Arhiva

Posts Tagged ‘Bucuresti’

FIREA S-A ZBÂRLIT

14 decembrie 2019 Lasă un comentariu

Se pare că Gabrielei Firea i-a intrat în glanda din organul generator de mătreață că România și românii există  doar pentru a asigura bunăstarea ei și a rumegătoarelor care o votează pe ea. 

Într-o postare pe Facebook, Firea cu rudimentele intelectuale care îi populează spațiul dintre urechi, sursă de hrană pentru coafura care o apără de ploaie, cea mai blondă primăriță din Istoria Bucureștiului, sare cu colții la beregata Premierului, anunțând că va depune plângere penală pentru abuz în serviciu pe numele premierului și al ministrului de Finanțe în cazul în care sumele de bani cerute nu îi sunt aprobate.

De fapt, blonda Găbița, consideră că toți banii de la buget ar trebui puși grămadă, ea luând atâta cât crede de cuviință, pentru a-și satisface nevoile electorale, firmiturile  râmase urmând a fi împărțite de restul românilor.

Acum, de când fostul ei șef, Dragnea își consumă cuminte norma de hrană de la pușcărie a început să aibă curaj și să scrie că ”Ludovic Orban = Liviu Dragnea”, ceea ce nu și-ar fi permis înainte de fericitul eveniment al arestării lui Daddy.

Cum se pare că are grave carențe la consumul de lecitină, uitând că țara asta a fost condusă de partidul care nu a ținut cont de faptul că în crăpăturile călcâielor încă mai are pământ de Bacău și a făcut-o doamnă, guvernul de acum încă nereușind să  învețe nici ușile camerelor, Găbița vorbește de ”sumele vehiculate că fiind bugete de nabab” … halucinantele declarații a lui Teodorovici, fostul ministru de finanțe,  nepărându-i relevante …

Gabriela Firea

”Observ ca Domnul Orban recidiveaza – scrie Firea pe contul său de socializare fără a fi avut bunul simț să încerce să foloseacă o tastatură cu caractere mioritice cu ă, â, î ,ț și ș” – Persista in a transmite, cu ura si incrancenare, informatii eronate despre mine si Primaria Capitalei. Ii atrag atenția domnului prim-ministru că Bugetul National nu este bugetul lui pe persoana fizica. Sa nu-l confunde cu propriile buzunare. Si sa nu uite ca functiile sunt trecatoare. In calitate de primar general al Municipiului București sunt obligata de lege si onorata să îi reprezint pe locuitorii din Capitala.

Solicitam această sumă de bani pentru a achita serviciile de utilitate publică, absolut necesare cetatenilor.

În cazul în care Guvernul Orban nu va da curs solicitării noastre, atunci îi informez că vom formula plângeri penale pentru abuz în serviciu pe numele domnului prim-ministru și pe numele ministrului Finanțelor Publice, precum si pe cele ale functionarilor publici care vor valida un buget ilegal pentru Primaria Capitalei, care va fi pusa in situatia sa nu poata achita subventia la tranportul public in comun, energie termica, cheltuielile cu cele 19 spitale, creditele contractate in trecut de alti primari (de dreapta), continuarea investitiilor urgente in infrastructura pentru fluidizarea traficului, deja demarate.

Pentru mine, Ludovic Orban = Liviu Dragnea. Se răzbună pe locuitorii Bucureștiului pentru a lovi politic în persoana primarului general.

Nu poți duce intentionat un oraș de talia Bucureștiului în faliment doar pentru răzbunări politice mărunte și pentru a ascunde sub preș incompetența premierului și a guvernului pe care îl conduce.

Le reamintesc guvernanților că Primăria Municipiului București este singura din tara care, prin efectul legii, nu colectează taxe și impozite locale și ne finanțăm doar din procentul pe Impozitul pe venitul global colectat de Ministerul de Finanțe, din banii bucurestenilor. Cerem ce ni se cuvine!

Cele 100 de milioane de lei primite de la fostul guvern, din Fondul de rezerva, s-au dus instantaneu la Elcen, pentru plata facturii la termoficare.

Cat priveste infiintarea companiilor municipale, aceasta a fost o necesitate absoluta, pentru a inlatura capusele – unele chiar peneliste -, de la Bugetul Primariei Capitalei.

Prin infiintarea companiilor am facut economii la buget si am lucrat rapid si la preturi corecte pentru cetateni.

Sumele vehiculate ca fiind bugete de “nabab” de catre Domnul Orban nu sunt reale. Ii recomand premierului sa consulte sursele publice de informare, sa ma invite la o audienta pentru a-i dovedi cu documente ca am dreptate si sa nu se mai lase dezinformat de consilieri incapabili sau de titluri toxice de pe retelele de socializare.”

POVESTE DINTR-O SEARĂ DE VARĂ ÎN BUCUREȘTI, CU DOUĂ VIDELENCE TALENTATE, DE PROFESIE BLONDE

Seară de vară în București.

Dacă nu s-ar auzi sunetul traficului, vuietul surd al orașului, sirenele Poliției și ale Salvării, cearta vecinilor de la scara alăturată și menelele care urlă pe la diferitele terase s-ar putea vorbi chiar de o seară liniștită și poate, bucolic, s-ar auzi zumzetul țânțarilor, orăcăitul broaștelor și cântecul greierilor.

Dacă nu ar fi poluarea și mirosul ghenelor cu gunoi neridicat, aerul ar fi aproape curat. S-ar putea spune atunci că este o seară minunată în București.

În unul din balcoanele orașului, două videlence talentate de meserie blonde, Carmen și Veorica, aduse de daddy Liviu la București ca să nu mai piardă vremea prin Teleorman și să se creadă perfecte sau să meargă la Bruxelles să se facă de râs spunând că reprezintă România, stau cum stăteau cândva și așteptau înfiorate să le fluiere ori să le pâsâie și să le adreseze remarci deocheate în semn de apreciere bagabonții din cartier.

Din când în când, mai sorb temeinic din paharele cu Chivas Royal. Au căutat ele, ca pe vremuri, Rachiu de Vin, Rachiu de Drojdie sau  Rachiu Superior, dar, cum nu au găsit, a trebuit să se mulțumească și cu whisky.

Mai zic ele ceva, mai beau o gură de Chivas, mai tac și iar beau o gură, mai fac ce le vine să facă, mai trag o gură. Deodată Veorica începe să privească Luna care strălucea pe cer. Și privea atât de atent încât, deși nu e ea prea sperioasă, Carmen aproape că se sperie. Să nu cumva să facă vreun accident vascular, ceva, de la atâta concentrare.

Taman când deschise Carmen gura să întrebe dacă e cazul să cheme salvarea, specialista în lucru manual, Veorica, spuse cu o voce diafan răgușită probabil de la emoție:

– Carmen fato, tu întotdeauna ai fost mai dășteaptă că d-aia fusăși secretară și io instructoare dă lucru manual, care crezi că ie mai aproape dă București, Luna sau Videle?

– Da` toantă mai ești fă Veorico. Luna o vezi d-aci? O vezi, ete colea. Videle o vezi? Ba. Deci e clar? Luna e mai aproape.

 

GABRIELA FIREA FACE FAVORURI MAFIEI IMOBILIARE BUCUREȘTENE

Despre faptul că între politicienii PSD și lumea interlopă cred că fie care a auzit câte ceva. Din când în când se întâmplă lucruri care scot la iveală argumente irefutabile ale acestei relații cel puțin imorale.

GABRIELA FIREA
Un primar care face favoruri mafiei imobiliare bucureștene

Nu demult, chiar președintele pușcăriaș al PSD, și președinte al Camerei Deputaților, Liviu Dragnea, se ducea, cum îi stă bine oricărui cap mafiot să dea cu subsemnatul la DNA protejat de ”gorilele” unui cunoscut clan interlop Bucureștean, refuzând să fie protejat de ofițerii Serviciului de Protecție și Pază, în atribuțiunile căruia intră protecția demnitarilor.

Refuz să cred că al treilea om în stat din SUA ordin orice țară europeană ar fi putut măcar o secundă să se gândească să refuze protecția oferită de serviciul care acolo se ocupă, legal, cu protecția demnitarilor și să prefere protecția unor interlopi atât de periculoși cum sunt cei din Clanul Duduianu … Cred că ar fi ieșit un scandal cum nu s-a mai văzut. La noi s-a comentat, sa făcut mișto și cam atât. Nu am auzit pe nimeni să se întrebe cum va plăti Dragnea acest serviciu? Ce favor le-o fi promis că le va face…

Nu văd pe nimeni să se întrebe cam ce legătură este între faptul că România care importă gaz de la ruși la un preț mărișor, în timp ce vine pe mai nimic gazul extras din Marea Neagră și mai vechea relație  dintre Călin Popescu Tăriceanu și asociatul său în afaceri, Rudas Erno, ofițer de informații maghiar.

Cred că nu mai puțin interesate era zvonurile despre relațiile Gabrielei Firea, Primarul general al Capitalei cu mafia imobiliară bucureșteană. Iată că Firea, sigură pe faptul că lumea e atentă la tot felul de manipulări, s-a apucat să facă servicii prietenilor ei mafioți imobiliari.

Deși se știe că în București faptul că există construcții cu o încărcătură istorică și culturală importantă și protecția acestora în fața rechinilor imobiliari, interesați de terenul pe care se află, este Avizul de la Cultură, Gabriela Firea, în loc să facă tot ce poate pentru a proteja moștenirea culturală a orașului, crează facilități celor interesați să distrugă acele construcții pentru a putea să le demoleze și să construiască edificii noi care să le aducă sume greu de imaginat.

Deși se laudă de câte ori are ocazia cu marea ei grijă față de București și locuitorii lui, Gabriela Firea parcă face tot ce poate să își arate disprețul față de Bucureșteni și moștenirea lor culturală. Pur și simplu a renunțat la specialistul în monumente istorice făcând astfel un favor nesperat rechinilor imobiliari, modificând astfel, ilegal, componența Comisiei Tehnice de Urbanism și Amenajare a Teritoriului.

Trebuie menționat că Gabriela Firea l-a pus pe nimeni altul decât Tudy, fostul iubit al Oanei Zăvoranu, absolvent de Științe Politice, să se ocupe de arhitectura Capitalei.

Curentul.info publică, sub semnătura lui Alexandru Panaitîn acest sens, o scrisoare deschisă  a doamnei Roxana Wring, președinte USR București adresată Gabrielei Firea, Primarul General al Capitalei:

Stimată doamnă Primar General Gabriela Firea,

Aș fi vrut să încep felicitându-vă pentru ceea ce ați făcut pentru București în ultimii doi ani de mandat dar, din păcate, nu mi-ați dat șansa de a vă aprecia activitatea. Ați irosit prea multe resurse în experimente edilitare, v-ați aventurat în tot felul de inginerii instituționale și ați investit prea mult în acțiuni de imagine și prea puțin în măsuri cu rezultat concret și benefic pentru oraș.

Va scriu însă aceste rânduri nu pentru a vă reproșa eșecul de până acum. Asta o fac deja bucureștenii și o vor face și mai clar la vot. Vă scriu pentru a vă atrage atenția asupra faptului că, începând cu data de 22 februarie a.c., patronați — cu sau fără știință — o ilegalitate. Este vorba despre eliminarea din componența Comisiei Tehnice de Urbanism și Amenajare a Teritoriului (CTUAT) a specialistului atestat în domeniul monumentelor istorice și al patrimoniului construit. Nu este vorba despre o persoană anume, ci este vorba despre o competență prevăzută expres în Legea 350/2001 la art. 37 alin. 11: ‘Membrii comisiei sunt specialiști atestați din domeniul urbanismului, arhitecturii, monumentelor istorice, arheologiei, precum și din domeniul sociologiei, economiei, geografiei, ingineri constructori, ingineri de rețele edilitare, transport’.

Cu siguranță, știți mai bine decât mine cât de mari sunt mizele imobiliare din zonele protejate ale Capitalei. Tocmai din acest motiv înțelegeți cât de important este ca în CTUAT să fie și un specialist atestat în domeniul monumentelor istorice și al patrimoniului. Un astfel de specialist este spaima oricărui rechin imobiliar care ar cere derogări de la Planul Urbanistic Zonal al zonelor protejate. Un astfel de specialist se va opune unui imobil de zece etaje într-o zonă cu case de două etaje sau unui imobil care eclipsează prin volum o clădire monument istoric. Un astfel de specialist se va opune proiectului de lărgire a Căii Călărași care echivalează cu distrugerea unei zone istorice unice din București.

Sau poate tocmai asta este miza? Să eliminați vocile care nu vă convin?

Nu vreau să fac procese de intenție nimănui. Așa că plec de la premisa bunei-credințe pe care sper să o aveți. Mă gândesc că poate pur și simplu nu ați știut de această ilegalitate pe care, repet, o patronați. Dacă este așa, atunci vă rog să dispuneți de urgență revenirea la componența legală a CTUAT în sensul includerii unui specialist în monumente și patrimoniu în această Comisie. Aveți pârghiile politice și administrative pentru a face acest lucru și sunt convinsă că știți să le folosiți. Mai ales că vorbim despre o măsură legală și oportună într-un oraș ca Bucureștiul care este mereu amenințat de febra demolării clădirilor monument istoric.

Oricum, vă anunț că am sesizat deja instituția Prefectului și am cerut anularea Hotărârii prin care a fost schimbată componența CTUAT. Știu că legăturile politice sunt uneori mai puternice decât normele legale. Dar mai știu că nimeni nu vrea să plătească în Justiție pentru ilegalitățile altora.

Prin urmare, vă solicit să uzați de toate pârghiile pe care le aveți la dispoziție pentru reintrarea în legalitate. Dacă vreți cu adevărat ca Bucureștiul și clădirile monument istoric să fie protejate în fața asaltului imobiliar, cereți ca în CTUAT să existe un specialist în acest domeniu. Altfel, ne veți confirma că sunteți complice la această ilegalitate. Sau, mai grav, veți confirma că sunteți autorul acestei manevre care pune în pericol cele mai frumoase zone din București.

Nu aștept un răspuns de la dumneavoastră. Aștept să aplicați legea.

Vă mulțumesc.

Roxana Wring

Președinte USR București

Pentru corectitudine, în urma acestei scrisori deschise a doamnei Wrig, Gabriela Firea, prin Primăria Generală a capitalei a făcut următoarele precizări:

Referitor la scrisoarea deschisa adresata Primarului General, Gabriela Firea, de catre un consilier USR care reclama asa-zisa ilegalitate a componentei Comisiei Tehnice de Urbanism si Amenajare a Teritoriului (CTUAT), Primaria Municipiului Bucuresti informeaza:

Comisia Tehnica de Urbanism si Amenajare a Teritoriului (CTUAT) are un rol consultativ si nu deliberativ, asa cum este cazul comisiilor din cadrul Ministerului Culturii.
Prin schimbarea componentei CTUAT, care s-a realizat prin votul consilierilor generali, comisia „nu a ramas fara un specialist in monumente istorice”, printre specialistii actualei comisii numarandu-se si prof.dr. arh. Dan Marin, profesor la Universitatea de Arhitectura ‘Ion Mincu’, autor al PUZ-ului pentru zone protejate, precum si a altor documentatii care se refera la zone protejate sau cladiri monument istoric.
Mai mult decat atat, in functie de situatiile punctuale supuse atentiei CTUAT, atunci cand ordinea de zi o impune, la sedinte sunt invitati specialisti in diverse domenii.
Mentionam ca, potrivit prevederilor art.37 alin (3) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul cu modificarile si completarile ulterioare, componenta nominala a Comsiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului si Urbanism si Regulamentul de functionare se aproba de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, la propunerea Primarului General al Municipiului Bucuresti, pe baza recomandarilor asociatiilor profesionale din domeniul amenajarii teritoriului, urbanismului, constructiilor, institutiilor de invatamant superior si ale Arhitectului-sef.

Care or fi calitățile ce o îndreptățesc pe Gabi Firea să fie Primar General și să pretindă funcții cu greutate în PSD? Who nows …

Motto: Când scroafa se suie în cireș refuză să mai coboare, crezându-se cireașă dorește să fie lăsată să se coacă…

Niciodată nu am considerat că Gabriela Firea ar fi capabilă să arate vreo urmă de profesionalism în cava sau să fie un reper de moralitate, educație, gândire … la ea totul e imagine, o coajă parfumată și lustruită sub care colcăie un amestcatec pestilențial de mucozități, viermi și putreziciuni altoite cu o doză grosolană de tupeu.

Nu cred că poate fi considerat  un gest de mare moralitate faptul că încă mai poartă numele lui Răsvan, primul său soț, pe care l-a băgat la ”conservă” prin ianuarie, 2010, în septembrie măritându-se oficial cu Pandele căruia i-a turnat rapid doi plozi, nu care cumva să îl scape. Gurile rele spun că relația cu Pandele ar fi început înainte ca Răsvan să își dea obștescul sfârșit, pe când încă acesta mai trăgea să moară. Culmea este că, deși măritată cu Pandele cu doi copii făcuți la foc automat, încă poartă numele mortului, părândui-se, poate, că  Pandele e nume de viitor pușcăriaș pe când Firea reprezintă un nume greu în scrima mioritică.

De la faptul că a fost mâna dreaptă a pușcăriașului Dan Voiculescu, căruia i-a și băgat, mulțumită capacităților ei manageriale de senzație, i-a băgat rapid în faliment două din cele mai performante firme s-a măritat cu un individ asupra căruia plutesc tot felul de bănuieli, nășită de un alt pușcăriaș, Gigi Becali, cam totul duce la om profil uman cam nevizitabil.

După ce a intrat în politică a fost purtătoare de cuvânt, prin asta ea înțelegând că trebuie să tragă flegme adversarilor și nu să fie o interfață între partid și societate. După ce a ajuns primăriță a ieșit, cred că nici ea nu mai știe cu câte fantezii cărora le zice ”proiecte”, care au sfârșit cu oiștea în gard… Semn că la ea totul e imagine, în adâncime nefiind decât un hău negru și rece…

Acum văd că se zbenguie să primească, la împărțirea cașcavalului puterii, o felie cât mai barosană. O funcție cât mai importantă.

Ce nu înțeleg eu, este cam care ar putea fi calitățile ei care o fac să creadă că e potrivită să fie primăreasă generală peste orașul cu mitici și că ar trebui să dețină funcții cu greutate maximă în PSD, partidul Penalului de Teleorman …

Firea amenință că dacă Guvernul nu îi îndeplinește fanteziile, ea își dă demisia

În loc de motto, un banc…

După ce a întârziat câteva ore, soțul vine acasă cam ”aghesmuit” duhnind de la o poștă a bere. Soția, un pachet de nervi, îl întâmpină de la intrare:

”- Să știi că dacă o singură dată te mai duci cu prietenii la bere plec la mama.”

”-Dragă, te rog nu mă ispiti. Încă băieții sunt la crâșmă.”

* * *

GABRIELA FIREA
Un primar care consideră că treaba trebuie să o facă alții, ea mulțumindu-se doar cu meritele.

Cam așa arată, cred, și ultima ieșire a Gabrielei Firea. Bineînțeles că ea nu consideră că are vreo vină în faptul că ”proiectele” pe care le tot anunță cu emfază sfârșesc cu oiștea în gard. În mintea ei, mai blondă decât pare, acele ”proiecte” trebuie să le pună în practică alții, ea mulțumindu-se, modestă fiind, cu meritele. Asta dacă proiectul se dovedește a fi un succes. Dacă e un eșec, e vina altora, normal.

Raportul dintre banii cu care Bucureștiul contribuie la Buget  și banii care se întorc este cel mai mare din țară  în favoarea banilor ce revin. Pentru comparație, Transilvania contribuie cu mai mult de jumătate, Bucureștiul cu sub o cincime. Când e să se întoarcă, sumele sunt comparabile, cu un ușor plus pentru Capitală.

Cu toate acestea, Firea se tot plânge că, având ea ghinion, nu e ajutată să își îndeplinească ”proiectele” (a se citi ”fanteziile”), și asta pentru că în nesimțirea lor, guvernanții eu altă treabă decât aceea de a se alinia frumos și a-i îndeplini ei nevoile.

Pentru că tot e pusă pe masă marea roată de cașcaval din funcții și în zilele acestea se împart noile funcții, ce și-a zis ea? Nu ar fi rău să șantajeze un piculeț partidul, poate, poate va mai obține o funcție, ceva …

Astfel că a ieșit cu fața de femeie iritată și ajunsă la capătul puterilor ca o vacă în călduri nedată la taur și s-a apucat să amenințe că dacă nu va fi ajutată, ea amenință nici mai mult nici mai puțin că  îşi va da demisia din toate funcţiile politice dacă nu sunt respectate termenele pentru proiectele pe care le are pentru Bucureşti. Evident, ocupată cu sforăria și manipularea, Blonda de la Primărie a pierdut din vedere un detaliu. Până ar apuca ea să își scrie demisia, funcțiile la care face referire vor fi reîmpărțite.

„Dacă voi avea susţinerea colegilor de la Bucureşti şi din Organizaţia de femei pentru un post de vicepreşedinte naţional – a spus Firea, la Palatul Parlamentului,  într-o conferință de presă adhoc – voi candida, dar asta nu mă împiedică ca, în momentul în care voi constata că în continuare proiectele Capitalei sunt blocate, într-un timp rezonabil pe care doamna prim-ministru îl ştie, pentru că am dialogat pe acest subiect, dacă aceste termene sunt depăşite, eu nu mai aştept, aşa cum am făcut până acum. Am iertat, am plecat, am sperat din nou, am luat-o din nou cu munca de Sisif. Nu! Îmi dau demisia, măcar consider că nu am o voce în BPN”. Da… grea amenințare, ne și imaginăm cum s-ar prăbuși Bucureștiul dacă neînlocuibila blondă și-ar da demisia, cam ca mănăstirea aia a lui Manole dacă nevastă-sa ar ieși din zid și s-ar duce și ea, ca omul la budă.

Deși în toată țara anunțatele megaspitale regionale sunt o fantezie bună se scos la tarabă în fiecare campanie electorală, și în București densitatea de spitale mari pe scăfârlie de mitic este mai mare decât oriunde în țară, transportul cu salvări fiind mai bine pus la punct decât oriunde, Firea continuă să facă presiuni asupra Guvernului ca să îi aprobe un teren de cinci hectare pentru construcţie. Evident că nu i-a trecut prin cap să aloce un teren aflat în propietatea Primăriei. Acele ternuri fiind probabil destinate mafiei imobiliare care a făcut-o primăreasă.

Întrebată dacă simte că sunt colegi de-ai săi care îi pun beţe în roate, Firea a luat o față de înmormântare și a răspuns cu obidă dar hotărât: „Categoric, da”.

„Categoric, da – a spus Firea – Şi mi-aş dori să aflu şi motivul pentru care sunt puse beţe în roate primarului Capitalei. Nu vreau să mă victimizez, dar este o constatare, (… ) probabil ca să nu realizez eu lucruri foarte mari şi doar să rămân cu gestionarea, administrarea Capitalei şi să nu las în urma mea nişte proiecte mari, nişte proiecte reper, simbolice, pe care să le aprecieze atât bucureştenii, cât şi întreaga ţară”.

Cam la fel de logică precum era când îi acuza pe unii sau alții că o amenință, dar și lașă când e vorba să își asume anumite acuzații, ea (cu fața de spășită) recunoaște că nu poate da nume pentru că nu le ştie , dar, dacă zice, atunci trebuie să fim siguri că așa este.

„Este vorba – a mai declarat Primărița Generală a  Capitalei – de oameni care lucrează în ministere care sunt în aceste entităţi administrative de ani de zile, care spun de fiecare dată – a mai venit un ministru, nu-i nimic, eu sunt aici, eu sunt peren precum bradul în vârf de munte şi care reprezintă interese financiare foarte importante. Într-adevăr, am făcut apel şi fac în continuare şi la preşedintele partidului şi a garantat susţinere în perioada următoare, am făcut apel la doamna prim-ministru şi i-am spus că un ministru nu are voie să spună că el nu poate pentru că nu îl lasă directorii, pentru că directorii, dacă ar realiza o minimă verificare, ar constata că au interese financiare, economice. Până la urmă, un minister este asumat politic şi ministrul, dacă nu este în stare să îl conducă şi se lasă subjugat de către directori, înseamnă că nu e bun de ministru şi aici intervine problema politică. Voi spune de fiecare dată ce miniştri îşi fac treaba şi ce miniştri nu îşi fac treaba”.

CÂND NU E GRAVIDĂ, GABRIELA FIREA SE SIMTE AMENINȚATĂ

20 februarie 2018 Lasă un comentariu

Motto: Errare humanum est sed perseverare diabolicum. (Seneca)

GABRIELA FIREA – o primăriță care, atunci când nu e gravidă, se simte amenințată

Uneori, când o văd pe Gabriela Firea, sunt uimit de tenacitatea ei în a ne demonstra că are o capacitate fantastică de a vorbi și de talentul de a spune prostii de câte ori vorbește. Are ea un fix, când nu este gravidă  se simte amenințată. Pentru orice. Probabil dacă într-o zi trece strada și o claxonează cineva ea va considera că ăla o amenință… area ea fixul ăsta. O fi de la hormoni.

Luni seara, prezentă la România TV, ma`am Găbița s-a apucat să se arate îngrozită de faptul că unii ar amenința-o pe Facebook. Ultima tranșă de amenințări venindu-i după ce a anunțat câştigătorul unei licitaţii pentru autobuze RATB. Este vorba de câștigarea unei licitații pentru autobuze folosite la transportul în comun produse de firma turcească Otokar. Contractul este în valoare de  100 de milioane de euro, și se referă la cumpărarea a  400 de autobuze noi, cu motoare Euro 6, necesare înnoirii parcului RATB.

Zicea Firea că  a fost amenințată că ar urma să i se facă dosare la DNA … că i-au amenințat pe Facebook familia și copii, motiv pentru care musai să fie reglementat internetul.

Oare de ce îmi amintesc de povestea ridicolă cu așazisa amenințarea pe care i-ar fi adresat-o Băsescu ? (acesta i-ar fi spus să fie atentă că ar putea să îl salte DNA pe Pandele, soțul ei căruia nu îi poartă numele.) 

Având în vedere isteria care o cuprinde pe primărița generală  cu cele mai mari țâțe din istoria Bucureștiului, stai și te întrebi dacă nu ar fi bine ca, într-adevăr DNA-ul să se aplece mai atent asupra respectivei… că prea o apucă pandaliile când aude de instituția respectivă.

Interesant este că dacă o înjuri de mamă, sau îi spui că este un monument de prostie știe că poate să blocheze pe cel care a comis chestia. Știe și că pe  Facebook a poți reclama astfel încât acela își poate pierde dreptul de a mai utiliza platforma… 

De asemenea, dacă s-a simțit atât de amenințată, oare de ce s-a dus la România TV și nu la Poliție? Că tot e colegă de partid cu Blonda de la Interne … Blondele, între ele se ajută, nu? (Asta când nu își înfig ghiarele una alteia în coafură … evident ). În fond Facebook este considerat spațiu public, deci acele amenințări ar fi ca și cum i-ar fi făcute pe stradă.

„Nu este prima dată când am primit astfel de ameninţări – a declarat Firea cf. ştiripesurse.ro – La începutul mandatului mi s-a transmis că o să am eu probleme. Că mi se vor face dosare. Mi-au ameninţat familia şi copiii. Legislaţia din România nu pedepseşte astfel de atitudini. Pe internet poţi ameninţa cu moartea, cu desfigurarea, cu bătaia. Nu să cenzurăm internetul, dar nici să nu îl lăsăm aşa la voia nimănui. Trebuie reglementat.

…………………………………..

     După conferinţa de azi de la prânz după ce am anunţat că vom avea 400 de autpbuze euro 6 am primit mai multe ameninţări pe facebook şi pe e mail. Se revendica de ce o companie din Turcia a câştigat şi nu una din altă ţară. Primarul e ordonator principal de credite. Am fost mirată de aceste lucruri. Primarul nu face parte din comisii de licitaţie. Ar însemna o încălcare a legii să obligi un primar să dea o licitaţie cuiva. E de domeniul fantasticului. ne interesează legalitatea şi dacă sunt semne de întrebre. Să vină instituţiile statului să verifice aceste licitaţii. Activitatea acestei comisii e mai mult decât legală.  Au fost patru ofertanţi, doi din Turcia şi doi din Germania. O companie s-a descalificat în timpul procedurii. Au rămas trei companii.  Să avem grijă cum mergem pe stradă că lucrurile nu vor rămâne aşa. Să avem grijă de familie şi copii. E o campanie de defăimare a mea. 

……………………………………
      La finalul conferinţei au început să curgă aceste ameninţări. S-a spus că eu sunt vinovată de acest lucru.  Voi face şi plângere. Am crezut că e o glumă după primul mesaj. S-au scurs orele şi s-au înteţit mesajele. M-a pus pe gânduri. Au folosit cuvinte de la periferia vocabularului, apoi ameninţări că o să văd eu ce o să păţesc pentru că am permis ca această companie să câştige licitaţia“, a mai spus Blonda de la Primărie

P.S. Cred că ar fi extrem de interesant de aflat cam ce înțelegea Firea prin reglementarea Internetului … s-o fi gândit la cenzură?

 

Vizita micului Emmanuel (Le petit Goe de Paris) la tanti Carmen la București …

25 august 2017 Un comentariu

Pentru ca micul Emmanuel să nu mai rămână și anul acesta repetent, doamna Macron, mama lui, a hotărât să în ducă în vizită la București la tanti Carmen.

Micuțului Emmanuel i-a plăcut mult la București, dar cel mai mult i-a plăcut de tanti Carmen pentru că atunci când râdea îi amintea de poneiul pe care l-a primit anul trecut de ziua lui de la o mătușă, soră a mamei. I-a plăcut și de androidul lui tanti  Carmen. 

Micul Emmanuel și întrebat-o pe doamna Macron:

 – Mami, în această seară ne lasă tanti Carmen să ne jucăm cu androidul dânsei?

 – Nu dragule, nu avem timp de așa ceva. Trebuie să ne ducem în vizită și la bulgari. Anul ăsta au niște castraveți extrem de viguroși …

SABINA FATI: ”De ce nu-i mai place grațierea. Și când pleacă Dragnea la pescuit”

Liderul PSD a evitat să se asocieze cu inițiativele care nu pot fi înghițite de lumea bună. Grațierea, amnistia, schimbarea Codurilor în favoarea corupților sunt subiecte pe care le-a lăsat spre rezolvare oamenilor dedicați din partid, socotind în primă instanță că va fi salvat de ei, fără ca el să se murdărească pe mâini. 

Când și-a dat seama că nu poate să fie un beneficiar nevinovat al grațierii, caz în care va fi imediat izolat de liderii occidentali, Liviu Dragnea a început să joace rolul democratului intransigent. L-a pus imediat la colț pe senatorul PSD Șerban Nicolae, fiindcă a propus amendamentele care i-ar fi scăpat de pușcărie pe mulți politicieni, inclusiv Dragnea. Nicolae a fost certat public și i s-au luat funcțiile: președinția Comisiei juridice plus șefia grupului senatorial PSD.

La început, Liviu Dragnea a crezut că Ordonanța 13 va rezolva repede și eficient multe dintre problemele care nu-l lasă încă să doarmă. Atunci era încă un militant al grațierii, chiar dacă a aruncat întreaga responsabilitate pe umerii Cabinetului Grindeanu. În săptămânile de proteste și-a dat seama că nu doar oamenii din stradă îl considerau autorul ordonanței, ci și diplomații statelor vestice acreditați la București. I s-a spus din mai multe părți, în limbaj diplomatic, dar ușor de decriptat, că orice soluție legală care îi scutește pe corupți de închisoare îl face indezirabil în fața oficialilor occidentali.

Toți liderii politici vestici, dar nu numai, care trec prin București se întâlnesc în mod obligatoriu cu Liviu Dragnea, pe care îl recunosc ca lider al coaliției de guvernământ și îi conferă o greutate mai mare decât prim-
ministrului Sorin Grindeanu. Această greutate politică func­ționează însă și invers pentru oficialii euro-atlantici: dacă Legea grațierii este adoptată pentru a-l salva pe Dragnea, înseamnă că el este considerat autorul ei moral, iar șeful PSD va fi ocolit.

Întâlnirile pe care le-a avut, la început cu diplomații occidentali, apoi cu liderii europeni sau ai statelor  importante care au venit în România, i-au gâdilat orgoliul lui Liviu Dragnea, l-au făcut să se simtă important și, poate, l-au scos cumva din zona periferică în care se afla. Odată admis la masa lor, Dragnea nu vrea să mai piardă acest privilegiu. Se simte bine printre șervete scrobite și oameni educați, care-l iau în seamă. Știe că atunci când va cădea în dizgrație va cădea cu totul.

E posibil, însă, și reversul: un verdict cu executare din partea Înaltei Curți în dosarul în care este acuzat de abuz în serviciu. În acest caz, Liviu Dragnea va dispărea definitiv din politica autohtonă. Să fie orgoliul lui Dragnea mai mare decât instinctul lui de conservare sau are în mânecă vreun as? Cine poate crede că liderul PSD își neglijează viitorul de dragul poziției lui „democrate“, care-l face popular printre diplomați și oficiali vestici? Îmbogățit din funcțiile publice pe care le-a ocupat în ultimii 20 de ani, cu afaceri extinse până în America de Sud, Dragnea ar putea pierde mai mult decât partidul dacă nu știe cum să joace. Poate că pleacă „la pescuit“, așa cum i-a amenințat pe colegii săi din partid, dacă nu-i reușesc înțelegerile pe care le face pe deasupra lor. Până atunci, va dansa așa cum i se va cânta, iar PSD va renunța la grațiere, după cum a sugerat chiar Dragnea.

Autor:  Sabina Fati

Data publicării: 11 mai 2017

 Sursa: romanialibera.ro

Gabriela Firea are visuri erotice. Visează că se dă în bărci …

28 septembrie 2016 3 comentarii

Gabriela Firea

Se pare că de când au început să o prindă cutremurele bucureștean, ca de exemplu ultimul întâmplat pe la două noaptea, în afara domiciliului conjugal, Gabriela Vrânceanu Firea are vise erotice. Visează că se dă în bărci evident, conduse de căpitanu doctor sau doctorul căpitan Pandele.

Doar așa se poate explica de ce mai nou a început să viseze la proiectul lui Ceaușescu de a transforma Bucureștiul în port la Dunăre. Cum Dunărea nu poate fi adusă la București și nici Bucureștiul relocat la Dunăre, ar urma să se facă un canal navigabil.

Nu că pentru o țară de talia Andorrei sau a Luxambrugului de exemplu ar fi cineștie ce mare filozofie, în România, țara unde e greu să faci și un drum de viteză numit pompos autostradă jignind astfel autostrăzile lumii, un astfel de canal pare un vis și mai nerealizabil decât vestita autostradă zburătăcită cu care Sorin Oprescu a fraierit miticii de două ori.

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc, a declarat că a discutat   cu comisarul pentru politica regionala al Comisiei Europene, Corina Crețu, (hehehe, alta) despre posibilitatea ca primăria sa acceseze fonduri europene pentru ca Bucureștiul sa devina port la Dunăre.

Acest vis a apărut la bucureșteni în prima jumătate a  secolului XIX și ar fost chiar început de Nicolae Ceausescu.

“Tot la Bruxelles, tot cu Corina Cretu, care se va afla saptamana viitoare la Bucuresti, am inaintat o propunere pe care cred ca ar trebui sa o sustina cat mai multi bucuresteni si anume proiectul Bucurestiul – port la Dunare. Este un proiect extrem de important si de ambitios, care va insemna dezvoltare pentru Capitala Romaniei.

Doamna Corina Cretu a fost extrem de pozitiva la aflarea acestei initiative, ca impreuna cu UE sa finalizam acest proiect care a fost inceput acum ceva ani, dar lucrarea a fost degradata, nu a fost bine conservata si e nevoie de finantare in continuare. Cred ca e un proiect care va aseza Capitala in randul porturilor importante si capitalelor comerciale serioase din Europa”, a declarat primarul Gabriela Firea, conform aktual24.ro la finalul unei conferinte organizate de revista Finanțe si Afaceri, la care a fost prezenta ca invitat.

Prin anii 80 Ion Iliescu a dat aviz negativ acestui proiect dând ca exemplu Canalul Bega construit pe vremea împărătesei Maria Tereza, proiectat a fi canal navigabil pentru fabrica de zahăr, dar nefolosit după ce au apărut camioanele vehiculule mult mai practice decât navele.

Adriana Săftoiu și Cristian Bușoi acuză: ”PNL a făcut blat cu PSD”

9 august 2016 2 comentarii

Adriana Săftoiu
Purtătoarea de cuvânt  a PNL București, Adriana Săftoiu, la adunarea generală de alegeri a PNL sector 6, a acuzat cu subiect și predicat că liberalii au manifestat față de PSD o atitudine de  non-combat. 

„Dacă cineva crede că noi am pierdut Bucureştiul doar pentru că s-au făcut greşeli în ultimele şase luni, eu cred că ne înşelăm. Greşelile din ultimele şase luni sigur contează, dar noi am făcut greşeli, cred, în ultimii 10 ani de zile pentru că PDL şi PNL au dat senzaţia că în anumite sectoare e imposibil, e invincibil Vanghelie, Piedone, Onţanu’‘, a susținut Adriana  Săftoiu, precizând apoi că:

”Noi ne-am comportat timp de 10 ani de zile exact aşa – PSD în anumite sectoare nu poate fi bătut. Noi am spus că Bucureştiul este de dreapta, eu mă îndoiesc de lucrul acesta pentru că în 26 de ani nici măcar o dată Alianţa DA de exemplu nu a putut câştiga toate sectoarele, chiar şi atunci a pierdut un sector. Practic, noi timp de zeci de ani nu ne-am poziţionat faţă de PSD constant şi aşa cum trebuie. Cred că e foarte greu să faci opoziţie PSD, dacă ai obligaţii faţă de PSD. Şi cred că asta e marea problemă. Mi-e foarte greu să folosesc cuvântul blat, mi se pare chiar ruşinos, dar să spun că un non-combat a avut loc”, a mai spus Purtătoarea de cuvânt  a PNL București la adunarea generală de alegeri a PNL sector 6.

Adriana Săftoiu consideră că liberalii pot câştiga alegerile parlamentare, doar dacă PNL merge până la capăt cu reformarea partidului, cu criteriile de integritate. 

Tot despre un blat politic în fața PSD a vorbit și Cristian Buşoi,  preşedintele PNL Bucureşti

„PNL Bucureşti a avut câteva momente în care a avut şi ezitări, poate şi greşeli. Cea mai mare greşeală pe care a făcut-o în campania electorală este aceea că nu toate organizaţiile de sector au arătat că vor să se lupte cu PSD. Spun foarte clar că non- combat-ul cu PSD nu se va mai întâmpla în Bucureşti. De astăzi, din momentul în care noua conducere s-a aşezat la cârma organizaţiei Bucureşti, din momentul în care începem să completăm conducerile organizaţiilor PNL Bucureşti cu preşedinţii celor şase sectoare lupta cu PSD începe cu toată forţa. De astăzi declarăm război total administraţiei de stânga şi administraţiei PSD din Bucureşti. În toamnă liberalii trebuie să facă campania ori PNL, ori PSD. Dacă vom reuşi să arătăm care este diferenţa profundă între noi şi PSD, PNL are şanse să câştige”, a spus acesta.

TUDOR CHIRILĂ: ”Practic kitesurfingul de sase ani si va spun sigur ca nu e lac in Bucuresti pe care sa se poata practica acest sport … ”

5 iulie 2016 2 comentarii

Gabriela Firea, Tudor Chirilă

Tudor Chirilă, atac la Gabriela Firea. Explicațiile primarului

Artistul Tudor Chirilă se alătură celor care critică ultimele măsuri anunțate de primarul general, Gabriela Firea, asta în ciuda faptului că aceasta și-a explicat foarte clar proiectul legat de activitățile culturale de weekend în Capitală.

”Practic kitesurfingul de sase ani si va spun sigur ca nu e lac in Bucuresti pe care sa se poata practica acest sport. Asta, una la mana. Doi la mana: la licitatie participa/se prezinta doar o firma. Sa ne fie de bine. Fara evenimente culturale de weekend prin centru ca blocam prea mult traficul si nu ajunge lumea la lacuri sa practice sporturi de apa. Chiar daca licitatia a fost atribuita in fostul mandat si actualul primar n-are legatura cu situatia, primaria are obligatia sa nu se joace cu banii nostri”- scrie Tudor Chirilă.

La rândul său, primarul General a explicat ca Municipalitatea a sustinut si sustine evenimentele culturale si sportive din Bucuresti, atat in spatii deschise cat si in spatii inchise, insa se doreste elaborarea unui regulament clar de desfasurare a evenimentelor care au loc in centrul Capitalei astfel incat sa fie evitate situatii cablocarea parcarilor, poluarea fonica si perturbarea sau chiar blocarea traficului rutier.

Gabriela Firea a avut o intalnire cu Comisia de aprobare a Evenimentelor si Manifestarilor din cadrul Primariei Capitalei, precum si cu directori de specialitate responsabili cu organizarea de evenimente in Bucuresti, pentru a gasi solutii concrete la aceste probleme:„M-am intalnit astazi cu membrii comisiei de aprobare a evenimentelordin Capitala si am fost informata ca exista multe sesizari si petitii ale bucurestenilor deranjati de zgomot, de lipsa accesului in parcari, sau de ingreunarea traficului rutier. Cele mai multe reprosuri din partea cetatenilor vin din pricina faptului ca spatii foarte bune nu sunt folosite pentru organizarea concertelor si altele sunt supraexpuse: de exemplu Piata Constitutiei gazduieste marile concerte, insa acestea paralizeaza Bucurestiul. Exista zoneadecvate care pot fi puse la dispozitie: parcuri, Arena Nationala, Romexpo etc.”

Primarul General a subliniat faptul ca Bucurestiul trebuie sa fie viu, sa gazduiasca evenimente culturale, sportive, socialecat mai numeroase, insa sa beneficieze de locatii adecvate, usor accesibile, in apropierea statiilor de metrou sau mijloacelor de transport in comun sicare sa nu creeze disconfort bucurestenilor prin blocaje in trafic sau poluare fonica.

Autor: Lucian Negrea, Reporter

Sursa: stiripesurse.ro

NOTĂ: Tudor Chirilă a postat textul pe pagina sa de Facebook 

 

Miticii nu i-au dat Bucureştiul pe mână Gabrielei Firea ci grupurilor mafiote din jurul lui Voiculescu, Pandele şi Gigi Becali …

5 iunie 2016 3 comentarii

Gabriela Firea, Gigi Becali, Dan Voiculescu, Florentin Pandele

Iată că miticii au făcut iar ce ştiu cel mai bine… s-au făcut de rahat.

La aceste alegeri anticipate au oferit pe tavă Bucureştiul PSD-ului, partidul condus de un infractor condamnat.  (Să fie clar, lui Liviu Dragnea nu i-a fost suspendată vinovăţia ci doar executarea pedepsei. Dacă mai calcă pe bec, indiferent ce porcărie face, „bulău” scrie pe el … şi va face şi cei doi ani de care a fost scutit, pe lângă noua pedeapsă. În cazul unui nou proces, acesta se va desfăşura în paradigma că Dragnea este recidivist, circumstanţă agravantă).

Poate, deşi PSD este un partid de penali (de la un anumitr nivel în sus nu există în PSD nici un politician care să nu aibă probleme cu legea).

Lucrul care este şi mai grav decât asta este că miticii au ales-o ca primăriţă pe Gabriela Vrânceanu  Firea Padele. Şi nu neapărat că mama heroină cu apariţie de  Barbie uzată ar fi ditamai Diavolul dun Trebuci în persoană… 

Gabriela nu a fost niciodată un personaj Alfa cu fie o marionetă, fie o simplă purătoare de vorbe.

S-a şi văzut cum, într-un an, i-a băgat în falment două din cele mai prospere firme ale trustului Intact. Nu toţi sunt făcuţi să fie şefi, nu e nimic rău în asta, ea şi mulţi alţii sunt făcuţi să fie executanţi.

Cine a câştigat de fapt Primăria Generală a Bucureştiului?

E simplu, de acum Bucureştiu este al mafiei din jurul stăpânului ei,  puşcăriaşul Dan Voiculescu, a mafiei din jurul soţului ei, Florentin Pandele căruia i s-a cam zugrăvit celula şi nu în ultimul rând mafia din jurul naşului ei de cununie, fostul şi viitorul puşcăriaş, Gigi Becali, unul din cele mai odioase personaje a clanului de machidoni, Becali …

 Mie greaţă de mitici …

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, deşi i se rupe de teatrele cu probleme, vrea să facă un festival de teatru stradal, astfel ca Bucureştiul să devină capitală europeană în 2021… Hehehe

Motto:

Deoarece: „Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită.” …

„Un popor de proşti ajunge să fie condus, inevitabil, de escroci”

Gabriela Firea

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc, promite că  va face festival  festival de teatru stradal la București, astfel capitala României va deveni ditamai atracția turistică, sau, mai precis, și turistică și culturală, Bucureştiul urmând a deveni în 2021 capitală culturală europeană …

* * * 

„În Bucureşti au fost închise teatre. Dar spectacolul trebuie să continue. (…) Timp de o lună, pe străzile Bucureştiului vor fi spectacole în aer liber – teatru şi muzică – susţinute de trupe din ţară şi din străinătate. Bucureştiul va deveni destinaţie turistică. Iar bucureştenii care nu-şi permit să plece în concediu, au ocazia să îl petreacă în oraşul lor” a mai spus Firea, întrun comunicat de presă. comunicat de presă.

Pesedisda mai susţine că, în acest fel, Bucureştiul îşi va creşte şansele să ajungă capitală culturală europeană în 2021. Te pomeneşti că presupune că ea va fi primăriţă la acea vreme, ca Iohannis, după care, Doamne Fereşte, s-o fi imaginând drept locatară la Cotroceni.

Ce este straniu, dacă nu chiar cinic în această promisiune de care probabil a şi uitat, nu ar fi respectivul vestival în sine, pentru un oraş ca Bucureştiul n-ar fi cineştie ce mare filozofie, trupe s-ar găsi în ţară. Cum naiba de nu îşi aminteşte însă de teatrele scoase din locaţiile lot tradiţionale ca să nu ia foc şi să le ardă spectatorii ca la Colectiv?

M-aş fi aşteptat să spună că va face tot ce poate ca să rezolve acele probleme.

Hmmm. Bucureştiul, capitală culturală europeană Bucureştiul. Ciudat …

Poate dacă ar proclama ca fiind cultură manelele şi ar da cu var miticii să pară statui ar avea o şansă. Ar putea declara drept cultură şi aglomeraţia imposibilă de la anumite ore. Scot atunci şoferii din gură nişte nişte … „perle” de cultură de ţi se zbârleşte mătreaţa.

Bucureştiul o capitală culturală europeană unde Biserica Ortodoxă Română îşi face o monstruoasă catedrală în care un pic înghesuiţi ar putea intra toşi ortodocşii din românia şi nişte fanatici împlântă cruci şi duce porci la păscut să spurce locul unde ar urma să se facă o moscheie?

Te pomeneşti că ar vrea să pună pe lista cu obiective turistice Beciul Domnesc, îunde probabil nu peste mult soţul ei va fi cazat o vreme …. Deh, nu găseşti prea multe aresturi preventive care să fi găzduit atât de mulţi  politicieni de vârf.

Sau o fi considerând că dacă ea e aleasă şi  Capitala va intra nemijlocit pe mâna găştilotr mafiote din furul soţului ei, Pandele, al naşului ei Becali şi a lui Dan Voiculescu, stăpânul ei, reprezintă un mare atu când e vorba de atracţii turistice.

Să fim serioşi, cred că şi năroada s-a distrat teribil când a dat acest comunicat…

P.S.1 … Dacă nu ar fi campanie electorală şi Gabriela, o mare mâncătoare de rahat, aş crede că a cam început s-o lovească paranoia …

P.S.2 … Doamne ocroteşte-i pe mitici că nu ştiu ce fac…

CLUJ NAPOCA – oraşul „cel mai cel” din România în ceea ce priveşte calitatea vieţii

Cluj NapocaLa 16 Mai, 2016, Florin Casota publică în businessmagazin.ro  un articol intitulat „Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România”

Aflăm din acest articol că înainte de aderara la UE, oficialii de la Bruxelles, vizitând România, constatau că suntem prea rurali pentru demnitatea lor. Problema s-a rezolvat în stil mioritic, 50 de comune au fost declarate oraş. Astfel, locuitorii de acestor foste comune s-au trezit orăşeni fără a avea beneficiile unui oraş, plătind însă taxe ca la oraş şi făcând agricultrură de subzistenţă.

Li s-a promis că localităţiloe lor se vor moderniza, vor avea asfalt pe drumuri şi nu se vor mai duce când le vine … să se ducă, în fundul curţii.
Au trecut zece ani de atunci. Institutul Naţional de Statistică a dat un comunicat în care se arată că: „În anul 2014, populaţia deservită de sistemul public de alimentare cu apă a fost de 12.454.909 persoane, reprezentând 62,4% din populaţia României“ asta deşi la aderare România a promis că până în 2018 toţi românii vor avea apă şi canalizare, în realitate numărul celor conectaţi la astfel de reţele crescând cu vreun milion şi jumătate se suflete.
Conform recensământului din 2012 România are 319 de municipii şi oraşe, din 2002 şi până în prezent 55 de comune au devenit oraşe.

Regula pentru ca o comună să devină oraş ( cf Legii nr. 351 din 6 iulie 2001 – privind aprobarea „Planului de amenajare a teritoriului naţional“), este ca localitatea să aibă o populaţie stabilă cuprinsă „ de regulă” între circa 5.000 de locuitori şi 30.000 de locuitori.

Astfel, cum necum, în România avem 34 de oraşe în care trăiesc mai puţin de 5.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002 … 57 de oraşe cu sub 6.000 de locuitori, cu 16 mai multe decât în 2002.
Avem chiar şi un oraş cu un pic peste 1600 de locuitori: Băile Tuşnad.

La începutul anului trecut, pe 1 Ianuarie 2015, în cele cele 2.861 de comune trăiau 9,707 milioane de persoane. Statistic vorbind, numărul mediu de locuitori stabili în comune este de 3.393 de locuitori, cea mai mare comună fiind Floreşti (de lângă Cluj Napoca) 24.941 locuitori şi cea mai puţin populată, comuna Bătrâna (judeţul Hunedoara).

Una din marile probleme ale României fiind că oraşele neavând un plan care să reglementeze, s-au dezvoltat haotic, oraşe precum Braşov, Oradea sau Cluj Napoca mărindu-şi suprajaţa intravilană de trei ori, potrivit datelor INS (1993-2013), infrastructura nu a ţinut pasul, nici străzile, nici reţeaua de alimentare cu apă nu au crescut în general în aceeaşi măsură.
În Bucureşti suprafaţa intravilană (1993-2013) a crescut 56%, iar suprafaţa verde a scăzut cu 6,8%.

Timişoara a înregistrat creşteri la suprafaţa intravilană, lungimea străzilor, suprafaţa spaţiilor verzi, dar şi lungimea reţelei de alimentare cu apă.

La Iaşi suprafaţa intravilană a crescut cu 94%, dar şi spaţiile verzi s-au mărit cu 50%. Lungimea străzilor a rămas aproape neschimbată (creştere de 0,8%), iar lungimea reţelei de alimentare cu apă a scăzut cu 5,2%.

Studii care se referă la calitatea vieţii, folosind indicatori ca rata infracţionalităţii, poluare, calitatea serviciilor sanitare, preţuri imobiliare sau puterea de cumpărare, au relevat că în România oraşul Cluj Napoca este cel mai bine situat din oraşele luate în calcul, fiind pe locul 53 în lume, peste metropole precum Ankara (61), Budapesta (67), Milano (69). În acest clasament următorul oraş din România este Bucureşti aflat pe locul 74.

În ceea ce priveşte sărăcia avem cinci regiuni aflate printre cele mai sărace din Uniunea Eropeană, exceptând Ilfov

Bucureşti, Vest şi Centru. Potrivit Eurostat, Regiunea Sud-Est este foarte aproape de a ieşi din categoria în care PIB pe cap de locuitor, calculat la paritatea puterii de cumpărare, este sub 50% din media UE.
Cea mai săracă regiune este Nord-Est, la numai 34% din media europeană, urmată de Sud-Vest Oltenia, cu 41%, Sud-Muntenia, cu 43%, şi Nord-Vest, cu 48%.

PENTRU CONFORMITATE

Articolul la care am făcut referire se numeşte:

„Oraşul unde se trăieşte cel mai bine in România”,

îl are ca autor pe:

Florin Casota

este publicat pe:

businessmagazin.ro

Cristina Ancuţa Pocora candidează pentru Primăria Sectorului 3 bucureştean

Cristina Ancuța Pocora

Cristina Ancuţa Pocora

De parcă balamucul prilejuit de candidatura pentru Primăria Generală a Capitalei nu ar fi fost destul, PNL a hotărât să schimbe şi candidatul de la Sectorul 3 Bucureştean.

Candidatul desemnat, Florin Ștefan Vasile, (sincer să fiu nu am mai auzit de el) a fost înlocuit de o candidată cu mult mai multă notorietate: Cristina Ancuţa Pocora (37 de ani, sa născut la 5 Aprilie 1979 în municipul Galaţi).

Noua candidată liberală de la Sectorul 3 a declarat că intră în cursa electorală „foarte hotărâtă și determinată”.

„Aș vrea – a spus Cristina Ancuţa Pocora, într-o conferință de presă – să spun foarte clar și limpede. Vin foarte hotărâtă și determinată în această bătălie. Vin foarte hotărâtă să susțin și să-mi aduc contribuția la câștigarea Primăriei Capitalei de PNL. (…) Vreau ca cetățenii sectorului 3, cetățenii Bucureștiului să aibă o viață mai bună pentru ei și pentru familiile lor. (…) Îl invit pe domnul Negoiță, încă de pe acum, să iasă din ascunzătoare – am auzit că, așa, pe ascuns, și-a depus candidatura – să vină și să discutăm deschis despre mandatul domniei sale și despre planurile de viitor. Să discutăm despre raportul Curții de Conturi privind cheltuirea banului public în sectorul 3 sub mandatul său. Dacă cumva nu poate și îi e frică, chiar și cu doamna Firea aș putea să discut acest subiect”.

Poate sunt subiectiv, dar din câte ştiu, Cristina Pocora este o femeie perseverentă şi bătăioasă. Deşi reuşea să mă enerveze cumplit de câte ori o vedeam la tv îi admiram totuşi cerbicia cu care îşi apăra ideile. E drept nu prea erau ideile cu care mersese la o televiziune sau alta.

Sloganul ei de campanie este „O viaţă mai bună pentru familia ta”.

Schimbarea candidatului de la sectorul 3 a fost explicată de noul candidat la Primăria Generală a Capitalei, Președintele interimar al PNL București, Cătălin Predoiu:

„Filosofia noastră este să luptăm în echipă și să lucrăm în echipă. Ori, condiția reușitei în echipă este o compatibilitate totală și o armonizare între candidat și echipa din cadrul organizației. (…) La sectorul 3, în ultimele zile, au apărut semne ale unor ezitări în această direcție și noi optimizăm în acest fel campania electorală. Este o decizie prin care să securizăm 100% șansele pe care le avem pentru a câștiga. Vom câștiga și la sectorul 3”, a spus Predoi care a mai ţinut să spună şi că „Robert Negoiță este un primar corupt” (Lucru pentru care, personal, aş fi în stare să bag mâna în foc. Şi nu de azi de ieri, demult – n.a-).

„Nu o spune un membru al PNL, o spune un raport al Curții de Conturi. Curtea de Conturi care e condusă de membri marcanți ai PSD, dacă nu mă înșel și domnul Sârbu e pe acolo. Deci bucureștenii să se uite cu atenție în raportul Curții de Conturi despre cum a gestionat domnul Negoiță banul sectorului. Ori, noi nu ne permitem să pierdem nicio fărâmă de șansă acolo și vom câștiga cu Cristina Pocora”, a arătat Predoiu.

Cine este, de fapt, Cristina Ancuţa Pocora?

Pe blogul său, cristinapocora.ro, găzduit de platforma pnl.ro găsim un link spre pagina ei de pe siteul Camerei Deputaţilor  unde are un foarte scurt Curriculum Vitae :

Cristina-Ancuţa POCORA
Curriculum Vitae
Date biografice
  • Data şi locul naşterii: 05 Aprilie 1979, Municipiul Galaţi
  • Stare civilă: căsătorită, un copil
Studii şi specializări
  • 2006 – absolventă a Masterului în Comunicare Politică. Marketing Politic şi Electoral (SNSPA)
  • 2001 – absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice (SNSPA)
  • 2006 – absolventă a cursurilor postuniversitare de specializare şi perfecţionare „Securitatea şi Apărarea Naţională – Securitate şi Bună Guvernare” din cadrul Colegiului Naţional de Apărare – Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”
Activitate profesională
  • 2012- prezent – Deputat Colegiul 1 Feteşti-Ţăndărei (Ialomiţa)
    • Secretar Comisia pentru muncă şi protecţie socială
    • Preşedinte Subcomisia pentru Protecţia Copilului.
    • Membru Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi,
  • 2008-2012 – Deputat Colegiul 1 Feteşti-Ţăndărei (Ialomiţa)
    • Preşedinte Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi,
    • Preşedinte Subcomisia pentru Protecţia Copilului.
    • Membru Comisia pentru muncă şi protecţie socială
  • 2006-2008 – Secretar de stat pentru Relaţia cu Parlamentul
  • 2005-2006 – Consilier Cabinet Ministru – Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul
  • 2001-2006 – Consilier Parlamentar – Cabinet Vicepreşedinte – Senatul României
Funcţii, activităţi într-un partid politic
  • 2013 – Purtător de cuvânt al Partidului Național Liberal
  • 2012-2013 – membru Biroul Politic Central al PNL
  • 2010-2012 – membru supleant Biroul Politic Central al PNL
  • 2010-2013 – vicepreşedinte PNL Ialomiţa
  • 2007- coordonator şi mediator BPC în Filiala PNL Ialomiţa
  • 2007-2009 – membru în Biroul Politic Central al PNL
  • 2002-2005 – secretar al Comisiei de Specialitate DRN ale PNL

De multe ori, poate, pentru a cunoaşte un picuţ şi sufletul unui om este bine să îl laşi să vorbească despre sine.

Cristina Ancuţa Pocora  pune textul despre sine sub un motto destul de interesat:

Motto:

“Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe.
Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte.
Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri.
Ai grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau.
Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau viata ta.”

Frank Outlaw

Despre mine

octombrie 2008

Politica e o meserie, nu un scop în viaţa. Cred în lucrul ăsta în ciuda impresiei generale ca politicienii sacrifica orice pentru cariera. In ceea ce ma priveste, dincolo de demnităţi publice, de ipostazele oficiale, sunt o persoană cât se poate de normală.

Sunt din Galaţi şi provin dintr-o familie modestă: tata a lucrat la MENAROM şi, forţat de disponibilizări, a ieşit la pensie. Mama a renunţat la serviciu ca să ne crească pe mine şi pe cei doi fraţi ai mei. Am plecat din oraş după liceu la Facultatea de Ştiinţe Politice la Bucureşti. De vreme ce imi placea ce faceam, m-am înscris în PNL, chiar daca liberalii erau în opoziţie. Am lucrat la început ca şi consilier parlamentar. În 2006 am devenit secretar de stat la Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul. În 2007 am candidat la Congresul PNL şi am fost aleasă în Biroul Politic Central. Am fost desemnată să coordonez activitatea PNL Ialomiţa. Aşa am devenit ialomiţeancă.

Nu cred că a fost săptămână în care eu să nu ajung în judeţ. De un an şi jumătate mai des ajung la Feteşti sau Slobozia decât la ai mei, la Galaţi. Cred că liberalilor ialomiţeni le-am făcut o impresie bună din moment ce la alegerile din cadrul organizaţiei m-au desemnat să candidez pentru un mandat de deputat în colegiul Feteşti-Ţăndărei.

Politica sau sociologie?

Cred că mă pot adapta oriunde găsesc oameni civilizaţi şi de bun simţ. Recunosc că am o adevărată pasiune în a studia oamenii. Îmi place să-i observ cu atenţie, să-i urmăresc ce fac, ce spun, cum se comportă în situaţii diverse. Fenomenul social mi se pare fascinant şi inepuizabil. Dacă n-aş fi făcut politică, probabil mi s-ar fi potrivit o carieră de sociolog.

Imi place să comunic, să dezbat, să fiu prezentă. Ţine de firea mea extrovertită. Niciodată nu am evitat o discuţie, fie ea şi incomodă. Reuşesc să stabilesc un dialog civilizat inclusiv cu cei care nu mă plac. Plec de la premisa că aceia care mă antipatizează nu mă cunosc suficient de bine. Sau poate eu n-am reusit sa-i conving ca am intentii bune.

     M-am visat o mare gimnasta! N-a fost să fie….

Mă încântă ideea de a concura, de a intra într-o competiţie, de a mă bate pentru un principiu, pentru un lucru în care cred. Din copilărie, am o mare pasiune pentru sport. Când eram mică am făcut gimnastică. Munceam la sală ore în şir pentru că îmi pusesem în cap să devin o mare campioană. A trebuit să renunţ după ce m-am îmbolnăvit de hepatită. N-am renunţat însă la jogging. La Galaţi locuiam aproape de faleza Dunării. Alergam zilnic pe faleză. La un moment dat ajunsesem la  adevărate performanţe: plecam de „la zid”, alergam pe toata faleza de sus, coboram pe la Bac şi alergam pe faleza de jos până la „Libertatea”. În Bucureşti am înlocuit faleza cu sala de sport. Alerg pe banda si fac exerciţii in sală.

Mă uit la fotbal şi ţin cu Steaua

Îmi place fotbalul, sunt stelistă de mică. Uneori ajung şi pe stadion, deşi, pentru femei, atmosfera de pe stadioanele de la noi nu e tocmai comodă. Şi în Ialomiţa am fost pe stadion, la Urziceni, la meciul România – Lituania. Unii jurnalişti ialomiţeni s-au grăbit să mă acuze că-mi fac campanie electorală. Le-am explicat că mai fusesem de zeci de ori în tribune, la fotbal, pe vremea când nici nu mă apucasem de politică.

Mă mai uit la patinaj artistic, când se transmit campionate mondiale şi europene. E spectaculos! Şi la concursurile de înot mă uit cu plăcere. Paradoxal, deşi am crescut pe malul Dunării, nu ştiu să înot! Întotdeauna mi-a fost frică de apă şi n-a reuşit nimeni să mă convingă să învăţ să înot.

Orice moment din viata are melodia lui.

Îmi place muzica bună! Îmi aleg melodiile pe care le ascult în funcţie de starea sufletească. Nu ştiu dacă mă pot decide asupra unui gen anume. De exemplu, de 2 ani am descoperit Budda-bar, un stil care mă relaxează. Dar tot în ultimii ani, încerc să nu ratez Festivalul George Enescu. Mărturisesc că pe perioada Festivalului, plec în goană de la birou la 5 după amiaza, ca să ajung la spectacole. Alerg de la Sala Palatului la Atheneu, de la Teatrul national la Opera. Nu pretind că am cine ştie ce cultură muzicală, nu sunt nici pe departe specialistă în muzică clasică! Îmi plac în schimb sunetul muzicii, armonia şi asta îmi dă o stare de bine incredibilă.

 Filme bune şi cărţi şi mai bune.

Când am vreme, mă duc la cinema. Când nu, mă uit la dvd-uri acasă. M-a impresionat mult Lista lui Schindler. Am devorat apoi filme despre Holocaust, dar niciunul nu m-a mai marcat asa de tare. Un alt film care m-a emotionat pana la lacrimi: Toamna la New York! Spre final, simteam un gol in stomac. Cât priveşte cititul, nu pot să spun exact care e cartea mea preferată. Genul de literatură care mă încântă se regăseşte în cărţile lui Gabriel Garcia Marquez.

Ferma animalelor

Acum doi ani mama m-a rugat să-i iau şi ei o pisică. I-am dus două, pentru că celui de la care le-am luat i-a fost milă să le despartă. Acum părinţii mei au în curte zece pisici. Şi mie îmi plac dar n-am curajul să aduc una dintre ele la Bucureşti şi să chinui bietul animal într-un apartament de bloc. Mama e de principiu că dintr-o gospodărie nu pot lipsa calul şi vaca. Calul, pe nume Romică, e blând aşa că nu mă tem să-i dau bucăţele de zahăr. E drăguţ la curte printre animalele alor mei!

Ce pot să mai zic?

Deocamdată Cristinei Ancuţa Pocora nu pot decât să îi urez succes. Chiar m-aş bucura s-o văz primăriţă. Uşor să în bată pe Robert Negoiţă nu e … totuşi, cu roşcovanele nu prea e bine să te pui, zice înţelepciunea populară.  🙂

 

Tranan Băsescu pe drumul de la politică la politicianism sau de la politician la politruc

8 februarie 2016 2 comentarii

PRECIZARE

În accepțunea acestui text, noţiunea de politician diferă de noţiunea de politruc/politicianist prin fapul că un  politician este minimum 70% consecvent şi maximul 30% oportunist iar un politruc/politicianist se defineşte ca fiind minimum 70% oportunist şi 30% consecvent.

În ceea ce priveşte minciuna, cineva care se ocupă de politică nu are cum să nu o foloseasă.

La politician minciuna nu depăşeşte 40% iar la politruc/politicianist minciuna nu scade sub 60%.

Traian Băsescu

Motto:

Un mare politician ştie când este momentul să se retragă la pensie.

Din păcate, marii politicieni sunt foarte rari…

* * *

Perioada în care am fost suporter aproape necondiţionat a lui Traian Băsescu, fostul Preşedinte al României, este, pentru mine, definită clar de două evenimente.

Primul a fost momentul în care Dinu Patriciu, (fie iertat) ieşea pentru prima dată cu lacrimi în ochi de la D.N.A. (sau, poate, se numea la acea vreme P.N.A.).

Atunci a existat un moment de uluire după care a început furtuna, aşa zisul Război al Palatelor şi a început să se cristalizeze Grupul 322, grup care , în timp, a ieşit la lumină şi a fost miezul care a generat USL. Dinu Patriciu a spus, scrâşnind, sufocat de revoltă că procurorii şi-au permis să pună întrebările care trebuiau puse şi cu lacrimi în ochi: „Este un atac politic, cineva va plăti” ţintind direct spre Monica Macovei care atunci era Ministru a Justiţiei. (Unii poate îşi mai amintesc cum penalul jurnalist Sorin Roşca-Stănescu se sufoca şi el de enervare recitându-şi ca şi cum ar fi fost un început de sfârşit de lume scabroasa litalie. Poate asta a şi fost, de atunci, pe de o parte D.N.A.-ul a început să îşi facă datoria, pe de altă parte a început circul politic care a schindat extrem de clar clasa politică şi electoratul.)

Pe scurt, Triceanu, premier în acea perioadă, se prezintă ca de obicei la Dinu Paticiu pentru a-ş primi ordinele. (Patriciu controla discreţionar Guvernul prin  faptul că sponsorizase atât PNL cât şi PSD, existând zvonul că de la el a plecat indeea creeri unei mari alianţe cu PSD şi PNL pe post de lidei egali şi incontestabili. La în acel moment lucrul părea imposibil, PSD fiind un partid de vreo 40-45% iar PNL cu bătaie dacă atingea 15-17% , 20-22% find scorurile pe care le dădeau până şi sondajele plătite de PNL).

Patriciu îi cere direct lui Tăriceanu să o schimbe pe Macovei. Acesta se prezintă la Guvern şi îi cere Monicăi Macovei să îşi dea demisia, Monica Macovei refuză bazându-se pe susţinerea puternică din partea lui Băsescu şi Războiul Palatelor ibucneşte. Pentru asta l-am admirat sincer pe Băsescu, consecvenţa dumisale fiind detaliul care a generat simpaia faţă de dânsul.

Episodul Macovei, nefiind altceva decât scânteia care a aprins fitilul în Războiul Palatelor. Toate nemulţumirile celor,  din care, până acum unii au putut fi văzuţi la Beciul Domnesc, devenind u eficient combustibil care alimentrază şi azi ura unora faţă de Traian Băsescu.

Tăriceanu face atunci o remaniere guvernamentală comiţând una din cele mai penale trebuşoare din viaţa sa. A schimbat conformaţia arcului guvernamental prin scoaterea PDL de la guvernare… lucru prevăzut de Constituţie şi care impunea prezentarea în faţa parlamentului, or asta ar fi putut însemnat respingerea acestuia.

Guvernul Tăriceanu a fost susţinut pe ascuns de PSD cu condiţia de a-i face jocul. 

Momentul în care am renunţat să mai fiu un susţinător al lui Traian Băsescu a fost acela când am avut confirmarea că din consevcenţa dumnealui nu a mai rămas nimic şi a devenit un oportunist, un politric care se crampona de putere şi ar fi fost să facă orice pentru a o păstra (se îmbolnăvise de putere la care viseazăşi acum să revină testând posibilitatea de a candida pentru Primăria Generală a Bucureştiului, funcţie pe care a mai ocupat-o şi l-a propulsat în funcţia de Preşedinte al României). Era momentul celei de a doua desemnări a lui Ponta pentru funcţia de Premier după ce spusese că nu îl va mai desemna nici picat cu ceară.

Iniţial nu am înţeles de ce a făcut-o.

Dacă privim retrospectiv, vedem un Traian Băsescu aflat în situaţia în care nu ar fi rezistat unei noi suspendări, un PDL în care se profila cu tot mai multă obrăznicie şi ostilitate faţă de Preşedintele care a creat de fapt acest partid, aripa Blaga care urma să ofere pe tavă PNL-ului partidul cu preţul de a fi numiţi câţiva dinte iniţiaţi în această poveste, în nişte funcţii mai mult sau mai puţin importante.

La vremea aceea din zona Elenei Udea s-au tras repetate semnale de alarmă că PDL e în pragul unei trădări care îl va duce la dispariţie, dar nostima  blondă  a fost ridiculizată chiar şi de unii care se declarau susţinători ai ei, susţinători care i-au devenit adeversari când a început să aibă probleme.

Vedem că, în acea perioadă, Crin Antonescu devenea extrem de sigur că el este viitorul  Președinte.  Siguranța aceasta, transformată în aroganţă de-a dreptul paranoică , mai târziu, l-a  dus chiar în situația de a afirma că nu el este cel care ar avea nevoie de ceilalţi, ci că ei (inclusiv  PSD) ar avea neapărată de el şi numai de el.  Se credea, asemeni lui Dan Diaconecu, un personaj providenţial  fără de care România poate trage obloanele.

Această aroganţă a dus la prăbuşirea carierei politice a lui Crin Antonescu, pumnalul fiindu-i înfipt în spinare chiar de cel pe care l-a adus şi l-a plantat cu încălcarea gravă a Statutului PNL. Klaus Iohannis. A fost numit vicepreşedinte fără alegeri şi a fost plantat în funcţie fără a îndeplini criteriul vechimii (minim 3 ani).

În acel moment, USL deja cocheta cu candidatura unui PSD-ist, începând chiar a se pomeni mai pe ascuns numele lui Ponta, aşa că nu şi-ar fi permis o confruntare electorală prezidenţială. Interesant este că USL ŞTIA  că Băsescu nu poate fi obligat să desemneze un USL-ist pentru funcţia de premier. Chiar dacă USL avea o majoritate rală destul de puternică, în Constituţie se vorbea de „un partid” care ar fi obligat Preşedintele să îi ofere mandatul de Premier. O alianţă nu potea emite pretenţii constituţionale.

La rândul său, Preşedintele Băsescu era într-o situaţie stranie.

Pe de o parte, de temea ca de foc de o eventuală suspendare. Pur şi simplu nu mai avea semnale că ar mai fi rezistat. Experienţa spunea că în România Constituţia se poate interpreta oricum, uneori prin uitarea rostului unai simple virgule schimbându-se sensul unui articol sau chiar interpretarea lui exact invers faţă de sensul sub care a fost conceput de creatorii ei.

Băsescu a şi ieşit cu ceea ce părea un fel de joacă pentru enervarea USL. A promis demisia Parlamentului şi a sa şi mergerea la alegeri.

Evident,variantă pe care USL nu o putea accepta. Preşedintele ar fi avut voie la încă un  mandat, şi nu doar în acel moment, ci şi la ocazia următoare când ar fi avut timp să mai dreagă busuiocul în ceea ce priveşte imaginea sa.

Băsescu nu putea fi obligat să desemneze pe cineva. Niciun un partid nu avea 50% în Parlament. Alianţele nu sunt luate în seamă de Constituţie indiferent de câţi parlamentari au. Şi a normal, aceste alianţe pot fi azi iar mâine să nu mai existe dacă un lider de la un partid se ceartă cu un lider de la alt partid al respectivei alianţe.

Cum-necum, Băsescu îl desemnează pe Ponta a doua oară deşi zicea că nu o va face nici dacă se prăbuşeşte cerul.

Motivele lui, au fost pe de o parte că se temea de o supendare (deşi ştia că USL nu poate prezenta în acel moment un candidat puternic, deci avea nevoie de timp). Acest lucru arâtând că Băsescu dipăruse atuul de jucător capabil să vadă cu doi paşi mai departe decât adversarul.

Un alt motiv a fost acela că simţea că Ponta nu poate fi demolat ca imagine decât oferindu-i cât mai multă putere. Funcţia de Premier l-a împins în stuaţia de a se vedea că e un papagal, un mincinos, un incapabil să se idice la nivelul funcţiei.

Greşala din partea lui Traian Băsescu de a nu explica răspicat ce şi cum arată că dândul nu mai are capacitatea de a-şi asuma riscuri (dacă ar fi explicat ar fi oferit adversarului şansa de a contracara), ceea ce l-a făcut să nu mai fie acel preşedinte jucător care fusese, acel preşedinte capabil să lupte de la egal la egal, în acelaşi, timp cu trusturi de presă, cu sinbicate şi paride călcându-i pur şi simplu în picioare.

De aceea, ziceam atunci când l-a desemnat pe Ponta că uneori vine vremea ca oamenii să îşi dea demisia.

Asta nu se rezumă totuşi doar la cele de mai sus ci mai sunt şi alte detalii …

De exemplu, cu ani în urmă, Preşedintele Băsescu spunea că dânsul nu va mai ocupa alte funcţii, se va retrage din viaţa publică şi va pleca pe mare. „După ce ai fost Preşedinte – zicea Traian Băsescu – orice funcţie nu poate însemna decât o scădere în carieră”. Şi avea dreptate. Putea cel mult,aşa, de plictiseală, să devinnă un fel de înţelept din umbră al unui partid.

Asta cu marea mi-a atras atenţia de atunci doarece nu o putea face ,un  fost preşdinte beneficiind toată viaţa de protecţia necesară din partea SPP.

Ziceam că e doar un fel de a spune că de va retrage în linişte undeva unde îşi va îngriji nepoţii şi îşi va mânca pensia în linişte.  

Devenind Preşedinte al unui partid, chiar dacă acest partid e considerat cumva partidul domniei sale, şi cochetând cu ideea de a-şi depune candidatura la Primăria Generală a Bucureştiului, ne arată un altfel de traian Băsescu, unul infectat de boala puterii, oprtunist, lipsit de măsură în ceea ce spune.

Se pare, din fericire, că domnul Băsescu ar avea din teritoriu semnale că dacă va candida la Primăria Generală a Bucureştiului se va face de râs cu un scor cu o singură cifră.

Dacă Băsescu s-ar fi retras undeva să trăiască în linişte ar fi rămas în Istorie ca un fost Preşedinte al României care a avut luciditatea şi curajul de lua, atunci când a fost nevoie şi ţara era deasupra prăpastiei,  măsuri nepopulare pentru a nu permite României să se angajeze pe traiectoria care ar fi dus-o direct cu oiştea în faliment.

Neretrăgându-se şi tot apărând în public încercând să devină iar un individ cu putere, Băsescu ne arată că din  animalul politic Traian Băsescu a mai rămas un gloabă politică ce înearcă să se menţină pe val enunţânt tot felul de lucruri pe car i se pare că evenualii votaci ai domniei sale ar vrea să le audă.

A avut de ales… să rămână un fost preşedinte al României; din păcate a preferat să rămână ca un personaj de duzină, un politruc oportunist care a însemnat ceva…

Nu pot să nu amintesc aici declaraţiile domnului Băsescu privitoare la migranţii arabi care par a fi un fel de sinteză a ceea ce spun babele leşinate de spaină că vin arabi, le violează  şi le fură cratiţele cu smalţul sărit de vreme, declaraţii care, mai apoi, dunt cometate în draci: „Fostul Preşedinte a spus că …”, „Fostul Preşedinte declară că …” , „Fostul Preşedite crede că …”.

N-am vrut să o spun, dar acum cred că se impune. Aşa devine omul din mare politician, ţaţă.

P.S. Oare  cine va mai la în serios ce spune cineva care zicea că,  „După ce ai fost Preşedinte,  orice funcţie nu poate însemna decât o scădere în carieră”?

Gata dom’ Preşedinte … pentru dumneata,  game over.

Sănătate multă să ai ca să îţi poţi creşte nepoatele frumos. Cu bine …

Republica Moldova, victima corupţiei de la Chişinău şi a nepăsării Bucureştiului

Drumul spre Europa a republicii Moldova pare a fi intrat într-o fundătură din cauza nepăsării celor care ar trebui să o ajute.

E şi vina ei, a corupţiei care o sufocă, dar şi a Preşedintelui Iohannis care nu pare a o avea pe agendă deşi se lăuda cu asta, a Bucureştiului preocupat de infecta luptă pentru putere şi de interesele personale, de tot mai aroganta şi autosuficienta Europă sclerozată şi rămasă înţepenită de laşitatea şi teama faţă de arabii refugiaţi şi de tot mai tupeista Rusie …

Încă odată, Republica Moldova se vede a fi ca o furnică pe o frunză purtată de valurile de furtună.

INDICATOR .Președintele României e undeva prin Florida, încercând să demonstreze cât de mult detestă România, regretând probabil că nu s-a dus mai departe, în Australia ori Antarctica, Consiliul Superior al Magistraturii își pune ca șef unul din autorii uneia din cele mai mari erori din istoria justiției mioritice în urma căreia o femeie a stat la pușcărie nevinovată timp de zece ani, presa nu mai ştie cum să unească ştirile despre puşcăriaşii care toarnă plozi vedetelor de fasion repudiate e politicieni cu drumul pas cu par de la spital la închisoare a unui condamnat , guvernanţii şi parlametari fac … şi ei probabil ceva.

Tuturor li se rupe de faptul în Republica Moldova  proeuropenii sunt prea penali pentru a mai rămâne la conducere, filoruşii bălesc aşteptând momentul … îşi ia ţara înapoi (hehehe, unde am mai auzit asta ?), Turcia şi Rusia reânvie vechi controverse punând din când în când paie pe foc, Ucrana începe să semene tot mai mult cu caprele negre părând pe cale de dispariţie …

La rândul lui, Occidentul nu mai ştie cum să îşiu schimbe scuteceleşi să îşi ascundă armatele, poliţiile şi sarviciile secrete îndată ce unu cu faţă de arăboc scoate brişca bălind la maţe de francez ori îşi desface şliţul poftind la nuri de nemţoaică.

Stă nelămurit dacă destul  să pupe Rusia sub coadă şi să închidă ochi când hoardele lui Putin invadează Crimeea, sperând că gazul nu se va scumpi. Stă inert ignorând faptul că Ucraina pare tot mai mult a avea zilele numărate, acceptând tacit că dacă îi vine şi Republicii Moldăva rândul la tăiere, aata e … fatalitatea deh.

Totul de dragul unei mult clamatei ordini internaţionale care seamănă tot mai mult cu invazia mondială a unor brenduri ca Pepsi, Coca Cola şi MacDonalds.

Sinistru, dar de-a dreptul haios fiind gestul de acum câteva zile, al  Coca Cola care şi-a cerut scuze că a publicat pe NET o hartă unde Crimeea este pământ rusesc (nu că asta nu ar exprima un adevăr, Ucraina cu nădragii plini de esenţa curajului nemai îndrăznicd măcar să spună că despre Crimeea că e a lor), pentru ca la 5 Ianuarie  să republice harta cu Creimeea revenită Ucrainei.

Din  toată nebunia asta pare a e pofila ca un spectru înfiorător faptul că , la Kremlin, printre sticlele de vodcă mişună nişte strategi de mare forţă, cu un spirit vizionar de o face să roşească toate babele Vanga, de nasulii prevestitoare.

Rusia ştia exact că Occidentul, scăldându-se în bunăstarea sa ca hipopotamul nămolul malştinilor africane, va tăcea ca dânsul în iarbă şi nu va îndrăzni să zică nici pâs şi nu va dori în ruptul capului să îşi asume oarece răspunderi, poate poate ruşii nu se vor atinge de puful în care îşi trăieşte dolce farniantele.

Deja Rusia pare sigură că un vânt dacă trage civilizaţia europeană, atât de arogantă în scleroza ei, se va prăbuşi la picioarele sale rugând să nu fie zdrobită.

România stă încremenită de spaimă şi nepăsare, neândrăznind să îşi asume poziţia de lider regional la care visează în visele sale umede şi cu care de laudă. Stă şi ea, Românica, aşa ca proasta, nimic părând a nu o putea scoate din aceasta.

Nu mai reacţionează nici când lăţeii democraţiei zbiară printre spume cât de ticălos de fostul marinar, ori blonda cu degetul pe aparatul respirator. Nimic…

Am tot văzut fel de fel de îmbăţoşări verbale referitoare  de viitorul măreţ într-ale politicii externe mioritice, pompoase dar dar cam la fel de goale precum capetele vorbitorilor, am tot auzit de ambiţii de căţărarespre noi culmi ale gloriei internaţionale care s-au dovedit nişte baloane de săpun care se sparg nelăsând nici măcar râgâielilor vorbitorilor, nişte ăia care se cred lideri naţionali, de fapt nişte păduchi incapabili să facă altceva decât să îşi burduşească grăsălanele conturi.

În discursul său, cu inflexiuni de RoboCop cu softul pentru vorbire aflat în safe mode, Preşedintele Iohannis, la aniversarea unui  an de la preluarea mandatului său de președinte ne vorbea despre “susținerea parcursului european” al Chișinăului, despre  “relația privilegiată cu Republica Moldova” şi despre faptul că Moldova va fi “o constantă” a politicii externe românești.

Părea chiar mai preucupat de ceea ce spunea decât de neratarea virgulelor puse de autorul discursului şi de punerea coresctă a accentelor în limba română.

Din păcate pentru dumnealui nu a putut să  dea nici măcar un exemplu de sprijin acordat basarabenilor.

Şi nu doar că nu s-a preocupat, în realitate, niciodată, de relaţia România – Republica Moldova, dar pur şi simplu s-a ferit sistematic de ea.

Era destul să se acorde asistenţă, nu neapărat bani, deşi din cei furaţi de VIP-urile de la Beciu Domnesc şi-ar găsi bune întrebuinţări.

La noi mai e cum e, dincolo de Prut însă, cu mici şi neînsemnate excepţii, cam totul e varză … Adică ar exista chestii care funcţionează … furtul deşi o ţară considerabil mai mică şi mai săracă decât a noastră acolo  se fură la nişte cote care îi fac pe penalii noştrii să se creadă puri ca nişte lebădoi.

 Soarta a plasat Republica Moldova aici, la confluenţa intereselor lumilor care o înconjoară precum un gândac între elefanţi care luptă pentru impunerea influienţei şi asta nu se poate schimba.

Nimeni nu poate face din moldovenii care atunci când sunt mângâiaţi pe mătreaţă de mâna Kremlinului bălesc de pofta pomenii nişte euroentuziaşti incurabili imeni nu-i poate vindeca peste noapte de traumele instituţionale, bolnave de sovietism,şi să facă din ei nişte atleţi ai democraţiei şi a valorilor europene. Numeni nu poate pretinde aşa ceva…

Totuşi, dacă relaţia cu Chişinăul ar fi fost pe agenda neamţului măcar în propierea traiului cât mai plin de privilegii senioriale şi a poftei neostoite de vacanţe de nabab, Bucureştiul ar fi putut pune piedică miasmelor apetisante venite de la Moscova şi ar fi putut împinge puţin ţara spre Europa.

Republica Moldova e o ţară mititică, vulnerabilă şi cu o personalitate străvezie. Nu poate aspira la a respira singură fără ajutor extern …  şi asta e drept.

Iohannis și gaşca lui de consilieri, năcar când nu se leagănă în braţele lui Morfeu pe la întâlnirile interneţionale,  ar fi putut profita de faptul că Rusia a slăbit un pic presiunea asupra Moldovei din stânga Prutului deoarece  e acum preocupată de invectarea de  teamă în ciolanele Stanbulului, de recâştigarea influienţei în Orientul Mijlociu prin dirijarea ostilităţilor din Siria şi de adormirea vigilenţei sclerozatei Europe prin gazarea cu gaz ieftin ca să nu vază cum sfâşie Ucraina năucită de băgarea proiectilului pe ţeavă de către  Flota Mării Negre de la Sevastopol.

Ar fi putut să mai ungă un pic mecanismul de apropiere dintre România şi Republica Moldova.

Președintele României preferă să lase Moldova să fie dusă de curenţi în deriva ei spre nu se ştie unde (dar se poate bănui).

Teamă mi-e că Iohannis a văzut cum la Chişinău se proofilează o criză care îi ca schimba destinul micii ţărişoare pentru multă vreme lucru care arată că pe agenda lui Iohannis Republica Moldova a rămas doar un obiectiv cu care îşi poate împopoţona discurdul când nu mai are ce spune, un obiectiv dintr-o vitrină care se va sparge când prima muscă se va aşeza pe el.

Cum a dovedit că nu prea îi pasă de România neconsiderăd că e de datoria ca preşedinte să ciocnească o cupă de şampanie de Ziua Naţională sau să promoveze un pic turismul minând măcar că se simte binişor în concediu pe coclautii patriei; cam aşa pare să nu îi pese  că Republica Moldova se colorează tot mai puternic, iar, în culori ruseşti.

Şi-o fi luat dumnealui Preşedintele şi gaşca de sicofanţi ţara înapoi, la fel se pare că şi Rusia e pe cale să îşi ia Moldova înapoi, cum nu pare să îi pese că întrebg orizontul pare a deveni tot mai rusesc, Bulgaria a avut şi va avea întotdeauna o bentiţă colorată ruseşte precum au femeile o şuviţă mov in naştere, Ucraina se diluează, Ungaria şi ea devine tot mai obedientă Kremlinului … Dacă mai punem şi Marea Neagră tot mai dominată de flota rusească de la Sevastopol …

Probabil nu îi va păsa nici când România va începe să se sufoce  şi să moară …

Sau, poate, se va trezi cine trebuie și îi va spune că dacă tot iubește atât de mult vacanţele prin locuri îndepărtate, poate să rămână liniştit acolo şi să îşi continue somnul nepăsării…

Pentru cei care mai au nostalgii comuniste: EXPERIMENTUL PITEŞTI

Povestea „Experimentului Pitești”, cea mai groaznică închisoare a tuturor timpurilor. Atunci când trebuie să-ţi omori în bătaie cel mai bun prieten!

EXPERIMENTUL PITEȘTI

EXPERIMENTUL PITEȘTI

Românii au fost cei mai cruzi din istorie. I-au depășit până și pe profesorii lor sovietici. La Pitești a funcționat cea mai dură închisoare, pe lângă care poveștile despre Guantanamo sau torturile asiatice cad în desuetudine. „Reeducarea” prin tortură a dat greș, dar sute de oameni au rămas mutilați trupește, dar, mai ales, sufletește, pe viață. Nemții l-au avut pe Mengele, rușii pe Macarenco. Noi pe un moldovean, pe nume Țurcanu. Dar, în spatele său, au fost alte creiere sadice. Comuniștii români!

Niciodată, în istoria umanităţii, tortura nu a fost folosită la fel ca la noi în ţară. Chinurile și crucificarea lui Hristos, barbarismele Evului Mediu, crimele din lagărele de concentrare naziste și gulagurile staliniste și chiar schingiuielile din temutele închisori maoiste par niște eufemisme pe lângă ce s-a întâmplat la Pitești. Culmea, nici ruşii, care au patentat metoda unuia pe nume Macarenco, nu au pus-o în practică! Nicăieri, în şirul interminabil de crime care este istoria, oamenii nu au distrus oameni, ca în oraşul care l-a dat pe Dobrin. Într-o clădire din nordul urbei argeșene, ce seamănă mai degrabă cu o școală elementară, tortura a fost ridicată la rang de virtute. Acolo, între noiembrie 1949 şi mai 1951, câteva sute de studenţi vinovaţi doar de credinţa şi speranţele lor, au fost bătuţi şi chinuiţi atroce nonstop. Dar, nu o oră, o zi sau o săptămână. Ci cu lunile.

Sângele a fost, în acele vremuri, singura constantă a vieții lor chinuite. Doisprezece au murit, din care doi s-au sinucis. Ei au scăpat cel mai uşor! Alții, mulți dintre ei, au mâncat fecale, au băut urină, şi-au pupat unul altuia anusurile, au lins voma altora, au hulit şi au blasfemiat şi, cel mai grav, au devenit din victime, călăi. După ce, invariabil, cedau, îşi turnau colegii, prietenii, rudele, renunţau la orice credinţă şi, în final, apoteotic, deveneau, din convingere, torţionarul celui mai bun prieten! Acolo, dracul avea un nume: Eugen Țurcanu. Un deținut și el, devenit diavolul pe pământ! De pe urma „Experimentului Piteşti”, puşcăria unde până şi gardienilor le era frică de capii deţinuţilor, mai sunt doar câţiva supravieţuitori. Doi dintre ei, un geolog nonagenar şi un arheolog octogenar, povestesc cu serenitate cum moartea i-a învăţat să o iubească.

„Le scotea câte un ochi, le rupea nasul!”

„Părintele Calciu-Dumitreasa a fost omul lui Ţurcanu şi dup’aia a deviat. Bătea şi el grozav”

Gheorghe Bâgu are 92 de ani. „Eram geolog, dar când m-au luat nu aveam licenţa”. Abia se mai poate ridica de pe scaun, dar mintea îi merge brici. A făcut puşcărie politică, ani de zile, la Iaşi, Ministerul de Interne, Rahova, Văcăreşti, Jilava, Piteşti şi Canal. A fost condamnat pentru „omisiune de denunţ”. Bătrânul oftează: „Nu l-am turnat pe un coleg că era legionar… Am luat doi ani și am făcut trei!”. La Piteşti a stat trei luni. Apoi, l-au mutat la Canal. „După Pitești, Canalul a fost ca o tabără de vacanță! Acolo, vedeai cum te omoară!”. Culmea, domnul Bâgu nu a luat nicio palmă la Piteşti. În schimb, a văzut totul. A avut un noroc chior. Nevasta lui Eugen Ţurcanu era prietenă cu viitoarea sa soţie, aşa că Ţurcanu l-a luat, la propriu, sub aripa sa. „Am dormit sub pătură cu el cam o lună. Ne povesteam reciproc. Pe mine mă proteja şi pe alţi îi bătea! Îi umplea de sânge, le scotea câte un ochi, le rupea nasu… Gelu Gheorghiu trăieşte şi acum, a rămas fără un ochi și o ureche! L-a bătut Ţurcanu cu o bâtă!”, povesteşte, calm, fostul deţinut politic.


...



Împărtășania satanică

Ce urmează este horror. „I-a zis lu’ unu’, Cornel Niţă –student la Politehnică – să se dezbrace. I-a legat mâinile la spate, i-au băgat un par printre ele şi doi l-au ţinut în sus. L-au bătut cu un par, numai peste cap, de la cinci la zece seara. Atunci a murit!”. Bătrânul retrăieşte coşmarul: „Pe altu’, tot Niță, l-a pus să stea cu gura căscată și i-a pus pe subalternii lui să-i scuipe în gură! Pe alții îi băga cu capu’ în hârdăul cu căcat!”. Îşi aminteşte că, de Crăciun şi de Paşte erau puşi să cânte popeşte cu pornografii. Ştie bine şi acum, dar nu vrea să spună versurile satanice… „Pe post de împărtășanie primeam rahat și urină! Pe cei mai religioși îi punea să-l pupe în fund pe el și pe alții!”, te îngreţoşează bătrânelul. Şi, tortura a dat roade: „De teamă că-i omoară, ce să facă…, se turnau între ei, îşi denunţau părinţii, soţia şi prietenii!”. Părerea sa este că Țurcanu a fost un dezaxat. „Pe deoparte, era nostalgic, vorbea de soţie şi de fetiţa sa şi, pe de alta bătea…”. Zice că a avut mare noroc că l-a protejat Eugen Ţurcanu. „El m-a mutat de la <> – celula dracului, în alta!”. Despre comandantul puşcăriei spune că era un derbedeu: „I-a pus pe cei de la <> să se dezbrace și să stea cu fața în jos, pe ciment. Țurcanu și ai lui i-au bătut, până s-a făcut o mare de sânge. Mă îngrozeam când îi auzeam urlând, că mi-era frică că-mi vine și mie rândul!”. A scăpat, că l-au mutat la Canal.


FOTO: Gheorghe Bâgu spune că, pe lângă pușcăria de la Pitești, munca la canalul Dunăre-Marea Neagră i s-a părut ca o vacanță

FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU



Creierele „Strategiei Informativ-Operative”

Practic, din clădirea în formă de T, cu două nivele şi subsol, nu s-a mai păstrat, în forma originală, decât corpul administrativ. După 1977, când închisoarea a fost desfinţată, acolo a funcţionat un trust de construcţii. După ’90, s-a privatizat și locul fostelor celule a fost luat de birouri. Din 2009, o parte din clădire este monument istoric. „Îmi scapă de ce nu toată!”, spune Alin Mureşan, istoric la Centrul de Studii în Istorie Contemporană, entitate care organizează periodic vizite în fostele puşcării comuniste. Dar a rămas, practic neatinsă, o încăpere, temuta „Camera 4 – Spital”, loc în care, pe o masă, erau căzniți înfiorător cei ce refuzau „demascarea”. Totul sub ochii celorlalţi deţinuţi care aşteptau îngroziţi să le vină şi lor rândul…


FOTO: In jurul fostei pușcării sunt acum blocuri de locuințe



Acum, locul este amenajat ca o capelă, iar în locul mesei morţii se află catapeteasma. Piteștiul a constituit prima încercare consolidată de aplicare a strategiilor informativ-operative ale Securității. Ele au fost transferate în rândul deţinuţilor prin practica recrutărilor şi a culegerii de informaţii, pe fondul unui scenariu ritual, marcat de cruzimi greu imaginabile. Sunt nişte nume care trebuie neapărat pomenite! Coordonarea întregii acţiuni a fost făcută de Marin Jianu (ministru adjunct al M.A.I.), Gheorghe Pintilie (şeful D.G.S.P.), Al. Nicolschi (subdirector general în D.G.S.P.), Iosif Nemeș (primul şef al Serviciului Operativ, înlocuit de lt.col. Tudor Sepeanu şi apoi de mr. Coman Stoilescu), colonelul Mișu Dulgheru (şeful Direcţiei Anchete Penale) şi Gavril Birtaș (şeful Direcţiei I, Informaţii Interne). Şi, nu în ultimul rând, comandantul închisorii de pe atunci, lt. maj. Alexandru Dumitrescu.


FOTO: Alexandru Dumitrescu

FOTO: Alexandru Dumitrescu



Reeducare prin tortură

„Ţurcanu era întzreg la minte dar sadic…”

În clădirea fostei pușcării din Pitești funcționează astăzi, cinic într-un fel, mai multe firme de construcții. „Inaugurată” în 1941, închisoarea a găzduit, până la venirea comuniștilor, infractori de drept comun și câțiva elevi legionari. După ’44, printre „oaspeții” săi au fost și regaliști, membri ai partidelor isorice și, din nou, legionari. Dar adevărata sa menire a dobândit-o abia în 1949 când, la inițiativa unui grup restrâns de securiști și activiști de partid, penitenciarul a devenit locul unde foștii studenți legionari sau doar anti-comuniști urmau să fie „reeducați”. Nu oricum, ci prin tortură. Și nu schingiuiți de gardieni, ci de o seamă de deținuți care sperau să-și reducă pedepsele. Liderul lor a fost un moldovean pe nume Eugen Țurcanu, membru de partid, fost legionar. Ura sa împotriva foștilor frați de cruce era infinită. Credea că din cauza lor i s-a tras totul. Adus din închisoarea Suceava la Pitești, Țurcanu, cu binecuvântarea Securității și PCRului, și-a devoalat latura sadică, neegalată în istoria recentă a României nici de cel mai cunoscut criminal în serie, Râmaru.

Eugen Țurcanu. Portretul unui torţionar pursânge

Coada de topor a securiştilor şi politrucilor comunişti a fost Eugen Ţurcanu. Nici Mengele n-a fost un sadic ca fostul legionar, convertit din oportunism în comunist şi devenit din simplu puşcăriaş în tartorul unei închisori. „Un bărbat frumos, ieșit din comun, cu capul mare, cu trăsături fine, fruntea lată, buze senzuale, părul castaniu spre blond, ondulat și nasul de tip clasic, grecesc. Ochii, mari, exagerat de mari, albaştri, foarte expresivi.


Eugen Ţurcanu

Eugen Ţurcanu



„Experimentul Pitești” a luat sfârșit în 1951, în urma unei delațiuni făcute de Vintilă Weiss, un fost cadru M.I. de origine evreiască. Acesta, bolnav de tuberculoză în închisoarea de la Gherla, a dat în vileag crimele unor foști colegi de-ai săi. Țurcanu și alți 15 torționari au fost executați. Alexandru Dumitrescu, fostul comandant al pușcăriei, a fost condamnat și el la închisoare, dar a fost grațiat.



„Să te ferească Dumnezeu să-ţi prinzi degetul un minut …”

Când se încrunta, te înspăimânta. (…)Când îți dădea un pumn sau o palmă, te dobora la pământ. Când se enerva era atât de crud, că distrugea totul în calea lui ca un ucigaş feroce. Îşi aducea aminte de tot ceea ce declarase fiecare student la Bucureşti şi la Gherla”, arată, în cartea sa, istoricul Dumitru Bordeianu. Țurcanu a participat direct la torturarea a sute de deținuți și este responsabil, cel puțin moral, pentru decesul aproape a tuturor victimelor. Obişnuia să îşi coordoneze subordonaţii în timpul bătăilor: „Dă-i Gherman; fii atent Puşcaşule la ăla din dreapta ta. Steiner, atinge-l peste picioare cu bâta, nu cu cureaua”. Trecea aşa poate o oră, cu unele mici pauze, câteva minute de odihnă pentru bătăuşi. Cu o voce calmă, plină de mulţumire, şeful echipei dădea încetarea: „Ajunge!”. Țurcanu a fost executat, în 1954, alături de alți 15 studenți-deținuțitorționari. A fost singurul care a susţinut, până la capăt, că ceea ce a făcut a fost pentru Partid!

Radu Ciuceanu: „Am încercat să fac față. N-am reușit!”

Nu la fel de norocos a fost arheologul Radu Ciuceanu, fost parlamentar în două legislaturi, om cu 15 ani de temniţă grea în spinare. La 87 de ani, domnul Ciuceanu recunoaşte că, la Piteşti, a luat, dar a şi dat! Nu îi e uşor să spună. „Dacă m-au băgat cu capu’n rahat, poate să fi dat și io o palmă… N-avem voie să spunem că am fost îngeri! Atât de mare a fost întunericul acolo…”, se uită în gol bătrânul. Ciuceanu a fost condamnat după ce a căzut reţeaua anticomunistă „Mişcarea Naţională de Rezistenţă-Oltenia”, a generalului Iancu Carlaonţ.


FOTO Radu Ciuceanu spune că a fost cât pe ce să se asfi xieze cu sângele camarazilor săi de detenție

FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU



A făcut un tur aproape complet al închisorilor comuniste. La Piteşti a stat şi el doar trei luni. „Pe noi s-au exersat metodele de tortură și capacitatea de reacție. Am încercat să facem față. N-am reușit”, lăcrimează fostul deţinut. Îmi ia mâna şi mi-o pune la ceafa sa: „Uite, şi acum am un cucui! A fost noaptea Sf. Bartolomeu!”. Spune că, după Piteşti, foştii săi camarazi au rămas fie orbi, chiori, surzi sau cu membre rupte: „Unul, de 23 de ani, Niţă Cornel, a murit în faţa mea”.



Spurcăciunea „Dragostei în familie”

Radu Ciuceanu vorbește, pe nerăsuflate, cum a fost maltratat de trupa lui Ţurcanu. „Au năvălit peste noi cu bâte şi răngi de fier. Am vrut să-l pocnesc pe Ţurcanu! Mi-a dat o bâtă în piept şi m-a doborât. Cu toţii am stat pe masa din <>. Te legau și te băteau câte trei-patru inși, cum se toacă carnea! Dimineața era o grămadă de trupuri de un metru și jumătate și io dedesubt. Sângele lor era să mă sufoce!”, rememorează fostul deţinut politic. Ciuceanu mai spune cum erau puşi să facă „Broasca”, să ţopăi cu mâinile sus, până cădeai. Şi apoi, iar bătaie. Cum trebuia să stai într-un picior cu orele: „Mai mult de trei ore nu puteai şi apoi iar omor!”. „Dar specialitatea lui Țurcanu era să te strângă de gât noaptea! Cică, să te ajute să visezi…”, îţi taie venerabilul, brusc, respiraţia. Iar „Dragostea în familie” era linsul fundurilor nespălate ale camarazilor. Şi el, Radu Ciuceanu, a mâncat rahat, la propriu? Bătrânul îşi duce mâna la gât: „Nu puteam… Era doar un pretext să te bată iar. Mai greu era când te băgau cu capul în tineta cu fecale și urină…”.



Cele patru faze ale reeducării

Prima oară era „demascarea externă”, unde deținutul trebuia să-și arate credința și loialitatea față de partid și ideologia comunistă. Deţinutul trebuia să mărturisească orice informaţie care putea ajuta la anchetă şi să denunţe orice persoană care intrase în contact cu cel anchetat, din considerente politice sau sociale. Declarațiile erau făcute întâi verbal, în plină tortură, urmând a fi verificate de cineva din Comitetul de Reeducare, apoi notate în scris, semnate cu forţa de către cel anchetat şi trimise la Interne.

Apoi urma „demascarea internă” ce presupunea denunțarea oricărui coleg de celulă sau din penitenciar, ce dăduse ajutor altui deţinut, fie prin sprijin moral ori material, sau care făcuse afirmaţii defăimătoare la adresa regimului comunist, penitenciarului ori la adresa lui Ţurcanu sau altor torţionari. Această fază a procesului reeducării urmărea anihilarea morală a deţinutului şi distrugerea personalităţii şi caracterului acestuia. Urma „demascarea publică” ce făcea referire la faptul că deținutul trebuia să renunțe la orice pasiuni și dorințe, precum și la orice ideal propriu, începând cu familia, rudele, prietenii şi terminând cu credinţa în Dumnezeu. În ultima fază, unii deținuți erau siliți să conducă procesul de „reeducare” al celorlalți și, în unele cazuri, al celui mai bun prieten al său, devenind torționarul acestora.

Autor: Mihnea-Petru Pârvu

http: evz.ro

SIMONA IONESCU: „Zornăie cătușele… pe unii îi deranjează… cei vocali sunt politicieni… electoratul, aplaudă … zornăitul de cătușe lor le place… „

Cred că dacă cineva a reuşit cu adevărat să prezinte o fotografie extrem de sintetică a acestor zile, aceasta este doamna Simona Ionescu, redactor şef la Evenimentul Zilei

„Zornăie cătușele… Pe unii îi deranjează…. Toți cei vocali sunt politicieni. Ceilalți, electoratul, aplaudă acțiunile procurorilor … Zornăitul de cătușe lor le place… … O poziție lineară, de-a lungul anilor, a avut-o și fostul președinte Traian Băsescu …” ... atât, cred că o descriere mai sintetică, mai completă  şi mai plină de acurateţe este imposibilă.

Ştiu că dacă faci decupaje în textele cuiva mare bucurie nu îi aduci, dar sper că doamna Ionescu nu se va supăra pentru asta deoarece mai jos se poate vedea integral articolul dânsei.

Simona Ionescu

EDITORIAL

 Pe unii îi deranjează zornăitul cătușelor. Doar Traian Băsescu rămâne consecvent cu Justiția

Zornăie cătușele. Pe unii îi deranjează. O spun în gura mare sau prin comunicate, arătând spre procurorii DNA ca fiind autori ai unor regii menite să-i arate ca pe niște apostoli ai neamului.

 Toți cei vocali sunt politicieni. Ceilalți, electoratul, aplaudă acțiunile procurorilor și se reped pe rețelele de socializare să-și exprime satisfacția că, în sfârșit, în România, cineva îi ia la întrebări și pe cei din clasa politică despre afacerile lor oneroase, pe care șiau clădit averi. Zornăitul de cătușe lor le place.

Exact cum le place să citească dialogurile în care politicieni și interlopi tranzacționează șpaga. Inculpații, însă, au reacții. Unele dure, altele plângăcioase, altele de-a dreptul penibile. Colegii cu carnet de partid le cântă în strună. Rar sunt cei raționali, care fac trimitere la lege, așa cum bine a făcut-o și președintele Iohannis în cazul avizului parlamentar pentru Dan Șova.

O poziție lineară, de-a lungul anilor, a avut-o și fostul președinte Traian Băsescu, chiar dacă acum o apără pe Elena Udrea, arestată și pusă sub acuzare de DNA. Spune că el nu crede că Udrea a furat bani sau că a pretins mită, dar nu îi atacă pe procurori, nu spune că fac jocuri politice, comit abuzuri și nici măcar că pun cătușe ca să-și facă imagine. A repetat de câteva ori că „nimeni nu e mai presus de lege” și că așteaptă verdictul judecătorilor.

Și atunci când era doar președinte de partid sau primar, Traian Băsescu avea intervenții foarte clare cu privire la amestecul politicului în justiție, devoalând în repetate rânduri că justiția este subordonată politicului prin Ministerul Justiției, care de multe ori comanda procurorilor și instanțelor moduri de acțiune și soluții. Am să vă dau exemplu intervenția lui într-un caz cu un personaj celebru în ziua de azi. Se numește Mugur Ciuvică, iar reacția lui Traian Băsescu, pe care o reproduc mai jos, s-a produs în anul 2002, atunci când Ciuvică a fost reținut brutal și abuziv de procurori, la ordinul premierului Adrian Năstase.

„Procedurile utilizate de Poliţie şi Parchet în anchetarea de vineri noaptea a şefului de cabinet al fostului preşedinte Emil Constantinescu ne situează în perioada totalitară din anii ’50, perioadă «dragă mental» premierului Adrian Năstase”, a declarat, a doua zi după reținerea lui Mugur Ciuvică, liderul PD Traian Băsescu. Tot el a subliniat că anchetarea familiei fostului şef de cabinet al președintelui Constantinescu, a percheziţiei casei acestuia şi a părinţilor săi nu demonstrează decât că premierul Năstase şi-a subordonat instituţiile statului şi le-a pus în slujba acoperirii actelor de corupţie savârşite de „gaşca sa politică”.

Nu era nimic nou pentru presă, care scria periodic că niciun politician de la putere nu pățește nimic, indiferent de numărul sesizărilor depuse la Parchet. Mulți ani mai târziu s-a demonstrat și de ce se întâmplau acele lucruri, iar în timpul mandatelor președintelui Băsescu justiția și-a schimbat fața.

O confirmare, am putea spune că ne-a dat-o Traian Băsescu și în 2002, cu mult înainte de ceea ce avea să hotărască justiția: „Trebuie să spun că un element de credibilitate pe care l-am recunoscut în dosarul Armagedon II este vila de pe strada Zambaccian a domnului Năstase, construită ilegal pe un teren de circa 800 de metri pătraţi cumpăraţi de domnul Bivolaru, la preţul unui singur metru pătrat în Primăverii. Acest lucru pe care l-am regăsit în raportul Armagedon este perfect adevărat, demonstrat şi de cele trei amenzi date de inspectorii în construcţii ai Primăriei Capitalei”, a afirmat Băsescu, care atunci era președinte al PD, dar și primar al Bucureștiului.

Spre deosebire de el, secretarul general al PNŢCD, Constantin Dudu Ionescu, lider al partidului de care era apropiat Ciuvică, a avut o poziție mult mai ambiguă, mai aprope de „ghiocel” decât de cea a unui politician care spune că „protestează energic împotriva metodelor aplicate în acest caz, metode care aduc aminte de vremuri trecute, precum ridicatul de pe stradă şi percheziţia, efectuată într-un mod „total pe lângă lege”. Liderul ţărănist a spus că, dacă Mugur Ciuvică se află la originea Raportului Armagedon II, este „evident că primul-ministru trebuie să sesizeze organele competente şi acestea să facă lumină”. Supărăcioși mai erau premierii și politicienii, și pe vremuri!

Autor: Simona Ionescu

Sursa: evz.ro

Publicat: 27 martie 2015  

%d blogeri au apreciat: