Arhiva

Posts Tagged ‘Caragiale’

POLITICHIE DE BUDOAR

20 septembrie 2021 Lasă un comentariu

NOTA ANTESCRIPTUM

Am folosit ca titlu ”Politica de budoar” și nu ”Politica de bordel” pentru simplul fapt că angajatele care prestează la bordel si-au asumat statutul fără false pudori.

Se spune că ”Politica este arta negocierii și a compromisului”. Probabil așa este atunci când politica este făcută de politicieni și nu de niște indivizi care văd în această activitate doar o cale facilă de a ajunge la cașcaval.

Poate ar trebui să ne amintim de Împăratul Napoleon Bonaparte căruia i se atribuie o cunoscută zicală conform căreia toate femeile sunt… într-un anumit fel, exceptându-le pe mama și sora lui,  recunoscând, totuși, că și ele sunt femei.

Nu știu dacă Napoleon Bonaparte  a lansat cu adevărat respectiva zicere, dar cred că o putem aplica fără mari probleme vieții politice de la noi: ”Toți politicienii sunt răi cu excepția celor cu care țin eu, dar să nu uităm că și ei sunt politicieni.”

Nu demult citeam că cineva spunea pe la o televiziune cu duhoare de varan că trăim cea mai neagră perioadă făcând referire la bălăcăreala liberală aflată, pe la televiziuni, la mare concurență cu sfada pro și contra măsurilor anti pandemie.

Pe la începutul anilor 90 apărea un personaj care spunea că este ultimul descendent al Brătienilor. Ionel Brătianu zis ”Cartof”. Omul părea direct coborât din opera lui Caragiale și pretindea că doar el era singurul care ar fi putut aduce liberalismul românesc în matca tradițională. Supranumele de ”Cartof” i se trăgea de la o apariție în o campanie electorală pentru Primăria Capitalei când a început să pretindă că el are soluția pentru ieșirea din foame a românilor. Soluția  lui era aclimatizarea în România a unui soi de cartofi cât pepenii.

S-a râs mult pe tema asta, dar, trebuie să recunoaștem că, spre deosebire de politicianii din ziua de azi, omul încerca să prezinte un plan, o soluție la o problemă. Nu comentez gradul de realism al soluției Ultimului Brătian, oricum, soluția lui părea ceva mai reală decât cea a unei alte celebrități a acelor vremuri, paranormalui Mudava care promitea că dacă va fi ales, în fiecare zi va apărea la TV în prime time și va lansa asupra României ”efluvii pozitive și protectoare aducătoare de bunăstare”.

Era o vreme când încrâncenarea și bălăcăreala politică aveau niște limite și oamenii încercau măcar să prezinte soluții la problemele care chinuiai Românica, spre deosebire de cei de acum. Aceștia nici măcar nu mai mimează că ar propune soluții … singura lor preocupare fiind aceea de a arăta când de răi sunt adersarii lor.

Bălăcăreala liberală, premergătoare votării boss-ului liberal, îi face pe mulți să se întrebe ce se va alege de țara asta după alegerile din partid.

Cred că răspunsul e mai simplu decât pare. În ultimii 30 de ani, la fiecare alegeri, toți ne spuneau că doar ei ar trebui aleși deoarece, dacă se aleg ceilalți, România fie ajunge pe mâna rușilor, fie pe a nemților ori americanilor, fie pur și simplu se prăbușește, se rupe și ajunge să fie încorporată, pe bucăți, de vecini.

Ce va fi după elegrile din PNL? Nimic … Sau, poate, ceva va fi … se va rejuca, adaptat, scena finală din ”O scrisoare pierdută” de Caragiale când, eliberați de tensiunea alegerilor și de pericolul că,  povestea imorală de amor să fie făcută publică, toate pesonajele ajung, în cel mai clar stil românesc, la un chiolhan cu mâncare, băutură și discursuri …

Cred că e bine să ne reamintim de scena finală din comedia de moravuri ”O crisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale:

(Brânzovenescu și Farfuridi cu alți alegători mai spălați, în costume de pretenție provincială, intră, venind din casă, coborând pe treptele din dreapta; salutări de toate părțile. Prin fund, Cațavencu, Ghiță polițaiul, îmbrăcat țivil, Cetățeanul turmentat, Ionescu și Popescu intră, conducând manifestația publică. Cei ce vin prin fund sunt toți amețiți, și mai ales Cațavencu și Cetățeanul turmentat, care înghite și sughite mereu. După ei vin o mulțime de cetățeni cu ramuri verzi și steaguri, asemenea foarte chefuiți. Toată lumea cu borcane de băutură în mâini. — Din casă, în urma lui Farfuridi, Brânzovenescu și a celorlalți alegători, vin feciorii cu sticle de șampanie. — Ghiță Pristanda, îndată ce sosește în scenă, face semn muzicei să tacă. Muzica tace. Se împart pahare de șampanie fruntașilor. — Tipătescu, Zoe, Trahanache, Dandanache sunt în stânga)

FARFURIDI (luând un pahar de șampanie) : În sănătatea domnului Agamiță Dandanache, alesul nostru! Să trăiască! (urale și muzică. Pristanda ține cu mâna tactul uralelor. Toți ciocnesc și beau)

DANDANACHE (îndemnat de Zoe și Tipătescu, trece în mijloc cu paharul în mână) : În sănătatea alegătorilor… cari au probat patriotism si mi-au acordat… (nu nemerește) asta… cum să zic de!… zi-i pe nume de!… a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră, si eu ca rumânul imparțial, care va să zica… cum am zițe… în sfârsit să trăiască! (urale și ciocniri)

TRAHANACHE (cătră Cațavencu, care a coborât spre el și Tipătescu) : Și așa zi, ai? d-ai noștri, stimabile? bravos! mă bucur.

CAȚAVENCU: Venerabile neică Zahario! în împrejurări ca acestea (mișcat) micile pasiuni trebuie să dispară.

TRAHANACHE: Ei, aici mi-ai plăcut! bravos! să trăiești!

CAȚAVENCU: În sănătatea venerabilului și imparțialului nostru prezident, Trahanache! (urale și ciocniri)

(Zoe vede pe Cetățeanul turmentat în grămadă, ia un pahar și merge de i-l oferă)

CETĂȚEANUL: În sănătatea coanii Joițichii! că e (sughite) damă bună! (ciocnește cu ea: ea-i strânge mâna din toată inima. Urale, ciocniri.)

CAȚAVENCU (lui Tipătescu încet) : Să mă ierți și să mă iubești! (expansiv) pentru că toți ne iubim țara, toți suntem români!… mai mult, sau mai puțin onești! (Tipătescu râde.) În sănătatea iubitului nostru prefect! Să trăiască pentru fericirea județului nostru! (urale, ciocniri)

TRAHANACHE (luând un pahar și trecând în mijloc foarte vesel) : Ei, aveți puțintică răbdare!… Nu cunosc prefect eu! eu n-am prefect! eu am prietin! În sănătatea lui Fănică! Să trăiască pentru fericirea prietinilor lui! (sărută pe Fănică, apoi pe Zoe. Fănică sărută mâna Zoii.)

(Urale. Dandanache între alegători, cu Farfuridi și Brânzovenescu, le povestește încet, făcând gestul cu clopoțeii; la dreapta, în fund, Pristanda, Cetățeanul turmentat, muzica și lume. În stânga Zoe, Tipătescu, Trahanache cu alți alegători. În mijloc Cațavencu)

CAȚAVENCU (foarte amețit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrășându-și silabele) : Fraților! (toți se-ntorc și-l ascultă) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional!

PRISTANDA: Curat constituțional! Muzica! Muzica!

(Muzica atacă marșul cu mult brio. Urale tunătoare. Grupurile se mișcă. Toată lumea se sărută, gravitând în jurul lui Cațavencu și lui Dandanache, care se strâng în brațe, în mijloc. Dandanache face gestul cu clopoțeii. Zoe și Tipătescu contemplă de la o parte mișcarea. Cortina cade repede asupra tabloului)

Diana Tușa și-a dat demisia din partid pentru că i se pare „impropriu” ca PNL să vorbească despre schimbare şi să se întoarcă la Caragiale.

Diana Tușa

Iată că ceea ce era de așteptat  s-a întâmplat. Diana Tușa, deputat PNL, și-a dat demisia din partid afirmând că aşa cum este acum, PNL nu are nevoie de oameni cu idei şi proiecte precum și că i se pare „impropriu” ca PNL să vorbească despre schimbare şi să se întoarcă la Caragiale.

„Conştientizând ca PNL din 2016 nu are nevoie de oameni ca mine. Nu are nevoie de idei şi proiecte. Drept pentru care, dragi colegi, vă anunţ că îmi dau demisia din PNL”, a declarat doamna Tușa  în cadrul Adunării Generale pentru alegerile PNL Sector 1.

Deputatul PNL a mai suținut că „impropriu” ca PNL să vorbească despre schimbare şi să se întoarcă la Caragiale. „Nu aş fi vrut să vorbesc în seara asta, Cristi (Cristi Buşoi, liderul PNL Bucureşti-n.r.), însă m-am săturat de atâta ipocrizie (…) M-am săturat să ne facem că schimbăm, dar nu schimbăm nimic, să ascundem gunoiul sub preş (…) Atâta vreme cât deciziile vin de undeva arbitrar fără nici un fel de criteriu logic vom avea astfel de rezultate. Credeţi că alegerile din iarnă se vor câştiga aşa? Mi se pare impropriu să vorbim despre schimbare, dar să ne întoarcem la Caragiale. Să schimbăm, dar să nu se modifice nimic”, a afirmat Diana Tuşa.

Doamna Tușa a afirmat că  filiala PNL Sector 1 a avut rezultate timp de 12 ani deoarece deciziile care s-au luat în cest timp nu au fost impuse de la centru, Alexandru Nazare neavând cum să câştige alegerile din sector când eraevident că în sondaje este mult în spate.

 Extrem de iritată s-a arătat doamne Tușa pentru faptul că, la începutul zilei, nu era trecută pe convocatorul pentru alegerile interne din organizaţie, deşi era membru al filialei de 18 ani. A fost plăcut surprinsă să vadă când a ajuns la Adunarea Generală a PNL Sector 1 că totuşi se află pe listă.
La plecare Diana Tuşa avea lacrimi în ochi, lucru care i-a determinat pe cei mai mulți din cei prezenți să o aplaude cu multă căldură.

În seara aceleiași zile, (joi) liberalii din sectorul 1 s-au reunit pentru alegerea unui nou preşedinte al organizaţiei de sector.

Caragiale e mai viu decât când trăia

17 august 2010 4 comentarii

Bine zicea cine zicea că n-a murit Caragiale. E mai viu de cât când trăia. Cred că ori se amuză copios, ori se îvârte în mormânt ca ventilatorul

Cred că nu mai e o noutate faptul că avem un MOP şi o TVM cu mai multe canale. MOP – Marea Opoziţie Politică, iar TVM – Televiziunea Moguloidă.

Ce vedem noi la TVM  nu are nici cea mai mică legătură cu presa, aşa cum prestaţia orală sau nu a celor din MOP, nu are treabă cu politica.

De asemenea, mai cred că nu avem un Consiliu Naţional al Audiovizualului, că dacă am avea s-ar autosesiza.

Ceea ce vedem la TVM, indiferent dacă vorbim de Antena 1,2, sau 3, ori de Realitatea tv, se poate observa scurt că nu se foloseşte aceeiaşu unitate de măsură la analiza faptelor. Să mă explic.

Dacă un politician al puterii îşi dă demisia din PDL, e un gest de mare probitate morală, de curaj şi de tot ce le mai trece pe sub mătreaţă celor ce le mânâncă banii mogulilor. De asemenea, tot ca gest de mare curaj, demn de exemplu, a fost şi gestul lui Teo Trandafir, când demonstrativ a votat pentru demiterea guvernului apoi, exitată de curajul de care a dat dovadă, şi-a revărsat asupra sărmanei săltăreţe pesediste Aura Vasile, ţesutul adipos cu care a dotat-o viaţa şi chiolhanurile la care a participat. De asemenea, pentru PDL e un gest devastator, un gest care arată că PDl e la un sfert de pas de laga de gunoi a istoriei.

Dacă în schimb, nişte politicieni de la MOP îşi dau demisia din partidele lor şi placă la altul, e un est abominabil, incalificabil care nu arată decât faptul că au un caracter infect, plecarea lor masivă fiind de fapt benefică deoarece partidele respective se curăţă de ciurucuri, devenind mai puternice.

Dacă în PDL un politician vorbeşte prostii în afara partidului, e semn de puteziciune în PDL, omul având un caracter pur ca un lebădoi, iar faptul că cel care a spus ce nu trebuie, aducând astfel prejudicii partidului, este apostrofat, înseamnă că i se bagă pumnul în gură, că se comite un abuz absolut nedemocratic.

Dacă în schimb un politician comite declaraţii nu la adresa Partidului ci a Preşedintelui său infantil, se chiamă că a comis un gest extrem de periculos, a dat o lovitură cub centură partidului care nu merita aşa ceva, iar faptul că i s-a pus botniţă, în caz că mai scoate un cuvinţel e dat afară din partid, e ceva absolut normal.

În aceeaşi cheie mai putem vedea ceva mai vechi.

Elena Udrea a fost scuipată cu tot felul de invective, s-a făcut mişto. De ce? Pentru că, femeie fiind, a croşetat şi a dat cu mopul. Cam în aceeaşi perioadă, la Antena2 în direct, Bogdat olteanu a încercat să calce o cămaşă. Asta a fost ceva amuzant.

Bravo televiziunilor moguloide. Nu trece o zi ca să nu vă umpleţi de  de rahat…



%d blogeri au apreciat: