Arhiva

Posts Tagged ‘Capital autohton’

IOANA PETRESCU: ”Autoritățile trebuie să fie mai atente la ceea ce declară. Pot încuraja investițiile românești fără a jigni și acuza companiile străine. Una nu o exclude pe cealaltă. ”

Ioana Petrescu, fosta ministresă de la Finanțe, consideră că România este în situația de a alege.

Fie să încurajeze investițiile străine și să le lămurească să își plătească în mod corect taxele, bani de care avem mare nevoie, fie să le acuze de toate nenorocirile și să le jignească determinându-le să plece.

”Autoritățile trebuie să fie mai atente la ceea ce declară. Pot încuraja investițiile românești fără a jigni și acuza companiile străine. Una nu o exclude pe cealaltă.
De asemenea, foarte important este că statul român să determine multinaționalele să plătească taxele corect în România. Trebuie să luam cât mai multe măsuri că aceste companii să nu mai erodeze baza de impozitare și să nu mai transfere profiturile din România.
Ar fi cazul să devenim mai pragmatici cu investitori străini, să nu ne mai batem cuie în talpă cu declarații populiste și promisiuni absurde și să folosim capitalul străin cât se poate de eficient, pentru binele nostru!” scrie Ioana Petrescu pe contul său de Facebook la 4 Mai 2017

Tot Ioana Petrescu, pe siteul său personal, arată că în viitor, România riscă să nu mai fie la fel de atractivă pentru investitorii străini:

În viitor, România riscă să nu mai fie la fel de atractivă pentru investitorii străini. Retorica împotriva companiilor străine nu ne ajută

În ultima perioadă, am observat cu îngrijorare mai multe evenimente care pot afecta imaginea Românei de destinație atractivă pentru investitorii străini.  Agenția de rating Moody’s a înrăutățit perspectiva de țară, de la “pozitiv” la “neutru”, pe fondul creșterii deficitului și a măsurilor pro-ciclice care duc la creșteri de salarii. Astfel de retrogradări sunt observate imediat de investitorii străini, care devin mai reticenți în privința investițiilor într-o țară cu un rating mai slab.

INS a anunțat zilele trecute că șomajul în luna martie 2017 a fost de 5,3%, în scădere față de luna trecută și la un minim față de ultimii ani. Este o veste bună pentru miile de noi angajați, dar nu la fel de bună pentru angajatori, pentru că piața muncii devine mai “strânsă”, iar firmelor le va fi mai greu să găsească forță de muncă și vor fi nevoite să crească salariile pentru a rămâne competitive pe piața muncii.

De câteva luni, politicieni importanți se întrec în declarații populiste, naționaliste și agresive, referitoare la capitalul străin.  La un post de televiziune, Lia Olguța Vasilescu, ministrul Muncii, spunea săptămâna trecută că “Marile companii private trebuie să înțeleagă faptul că românii nu mai sunt sclavii nimănui și că trebuie să muncească și ei pe salarii decente“.  În urma cu câteva luni, Liviu Dragnea afirma, după protestele de stradă, că:  “Am auzit tot felul de zvonuri la televiziune cum corporații multinaționale și chiar și naționale au finanțat și au stimulat și au îndemnat proprii angajați să iasă la aceste manifestații”, fără aduce dovezi clare în sprijinul acestei declarații.  Șeful comisiei de control SRI din Parlament, Adrian Țuțuianu, nu s-a lăsat nici el mai prejos și a declarat că: “Îmi pun o întrebare pentru că, de exemplu, un ziar din Prahova a spus că salariații de la o firmă cu capital străin au fost forțați să iasă la miting. Lucrul asta e nelegal. Chiar nu vreți să înțelegi ce spun eu? Vorbesc de lucruri nelegale. Nu aduc acuze nimănui, dar cred că instituțiile abilitate ale statului trebuie să ne dea un răspuns (…) Asta e un răspuns pe care îl va da SRI. Nu îl dau eu”.

Toate aceste evenimente au loc într-o perioadă dificilă pentru UE.  În data de 29 martie, Marea Britanie a activat Articolul 50 al Tratatului Lisabona pentru declansarea ieșirii din UE. În Franța, unul dintre candidații care vor intra în turul doi la alegerile prezidențiale din 7 mai, dorește ieșirea Franței din UE, iar la Roma, la aniversarea a 60 de ani de la înființarea UE s-au luat în calcul scenarii de funcționare a UE pe mai multe viteze. Toate acestea sunt semnale care ar trebui să ne pună pe gânduri pentru că unul dintre marile avantaje ale României în fața investitorilor străini este apartenența la UE. În urma unor schimbări, acest avantaj este mult diminuat. Atuul aparenței la UE va fi mult mai șubred daca realizăm că România nu are șanse să facă parte dintr-un nucleu dur al UE, cel puțin nu într-un viitor apropiat.

Cum stăm la capitolul investiții străine și firme cu capital străin? E cazul să ne îngrijoram? 

Conform BNR, investițiile străine directe în primele doua luni ale acestui an au crescut cu 85% față de primele doua luni ale anului trecut. Deci, stăm bine deocamdată.

Însă, în aceeași perioadă, numărul de firme nou înființate cu capital străine a scăzut cu 2,56% față de anul trecut, conform ONRC. Asta, în condițiile în care 2016 a fost cel mai slab an din ultimii 18, în privința înființării de noi companii cu capital străin.

De ce nu trebuie să lăsăm străinii să se întoarcă la ei acasă, cum spun unii? 

Companiile străine reprezintă cei mai mari angajatori privați din România. În 2015, numărul mediu al angajaților din aceste companii se ridica la 1,2 milioane de persoane, cu 3,7% mai mult decât în 2014, conform BNR. În 2016, un mare retailer german avea 17.700 de angajați, ceea ce îl poziționa ca cel mai mare angajator din România. Se pare că, în 2017, cel mai mare angajator va fi un alt concern german, furnizor pentru industria auto, care deja depășește 18.200 de angajați în acest moment.  Aș mai aminti aici și un bine-cunoscut gigant comerciant online american, care recent a anunțat ca vrea sa recruteze peste 1.000 de romani, în diverse orașe din țara noastră.

Un alt important avantaj de care beneficiază România de pe urma companiilor străine este importul de know-how. Cei care lucrează pentru investitorii străini își vor însuși cunoștințe și aptitudini pe care le vor putea folosi și atunci când vor lucra pentru propriile lor afaceri sau  pentru companii autohtone.

Ce ar fi de făcut și ce nu ar mai trebui făcut

În primul rând, bugetul trebuie revizuit pe niște calcule credibile, astfel încât și agențiile de rating să fie convinse că ținta de deficit va fi atinsă. Ministrul de Finanțe ar trebui să se întâlnească cu fiecare agenție de rating în parte și să explice cât mai convingător toate măsurile care vor fi luate în acest sens.

Autoritățile trebuie să fie mai atente la ceea ce declară. Pot încuraja investițiile românești fără a jigni și acuza companiile străine. Una nu o exclude pe cealaltă. Practic, procedăm cum se poate mai rău, hulim firmele străine și nu acordam ajutor firmelor românești. Intențiile de a ajuta companiile autohtone s-au rezumat de multe ori la vorbe sau în proiecte imposibil de pus practică, cum ar fi legea care obligă supermarketurile să pună pe rafturi 51% produse românești, care contravine legislației UE.

Mai ușor cu schimbările Codului Fiscal și cu promisiunile mincinoase! Codul Fiscal a intrat în vigoare la începutul anului 2016 cu intenția că el să nu se mai modifice o perioadă, pentru a asigura predictibilitatea fiscală. Acum se dorește modificarea întregii structuri fiscale și alcătuirea unui Cod Economic care să conțină și pe cel fiscal care, atenție, nu se va mai modifica în următorii 5 ani! Aceste noi schimbări vor bulversa astfel tot mediul de afaceri, nu numai investitorii străini! Mai grav e că se fac promisiuni false, de genul reducerii TVA la 0% la vânzarea de locuințe, promisiune care nu va putea fi pusă în practică, pentru că există o directivă europeană care ne interzice să facem așa ceva. Între timp, cei care vor să vândă locuințe nu au cui, pentru că potențialii cumpărători așteaptă reducerea cotei la zero la sută.

Guvernul vrea să crească salariile și dorește că România să nu mai fie o destinație pentru investiți străine datorita salariilor mici. Foarte frumos! Să câștige românii mai mult! Dar, înainte să înlăturăm acest avantaj comparativ al României, nu ar trebui să ne gândim cu ce îl înlocuim? Daca nu găsim altul, investitorii se vor orienta către țări cu salarii mai mici.

S-au făcut și lucruri bune, însă nu destule. De exemplu, proiectul Legii Prevenției. Însă, el trebuie să atingă cât mai multe dintre preocupările mediului de afaceri în relație cu statul român pentru a aduce, într-adevăr, un plus pentru investitorii din România și nu doar un punct  bifat din planul de guvernare.

Foarte important este ca statul român să determine multinaționalele să plătească taxele corect în România. Trebuie să luam cât mai multe măsuri că aceste companii să nu mai erodeze baza de impozitare și să nu mai transfere profiturile din România. Ieri, Camera Deputaților a votat legea conform căreia România se alătura proiectului BEPS al OCED pentru prevenția acestor metode de evitare a impozitelor.  Este un pas în direcția corectă. Guvernul mai are de pus în practică în acest an și tratatul cu 52 de state, încheiat de mine în 2014, care asigură transparență financiară și fiscală între aceste state, tocmai pentru a preveni transferul profiturilor.

În concluzie, într-un context internațional instabil, nu ne permitem să insultam străinii, să fim impredictibili din punct de vedere fiscal și imprudenți cu bugetul țării. Ar fi cazul să devenim mai pragmatici cu investitori străini, să nu ne mai batem cuie în talpă cu declarații populiste și promisiuni absurde și să folosim capitalul străin cât se poate de eficient, pentru binele nostru!

Autor: IOANA PETRESCU

Sursa articolului: ioanapetrescu.ro

Data publicării: 4 Mai 2017

România sub numărul Fiarei: 666

14 august 2013 Un comentariu

666, numărul Fiarei

Adrian PanaiteNu stă neapărat sub semnul Apocalipsei economia românească, dar un fior tot ar trebui să ne încerce atunci când ne apar indicii rău-prevestitoare asupra elementelor-cheie care frânează dezvoltarea pe termen lung a ţării. Nu ne trebuie nici profeţi cu premoniţii înnegurate, nici îngeri anunţând din goarnă vremuri grele şi nici patru călăreţi apocaliptici pentru a ne da seama că nu ne aflăm nici pe departe în momente de construcţie pentru un viitor mai bun.
Demografia este potrivnică, acumularea greoaie, iar investiţiile care să pună bazele unui nou ciclu solid de creştere mai degrabă lipsesc. Un număr apocaliptic a venit la începutul acestei săptămâni pentru a ne pune pe gânduri. 666! Potrivit datelor Băncii Naţionale a României, în primul semestru din acest an, investiţiile străine s-au cifrat la numai 666 milioane de euro, în scădere cu 19% faţă de perioada similară din 2012. O sumă derizorie dacă o comparăm cu banii care se învârt în lume, cu dimensiunea României, cu populaţia acesteia, cu nevoia de finanţare a economiei naţionale.
Cum pe plan intern punem cu greu piatră pe piatră în consolidarea capitalului autohton, avem mare nevoie de investiţiile străine de durată care să asigure ieşirea economiei româneşti din precaritate. Faptul că acest capital ne ocoleşte este semn rău pentru ce oferim în momentul de faţă, dar şi o piază rea faţă de creşterea pe care o aşteptăm cu toţii. Fără investiţii, aceasta mai degrabă va întârzia.
Ca să obţinem ritmul care să ne permită să ajungem din urmă ţările dezvoltate din Uniunea Europeană avem nevoie de intrări de miliarde de euro bune pe an, spunea guvernatorul BNR Mugur Isărescu, subliniind că nu putem antrena activitatea economică şi proiecte de anvergură preluând doar câteva sute de milioane de euro. Totuşi, de asta avem parte, de investiţii care la nivel agregat apar ca derizorii.
Mai vin pe la noi investitori de portofoliu care cumpără titluri de trezorerie pentru a susţine mâna spartă (şi hoţească) a statului, dar chiar natura lor ne spune că ei pot pleca la fel de repede. Sunt banii care pot genera o efervescenţă de moment, care îşi au rolul lor, dar nu neapărat cei de care avem nevoie. Fondurile europene, iarăşi, dacă vom îmbunătăţi accesarea lor, nu pot veni în proporţie mai mare de 4% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă că volumul ar fi abia de 4-5 miliarde euro pe an în cazul unei absorbţii integrale; în plus, acestea au predilecţia de a fi investiţii greşite care pot ajuta întrucâtva la sulemenirea României, dar în niciun caz la dezvoltarea ei.
Abia investiţiile străine directe – adică intrarea în piaţă a unor nume noi, proiecte demarate de la firul ierbii, entităţi axate pe producţia nemijlocită, sume aduse de companii strategice care deja sunt în piaţa românească – sunt cele care pot împinge mai sus întreaga societate. De la acestea ne putem aştepta nu numai la crearea de locuri de muncă, dar şi la creşterea exporturilor prin conturarea unei poziţii mai bune a ţării în zona aşa-numitelor „tradables” (bunuri comercializabile).
Străinii însă nu ne caută. Nici germanii, nici americanii, nici chinezii. Corporaţiile din cele mai mari economii ale lumii abia dacă ne găsesc pe hartă. Ne-am reglat macroeconomic, deci teoretic, ar trebui să fim pe radarul investitorilor măcar din perspectiva că aceştia vor şti că nu ar trebui să suporte şi şocuri de volatilitate a economiei.
Într-o lume dominată de supracapacităţi, cu incertitudine legată de cerere pe fondul unei crize a creditului, apetitul pentru proiectele investiţionale pe termen lung este scăzut. Dincolo de tabloul general, România are şi problemele ei particulare care o fac neatractivă: infrastructura proastă, deteriorarea calificării forţei de muncă în ultimii 20 de ani, administraţia ineficientă, volatilitatea legislativă, justiţia care nu funcţionează, climatul ridicat de necinste din zona politică şi mediul de afaceri.
La sfârşitul anilor ’90 şi în prima parte a decadei trecute au venit cea mai mare parte a investiţiilor, însă în zonele de extragere a rentei: ciment şi materiale de construcţii, exploatare petrolieră, telefonie, distribuţie de gaz şi electricitate, bănci (monopolul producţiei de bani), lanţuri de retail. Când s-au terminat de împărţit aceste zone, s-au terminat şi banii străinilor. De aproape zece ani suntem ocoliţi de nerezidenţi atunci când i-am fi aşteptat pentru investiţii pe segmentul „tradables”.
Avem infrastructura de hipermarket-uri. Excelent! Acum ar fi nevoie şi de fabricile care să umple cu mărfuri româneşti rafturile acestora. Ne uităm încă după investitorii care să producă bunurile de care avem atâta nevoie şi pe care le importăm cu preţul hemoragiei de locuri de muncă: furculiţe, farfurii, conserve alimentare, undiţe, corpuri de iluminat, clanţe, lame de ras, ligheane de plastic, mănuşi, pantaloni, biciclete, lopeţi, aspiratoare, maşini de tuns iarbă. Nu la toate putem concura cu producţia din China, dar este exclus ca să fim atât de neajutoraţi încât să nu putem fabrica nimic din toate astea în România.
Aşteptând în continuare companiile străine care să aducă investiţiile directe pentru construirea unei economii axate pe producţia de bunuri, trebuie să luăm în calcul că demografia negativă arată culoarea „roşu” pentru investitorii de aiurea. Nu avem aici creşterea de populaţie care să ofere deopotrivă forţă de muncă şi un consum dinamic astfel încât să fim destinaţia preferată a plasamentelor marilor multinaţionale. Stimularea coagulării capitalului autohton (până nu îmbătrânim cu totul) şi direcţionarea acestuia către investiţiile productive trebuie gândită ca varianta complementară la capitalul străin cu care vrem să reconstruim România.
Până atunci, rămânem în derizoriul celor 666 milioane de euro cât au reprezentat investiţiile străine directe în primul semestru din acest an. O observaţie: criza financiară şi-a găsit punctul de întoarcere într-un minim la nivelul de 666 de puncte pe indicele S&P500 al Bursei de la New York. La semnul Fiarei, investitorii mari s-au reactivat la cumpărare şi de atunci acţiunile americane au crescut în medie cu peste 100%. Ce n-am da ca şi acest reper de 666 milioane de euro investiţii directe să fie un nivel minim în economia românească…

Autor: Adrian Panaite

Sursa: curierulnational.ro

%d blogeri au apreciat: