioase, dar nu din altă postură decât cea a oricărui deţinut. Adică, nu a ţinut slujbe sau altceva, ci a participat la slujbe. Noi avem programe de orientare pentru deţinuţi, dar în cazul lui Corogeanu nu a fost cazul, el având deja înclinaţii spre anumite activităţi. A participat inclusiv la activităţile sportive, la tenis, la fotbal”, a descris subcomisarul aspecte din viaţa după gratii a exorcistului de la Tanacu. Acesta a refuzat în toţi anii de închisoare să acorde vreun interviu presei, publicând, mai degrabă, articole în revista deţinuţilor.

Un istoric cu exorciști

Corogeanu a fost condamnat, în 2008, la șapte ani de închisoare. Astfel, va fi eliberat după ce a stat închis mai puțin de patru ani.

Corogeanu a fost arestat, în 2005, sub acuzaţia că, împreună cu mai multe măicuţe de la Mânăstirea Tanacu, judeţul Vaslui, au ucis-o, în timpul unui ritual de exorcizare, pe o altă măicuţă, Irina Cornici. Parchetul instanţei supreme i-a acuzat ulterior pe preotul Petru Daniel Corogeanu şi pe măicuţele Nicoleta Sofia Arcălianu, Adina Lucia Cepreaga, Simona Bârdănaş şi Elena Oţel de lipsire de libertate în mod ilegal, ce a avut ca urmare moartea victimei.

Corogeanu şi măicuţele (eliberate şi ele între timp din penitenciar) au sechestrat-o pe Irina Cornici într-o chilie. Au legat-o la mâini şi picioare cu sfori, „pentru a scoate duhul rău”. Pe 13 iunie 2005, pentru că tânăra era agitată şi se manifesta violent la „tratamentul” la care era supusă – ulterior a apărut ipoteza că ar fi suferit de o boală psihică -, Corogeanu şi măicuţele au legat-o cu lanţuri de o cruce de lemn. I-au pus un căluş în gură. Irina Cornici fost ţinută pe cruce trei zile, fără mâncare. În a treia zi, în urma „exorcizării”, măicuţa a murit.

Cazul a stârnit reacții inclusiv în presa occidentală. Sute de articole și zeci de cărți au fost scrise în urma „Cazului Tanacu”. Celebrul scriitor Pascal Bruckner a publicat în „Evenimentul zilei” din 23 decembrie 2005 un amplu reportaj despre efectele cazului.

Ministerul Public de la acea vreme a transmis în urma cazului un comunicat în care se arată că, la autopsie, s-au evidenţiat „multiple leziuni traumatice, cu caracter vital, de tipul echimozelor, escoriaţiilor, precum şi leziuni cu aspect de traumă termică, medicul legist apreciind că acestea s-au produs în condiţiile contenţiei victimei, într-o stare de agitaţie psihomotorie severă”. Avocaţii lui Corogeanu şi a complicilor săi au susţinut nevinovăţia acestora pe tot parcursul procesului, dând vina pe cadrele medicale.

 Nota noastra:

Incredibil cum sunt reluate toate aberatiile care s-au dovedit si ras-dovedit a fi false: Irina Cornici facuta “maicuta”, “sechestrarea” tinerei despre care exista doar “ipoteza” ca ar fi fost bolnava psihic si, evident, nu putea lipsti “crucificarea”. Iar ca autoritate citabila este un francez care n-are nici in clin nici in maneca cu acest caz si cu Romania, in general.

Daca nu ar fi fost atatea materiale jurnalistice, film documentar, carte, teatru(!) facute dupa investigatiile complete duse tot de o jurnalista (Tatiana Niculescu Bran, de la BBC!), in care s-a aratat ca Irina nu era maica, ca era bolnava psihic grav, nu avea, practic, familie, nu a vrut nimeni sa o interneze si cei de la manastirea din Tanacu s-au trezit singuri cu ea, ca nu a existat nicio sechestrare si nicio cruce, ci doar un mijloc disperat de a reactiona in fata unei psihoze violente, ca e foarte posibil ca adevarata cauza a mortii sa fie doza gresita de anestezic administrata de ambulanta, ai mai fi zis. Dar asa, toti “ziaristii” din mass-media mainstream care prezinta cazul cu toate minciunile de rigoare, nu au nicio scuza.

De 1 Mai, la Vatican beatificare, la Lainici la proclamarea locala a canonizarii, păruială

 1 Mai 2011 este probabil o zi care nu va fi uitată de multi oameni.

Aproape două milioane de creştini au fost la Vatican, în piaţa San Piedro, pentru a asista la slujba de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea, la şase ani de la moartea sa.

A fost un eveniment absolut grandioas. Slujba de beatificare a fost ţinută de însuşi Papa Benedict al XVI-lea care la ora 11:35 a rostit formula de beatificare a lui Karol Vojtila (Papa Ioan Paul al II-lea).

Beatificarea înseamnă că persoana vizată primeşte titlul de “preafericit” şi s-a confirmat că a făcut un miracol.

De obicei, o persoană devine sfânt la cel puţin 50 de ani, procedura în cazul lui Ioan Paul al II-lea, a fost accelerată de actualul papă. Detalii despre beatificarea papei Ioan Paul al II-lea  se pot citi în multe locuri pe Internet, de exemplu:  http://www.ziare.com/international/papa/papa-ioan-paul-al-ii-lea-este-beatificat-duminica-urmareste-minut-cu-minut-1091553

Am să spun doar că pentru sanctificarea cuiva sunt necesare câteva etape.

  În general prima etapă nu începe mai devreme de 5 ani de la moartea persoanei vizate, e o perioadă de aşteptare care poate fi anulată de papa în funcţie. În această etapă lansată de episcopul local, candidatul primeşte titlul de “servitor al Domnului”.

Congregaţia pentru Cauzele Sfintilor, organism al Vaticanului analizează candidatura.

În etapa a doua, persoana candidat e declarată: “venerabilă”.

În a treia etapă, „beatificarea”, persoana e declarată  “preafericită”. Pentru asta e nevoie de un miracol. “Beatificare”, e un termen care provine din două cuvinte latine “beatus” (binecuvântat) şi “facere” (a face) şi reprezintă faptul că persoana se află în Rai şi are capacitatea de a interveni în favoarea celor care se roagă.

A patra etapă este “canonizarea” şi mecesită încă un miracol atestat. Prin miracol se înţelege de exemplu vindecarea unu caz în care medicina actuală se declară neputincioasă şi vindecarea nu poate fi explicată cu cunoştiinţele de din present. Uneri părţi de sanctificare durează mai nulte secole. La începutul Bisericii, era suficientă o aclamare.

Evenimentul petrecut la Vatican de 1 Mai este considerat în lume unul de o importanţă deosebită.

Ei, dar nu chiar în toată lumea.

De exemplu în tomânia s-a anunţat cu mare pompă că la mânăstirea Lainici avea să se petreacă un eveniment cun nu s-a mai văzut.

Gazeta de Sud anunţa la 30 Aprilie, nici mai mult nici mai puţin că mănăstirea Lainci va fi centrul Religiei. Deoarece acolo va avea loc slujba de canonizare a Sfântului Irodion. Evident că cel Mihaela Floroiu, autoarea  care a scris articolul ce poate fi văzut în continuare, nu înţelege ce scrie deoarece acest termen de “Sfânt” poate fi folosit abia după slujba de canonizare.

http://www.gds.ro/Gorj%20si%20Mehedinti/2011-04-30/Manastirea+Lainici,+centrul+religiei

Mănăstirea Lainici, centrul religiei

Autor: Mihaela FLOROIU

Cel mai important eveniment religios al acestui secol va avea loc duminică, 1 mai, la Mănăstirea Lainici: slujba de canonizare a Sfântului Irodion. La manifestare sunt aşteptaţi peste 15.000 de pelerini din toată ţara, dar şi preşedintele Traian Băsescu.

Slujba de canonizare a Sfântului Irodion este, fără îndoială, cel mai aşteptat eveniment religios al acestui an, şi va avea loc pe 1 mai, la Mănăstirea Lainici din judeţul Gorj. La slujbă vor participa Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Irineu al Olteniei, Mitropolitul Serafim al Germaniei, Mitropolitul Franţei, Mitropolitul Moldovei, ÎPS Teofan, Mitropolitul Ardealului, ÎPS Laurenţiu, arhiepiscopul Ioan al Covasnei şi Harghitei şi alţi ierarhi din România. Preşedintele PDL Gorj, Ion Ruşeţ, a declarat că preşedintele României, Traian Băsescu, este aşteptat duminică la Mănăstirea Lainici. 
„Este cel mai important eveniment religios al acestui secol. Este un eveniment secular pentru Mănăstirea Lainici şi pentru întreaga ţară. Sfântul Irodion a fost unul dintre marii stareţi ai monahismului românesc, care a strălucit în a doua jumătate a secolului trecut. În judeţul Gorj, a mai fost doar o singură canonizare până acum, cea a Sfântului Nicodim de la Tismana“, a spus stareţul Ioachim Pârvulescu de la Mănăstirea Lainici. De asemenea, tot duminică va avea loc şi sfinţirea noii biserici a cărei construcţie a început în anul 1990. Slujba va începe la ora 8.30 în curtea mănăstirii, unde a fost amenajată o scenă special pentru acest moment. 

Sau, de pe ziare.com  aflăm că:

http://www.ziare.com/social/biserica/sfantul-irodion-canonizat-la-manastirea-lainici-de-1-mai-1090881

Sfantul Irodion, canonizat la Manastirea Lainici, de 1 mai

Mii de credinciosi sunt asteptati de 1 mai la Manastirea Lainici, din Defileul Jiului, pentru a participa la slujba de canonizare a Sfantului Irodion. 

La slujba vor participa Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, Inalt Preasfintitul Mitropolit Irineu, Mitropolitul Serafim al Germaniei, Mitropolitul Frantei si alti 30 de ierarhi din Romania. 
Acesta este unul dintre cele mai importante evenimente bisericesti de peste an si credinciosii sunt asteptati in numar cat mai mare. 
Moastele Cuviosului Irodion Ionescu se afla ingropate in curtea manastirii din Defileul Jiului. 
Irodion a fost staretul Manastirii Lainici in perioada 1852-1900, iar ramasitele sale pamantesti au fost descoperite in anul 2009.
Acest cuvios parinte a fost unul dintre marii stareti ai monahismului romanesc, care a stralucit in a doua jumatate a secolului trecut, tocmai de aceea Biserica Ortodoxa il va canoniza la 1 mai 2011.

Ei, dar treaba nu s-a desfăşurat nici pe departe cum trebuia, în ordine adică, credincioşii purtându-se  ca la supermarket când se dau mărfuri cu reducere de preţ, cum-necum  a apărut o busculadă.

Iată cam cum descrie “Opinia Timişoarei” evenimentul:

http://www.opiniatimisoarei.ro/lupte-la-manastirea-lainici-oamenii-s-au-calcat-picioare-ca-vandalii-drum-spre-altar/01/05/2011 

Lupte” la Manastirea Lainici. Oamenii s-au calcat in picioare, ca vandalii, in drum spre altar

In timp ce la Vatican multimea participa cu emotie si reculegere la beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea, la noi, la Manastirea Lainici de langa Targu Jiu, a fost, pe romaneste, omor.

Peste 5.000 de pelerini s-au calcat in picioare, dar nu pentru ca se imparteau mici si bere de 1 Mai. Se sfintea noua biserica si se canoniza cel care a fost staret aici inainte de 1900. Chiar daca inalte fete bisericesti, in frunte cu Patriarhul Daniel, oficiau slujba, enoriasii au intrat claie peste gramada in altar.

Credinciosii veniti cu miile aveau un singur tel: sa treaca prin altar. In afara de taina botezului – cand numai baietii sunt trecuti prin acest spatiu sacru – singura sansa pentru enoriasi ca sa intre in altar este momentul in care se sfinteste o biserica. La Manastirea Lainici, a fost ziua cea mare!

Pentru toata lumea s-au pregatit bucate din belsug: mii de sarmale, fasole cu costita, pui fripti, cozonaci si oua rosii. Dar de aceasta data, nu la mancare s-au inghesuit oamenii, ci la cele sfinte!

Patriarhul Daniel, plus mitropolitii Ardealului, Olteniei si Moldovei slujeau mai departe, cu evlavie. Il canonizau pe Sfantul Irodion, staret aici in secolul al XIX-lea. Moastele sale s-au gasit la manastire abia in urma cu doi ani.

Dupa ce si-au vazut visul cu ochii, oamenii s-au recules pe malul Jiului, la corturile cu mancare.

Dacă până aici am înţeles că a fost vorba de o canonizare şi de sfinţirea unei biserici, fapt care nu a prea a fost evidenţiat de presa electronică sau scrisă, de pe emaramureş.ro: http://www.emaramures.ro/Stiri/48500/CANONIZARE-PS-Iustin-Sigheteanu-participa-in-1-mai-la-slujba-de-canonizare-a-cuviosului-Irodion-de-la-Manastirea-Lainici-  ,  aflăm că doar în titlu e vorba de aşa ceva, din text aflăm că această canonizare şi, s-a întâmplat de fapt pe data de 29 Octombrie 2010 şi are ca dată de prăznuire 3 Mai. De fapt a fost vorba doar de proclamarea locală a canonizării Cuviosului Irodion de la Mănăstirea Lainici, ceea ce e cu totul altceva decât canonizarea în sine, un lucru cu mult mai mic în importanţă. 

CANONIZARE – PS Iustin Sigheteanu participa in 1 mai la slujba de canonizare a cuviosului Irodion de la Manastirea Lainici

29 aprilie 2011  

autor: Camelia Tocaci 

 Arhiereul vicar al Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului si Satmarului, PS Iustin Sigheteanu, va fi prezent in 1 mai la proclamarea locala a canonizarii Cuviosului Irodion de la Manastirea Lainici, judetul Gorj. La ceremonie vor participa inalte fete bisericesti in frunte cu Patriarhul Romaniei, PF Daniel. 

Canonizarea Cuviosului Irodion de la Manastirea Lainici, duhovnicul Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, a avut loc in sedinta de lucru a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din data de 29 octombrie 2010, stabilindu-se ca data de praznuire ziua de 3 mai. 

Cuviosul Irodion s-a nascut in 1821 la Bucuresti primind la botez numele de Ioan. La varsta de 20 de ani intra ca vietuitor la Manastirea Cernica, atras fiind de viata isihasta ce se traia aici, sub obladuirea staretului Calinic. In 1846 este tuns in monahism, primind numele de Irodion. 

Cuviosul Irodion a trait intre anii 1821 – 1900 si a fost timp de 41 de ani staretul Manastirii Lainici. Atat in timpul vietii sale pamantesti, cat si dupa trecerea la cele vesnice, Cuviosul Irodion a fost facator de minuni. Cunoscandu-se viata Sa plina de sfintenie, trupul acestuia a fost dezgropat pentru prima data in anul 1907. Moastele Sale s-au gasit intregi, dar au fost asezate inapoi in mormant. Trupul sau a fost redescoperit in 2009. 
Duhovnic al Sfantului Calinic de la Cernica, Cuviosul Irodion a fost numit de sfantul ierarh, pentru zelul sau duhovnicesc, „Luceafarul Manastirii Lainici”.

 Frumos …adică anunţăm una şi facem alta. Oare de ce se anunţă că importanţa evenimentului e mai mare decât e în realitate?

Să fie vorba de faptul că tocmai atunci urma să se petreacă beatificarea papei Ioan Paul al II-lea?

Am revăzut pe televiziunile de ştiri cum mai mulţte personae cunoscute între care şi, Dumnezeu să-l ierte, patrirhul Teoctist care îşi exprima bucuria pentru că Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al doilea vizitase România, evident nespunând că una din condiţiile ca BOR să accepte vizita papei a fost ca acesta să nu aibă pretenţia de a merge şi în Ardeal la Blaj… (Ghici de ce…)

Oare BOR a încercat cu această nouă acţiune să mascheze  evenimentul de laVaticanpentru ca pupila ortodoxului român să nu se spurce cu grandoarea acestuia?

E trist, nu spun că e vorba de şicanare ca de obicei, evenimentul de la Lainici  a revelat un lucru extreme de urât, credincioşii bifează aceste evenimente aproape propagandistice doar pentru că dă bine, dar nu se duc unde sunt chemaţi cu inima deschisă ci cu ea împietrită. LaVaticans-au putut vedea oameni lăcrimănd de emoţie, la Lainici s-au putu vedea vânătăi venite din enervarea dată de lipsa de profunzime a sentimentului că mersul acolo este benefic sufletului.

E trist e tare trist, evenimentele BOR, pelerinajele sudate, Catedrala Umilirii Neamului, comportamentul inadmisibil al unor preoţi i toate celelalte lucruri care se ascund sub poliala unei biserici conduse   de un fost colaborator a diabolicei Securităţi sunt cele care fac rău acestei biserici şi nu cum spun şefii BOR că această biserică este lovită din exterior. Răul nu îi e făcut BOR din exterior ci din interior tocmai de cei care o conduc.

E mare păcat ca sub masca pioşeniei să se ascundă priviri egoiste şi malefice.

Dumnezeu să-i ierte! 

Oferta S.C. BOR s.r.l.: Ai mălai, ai loc în Rai

După ce la vreme de criză, Biserica Ortodoxă a decis să-şi construiască monstruozitatea de catedrală, împrumutând sume uriaşe, acum a constatat va trebui să dea banii înapoi.

Uitând  că banul e ochiul dracului, se pare că BOR tinde să se transforme în societate comercială pursânge.

Dar, mai bine să-i dăm cuvântul Sfinţiei Sale preacuviosul Nicotin Corditul de la Sfânta Academie Caţavencu:

Lista completă a taxelor, impozitelor şi accizelor bisericeşti 2011

http://catavencu.ro/lista-completa-a-taxelor-impozitelor-si-accizelor-bisericesti-2011-38541

Pizza prosciutto et funghi, 15 lei, tricou “De Puta Madre”, 30 de lei, casă de piatră aprobată de Biserica Ortodoxă Română, 1.000 de lei. Cam asta e surpriza pe 2011 pe care Prefericitul Daniel şi băieţii din dealul Mitropoliei le-au pregătit-o enoriaşilor cărora le arde de căsătorie şi, mai mult decît atît, vor să o facă legal, ca să nu fie arătaţi cu degetul pe stradă şi daţi prin pene şi clei de mulţimea furioasă. Suma e una modică dacă ne gîndim că la Registrul Stării Civile, se percep doar 72 de lei, maxim 100, sîmbătă, duminică şi în zilele de sărbătoare, se vor tăia chitanţe sfinţite şi sacrificiul e pentru o cauză nobilă: Catedrala Mîntuirii Neamului. Iată cum bănuim că vor arăta şi restul taxelor din nomenclatorul fiscal bisericesc:

Căsătorie de probă – 1.100 lei
Căsătorie de interes – 1.500 lei
Taxă de vreme urîtă afară – 250 lei
Taxă de vreme frumoasă – 300 lei
Taxă de vreme frumoasă cu raze de soare, vînticel plăcut şi curcubeu – 350 lei
Mireasă tinerică – 150 lei
Mireasă bătrîioară- 200 lei
Doar partea cu coroanele şi învîrtit în jurul altarului – 450 lei
Naşă mare furnizată prin abilitatea BOR – 60 lei
Pupat icoane cu sfinţi importanţi – 100 lei buc.
Pupat icoane cu sfinţi secundari şi asociaţi – 45 lei buc.
Peste 5 invitaţi – 200 lei
Intre 5 şi 8 invitaţi – 250 lei
Peste 8 invitaţi – 330 lei
Lasere, fum, jocuri de lumini – 400 lei
Extra tămîie – 20 lei bulgărele
Dat din cădelniţă 1-10 ori – 220 lei
Dat din cădelniţă 10-20 ori – 250 lei
Extra cădelniţă – 40 lei pe pendulare
Sobor live – 450 lei
Sobor playback – 300 lei

Botez copil nou născut – 500 lei
Botez copil bătrîior – 700 lei
Suprataxă copil supraponderal – 50 lei
Acoperit căi respiratorii copil – 40 lei
Fără acoperire căi respiratorii – 20 lei
Apă călduţă şi curată în cristelniţă -30 lei
Apă refolosită de la robinet – 10 lei
Scăldat copil cu totul – 150 lei
Băgat copil doar cu vîrful în apă – 5 lei
Stropit copil cu pistolul cu apă – 2 lei
Topping mir – 4 lei
Ulei parfumat – 5 lei
Ulei de gătit – 2 lei
Taxă gemeni – 200 lei

Slujbă înmormîntare cu decedat – 800 lei
Slujbă înmormîntare fără decedat – 500 lei
Slujbă prin corespondenţă/telefon/Skype – 300/350/500 lei
menţiune “la loc cu verdeaţă” – 40 lei
menţiune “ţărînă din ţărînă” – 30 lei
“la dreapta Tatălui”- 80 lei
Slujbă cu sfîrşit optimist şi fericit – 100 lei
Slujbă cu sfîrşit – 80 lei

Exorcism clasic – 2.000 lei
Exorcism cu finalizare – 2500 lei
Exorcism de tip “Tanacu” – 200 lei
Efecte speciale în plus – 100 lei
Exorcism demon major atestat bisericesc – 2500 lei
Exorcism demon cu experienţă/ legiune demoni – 3000 lei
Exorcism demon minor neatestat bisericesc – 1900 lei
Atestare demon – 600 lei

Sfinţire imobil nou – 20 lei/m pătrat
Sfinţire imobile vechi, blocuri vechi – 30 lei/m pătrat
Sfinţire vilă – 5.000 lei, PROMOŢIE!!!
Sfinţire anexă/ garaj/ boxă bloc – 10 lei/m pătrat
Sfinţire coteţ – 5 lei
Sfinţire autoturism mai vechi de 5 ani – 500 lei
Sfinţire autoturism mai nou de 5 ani – 300 lei
Sfinţire autoturism peste 2.000 cm cubi – 800 lei

Spovedanie long/medium/short – 50/40/30 lei
Împărtăşanie – 80 lei
Ultima împărtăşanie – 100 lei
Împărtăşanie vin doagă/ Prince Mircea/ Bordeaux, şampanie – 10/30/100 lei

Iertare păcate – 150 lei
Iertare păcate medii – 200 lei
Iertare păcate grave (crimă, viol, pornografie, sex premarital, lumbago, skandenberg) – 500 lei
Rezervare loc Rai – 15.000 lei
Rezervare loc Rai fără scaun – 14.000 lei
Rezervare loc Purgatoriu – 8.000 lei
Rezervare ghena iadului, veşnicie – 500 lei/veşnicie

Am şi eu o propunere către Mult Preafericitul Daniel, General Manager  la S.C. BOR s.r.l. :

Multpreasfinte Părinte Daniel,

întru bunăstarea societăţii comerciale pe care cu onoare şi cunăcredinţă  o conduci am şi eu o mică şi umilă sugestie pentru care nu cer nici un alt drept de autor cu excepţia unui umil 1,5% din profit.

Este cunoscut faptul că la mănăstirile unde se nevoiesc  preacuvioaselă măcuţe vin fete tinere ca să îşi găsescă o cale spre viaţa grea, dar cuvioasă. E păcat să stea în perioada de noviciat aşa, doar în post şi rugăciune fără a aduce un folos material societăţii pe care Sfinţia Ta  cu onoare o conduci.

Astfel, tinerele şi cuvioasele domnişoare ar putea să facă un stagiu de prenoviciat în două trepte:

Mai întâi să îşi demostreze aptitudinile într-ale prea cuvioşeniei prin sfintele parcări ale patriei, unde să îşi aplice  mustrările asupra păcătoşilor şoferi prin sfînta smotoceală întru blegirea unui anumit şi păcătos organ. E drept că la Cartea Sfântă scrie că organul cu care ai păcătuit să fie tăiat, dar nu trebuie să fim atât de drastici, Domnul Însuşi a spus către oameni, creşteţi şi înmulţiţi-vă.

Apoi, după ce fetele vor înţelege cum e cu păcatele lumii să treacă într-o instituţie care se va organiza pe lângă sfintele mănăstiri. Aceste instituţii ar putea să se numească: BOR-Centru de penitenţă (B-ul venind de la cuvântul bordel evident)

Conform unor calcule destul de aprofundate, cuvioasele viitoare preacuvioase măcuţe, ar putea aduce Societăţii Comerciale BOR, venituri destul de consistente ca îşi poată construi mega sedii prin toate cătunele patriei.

P.S. Acele drepturi de autor nu vor trebui plătite în bani, mă mulţumesc cu un abonament pe viată la BOR-urile pentru penitenţă de pe lângă sfintele mănăstiri.

Amin

God shave you father,

Blue Păcătosu’