Arhiva

Posts Tagged ‘ccr’

Guvernul României a promis la Curtea Europeană a Drepturilor Omului reformarea Curții Constituționale a României

13 iulie 2021 Lasă un comentariu

În sfârșit, a dat Domnul. Guvernul României a transmis Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) un document în care promite că va reforma Curtea Constituțională a României în contextul în care România a fost sancţionată pentru că magistraţii CCR i-au interzis Laurei Codruţa Kovesi accesul la o instanţă administrativă, în care să conteste temeiurile revocării din funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA).

Documentul face parte din procedura de executare a deciziei CEDO prin care România a fost sancţionată pentru modul în care a fost revocată Kovesi. Guvernul României şi-a propus oficial să elimine factorii care au dus la politizarea deciziilor Curţii Constituţionale a României.

Documentul este o premieră în politica românească; pur și simplu nu există proceduri prin care să se poată ajunge la obiectivul menționat, una din schimbările dorite fiind posibilitatea de revizuire a deciziilor CCR în cazul în care CEDO constată încălcări ale drepturilor fundamentale;  aceeaşi reglementare de revizuire a deciziilor CCR este vizată şi în cazul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) constată că a fost încălcat principiul supremaţiei dreptului european.

Procedural, după ce o decizie a CEDO rămâne definitivă, guvernul sancţionat trimite Serviciului de Executări a Hotărârilor CEDO un plan de măsuri prin care se implementează decizia. Planul este apoi evaluat de Comitetul Miniştrilor de Externe din ţările membre ale Consiliului Europei. Instituţia de contact din România prin care se derulează procedura este Agentul Guvernamental pentru CEDO, aflat în subordinea Ministerului Afacerilor Externe. Datele cazului Decizia în cazul Kovesi a fost pronunţată pe 5 mai 2020 şi a devenit definitivă pe 5 august acelaşi an. Conform sentinţei, România a fost sancţionată pentru că Laurei Codruţa Kovesi i-a fost interzis expres, de către Curtea Constituţională, accesul la o instanţă administrativă, în care să conteste temeiurile revocării.

Curtea Constituțională a României a decis că procedura revocării se bazează pe raporturi pur constituţionale între actorii implicaţi, care nu pot fi judecate de instanţa de contencios administrativ, ci numai de către de instanţa de contencios constituţional. CEDO a stabilit însă că prin acest fapt a fost încălcat accesul la Justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

CEDO a sancționat și faptul că printre capetele de acuzare aduse de ministrul Justiţiei de atunci, Tudorel Toader, în sprijinul revocării au fost criticile aduse de Kovesi schimbărilor legislative promovate de guvernarea PSD în domeniul penal şi al organizării judiciare, ceea ce a încălcat dreptul la liberă exprimare. S-a ajuns la această situație în urma memorandumului transmis de Forumul Judecătorilor şi Iniţiativa pentru Justiţie  la Strasbourg. Cele două asociaţii de magistraţi s-au referit la implementarea corespunzătoare a deciziei Kovesi vs. România. Astfel au fost propuse mai multe măsuri de natură constituţională şi legislativă care vizau reformarea Curţii Constituţionale. În această speţă deosebit de sensibilă, CCR a fost considerată principala responsabilă pentru sancţionarea României.

„În ceea ce priveşte reglementarea posibilităţii de a fi revizuite deciziile Curţii Constituţionale a României în cazul în care CEDO constată încălcarea drepturilor fundamentale sau Curtea de Justiţie a Uniunii Europene constată o încălcare a principiului supremaţiei dreptului european, Ministerul Justiţiei informează că analizează oportunitatea de modificare a legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

În fine, Ministerul Justiţiei informează că, în programul de guvernare al actualului Executiv, a fost prevăzut obiectivul reformării CCR în sensul eliminării factorilor care au condus la politizarea deciziilor sale şi, în acest scop, a fost decisă crearea unei comisii parlamentare care trebuie să prezinte un proiect de reformare a CCR până la finalul primului an de guvernare” – spune ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, în comunicatul pe care l-a transmis Comitetului Miniştrilor prin Agentul Guvernamental.

AUGUSTIN ZEGREAN – ”Dacă (Olguța Vasilescu) a fost nepotrivită acolo, o fi potrivită dincoace?”

20 noiembrie 2018 Lasă un comentariu

Augustin Zegrean, fostul președinte al Curții Constituționale a României, a analizat la Digi24 situația Liei Olguța Vasilescu după ce propunerea PSD ca aceasta să ocupe postul de ministru la Transporturi a fost respinsă de Președintele Klaus Iohannis.

„Dacă Olguţa Vasilescu era nepotrivită prima oară, e potrivită acum? Se consideră a doua propunere dacă e vorba de aceeaşi persoană pentru acelaşi portofoliu”, a spus Augustin Zegrean.

Lia Olguța Vasilescu

„Daca luăm strict pe litera Constituţie – a explicat Augustin Zegrean – rolul principal în numirea miniştrilor, revocarea sau remanierea îl are preşedintele. El are decizia în tot ce înseamnă revocare sau eliberare din funcţie, de numire a miniştrilor. Art. 85, alin 2 spune că în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

Deci, preşedintele decide. Nu poate refuza de mai multe ori.

În mod normal, această situaţie de remaniere ar trebui discutată între cele două personaje implicate, altfel mereu vom fi in situatia dacă poate sau nu preşedintele să refuze.

Situaţia cu Olguţa, ea a fost prima propunere pentru Transporturi, a fost refuzată. Nu ştim de ce a fost refuzată, nepotrivirea nu este o motivaţie, în spatele acestei nepotriviri e un dosar care spune de ce nu e potrivită.

Dacă a fost nepotrivită acolo, o fi potrivită dincoace?

Propunerea ei la Ministerul Dezvoltării e a doua propunere? Este aceeaşi persoană pentru altă funcţie, de data asta e prima propunere, mai mult, postul de la dezvoltare nu e vacant, preşedintele a refuzat revocarea.

Cum vii să numeşti alt ministru pentru un post care nu e vacant? Vor să pună doi miniştri la Dezvoltare?

Ieşirea din situaţie ar fi aşa – Curtea a spus că preşedintele poate cere premierului să se răzgândească, ar trebui să existe un dialog între cele doua funcţii ale statului. Nu e o joacă formarea guvernului.

Costituţia citită cu bună-credinţă impune acest lucru. Răspunsul la toate întrebările pe care ni le pun aceşti domni care guvernează se găseşte în Constituţie, totul e să îl caute, să îl aplice şi să colaboreze loial”.

România – o țară de Cartea Recordurilor

14 octombrie 2018 Lasă un comentariu

România – o țară de pus în Guinness World Records

Cred că nu fac nici un fel de greșală, și nu exagerez nici un pic dacă mă gândesc că cineva ar trebui să sesizeze Guinness World Records în privința Guvernului României. Nu cred că a existat vreodată sau va exista în istoria lumii vre-un guvern care, în toată existența lui a avut un singur obiectiv, acela de a salva de pușcărie liderul partidului principal de guvernământ și încă vreo 1200 de membrii aleși ai aceluiași partid.

E greșit a se spune că Guvernul PSD, ALDE, UDMR nu a guvernat. A Guvernat, dar tot timpul a încercat doar să salveze liderul suprem al PSD și câți mai mulți membri de ”agresiunea Justiției.

În majoritatea țărilor din lume ar fi părut o demență ideea de a schimba Legile Justiției și Codurile Penale, dea face ordonanțe de urgență, de a da în jdecată Instanța Supremă doar pentru a evita niște megapenali pușcăria.

El Lider Massimo, Dragnea, ”luptătorul pentru libertate 

El Lider Massimo, Dragnea, cu un tupeu inimaginabil a asaltat cu toate armele de care dispune Justiţia cu intenţia de a scăpa de problemele penale care l-au adus la un pas de închisoare. Dacă privim retroactiv râmânem crăcănați că astea s-au putut întâmpla într-o țară membră a UE.

Nonșalant precum liderul săritorilor peste garduri ale azilelor de nebuni, penalul suprem al României, Dragnea, este nemulțumit de judecători, aceștia având nesimțirea să încerce să îi suspende un drept prevăzut între Drepturile  Omului .. Dreptul la libertate. A furat… și care e problema? Fură și alții, nu?

Se doresc judecători ”înțelegători”

Guvernul României, obedient până la paranoia liderului, a sesizat Curtea Constituțională  pe motiv că Înalta Curte nu respectă o lege modificată de majoritatea PSD-ALDE din Parlament. Legea cu pricina explică, cu hibe, modul în care se formează completele de cinci judecători de la Curtea Supremă. Unul dintre aceste complete îl va judeca definitiv pe Liviu Dragnea,  în dosarul în care a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare cu executare, iar Dragnea se teme că sentinţa va fi din nou în defavoareea sa. Drept urmare, încearcă să schimbe componenţa completului cu ajutorul Vioricăi Dăncilă şi al CCR.

Ei, dar pe lângă sesizarea către CCR, Dragnea a dat, ca în filmele cu proști, în judecată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în judecată cerând suspendarea, iar ulterior anularea hotărârii prin care s-a format completul de cinci judecători care vor hotărî soarta sa.

Codurile Penale schimbate în mijloace de protecție pentru penali

Pe de altă parte Codurile Penale au fost modificate în conformitate in dorințele Liderului Suprem și Intangibil, Codul de procedură penală a fost votat în 18 iunie de plenul Camerei Deputaţilor, în calitate de cameră decizională, fiind contestat la CCR atât de PNL şi USR, cât şi de preşedintele Klaus Iohannis. Printre cele mai scandaloase modificări impuse de noul text legislativ se numără impunerea unei perioade limită de doar şase luni de la săvârşirea infracţiunii în care să se poate efectua un denunţ, informarea în scris a inculpatului, de către procuror, în cel mult zece zile de la încetarea măsurii de supraveghere tehnică, dar şi condiţionarea arestării preventive de prezentarea unor probe sau indicii temeinice.

În Codul penal, mai multe modificări îl scapă şi pe liderul social-democrat Liviu Dragnea, condamnat la 3 ani şi şase luni pentru abuz în serviciu. Potrivit noii legi, un funcţionar poate fi acuzat de abuz în serviciu numai dacă a obţinut „pentru sine, soţ, rudă sau afini până la gradul al II-lea inclusiv, un folos material patrimonial şi prin acesta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie”. Aşadar, noua formă a textului legislativ lasă loc pentru şpăgi prin interpuşi, care nu intră în categoria rudelor. Iar Liviu Dragnea este judecat pentru un abuz în serviciu comis în beneficiul PSD, deci ar scăpa de incriminare în nouă formă.

Interceptările telefonice trebuie, uluitpr, comunicate celor interceptați

(da, asta e o chestie din filme cu hoți și milițeni)

Interceptările telefonice se practică în întreaga lume, cu acord de la judecători… multe atentate teroriste, de exemplu, fiind dejucate tocmai datorită acestor interceptări. Ei, la noi Camera Deputaţilor, cea condusă de Dragnea însuși, a adoptat miercuri, în calitate de for decizional, o iniţiativă legislativă a senatorului PSD Şerban Nicolae care prevede că operatorii de telefonie sunt obligaţi să comunice persoanelor interceptate, în termen de maximum 60 de zile, de către cine şi în ce scop sunt supravegheate. Mai exact, operatorul va trebui să transmită la cerere informaţii despre cine a solicitat interceptarea, pe ce motiv şi pentru ce perioadă. Proiectul a fost contestat de opoziţie, aceasta votând în unanimitate împotriva lui, pe motiv că legea va favoriza persoanele care au încălcat legea, permiţându-le astfel să afle dacă au avut convorbiri interceptate. În cazul în care nu va fi atacată în termen de cinci zile, proiectul va fi trimis spre promulgare preşedintelui Klaus Iohannis.

Se uită de așazisa putere a lucrului judecat. În 2006 se adopta o ordonanță de urgență de către Guvernul Cioloș, după decizia CCR, care a decuplat DNA de SRI. Practic, prin OUG 6, Guvernul a stabilit modul în care procurorii vor beneficia de tehnica SRI  în ceea ce priveşte interceptările telefonice. Orice ordonanţă de urgenţă ajunge automat în Parlament, unde trebuie să fie adoptată, modificată sau respinsă printr-o lege. În 2016, PSD, cu toate că avea majoritate în Parlament, a lăsat ordonanţa la sertar. Acum, când tema protocoalelor a izbucnit, Dragnea a cerut ca OUG 6 să fie respinsă prin lege. Însă, mai mult de atât, liderul PSD ar vrea ca efectele ordonanţei să fie abrogate retroactiv, cu scopul de a mai omorî din dosarele penale. Astfel, Dragnea i-a cerut lui Tudorel Toader ca Ministerul Justiţiei să emită un punct de vedere pe baza căruia Parlamentul nu doar să respingă prin lege OUG 6, ci să influenţeze şi cursul anchetelor, astfel încât probele obţinute de procurori pe baza OUG 6 să fie anulate. Toader a refuzat, pe motiv că „e opera Parlamentului“ să legifereze, nu a Guvernului. Decizia finală va fi luată săptămâna viitoare în Parlament. Respingerea acestei ordonanţe îl ajută poe Liviu Dragnea în dosarul TelDrum, aflat încă în ancheta DNA, unde există interceptări telefonice realizate prin intermediul SRI.

Protocoalele legale și normale considerate ilegale

Cred că mai trebuie să menționaz că, deși unii au declșarat protocoalele de colaborare între SRI și DNA drept ilegale sau neconstituționale, asta e o chestie de spus fraierilor … ceva nu poate fi neconstituțional dacă nu e declarat așa de Curtea Constituțională, or, aceste protocoale nu pot fi luate în discuție de CCR deoarece acestea sunt acte administrative care nu sunt de domeniul CCR, de asemenea, ceva poate fi ilegal doar dacă o curte a dat o sentință în acest sens, nu există nici asta.

Cei care au declarat protocoalele respective neconstituționale sau ilegale nu sunt decât niște mâncători de rahat plătiți de panalii interesați cu sume greu de imaginat pentru un amărât membru al populimii care își munește până cade în cap și plătește taxe din ce în ce mai greu de plătit.

Melania Cincea: ” … nu mai cred că va fi făcută dreptate pe de-a-ntregul nici în Dosarul Revoluţiei, nici în cel al Mineriadei.”

Punând mâna și pe CCR, PSD i-a pus lui Dragnea la picioare întreaga putere în România. Modul în care PSD și anexa lui CCR sună a dracului de tare a dictatură …CCR, abuz, PSD.

Ne înving?

Nu folosesc verbul „a învinge” la timpul trecut şi nici nu-l aşez într-o construcţie afirmativă, pentru că îmi impun să-mi păstrez un licăr de speranţă că mă înşel, totuşi, şi că fac afirmaţia doar pe fondul dezamăgirii.​

În momentul de faţă, însă, nu mai cred că va fi făcută dreptate pe de-a-ntregul nici în Dosarul Revoluţiei, nici în cel al Mineriadei. Ambele sunt încă, la trei ani de la redeschidere, departe de final. Iar în anii care au trecut de la comiterea faptelor, aproape 30, au fost, probabil, distruse probe şi au dispărut, biologic, şi martori, şi călăi. Şi până vor ajunge dosarele la final, după cine ştie câţi alţi ani, e posibil să mai dispară şi alţii. Şi ca şi când nu ar fi fost îndeajuns faptul că victimelor nu li s-a făcut dreptate, mai suntem şi sfidaţi de către exponenţii regimului vinovat de aceste crime.

PSD s-a străduit să-l numească, zilele acestea, la conducerea Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe Cazimir Ionescu, trimis în judecată în Dosarul Mineriadei, pentru crime împotriva umanității, alături de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu şi Miron Cozma. Calculele pentru numirea lui la vârful CNSAS par să fi fost simple. Şi parşive. În calitate de preşedinte, acesta punea sau nu semnătura pe documente ce urmau să fie trimise la Parchetul General, în Dosarul Revoluţiei – adică, putea să blocheze probe care urmau să ajungă la procurori –, dosar în care, zilele trecute, a fost începută urmărirea penală pe numele lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi al lui Petre Roman – de ce doar a celor trei nu e clar. Cazimir Ionescu părea, deci, omul potrivit la locul potrivit. Nu a fost să fie, însă, împotriva lui coalizându-se, la vot, reprezentanţii PNL şi ai USR, ceea ce l-a adus la conducerea CNSAS, la propunerea Guvernului Dăncilă, pe Constantin Buchet. Acesta a mai fost membru al Colegiului, la începutul anilor 2000, din partea partidului lui Corneliu Vadim Tudor, în 2005 fiind nevoit să demisioneze în urma unui scandal public generat de minciuni la care a recurs în apărarea lui Vadim Tudor. Omul, însă, promite devotament faţă de cei care l-au numit. E suficient să ne amintim de o declaraţie de a sa, din urmă cu 15 ani: „Am căutat ca abordările, poziţiile mele să fie sincrone cu ideologia politică a PRM, în aceste chestiuni legate de istoria contemporană a României”. Deci, sincrone nu cu legea, nu cu ideea de a face lumină, ci cu politica stăpânului, cu  „ideologia politică a PRM”.

Tot zilele acestea, la Institutul Revoluţiei a fost numit un apropiat al lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, inculpat în Dosarul Mineriadei şi pus sub acuzare în Dosarul Revoluţiei, fiind unul dintre membrii completului de judecată care, în ziua de Crăciun a anului 1989, i-a condamnat la moarte pe Elena şi Nicolae Ceauşescu, în urma unui simulacru de proces de trei zile. La Institutul Revoluţiei, Voican Voiculescu i-a luat locul lui Claudiu Iordache – unul dintre liderii Revoluţiei de la Timişoara, al cărui mandat urma să expire anul viitor – „după o acţiune în forţă” a grupării Cazimir Ionescu, Gelu Voican Voiculescu, Emil Cutean şi Răzvan Teodorescu, cu toţii apropiaţi de PSD, scrie Adevărul. „Să ne lase funcţia de director liberă, să ne putem vedea de treabă”, a cerut Cazimir Ionescu, potrivit aceluiaşi ziar.

Să mai amintim, ca informaţii de fundal, strădania unora de a mistificare a adevărului istoric – şi nu doar prin istorici de casă ai fostului regim –, de încercare perfidă de punere a Securităţii într-un tablou mai luminos. Aici se încadrează odele ridicate (şi) post-mortem, pe unele canale media, ultimului şef al Securităţii comuniste, generalul Iulian Vlad. Odată cu ele ni se transmitea că Securitatea (cel puţin a ultimilor ani din regimul comunist) nu a fost opresivă, atâta timp cât a fost condusă de un om “solar”, “un om deasupra timpurilor”, “făcător de istorie, “iluminat” etc. etc., aşa cum l-a caracterizat, graseind, o jună jurnalistă pe Iulian Vlad. Tot aici se încadrează lansările de carte ale unor exponenţi ai Securităţii, făcute sub cupola Academiei Române.  Sau emisiunile în care foşti capi ai Securităţii sunt prezentaţi în culori pastelate. Recent, Radio România Cultural, vorbea despre generalul de securitate Aurel Rogojan și despre fostul director al Securităţii, generalul Iulian Vlad, ca despre „repere spirituale” ale României. În ziua Buneivestiri, în cadrul emisiunii omonime, postul public de radio a difuzat un interviu cu Aurel Rogojan și fragmente dintr-un interviu al acestuia cu fostul lui şef, generalul Iulian Vlad. S-a vorbit destins, cu mingi ridicate la fileu şi despre un volum al generalului Rogojan, dedicat „omului solar” Iulian Vlad. Carte care, au plusat cei de la Radio România Cultural, poate deschide șansa unei posibile vindecări…

Mi se pare că sunt, toate, dovezi că se încearcă uciderea sau măcar estomparea memoriei colective. Dovezi de dispreţ profund faţă de victimele regimului comunist şi ale Securităţii, faţă de miile de morţi şi de răniţi din Revoluţie şi de la Mineriadă, faţă de zecile de mii de oameni din familiile lor, faţă de toţi cei care au aşteptat ca vinovaţii pentru atrocităţile din decembrie 1989 şi iunie 1990 să răspundă în faţa legii. Nu am folosit verbul „a învinge” la timpul trecut şi nici nu l-am aşezat într-o construcţie afirmativă, pentru că îmi impun să-mi păstrez un licăr de speranţă, să-mi spun că, totuşi, mă înşel şi că fac afirmaţia doar pe fondul dezamăgirii.

Şi toate astea au fost posibile pentru că România nu a trecut printr-un proces de lustraţie. Tot din cauza lor.

Autor: Melania Cincea

Sursa: timpolis.ro

Articol publicat şi în Revista 22. 

Prin decizia sa CCR încalcă flagrant Constituția

Înainte de a se produce un atac de infanterie se face o pregătire de artilerie cât mai temeinic astfel încât să se creeze un avantaj prin slăbirea apărării adverse.

După acest model s-a încercat discreditarea SRI și DNA și diabolizarea relației, obligatorii de fapt. dintre ele.

Acum, folosindu-se Curtea Constituțională pe post de armă, Statul Penal a început atacul la baionetă. 

Pein decizia sa de a încerca să oblige Președintele să execute comanda dată de liviu Dragnea prin Ministrul justiției, Curtea Constuționeală a comis mai multe ilegalități. Ca importanță în mod normal Constituția este deasupra Curții Constituționale, aceasta având obligația să lămurească dacă ceva e sau nu constituțional.

Prin decizia sa, Curtea Constituțională a deveni o curte de contencios, abuzând prin adăugarea la Constituție a unor chetiuni care nu există.

În constituție la ARTICOLUL 132, statutul procurorilor, se spune la alin (1): ”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.”

Asta nu neagă nimeni, și este adus ca argument pentru decizia CCR de a obliga președintele să facă ce dictează Ministerul Justiției… Doar că avem o problemă. Demiterea doamnei Kovesi trebuie să urmeze o procedură în trei etape:

  1. PROPUNEREA: O face ministrul Justiției,
  2. AVIZAREA: O face CSM,
  3. DECIZIA: Îi aparține Președintelui.

Prin această etapizare a procedurii de demitere s-a urmărit exact asigurarea acelei independențe de care procurorii au nevoie și îi ferește de abuzurile Ministrului Justiției care e om politic.

Prin decizia sa, Curtea Constituțională, cu de la sine  putere,  mută decizia de la Președinte la Ministrul Justiției, lucru care este o ilegalitate crasă și care ar trebui să atragă desființarea acestei Curți deoarece astfel a demonstrat că nu mai este neutră, devenind un instrument politic subordonat PSD.

Ca la o comandă, toți mâncătorii de rahat au sărit să apere decizia CCR și să sfătuiască Președintele să se supună acesteia…

A DOUA BLONDĂ CA IMPORTANȚĂ DIN VIDELE MĂNÂNCĂ RAHAT CU POLONICUL

A doua blondă ca importanță din Videle, în loc să își vadă de gaura din CV legată de studii, Ministrul Afacerilor Interne, Carmen Dan, vicepreşedinte al PSD, a declarat joi că se aşteaptă ca preşedintele Klaus Iohannis să ţină cont de decizia Curţii Constituţionale a României (CCR) în cazul şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi.

Întrebată de jurnalişti, cu prilejul unui eveniment organizat la sediul MAI în contextul Zilei Copilului, cum comentează decizia CCR în cazul Kovesi, ministrul Dan a spus: “Aşa cum cunoaştem, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii. Mă aştept ca preşedintele României să ţină cont de decizia Curţii Constituţionale, pentru că, până la urmă, preşedintele este garantul Constituţiei”.

La întrebarea dacă e de părere că preşedintele va trage de timp, Carmen Dan a răspuns că şi-ar dori să nu se întâmple lucrul acesta, ci ca şeful statului să dea dovadă de responsabilitate şi să procedeze în consecinţă.

Chestionată de presă dacă opinează că ar trebui ca şefa DNA să-şi dea demisia, ea a declarat: “E un gest de onoare, aş zice, e o analiză proprie pe care unii dintre noi aşteaptă să o facă, oricum există această decizie, oricum ştim că e este obligatorie şi aşteptăm de la preşedintele României să o respecte (…). E o analiză pe care trebuie să şi-o facă orice om într-o asemenea poziţie, dar nu sunt atât de convinsă că o va face”.

MĂSCĂRICIUL CIORDACHE ARE IMPRESIA CĂ MAI IA ÎN SEAMĂ CE SPUNE EL ȘI ALTCINEVA DECÂT RETARDAȚII CARE VOTEAZĂ PSD

Codruța, go home”, a spus Iordache, în prezent președintele Comisiei speciale din Parlament pentru legile justiției.

Florin Iordache este cunoscut de asemenea pentru replica „Altă întrebare”, folosită de numeroase ori în timpul conferinței de presă de după adoptarea controversatei OUG 13.

Aşteptăm motivarea deciziei CCR. Din ce am citit în comunicat, e foarte clar că preşedintele este obligat să o revoce printr-un decret. Sintetic, în urma deciziei de astăzi, în trei cuvinte, Coduţa, go home! Cred că decizia este clară şi de aici încolo cred că se stabilesc şi principiul potrivit căruia ministrul propune şi propunerile pe care le face trebuie ţinut cont”, a spus Florin Iordache.

Au fost astăzi decizii al Curţii care ne-au plăcut, cum este aceasta, au fost şi decizii care nu ne-au plăcut, dar vrem nu vrem, deciziile trebuie respectate. Preşedintele României va citi foarte bine decizia şi în funcţie de această decizie va proceda în consecinţă”, a spus parlamentarul, întrebat ce vor face PSD-ALDE dacă Iohannis va refuza revocarea.

Curtea Constituţională a admis, miercuri, sesizarea Guvernului privind un conflict juridic de natură constituţională între ministrul Justiţiei şi preşedintele Klaus Iohannis şi între Guvern şi preşedinte, ca urmare a respingerii de către şeful statului a cererii de revocare a şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi.

Indiferent ce va decide Curtea, voi aştepta decizia, voi aştepta motivaţia, voi citi şi voi acţiona în consecinţă”, a spus preşedintele Klaus Iohannis miercuri, înainte de decizia CCR.

Sursele declarațiilor blondei și a măscăriciului:

stirileprotv.ro

digi24.ro

DEMOCRAȚIA PORCILOR

Iată că ”democrația originală” a lui Ion Iliescu, se dovedește a fi o democrație a porcilor, Liviu Dragnea  și fosta lui soție, Bombonica Prodana fiind două din produsele ei de lux.

Astăzi, în cazul procesului lor de abuz în serviciu Bombonica Prodana, fosta soţie a lui Liviu Dragnea, a invocat o excepţie de neconstituţionalitate privind lipsa unei limite a prejudiciului pentru abuzul în serviciu, urmând ca judecătorii să decidă dacă sesizează Curtea Constituţională… Avocatul acesteia a precizat în sala de judecată că se impune trimiterea excepţiei spre CCR pentru că în cazul Bombonică Prodana prejudiciul este sub 50.000 euro şi nu ar fi sub incidenţa penală.

Absolut halucinant. La cursul zilei de azi euro este 4,55 lei ceea ce înseamnă 227.500 RON, adică nu mai puțin de 2.275.000.000 lei vechi (2,275 miliarde lei vechi)… Câștigul pe vreo 10 ani majorității imbecililor care au votat cu PSD ce avea în frunte un penal condamnat.

Sub această sumă prejudiciul nu ar mai fi sub incidență penală. Dumnezeule mare…

Mă întreb dacă nu cumva, în caz că Dragnea iasă în stradă și împușcă zece oameni nu cumva de a doua zi se va considera că doar de la 12 oameni în sus se considera deranjare a liniștii publice și s-ar pedepsi cu amendă iar de la 20 în sus i s-ar suspenda permisul de port armă …

Nimic nu ar mai fi de mirare după ce CCR parcă face tot ce poate să ne convingă că a devenit o anexă a PSD.

Astăzi, 28.03.2017, fosta soţie Bombonica Prodana a cerut sesizarea CCR privind abuzul în serviciu.

Liviu Dragnea a fost, azi marţi, la sediul instanţei supreme, unde a s-a desfășurat un nou termen din dosarul în care acesta  e judecat pentru instigare la abuz în serviciu. În aceeşi cauză sunt cercetate şi alte persoane, printre care și Bombonica Prodana, fosta soţie a lui Dragnea, care a cerut sesizarea CCR. Avocaţii au susţinut cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

„Am văzut că toţi avocaţii susţin. L-am întrebat şi a spus că este o cutumă: când un avocat susţine sesizarea CCR, toţi susţin. Ceea ce constat eu este că marea problemă în România rămâne în continuare abuzul în serviciu”, a declarat  Liviu Dragnea după şedinţa de judecată.

Bombonica Prodana, fosta soţie a lui Liviu Dragnea, a invocat o excepţie de neconstituţionalitate privind lipsa unei limite a prejudiciului pentru abuzul în serviciu, urmând ca judecătorii să decidă dacă sesizează Curtea Constituţională, avocatul acesteia precizând  în sala de judecată nici mai mult, nici mai puțin că se impune trimiterea excepţiei spre CCR pentru că în cazul Bombonică Prodana prejudiciul este sub 50.000 euro şi nu ar fi sub incidenţa penală.

Procurorul  DNA prezent la ședința de judecată s-a opus sesizării CCR spunând că deja există o decizie a respectivei curți  privind sintagma „în mod defectuos”, explicată prin „încălcarea legii”.

Pentru 25 aprilie,  termenul următor,  instanţa a cerut ca procurorii să depună la dosar precizări referitoare la decizia CCR, pentru fiecare inculpat în parte. Concret, judecătorii au cerut DNA să explice ce legi au încălcat inculpaţii din dosar. Mai mulţi inculpaţi din cei prezenți au anunţat că îşi recunosc faptele, apelând astfel la procedura simplificată de judecată.

Alături de Liviu Dragnea a fost trimisă în judecată fosta soţie a acestuia, Bombonica Prodana, sub acuzaţia de abuz în serviciu dar şi Floarea Alesu, la acea vreme director executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, fiind acuzată de abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual.

În cauză mai sunt judecaţi Ionel Marineci, fost şef serviciu în cadrul Complexului de servicii destinat copilului şi familiei, Rodica Miloş şi Olguţa Şefu, la data faptelor director executiv adjunct al D.G.A.S.P.C. Teleorman,Constantin Balaban, la data faptei şef al Complexului de servicii destinate copilului şi familiei, Adriana Botorogeanu şi Anisa Stoica la data faptelor funcţionari publici în cadrul D.G.A.S.P.C. Teleorman, Valentina Marica, fost şef al Complexului de recuperare, Nicuşor Gheorghe, fost şef al Serviciului Administrativ, Patrimoniu, Tehnic, Aprovizionare.

Procurorii susțin că, „în perioada iulie 2006 – decembrie 2012, Dragnea Nicolae Liviu, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, respectiv de preşedinte al organizaţiei judeţene a unui partid politic, cu intenţie, a determinat-o pe inculpata Alesu Floarea, la acea vreme director executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman să îşi încalce atribuţiile de serviciu prin menţinerea în funcţie şi implicit plata drepturilor salariale pentru două angajate ale aceleiaşi instituţii. În realitate cele două persoane şi-au desfăşurat activitatea la sediul organizaţiei judeţene Teleorman a partidului politic al cărui preşedinte era suspectul Dragnea Nicolae Liviu, aspect cunoscut de acesta din urmă”.

Astfel, subliniază procurorii DNA, persoanele angajate formal au primit în total suma de 108.612 lei, sumă cu care Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În ceea ce o priveşte pe Bombonica Prodana, procurorii subliniază că “în perioadele 3 martie – 1 august 2008 şi 3 iulie 2009 – 1 august 2010, în calitate de coordonator al Complexului de servicii destinate copilului şi familiei şi în calitate de şef Serviciu secretariat din cadrul DGASPC Teleorman, prin încălcarea cu ştiinţă atribuţiilor de serviciu, deşi a cunoscut faptul că două subordonate, încadrate în funcţia de referent la instituţiile pe care le conducea, nu s-au prezentat la serviciu şi nu au respectat prevederile contractului individual de muncă şi fişa postului, nu a întreprins niciun demers de sancţionare a persoanelor respective”.

Ca orice penal, LIVIU DRAGNEA nu avea nici măcar dreptul să viseze că ar putea deveni premier

20 decembrie 2016 2 comentarii

Motto: 

“Condamnarea penală desfiinţează prezumția de nevinovăţie iar persoanei nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii/ demnităţii publice, întrucât a pierdut legitimitatea şi a încetat de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”

Dragnea premier? Nici o șansă …

Se spune că presa este câinele de pază al democrației iar jurnaliștii sunt niște oameni care, prin analizele lor detaliate, aprofundate, obiective și profesioniste sunt cei care ajută turma să înțeleagă ceea ce se întâmplă, să observe anumite detalii care, neobservate ar face misiunea celor care doresc să manipuleze să fie mai ușoară.

Din acest motiv jurnaliștii care, vezi doamne pricepuți la subiectele în discuție, mai des decât un eventual abțibild lipit pe ecran, sunt plătiți cu sume uriașe față de câștigurile din România pentru că fac privitorului servicii incomensurabile îndepărtând întunericeala ce îi populează mintea, de aceea ei aduc oameni extrem de pricepuți și calificați să emită opinii (de exemplu pe Monica Tatoiu am văzut-o ca mare specialistă și în Monica Columbeanu și în fregatele trimise de noi în nordul Africii deșierau fără armanentul miniml necesar).

În aceste zile de după alegerile generale o întrebare a înnebunit lumea. Va fi sau nu Liviu Dragnea premier? Unii se dădeau de ceasul morții … dacă va fi premier dracu ne-a luat. Alții că dacă nu va fi premier România, acum aflată în rahat până în gât se va scufunda de tot. 

Chiar făcând abstracție de lăbăreala cu pretenții intelectualiste a ambelor tabere nu am auzit pe nimeni să spună ceva de bunsimț … cum ar fi, de exemplu, că e o aberație cât capul lui Dragnea de mare să putem concepe măcar că cineva care, din cauza cazierului,nu poate fi nici măcar portar la sediul guvernului să fie conducătorul acestei instituții esențiale.

De asemenea, nu am auzit pe nimeni spunând că, cineva care controlează discreționar un partid ca PSD care a câștigat alegerile cu scorul care a câștigat devine de departe un fel de superzeu atotputernic deoarece va controla atât Parlamentul cât și pe viitorul premier fără a încasa scatoalcele pentru nereușite. Liviu Dragnea ar fi cel puțin tâmpit să încerce să forțeze desemnarea sa ca premier, mai ales după promisiunile imposibil de realizat pe care le-a făcut.

De fapt, după cum zice Sorina Matei în articolul de mai jos, prin Decizia 536 din 6 Iulie 2016, votată în unanimitate de către judecătorii Curţii Constituţionale, referitoare la dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii 393/2004 privind statutul aleşilor locali, stabileşte de aproape 6 luni principiile şi normele juridice şi constituţionale care se aplică inclusiv în cazul aleşilor condamnaţi cu suspendare şi cu executare a pedespei sub termen de supraveghere/ încercare.

Hotărârea motivată a Curţii Constituţionale a României a fost emisă ca urmare a unei sesizări de neconstituţionalitate ridicată de preşedintele României, Klaus Iohannis, în urma modificării în Parlament a Statutului aleşilor locali, lege care stabilea ca aleşii să-şi piardă mandatul numai în cazul pedepselor definitive cu executare, nu şi în cazul celor cu suspendare. Astfel, în motivarea 536, toţi judecătorii CCR au decis că diferenţierea unei condamnări cu executare de cea a uneia cu suspendare, este neconstituţională, în cazul aleşilor locali.

Prin, movitarea amplă a Curţii Constuţionale statuează în detaliu şi întreg cadrul constituţional pliat pe o asemenea cazuistică. Practic, prin decizia 536, CCR a stabilit deja jurisprundenţa în materie, stabilind standarde, marje şi limitări clare în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de demnitate publică, plecând de la exemplul aleşilor locali condamnaţi penal prin decizii definitive, fie cu executare, fie cu suspendare sub supraveghere, cu interzicerea sau nu a drepturilor de a alege şi de a fi ales, pe infracţiunile de corupţie şi de serviciu stabilite de legea penală, acelaşi standard deja stabilit de judecătorii constituţionalişti având marea probabilitate de a fi respectat, aplicat şi stabilit şi în cazul persoanelor numite în funcţii/demnităţi publice, dar şi în situaţia unui control de constituţionalitate pe legea 90/2001 solicitat de Avocatul Poporului sau în cazul unui potenţial conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi preşedintele României.

Mai mult, din punct de vedere constituţional, Legiuitorul poate stabili prin legi speciale, cum este cazul legii 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, condiţii în privinţa numirilor în funcţii de demnitate publică.

Una peste alta … Liviu Nicolae Dragnea NU PUTEA FI DESEMNAT CA PREMIER.

Iată mai jos un articol publicat de Sorina Matei care dezvoltă, cu profesionalismul specific telentatei jurnaliste, acest subiect. 

CCR spulberă „mandatul de premier” al lui Liviu Dragnea. Judecătorii au stabilit deja unanim standardul constituţional prin care persoanele condamnate penal prin hotărâri definitive să nu poată ocupa funcţii de demnitate publică, indiferent de modul de executare a pedepsei

sorina-matei

“Condamnarea penală desfiinţează prezumția de nevinovăţie iar persoanei nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii/ demnităţii publice, întrucât a pierdut legitimitatea şi a încetat de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”

În plus, Liviu Nicolae Dragnea se află sub un substitutiv de pedeapsă, instituţie complementară individualizării pedepsei- pedeapsa sub termen de supraveghere- până pe 22 Aprilie 2020

Decizia 536 din 6 Iulie 2016 (click decizie), votată în unanimitate de către judecătorii Curţii Constituţionale, referitoare la dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii 393/2004 privind statutul aleşilor locali, stabileşte de aproape 6 luni principiile şi normele juridice şi constituţionale care se aplică inclusiv în cazul aleşilor condamnaţi cu suspendare şi cu executare a pedespei sub termen de supraveghere/ încercare.

Hotărârea motivată a Curţii Constituţionale a României a fost emisă ca urmare a unei sesizări de neconstituţionalitate ridicată de preşedintele României, Klaus Iohannis, în urma modificării în Parlament a Statutului aleşilor locali, lege care stabilea ca aleşii să-şi piardă mandatul numai în cazul pedepselor definitive cu executare, nu şi în cazul celor cu suspendare. Astfel, în motivarea 536, toţi judecătorii CCR au decis că diferenţierea unei condamnări cu executare de cea a uneia cu suspendare, este neconstituţională, în cazul aleşilor locali.

În plus, movitarea amplă a Curţii Constuţionale statuează în detaliu şi întreg cadrul constituţional pliat pe o asemenea cazuistică. Practic, prin decizia 536, CCR a stabilit deja jurisprundenţa în materie, stabilind standarde, marje şi limitări clare în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de demnitate publică, plecând de la exemplul aleşilor locali condamnaţi penal prin decizii definitive, fie cu executare, fie cu suspendare sub supraveghere, cu interzicerea sau nu a drepturilor de a alege şi de a fi ales, pe infracţiunile de corupţie şi de serviciu stabilite de legea penală, acelaşi standard deja stabilit de judecătorii constituţionalişti având marea probabilitate de a fi respectat, aplicat şi stabilit şi în cazul persoanelor numite în funcţii/demnităţi publice, dar şi în situaţia unui control de constituţionalitate pe legea 90/2001 solicitat de Avocatul Poporului sau în cazul unui potenţial conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi preşedintele României.

Mai mult, din punct de vedere constituţional, Legiuitorul poate stabili prin legi speciale, cum este cazul legii 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, condiţii în privinţa numirilor în funcţii de demnitate publică.

Legea 90/2001 (click lege) hotărăşte la Secţiunea 2/articolul 2 că “pot fi membri ai Guvernului persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se regăsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate” prevăzute de art. 4 al aceleiaşi legi. Aceasta prevedere legală, aflată în vigoare, îl împiedică pe Liviu Dragnea, preşedintele PSD să fie membru al Guvernului, fiind condamnat definitiv din 22 Aprilie 2016, de ÎCCJ la 2 ani de închisoare cu suspendare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la articolul 13 din Legea 78/2000, exact infracţiunea pentru care a fost acuzat ( “folosire a influenței sau autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite”), având şi un termen de încercare/supraveghere de 4 ani.

Curtea Constituţională susţine în unanimitate că „executarea pedepsei sub supraveghere” , cum este cazul lui Liviu Dragnea, este o “măsură judiciară coercitivă penală, o instituţie complementară pentru realizarea individualizării pedepsei, fiind consecinţa unei condamnări. Măsura este parte integrantă a activității de aplicare a legii penale şi este un substitutiv de pedeapsă de a cărei respectare depinde stingerea executării”. Liviu Dragnea este sub termen de supraveghere stabilit de judecători până pe 22 Aprilie 2020 şi, în acelaşi timp, este inculpat şi trimis în judecată de DNA în al doilea dosar, pentru instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit şi instigare la fals intelectual. (click trimitere Liviu Dragnea al doilea dosar)

Pe 15 Mai 2015, instanţa de fond a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, compusă din judecătoarele Corina Jîjie, Lavinia Lefterache şi Lucia Rog, l-a condamnat pe Liviu Dragnea la 1 an de închisoare cu suspendare şi termen de încercare 3 ani, plus o pedeapsă accesorie, de a i se interzice dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat (art. 64, alin 1, lit.a,b Cod Penal anterior), însă pedeapsa accesorie pentru Liviu Dragnea nu a fost menţinută şi de instanţa de apel, în decizia definitivă.

Standardul în materie stabilit deja de CCR. Ce statuează jurisprudenţa:

Săvârşirea unei fapte penale pentru care există o condamnare definitivă la pedeapsa cu închisoarea plasează prin ea însăşi persoana în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei, prin încălcarea jurământului de a respecta prevederile Constituţiei şi ale legilor. Consecinţele legale nu pot fi considerate o restrângere a exerciţiului acelei funcţii

  • “Curtea a constatat, în acord cu cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.18 din 8 iunie 2015, că „acesta nu distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate, respectiv între ipoteza condamnării la închisoare cu executare şi ipoteza suspendării condiţionate a executării pedepsei”. Aşa fiind, Curtea a apreciat că, „dacă raţiunile ce ţin de imposibilitatea exercitării funcţiei pe perioada executării unei pedepse private de libertate au reprezentat incontestabil pentru legiuitor un argument al reglementării măsurii încetării de drept a mandatului de consilier local, aceste raţiuni au fost în egală măsură dublate de nevoia de a asigura protecţia prestigiului funcţiei exercitate, care nu poate fi rezumată doar la îndeplinirea îndatoririlor pe care le impune mandatul de consilier local, ci presupune şi păstrarea unei conduite sociale, morale care să menţină încrederea acordată de electorat. (…)”
  • Referitor la dreptul de a exercita în mod netulburat funcţia dobândită ca urmare a opţiunii electorale, Curtea a reţinut că „acesta nu este un drept absolut, fiind protejat de prevederile Constituţiei atât timp cât se realizează cu respectarea condiţiilor prevăzute de aceasta şi de legi. Or, săvârşirea unei fapte penale pentru care există o condamnare definitivă la pedeapsa cu închisoarea plasează prin ea însăşi consilierul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei, prin încălcarea jurământului de a respecta prevederile Constituţiei şi ale legilor, asumat potrivit7 alin.(1) din Legea nr.393/2004, iar consecinţele legale pe care nerespectarea condiţiilor de exercitare a unei funcţii le antrenează nu pot fi considerate o restrângere a exerciţiului acelei funcţii, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art.15 alin. (1) şi art.16 alin. (3) şi art.37 din Constituţie

Constituţia, art.16, alin 3: “Funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate, în condiţiile legii”. Or, în condiţiile în care persoana care ocupă o atare funcţie se dovedeşte a fi vinovată pentru săvârşirea unei fapte interzise de legea penală, este evident că, prin conduita sa, persoana şi-a încălcat obligaţiile referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor ţării, probitatea profesională sau obligaţia de a da dovadă de cinste şi corectitudine

  • “Analizând dispoziţiile constituţionale referitoare la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, reţinem că norma constituţională a art.16 alin.(3) face trimitere la „condiţiile legii”, atunci când reglementează dreptul de a ocupa funcţii şi demnităţi publice, civile sau militare.”
  • “În acest sens, norma constituţională permite legiuitorului să stabilească conţinutul şi limitele dreptului cetăţeanului de a ocupa o funcţie publică, având în vedere scopul acestui drept, precum şi interesul general care trebuie protejat (…) Modalitatea de exercitare a funcţiilor alese nu poate fi rezumată doar la îndeplinirea îndatoririlor pe care le impune mandatul de consilier local, consilier judeţean, primar sau preşedinte al consiliului judeţean, ci presupune a priori respect faţă de toate valorile consacrate prin lege. Or, în condiţiile în care persoana care ocupă o atare funcţie se dovedeşte a fi vinovată pentru săvârşirea unei fapte interzise de legea penală, deci de o gravitate şi un pericol social deosebit, este evident că, prin conduita sa, persoana şi-a încălcat obligaţiile legale prevăzute de art.46-49 din Legea nr.393/2004, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor ţării, probitatea profesională sau obligaţia de a da dovadă de cinste şi corectitudine”.

Limita statuată de CCR:Sancţiunea legală este distinctă de pedeapsa complementară privind interdicţia exercitării drepturilor

  • “Trebuie remarcat faptul că sancţiunea instituită prin dispoziţiile legale reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă de pedeapsa complementară prevăzută în materie penală constând în interdicţia temporară a exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art.66 alin.(1) lit.b) din Codul penal.”
  • “Curtea constată că legiuitorul limitează aplicabilitatea cauzei de încetare de drept a mandatului alesului local (primar, preşedinte de consiliu judeţean, consilier local şi consilier judeţean) la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, prin care se dispune executarea pedepsei. Pe această cale, legiuitorul exclude de la incidenţa normei ipoteza condamnării definitive a alesului local la o pedeapsă privativă de libertate pentru care instanţa dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Indirect, legea face distincţie în cadrul aceleaşi categorii de persoane – aleşi locali împotriva cărora a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, în funcţie de modalitatea de executare a pedepsei”.

Pedeapsa sub supraveghere funcţionează ca un substitutiv de pedeapsă de a cărei respectare depinde stingerea executării. Este parte integrantă a activității de aplicare a legii penale”

  • “În literatura juridică, referindu-se la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, s-a arătat că această măsură constă, în esenţă, în dispoziţia luată de instanţa de judecată, prin însăşi hotărârea de condamnare, de a suspenda, pe o anumită durată şi în anumite condiţii, executarea pedepsei pronunţate. Dacă în decursul termenului de supraveghere condamnatul respectă condiţiile impuse şi are o bună conduită, la expirarea termenului, pedeapsa se consideră executată, iar dacă, dimpotrivă, el nu respectă condiţiile impuse sau săvârşeşte o nouă infracţiune, în cursul termenului de supraveghere, va fi ţinut să execute atât pedeapsa a cărei executare fusese suspendată, cât şi pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.”
  • “Sub aspectul naturii juridice a acestei instituţii, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este o instituţie complementară menită să întregească posibilităţile pe care legea le dă instanţei judecătoreşti pentru realizarea individualizării pedepsei. Ea fiind consecinţa unei condamnări, îşi păstrează însă caracterul de măsură coercitivă penală, caracter care constă în obligaţia impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de supraveghere şi de a se abţine de la săvârşirea unei noi infracţiuni. Aşa fiind, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere are caracterul juridic de mijloc de individualizare a executării pedepsei şi funcţionează ca o măsură judiciară (substitutiv de pedeapsă) de a cărei respectare depinde stingerea executării (a se vedea în acest sens şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.1 din 17 ianuarie 2011 pentru examinarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.83 alin.1 din Codul penal din 1969, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.495 din 12 iulie 2011). Aşa fiind, individualizarea judiciară a sancţiunii de drept penal este o parte integrantă a activității de aplicare a legii penale, activitate care se desfăşoară în cadrul procesului penal şi se concretizează în hotărârea instanței. În doctrină, s-a arătat că individualizarea judiciară nu este numai o cale de determinare concretă a pedepsei, ci şi un mijloc de adaptare a naturii şi cuantumului ori duratei acesteia la cazul individual, concret, la infracțiunea săvârşită şi mai ales la persoana infractorului, la periculozitatea 13 acestuia şi la aptitudinea lui de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. În măsura în care se atribuie pedepsei funcția de a influenţa asupra conştiinţei, mentalităţii şi conduitei viitoare a condamnatului, în aceeaşi măsură pedeapsa trebuie să corespundă cu gradul de receptivitate a acestuia faţă de influenţa educativă a pedepsei. Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt detaliate în cuprinsul art.74 din Codul penal”.

Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi persoana în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei

  • “Curtea constată că valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă şi pentru care i-a fost acordată încrederea de către alegători. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea.”
  • “Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei, care, deşi are un impact direct, negativ asupra activităţii alesului local dacă pedeapsa trebuie executată în regim de detenţie, întrucât este doar o consecinţă a condamnării, vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea persoanei care deţine mandatul.”

“Prezumția de nevinovăţie a fost desființată ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare a pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii publice, întrucât, prin condamnarea penală, persoana care ocupă demnitatea publică pierde legitimitatea şi încetează de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”

  • “Numai condamnarea este cea care determină schimbarea situaţiei juridice a persoanei care exercită demnitatea publică şi o descalifică pe aceasta din punct de vedere legal şi moral pentru ocuparea funcţiei pentru care a fost aleasă. Prezumția de nevinovăţie, de bună-credință şi de loialitate a acesteia au fost desființate ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare al pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii publice, întrucât, prin condamnarea penală, persoana care ocupă demnitatea publică pierde legitimitatea şi încetează de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”.
  • “Curtea apreciază că scopul iniţial urmărit de legiuitor, acela de a asigura integritatea mandatului aleşilor locali, inclusiv prin înlăturarea tuturor celor care dovedesc dispreţ faţă de lege şi valorile comunităţii, este puternic afectat prin modificarea legislativă, care lipseşte de eficienţă lupta împotriva corupţiei la nivelul administraţiei locale, precum şi cadrul legislativ în materie de integritate. Astfel, posibilitatea lăsată celor condamnaţi la pedepse privative de libertate, dar care nu execută pedeapsa în regim de detenţie, de a continua nestingherit să exercite demnitatea publică, cu toate drepturile şi responsabilităţile pe care exerciţiul autorităţii de stat le implică, contravine principiului supremaţiei Constituţiei şi a obligativităţii respectării legilor, consacrat de art.1 alin.(5) din Legea fundamentală, şi vulnerabilizează încrederea cetăţenilor în autorităţile statului”.
  • “Or, în condiţiile în care acest efort al autorităţilor statului de a combate fenomenul de corupţie nu are ca rezultat înlăturarea persoanelor condamnate pentru fapte de corupţie de la exerciţiul autorităţii de stat, întregul demers legislativ şi judiciar apare ca inutil. Derogarea prevăzută în norma completatoare, în ceea ce priveşte infracţiunile de corupţie prevăzute la art.289- 290 din Codul penal, pare a fi o concesie pe care legiuitorul o face procesului de eliminare a corupţiei în exercitarea demnităţilor publice în domeniul administraţiei locale. Însă această concesie este limitată dintr-o dublă perspectivă: a faptelor penale săvârşite de aleşii locali – derogarea vizează doar darea şi luarea de mită, şi a subiecţilor de drept cărora norma li se aplică – sancţiunea încetării de drept a mandatului priveşte doar persoanele care deţin calitatea de primar sau preşedinte de consiliu judeţean, iar nu şi pe cele care deţin calitatea de consilieri locali sau judeţeni. Ambele limite stabilite de norma criticată sunt neconstituţionale. Astfel, referirea exclusivă la art.289-290 din Codul penal, cu înlăturarea celorlalte infracţiuni de corupţie şi de serviciu prevăzute de legea penală, precum traficul de influenţă (art.291), cumpărarea de influenţă (art.292), delapidarea (art.295), abuzul în serviciu (art.297), conflictul de interese (art.301), divulgarea informaţiilor secrete de stat (art.303), divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice (art.304), deturnarea de fonduri (art.307), sau a celor asimilate sau în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzute de art.10-185 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, ci din contră dovedeşte o distincţie aleatorie şi arbitrară pe care legiuitorul o realizează cu privire la infracţiuni dintr-un domeniu reglementat unitar, care protejează valori sociale identice sau similare. Pe de altă parte, aplicarea sancţiunii încetării de drept a mandatului doar în ceea ce priveşte persoanele condamnate care deţin calitatea de primar sau preşedinte de consiliu judeţean, cu excluderea celorlalte categorii de aleşi locali, este de asemenea discriminatorie, întrucât toate persoanele care sunt susceptibile a avea calitatea de subiect activ al infracţiunilor de corupţie sau de serviciu sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin în exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite”.
  • “În concluzie, Curtea constată că legea modificatoare deturnează în mod nepermis scopul legii modificate, acela de a garanta integritatea, cinstea şi răspunderea aleşilor locali, conform principiilor fundamentale ale statului de drept. Asigurarea prestigiului funcţiei exercitate impune o conduită legală, socială şi morală în acord cu rangul demnităţii publice, cu gradul de reprezentare şi cu încrederea oferită de cetăţeni în procesul electoral. Or, prin intervenţia legislativă supusă controlului de constituţionalitate, legiuitorul lipseşte de efecte juridice unul dintre instrumentele principale prin care se asigură îndeplinirea acestui scop – hotărârea judecătorească de condamnare a persoanei care a săvârşit o faptă incriminată de legea penală şi care o face incompatibilă cu continuarea activităţii de reprezentant al comunităţii. Prin însăşi finalitatea urmărită, prin adoptarea sa, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) şi (5) referitoare la statul de drept, supremaţia Constituţiei şi respectarea obligatorie a legilor şi prevederile art.16 care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, legea criticată contravine şi prevederilor art.11 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Astfel, ratificând sau aderând la convenţiile internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţiile de a respecta şi transpune întocmai prevederile internaţionale în dreptul său intern, şi anume obligaţia de a incrimina corupţia persoanelor care se circumscriu categoriei de funcţionari publici, deci inclusiv celei de aleşi locali. Aceste obligații asumate prin tratate internaționale constituie garanții pentru protecția drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ca element al statului de drept, prevăzut expres de art.1 alin.(3) din Constituție”.

Liviu Dragnea, preşedinte PSD: Legea 90/2001 e “neconstituţională” pentru că “aboleşte dreptul de a fi ales”

Liviu Dragnea, preşedinte PSD, 16 Decembrie 2016: “Legea 90 are o prevedere din punctul meu de vedere profund neconstituţională pentru că de fapt se vorbeşte despre abolirea unui drept fundamental, dreptul de a fi ales. Atât timp cât acea lege e în vigoare, mie îmi va fi foarte greu. Sau cel puţin până acum nu am găsit o cale prin care să cred că se poate depăşi. Mai căutăm. Până când o să mergem la consultări, o să văd dacă există vreo posibilitate legală sau nu. Cât e în vigoare, mie îmi va fi foarte greu. Nu am găsit o cale să cred că se poate depăşi. O să văd dacă există posibilitate legală sau nu.”

Liviu Dragnea, preşedinte PSD, 15 Decembrie 2016: “Prevederea din lege cu condamnaţii penal nu poate fi considerată o incompatibilitate. Incompatibilitatea presupune posibilitatea de a opta – eşti undeva într-o poziţie, dacă vrei un guvern poţi să pleci de acolo, dacă nu poţi să pleci sau nu vrei, nu intri aici. Deci aia nu este incompatibilitate. Nu putem vorbi nici măcar de o restrângere a drepturilor fundamentale – şi aici vorbim de dreptul de a fi ales – pentru că membrii Guvernului sunt votaţi de Parlament, deci sunt aleşi. Deci nu putem vorbi nici măcar de o restrângere a acestor drepturi, pentru că restrângerea implică o perioadă bine determinată în timp. Practic, acea prevedere din lege este o abolire, este o decădere pe viaţă, ceea ce în nicio democraţie constituţională nu este posibil. Ca detaliu, interesant, legea a fost adoptată fără avizul ministerului Justiţiei. (…) Mie mi se pare acea prevedere neconstituţională”.

Liviu Dragnea, preşedinte PSD, 13 Decembrie 2016: “Foarte mulţi oameni spun că acel articol este neconstituţional. Şi mie mi se pare neconstituţional să aplici o interdicţie deasupra Constituţiei pe termen nelimitat.”

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  17 decembrie 2016

Când penalii fac legi, botniţa pusă SRI, o gură de oxigen pentru corupţia mioritică

10 martie 2016 5 comentarii

Faptul că la combaterea corupţiei SRI a avut până acum un rol foarte importanteste indiscutabil.

Dacă nu s-ar fi implicat Serviciul Român de informaţii, 90% din VIP-urile care au vizitat Beciul Domnesc ar fi fost acum lebede virgine  şi lumea s-ar fi întrebat cum dracu de s-au îmbogăţit de vreme ce trăiau din salarii de bugetari.

Stau şi mă întreb, fără intenţia de a sugera vre-un răspuns dacă nu cumva judecătorii de la CCR sunt şi ei oameni şi fiind oameni sunt păcătoşi? Îmi amintesc cum, de exemplu, Mona Pivniceru se plimba cu maşina fostului premier Adrian Năstase condusă de fiul acesteia taman când omul căuta o portiţă de a scăpa de la bulău … nu merg mai departe cu asta pentru că aş ajunge la presupuneri destul de urâte. 

În plus, în timp, despre mulţi de acolo au existat zvonuri care mai de care mai … vesele.  Mă întreb de ce grangurii de la CCR se preocupă de cum să mai îngreuneze lupta anticorupţie şi nu fac nici un fel de efort să clarifice inconcordaneţe aflate chiar în Constituţie.

Avem un Articol 16 care spune că toţi suntem egali în faţa legii … doar că unii sunt mai egali decât ceilalţi. Orice fel de imunitate care se referă la declaraţii politice extinsă asupra unor fapte de corupţie induce deja o discriminare pozitivă pentru anumite categorii .. deh, or avea două perechi şi nu am aflat…

Despre botniţa pusă SRI, un articol scris de   (articol care, ca şi oricare articol al autoarei, merită citit):

Doar SRI pierde?

Melania CinceaDupă decizia de azi a CCR rămâne întrebarea: doar SRI pierde? Pentru că, momentan, nu se ştie în cât timp se va realiza şi se va aplica o nouă reglementare care să fie fumcţională şi care să permită Parchetelor să aibă logistica pentru a prelua aceste atribuţiuni. Şi nu se ştie nici cu câte dosare penale – de mare corupţie, de crimă organizată – se va merge mai departe.

SRI este, de ani de zile, un pilon important în combaterea marii corupții. Nu-i poate contesta nimeni acest rol. Mari dosare de corupție, care au implicat prejudicii imense și care au vizat nume sonore sau rețele întregi de crimă organizată, au pornit de la interceptări făcute de SRI. O dovadă că deranja şi devenise un real pericol a fost încercarea Guvernului Ponta, în toamna lui 2012, de a-l scoate din jocul anticorupţie. Printr-o iniţiativă legislativă, promovată de Ministerul Justiţiei – condus pe atunci de Mona Pivniceru, actualmente judecător constituţional –, prin care s-a încercat modificarea Legii 51/1991, privind siguranța națională, pentru a limita posibilitatea SRI de a valorifica în instanță, ca probe, informații privitoare la marea corupție, obținute pe mandat de siguranță națională. Dacă s-ar fi reușit această modificare a legii, ar fi însemnat că orice informație care viza acte de corupție, de crimă organizată, de criminalitate cibernetică, obținute în baza unui mandat de siguranță națională, nu ar mai fi putut fi utilizată în dosare penale, drept probă. Ceea ce ar fi însemnat că și dosarele de mare corupție începute ar fi fost compromise.

În ultimul an şi jumătate, însă, SRI a ajuns o instituţie care nu numai că şi-a exhibat excesul de putere în detrimentul alteia, dar nici nu a fost sancţionat pentru acest lucru. Şi asta, şi pe fondul lipsei unui control civil real, prin intermediul Parlamentului.

Să ne amintim de episodul care a dus spre ideea că SRI “conducea” meciul în faţa CCR. În ianuarie 2015, după ce CCR respinsese, pe motiv de neconstituţionalitate, controversatul pachet de “legi Big Brother”, susţinute de SRI – Legea retenţiei datelor, Legea cartelelor prepay şi Legea securităţii cibernetice –, oameni de la vârful serviciului au încercat să pună presiune pe judecătorii constituţionali, acuzându-i public de crearea unui vid legislativ. Preşedintele CCR, Augustin Zegrean, anunţa că unul dintre judecători chiar se plânsese Comisiei Europene, denunţând presiuni şi ameninţări. Câteva zile după aceea, directorul de atunci al SRI, George Maior, avertiza “foarte serios că există o răspundere şi morală undeva, în stat, în legătură cu securitatea naţională a cetăţenilor României – nu a statului, nu mai vorbesc de stat – şi că la momentul în care se va întâmpla o catastrofă, voi şti spre cine să arăt cu degetul”. Declaraţii prin care SRI îşi depăşise cadrul legal. Dar care nu au generat luări oficiale de poziţie.

Sau să ne amintim de episodul “câmpul tactic”. În aprilie anul trecut, directorul Direcţiei Juridice a SRI, generalul Daniel Dumbravă, spunea că „instanţele de judecată au devenit «câmp tactic» al serviciilor de informaţii”. CSM-ul – căruia asociaţii de magistraţi i-au solicitat public să ceară SRI clarificări care să indice cadrul legal ce-i permite să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze, în ce constă acest interes, care sunt limitele acestuia, de ce garanţii este însoţit şi ce control se exercită asupra sa – nu vedea nicio problemă. Această atitudine a CSM a ridicat semne de întrebare. În condiţiile în care magistraţii susţineau, prin vocea a trei organizaţii profesionale, că aceste declaraţii „subminează atât independenţa Justiţiei şi încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, cât şi încrederea reciprocă între judecători”. În condiţiile în care o astfel de declaraţie ducea spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii a statului, spre ideea unei instituţii care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea şi spre ideea încălcării independenţei Justiţiei. Mai mult, CSM a refuzat cererea asociaţiilor de magistraţi de a le comunica datele transmise de SRI, la solicitarea Inspecţiei Judiciare, pe motiv că… ar conţine date confidenţiale.

La scurt timp după invocarea “câmpului tactic” şi după ce presă şi societate civilă arătau, la unison, că aici este o problemă, printr-o stranie coincidenţă, în luna mai a anului trecut, într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti erau contestate interceptări făcute de SRI, depuse ca probe la dosar. De acolo s-a ajuns la decizia de azi a CCR, care declară neconstituţional articolul 142 din Noul Cod de Procedură Penală – „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului” –, în baza căruia SRI face interceptări în dosarele instrumentate de DNA şi de toate celelalte Parchete.

Decizia de azi a CCR nu implică, însă, doar o modificare a reglementărilor privind realizarea activităților de supraveghere tehnică – un procedeu care, estimativ, va costa doar DNA peste zece milioane de euro –, o aliniere a lor la litera legii fundamentale.

Nu, această decizie nu se opreşte la clarificarea sintagmei declarate neconstituţionale. Ea va afecta toate dosarele aflate pe rolul Parchetelor şi al instanţelor, care au ca probe informaţii obţinute din interceptări, înregistrări ambientale, filaj ori alte mijloace de supraveghere. Şi asta, indiferent că vorbim despre dosare de mare corupţie, de trafic de carne vie, de trafic de armament, de droguri. În plus, deşi nu se aplică dosarelor soluţionate definitiv până la data publicării sale în Monitorul Oficial, poate fi folosită ca temei de revizuire în cauzele în care au fost ridicate excepții de neconstituționalitate similare înaintea publicării deciziei.

O decizie a CCR nu se comentează, e adevărat. Totuşi, în acest caz, scapă logicii acceptarea invocării neconstituţionalităţii într-un dosar penal în care interceptările au fost realizate în baza vechiului Cod de Procedură Penal, care nu a fost declarat neconstituţional, şi în care invocarea neconstituționalității s-a făcut pe un articol din noul Cod. Asta, deşi Legea 42/1992 spune că CCR decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi în vigoare. Şi deşi  neretroactivitatea este un principiu constituţional.

În context rămâne întrebarea: doar SRI pierde? Pentru că, momentan, nu se ştie în cât timp se va realiza şi se va aplica o nouă reglementare care să fie fumcţională şi care să permită Parchetelor să aibă logistica pentru a prelua aceste atribuţiuni. Şi nu se ştie nici cu câte dosare penale – de mare corupţie, de crimă organizată – se va merge mai departe.

Autor:   

Surse: 

Articolul a fost publicat

la data de: 9 martie 2016 în Puterea a Cincea şi

la data de: 10 martie 2016 în TIMPOLIS

Colonelul Dogaru îşi scoate expiraţii la prestat…

22 ianuarie 2016 Lasă un comentariu

Colonelul Dogaru

Intrat într-un fel de con de umbră unde nu îl mai bagă nici drau în seamă, devenit la România TV cam la fel de prezent ca şi sigla, Colonel Dogaru, între o mahmureală şi o nouă beţie face valuri din când în când.

Marți, 12 ianuarie 2016, pe siteul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibiliate , cunoscut drept Sindicatu’ lu’ Dogaru apărea un comunicat prin care colonelul Dogaru îşi chiamă expiraţii care au frecat menta în armata română, la lupta pentru pensii nesimţite

Zicea aşa:

 – IN ATENTIA TUTUROR FILIALELOR SCMD SI A ASOCIATIILOR REZERVISTILOR-

Stimati camarazi,

Avem aprobarea pentru desfasurarea unei adunari populare, cu invitati din intreaga societate civila organizata, pentru duminica, 24 ianuarie, intre orele 11.00-18.00, cu inchiderea Soselei Kiseleff si rezervarea spatiilor de parcare in cele doua alveole din zona Monumentului Infanteriei.

Va transmit rugamintea de a ne comunica, in situatia in care veniti cu autocare sau microbuze, numerele de inmatriculare ale acestora, pana la 21.01.2016. In plus, acestea vor avea in parbriz un afis cu mentiunea „Miting 24 ianuarie”.

Obiectivele manifestatiei sunt cele enuntate cu ocazia actiunii din 28.12.2015, vizand incetarea batjocoririi noastre, prin ordonante neconstitutionale, salarii decente, pensii decente si indemnizatii legale si pentru militari si pentru civili.

Atragem atentia ca indexarea cu 5%, bani impozitati, care a avut loc in aceasta luna, este valabila pentru toata lumea, fiind o crestere minora cu rata inflatiei. La fel masura recalcularii grupelor de munca, valabila si pentru civili si pentru militari, cu mentiunea ca, in Sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, vizeaza doar rezervistii iesiti la pensie inainte de 01.01.2011, de care onor directiile de specialitate ale MApN si-au batut joc, aplicand doar HG 1019 nu si HG 1294.

Va asteptam in Piata Victoriei incepand cu ora 10.00.

Respectul se castiga prin fapte, nu prin slugarnicie!

Honor et Patria! Vae victis!

Să rămâi crăcănat de atâta hotărâre…

Ar fi interesant dacă ar fi prima dată, dar nu e. Deh, îşi caută şi Dogaru o ocupaţie să nu zică lumea că nu ar fi şi el decât un „fost”, un expirat … El e „Cel care râcâie rahatul” … cu Cî mare …

Aşa, prin vara lui 2015, colonelul Dogaru şi sindicatul lui e expiraţi, pentru a-şi dovedi utilitatea erau în stadă cerând, ghici ce, pensii mai mari deşi cele pe care le iau sunt mult prea mari pentru ce au făcut cei mai mulţi în „carierele” …

Scria atunci Mălin Bot pe evz.ro

Militarii în REZERVĂ cer în stradă PENSII BABANE. Controversatul COLONEL DOGARU, liderul protestului de la Guvern

Militarii rezervişti au ieşit în stradă pentru a cere pensii şi mai mari, relatează televiziunile de ştiri. Controversatul colonel Mircea Dogaru, liderul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate este unul dintre coordonatorii protestului. Dogaru s-a făcut remarcat în trecut prin apropierea de Moscova dar şi prin acţiunile împotriva unor instituţii importante cum este Curtea Constituţională sau DNA.

Colonelul Mircea Dogaru şi organizaţia pe care o conduce au reprezentat, în 2012, braţul armat al USL responsabil de organizarea unor proteste de stradă agresive care au determinat căderea guverului.

Conform B1 TV, la ora 12.00, erau 300 de persoane la proteste. Într-o declaraţie dată acestui post TV, colonelul Mircea Dogaru a anunţat că în ianuarie va avea loc un protest „mai mare”. O delegaţie a celor care protestaează aştepta, la acea oră, să fie primită în Palatul Victoria pentru discuţii.

Luni, 28 decembrie 2015, organizaţia condusă de Dogaru s-a reactivat în Piaţa Victoriei, unde a fost organizat un protest al militarilor în rezervă. Dogaru a explicat, pe posturile TV de ştiri, că protestul vizează majorarea pensiilor militarilor. 

Protestul este determinat de decizia Guvernului Cioloş să taie din pensiile militare mărite exagerat în perioada anterioară, după cum a explicat EVZ în articolul: Guvernul Cioloş taie din PENSIILE MILITARE NESIMŢITE

Jurnalistul EVZ Mircea Marian a explicat modificările cu care vine Guvernul Cioloş:

„Potrivit proiectului de ordonanţă de urgenţă publicat pe site-ul Ministerului de Finanţe, baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie (…), în care nu se includ: diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare sau transfer; compensaţiile lunare pentru chirie; valoarea financiară a normelor de hrană şi alocaţiile valorice de hrană; contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de protecţie şi de lucru, a alimentaţiei de protecţie, a medicamentelor şi materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecţie a muncii, precum şi a uniformelor obligatorii şi a drepturilor de echipament; (…) plăţile compensatorii şi ajutoarele la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie; compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, precum şi alte drepturi specifice”.

În acest context, militarii în rezervă au decis să protesteze chiar în faţa Palatului Victoria, printre liderii protestului fiind şi colonelul Mircea Dogaru. Intr-o intervenţie pentru RTV, Dogaru a explicat motivele pentru care militarii au ieşit iar în stradă.

Dogaru s-a făcut remarcat în perioade de ascensiune a defunctului USL, tot după ce se luase la nivel guvernamental decizia limitării pensiilor prea mari încasate de ofiţerii în rezervă. Invitat permament al postului Antena 3, Dogaru a devenit un vârf de lance al manifestaţiilor care au culminat cu venirea la putere a PSD şi PNL, în structura USL.

Acesta a reuşit chiar să determine liderii USL să semneze un document în care se planifica desfiinţarea unor instituţii importante ale statului, cum sunt Curtea Constituţională sau DNA.

dogaru

De asemenea, Dogaru s-a făcut remarcat prin apropierea de personaje importante de la Moscova, cum este Alexandr Dughin, ideologul lui Vladimir Putin.

În iunie 2011, EVZ a explicat rolul jucat de Dogaru în aticolul: Fostul propagandist Dogaru manipulează rezerviştii

Fostul profesor de istorie a devenit ofiţer la „apelul bocancilor” şi a fost angajat de socrul său în direcţia de propagandă a lui Ilie Ceauşescu. Acum, el se foloseşte de pensionari în interes politic. Militarii în rezervă au ajuns să ducă un adevărat război cu unii lideri ai sindicatului care îi reprezintă. Aşa cum reiese din declaraţiile multora dintre ofiţerii în rezervă care au facut sau fac parte din Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere (SCMDRR), în ultimul timp, ţelul pentru care această formaţiune s-a înfiinţat, de a apăra şi a acţiona pentru apărarea drepturilor foştilor militari, a fost deturnat şi transformat într-o propagandă în slujba unor interese personale şi de partid”, a scris EVZ în iunie 2011.

Tot articolul aici!

În august 2012, Mircea Dogaru revenea cu un atac dur la adresa CCR, după cum relata EVZ, în articolul:
Şantaj la CCR. Propagandistul USL Mircea Dogaru: „Vom chema la nesupunere civică, ieşiri în stradă, neplata impozitelor, tot ce este nevoie”

„Colonelul în rezervă, Mircea Dogaru, liderul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în rezervă şi în retragere a făcut mai multe declaraţii publice prin care incită la dezordine publică. Ofiţerul somează judecătorii Curţii Constituţionale să valideze referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu”. Detalii aici!

Anterior acestui moment, în iulie 2012, colonelul Mircea Dogaru a semnat cu USL un protocol care viza instituţii importante statului de drept în România. Dogaru reprezenta atunci o „coaliție de ONG-uri” denumită „Consiliul Național al Societății Civile” (CNSC). La finele anului, în timpul alegerilor prezidenţiale, Mircea Dogaru s-a făcut iar remarcat după ce a adunat semnături pentru candidatura lui Teodor Meleşcanu, la vremea aceea şeful SIE, situaţii explicate în articolul EVZ: Surpriza din spatele candidaturii-surpriză a şefului spionilor

Despre consecinţele protocolului gândit de Dogaru, EVZ a relatat:

Protocolul redactat de acesta stabilea că „entitățile componente ale CNSC” şi-au propus ca obiective desființarea Curții Constituționale, Agenției Naționale de Integritate, Departamentului Național Anticorupție şi Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Practic, Dogaru viza distrugerea instituțiilor implicate în bătălia cu structurile de iz securist şi cu şmecherii din fosta Securitate care au generat corupție în societate.

 

Din partea USL a semnat documentul prim-ministrul Victor Ponta, penalul Daniel Chițoiu şi Daniel Constantin, omul infractorului turnător Dan Voiculescu. USL a câştigat alegerile parlamentare, însă nu a respectat înțelegerea cu Dogaru, după ce a izbucnit un scandal monstru când acest protocol a fost făcut public.

citeşte aici tot articolul!

Pe de altă parte, EVZ a relatat situaţia umilitoare în care se află militarii intraţi în Arnată după 1990, spre deosebire de rezerviştii care erau militari în perioada comunistă şi pentru care miltează Dogaru.

Dănuț Albu, șeful Ligii Militarilor Profesioniști, spune însă că militarii profesioniști reprezintă categoria cea mai devalorizată a armatei, în condițiile în care 70% din cei căzuți în misiuni sunt caporali. Potrivit lui Albu, în Armata Română sunt caporali din 1990 care au un salariu de 750 de lei pe lună, în timp ce militarii nou angajați reușesc să ia o soldă la minimum pe economie doar în baza unui ajutor financiar de la stat pentru ca aceștia să nu se afle în ilegalitate.

detalii aici!

 

Cine e colonelul Dogaru de fapt?

Mi-l amintesc pe colonelul Dogaru, plin de spume, transpiraţie şi autosuficienţă cum extrem de contrariat constata că ţeapă cum a luat el de la USL nu prea au luat mulţi.

Paote DNA-ul er trebui să cerceteze legătura dintre Sindicatu’ lu’ Dogaru şi USL. S-ar afla lucruri extrem de interesante …

Cine e de fapt acest colonel căruia îi freamătă de emoţie patriotică părul din nas şi celulita de pe creier?

Un „fost recrut al Direcţiei a IV-a de Contrainformaţii a Securităţii, INFILTRAT, în anul 2000, de Armată în Operaţiunea „Sindicatul”.”

BOMBA ZILEI | Colonelul Mircea Dogaru, fost recrut al Direcţiei a IV-a de Contrainformaţii a Securităţii, INFILTRAT, în anul 2000, de Armată în Operaţiunea „Sindicatul”. DOCUMENTE

 

Intr-o nota din data de 4 noiembrie 2004 se mentioneaza ca Mircea Dogaru, actualul președintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere, a fost recrutat in luna mai anului 2000 pentru incadrarea in cadrul Directiei de Siguranta Militara.

In aceea nota (vezi facsimil) se precizeaza ca despre col. Mircea Dogaru, sef birou in cadrul Sectiei Contracararea Dezinformarii si Protectiei Imaginii Armatei/ Directia Siguranta Militara, se cunosc o serie de aspecte de interes. Printre aceste se numara faptul ca „In cursul anului 1989, cand activa ca militar in cadrul Centrului de Cercetari de Istorie si Teorie Militara, a fost recrutat de catre fostele organe de securitate ale Directiei a IV-a Contrainformatii si dirijat pe langa atasatul militar al fostei Ambasade URSS la Bucuresti (la aceea data), lt.col Serghei Cernomaz”.

Tot in acea nota se mentioneaza ca „In cursul lunii mai a anului 2000, la ordinul sefului D.S.M. (Directia Siguranta Militara), la acea data, gl.bg Nicolescu Gheorghe, au fost initiate demersurile specifice pentru incadrarea col. Mircea Dogaru in cadrul DSM. Pe toata perioada cat a activat in cadrul DSM, col. Mircea Dogaru s-a remarcat in mod deosebit prin informatiile furnizate cu privire la actiuni ostile intreprinse de fostii colegi ai acestuia, cunoscuti sau semnalati cu contacte neoficiale cu cetateni straini ori care denigrau institutia militara”.

In finalul acelei note se subliniaza ca „In baza datelor din dosarul de agent al acestuia, propunem supunerea spre aprobare sefului DGIA, pentru dirijarea col. Mircea Dogaru in indeplinirea masurilor din Actiunea „SINDICATUL”, in scopul realizarii controlului operativ al viitoarelor structuri sindicale care urmeaza a se infiinta in Romania”. Ulterior, prin anul 2010, colonelul in rezerva Mircea Dogaru infiinteaza Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere, structura sindicala unde el este presedinte si la ora actuala.

Dogaru - colaborare - servicii

Autor: Ion Teleanu

nasul.tv

Cine este colonelul Mircea Dogaru, atacat, intre altii, de presedintele Basescu in primele declaratii referitoare la proteste

Colonelul Mircea Dogaru, liderul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD), mentionat marti seara de presedintele Traian Basescu in declaratiile prin care i-a atacat foarte dur pe liderii Opozitiei, comparindu-le mesajele cu ale fostului presedinte comunist al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, apare descris in presa, dar si de catre oficiali MApN ca fiind „un fost activist de partid adus de Ilie Ceausescu in armata” inainte de ’89.

„Domnul Basescu continua sa fie dezinformat. Declaratiile domniei sale denota frica. A pierdut controlul si se teme. El sa stie ca noi vom fi in continuare in strada si vom protesta”, a declarat pentru HotNews.ro, col. (r) Mircea Dogaru, liderul SCMD.
Mircea Dogaru si Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate au participat, marti, la Bucuresti la un miting in Piata Victoriei si la un mars de protest care s-a terminat in fata Televiziunii Romane. La manifestari au participat aproape 3.000 de persoane, majoritatea membrii de sindicat.

Mircea Dogaru, istoric si scriitor, s-a nascut pe 30 ianuarie 1955 in Targu Mures. A absolvit Facultatea de Istorie si Filosofie din Bucuresti, in anul 1979.

Dogaru a fost repartizat ca profesor la Liceul nr. 13 din Capitala insa, in acelasi an, renunta la invatamant in favoarea cercetarii. Astfel devine cercetator-stiintific la Institutul de Istorie si Teorie Militara (1979-1999), specialitatea „Istorie militara antica, medievala si arheologie”. Dogaru specialist in istoria UE la Institutul Francez (1997) si in Politici de aparare NATO in Canada (1998). (Sursa)

Obtine in 1994 titlul de doctor in istorie militara. In calitate de publicist obtine premiul pentru debut in 1984, devenind membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din 1999. Incepand cu anul 2002 este profesor asociat la Facultatea de Istorie, Geografie, Filosofie a Universitatii Craiova. (Sursa)

Dogaru, caracterizat in presa ca fiind „specialist in manipularea maselor

Potrivit EVZ, Dogaru „pana in 1982 a lucrat ca istoric militar la Centrul de Studii si Cercetari. Pana in 1988, a fost istoric la Consiliul Politic Superior. Timp de doi ani a lucrat si la Aeroportul Otopeni. Dupa Revolutie a lucrat, o perioada, in structurile de contrainformatii militare.

Pana in 2004, a mai lucrat ca cercetator stiintific, la Editura Militara si in cadrul Directiei Siguranta Militara. Intre 2004 si 2009, a fost consilier in Parlamentul Romaniei. Ce nu reiese, insa din CV-ul sau este faptul ca el a fost ginerele fostului general Vasile Petrut, comandantul granicerilor, desconspirat ca lucra pentru rusi.

Tata socru a fost tras pe linie moarta sub comanda lui Ilie Ceausescu, la Departamentul Propaganda. Acolo l-a adus si pe ginerele sau, Mircea Dogaru care si-a inceput, astfel, cariera militara„.

La conducerea SCMDRR, Dogaru este secondat de catre Valeriu Pricina. Publicatia citata spune ca „cei doi au facut parte, pana in 1989, din Consiliul Politic al Armatei, instrument de propaganda al elitei comuniste.

Ulterior, colonelul Dogaru a facut parte din structurile de contrainformatii militare, fiind ‘specialist in manipularea maselor’, dupa cum spune unul dintre membrii organizatiei. Asa cum reiese din documentele SCMDRR, Dogaru este ‘istoric non-conformist’. Pricina, la randul lui, este ‘specialist in propaganda media’.”

Tot potrivit EVZ, „Sindicatul rezervistilor a luat fiinta pe 18 august 2009, ca o organizatie apolitica non-profit a cadrelor militare in rezerva si in retragere din sistemul national de aparare. Are 83 de filiale din care fac parte membri si simpatizanti din ministerele apararii si internelor, SRI, SPP si STS. Numarul membrilor este estimat de Dogaru la peste 20 de mii de oameni. Cifra este considerata, de multi, exagerata”.

Secretar de stat in MApN: „Dogaru, un fost activist de partid adus de Ilie Ceausescu in armata”

Secretarul de stat in MApN Viorel Oancea, declara in ianuarie 2011 ca scandalul pensiilor militare este politic, provocat de liderul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, Mircea Dogaru, „un fost activist de partid adus de Ilie Ceausescu in armata” si, deoarece are stagiul militar incomplet, va fi afectat de noua calculare a pensiilor, potrivit Mediafax si citat de Romania Libera.

„Dogaru (Mircea Dogaru, presedintele SCMD – n.r.), cel cu sindicatul, a fost activist de partid. A fost adus de Ilie Ceausescu in armata. A stat sase-sapte sau zece ani in armata ca ofiter si bineinteles ca el va avea de pierdut. (…) De aia zic ca e politic”, a spus Oancea”.

Dogaru si SCMD, proteste constante in ultimii ani impotriva guvernului si presedintelui

Mircea Dogaru si sindicatul sau s-au remarcat in special la finele anului 2010 si inceputul anului 2011 prin mai multe proteste indreptate impotriva presedintelui Basescu si premierului Emil Boc. Protestele conduse de sindicatul lui Dogaru au vizat si masura executivului de a recalcula pensiile militarilor. In plus, sindicatul cadrelor militare disponibilizate au sustinut mai multe proteste in Capitala si tara pe tot parcursul anului 2011.

In ianuarie 2011, in luna in care sindicatul sau protesta impotriva recalcularii pensiilor militare, Dogaru ii cerea lui Traian Basescu sa-l aresteze pe premierul Emil Boc.

Intr-un interviu din martie 2010, referitor la trecerea la o armata de profesionisti, Mircea Dogaru spunea: „Este unul din gesturile de tradare din partea autointitulatei noastre elite politice. In traditia romaneasca si a altor popoare se considera ca fiecare tanar are datoria de a se inrola in armata pentru a participa la apararea patriei, in caz contrar nu era considerat barbat (…) Cu alte cuvinte este un dezastru si era un dezastru previzibil, pentru ca trecerea la asa-zisa „armata de profesionisti”, a insemnat slabirea capacitatii de aparare a unei tari, lipsirea de motivatie a unor generatii intregi”.

Autor: Victor Cozmei

hotnews.ro

 

PNL consideră că rectificarea bugetară nu e constituţională

pnlPartidul Național Liberal consideră că rectificarea bugetară este una nu tocmai constituțională și cere corectarea acesteia.

 Se consideră că ordonanța simplă,  privind această rectifiare, publicată în Monitorul Oficial, ar încălca, conform liberalilor,  Constituția deoarece legea fundamentală interzice Guvernului, prin articolul 115, să emită ordonanţe în domenii care fac obiectul legilor organice.

„Guvernul încalcă Constituţia – susțin liberalii într-un comunicat –  prin faptul că face o derogare de la o lege organică, printr-un act normativ cu caracter ordinar, cum este cazul ordonanţei simple, iar legea fundamentală interzice Guvernului, prin articolul 115, să emită ordonanţe în domenii care fac obiectul legilor organice”.

Liberalii spun că orice derogare de la o lege organică, cum este Legea finanţelor publice, trebuie să se facă printr-o „lege de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază”, potrivit Curţii Constituţionale a României, Ordonanţa simplă, Ordonanţa simplă privind rectificarea bugetară, publicată în Monitorul Oficial, introducând derogări de la rigorile stabilite de Legea finanţelor publice, precum şi de la alte acte normative.

PNL spune că PSD doreşte să aloce fonduri căre cheltuiali ce păot fi restricţionate pe criterii politice. „PSD doreşte să realoce fonduri de investiţii către cheltuieli care pot fi uşor redirecţionate pe criterii politice. Este vorba de investiţii în maşini, mobilier sau dotări în loc de investiţii în proiecte majore, care sunt astfel abandonate”.

PNL mai spune că este imperativ ca Guvernul să îşi întrerupă vacanţa şi „să se întrunească de urgenţă într-o nouă şedinţă şi să corecteze rectificarea bugetară astfel încât aceasta să fie una constituţională”

Oare Senatul României este populat de imbecili sau de impostori penali care se apără unul pe altul ajungând chiar să încalce Constituţia?

Oare dacă aduni IQ-urile membrilor Senatului României îţi dă o valoare supraunitară sau Senatul României e populat doar de infractori care se apără unul pe altul cu cea mai crasă nesimţire?

Dan Șova

Consiliul Superior al Magistraturii a sesizat Curtea Constituţională a României cu privire la decizia Senatului României de respingere a cererii DNA de reţinere şi arestare a lui Dan Şova, cerând soluţionarea posibilului conflictul juridic dintre puterea judecătorească şi cea legislativă. „Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii solicită Curţii Constituţionale să constate existenţa unui conflict de natură juridică constituţională între menţionatele autorităţi publice, în măsură să împiedice autoritatea judecătorească să-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale şi legale cu care a fost învestită, în vederea restabilirii ordinii constituţionale care trebuie să existe între autorităţile publice prevăzute în Titlul III din Constituţia României”, se spune în comunicatul dat publicităţii de CSM.

Consiliul Superior al Magistraturii sesizează Curtea Constituţională a României cu privire la faptul că Senatul a respins solicitarea DNA de încuviinţare a reţinerii şi arestării senatorului PSD Dan Şova, fără a emite o hotărâre şi după ce majoritatea senatorilor prezenţi, în condiţii de cvorum, au votat pentru aprobarea cererii procurorilor.

În sesizare CSM arată că în conformitate cu Art. 76 din Constituţia României în vigoare hotărârile celor două camere ale Parlamentului, ca şi legile ordinare, „se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare cameră”, în condiţiile în care numărul membrilor prezenţi este de jumătate plus unul din numărul membrilor camerei respective pentru întrunirea cvorumului, prevăzut în articolul 67 din Legea fundamentală. Hotărârile privind regulamentele camerelor, ca şi legile organice, se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei camere.

Domnul Marius Tudose, preşedintele CSM argumentează că „Din prevederile articolului 173 din Regulamentul Senatului rezultă că asupra cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării, Senatul hotărăşte cu votul majorităţii membrilor săi, ceea ce înseamnă că asupra unei astfel de cereri Senatul se pronunţă printr-o hotărâre. Cum situaţia cererilor de încuviinţare a reţinerii şi arestării nu se circumscrie ipotezei prevăzute la alin. 1 al art. 76 – neimplicând o hotărâre privind regulamentele camerelor – şi nici vreuneia dintre celelalte situaţii pentru care Constituţia prevede că hotărârile se adoptă cu o majoritate absolută (…), este evident că majoritatea cerută de Constituţie pentru adoptarea hotărârii prin care se încuviinţează reţinerea şi arestarea este cea prevăzută la alin. 2 al art. 76 – votul majorităţii membrilor prezenţi”, subliniază preşedintele CSM, domnul Marius Tudose.

Domnia sa mai aminteşte că CCR a constatat, prin Decizia nr. 990/2008, că art. 150, alin. 3, din Regulamentul Senatului, potrivit căruia cererea privind urmărirea penală a membrilor Guvernului „se adoptă cu votul majorităţii senatorilor” contravine art. 76 alin. 2 din Constituţie şi, în consecinţă, este neconstituţional.

MELANIA CINCEA: ” … premierul României dovedeşte, din nou, că fie nu cunoaşte, fie ignoră Constituţia …”

31 ianuarie 2015 2 comentarii

„Diferenţa între încălcarea Constituţiei de către premier şi cea comisă de către şeful statului este că legea fundamentală are antidot doar pentru derapajele prezidenţiale. Un minus fructificat din plin de premierul Victor Ponta…” – scrie Melania Cincea pe pagina sa de Facebook.

* * * * * 

Constituţie opţională

După ce, frecvent, în cei aproape trei ani de la preluarea puterii, a încălcat personal Constituţia, acum, premierul Victor Ponta îl invită la acest „joc” şi pe preşedintele României. Parcă, într-o încercare de a dovedi cu orice chip că, pentru el, legea fundamentală este opţională.

Melania Cincea

Melania Cincea

Zilele acestea, premierul României dovedeşte, din nou, că fie nu cunoaşte, fie ignoră Constituţia, când afirmă că preşedintele Klaus Iohannis ar trebui să medieze conflictul creat între SRI şi CCR, conflict iscat după ce Curtea a respins, ca neconstituţională, Legea securităţii cibernetice, iar în urmă cu câteva luni, tot pe motiv de neconstituţionalitate, respinsese Legea 82/2012, aşa-numită „Big Brother”, şi Legea privind identificarea utilizatorilor de cartele telefonice pre-pay.

Da, Constituţia spune că preşedintele exercită funcţia de mediere, dar o face între puterile statului (or, SRI nu este legiferat ca putere a statului), sau o poate face între stat şi societate (or, nici CCR, nici SRI nu reprezintă societatea). Pe de altă parte, tot Constituţia spune că şeful statului veghează la respectarea legii fundamentale (or, CCR tocmai se pronunţase în privinţa unui caz de încălcarea a acesteia şi declarase Legea securităţii cibernetice neconstituţională).

Dl Ponta, în schimb, putea face ceva pentru a nu se ajunge la acest conflict interinstituţional. În calitate de şef de partid, care are în Parlament majoritatea, putea să le fi cerut parlamentarilor săi să remedieze din aceste legi din pachetul de siguranţă naţională paragrafele neconstituţionale. De luni de zile, de la declararea lor ca neconstituţionale, nimeni nu a schiţat, însă, nicio urmă de preocupare. „Revelaţia” s-a produs, brusc, abia după tragedia de la Charlie Hebdo. Lobby pentru ele făcând iniţial nu SRI – căruia, prin lege, îi revine prevenirea terorismului –, ci Grupul Interministerial pentru Prevenirea şi Combaterea Macrocriminalităţii, aflat în subordinea primului-ministru. Care, sub pretextul faptului că macrocriminalitatea presupune şi activităţi de finanţare a terorismului, îşi revendică un rol în arhitectura antitero.

Revenind la încălcarea Legii fundamentale, în cazul lui Victor Ponta, aceasta apare ca modus operandi.

A încălcat Constituţia pentru, se pare, ascensiunea în carieră. Spun „se pare” pentru că, după mai bine de patru luni de la izbucnirea scandalului „Victor Ponta, agent acoperit”, SIE, serviciul care pare să-l fi recrutat pe în perioada în care era procuror, nu a făcut public un răspuns cert. Nu a confirmat, dar nici nu a infirmat informaţia devoalată de fostul şef al statului, Traian Băsescu. Ceea ce este cert e faptul că art.132 din legea fundamentală nu permite unui procuror să fie agent sub acoperire, menţionând: „Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior”.

A încălcat Constituţia pentru pentru satisfacerea unui orgoliu sau interes personal ori de grup restrâns. Aşa şi-a trecut în subordine serviciul secret al MAI, în decembrie 2012, o mişcare care se putea traduce prin dorinţa de a-şi ţine în şah operativ inamicii politici, în perspectiva anului electoral 2014. Aşa a modificat, în decembrie 2014, Legea educaţiei, prin anexarea unui articol care să le confere titularilor unui titlu de doctor dreptul să renunţe la acest titlu. Asta, indubitabil, pentru ca dl Ponta, plagiator dovedit, să scăpe de sancţiuni. Şi pentru ca, la nivel de percepţie colectivă, să poată ieşi onorabil din acest context. Care, în mod firesc, e sancţionabil şi moral, şi legal. Nu e nevoie de studii aprofundate de drept constituţional pentru a sesiza inadvertenţa dintre aceste ordonanţe de urgenţă şi articolul 115 din Constituţie care spune că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă “numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”. Or, unde e situaţia extraordinară în aceste cazuri? În afară de urgenţa de a satisface interesul premierului.

A încălcat Constituţia, pentru protejarea unor persoane cercetate penal, recurgând pentru acest lucru la o serie de presiuni asupra Justiţiei. Imixtiuni sinonime cu încălcarea separaţiei puterilor în stat. Chiar în primul articol, legea fundamentală spune că „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”. În decurs de doar două luni, de exemplu, din mai până în iunie 2013, dl Ponta a avut cinci astfel de intervenţii. În dosarul „Referendumul”, unde a încercat să intimideze procurorii. În dosarul „Transferurilor”, solidarizându-se, cu câteva ore înainte de pronunţarea sentinţei, cu Gică Popescu. În dosarul “Schimbul de terenuri pentru MApN” în care, tot cu câteva ore înainte ca judecătorii ÎCCJ să anunţe sentinţa, îşi declara public simpatia pentru Gigi Becali. În dosarul „Transformatorul” în care, din nou cu câteva ore înainte ca judecătorii ÎCCJ să anunţe sentinţa, fraterniza cu Relu Fenechiu, subordonatul său din Guvern. În ancheta privind frauda de la Bacalaureat, înregistrată la Liceul “Dimitrie Bolintineanu”. Şi, de dată mai recentă, în octombrie 2014, în dosarul “Lukoil” – în care compania rusă este cercetată pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, în valoare de aproape 230 de milioane de euro. Şi în care, după intervenţia publică a d-lui Ponta, care s-a dovedit un fel de pledoarie pro-corupţie, a fost ridicat parţial sechestrul de pe conturile şi stocurile acestei companii.

Deci, după ce, frecvent, în cei aproape trei ani de la preluarea puterii, a încălcat personal Constituţia, acum, premierul Victor Ponta invită la acest „joc” şi preşedintele României. Să fie din neprofesionalism? Să fie pentru a-l atrage într-o cursă? Pentru că diferenţa între încălcarea Constituţiei de către premier şi cea comisă de către şeful statului este că legea fundamentală are antidot doar pentru derapajele prezidenţiale, antidot materializat în suspendarea preşedintelui. Un minus fructificat, iată, din plin de premierul Victor Ponta.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 29 ianuarie 2015

NARCISA IORGA: ” În afara plebisciturilor pentru adoptarea Constituției, singurul validat prin prezența cetățenilor români cu drept de vot a fost referendumul din 2009.”

27 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

300… Iohannis și referendumul din 2009. Pe scut sau sub scut?

Deși nici Ioahnnis nu e Leonidas, nici Cotroceniul nu e Termopile, președintele României are două variante de ieșire, mâine, din întâlnirile pe care le-a convocat cu partidele politice care au grupuri parlamentare. Dacă iese pe scut, ar putea spera la aclamările ”poporului suveran”. Dacă iese sub scut, va fi adulat de partidele politice care au ignorat sistematic referendumul din 2009. Ce va alege președintele României?

Narcisa IorgaArticolul 2 din Constituția României arată că ”suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită (…) şi prin referendum”. În afara plebisciturilor pentru adoptarea Constituției, singurul validat prin prezența cetățenilor români cu drept de vot a fost referendumul din 2009. Cele două întrebări de pe buletinele de vot au fost limpezi:

  • Sunteți de acord cu trecerea la un Parlament unicameral în România?
  • Sunteți de acord cu reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane?

PNL și PSD au dus campanii vehemente de negare a necesității și chiar legalității organizării acestui referendum. Patru ONG-uri s-au alăturat politicienilor. Pro Democrația și Agenția de Monitorizare a Presei l-au contestat chiar și în instanță, dar au pierdut. CNA a refuzat să permită o campanie de informare a publicului asumată de Institutul pentru Politici Publice. În ciuda tuturor acestor piedici, răspunsul ”poporului suveran” a fost cât se poate de limpede: aproape 78 la sută dintre cei prezenți la vot, adică 6.740.213 cetățeni români au fost de acord ca România să aibă un parlament unicameral. Pentru reducerea numărului parlamentarilor la maximum 300 de persoane au votat aproape 90 la sută dintre participanții la referendum, adică 7.765.573 persoane. Ce au înțeles politicienii? Ce au vrut!

În ciuda acestui vot popular masiv, PNL a menținut în Parlament un proiect de lege pe care-l inițiase subit, în chiar campania pentru referendum și care prevedea reducerea numărului de senatori cu vreo 40, iar a numărului de deputați cu 100. Proiectul a fost însușit și de către PSD. Liderii Crin Antonescu și Victor Ponta au desconsiderat permanent faptul că referendumul a fost validat de prezența la vot, asociindu-l doar cu o obsesie a președintelui Traian Băsescu.

În vara fatală 2012, PNL și PSD unite în tăvălugul USL asupra statului de drept, adoptă legea votului uninominal, care ignora referendumul din 2009: ”Nimeni nu susţine acest lucru”, declara Victor Ponta. Altfel spus, ”poporul suveran” e un nimeni. Legea e contestată la Curtea Constituțională de către PDL. Curtea o găsește neconstituțională, tocmai din cauză că nu a ținut cont de rezultatul referendumului din 2009. Motivarea dată acestei decizii este prima de o claritate incontestabilă cu referire la obligativitatea rezultatului referendumului în deciziile legislativului de a modifica legea alegerilor Parlamentului.

Ce spune Curtea Constituțională:

”Referendumul, indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ – cum este cazul referendumului naţional din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale.(…) Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral.

Această interpretare se întemeiază şi pe principiul loialităţii constituţionale (…), principiu care, în această materie, impune ca autorităţile cu competenţe decizionale în domeniile vizate de problematica supusă referendumului (în cazul de faţă Parlamentul) să ia în considerare, să analizeze şi să identifice modaliăţi de punere în practică a voinţei exprimate de popor. O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exerciţiu pur formal, un simplu sondaj de opinie”.

Ce spun partidele astăzi, la cinci ani după referendum:

PSD a depus la Senat, acum câteva zile, un alt proiect de lege de reducere a numărului de parlamentari la 380, organizați în două Camere. Ignoră, în continuare, referendumul. Victor Ponta declara ieri că va propune la întâlnirea de la Cotroceni un sistem electoral de tip german (sic!), cu 300 de deputați plus minorități și maximum 110 senatori. Adică 430 de parlamentari și două Camere. Sateliții PSD, printre care și minoritățile, nu vor susține altceva decât partidul magnet.

PNL nu amintește nimic despre referendum, ci doar că susţine reducerea semnificativă a numărului de parlamentari şi „împiedicarea ca pe cale artificială, din cauza efectelor legii electorale, acest număr de parlamentari să crească în urma alegerilor”. Mai volubil decât Mihai Voicu, care a prezentat public mandatul PNL pentru discuțiile de la Cotroceni, Ludovic Orban afirmă că PNL va susține parlament bicameral, 100 de senatori și 300 de deputați, sistem de vot mixt, jumătate pe liste, jumătate uninominal. PDL și-a pierdut vocea în marele PNL. Nu suflă o vorbă despre referendumul din 2009, pe care l-a susținut.

Președintele Klaus Iohannis nu a invitat la consultări PMP, singurul partid care a susținut în campania prezidențială a Elenei Udrea respectarea rezultatului referendumului din 2009. Pe Monica Macovei, nici atât! Ea nu are nici măcar partid, dar Iohannis a promis public că-i va respecta cele zece condiții pentru care i-a obținut sprijinul în turul al doilea, printre acestea fiind și următoarea: ”Să organizați în 2015 un referendum național pentru eliminarea imunității parlamentarilor, miniștrilor și a președintelui, iar partidele care vă susțin să acționeze pentru ca voința exprimată a cetățenilor să fie transpusă în legislație și în noua Constituție”.

Iohannis are ocazia să dea mâine o lovitură de imagine. Dacă va solicita partidelor să respecte suveranitatea poporului exprimată prin referendum, va reuși să dea, cu adevărat, un semnal important. Indiferent de candidatul pe care l-au votat în noiembrie, cetățenii activi din punct de vedere electoral nu și-au schimbat opinia față de referendumul din 2009. Iohannis ar reuși să arate că într-adevăr are forța de a coagula forțele politice în jurul unui interes comun, care este și public: respectarea voinței poporului. Lipsa de detalii în declarațiile oficiale de ieri ale liderilor PNL, cu privire la mandatul cu care merg la Cotroceni, ar putea pregăti terenul unei declarații în sensul acesta din partea președintelui Iohannis.  Asta ar însemna ieșirea pe scut.

Dacă întâlnirea de mâine se va solda cu afirmații plate, generale, cum că se impune reducerea numărului de parlamentari, că partidele cu grupuri parlamentare  vor face și vor drege, dar fără referiri la voința poporului suveran, înseamnă că Iohannis iese sub scut. Să fii sub scut nu înseamnă neapărat că ești învingător.

Autor: Narcisa Iorga

Sursa: evz.ro

%d blogeri au apreciat: