Arhiva

Posts Tagged ‘Bucharest’

SORINA MATEI: ” Demersul infracțional al inculpatului Dragnea a fost susținut de 74 de persoane, președinți și membri ai unor secții de votare din localități din județele Teleorman, Vrancea, Gorj și Olt…”

9 octombrie 2013 6 comentarii

 

 

Dosarul Dragnea/ Fraude la referendum. Mesajele PSD: stimulare legală.

DNA: mecanism complex cu scop de fraudare.

Matei

 

Sorina MateiDirecția Națională Anticorupție:

Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție au dispus trimiterea în judecată a unui număr de 75 inculpați, sub aspectul infracțiunilor reținute în dosarul cunoscut opiniei publice sub numele de dosarul „Fraudă la referendum”:

I. NICOLAE-LIVIU DRAGNEA, secretar general al unui partid politic (la data faptelor), în prezent deputat și vicepremier, în sarcina căruia s-a reținut infracțiunea de folosire a influenței sau autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reținut următoarea stare de fapt: 

În calitate de secretar general al unui partid, inculpatul Nicolae-Liviu Dragnea, cu ocazia organizării și desfășurării referendumului din 29 iulie 2012, a uzat de influența și autoritatea sa în partid în scopul obținerii unor foloase nepatrimoniale de natură electorală, necuvenite, pentru alianța politică din care făcea parte partidul reprezentat de inculpat și anume îndeplinirea cvorumului de participare cu ajutorul voturilor obținute în alte condiții decât cele legale.
În acest sens, Nicolae-Liviu Dragnea a coordonat un mecanism complex, în care a implicat mai multe persoane asupra cărora avea influență în virtutea funcției pe care o deținea,având ca scop fraudarea rezultatelor privind participarea la vot. În concret, folosirea influenței și autorității s-a făcut în următoarele modalități:
1. ca un prim pas, inculpatul Nicolae-Liviu Dragnea, în calitate de secretar general al partidului pe care îl reprezenta, dar și de coordonator al campaniei electorale, a emis două adrese, la 12 și 13 iulie 2012, destinate organizațiilor județene de partid, respectiv președinților și directorilor de campanie, dar și primarilor din țară ai acelui partid, adrese prin care, pentru obținerea participării la vot a alegătorilor, în proporție de 60%, li se solicita să ia măsuri incriminate de către Legea nr. 3/2000 (în fapt, promisiuni de foloase materiale în scopul de a determina alegătorii să voteze) și, de asemenea, să propună prefecților înființarea de secții de votare în stațiunile turistice, care nu sunt ele însele unități administrativ-teritoriale.
2. În paralel, inculpatul Nicolae-Liviu Dragnea a coordonat un sistem informatic complex, prin intermediul căruia a transmis mesaje, ordine și recomandări legate de stimularea participării cetățenilor la vot prin mijloace interzise de lege, către coordonatorii județeni de campanie /primarii/activiștii de partid. Sistemul informatic avea două componente IT:
– o componentă ce permitea schimburile de mesaje tip SMS, în timp real și între mii de utilizatori, prin apelarea numărului telefonic dedicat „1855” ori prin recepționarea de mesaje de la acest număr
– o aplicație internet ce dădea posibilitatea unui număr restrâns de persoane (așa-numiții „coordonatori județeni” sau „coordonatori”) să obțină în timp real informații despre numărul de votanți și modul cum s-a votat în toate secțiile de votare, precum și să introducă manual astfel de date pe portalele: referendum1.psd / referendum5.psd.ro.
Accesul la sistemul IT era permis coordonatorilor doar pe bază de nume de utilizator și parolă primite anterior prin canalul de comunicații SMS grupat în jurul numărului telefonic 1855, iar pentru membrii secțiilor de votare și alte persoane prin obținerea autorizării din partea utilizatorilor. Acest sistem informatic asigura:
– comunicarea în fiecare oră a prezenței la vot a cetățenilor, lucru care permitea coordonatorilor de partid să identifice secțiile de vot cu o prezență slabă la urne;- comunicarea de mesaje, conținând ordine sau recomandări coordonatorilor și/sau membrilor secțiilor de votare și altor persoane, în vederea luării de măsuri pentru creșterea artificială a numărului de votanți în secțiile deficitare prin folosirea de mijloace interzise de lege;
– obținerea de informații precise, în timpul procesului de votare (și nu după orele 23:00 ale zilei de 29 iulie 2012, când votarea se închidea) despre modul cum s-a votat în secțiile de votare de pe tot cuprinsul țării, respectiv câte voturi „Da” și câte „Nu” au fost exprimate. De altminteri, cerința a fost îndeplinită, astfel că au rezultat un număr de circa 4400 de comunicări de acest tip, recepționate în timpul desfășurării votului.
3. De asemenea, Nicolae-Liviu Dragnea a trasat sarcini unor apropiați ai săi (membri de partid din județul Teleorman, unde îndeplinea funcția de președinte al Consiliului județean) să facă tot ce le stă în putință, inclusiv prin încălcarea prevederilor legale, pentru a scoate oamenii la vot pentru îndeplinirea pragului de participare de care asigura validarea referendumului.

Sorina Matei .II. Demersul infracțional al inculpatului Dragnea a fost susținut de 74 de persoane, președinți și membri ai unor secții de votare din localități din județele Teleorman, Vrancea, Gorj și Olt, în sarcina cărora s-a reținut infracțiunea de falsificare, prin orice mijloace, a documentelor de la birourile electorale și introducerea în urnă a unui număr suplimentar de buletine de vot decât cele votate de alegători (prevăzută de art. 55, pct. 1 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului), infracțiuni comise sub forma autoratului, complicității sau a instigării. (…)Infracțiunile reținute în sarcina persoanelor implicate în desfășurarea procesului de votare – președinți și membri ai secțiilor de votare – au constat în principal în aceea că ei și-au încălcat atribuțiile de serviciu referitoare la asigurarea unui proces corect de vot, înlesnind falsificarea listelor electorale (atât liste permanente cât și liste suplimentare), prin adăugarea de persoane care nu au făcut cerere de vot cu urna mobilă, care nu s-au prezentat la vot sau care nu se aflau în România la data referendumului, prin contrafacerea materială a semnăturilor acestora și introducerea în urne a unui număr de voturi corespunzător semnăturilor falsificate. În acest fel, numărul total de voturi exprimate a fost crescut artificial, prin includerea voturilor obținute prin falsificarea semnăturilor.
Prezentul dosar penal nu a putut să cuprindă, în mod obiectiv, analiza eventualelor infracțiuni comise în secțiile de votare de pe întreg teritoriul național, situațiile descrise și probate reprezentând numai exemple dintre cele mai relevante din punctul de vedere al procentajului de prezență la vot comparat cu media națională.

Dosarul a fost înaintat spre judecare la Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere calitatea de deputat deținută în prezent de Nicolae-Liviu Dragnea.

Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale și trimiterea rechizitoriului la instanță, spre judecare, situație care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.blogspot.ro

Românii nu mai au în ei un dram de Omenie … nu le mai pasă de semeni

4 septembrie 2013 Un comentariu

Fiara și copilul

3 septembrie 2013 –  „O femeie de 63 de ani a fost muşcată de un câine la intersecţia Calea 13 Septembrie cu Drumul Sării… doar o zi după ce un copil  în vârstă de patru ani a murit, luni, după ce a fost atacat de câini maidanezi, în apropierea Parcului Tei, din Sectorul 2, iar fratele acestuia, de şase ani, a fost muşcat de un picior, dar a reuşit să fugă şi să-şi anunţe bunica.”

http://adevarul.ro/news/eveniment/Inca-victima-maidanezilor-femeie-muscata-caini-bucuresti-1_52260bc7c7b855ff5640d4a4/index.html

4 Sep 2013 – „O fetiţă în vârstă de 7 ani a ajuns la spital după ce a fost muşcată, de propriul câine. Copila este internată la secţia Chirurgie, având o plagă la o coapsă. Ea este din Scoarţa, iar patrupedul din gospodărie a atacat-o, în timp ce se juca. Şocant este numărul persoanelor care ajung muşcate de câini la spital în ultima perioadă. Doar astăzi până la 13.30 în jur de 15 persoane s-au prezentat la UPU muşcate de câini. Cazul fetiţei vine după ce în ultima perioadă tot mai mulţi copii cad victime câinilor la nivel naţional.”

http://www.radiotargujiu.ro/129378/stiri-din-locale-din-targu-jiu-gorj/stirile-locale-radio-targu-jiu/fetita-de-7-ani-muscata-de-propriul-caine.html

„O statistică îngrijorătoare arată că 16.000 de oameni au fost muşcaţi de maidanezi numai în Bucureşti în 2012, iar în ultimii ani mai multe persoane şi-au pierdut viaţa în urma atacurilor câinilor vagabonzi”

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/japonez-ucis-caine-vagabond-2006-cin-rezolva-problema-maidanezilor-461664-1.html#ixzz2dwbsOhCV

„Alte victime ale MAIDANEZILOR

-14 Aprilie 2008

O fetiță de 6 ani a murit mușcată de câinii comunitari de pe un teren aflat în litigiu între Primăria Constanța și Primăria Agigea. Fetiţa ieşise la joacă şi, după circa 7 ore, a fost găsită moartă, cu faţa desfigurată şi numeroase muşcături pe corp, pe un câmp de la marginea oraşului.

– 25 ianuarie 2011

Taniușa Stanchievici, în vârstă de 49 de ani, a fost adusă la Spitalul „Bagdasar-Arseni” în stare foarte gravă, după ce a fost găsită în curtea ADP Sector 5. Femeia prezenta traumatisme severe, plăgi adânci provocate de mușcături de câini, șoc hipotermic și hemoragic. A decedat două zile mai târziu.

– 23 martie 2011

O femeie de 62 de ani, din Albota, județul Argeș, a fost sfâşiată de o haită de câini din localitate. Femeia a reușit să scape de atacul câinilor însă a fost găsită moartă a doua zi în locuința sa. Aceasta avea multiple mușcături pe tot corpul, polițiștii identificând o urmă de sânge pe o distanță de 900 de metri de la locul atacului până la domiciliul victimei.

– 30 ianuarie 2012

O femeie de 71 de ani din Satu Mare a murit după ce a fost mușcată de o haită de câini maidanezi la periferia orașului. Femeia se deplasa pe stradă când a fost atacată de câini, fiind găsită sfâșiată de un bărbat care a alertat poliția.

– 24 martie 2012

Un copil de şase ani a murit după ce a fost atacat de câini pe un câmp din satul Călineşti, comuna Dărmăneşti, judeţul Suceava. Trupul copilului, care prezintă mai multe muşcături, a fost găsit de către o femeie care a alertat autoritățile.

– 11 martie 2012

Gheorghe Cucoş, un bătrân de 75 de ani din Vaslui, dat dispărut la începutul lunii februarie, a fost găsit mort pe un câmp de la marginea oraşului. „Frânturile de pe capetele membrelor inferioare, ca şi cele de pe coapsa dreaptă, indică muşcături de animale. Dacă găseam cutia toracică, ne puteam da seama dacă ar fi fost sau nu vorba de omucidere. Din experianţa mea, câinii mănâncă cutia toracică. Mai mult, nu am găcit nici mandibula. Noi am recuperat din organele componente cât am putut, în condiţiile în care zăpada încă este mare”, susţinea Ovidiu Berinde, procurorul de caz.

CAZURI de anul ACESTA

– 20 ianuarie 2013

Un copil de şase ani din localitatea Checea din Timiş a fost dus în stare gravă la spital după ce pe 20 ianuarie 2013 a fost muşcat de o haită de câini. Potrivit Mediafax, micuţul trebuia să fie luat de bunica lui de la grădiniţă, dar femeia a întârziat. În timp ce educatoarele se ocupau de ceilalţi copii, băieţelul, care suferă de sindromul Down, a plecat singur spre casă.

El a fost găsit de angajatul unui abator, plin de plăgi. Se pare că băiatul a fost atacat de o haită de câini, iar acum se află spitalizat, în stare gravă.

– 28 februarie 2013

O fetiţă în vârstă de cinci ani, dintr-o comună băcăuană, care avea simptome specifice rabiei, a murit la Spitalul de Boli Infecţioase din Iaşi, după ce a fost muşcată în luna decembrie de un câine fără stăpân.

– 18 aprilie 2013

Cadavrul unui bebeluş mâncat pe jumătate de câini a fost descoperit de către cadrele medicale ale Spitalului Orăşenesc din Târgu-Cărbuneşti, judeţul Gorj. Nou-născutul a fost găsit lângă mai multe coşuri de gunoi şi fusese mâncat de maidanezi de la brâu în jos.

– 2 septembrie 2013

Un copil de 4 ani a fost ucis de câini comunitari în zona Parcului Tei din Sectorul 2 al Capitalei. De asemenea, fratele micuțului, de șase ani, a fost atacat de maidanezi.

Un câine bolnav poate transmite 42 de boli, iar prinderea, tratarea și cazarea unui maidanez ajunge la 85 de euro pe lună. În 2011, se estima că circa 60.000 de câini comunitari se află pe străzile din București, aceștia fiind grupați în circa 8.000 de haite.

INFO

Conform raportului publicat de Institutul Matei Balş, la nivelul întregii țări, anul trecut doi copii și un adult au murit din cauza rănilor provocate de maidanezi. Dintre cele 16.000 de persoane mușcate din București, 3.330 sunt copii.

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/japonez-ucis-caine-vagabond-2006-cin-rezolva-problema-maidanezilor-461664-1.html#ixzz2dwcBNNEF

Aş putea continua să citez din această monstruoasă statistică, dar nu am să o fac…

 Peste ea mi se suprapun cumva imagini ale unor lepre  ipsite de orice urmă de umanitate…

Nesimţita  fiică a cetaceului  Mariana Zăvoranu, odată  când se vorbea despre faptul că o femeie a fost aproape ucisă de nişte adevărate fiare care puseseră stăpânire pe curtea unui depozit, pur şi simplu o scotea vinbovată pe femeie… De ce intrase în curtea aceea (cânii care au atacat-o nu erau câini de pază ci nişte javre de maidanezi aciuate pe acolo) … Câinii săracii, fin nişte animale carnivore nu făceau decât să facă ce le spunea natura…

Ba mai mult … Zăvoranca încerca se şi erijeze în un fel de B.Bardot de România

Articol.

Îi doresc din suflet să aibă şi ea parte de acelaşi tratament, cum la fel îi doresc lui Vadim Tudor şi escrocilor din subordinea sa .. şi nu numai…

Eu îi consider criminali  pe toţi cei care fac parte din asocisaţii de protecţia animalelor, a câinilor în speţă, care au contribuit la faptul că pe străzi încă există câini vadabonzi care muşcă şi ucit oameni.

Din păcate, de vină sunt nu doar cei din acesate asociaţii ci şi politicienii care, folosind ca alibi rezolvarea problemei câinilor, de faăt fac rost de bani pentru partid…

Toţi cei care, pentru a obţine nişte bani facili, au făcut să existe încă pe străzi câini vagabonzi sunt criminali … în orice caz nu mai merită titlul de OM pentru că a fi om înseamnă a-ţi păsa de semenii tăi … Ăstora nu le pasă … doar banii contează…

La fel de criminali sunt şi cei care stau stopată zis în stradă, pe la Bucereşti şi pe la Cluj (poate şi prtin alte părţi) pentru blocarea Proiectului de la Roşia Montană îngropând în foame nişte oameni care nu ştiu să stea cu mâna întinsă ci vor doar să muncească onest…

Rog pe oricine citeşte, să se ducă dacă poate acolo unde există manifestanţi contra Proiectlui Minier de la Roşia Montană şi să întrebe: „De ce nu vreţi să pornească acel proiect?” … vă veţi uimi … 80 habar nu au de ce sunt acolo… ştiu atât.. La Roşia Montană nu trebuie să pornească mineritul .. „De ce?” l-am întrebat pe unul? „D-aia” .. mai multe nu ştia… L-am rugat să îmi arate pe o hartă auto Roşia Montană .. în cinci minute nu a reuşit…

Poate aş putea scrie o carte despre cele două subiecte, dar cred că nu merită efortul …

Observ însă că se cristalizează ceva… Cei care se opun euthanasiei câinlor şi a pornirii proiectului minier de la Roşia Montană au nişte puncte comune… sunt nişte nulităţi, nişte fiare care urăsc oamenii …

Ar trebui închişi şi ei în adăposturile absolut inacceptabile pe care le-au făcut pentru câinii pe care ziceau că îi protejează … sau în minele romane de la Roşia Montană pe care spun că doresc să le salveze …

Prof. univ. dr. Corneliu Turianu : „O inepţie. Legea statutului maghiarilor de pretutindeni”

Pe siteul domniei sale, dl. prof. univ. dr. Corneliu Turianu publică un interviu cu dl. prof.univ.dr. ION COJA  legat de noile tensiuni create de nişte politicieni extremişti inconştienţi de la Budapesta.

O inepţie. Legea statutului maghiarilor de pretutindeni

„Încăpăţânarea parlamentarilor de la Budepesta de a adopta o lege care îi vizează în mod direct pe cetăţenii statelor vecine a încins temperatura relaţiilor diplomatice. După poziţiile tranşante exprimate de oficialii ţărilor direct afectate de microbul revizionist prin declaraţiile ferme ale autorităţilor române şi slovace, cancelariile europene au anunţat, rând pe rând, că nu agrează nicicum un astfel de act normativ, prevederile lui fiind contrare reglementărilor europene în vigoare. În ceea ce priveşte ţara noastră, întreaga clasă politică s-a solidarizat cu poziţia autorităţilor statului, putându-se afirma pe această temă că „iată, avem parte de un consens naţional”.

Dată fiind importanţa şi gravitatea acestei probleme, le propunem telespectatorilor noştri părerea şi a altor personalităţi marcante ale vieţii noastre publice. Ne-a făcut cinstea astăzi de a răspunde invitaţiei noastre prof.univ.dr. ION COJA de la Universitatea Bucureşti, preşedinte al Ligii pentru combaterea antiromânismului, scriitor şi reputat om de cultură, autor al numeroase monografii istorice, lucrări de lingvistică generală şi despre limba română şi, nu în ultimul rând, recunoscut autor dramatic.”
.
.

 

Bilanţul primei zile de examen la probele scrise de bacalaureat: Bacalaureat cu suspiciuni severe de fraudă…

Bacalaureat cu suspiciuni severe de fraudă, proceduri ignorate, reacţii pe fond întârziate, spectacol, goana după statistici pozitive!

Raluca TurcanAcesta pare sa fie bilanţul primei zile de examen la probele scrise de bacalaureat.

Ministerul contrazice Parchetul şi spune că nu sunt indicii ca proba de limbă română să fie anulată.

Reacţia PDL cu privire la reluarea probei de limbă şi literatură româna trebuie privita realist şi argumentat. Noi am făcut această solicitare cu menţiunea clară că se impune reluarea probei DACĂ scurgerea de informații SE CONFIRMĂ. Răspunsul exact, după o intervenție a parchetului, îl dă Parchetul.

Scurgeri de informații pe un site național înseamnă fraudă naţională. Frauda naţională, în baza regulamentului de organizare a BAC, presupune reluarea probei. De altfel, regulamentul de desfășurare a examenului de bacalaureat prevede proceduri clare pentru situaţiile de fraudă: eliminare din examen a elevilor sau reluarea probei (la nivel național sau doar în centrul afectat).

Nu e nimeni fericit să se ajungă la reluarea probei, însă orice om preocupat de situaţia sistemului de educaţie trebuie să fie preocupat de câteva lucruri:

1. evaluări corecte pentru TOȚI elevii;

2. asigurarea şanselor egale la învăţământ de calitate şi evaluări corecte pentru toți elevii;

3. rezultate care să reflecte competenţa şi performanţa;

4. ierarhii pe baza de competenţă.

Acestea sunt cerinţe generale în orice societate democratică, care urmărește performanţa şi competenţa.

Romania e pe primul loc la analfabetism în UE.

Într-un studiu internaţional, 50% dintre absolvenții de clasa a VIII-a sunt analfabeţi funcţional, adică știu să citească dar nu știu să prelucreze informaţiile citite.

Doar după acești doi indicatori merită să abordăm subiectul responsabil, fără patimă sau politicianism ieftin. Avem datoria UNOR EXAMENE CORECTE, care să reflecte nivelul de competenţă.

România are nevoie de învăţământ profesional pentru a da buni muncitori, nu de un debuşeu pentru cei care înregistrează un eşec la alte forme de evaluare.

O diplomă de bacalaureat trebuie să reflecte însă în mod REAL nivelul de cunoştinţe şi competenţe dobândit în perioada studiilor preuniversitare.

Ministerul trebuie să aibă luciditatea de a nu muşamaliza cazul, să nu ascundă gunoiul sub preş. Lipsa de performanta si competenta ne costă generaţii întregi rămase în urmă.

Raluca Turcan

Autor: Raluca Turcan

Sursa: turcanraluca.ro

Ciutacu a dat-o în judecată pe Sorina Matei… Probabil pentru că a scris „jeg” fără majusculă.

Cafteala mediatică dintre Victor Ciutacu şi Sorina Matei ajunge pe tot mai înalte culmi.

Ca orice bărbat complet lipsit de onoare şi de bărbăţie, în evidentă inferioritate intelectuală individul şi-a dat colega în judecată. Evident că nu pitea să rişte să o aştepte şi să discute cu ea ca oamenii cu muierile… adică să îi tragă vreo două .. nu el la tribunal cu „Nenea, asta mă bateee… ” 

De unde şi până unde „curajul” care bântuie sinapsa ciutacă?

O oarecare explicaţie o găsim în Caţavencu.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Lumea presei din România – zice în Caţavencu, ed. online din  25/03/2013 – a fost zguduită astăzi de o știre cu un impact colosal: Victor Ciutacu, celebrul „tonomat” asistat social de la Antena 3 și trustul Intact, și-a luat tălpășița și a plecat, cu arme și bagaje, taman la RTV, inamicul media numărul 1 al lui Dan Voiculescu.

Așa cum v-au obișnuit până acum la orice eveniment important, reporterii Academiei Cațavencu au fost pe fază și au reușit să afle adevăratul motiv al transferului de marcă al acestei zile. Deși s-a speculat, deja îndelung, cu privire la motivația lui Ciutacu, noi am reușit să aflăm, pe surse, răspunsul corect. Din câte se pare, Victor s-a săturat de pupat fundul lui Dan Voiculescu și avea chef de un mogul mai tânăr, precum Sebastian Ghiță. „Da, este adevărat, vreau și eu un fund mai tânăr de pupat în fiecare zi”, ar fi declarat jurnalistul unor apropiați.

În plus, deși nu este încă nimic bătut în cuie, există o mare posibilitate ca noul show al lui Ciutacu de la RTV să se intituleze „Papagalul”.

academiacatavencu.info

Iată că, după cum se vede şi după faţa Ciutacului  din poză, tristeţea şi disperarea pot duce la lucruri neaşteptate când nu sunt tratate cu importanţa cuvenită. 

Faptul că  s-a ajuns ca Ciutacu să o dea în judecată pe Sorina Matei este atât de surprinzător chiar şi pentru aceasta…

Pe siteul său, Sorina Matei scrie:

Sorina Matei

Individul Victor Ciutacu m-a dat în judecată

Un coleg din presă care se ocupă de Justiție și căruia-i mulțumesc și pe această cale, m-a anunțat, în această seară, că individul Victor Gabriel Ciutacu, absolut întâmplător, amic al doamnei Elena Udrea și domnului Dorin Cocoș, m-a dat în judecată.Citație n-am primit,  plângerea e înregistrată pe 19 aprilie 2013, iar reclamantul Victor Gabriel Ciutacu, așa cum văd pe portalul instanțelor de judecată ale Ministerului Justiției, îmi cere „pretenții daune morale”. Mai multe, nu știu.Colegul care m-a anunțat îmi spune că este o premieră pentru presa din România ca atât reclamantul, cât și pârâtul, să fie din aceeași redacție. Și cred că are dreptate.Poate o să vă mire, dar nu prea cunosc avocați. Ca atare, rog pe această cale pe toți cei care doresc să mă apere în acest proces, care vor cu adevărat să mă ajute, să mă contacteze.
Nu vă ascund deloc faptul că este primul proces din viața mea iar eu, mai mult decât alții, cred în Justiție și cred puternic în dreptate. Ca atare, vreau să câștig acest proces pentru că, în acestă țară, adevărul trebuie să primeze iar unele lucruri au mers chiar prea departe.P.S. Îi multumesc, tot pe această cale, îndeosebi doamnei Elenei Udrea pentru tot „sprijinul logistic” oferit amicului ei. Așa ceva chiar nu se poate uita.

P.P.S. Și pentru că șirul de coincidențe pare a nu se sfârși curând, astăzi dimineață, Dan Andronic ( EVZ) ne reproșează mie, lui Dan Tapalagă, Andreei Pora, Robert Turcescu, Mircea Toma lipsa de reacție în cazul Mircea Marian. Ceea ce știe Dan Andronic este că sunt unul din jurnaliștii care a discutat în ultimul timp cu Mircea. Solidaritatea mea este nu numai pentru Mircea, ci pentru toți jurnaliștii care sunt agresați sub toate formele nejustificat doar pentru faptul că-și fac meseria. Și în acest caz, Poliția și Justiția ar trebui să-și facă datoria. Iar pentru că vorbim de Justiție, nu pot să nu remarc faptul că toți jurnaliștii nominalizați de Andronic sunt exact aceia care, în ultimele zile, au scris, spre disperarea multora, despre adevăratele lucruri care au stat în spatele numirii procurorilor. Vorba lui Dan Tapalagă care și el și-a exprimat solidaritatea cu Mircea : „Se întâmplă chestii mult mai grave, de exemplu, cenzura sinistră din redacții, la care nu mai reacționează nimeni. Ia-o mai ușurel, Dane. Dacă îți vine leșinul așa repede, numai când auzi de ziariști la care țipă un dement, ce te faci cu bieții jurnaliști cărora li se bagă pumnul în gură, mai ales zilele astea?”
Tocmai de aceea, România are nevoie de o Justiție puternică.

Deci aşa, citez: … îmi cere „pretenții daune morale”. Mai multe, nu știu.

Sorina Matei nu ştie ce a dus aici… Si anume de unde i se trage… De la asta: 

Cred că pe lumea asta există oameni și jeguri umane. Individul Ciutacu este, în opinia mea și fără pic de îndoială, un jeg uman. (Sursa: sorinamatei.blogspot.ro .)

Ce e nasol acolo? Faptul că Victor Ciutacu e un jeg este deja o banalitate, un truism, deci, nu prea are de ce să se supere… Unde e totuşi partea deranjantă?

Probabil faptul că „jeg” nu e scris cu majusculă …

Lui Ponta i se cere să îi schimbe pe Feneciu și Dragnea, doi din sponsorii de bază ai PSD

4 februarie 2013 2 comentarii

Ponta,  FenechiuSe pare că lui Ponta îi pasă cu adevărat de ce îi recomandă comisia Europeană și Jose Manuel Barroso cam cum îmi pasa mie că domnii parlamentari riscă să se strice la reume dacă nu primesc cazare în condiții de lux.

Deși Comisia Europeană în raportul MCV și Jose Manuel Barroso au recomandat mai mult decât explicit ca  „politicienii să se dea la o parte, atunci când există decizii privind integritatea sau acuzaţii de corupţie”, Ponta fără nici o jenă declară că îl va remania pe Fenechiu din guvern doar în cazul în care o instanță se va pronunța în dosarul său, adică, așa, cam între Sfântul Așteaptă  și Sfânta Altădată pe la opt și un sfert seara…

La câți bani a ”pompat” Fenechiu în trezoreria partidului  (și spun unii, prin anumite conturi private), nici nu e de mirare.

„În cazul domnului Fenechiu, am anunţat înainte chiar ca să-l propun ca ministru, fiind vorba despre o faptă care nu are legătură cu activitatea de ministru, că nu aştept decizia definitivă şi irevocabilă a instanţei, ci că în primă instanţă dacă există o decizie de condamnare exact în aceeaşi zi nu mai este ministru„, a declarat Victor  Ponta.

Tot Ponta a ținut să arate și că  arătat de asemenea că Liviu Dragnea nu este trimis în judecată pentru nimic şi că ultimele informaţii legate de Fenechiu nu sunt noi.

„Este ceva nou ce am aflat de domnul Fenechiu când l-am propus, când l-a votat Parlamentul, când i-a semnat Băsescu decretul ? Cred că domnul preşedinte Băsescu nu a aflat ieri că Fenechiu este trimis în judecată de un an, a aflat şi când a semnat decretul”, a spus șeful PSD.

Potrivit raportului MCV publicat săptămâna trecută de Comisia Europeană „în rândul noilor miniştri există două cazuri confirmate de persoane care sunt cercetate penal”

 Unele  surse guvernamentale citate de EvZ, susțin că   oficiali de la Bruxelles fac presiuni asupra premierului  Ponta  să găsească o soluţie pentru ca  miniştrii care au  probleme cu legea din cabinetul său, menţionaţi în Raportul MCV să fie remaniați. Cei doi sunt Relu Fenechiu, menţionat şi de premierul Victor Ponta, dar şi vicepremierul PSD, Liviu Dragnea.

Potrivit surselor EvZ, schimbarea din funcţie a lui Fenechiu  ar urma să aibă loc după şedinţa CSAT de marţi, 5 februarie, unde ar urma să se discute inclusiv despre privatizarea CFR Marfă, subiect la care trebuie să fie prezent şi ministrul Transporturilor.

 

Articole recomandate: 

Victor Ponta se face că nu pricepe mesajul Comisiei Europene. Relu Fenechiu rămâne în Guvern

AFP: Miniștrii din Raportul MCV sunt Dragnea, Vosganian și Fenechiu.VEZI ce răspund aceştia

RECOMANDARE CE: Afară din Parlament cu demnitarii incompatibili sau corupți

Reuters: Parlamentul român îşi sporeşte imunitatea în faţa legii, spre nemulţumirea Comisiei Europene

Ponta critică raportul CE: „Conţine unele erori, puteau fi îndreptate dacă MCV era şi de cooperare”

 

Clinchet de cătușe, Voiculescu aude?

25 ianuarie 2013 4 comentarii
Dan Voiculescu

Amintiri de viitor …

Dacă cineva ar dori să învețe cum să tragă în piept justiția, ar trebui să se uite la Dan Voiculescu

Având un tupeu dincolo de limitele care  definesc normalul, cu o nesimțire care îl face să poate minți cu o seninătate incredibilă, Dan Voiculescu reușește să își fenteze soarta de viitor pușcăriaș.

Deși a fost dovedit, negru pe alb, că e fost colaborator al Securității, el încearcă să obțină o decizie prin care să reiasă că nu a avut nimic cu SECU.

Procesul privind privatizarea ICA (Institutului de Cercetări Alimentare), în care este inculpat senatorul Dan Voiculescu, va fi reluat în 31 ianuarie de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), care a admis cererea procurorilor anticorupţie de urgentare a judecării cazului.

Când a fost sesizată ICCJ, termenul stabilit aleatoriu a fost de 25 aprilie 2013 şi a ieșit la sorți   completul de trei judecători format din Ioana Bogdan, Cristina Rotaru şi Ionuţ Matei, supranumit și “completul negru” de la instanţa supremă în urma pedepselor aspre pe care le dă.

Cf obiceiului, ar fi trebuit ca dosarul să fie repartizat la completul ICCJ ce a fost învestit iniţial (în 2009), pentru continuitate, la completul condus de doamna judecător  Corina Jijie, împreună cu Lavinia Lefterache şi Mariana Ghena, însă conducerea instanţei supreme a decis altfel.

Cel mai dur complet de la ICCJ , același care i-a numărat ouăle  și l-a închis pe A.Năstase

Judecătorii instanţei supreme au admis în 16 ianuarie 2013 o cerere făcută de procurorii anticorupţie prin care solicitau judecătorilor preschimbarea termenului de judecare, stabilit iniţial pentru 25 aprilie 2013. Concret, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a arătat că durata stabilită pentru începerea judecăţii în acest caz este prea mare şi astfel au cerut acordarea unui termen mai recent pentru începerea dezbaterilor. Acest dosar s-a întors la începutul lunii ianuarie 2013 la instanţa supremă, după ce Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea ICCJ urmare a faptului că Dan Voiculescu a câştigat un mandat de senator

 

Sergiu Nicolaescu a murit. Dumnezeu să-l ierte dacă poate …

3 ianuarie 2013 14 comentarii

Joi 3 ianuarie 2013 la ora 8:20, Sergiu Nicolaesu a murit la Spitalul Elias.Era  internat din 26 decembrie şi  fusese operat de peritonită. Decesul a survenit  în urma complicaţiilor cardiace şi pulmonare severe, care nu au răspuns la tratamentul intensiv aplicat.

Sergiu Nicolaescu

„În ultimele 48 de ore, în evoluţia domnului Sergiu Nicolaescu au apărut complicaţii cardiace şi pulmonare severe care nu au răspuns la tratamentul intensiv aplicat şi care au condus la deces azi, 3.01.2013, ora 8.20″, se arată în comunicatul de presă transmis de Spitalul Elias.

Reprezentanţii Spitalului Elias spun  că intervenţia chirurgicală a avut loc „în contextul afecţiunii digestive cronice benigne cunoscute”. Potrivit reprezentanţilor Spitalului Elias, peritonita localizată cu punct de plecare apendicular a fost descoperită intraoperator şi a fost rezolvată laparoscopic.

Indiferent cine moare, parcă simți un pic de tristețe… de obicei… există însă cazuri în care aceasta, dacă nu te bucură, măcar te lasă rece…

Moartea lui Nicolaescu nu îmi provoacă nici un fel de emoție pentru un motiv foarte simplu. Pentru mine Regizorul și actorul Sergiu Nicolaescu a murit în 89 în decembrie.

A fost înlocuit cu un politician de doi lei, un individ care, în toată această perioadă a încercat să coafeze Loviluția și să spele imaginea lui Ion Iliescu și a camarilei sale. Poate și din cauza lui,  tinerii uciși în iarna lui 89 încă nu au primit răspuns la întrebarea: ”Pe noi cine ne-a ucis?”

Ar mai fi ceva de zis? Cred că, doar

”DUMNEZEU SĂ-L IERTE DACĂ POATE”

======================================================

Despre Sergiu Nicolaescu

 

Sergiu Nicolaescu

Sergiu Nicolaescu

Sergiu Florin Nicolaescu este actor, regizor si politician. Din 1954 si pana in prezent, Nicolaescu a regizat peste 50 de filme de lung metraj sau seriale si a jucat in zeci de productii. Nu putine au fost filmele in care implicarea sa a fost atat ca actor, cat si ca regizor si scenarist.

A debutat in anul 1966 cu filmul „Dacii„. Dragostea de cinematografie l-a impins sa si joace in mare parte din filmele sale.

Nascut pe 13 aprilie 1930, la Targu Jiu, Sergiu Nicolaescu este casatorit cu Dana, o femeie mai tanara decat el cu 47 de ani. Este a treia casatorie a marelui regizor. Nicolaescu nu are copii.

Sergiu Nicolaescua fost in primele randuri ale Revolutie din decembrie 1989 si a fost senator al Romaniei intre 1990 si 2004. In 2008, Nicolaescu a fost reales senator de Bucuresti.

 

 

Sumar

 
 

Studii

In 1952, a absolvit Universitatea Politehnica Bucuresti ca inginer mecanic.

Viata si filmul

Pe site-ul personal, Sergiu Nicolaescu isi povesteste viata. Iata cateva pasaje:

„1930- M-am nascut pe 13 aprilie, la Tg-Jiu, in Duminica Floriilor. Sunt, deci, in zodia berbecului, zodie de foc, total nelinistita. Nu sunt superstitios, in general, dar am niste idei fixe. Sunt ambitios, perfectionist si nu renunt la un lucru pana nu reusesc sa-l fac foarte bine.

1935 – La varsta de 5 ani am parasit Tg-Jiu, familia mea stabilindu-si resedinta la Timisoara. Acesta este de fapt orasul copilariei mele.

1936-1942 – Fugeam de-a casa, mergeam la cinematograf si vedeam acelasi film de 2, 3 ori. (…) Eram seful unei bande de circa 30 de pusti, iar zona noastra se intindea de la Spitalul Militar pana la podul dintre Cetate si Mehala. Supteranele turcesti din Timisoara, care duceam spre puncte vitale ale orasului, precum: Spitalul German, Spitalul Militar, cazarmi, sinagoga, erau ale noastre.

Aveam in ele un fel de birou, ii ziceam „Camera lui Sherlock Holmes„. Ne gazduia prazile: pistoale, obuze si ale lucruri pe care le obtineam in calatoriile noastre prin pantecele orasului.

1942-1947 – Daca ma gandesc bine, adolescenta mi-a lipsit. E ca si cand din copilarie am intrat direct in viata dura pe care ne-o impuneau timpurile. Acesta a fost si motivul pentru care am ales sa fac ultimele 4 clase de liceu in 2 ani…Nu mai erau un copil, dar nici adult nu eram, inca.

1948 – In momentul abdicarii regelui eram in prima mea vacanta de student. Tata era inginer de drumuri si sef in acest domeniu pentru Banat si Transilvania. Lucra pentru rege, la Savarsin si, astfel, i s-a propus sa plece cu acesta, cand a parasit Romania. A vrut sa ma ia si pe mine, dar s-a razgandit, a ramas…. iar pe 5 ianuarie 1948 a fost arestat.

Eram acasa si l-am insotit pana la localul Politiei din Timisoara. Tata a stat nejudecat cam un an; adus la Bucuresti a fost anchetat chiar de Nicolschi, in cladirea Senatului de astazi, pe atunci Minsterul de Interne. A fost condamnat la 7 ani, in urma unui proces tipic comunist, ajungand la Canal. A murit in ’94, avea 92 de ani. Sunt insa fericit ca a apucat caderea comunismului.

1954 – La doi ani de la absolvirea Politehnicii, mi s-a propus un post de director tehnic la un I.A.S de langa Bucuresti, devenit mai tarziu Gospodaria partidului. Intamplarea a facut sa intalnesc un coleg din Politehnica, repartizat in Cinematografie. Am facut schimb cu el si, astfel, am ajuns intr-un domeniu care, dupa multa munca, mi-a adus celebritatea.

1962 – Numele filmului care mi-a permis sa intru, dintr-o data, in lumea mondiala a cinematografiei – Memoria Trandafirului – se datoreaza lui George Macovescu si Mihnea Gheorghiu. (…) Cu el am luat Premiul de Excelenta al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondiala.

Delegatia romaneasca participanta in acel an la Cannes, din care eu nu faceam parte, a ales pentru festival filmul meu. Am ramas pironit locului cand am citit in ziare ca el a avut un succes urias. Studiourile „Columbia” din SUA cumparasera filmul pentru 10.000 de dolari si producatorii americani doreau sa ma cunoasca. In ciuda dosarului meu necorespunzator, a doua zi eram in avion. Asa a inceput totul.

1964 – L-am cunoscut si pe Titus Popovici, caruia intr-o seara, pe malul Senei, i-am povestit un subiect de film care avea sa devina nuvela „Moartea lui Ipu”. Colaborarea mea cu Titus, membru in C.C. al P.C.R., a fost foarte productiva. (…)

In multe imprejurari, prin pozitia sa politica, a fost determinant in carierea mea. Am fost prieteni si am tinut unul la altul. Cu atat mai mare a fost dezamagirea mea,cand in 22 decembrie, in biroul lui Ceausescu, am gasit o scrisoare in care el ma dezavua, dezvinovatindu-se de razvratirile mele din filmul „Mircea”.

Sunt convins,insa, ca el a fost cel mai bun scenarist al filmului romanesc. (…)

1967 – Are loc premiera pariziana a filmului „Dacii”, coproductie francezo-romana. Pe Champs-Elysees, in dreptul restaurantului „Fouquets” trona un afis al filmului, urias si avand textul: „un film du Serge Nicolaesco”. Era o foarte mare satisfactie pentru un tanar debutan de 37 de ani. Din acest moment incepea cariera mea internationala.

1968 – Anul acesta mi-a adus sansa unica de a lucra in calitate de regizor cu Orson Welles, Laurence Harvey si alti mari actori americani si europeni, chiar la Bucuresti.

1972 – Dupa succesul „Dacii” si cumpararea filmului de catre Columbia, Titus si Petre Salcudeanu ne-au propus mie, lui Manole Marcus si Iulian Mihu realizarea unui serial politist. Eroul principal, Roman, era un comunist introdus in politie in 45. Mai exista un rol secundar, cel al unui vechi politist – comisarul Miclovan. Titus a insistat sa joc eu acest ultim rol. Asa s-a nascut legendarul Comisar Miclovan-Moldovan, prin care am atins celebritatea ca actor.

1970-1980 – Aceste doua decenii au constituit pentru mine perioada profesionala cea mai prolifica. Am infiintat prima scoala de cascadori din Romania, o alta de recuzita.

In domeniul filmului m-am specializat singur in toate directiile. Semnam multe productii straine si, pentru a ma ridica si mentine la nivelul filmelor internationale, a trebuit sa-mi dezvolt fel de fel de priceperi, anumite inclinatii pe care le aveam de mic copil.

Faceam cam 2 filme jumate pe an, iar in paralel ma documentam pentru proiectele viitoare, cu multa rigoare”.

Femeile

Sergiu Nicolaescu a declarat la un moment dat ca nu ar putea fi cu o femeie de 40 de ani. „Imi plac cele tinere”. Si, pentru a o dovedi, regizorul isi petrece anii de aur cu Dana Ionica. Ea este 47 de ani mai tanara decat el. Desi presa a speculat ca cei doi s-ar fi casatorit in mare taina in 2005, Nicolaescu a negat aceste zvonuri.

A mai fost casatorit de doua ori inainte. Divortul de prima nevasta a venit la numai trei luni dupa nunta. Cea de-a doua casnicie a durat zece ani, probabil pana cand sotia a atins varsta interzisa.

Regizorul are un mare regret – faptul ca nu are copii. In 2002, Nicolaescu spunea: „Pentru mine n-a existat altceva in viata decat filmul. Am reusit in film, n-am reusit in viata personala. (…) Mi-ar fi placut sa am cinci-sase copii, ma rog… n-am avut… Am o mare admiratie fata de familiile care au facut si au crescut copii„, spunea el.

Revolutionarul

In decembrie 1989, in timpul Revolutiei, Sergiu Nicolaescu a aparut la televizor, printre primii, in dupa-amiaza caderii lui Ceausescu. E cel care a facut apelul public la capii Armatei si ai Securitatii.

„Este o prostie fara margini sa se mai intrebe astazi cineva daca a fost sau nu (revoltutie – n.red). La inceput a fost o revolta populara care s-a transformat intr-una generala, culminand cu data de 21 decembrie, cand la ora 21.00 s-a transformat in revolutie.

Din acel moment in care a cerut pluripartidism, desfiintarea vechii constitutii, s-a produs schimbarea vechiului regim cu unul nou, democratic, liber. Eu personal am simtit ca va cadea regimul pe data de 22, in jurul orelor 18.00, cand multimea din piata l-a respins pe Ilie Verdet si a cerut „jos comunismul” si fara comunisti. L-au fluierat si pe Ion Iliescu, pentru ca era intuneric si nu l-au recunoscut”, a declarat, pentru Cronica Romana, Sergiu Nicolaescu.

„Lucrurile sunt cat se poate de precise: Armata il paraseste pe Ceausescu pe 22 decembrie, dupa ce cu o zi in urma il parasise si Securitatea si din acel moment nu mai avea pe nimeni”, a mai adaugat Nicolaescu.

Omul politic

Dupa Revolutie, Sergiu Nicolaescu a facut parte din Frontul Salvarii Nationale (FSN). A fost timp de 14 ani senator pe listele FSN, iar apoi PDSR si PSD.

– Din noiembrie 2008 este senator de Bucuresti, din partea PSD

– 2000-2004 – senator de Arad, ales pe listele PDSR, ulterior PSD

– 1996-2000 – senator de Vrancea, ales pe listele PDSR

– 1992- 1996 – senator de Vrancea, ales pe listele Frontului Democrat al Salvarii Nationale

– 1990 -1992 – senator de Brasov, ales pe listele FSN

A fost initiatorul Comisiei de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, din Senatul Romaniei. In 2004 a fost numit de Ion Iliescu membru in Colegiul National al Institutului Revolutiei Romane. In 2008, candideaza din partea PSD pentru un loc de senator de Bucuresti.

Accidentul de masina

In octombrie 2008, Sergiu Nicolaescu a fost implicat intr-un accident rutier, pe Bulevardul Ion Mihalache din Capitala. Dupa ce a incercat sa evite un partener de trafic care a virat brusc, regizorul a intrat cu masina in alte doua autoturisme oprite.

Nimeni nu a fost ranit. In urma probelor luate cu aparatul etilotest, s-a constatat ca regizorul nu a consumat bauturi alcoolice.

Pentru greseala sa, Sergiu Nicolaescu a fost amendat cu 100 de lei si doua puncte de penalizare.

Regizor – filmografie

– Supravietuitorul (2008)

– Cincisprezece (2005)

– Orient Express (2004)

– Triunghiul mortii (1999)

– Punctul zero (1996) – coproductie romano-americana

– Oglinda (1994) – 2 serii

– Coroana de foc (1990)

– Cucerirea Angliei (1990) – coproductie franco-romana, 2 serii

– Mircea (1989)

– François Villon (1987) – coproductie franco-italo-romana, 2 serii

– Noi, cei din linia intai (1986) – 2 serii

– Cautatorii de aur (1985) – coproductie romano-germana

– Ziua Z (1985)

– Ciuleandra (1985) – coproductie romano-germana

– Ringul (1983) – coproductie romano-germana

– Intalnirea (1982)

– Viraj periculos (1982)

– Duelul (1981)

– Capcana mercenarilor (1980)

– Ultima noapte de dragoste (1979)

– Mihail, caine de circ (1978) – coproductie romano-germana

– Revansa (1978)

– Nea Marin miliardar (1978)

– Pentru patrie (1977) – 2 serii

– Osanda (1976)

– Zile fierbinti (1975)

– Insula comorilor (1975) – coproductie romano-germana, coregie cu Gilles Grangier

– Piratii (1975) – coproductie romano-germana, coregie cu Gilles Grangier

– Nemuritorii (1974)

– Un comisar acuza (1974)

– Ultimul cartus (1973)

– Cu mainile curate (1972)

– Razbunarea (1972) – coproductie romano-germana

– Lupul marilor (1972) – coproductie romano-germana, coregie cu Wolfgang Staudt

– Atunci i-am condamnat pe toti la moarte (1972)

– Mihai Viteazul (1971) – 2 serii

– Preeria (1968) – Franta

– Lupta pentru Roma (1968) – RFG, coregie cu Robert Siodmak, 2 serii

– Ciorap de piele (1968) – coproductie franco-germana, coregie cu Pierre Gaspard Huit

– Ultimul mohican (1968) – Franta

– Lacul din Ontario (1968) – Franta

– Dacii (1967) – coproductie franco-romana

Actor – filmografie

– Supravietuitorul (2008) – comisarul Tudor Moldovan

– Orient Express (2004) – printul Andrei Morudzi

– Triunghiul mortii (1999) – generalul Alexandru Averescu

– Oglinda (1994) – 2 serii – generalul Hans Friessner

– Coroana de foc (1990) – capitanul Palos

– Mircea (1989) – voievodul Mircea cel Batran

– Noi, cei din linia intai (1986) – 2 serii

– Ziua Z (1985) – generalul Hans Friessner

– Ringul (1983) – Andrei

– Intalnirea (1982) – colonelul de jandarmi

– Viraj periculos (1982) – colonelul Petria

– Duelul (1981) – comisarul Tudor Moldovan

– Capcana mercenarilor (1980) – maiorul Tudor Andrei

– Ultima noapte de dragoste (1979)

– Revansa (1978) – comisarul Tudor Moldovan

– Mihail, caine de circ (1978)

– Accident (1977) – maiorul Petria

– Pentru patrie (1977) – 2 serii – principele Carol

– Osanda (1976) – procurorul Marian

– Roscovanul (1976) regia Francisc Munteanu – o santinela

– Zile fierbinti (1975) – directorul Mihai Coman

– Nemuritorii (1974) – capitanul Andrei

– Un comisar acuza (1974) – comisarul Tudor Moldovan

– Ultimul cartus (1973) – comisarul Tudor Miclovan

– Felix si Otilia (1973) regia Iulian Mihu – Leonida Pascalopol

– Pistruiatul (1973) regia Francisc Munteanu – Andrei

– Atunci i-am condamnat pe toti la moarte (1972) – un ofiter german

– Cu mainile curate (1972) – comisarul Tudor Miclovan

– Dragostea incepe vineri (1972) regia Virgil Calotescu

– Mihai Viteazul (1971) – 2 serii – Selim bey

– Dacii (1967) – soldatul roman Marcus

Scenarist – filmografie

– Supravietuitorul (2008)

– Cincisprezece (2005)

– Orient Express (2004)

– Triunghiul mortii (1999)

– Punctul zero (1996)

– Oglinda (1994)

– Ciuleandra (1985)

– Duelul (1981)

– Capcana mercenarilor (1980)

– Ultima noapte de dragoste (1979)

– Revansa (1978)

– Nea Marin miliardar (1978)

– Pentru patrie (1977)

– Osanda (1976)

– Un comisar acuza (1974)

– Nemuritorii (1974)

– Atunci i-am condamnat pe toti la moarte (1972)

Carti publicate

– Lupta pentru putere. Decembrie ’89 (2005)

– Cartea revolutiei romane decembrie ’89 (1999)

– Un senator acuza, (1996, reeditata in 1998)

– Revolutia. Inceputul adevarului, (1995)

Recunoastere internationala

In ianuarie 2010, Mihai Viteazul, filmul lui Sergiu Nicolaescu aparut in 1970, ocupa a treia pozitie intr-un clasament realizat de Internet Movie Data Base la categoria „Filme istorice”.

Mihai Viteazul are nota 8,4 pe IMDb (din 2.880 de voturi) si este devansat, la categoria „Filme istorice”, de Schindler’s List (lansat in 1993, nota 8,9, cu 252.982 de voturi) si de Das Boot (lansat in 1981, nota 8,5, cu 65,552 de voturi).

Filmul, realizat cu ajutorul a 5.000 de figuranti, cu un scenariu de Titus Popovici, mai ocupa locul 6 la categoria „Biografie”, locul 15 la „Filme de razboi” si locul 21 la „Filme de actiune”, fiind, pana de curand, intre primele 50 de pelicule si la categoria „Filme drama”.

Sergiu Nicolaescu s-a declarat impresionat de locul obtinut de Mihai Viteazul (pe care il considera „cel mai greu film din cariera mea”), fiind vorba de un „site american”. Totusi, gradul de relevanta al IMDb este considerat unul scazut, deoarece site-ul accepta voturi ale utilizatorilor din toata lumea, dar mai ales pentru ca sistemul de realizare a topurilor permite accesul pe locuri fruntase al unor filme care au un numar scazut de votanti.

Mihai Viteazul, cu Amza Pellea in rolul principal, a fost filmat la Dunare – Marea Neagra, Calugareni, Alba Iulia, muntii Carpati, Bucuresti, Sibiu, Sinaia, Miraslau, Praga si Istanbul. In 1972, pelicula a fost propunerea Romaniei pentru premiile Oscar, la categoria „Cel mai bun film strain” si a rulat vreme de mai multi ani in cinematografele din Romania si din intreaga lume (fiind difuzat de Columbia Pictures sub denumirea The Last Crusade).

Sursa: ziare.com

Inepţii care urmau să ne schimbe viaţa!

12 noiembrie 2012 Lasă un comentariu

 

inept

În DEX inepţia este explicată ca fiind “faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate”. În traducere liberă, o prostie cât gardu’.

Gândirea roşie s-a născut din străfundurile întunecoase ale minţilor unor Marx şi Engels. Ea a fost apoi preluată, dezvoltată şi definitivată drept caracteristică obligatorie pentru manualul oricărui dictator, de către Lenin şi apoi de Stalin. Ceilalţi doar i-au plagiat. Şi astăzi aceştia încă mai sunt plagiaţi prin unele ţari din America de Sud, Africa sau Asia

După ’89 gândirea roşie a trebuit să se adapteze noilor evoluţii din ţările foste comuniste. Ea nu a dispărut ci doar a fost camuflată sub forma diverselor forme de exprimare, una din ele fiind inepţiaStricto sensonu ar fi nicio problemă, doar inepţii auzim zilnic. Problema devine gravă atunci când inepţia este pusă în rândul mecanismelor ce guvernează o societate, sub forma unor sloganuri sau elemente legislative, cu evidentă putere de influenţă.

Iar România a avut parte din plin de unele inepţii care ar fi putut să-i schimbe viitorul. Pe alocuri a fost chiar schimbat dar nu într-atât încât condiţionalul optativ să nu poată salva situaţia.

Prima inepţie a fost debitată de actualul “ultim tovarăş mohican în viaţă”. Cei din jurul său doar l-au plagiat, unii chiar cu succes (…). Văzându-se brusc cu o Revoluţie în braţe, tovaraşu’ Iliescu a lansat, printre altele, sloganul “Nu ne vindem ţara”. O perioadă chiar nu s-a vândut deloc, la asta ajutând şi câteva reprize de bastoane aplicate celor care ar fi fost capabili să o facă şi în special asupra celor care ar fi vrut dar nu deprinseseră destul de profund calităţile salamului cu soia tradiţional. Dar până la urmă, cu răsuflarea Europei în ceafă, mai de voie, mai de nevoie ţara a început să se vândă, adică să se privatizeze, acţiune ce lipsea cu desăvârşire din vocabularul la fel de roşu ca şi gândirea al tovarăşului. Dar dacă nu se întâmpla? Probabil că acum ne-am fi bulucit toţi să ne înscriem pe liste pentru o veche nouă Dacia cu una, două sau trei cocoaşe pe capotă, iar gospodinele ar fi avut de ales dintr-o ofertă mult diversificată de maşini de spălat Albalux şi Dero.

Cu o săptămână în urmă, la Bucureşti s-a desfăşurat Indagra, deja consacrata expoziţie specializată pentru industrie alimentară, agricultură şi zootehnie. Nu ştiu foarte multe detalii, dar acest slogan nu a fost străin de ciorba întinsă de autorităţi şi sindicate, direct responsabilă de dispariţia a două mari uzine româneşti de referinţă, Semănătoarea Bucureşti şi Tractorul Braşov. Dacă aceste două unităţi ar fi fost privatizate, atunci la Indagra am fi văzut expuse şi namile fabricate aici. Şi aş fi fost mândru. Nu numai pentru cunoscători , aceste namile sunt de-a dreptul uzine pe roţi extrem de specializate, capabile să schimbe radical, profesionist şi rapid faţa unui hectar de pământ.

Mai recent, în anul 2011, o altă inepţie a fost la un pas de a aduce schimbări majore în viaţa societăţii. După rezultatele dezastruoase ale bacalaureatului din acel an, diverşi politicieni au fost cuprinşi brusc de compasiune şi milă faţă de loazele care au înţeles prea târziu că viitorul lor nu mai poate fi subiectul unei simple şpăgi. Şi s-a născut proiectul legislativ prin care «elevii cu medie generală peste 7,00 dar care nu au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat să se poată totuşi înscrie la universităţi», sub masca unui aşa numit «an de pregătire». Autorul nu este altcineva decât actualul ministru al educaţiei, Ecaterina Andronescu, care a găsit de cuviinţă să insulte prin acest proiect legislativ grupul totuşi destul de mare de elevi care au promovat, aceştia începând să-şi pună pe bună dreptate întrebarea “Şi atunci, noi pentru ce dracu’ ne-am străduit?”. Din fericire, inepţia nu a căpătat validare legislativă. Dar dacă s-ar fi întâmplat?.Precedentul fiind creat, am fi ajuns oţară posesoare de necalificaţi patentaţi dar deţinători de diplome de specialişti, prin permiterea accesului în topul oricărui sistem de învăţământ, de oriunde din lume, a unor personaje care nu au fost în stare să promoveze examenul maturităţii lor supreme. Las la o parte o altă inepţie, de data asta devenită realitate şi anume desfiinţarea şcolilor profesionale, cele care formau meseriaşii de care toţi avem nevoie.

Cu o lună în urmă, doi parlamentari mai exotici au avut “inspiraţia” unei alte inepţii: “prescrierea tuturor pedepselor cu închisoarea mai mici de 6 ani, inclusiv” (de remarcat cinismul acestui «inclusiv»). Din nou, inepţia celor doi, i-am numit pe M. Voicu şi N. Păun nu a ajuns practică legislativă, din fericire. Dar dacă nu ar fi fost aşa? Nici nu îndrăznesc să comentez, specialiştii în drept deja au făcut roşu’n gât pe această temă. Pe scurt, în acţiunea numită «furt», oul ar fi fost net discriminat în raport cu boul…

Inepţia supremă ar fi suma imensului rău întâmplat în această vară, pentru care DEX-ul pur şi simplu nu face faţă la explicaţii. Iar noi nu mai facem faţă la imensa revoltă care ne apasă.

Doar în trecere, să mai menţionăm câteva mici inepţii, mici prostioare debitate de oameni oarecum mari prin postura ocupată, dar extrem de mici în universul gândirii lor, pretins profesionale şi profund intelectuale,

I-am numit pe aceeaşi parlamentari: etichete moi aplicate articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, dublarea filmelor în limba română, aplicarea unor buline (roşii, verzi sau portocalii) pe alimente, în funcţie de calitate, muncă patriotică de Ziua Plantaţiilor sau introducerea şahului ca disciplină şcolară ori obligativitatea celor ce stau la coadă (sic) să dea prioritate persoanelor în vârstă de peste 70 de ani etc. Iniţiatorul acestei din urmă gogoriţe este Mircea Geoană, care, probabil că a dorit să ne pregătească într-un fel pentru vremurile ce vor veni…şi omu’ se dorea preşedinte.

Aceste mici porcării nu s-au concretizat şi chiar dacă ar fi devenit parte a realităţii noastre, probabil că nu ar fi deranjat mai mult decât o groapă prost astupată de pasionaţii săpători Distrigaz sau Apa Nova (sau cum s-o mai fi chemând ea prin ţară). Dar totuşi, ele au fost emise cu intenţia cea mai serioasă şi argumentată… Mare-i Parlamentul tău, Doamne, şi mulţi stupizi în el!

Probabil că inepţiile vor curge mai departe, debitate de inepţi încă ascunşi, dar tare mi-e teamă că unele din ele vor intra curând în viaţa noastră, a tuturor, obligându-ne la o realitate pe cât de originală, pe atât de dureroasă şi frustrantă. Aşa că, JOS INEPŢIA şi INEPŢII! pare un slogan nu tocmai departe de cerinţele vremurilor pe care le trăim.

Autor: Dan Popică

Sursa: politicstand.com

 

La Mircea Diaconu cuvântul eXcroc se scrie cu X mare

30 octombrie 2012 Lasă un comentariu

E toamnă, e frig, e urât…

Poate acestă toamnă nu ar părea chiar atât de urâtă dacă tranziția spre  iarnă

Nu s-ar suprapune peste nesimțirea cu care escrocii politici aflați la cașcaval în orașul cu mitici nu și-ar bătea joc de noi.

Ieri Crin Antonescu îi făcea imbecili pe cei care se iau de … imbecilii care îl tot votează pe unul din escrocii exponențiali ai României, Liviu Dragnea…

Eu zic că nu trebuie să se conbsidere cineva ofensat de termenul ”imbecil” atribuit de Antonescu celor care nu spun ca el… Omul chiar consideră că se adresează unei turme de imbecili…

Așa se explică și faptul că și-a depus candidatura în Teleorman. Doar acolo găsea destui imbecili care s-ar duce la urne și l-ar vota…

De ce spun că acolo densitatea de imbecili e mai mare decât în altă parte? Păi dacă nu er fi așa, Liviu Dragnea ar mai fi ceea ce e? Ba… ar fi și el un pușcăriaș cinstit ca Bombonel…

Acei oameni, și alți ca ei, înnebuniți de sărăcia lucie în care sunt ținuți continuă ca pentru un kil de ulei și unul de făină, plus o bere de 300 ml și doi mititei continuă să îi voteze pe cei care s-au îmbogățit pe seama lor…

Acei oameni pur și simplu consideră că e un dat să trăiască rău în timp ce alții îi sfidează de la înălțimea averilor făcute prin corupție… Acei oameni consideră probabil că legile sunt doar niște porcării menite să ne încurce viața… Dealtfel, cred că putem generaliza…

Nu mai departe de azi, escrocii din Senat au considerat că ei sunt mai presus de lege, mai presus de Justiție…

 

Există în Constituția României la care ar rebui să ne raportăm întotdeauna un articol:

E vorba despre:

 

ARTICOLUL 16 – EGALITATEA ÎNB DREPTURI

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

 

Simplificând, pentru aceleași fapte, orice cetățean român trebuie să se bucure de EXACT ACELAȘI TRATAMENT  atunci când are de-a face cu justiția…

Omul e judecat, de fapt nu omul ci faptele lui și, dacă e cazul, este pedepsit conform hotărârii justiției…

Ei, asta se aplică oarecum logic dacă ești român…

Egali între sunt imbecilii care compun turma, de asemenea egali între ei sunt escrocii ajunși la vârf în politică… De cei din a doua categorie putem spune cu ceritudine că sunt egali…

În fond dacă Justiția și-r face datoria ar fi egali și atunci … în spatele gratiilor…  

Cred că nu mai este nici un secret în faptul că Justiția l-a considerat pe Mircea Diaconu incompatibil cu funcția de paramentar … și ce dacă …

Escrociii din Senat au considerat că nu trebuie să țină cont de asta…

Pur și simplu plenul Senatului a respins, solicitarea ANI privind încetarea mandatutului senatorului PNL Mircea Diaconu, ca urmare a deciziei definitive a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru terminarea mandatului lui Diaconu s-au exprimat, prin vot secret electronic, 10 senatori  s-au abţinut, 32 a votat împotriva și 23 de senatori pentru acest demers.

Luni, senatorii au amânat pentru următoarea zi luarea unei decizii privind constatarea încetării mandatului de senator al liberalului Mircea Diaconu, după ce programul de lucru a fost depăşit în urma numeroaselor intervenţii, fie laudative fie purtate în contradictoriu.

După aproape două ore de discuţii, preşedintele de şedinţă, vicepreşedintele D. R. Ruşanu, a anunţat suspendarea şedinţei, fără a se da un vot privind punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări cu privire la o situaţie de incompatibilitate a senatorului PNL Mircea Diaconu.

De ce nu era acolo Președintele Senatului? Pentru că avea altă treabă, mult mai importantă… să își depună canditatura… De ce l-ar interesa pe el ce face Senatul dacă nici măcar la ședința de deschidere a actualei sesiuni nu s-a prezenta preferând să se drogheze în Italia pentru a mai scăpa de supărarea de a nu-l fi putut alunga pe Băsescu…

În cuvântul său, senatorul Mircea Diaconu (PNL) a subliniat că, aşa cum a constat Curtea de Apel, el a fost de bună credinţă şi a procedat legal atunci când s-a adresat pentru un punct de vedere Senatului, respectiv Comisiei juridice din această Cameră legislativă.

„Veţi hotărî cum veţi crede de cuviinţă, dar mi-ar plăcea, aş fi încântat dacă, aşa cum multă lume din ţara aceasta îşi doreşte o Românie în picioare, îmi doresc şi un Senat tot în picioare”, le-a spus el, luni, colegilor de Senat.

Deci, cum ar veni, sentințele justiției se aplică doar dacă le place, dacă nu, nu…

Consiliul Naţional de Integritate (CNI), în calitatea sa de garant al independenţei operaţionale a Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), a cerut Senatului să constatate încetarea calităţii de senator a lui Mircea Diaconu, după ce instanţa supremă a hotărât că a încălcat regimul incompatibilităţilor.

În 27 ianuarie 2011, Agenţia Naţională din Integritate (ANI) a susţinut că senatorul liberal Mircea Diaconu este în incompatilbilitate din decembrie 2008, în condiţiile în care pe lângă calitatea de parlamentar acesta ocupa şi funcţia de director-manager al Teatrului „C.I. Nottara” din Capitală, funcţie de conducere specifică unei instituţii publice locale.

La rândul săuPreşedintele Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), Horia Georgescu, a acuzat în termeni duri votul prin care Senatul a refuzat să pună în aplicare decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care senatorul PNL Mircea Diaconu era declarat incompatibil şi trebuia să-şi piardă mandatul.

În același timp, Grupul pentru Dialog Social,  Institutul pentru Politici Publice Freedom House și Expert Forum, protesteaza fata de hotararea Senatului Romaniei de a-l lasa pe Mircea Diaconu sa-si termine mandatul sau de senator, desi legea prevede excluderea sa deoarece are o sentinta judecatoreasca definitiva si executorie de incompatibilitate.

Organizaţiile neguvernamentale PROTESTEAZĂ faţă de hotărârea Senatului de a nu-l EXCLUDE pe senatorul Mircea Diaconu.

 

Revenind puțin la ziua de luni, senatorul liberal Mircea Diaconu, la finalul şedinţei plenului Senatului în care a fost dezbătută situaţia de incompatibilitate în care acesta se află, a spus că nu ia în considerare posibilitatea de a da în judecată Senatul pentru situaţia creată, potrivit Agerpres.

”Doamne fereşte! Ar fi o aberaţie aşa ceva. Nici nu îmi trece prin cap aşa ceva. Este absurd”, a spus Diaconu.De asemenea, el a declarat că pentru aplicarea unei sancţiuni împotriva sa aceasta ar trebui să se regăsească într-o hotărâre judecătorească, însă, ”nu există nicăieri cuvântul sancţiune”.
”Discuţia merita făcută pentru că este pentru prima oară când se întâmplă aşa ceva, este prima oară când se aplică…nici Justiţia nu ştie foarte clar, legile se bat cap în cap. Problema mea nu este incompatibilitatea, ci sancţionarea. Eu am respectat legea, pe tot parcursul. Nu m-am aflat în incompatibilitate nici o secundă din punct de vedere legal. Am întrebat, am cerut voie, am funcţionat, în clipa în care a apărut problema am demisionat. Am respectat legea peste tot. Sancţiunea nu este automată, ea trebuie să fie conţinută de o hotărâre judecătorească pentru că ANI nu este autoritate judecătorească care aplică sancţiuni. Nu, ANI constată doar. Trebuie să apară într-o hotărâre judecătorească sancţiunea, ori ea nu apare în nici una. Nu există nicăieri cuvântul sancţiune, ci doar respingerea cererii mele şi trimiterea la raportul ANI”, a precizat senatorul PNL.

Acuma ce să zic? Nu mă mai mir de ce Victor Becali a fost oprimit cu mare bucurie în PNL… Chiar încep să mâ întreb dacă nu cumva, nu PNL se compromite prin susținerea candidaturii lui Becali ci invers, cel căruia i se murdărește blazonul nu cumva e patronul Stelei…

Ce e foarte interesant este că atunci când vine vorba de Diaconu, susținătorii lui uită că avem legi și că hotărârile Justiției trebuie respectate indiferent dacă ne convine sau nu… Nu, ei aduc în discuție carira lui ca actor… Foarte bine, a fost (nu mai e), un mare actor. Are o carieră remarcabilă… foarte bine, cinste lui, dar asta face din el un fel de român de rasă superioară pentru care legile nu mai există?

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă Diaconu ar ucide pe cineva așa, pentru că să zicem dorea să facă pipi și nărodul fuma în budă iar gigantul actor nu seputea concentra la creare pipilicăului … Justiția l-ar condamna poate, dar pur și simplu colegii lui ar putea considera că trebuie să rămână parlamentar ca să ia și el o pensie … cum o să stea grandioasa personalitate în rând cu plegea …

Cam așa e și aici…

Mi-am amintit ceva… un frizer, o personalitate incredibilă în domeniu… tundea tot cu același talent orice prindea… tunea gazonul sefului de la Financiar, tundea chelia șefului de la restaurantul Perla, tundea părul pubian al nevestei primarului cu aceeași foarfecă pe care o folosea când  tundea canicheul casieriței de la ghișeiul unde se plătește electricitatea …

Într-o zi omul a fost prins cu portbagajul plin de saci de știuleți de porumb proaspăt furați din lan… ”bulău” a scris pe el… nimeni, nici șeful de la Financiar, nici nevasta primarului, nici șeful de la Perla și nici casierița de la Electrica nu au putut să îl salveze cu toate că au încercat… nimic… omul a făcut 6 luni de pușcărie… evident, de lux dacă ne gândim la vizitele pe care pe primea… Oricum, de stat la bulău a stat… mirabil, nu? În România…

Chestia cu frizerul e absolut adevărată.Ilies baci ( Nenea Ilies că e ungur), așa se numește frizerul, a revenit la vechea meserie după ispășire. Nimeni nu e foarte supărat, în fond ăla era cucuruzul unora pe care nu-I știa nimeni …

Dar mă întreb și eu așa… fiind o somitate în meseria lui, oare nu se putea ca și sentința de condamnare a lui nea Ilies baci să facă și el pușcărie cu suspendare măcar?

Ia încercați să vă imaginați cam ce neplăceri avea nevasta primarului că nu mai avea cine să o coafeze acolo unde nu o bate soarele…

Oare să fie vorba că Ilies baci e doar un mic escroc, șpăgar cât cuprinde, dar numai cu sume mărunte, așa, de-o bere și un mic… iar Diaconu e un mare eXcroc ( așa se pronunță în viziunea lui Becali, cu X mare…)?

Sau de faptul că nu doar la Diaconu cuvântul escroc se scrie cu X mare cu și la colegii lui? … țîțîțî ..

Ar mai vi ceva de zis?

Cerd că un singur lucru…

 ”Votații oameni buni, votații cu ambele mâini pe Diaconu și colegii lui… e mult mai ieftin decât să îi țineți în pușcărie… Evident, acolo vor ajunge dacă își pierd calitatea de parlamentari, deci implict imunitatea legală, la vedere, dar și imnunitatea ascunsă pe care le-o asigură ceilași escroci din gașca de la Parlament…”

Votații… ce contază că sunteți săraci, tocmai pentru că ei sunt prea îmbuibați…

Votații …                               . ................. . . .

P.S. Celor cărora o să le ghiorăie mațele când îi văd pe acești ecroci cum iasă din limuzinele de lux îmbrocați în costumele lor de firmă cu diplomaturile din piele de șarpe sau de sculă de tigru și printre râgâituri  se plâng cât sunt de obosiți că pe la prânz când s-au trezit în camera de la hotelui de lux în care stau pe banii imbecililor, mașina nu i-a lăsat să doarmă deoarece dobitocul de șofer are mania de a porni motorul, lucru ce îi trezește și îi zgândre … să bage în ceaiul fără zahăr și o coajo de pită uscată… se înmoaie….

Votații … în pușcărie costă mult maimult să îi ținem … 

 

 

Dan Diaconescu este doar o fațadă, sau, acel ”investitor”, nu o fi cumva doar o mască pentru ca DD să scoată la iveală banii negrii?

29 septembrie 2012 Lasă un comentariu

Zicea Dan Diaconescu de foarte multe ori că vrea să salveze Oltchim  din ghiara ticăloșilor ciocoi… 

E drept, Oltchim-ul fiind al statului e al poporului român, deci al ciocoilor… aha … Acum, Diaconewscu vrea să îl dea adevăratului stăpân… poporului… Pare aiurea?  Pare… KKIA poporu? 

Poporul Dan Diaconescu? (unde dracu o trăi poporul ăsta, n-am aflat)  …poate el însuși se consideră poporul … sau poate o fi vorba de poporul rus? Ori  chinez? Ori… chiar așa, când vorbește de popor, oare la ce popor se gândește Diaconescu?

Se pare că banii cu care vrea să cumpere Oltchimul ar proveni cf riseproject.ro de la o entitate  care se numește DIP SOVGroup … 

 

PRIVATIZAREA OLTCHIM:

Cine se află în spatele lui Dan Diaconescu

România TV  a anunțat că o firmă înregistrată în Olanda a înștiințat ministerul Economiei că  Dan Diaconescu ar dispune de suma de 46 milioane de euro necesari cumpărării combinatului Oltchim. Potrivit România TV, documentul trimis ministerului este adresat și unei firme din MoscovaDIP SOVGroup.

RISE Project a făcut căutări pe câteva baze de date și a descoperit că reprezentantul DIP SOV Group este un controversat om de afaceri rus de origine ucraineană, Aleksandr Dokiychuk. Acesta dar și firma DIP SOVGroup sunt menționate într-o carte cu titlul “Thieves World” a autoarei americane, Claire Sterling. Doamna Sterling a fost unul dintre cei mai  cunoscuți autori pe domeniul crimei organizate transnaționale iar firma DIP SOVGroup și Dokiychuk sunt menționați în contextul unei fraude care a avut loc în anii ’90 în Rusia și care a dus la devalorizarea rublei.

Articolul original poate fi văzut pe:

riseproject.ro

Articolul mai poate fi văzut și pe 

avanpost.wordpress.com

Comentariu Blue:

Țîțîțî … DIP SOVGroup …țîțîțîțî  … oare unde am mai auzit de SOV … ( 😀 )

De fapt de ce nu iasă în față adevăratul investitor? Dacă DIP SOVGroup ... de ce nu apare un site cu numele lui când cauți pe Google? 

Oare ar trebui să ne amintim că DD e acuzat de spălare de bani? Să fie de fapt o tentativă a acestuia de a scoate la iveală banii negrii de care dispune? 

Filmul SF „Ciocoii şi poporul”, produs de USL şi DDD

25 septembrie 2012 2 comentarii

 

USL a căzut în propria capcană a discursului naţionalist şi antieuropean, în resuscitarea iresponsabilă, pe când era în opoziţie, a sloganului „nu ne vindem ţara“. Diaconescu doar le-a ridicat la puterea a treia.

Privatizarea Oltchim poartă amprenta de ne­confundat a celui mai cinstit guvern, care pă­rea că şi-a dat măsura prostiei, incompetenţei şi respectului faţă de lege şi statul de drept în timpul războiului suspendării. Iacătă, însă, că întotdeauna mai e loc de câte ceva. Ce-o fi fost în capul „ciocoilor“ de l-au lăsat pe ţeparul OTV să transforme privatizarea Olt­chim în Elodia, Seria a 2-a, episodul XXL, e greu de spus, dar dacă a fost o socoteală electorală, atunci ea e la fel de strâmbă ca şi puciul cu le­gea în mână. Mascarada cu iz de manea, desfăşurată sub bagheta lui Re­mus Vulpescu şi Daniel Chiţoiu, i-a făcut să se crucească pe toţi oamenii zdraveni la cap, în frunte cu cei de la FMI, probabil. Pri­va­ti­ză­rile-tun sau terminate în găuri negre pentru economie nu sunt o noutate încă de pe vre­mea lui Iliescu, Năstase şi a faimosului AVAS, de aici şi neîncrederea funciară a multora în pri­vatizări, dar aşa ceva ca DDD-Oltchim nu s-a mai văzut. A recunoscut-o până şi Victor Ponta: „cu asemenea lucruri nu ne-am mai con­fruntat“. Asta însă după ce a devenit lim­pe­de că lucrurile i-au scăpat de sub control şi prejudiciul de imagine are toate şansele să se contabilizeze serios în procentele USL. Încă din primele momente ale incredibilului show, a fost limpede că Diaconescu merge la miză electorală, dar, după lamentabila prestaţie a reprezentanţilor guvernului care mai aveau pu­ţin şi-l pupau pe DD în direct (singura în­tre­bare la capitolul ăsta e cât de mare este resursa de pro­stie şi bufonerie a Ca­bi­ne­tu­lui), pâ­nă şi Ponta a înţeles că se joacă cu focul, aşa cum s-a jucat când Barroso, Mer­kel şi UE îi transmiteau aver­tis­mente şi el răspundea cu miş­touri. Puţini vor crede că Ponta nu avea informaţii de la serviciile secrete, ale căror rapoarte le răsfoia de zor în public, că nu ştia că Diaconescu joacă la „ca­cealma“, „nu are niciun ban“ şi a „minţit po­po­rul“, aşa cum spune acum. Puţini vor crede că guvernul a fost atât de imbecil, încât să nu ştie că „investitorul“ misterios despre care vor­bea Diaconescu ar putea fi o fantasmă ca mul­te altele care bântuie ecranul OTV. Des­co­pe­ri­rea defectelor de ADN ale întregii afaceri pare tardivă şi se va întoarce împotriva Ca­bi­ne­tului Ponta, indiferent cum se termină tărăşenia.

Chiar dacă la mijloc a fost vorba de a-i tra­ge o ţeapă lui Diaconescu (la pachet cu una pre­gătită pentru FMI), creându-i condiţiile să se arunce cu „poporul“ de gât în afacere, în ide­ea de a-l ucide electoral, adică USL să ia din votanţii PP-DD, care, ştim, au stat acasă la referendum potrivit mesajului antisistem lansat de gurul lor; chiar şi în cazul ăsta, jocul nu a luat în calcul devoalarea în paralel a in­competenţei guvernului. Dacă privatizarea eşuează, electoratul OTV nu va putea fi con­vins că „ciocoii“ şi „mafia“, prin tot felul de malversaţiuni specifice, l-au împedicat să salveze Oltchim, transformându-l în „pământ românesc“. În această stratagemă cinică, de­spre care nu putem exclude că vine şi din al­tă zonă, puţin probabil să înhaţe cineva elec­toratul DDD. În schimb, electoratul USL, din care mai face parte şi ceva rămăşiţă liberală, va da vina pe guvern pentru proasta or­ga­ni­zare a privatizării. Deja Vosganian şi Ruşanu au dat tonul acuzelor, iar Chiţoiu va fi pro­babil prima victimă. Dacă Diaconescu vine însă cu banii, scena politică se resetează, iar Partidul Poporului se va îndrepta în marş spre un 20%, aşa cum anticipează analiştii. Pro­cen­tele vor fi luate din electoratul PSD, mai ales că premierul s-a băgat în luptă, mărind cos­turile de imagine. Orice „şicane“ ulterioare pu­nerii banilor în conturile Ministerului de Fi­nanţe vor fi interpretate ca zvârcoliri ale ma­fiei de la putere, care nu vrea să cedeze ni­mic poporului.

Cum o dă, cum o întoarce, guvernul iese prost în final. Acum se încearcă doar mi­ni­malizarea pagubelor. Fără obişnuitul zâm­bet lipit de faţă, Ponta face eforturi disperate să în­toarcă lucrurile în defavoarea lui Dia­co­nescu, transformându-l din erou şi salvator în gropar şi escroc. Spune, fără dovezi, că privatizarea a eşuat şi va fi reluată la anul. Încearcă s-o lege de PDL, via Videanu, în spe­ranţa ca pre­judiciul de imagine să se trans­fere spre de­mocrat-liberali. Schimbarea de ma­caz a An­tenelor, care, după ce l-au firitisit pe Dia­co­nescu, acum îl umplu de tra­di­ţio­nalele lături destinate PDL, arată strategia pentru re­cu­noaşterea eşecului. Până şi Roşca Stănescu – „Deleanu H1“, consilierul lui An­tonescu, îşi muşcă degetele de necaz, în duet cu Vocea Ru­siei. Puţin probabil să le reu­şească. Până una-alta, guvernul este cel care a dat asi­gurări că totul s-a desfăşurat corect şi legal, contrazicând suspiciunile şi re­ti­cen­ţele presei şi economiştilor.

Spuneam la început că mascarada Oltchim vi­ne în logica a tot ceea ce s-a întâmplat în ul­timele luni. Da, USL a căzut în propria cap­cană a discursului naţionalist şi antieuropean, în resuscitarea iresponsabilă, pe când era în opo­ziţie, a sloganului „nu ne vindem ţara“. Ră­getele patriotice din perioada privatizării Cu­­pru Min, atacurile suburbane la adresa li­de­rilor europeni, bătutul cu talanga în piept – „noi nu suntem colonie, suntem români“ – îşi spun acum cuvântul. Diaconescu nu a fă­cut decât să ridice acest mesaj la puterea a treia. Degeaba încearcă acum Ponta să-l dia­bo­li­ze­ze, pentru că DDD nu face altceva decât USL, mizând că sămânţa a dat roade. 

Autor: ANDREEA PORA

Surse: romanialibera.ro și revista22.ro

 

 

Marina Dina – o dulceață de fată

Indiscutabil, Marina Dina este o dulceață de fată.
Frumușică, posesoarea unui fizic de invidiat, extrem de preocupată (până la narcisism cred) de cum arată, fițoasă și ușor sclifosită Marina este totuși una din vedetele pe care îmi place să le văd la televizor.

Am văzut-o gătind în emisiunea lui Horea Vârlan. Fără teama de a greși, Marina este o catastrofă în bucătărie, dar am cumva senzația că asta face parte din șarmul ei. 
Cine este Marina Dina?


Marina Dina este o fata ambtioasa de 23 de ani, cu par blond si ochi caprui careia ii place sa danseze, vorbeste engleza si italiana, a terminat facultatea de Management si Marketing si isi doreste sa intre in politica.
Cariera:A participat la numeroase concursuri de miss si a facut figuratie in diverse reclame. Dintotdeauna si-a dorit sa lucreze in televiziune, pentru a-i demonstra fostei colege de facultate, Ilinca Vandici, ca poate sa ajunga cineva, sa fie cunoscuta, mai ales ca cele doua au avut acelasi iubit, pe Alin Cocos, Ilina fiind cea care i l-a suflat pe Alin, Marinei.A participat la un casting reusind astfel sa fie angajata la Antena 2, ca asistenta a lui Mihai Morar, la emisiunea „Rai da’ buni”. Pe langa postul de asistenta, Marina mai profeseaza si ca model , aparand pe scenele din Romania, pentru numerosi designeri. Devenind astfel cunoscuta, asa cum si-a dorit, numeroase reviste i-au facut oferte de nerefuzat, pozand pentru reviste celebre ca FHM, Playboy si multe altele.Marina Dina reuseste sa fie subiect de barfa pentru multe ziare, fiind de multe ori subiect de prima pagina. A vrut sa isi incerce norocul si in muzica, a debutat alaturi de alte trei asistente sexi ale unor emisiuni televizate, dar nu a rezistat in trupa „Dolls” decat o zi , dandu-si seama ca se descurca mai bine pozand pentru reviste, defiland si aparand la televizor ca asistenta a lui Morar. De curand ea a luat o pauza din televiziune, renuntand la postul de la Antena 2, dar dorind sa revina din toamna.

Pe scurt despre Marina Dina:

Nume: Marina Dina
Locul nasterii: Bucuresti, Romania
Data nasterii: 18 Septembrie 1986
Culoarea ochilor: Caprui
Culoarea parului: Blond
Inaltime: 1.70 cm
Greutate: 52 kg
Dimensiuni: 90-60-91
Nationalitate:Roman
Etnie: Roman
Stare civila: Necasatorita
Ocupatie: Model
Studii: Facultatea de Management si Marketing

De ce este faimoasa Marina Dina?

Marina Dina a reusit sa se remarce in showbiz datorita postului de asistenta a emisiunii „Rai da’ buni” dar si in urma aparitiilor in revistele destinate barbatilor.

De ce ne place Marina Dina?

A reusit sa atraga publicul de partea ei datorita frumusetii, multe fete dorindu-si sa aiba succesul ei, si sa ajunga sa prezinte moda. A frant inimile multor barbati in urma aparitiilor in revistele pentru barbati.


Fotomodelul si-a facut debutul pe micile ecrane in emisiunea lui Dan Negru „Te pui cu blondele”, difuzata de Antena 1. A reusit sa se faca remarcata in cadrul acestei emisiuni, iar de aici pana la Antena 2 a fost doar un mic pas, unde a devenit , in mai putin de un an de zile, asistenta full-time a lui Mihai Morar. 

La inceput a fost colega cu Alina Radu, dar a reusit sa castige „disputa” cu prietena si colega ei, pe care a indepartat-o „elegant” din emisiune, ramanand singura asistenta. Blonda aspira la o cariera in politica, fiind o persoana ambitioasa, si nu se stie maine poimaine poate aparea in aripa de tineret a PDL-ului, mai ales ca a avut o relatie cu fiul vitreg al Elenei Udrea, Alin Cocos. Pana a ajunge in politica, Marina cocheteaza cu televiziunea. 

Ar fi vrut la un moment dat sa il urmeze pe Luis Lazarus la Kanal D, cu care se spune ca ar fi avut o presupusa idila. Pentru a nu disparea din atentia presei Marina alimenteaza frecvent presa de scandal cu stiri mai mult sau mai putin credibile, si are toate sansele sa devina o vedeta in Romania. Blonda este o persoana delicioasa, iar interventiile ei din emisiunea „Rai da’ buni”, nu au cum sa nu te cucereasca si sa te faca sa nu o urmaresti. 

Ingenua si un pic naiva, stie sa bata din gene cu mai mult talent si credibilitate decat alte colege de breasla, atragandu-si multi fani care au urmarit-o in fiecare seara la emisiune, si care o cer inapoi in cadrul emisiunii.

Marina Dina spune  că banii sunt importanţi pentru ea, dar spune că nu este materialistă.

Cu toate acestea, asistenta TV a lui Mihai Morar nu ar alege niciodată averea în detrimentul iubirii adevărate.

„Din fericire nu am fost niciodata nevoita sa aleg intre dragoste si bani. Insa, sunt convinsa ca banii fara dragoste nu m-ar face fericita.
N-ar face pe nimeni, cred. Recunosc ca banii au un rol destul de important in viata noastra, fiindca nu putem face mai nimic fara ei. Doar ca nu i-as lega niciodata de ceea ce inseamna dragoste adevarata”, a declarat Marina Dina pentru Antena1.ro.

Un lucru pe care l-am admirat la Marina este și acela că are puterea să își asume anumite lucruri spre deosebire de multe alte vedete. Prin ianuarie, 2011 Marina avea tăria să recunoască faptul că a făcut chat.
Glossy magazine.ro  scria că:

Am spus-o de nenumarate ori: suparatoare in majoritatea scandalurilor sexuale din showbizul romanesc nu sunt in nici un caz orientarile homosexuale sau trecuturile glorioase in prostitutie ale protagonistilor, ci dezinvoltura cu care cei descoperiti cu mata-n sac neaga cu nerusinare dezvaluirile mass-media, jignind astfel inteligenta unei tari intregi. Marina Dina face exceptie de la regula si fara discutie sinceritatea sa merita aplaudata!
Reprezentantii emisiunii Drept la Tinta [Kanal D] i-au dat Marinei dreptul la replica dupa ce au primit o ofertă din partea unui barbat, care sustine ca poseda fotografii cu asistenta lui Mihai Morar pe de vremea cand blonda facea videochat.
“Cred că poate fi, în mare parte, o chestie adevărată, dar e posibil să fie îmbinată cu ceva neadevărat pentru a deveni mai senzaţional. Nici nu îmi fac prea mari probleme, asta am făcut eu la vârsta aia, chiar mi-am asumat toate aceste lucruri. Sper că lumea va înţelege, şi dacă e ceva real, şi dacă e ceva inventat. Pentru mine e un subiect delicat, pentru că nu ştiu exact despre ce-i vorba, prefer să nu dau nicio declaraţie până nu apar aceste poze. Nu am pretins niciodată că sunt o sfântă, asta e imaginea mea”, s-a aparat Marina corect si demn!

Iată mai jos o mică dar frumoasă (zic eu) galerie foto cu Marina Dina: 

.
.
.
.
.
.
.
.
.
Vezi subiectul original pe Mioritza news

Întrebare de blondă: ”Sorin Oprescu este homosexual?”

17 martie 2012 6 comentarii

Un adevărat spectacol.

Pe blogul Aici, poti sa ai orice iti doresti daca renunti sa mai vrei!   un veritabil atac ca de la  blondă la doctor, sau cum se ia o blondă de Sorin Oprescu, capu’  la mitici … 

Furibund articol:

Acesta este Oprescu

Despre  Oprescu- tovarășul Schmayer- adevarătul nume al lui Oprescu care dupa unele dezvaluiri, face parte din echipa KGB reactivată in Romania

-Divorţat din 1988, Oprescu a păstrat legături cu fosta sa soţie, fata prof. Fica, medic personal al lui Ceauşescu. Cei doi au pus la punct un sistem de „afaceri“ cu diverşi distribuitori de medicamente.
Cu fosta sa soţie, Simona Fica, Oprescu- fica de securist, a rămas în bune relaţii. Îi leagă ani buni de căsnicie dar şi interese de afaceri. Simona este medic primar endocrinolog la Elias, acolo unde şi Oprescu a fost director. Misterul „succesului“ profesional l-am descoperit recent, pentru că ne-am mirat cum de Oprescu n-a ajuns chirurg la Fălticeni, de exemplu, după terminarea facultăţii. Totul se datorează socrului, prof. Fica, om de nădejde al Securităţii, fost medic personal al lui Nicolae Ceauşescu, şi tatălui, general de Securitate.
– cei doi soti au început să facă „afaceri“ specifice profesiei. Afaceri cu medicamente, cu furnizori aleşi pe sprânceană. La fel şi investiţii pentru spitalele în care lucrau. Bineînţeles, au avut amândoi grijă să-i asigure şi băiatului – Mircea Oprescu – un viitor. Pentru că Mircea a fost un copil care le-a creat mereu probleme, având un apetit, spun foştii săi colegi din facultate, către o viaţă aventuroasă, n-a fost posibil să devină chirurg, cum îşi dorea tatăl. Drept pentru care, s-au tras sfori şi a fost plantat profesor la Universitatea de Medicină, unde predă management sanitar.
 
De ce s-a operat Oprescu?
Doctorul Sorin Oprescu a recunoscut cu nonşalanţa că şi-a făcut vasectomie pentru a fi sigur că nu va mai avea moştenitori.. În mod normal, la această procedură apelează bărbaţii virili, şi nu persoane de genul lui Oprescu care este suferind de diabet şi cu probleme de prostată. Ce se ascunde în spatele acestei operaţii, în special de ce a ţinut Sorin Oprescu să dezvăluie public acest aspect intim al vieţii sale?!!!!!!!!!!!
 
Avem un raspuns plauzibil:
 
Sorin Oprescu este homosexual?
Într-o scrisoare primită la redacţia cotidianului „Interesul Public“, a fost descoperita o misivă a „independentului“ Oprescu adresată comunităţii gay, mai exact conducerii fundaţiei care a organizat sâmbăta trecută GayFest. Scrisoare al cărei conţinut explică prezenţa materialelor publicitare ale lui Oprescu la marşul gay şi existenţa unei posibile înţelegeri legate de voturile membrilor acestei comunităţi…. , Oprescu „bate şaua să priceapă iapa“ că, faţă de nevoile şi dorinţele acestei comunităţi, el este cel mai potrivit să îi ajute dintr-o posibilă poziţie de primar general……Hmmmm!
Nu mai este un secret ca Oprescu este insotit peste  tot de un individ care  sta mereu in preajma lui, chiar si atunci cand merge “pe teren”…vestimentatia acestuia fiindu-i de fiecare data in nuante de roz si imprimeuri florare! Gesturile, machiajul, mersul…intr-un cuvant efeminat, arata ca este homosexual, iar  cei din jurul lui Oprescu si-au pus intrebarea, de ce este permanent cu Oprescu? Iar la PC se mai spune ca i-ar fi  facut un loc “caldut” “panterei roz”
 
 -Afacerile murdare ale lui Oprescu curg: Oprescu a provocat pierderi de milioane de euro bugetului Sănătăţii. E vorba de hoţiile de la Spitalul Municipal, care în timpul guvernării PSD l-au adus în pragul disperării pe ministrul de Finanţe Mihai Tănăsescu. El a descoperit că mult apreciatul „manager“ nu a justificat, în 2002, cheltuieli de peste 157 miliarde de lei ale instituţiei pe care o păstorea. E vorba şi de ţepele date bugetului Casei Asigurărilor de Sănătate prin închirierea unui soft.
 
–    Averea săracului şi cinstitului Oprescu, peste 210 miliarde lei numai în imobile
–   Conform declaraţiilor de avere, Sorin Oprescu este fericitul posesor a două terenuri, unul în Ciolpani, altul la Predeal. Şi a două imobile: unul în Ciolpani, cu o valoare declarată de 46 miliarde lei vechi. Altul în Bucureşti, cu o valoare declarată de 58 miliarde de lei vechi
–    obiecte de artă, bijuterii şi obiecte de cult în valoare totală de 50.500 euro
–    un împrumut acordat fratelui său, de 87.000 de euro.
Toate acestea în lumina unor surse de venit declarate de 776 milioane de lei vechi anual!!!!!!!!!!!
–    vila din Primăverii este evaluată la 2,5 milioane euro
–    cea de la Ciolpani la un milion. Dacă adăugăm şi casa din Maxim Gorki, atunci vorbimde proprietăţi imobiliare care se ridică la suma de aproximativ 6 milioane de euro, echivalent a aproximativ 210 miliarde lei vechi. Adică mult peste valoarea declarată şi foarte mult peste veniturile declarate oficial. A doua chestiune suspectă este aceea că, orice ai face, ultima declaraţie de avere depusă la Senat nu poate fi accesată.
 Alt aspect IMPORTANT:  un lucru puţin cunoscut despre Oprescu este faptul că, de-a lungul vremii, a purtat un război fără menajamente împotriva doctorului Raed Arafat, „părintele SMURD“, pe care a încercat să-l saboteze prin orice mijloace. Miza au constituit-o, evident, banii.
Puţini ştiu că  Oprescu a încercat să promoveze un sistem propriu de intervenţie medicală de urgenţă, de fapt un sistem care i-ar fi adus personal importante beneficii financiare. Oricât s-a zbătut, cu toate piedicile pe care i le-a pus inimosului doctor, Oprescu nu a reuşit să împiedice dezvoltarea SMURD, care nu a costat nimic bugetul României. Ori lucrul ăsta l-a deranjat cumplit pe Oprescu, care imaginase un sistem clasic de căpuşare a bugetului. În disperare de cauză, lui Arafat i s-au fabricat câteva denunţuri penale, pe care, bineînţeles, fostul PNA le-a aruncat la coş. Chiar şi aşa, „profesionistul“ tot a reuşit să ciugulească câteva firimituri, umflând parcul de ambulanţe al Municipalului.
 
 Oprescu-gazon: „Aduceţi-mi spirt, am dat mâna cu pulimea“!
 Noua  găselniţă: „ primăria are proiecte în valoare de 200 milioane de euro, însă nu are bani să le execute”  La el de obicei orice lucrare costă triplu! X-Arena cost estimat 114 milioane, 240 milioane euro la ( aproape ) finalizare „aveţi niţelică răbdare” aici mai intră un sac de bani!
Pasajul Basarab, cost estimat de specialiştii japonezi care au lucrat la studiul Jaica în anul 2000 a fost de 60 milioane euro, pentru ca în final costurile să ajungă la 255 milioane euro. Oare de ce? De asta:
 X-Arena stadion:
 -pentru proiectare s-au cheltuit 56.330.965 lei fara TVA;
– demolare + dezafectare retele = 2.672.836 lei, fara TVA;
– drumuri si platforme = 23.490.427 lei, fara TVA;
– constructii + instalatii = 387.900.343 lei, fara TVA;
– restul reprezinta mobilier, echipamente tehnologice, organizare santier.
Adăugaţi la toate acestea prăduiala cu gazonul… prăduiala cu acoperişul stadionului care este nefuncţional şi la această oră!
Pasajul Basarab altă prăduială de bani publici:
-exproprieri – 102.698.180 lei;
– consultanta – 17.595.015 lei;
– proiectare – 27.252.449 lei;
– executie – 741.989.964 lei.
 
Atentie la aceste cheltuieli şi vei observa că mai mult de 25% din costuri se duc laPROIECTANŢI ! Cine sunt aceşti proiectanţi?
In ceea ce priveste investigatia Consiliului Concurentei, care a indicat licitatii trucate in valoare de 347 de milioane de lei la Primaria Generala, Raicu ( vice-primarul ) a declarat ca de vina este “camarila rapace” a primarului general. “Sorin Oprescu a instalat in Primaria Capitalei o camarila rapace, care se dovedeste corupta.
Consiliul Concurentei a anuntat ca a efectuat inspectii inopinate la  companii suspectate de trucarea unor licitatii privind intretinerea strazilor din Bucuresti. institutia avand indicii ca ar exista o intelegere intre companiile inspectate de a participa cu oferte formale la unele licitatii. S.C Tehnologica Radion S.R.L., Euro Construct S.R.L.,  S.C. Straco Grup S.R.L., S.C. Delta Antrepriza de Constructii si Montaj 93 S.R.L. (Delta A.C.M. 93 S.R.L.), S.C. Pro Cons XXI S.R.L., S.C. RCV Global Group S.R.L., S.C. Swietelsky Constructii Feroviare S.R.L., S.C. Strabag S.R.L., S.C. Eurovia-Construct International S.A., S.C. Global Service Proiect S.R.L. si S.C. Drum Concept S.R.L. Atribuirea contractelor s-a facut prin organizarea a sase licitatii corespunzatoare celor sase sectoare. Valoarea totala estimata a contractelor incheiate cu cele 11 companii, pentru perioada 2011 -2014, este de 1,46 miliarde lei fara TVA (aproximativ 347 milioane euro).Înainte de a fi “suspendata” pe cerul Bucurestiului, autostrada primarului general al Capitalei, Oprescu, mai precis licitatia pentru studiul de fezabilitate, a fost suspendata de institutiile statului ca urmare a neregulilor descoperite
Beneficiarii sunt nimeni altii decat angajati ai Primariei, ale caror firme au fost date castigatoare ale contractului.
 
Oprescu a privit această competiţie electorală ca o oportunitate de a-şi rotunji veniturile proprii.
 Sunt binecunoscute, în special în rândul celor care au lucrat cu candidatul Oprescu în 1998 sau în 2000, păţaniile sponsorilor storşi de bani în schimbul promisiunilor deşarte făcute de individ.
 modul în care îşi păstra cel puţin 50% din banii veniţi „la sacoşă“. Iar culmea ticăloşiei a fost atinsă în campania din 2000, când a uitat să-şi plătească şeful de campanie, pe Radu Rizescu..
„Aduceţi-mi spirt, am dat mâna cu pulimea“! Votează Oprescu pulime, apoi vei vedea de ce nu are bani primăria pentru proiecte!
 
Nereguli  facute de Oprescu si deconspirate
 
– Raicu a spus ca Sorin Oprescu a intrerupt in 2008 contractele multianuale “modice” de intretinere a drumurilor bucurestene si din cauza acestui fapt, intre 2008 si 2011 s-a platit pentru acest serviciu o suma de bani mai mare decat cea alocata intre 2000 si 2008 la un loc.“Toate strazile arata ca dupa bombardament. Nu cred sa fie vreun sofer in Bucuresti sa nu-i fi scapat printre dinti o injuratura dupa ce a trecut prin gropi. Pentru acest imens pas inapoi si pentru situatia dezastruoasa a infrastrucuturii din Bucuresti este vinovat Sorin Oprescu”, a declarat Raicu.In ceea ce priveste investigatia Consiliului Concurentei, care a indicat licitatii trucate in valoare de 347 de milioane de lei la Primaria Generala, Raicu a declarat ca de vina este “camarila rapace” a primarului general. “Sorin Oprescu a instalat in Primaria Capitalei o camarila rapace, care se dovedeste corupta. Daca exista cineva care crede ca primaria nu stia ca firmele se inteleg intre ele este cel putin naiv”, a precizat el.Raicu a mai mentionat ca, in acest sens, CGMB cere lui Oprescu demiterea sefei Administratiei Strazilor, Alina Roman, o “apropiata” a lui Oprescu, pentru “management defectuos” si a cerut primarului general infiintarea unor comisii de ancheta la Administratia strazilor, la ALPAB si la directia transporturi din cadrul Primariei 
 
Un aspect interesant dezvaluit recent de Columbeanu despre Oprescu
–   Columbeanu senior sustine că pe vreme în care era secretar al Guvernului (la începutul anilor ‘90) a pus o vorbă bună pe lângă ministrul sănătăţii de atunci, Iulian Mincu, pentru ca acesta să-l angajeze pe Sorin Oprescu. Doar că actualul primar al Capitalei, după ce şi-a luat în primire postul de consilier ar fi început să se obrăznicească.
Dialog:
 ”Nea Columbene, ce mi-ai făcut, ce mi-ai făcut?.
-Ce s-a întîmplat, domnule?
-Mi-ai trimis puşlamaua aia de Oprescu acolo, un şarlatan, mi-a transformat cabinetul într-un troc, vrea el să angajeze. Un om care vrea să vîndă funcţiile… Acesta este dialogul pe care – susţine în interviu chiar Columbeanu – l-ar fi avut cu Iulian Mincu. Pentru a scăpa de “impostorul” Oprescu şi de apucăturile acestuia……
Va urma……..


Autor (posibil): 
LULU

Cristian preda – Criza din perspectivă instituțională

5 februarie 2012 Lasă un comentariu

Consultările de mâine de la Cotroceni sunt probabil cele mai tensionate din istoria noastră post-decembristă.
Motivul nu e legat de separarea bipolară a partidelor din majoritate și respectiv din opoziție. S-a mai întâmplat. Și Ion Iliescu și Emil Constantinescu au avut parte de situații în care disputa politică a așezat față în față tabere care păreau să fi rupt orice punte. Mineriadele – din 1990, 1991 sau 1999 -, ca și criza intervenită după forțarea demisiei lui Radu Vasile sunt doar câteva stări de mare tensiune în care dialogul a fost absent.
Motivul tensiunii maxime de acum nu e legat nici măcar de actorii implicați. E drept că Antonescu și Ponta nu au mai cunoscut, ca lideri de partid, o asemenea tensiune a confruntării, în vreme ce președintele a mai avut parte de ea, în vremea în care regimul a funcționat ca unul de coabitare (2007-2008).
Noutatea e alta. Pentru prima dată din 1989 încoace, Opoziția e în afara Parlamentului. Aceasta e, din punct de vedere instituțional, contestarea cea mai radicală a unei majorități din regimul instituit de Constituția de la 1991.
În momentul de față, există două riscuri majore.
Primul ar fi paralizia instituțională. Dacă toate pozițiile actuale sunt păstrate – guvernul rămâne în post, iar Opoziția în afara legislativului – până la data scrutinului viitor, regimul e văduvit de una din instituțiile sale centrale. Un parlament fără opoziție e o cameră fără responsabilitate, iar un guvern care are adversari doar în stradă e lipsit, de fapt, de autoritate.
Al doilea risc e delegitimarea regimului. Aceasta s-ar produce dacă modificarea stării actuale – printr-o schimbare de guvern sau prin revenirea opoziției în Parlament – n-ar trezi nicio reacție în tabăra adversă. Dacă o nouă garnitură guvernamentală nu ar aduce opoziția înapoi în Camere sau dacă, dimpotrivă, o revenire a USL din stradă nu ar conduce la schimbarea formulei guvernamentale, s-ar legitima fie boicotul, fie șantajul. Ambele sunt alimente periculoase pentru regimul nostru poliic.
Acesta e, la drept vorbind, și foarte fragil și foarte rigid. Mijloace care în alte locuri sunt folosite pentru a debloca situațiile critice – demisia guvernului sau dizolvarea Parlamentului – sunt în cazul românesc instrumente a căror simplă invocare a agravat de fiecare dată crizele politice. În asemenea situații, nimic nu poate fi rezolvat dacă, pe lângă un dram de inteligență politică, moderația nu devine regula principală de conduită.
Sunt convins că Traian Băsescu a înțeles criza dintr-o perspectivă instituțională. N-ar trebui însă lăsat singur, tocmai acum când e conștient că are nevoie și de prieteni politici, și de adversari.

Autor: Cristian Preda

Sursa: cristianpreda.ro

Angela pune ”decît” o întrebare

26 ianuarie 2012 Lasă un comentariu

„Decît” o întrebare

Aproape niciodată lucrurile nu sunt ceea ce par a fi, aparenţele înşeală mai mereu iar instinctul îmi spune că ceea ce se întîmplă zilele acestea face parte din categoria aparenţelor înşelătoare.

S-o luăm gradual: se ştie că romanul este greu de urnit să protesteze (unii vorbesc despre răbdare, alţii despre apatie şi dezinteres) iar dacă totuşi se urneşte, interesul îi dispare repede pe principiul „orice minune ţine trei zile”. Iată totuşi că „minunea” ţine de 11 zile şi pare puţin probabil să se încheie aici.

Ceea ce mie mi se pare suspect este că tonul revoltelor este dat zilnic de pensionari a căror unică nemulţumire de ani de zile încoace părea a fi pensia mică, medicamente scumpe şi ocazional nişte sperieturi rezultate din elucubraţiile lui Dan Diaconescu. Mulţi dintre ei au primit cadoul pensionării în `90 la doar 50 de ani, cadou menit să fidelizeze o parte a electoratului care de altfel a întors cadoul alegîndu-l pe Iliescu de trei ori la rînd.

S-a vorbit mult de măsuri populiste însă asta mi se pare de departe cea care a avut un impact moral uriaş. Să pensionezi un om la 50 de ani în condiţiile în care acum vîrsta pensionării se tot măreşte, de riscă oamenii să iasă din cîmpul muncii direct cu dricul, să-i oferi asfel ocazia să paraziteze statul cam tot atîţia ani cît a muncit , a fost poate cea mai mare lovitură dată economiei romaneşti. Foarte puţini dintre ei şi-au deschis o afacere, şi-au căutat un loc de muncă… majoritatea au primit această „lăsare la vatră” timpurie ca pe ceva cuvenit după „atîţia ani de muncă”, ca pe un drept binemeritat.

Nu vreau să fac inventarul măsurile populiste ale guvernelor anterioare, dar vreau să subliniez că această categorie socială care azi o face pe revoluţionara de serviciu, nu are credibilitate în faţa mea ştiind după cum am spus mai sus că, în pofida nemulţumirii legate de pensii, azi afişează cam toată sfera de nemulţumire populară, ca şi cum s-ar fi erijat în salvatorii naţiunii, vocea acesteia, dintr-un altruism de care să-mi fie cu iertare, nu-i cred capabili.

Ceea ce nu ştiu şi constituie de fapt marea mea enigmă e cine îi scoate în stradă, pentru că judecînd după comportamentul pensionăresc, e nevoie de un stimulent în bani, alimente sau chiar tigăi ca să fie smulşi din rutină. Nu există ca ei să stea în stradă zi de zi fără să fie ţinuţi acolo, motivaţi să stea acolo, să ţină pancarte, să strige „Jos” de 11 zile.

Revin la întrebarea mea: cine îi scoate şi-i ţine în stradă? Partidele, cu toate că au încercat să se lipească şi ele la avîntul revoluţionar, să-l căpuşeze şi să-l confişte, au fost alungate. E drept că astfel se induce ideea unei mişcări împotriva întregii clase politice, dar iertaţi-mă că am îndoieli că acei pensionari au decis de capul lor şi au perseverat în refuzul de a-şi vedea rîndurile îngroşate, din simplul motiv că este cunoscut faptul că reuşita oricărei revoluţii se bazează în primul rînd pe o participare largă şi abia apoi pe natura revendicărilor.

Mi se pare neverosimil refuzul de a accepta „întăriri” indiferent de motiv, pentru că acest gen de comportament NU este specific unei mişcări de masă. Nu este specific şi iese din tiparele oricărei „revoluţii”, revolte spontane sau organizate.

Pentru că nu pot crede în avîntul revoluţionar al unei generaţii care în tinereţe a pus umărul la clădirea şi consolidarea unei dictaturi prin acceptare, resemnare sau teamă şi exact aceia sunt prezenţi în Piaţă, nu intelectualii ci „oamenii muncii”, proletariatul, consider că dubiile mele sunt îndreptăţite şi dacă nu partidele din opoziţie îi ţin stradă, atunci cine? Să fie oare „agenturili” care l-au îngropat pe Ceauşescu, „sistemul” care l-a înfrînt pe Constantinescu, păienjenişul de servicii secrete care se luptă pentru supremaţie în mod similar clanurilor mafiote? 

Ceea ce se întîmplă zilele acestea pare a fi o conspiraţie bine organizată, pregătită de multă vreme, iar beneficiarii acesteia nu sunt politicienii, ei rămînînd ca şi pînă acum simple instrumente. În caz de reuşită, populaţia va fi trimsă acasă inducîndu-i-se iluzia că a învins, îmbătată de promisiuni şi de satisfacţia că ea, populaţia şi-ar fi impus voinţa asupra tuturor, că ea controlează tot şi contează cu adevărat . Va refuza să vadă că este doar o armă în mîna tuturor celor care reuşesc s-o înhaţe, chiar dacă arma nu este în momentul de faţă decît o praştie din lemn de alun şi o fîşie de cameră de bicicletă Tohan.

Autor: Angela Tocila

Sursa : Hydepark.ro

Occupy Romania – Revolutia lichelelor

19 ianuarie 2012 8 comentarii

Prima analiza profesionista asupra “revoltei” anti-Basescu: Occupy Romania – Revolutia lichelelor

A aparut prima analiza profesionista asupra “revoltei” anti-Basescu, operatiune stradala iesita din tiparul “revolutiilor” finantate de George Soros, in cazul nostru sub titulatura perfect aleasa chiar de catre protagonisti, de “Occupy Romania”. Analiza, pe care o publicam integral, este realizata de o minte stralucita, cu o evidenta cunoastere a mecanismelor razboiului secret impotriva Romaniei. “Bu­cu­reştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele ac­ţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deş­tepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă”, se scrie in prima analiza coerenta asupra situatiei actuale. Concluzia si previziunea ei: “revolta” esueaza din cauza ineptiei organizatorilor.  Redam integral textul ce poarta titlul editorial “Revoluţia lichelelor”, cu felicitarile noastre colegiale adresate autorului/autorilor nu fara a face insa precizarea ca “baietii destepti” in cauza sunt conectati nu numai la Washington ci si la Moscova si Tel Aviv.

Revoluţia lichelelor

Pentru un observator care nu a văzut îndeaproape o “revoluţie colorată”, ce­ea ce se petrece la Bu­cureşti poate părea un “protest al oamenilor răbdători”, “o răbufnire a societăţii civile” sau “o acţiune în stil indignados”. Pentru niş­te observatori care au văzut în­de­a­proa­pe câteva “revoluţii colorate”, in­clusiv din spaţiul ex-sovietic, ceea ce se pe­trece la Bucureşti nu poate fi ca­talogat drept altceva decât o tentativă jenant de stângace de a reproduce un algoritm adus din exterior, dar neînţeles de către cei care încearcă să-l im­ple­menteze.

Situaţia ultimelor zile reproduce sche­ma “implementării accelerate a unui regim democratic” descrisă în “ma­nualele” scrise de cunoscutul specialist american Gene Sharp. În cazul protestelor de la Bucureşti asistăm la o situaţie paradoxală, în care de pe ambele părţi ale baricadelor politice şi stradale se află personaje cu pregătire americană şi ambele tabere mizează pe sprijin extern. Se vede clar că elita politică de la Bucureşti este divizată şi conducerea PD-L l-a trădat pe pre­şe­din­tele Băsescu, lăsându-l aproape sin­gur îm­potriva unei tentative de schimbare a regimului. Este clar că organizatorii pro­testelor au mizat pe un succes ră­sunător şi acum liderii PD-L se află într-o situaţie deosebit de dificilă, ei devenind ţinte sigure pentru represalii ulterioare din partea loialiştilor băse­s­cieni. Orice ar face, liderii PD-L care s-au făcut nevăzuţi în perioada de criză nu vor mai fi iertaţi. Judecând după comportamentul liderilor opo­ziţiei politice, se poate spune că nici ei nu prea cred în succesul operaţiunii de răsturnare a regimului lui Traian Băsescu şi sunt uimiţi de lipsa spriji­nului exterior care să influenţeze în mod semnificativ raportul de forţe pe plan intern.

Pentru a face o analiză coerentă a situaţiei create merită să facem câteva observaţii de ordin tehnic.

1. Protestele au urmat algoritmul clasic prin care se urmăreşte iniţierea unui avânt protestatar pe baza unui motiv concret şi, ulterior, “genera­li­za­rea” acestor proteste în vederea schim­bării regimului politic. De cele mai multe ori, organizatorii “revoluţiilor co­lorate” utilizează pretextul unor pre­su­puse (sau reale) falsificări ale ale­ge­ri­lor, dar ca pretext poate servi aproa­pe orice, începând de la presupuse abuzuri ale forţelor de ordine (Libia) şi terminând cu conflicte de muncă (Ka­zahstan). În cazul României s-a uti­lizat la maxim pretextul “privatizării serviciilor de ambulanţă” ceea ce nu este altceva decât o manipulare informaţională grosolană. Invităm pe toţi care nu sunt de acord cu această apreciere să arate concret (articol, paragraf, pro­po­ziţie) o asemenea prevedere în pro­iec­tul legislativ propus de comisia pre­zidenţială. Preşedintele a procedat absolut corect din punct de vedere tehnic atunci când a retras proiectul modificărilor legislative, reducând astfel posibilitatea organizatorilor pro­tes­telor de a coopta mai mulţi susţinători şi forţându-i să treacă accelerat la re­orientarea protestelor pe făgaş strict politic. Evident, tentativa de a reforma sistemul sanitar a fost întreprinsă la un moment greşit şi a avut o susţinere in­formaţională absolut execrabilă. Pre­supunem că cei responsabili de aceas­tă operaţiune au fost demişi pentru că sunt fie incompetenţi şi irecuperabili din punct de vedere intelectual sau au acţionat în interesul oponenţilor po­litici ai preşedintelui. Pe cei care consideră că reforma sistemului sanitar a fost întreprinsă pentru facilitarea furtului banilor publici de către “baronii PD-L din sănătate” îi invităm să gă­seas­că prevederile din actuala lege care îi opresc pe zişii “baroni” de la fur­tul banilor publici şi îi invităm să se gândească dacă nu cumva starea de­plo­rabilă a sistemului de sănătate ara­tă că acolo deja se fură practic tot ce se poate fura. Modificarea sistemului sanitar ar fi dus doar la reorientarea flu­xurilor financiare, şi aceasta era mi­za conflictului din jurul iniţiativei le­gislative prezidenţiale.

2. Protestele au beneficiat de sprijin informaţional masiv din partea unor structuri de media care au participat activ la răspândirea dezinformării şi au creat o imagine foarte favorabilă a protestelor. Din perspectiva unui specialist în manipulările mediatice, tentativele de a convinge populaţia să iasă în stradă erau foarte evidente şi au fost făcute sârguincios, dar fără o pricepere tehnică deo­se­bită. “An­te­ne­le”, Realitatea TV şi RTV preferau să transmită imagini filmate sub unghiuri verticale (0 grade sau 15 grade) care creează impresia vizuală a unei mul­ţimi mari, chiar şi în condiţiile în care este filmat doar un grup dispersat de oa­meni. Periodic, se lan­sau ştiri des­pre mii de protestatari care vin la Bu­cu­reşti din alte oraşe sau mii de studenţi care vin să se alăture protesta­tarilor din Piaţa Uni­ver­si­tăţii. Ulterior, aceste ştiri nu obţineau nicio confirmare, dar în condiţiile unei operaţiuni de manipulare informaţională este foarte important ca per­soanele care se gândesc la participarea la proteste să simtă că nu sunt singure şi că, de fapt, la proteste deja participă un număr mare de persoa­ne. Mesajele transmise de invitaţii din studiourile TV aveau un subtext clar: puterea se teme de pro­testatari şi pu­terea este lipsită de legitimitate. În li­te­ratura de specialita­te, acest proce­deu se numeşte “transfe­rul legitimităţii” şi constă în crearea unei impresii că autoritatea legitimă se află în mâinile protestatarilor, iar statul nu mai are nicio autoritate în afara celei formale. Specialiştii cunosc un aspect interesant al psihicului uman, aspect pe ca­re îl avem în co­mun cu cimpanzeii şi alte primate: per­cepţia autorităţii la nivel individual este legată de comportamentul indivizilor din jur şi nu de o apreciere obiectivă a realităţii. În cazul “revo­luţiilor colorate”, acest aspect este fo­losit în felul următor: individului i se sugerează în repetate rânduri faptul că cei care deţin pu­terea formală în stat nu mai au autoritate reală, iar cei care reprezintă sau sunt asociaţi cu pro­testele sunt trataţi cu reverenţa şi res­pectul rezervat persoanelor care deţin autoritatea reală. Această teh­nică se realizează prin sugestii verbale şi non-verbale, sco­pul final fiind spargerea barierei psihologice care îi împiedică pe indivizi să intre în conflict deschis cu autorita­tea. Spargerea acestei ba­riere psiholo­gice la nivelul maselor populare este necesară pentru a ob­ţine o participare activă a populaţiei la proteste. În cazul situaţiei de la Bucureşti, tentativa unui “transfer de autoritate” a exis­tat, dar a eşuat la­mentabil din câteva motive printre care se numără lipsa de pricepere din partea specialiştilor autohtoni în ma­nipularea mediatică şi lipsa unui lider vizibil, carismatic şi îndeajuns de curajos să-şi asume rolul de “recipient” al “transferului de au­toritate”. Lideri noi nu există, liderii actuali s-au eschivat de la participare activă (Vic­tor Ponta a fugit la Stras­bourg, iar Crin Antonescu este agitat verbal şi impotent organizaţional), iar liderii din garda veche s-au făcut ne­văzuţi sau s-au internat de urgenţă. În stil clasic securistic, liderii opoziţiei îşi doresc ca “revoluţia” să fie făcută de altcineva, iar ei să participe doar la împărţirea ulterioară a ciolanului bu­getar. Avem o simpatie nulă faţă de personaje gen Yushchenko, Saakash­vili sau Yusuf al-Qaradawi, dar aceşti lideri au avut decenţa să stea în frig împreună cu protestatarii şi să respire gaz lacrimogen împreună cu ei. Li­de­rii opoziţiei româneşti preferă să vadă “protestele” în confortul unei camere de hotel de la Strasbourg sau al unei vile de protocol, ceea ce îi descalifică total din punct de vedere profesional.

3. Este evident că protestatarii au căutat în mod intenţionat confruntă­rile violente cu forţele de ordine. Fie­care “revoluţie colorată” are nevoie de victime, de morţi şi răniţi care “să dea bine pe sticlă” şi să devină simboluri mediatice cu rol de martiri ai luptei împotriva regimului. De fiecare dată, protestatarii violenţi provin din rândul unor organizaţii formale sau in­formale de tineret şi au o anumită pre­gătire în domeniul luptelor de stradă. Ideea de a folosi galeriile echi­pelor de fotbal în calitate de “trupe de şoc” ale revoluţiilor colorate nu este nouă şi a mai fost pusă în practică la Kiev şi la Belgrad, însă în cazul Ro­mâ­niei există o particularitate interesantă. În cadrul operaţiunilor similare din alte ţări, ultraşii erau doar “vârful de lance”, în timp ce nucleul dur al protestatarilor era format în mare mă­sură de membrii unor organizaţii de tineret cu caracter po­litic sau social (“Otpor!” din Serbia, “Kmara” din Geor­gia, “Pora” din Ucra­i­na, aripa tâ­nără a “fraţilor musulmani” din Egipt etc), dar la Bucureşti nucleul protestatarilor a fost format chiar din ultraşi, conducând la o auto­discreditare a pro­testelor. Opoziţia nu are organizaţii viabile de tineret deoarece banii care s-au alocat pentru dezvoltarea acestora s-au redirecţionat sistematic spre buzunare individuale, iar acum opozi­ţia plăteşte pentru această strategie defectuoasă. Motivul pentru care sunt folosite galeriile echipelor de fotbal este simplu: galeriile sunt bine organi­zate, iar coordonatorii acestora sunt controlaţi ferm de către personaje cu legături strânse în cadrul serviciilor secrete. Faptul că o parte importantă a serviciilor a parti­cipat la organizarea acestei operaţi­uni este evident din spri­jinul acordat protestelor de către “unitatea informaţională” infiltrată în media, din com­plicitatea tacită sau activă a organizaţiilor media (B1, TVR etc.) care, teoretic, ar trebui să spriji­ne poziţia preşedintelui, din comportamentul li­derilor PD-L care doresc să “iniţieze un dialog structurat cu socie­tatea” şi chiar din participarea activă la pro­teste a galeriilor controlate pe fi­liera “civililor” din cadrul UNPR. Re­petăm: asistăm la un război intern al elitelor politice, în care Băsescu a ră­mas singur împotriva tuturor, dar ni­meni nu este îndeajuns de curajos încât să participe vizibil la luptă, preferând metoda clasică şi securisti­că de a acţiona prin interpuşi. Partici­parea ultraşilor la proteste şi eşecul lor în crearea unor “imagini şocante” care să poată fi folosite pentru propagandă ulterioară au avut un efect in­teresant asupra strategiei mediatice a “revoluţionari­lor”. În fond, spectatorilor le-a fost prezentată o imagine profund schizofrenică: pe de o parte, ultraşii erau declaraţi “huligani” şi “agenţi ai serviciilor” care au fost in­filtraţi în rândul protestatarilor pentru a genera violenţe, dar pe de altă parte numărul ultraşilor era folosit în calcu­lele numărului total al protestatarilor. Dacă teoria (absurdă) conform căreia ultraşii erau de fapt “agenţii serviciilor” este corectă, atunci trebuie re­cunoscut faptul că protestele de la Bucureşti au strâns efectiv câteva sute (nu mii!) de participaţi, iar dacă ul­traşii constituie o componentă natura­lă a protestatarilor, atunci trebuie recu­noscut faptul că violenţa de stradă face parte integrantă din strategia pro­testelor care se doresc a reprezenta “societatea civilă”.

4. Un alt procedeu de manipulare care este folosit pe larg de către “unitatea informaţională” din media este “demonizarea neutrilor”. Orice individ care nu achiesează complet şi to­tal la “avântul protestatar” este de­clarat “băsist”, “portocaliu”, “agent al serviciilor băsesciene” şi “susţinător al dictaturii”. Scopul acestei manipulări este impunerea unei alegeri binare: fie individul îl susţine în totalitate pe Băsescu şi, implicit, toate aspectele negative ale actualului sistem, fie trebuie să-i susţină întrutotul pe protestatari şi să iasă în stradă. Inamicul de moarte al oricărei “revoluţii colorate” este cetăţeanul care gândeşte limpede şi îşi pune o întrebare simplă: ce se întâmplă după schimbare? În conse­cinţă, oricine care-şi va pune această întrebare va fi discreditat şi declarat “suporter băsist”, deşi această întrebare este de bun simţ.

5. Protestele au beneficiat de un oarecare sprijin din partea unor organizaţii media internaţionale (Associa­ted Press şi Reuters) care au scris despre “proteste împotriva măsurilor de austeritate la care participă mii de persoane”, dar până acum nu există vreo declaraţie dură a oficialilor eu­ro­peni sau americani care să ofere sprijin protestatarilor şi iniţiativelor de de­clanşare a alegerilor anticipate. Această situaţie îi debusolează pe or­ganizatorii operaţiunii care conside­ră că trebuie să mai întreprindă eforturi pentru a obţine suportul public al Ves­tului, deşi cei mai inteligenţi dintre ei deja îşi dau seama că acest su­port nu va veni.

Dintre toate condiţiile necesare schim­bării cu succes a unui regim politic, actuala opoziţie a îndeplinit doar una. Pentru a schimba un regim politic este necesar ca printre elitele politice şi structurile de informaţii să se găsească îndeajuns de mulţi trădători pentru ca sistemul să nu se mai poată apăra în mod eficient. Se pare că la momentul actual preşedintele Bă­sescu a fost trădat de toţi aliaţii politici şi de majoritatea structurilor de informaţii. Judecând după evoluţia situaţiei, alături de Băsescu este SPP, o parte a “0215” şi o parte din SRI. La capitolul “cooptarea trădătorilor”, rata de succes a opoziţiei a fost de aproa­pe 100%. Din punctul nostru de ve­de­re, dacă Traian Băsescu nu cedează nervos, şansele de succes ale unei re­vo­luţii bazate doar pe o trădare ma­si­vă a elitelor politice şi a persoanelor cu o coloratură specifică a ochilor sunt egale cu zero. Experienţa anteri­oa­ră ne sugerează că preşedintele nu va ceda nervos.

Ceea ce îi lipseşte operaţiunii de înlăturare a lui Traian Băsescu este un lider carismatic şi un program pozitiv de acţiune. Organizatorii au mizat pe ratingul şi popularitatea celor care vor îndemna (direct sau voalat) la ieşirea în stradă, considerând că sentimentul anti-Băsescu corelat cu sprijinul mediatic masiv va fi suficient pentru de­clanşarea unor proteste de anvergură, a căror presiune îl va forţa pe Băsescu să renunţe la putere. Se pare că organizatorii operaţiunii nu au acordat aten­ţia cuvenită capitolului din manual care explică faptul că oamenii sunt dispuşi să iasă în stradă atunci când, pe lângă insatisfacţia faţă de prezent, au şi speranţe puternice la un viitor mai bun de după schimbare.

Jude­când după numărul infim al protestatarilor, majoritatea românilor consi­deră că ecuaţia Ponta + Anto­nes­cu nu este egală cu un viitor mai bun, ci doar cu schimbarea echipei care gestionează furtul banilor publici. Aceas­tă constatare, de fapt, nu înseamnă că actualul sistem este bun, ci doar atra­ge atenţia asupra faptului că opoziţia nu a reuşit să echipeze “avântul pro­testatar” cu un lider carismatic şi un program care să fie cunoscut şi susţi­nut de o masă largă a populaţiei. Or­ganizatorii mizează pe sprijin extern la fel cum au mizat organizatorii altor “revoluţii colorate”. Căutarea sprijinului extern este unul dintre scopurile călătoriei lui Victor Ponta la Stras­bourg, însă efectul acestor tentative va fi unul nul. În politica românească nimic nu se întâmplă fără acordul ta­cit sau explicit al Ambasadei SUA, iar Gitenstein este mai tăcut ca niciodată. În situaţii asemănătoare din alte ţări, ambasadorii vestici (în frunte cu am­basadorii SUA) atacau la baionetă au­torităţile statului şi ofereau sus­ţi­nere, inclusiv logistică, organizatori­lor pro­tes­telor.

În aceste condiţii apa­re în­treba­rea firească: cum s-a ajuns în si­tua­ţia în care la Bucureşti s-a organizat o coaliţie largă a forţelor politice, oli­gar­hice şi “informaţionale” care a lan­sat o tentativă de “revoluţie colorată” făcută după tehnologie americană, dar sprijinul oficial al Washingtonului lipseşte cu desăvârşire? Explicaţia este paradoxală, dar doar ea oferă răspunsuri coerente la toate întrebările. Bu­cu­reştiul a devenit un teatru de război în care două grupări din cadrul elitei politice şi economice americane îşi rezolvă disputele interne. Ultimele ac­ţiuni ale preşedintelui Băsescu au vizat distrugerea fluxurilor financiare prin care se alimentează “băieţii deş­tepţi”, care până nu demult au beneficiat de o protecţie internaţională imbatabilă (a se compara comportamentul lui Taubman şi comportamentul lui Gitenstein). Aceste acţiuni sunt sprijinite de FMI, o parte a Comisiei Europene şi persoane cu “afilieri in­teresante” gen Mark Mobius, însă acest lucru nu înseamnă că toate forţele active în politica globală din partea americană sunt de acord cu acest comportament al administraţiei Oba­ma. Amintim cititorilor că o bună par­te din actualele elite politice şi “informaţionale” a fost creată şi susţinută de personaje din sfera neoconservatoare a politicii americane care se află într-o opoziţie vehementă faţă de ac­tuala administraţie şi politica acesteia care vizează retragerea graduală din zone care în urma modificărilor conjuncturii internaţionale au intrat în sfera de interes şi influenţă a altor puteri globale. Pentru “băieţii deş­tepţi” şi actuala elită politică, înlăturarea de la putere a lui Traian Bă­sescu care colaborează eficient cu administraţia Obama şi sărbătoreşte venirea noului an chinezesc la am­basada Chinei a devenit o chestiune de supravieţuire şi menţinere a accesului la finanţare.

Situaţia economică şi conjunctura internaţională generală i-au făcut să se grăbească, alegerile din noiembrie fiind prea departe pentru a mai putea fi utile unor personaje care sunt vizate astăzi în multiplele dosare care deja au ajuns sau în cu­rând vor ajunge publice. Tentativa stângace de a organiza o “revoluţie colorată” la Bucureşti a fost făcută în disperare de cauză şi va intra în istorie drept o “revoluţie a lichelelor”, “revoluţie” care a eşuat din cauza inepţiei terminale a organizatorilor.

Redacţia Economică / Cronica Romana via Ziaristi Online

Publicat: January 17th, 2012 

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Sursa articol:   ziaristionline.ro

Autor: eXpress

%d blogeri au apreciat: