Arhiva

Posts Tagged ‘ccr’

AUGUSTIN ZEGREAN – ”Dacă (Olguța Vasilescu) a fost nepotrivită acolo, o fi potrivită dincoace?”

20 noiembrie 2018 Lasă un comentariu

Augustin Zegrean, fostul președinte al Curții Constituționale a României, a analizat la Digi24 situația Liei Olguța Vasilescu după ce propunerea PSD ca aceasta să ocupe postul de ministru la Transporturi a fost respinsă de Președintele Klaus Iohannis.

„Dacă Olguţa Vasilescu era nepotrivită prima oară, e potrivită acum? Se consideră a doua propunere dacă e vorba de aceeaşi persoană pentru acelaşi portofoliu”, a spus Augustin Zegrean.

Lia Olguța Vasilescu

„Daca luăm strict pe litera Constituţie – a explicat Augustin Zegrean – rolul principal în numirea miniştrilor, revocarea sau remanierea îl are preşedintele. El are decizia în tot ce înseamnă revocare sau eliberare din funcţie, de numire a miniştrilor. Art. 85, alin 2 spune că în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

Deci, preşedintele decide. Nu poate refuza de mai multe ori.

În mod normal, această situaţie de remaniere ar trebui discutată între cele două personaje implicate, altfel mereu vom fi in situatia dacă poate sau nu preşedintele să refuze.

Situaţia cu Olguţa, ea a fost prima propunere pentru Transporturi, a fost refuzată. Nu ştim de ce a fost refuzată, nepotrivirea nu este o motivaţie, în spatele acestei nepotriviri e un dosar care spune de ce nu e potrivită.

Dacă a fost nepotrivită acolo, o fi potrivită dincoace?

Propunerea ei la Ministerul Dezvoltării e a doua propunere? Este aceeaşi persoană pentru altă funcţie, de data asta e prima propunere, mai mult, postul de la dezvoltare nu e vacant, preşedintele a refuzat revocarea.

Cum vii să numeşti alt ministru pentru un post care nu e vacant? Vor să pună doi miniştri la Dezvoltare?

Ieşirea din situaţie ar fi aşa – Curtea a spus că preşedintele poate cere premierului să se răzgândească, ar trebui să existe un dialog între cele doua funcţii ale statului. Nu e o joacă formarea guvernului.

Costituţia citită cu bună-credinţă impune acest lucru. Răspunsul la toate întrebările pe care ni le pun aceşti domni care guvernează se găseşte în Constituţie, totul e să îl caute, să îl aplice şi să colaboreze loial”.

România – o țară de Cartea Recordurilor

14 octombrie 2018 Lasă un comentariu

România – o țară de pus în Guinness World Records

Cred că nu fac nici un fel de greșală, și nu exagerez nici un pic dacă mă gândesc că cineva ar trebui să sesizeze Guinness World Records în privința Guvernului României. Nu cred că a existat vreodată sau va exista în istoria lumii vre-un guvern care, în toată existența lui a avut un singur obiectiv, acela de a salva de pușcărie liderul partidului principal de guvernământ și încă vreo 1200 de membrii aleși ai aceluiași partid.

E greșit a se spune că Guvernul PSD, ALDE, UDMR nu a guvernat. A Guvernat, dar tot timpul a încercat doar să salveze liderul suprem al PSD și câți mai mulți membri de ”agresiunea Justiției.

În majoritatea țărilor din lume ar fi părut o demență ideea de a schimba Legile Justiției și Codurile Penale, dea face ordonanțe de urgență, de a da în jdecată Instanța Supremă doar pentru a evita niște megapenali pușcăria.

El Lider Massimo, Dragnea, ”luptătorul pentru libertate 

El Lider Massimo, Dragnea, cu un tupeu inimaginabil a asaltat cu toate armele de care dispune Justiţia cu intenţia de a scăpa de problemele penale care l-au adus la un pas de închisoare. Dacă privim retroactiv râmânem crăcănați că astea s-au putut întâmpla într-o țară membră a UE.

Nonșalant precum liderul săritorilor peste garduri ale azilelor de nebuni, penalul suprem al României, Dragnea, este nemulțumit de judecători, aceștia având nesimțirea să încerce să îi suspende un drept prevăzut între Drepturile  Omului .. Dreptul la libertate. A furat… și care e problema? Fură și alții, nu?

Se doresc judecători ”înțelegători”

Guvernul României, obedient până la paranoia liderului, a sesizat Curtea Constituțională  pe motiv că Înalta Curte nu respectă o lege modificată de majoritatea PSD-ALDE din Parlament. Legea cu pricina explică, cu hibe, modul în care se formează completele de cinci judecători de la Curtea Supremă. Unul dintre aceste complete îl va judeca definitiv pe Liviu Dragnea,  în dosarul în care a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare cu executare, iar Dragnea se teme că sentinţa va fi din nou în defavoareea sa. Drept urmare, încearcă să schimbe componenţa completului cu ajutorul Vioricăi Dăncilă şi al CCR.

Ei, dar pe lângă sesizarea către CCR, Dragnea a dat, ca în filmele cu proști, în judecată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în judecată cerând suspendarea, iar ulterior anularea hotărârii prin care s-a format completul de cinci judecători care vor hotărî soarta sa.

Codurile Penale schimbate în mijloace de protecție pentru penali

Pe de altă parte Codurile Penale au fost modificate în conformitate in dorințele Liderului Suprem și Intangibil, Codul de procedură penală a fost votat în 18 iunie de plenul Camerei Deputaţilor, în calitate de cameră decizională, fiind contestat la CCR atât de PNL şi USR, cât şi de preşedintele Klaus Iohannis. Printre cele mai scandaloase modificări impuse de noul text legislativ se numără impunerea unei perioade limită de doar şase luni de la săvârşirea infracţiunii în care să se poate efectua un denunţ, informarea în scris a inculpatului, de către procuror, în cel mult zece zile de la încetarea măsurii de supraveghere tehnică, dar şi condiţionarea arestării preventive de prezentarea unor probe sau indicii temeinice.

În Codul penal, mai multe modificări îl scapă şi pe liderul social-democrat Liviu Dragnea, condamnat la 3 ani şi şase luni pentru abuz în serviciu. Potrivit noii legi, un funcţionar poate fi acuzat de abuz în serviciu numai dacă a obţinut „pentru sine, soţ, rudă sau afini până la gradul al II-lea inclusiv, un folos material patrimonial şi prin acesta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie”. Aşadar, noua formă a textului legislativ lasă loc pentru şpăgi prin interpuşi, care nu intră în categoria rudelor. Iar Liviu Dragnea este judecat pentru un abuz în serviciu comis în beneficiul PSD, deci ar scăpa de incriminare în nouă formă.

Interceptările telefonice trebuie, uluitpr, comunicate celor interceptați

(da, asta e o chestie din filme cu hoți și milițeni)

Interceptările telefonice se practică în întreaga lume, cu acord de la judecători… multe atentate teroriste, de exemplu, fiind dejucate tocmai datorită acestor interceptări. Ei, la noi Camera Deputaţilor, cea condusă de Dragnea însuși, a adoptat miercuri, în calitate de for decizional, o iniţiativă legislativă a senatorului PSD Şerban Nicolae care prevede că operatorii de telefonie sunt obligaţi să comunice persoanelor interceptate, în termen de maximum 60 de zile, de către cine şi în ce scop sunt supravegheate. Mai exact, operatorul va trebui să transmită la cerere informaţii despre cine a solicitat interceptarea, pe ce motiv şi pentru ce perioadă. Proiectul a fost contestat de opoziţie, aceasta votând în unanimitate împotriva lui, pe motiv că legea va favoriza persoanele care au încălcat legea, permiţându-le astfel să afle dacă au avut convorbiri interceptate. În cazul în care nu va fi atacată în termen de cinci zile, proiectul va fi trimis spre promulgare preşedintelui Klaus Iohannis.

Se uită de așazisa putere a lucrului judecat. În 2006 se adopta o ordonanță de urgență de către Guvernul Cioloș, după decizia CCR, care a decuplat DNA de SRI. Practic, prin OUG 6, Guvernul a stabilit modul în care procurorii vor beneficia de tehnica SRI  în ceea ce priveşte interceptările telefonice. Orice ordonanţă de urgenţă ajunge automat în Parlament, unde trebuie să fie adoptată, modificată sau respinsă printr-o lege. În 2016, PSD, cu toate că avea majoritate în Parlament, a lăsat ordonanţa la sertar. Acum, când tema protocoalelor a izbucnit, Dragnea a cerut ca OUG 6 să fie respinsă prin lege. Însă, mai mult de atât, liderul PSD ar vrea ca efectele ordonanţei să fie abrogate retroactiv, cu scopul de a mai omorî din dosarele penale. Astfel, Dragnea i-a cerut lui Tudorel Toader ca Ministerul Justiţiei să emită un punct de vedere pe baza căruia Parlamentul nu doar să respingă prin lege OUG 6, ci să influenţeze şi cursul anchetelor, astfel încât probele obţinute de procurori pe baza OUG 6 să fie anulate. Toader a refuzat, pe motiv că „e opera Parlamentului“ să legifereze, nu a Guvernului. Decizia finală va fi luată săptămâna viitoare în Parlament. Respingerea acestei ordonanţe îl ajută poe Liviu Dragnea în dosarul TelDrum, aflat încă în ancheta DNA, unde există interceptări telefonice realizate prin intermediul SRI.

Protocoalele legale și normale considerate ilegale

Cred că mai trebuie să menționaz că, deși unii au declșarat protocoalele de colaborare între SRI și DNA drept ilegale sau neconstituționale, asta e o chestie de spus fraierilor … ceva nu poate fi neconstituțional dacă nu e declarat așa de Curtea Constituțională, or, aceste protocoale nu pot fi luate în discuție de CCR deoarece acestea sunt acte administrative care nu sunt de domeniul CCR, de asemenea, ceva poate fi ilegal doar dacă o curte a dat o sentință în acest sens, nu există nici asta.

Cei care au declarat protocoalele respective neconstituționale sau ilegale nu sunt decât niște mâncători de rahat plătiți de panalii interesați cu sume greu de imaginat pentru un amărât membru al populimii care își munește până cade în cap și plătește taxe din ce în ce mai greu de plătit.

Melania Cincea: ” … nu mai cred că va fi făcută dreptate pe de-a-ntregul nici în Dosarul Revoluţiei, nici în cel al Mineriadei.”

Punând mâna și pe CCR, PSD i-a pus lui Dragnea la picioare întreaga putere în România. Modul în care PSD și anexa lui CCR sună a dracului de tare a dictatură …CCR, abuz, PSD.

Ne înving?

Nu folosesc verbul „a învinge” la timpul trecut şi nici nu-l aşez într-o construcţie afirmativă, pentru că îmi impun să-mi păstrez un licăr de speranţă că mă înşel, totuşi, şi că fac afirmaţia doar pe fondul dezamăgirii.​

În momentul de faţă, însă, nu mai cred că va fi făcută dreptate pe de-a-ntregul nici în Dosarul Revoluţiei, nici în cel al Mineriadei. Ambele sunt încă, la trei ani de la redeschidere, departe de final. Iar în anii care au trecut de la comiterea faptelor, aproape 30, au fost, probabil, distruse probe şi au dispărut, biologic, şi martori, şi călăi. Şi până vor ajunge dosarele la final, după cine ştie câţi alţi ani, e posibil să mai dispară şi alţii. Şi ca şi când nu ar fi fost îndeajuns faptul că victimelor nu li s-a făcut dreptate, mai suntem şi sfidaţi de către exponenţii regimului vinovat de aceste crime.

PSD s-a străduit să-l numească, zilele acestea, la conducerea Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe Cazimir Ionescu, trimis în judecată în Dosarul Mineriadei, pentru crime împotriva umanității, alături de Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu şi Miron Cozma. Calculele pentru numirea lui la vârful CNSAS par să fi fost simple. Şi parşive. În calitate de preşedinte, acesta punea sau nu semnătura pe documente ce urmau să fie trimise la Parchetul General, în Dosarul Revoluţiei – adică, putea să blocheze probe care urmau să ajungă la procurori –, dosar în care, zilele trecute, a fost începută urmărirea penală pe numele lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi al lui Petre Roman – de ce doar a celor trei nu e clar. Cazimir Ionescu părea, deci, omul potrivit la locul potrivit. Nu a fost să fie, însă, împotriva lui coalizându-se, la vot, reprezentanţii PNL şi ai USR, ceea ce l-a adus la conducerea CNSAS, la propunerea Guvernului Dăncilă, pe Constantin Buchet. Acesta a mai fost membru al Colegiului, la începutul anilor 2000, din partea partidului lui Corneliu Vadim Tudor, în 2005 fiind nevoit să demisioneze în urma unui scandal public generat de minciuni la care a recurs în apărarea lui Vadim Tudor. Omul, însă, promite devotament faţă de cei care l-au numit. E suficient să ne amintim de o declaraţie de a sa, din urmă cu 15 ani: „Am căutat ca abordările, poziţiile mele să fie sincrone cu ideologia politică a PRM, în aceste chestiuni legate de istoria contemporană a României”. Deci, sincrone nu cu legea, nu cu ideea de a face lumină, ci cu politica stăpânului, cu  „ideologia politică a PRM”.

Tot zilele acestea, la Institutul Revoluţiei a fost numit un apropiat al lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, inculpat în Dosarul Mineriadei şi pus sub acuzare în Dosarul Revoluţiei, fiind unul dintre membrii completului de judecată care, în ziua de Crăciun a anului 1989, i-a condamnat la moarte pe Elena şi Nicolae Ceauşescu, în urma unui simulacru de proces de trei zile. La Institutul Revoluţiei, Voican Voiculescu i-a luat locul lui Claudiu Iordache – unul dintre liderii Revoluţiei de la Timişoara, al cărui mandat urma să expire anul viitor – „după o acţiune în forţă” a grupării Cazimir Ionescu, Gelu Voican Voiculescu, Emil Cutean şi Răzvan Teodorescu, cu toţii apropiaţi de PSD, scrie Adevărul. „Să ne lase funcţia de director liberă, să ne putem vedea de treabă”, a cerut Cazimir Ionescu, potrivit aceluiaşi ziar.

Să mai amintim, ca informaţii de fundal, strădania unora de a mistificare a adevărului istoric – şi nu doar prin istorici de casă ai fostului regim –, de încercare perfidă de punere a Securităţii într-un tablou mai luminos. Aici se încadrează odele ridicate (şi) post-mortem, pe unele canale media, ultimului şef al Securităţii comuniste, generalul Iulian Vlad. Odată cu ele ni se transmitea că Securitatea (cel puţin a ultimilor ani din regimul comunist) nu a fost opresivă, atâta timp cât a fost condusă de un om “solar”, “un om deasupra timpurilor”, “făcător de istorie, “iluminat” etc. etc., aşa cum l-a caracterizat, graseind, o jună jurnalistă pe Iulian Vlad. Tot aici se încadrează lansările de carte ale unor exponenţi ai Securităţii, făcute sub cupola Academiei Române.  Sau emisiunile în care foşti capi ai Securităţii sunt prezentaţi în culori pastelate. Recent, Radio România Cultural, vorbea despre generalul de securitate Aurel Rogojan și despre fostul director al Securităţii, generalul Iulian Vlad, ca despre „repere spirituale” ale României. În ziua Buneivestiri, în cadrul emisiunii omonime, postul public de radio a difuzat un interviu cu Aurel Rogojan și fragmente dintr-un interviu al acestuia cu fostul lui şef, generalul Iulian Vlad. S-a vorbit destins, cu mingi ridicate la fileu şi despre un volum al generalului Rogojan, dedicat „omului solar” Iulian Vlad. Carte care, au plusat cei de la Radio România Cultural, poate deschide șansa unei posibile vindecări…

Mi se pare că sunt, toate, dovezi că se încearcă uciderea sau măcar estomparea memoriei colective. Dovezi de dispreţ profund faţă de victimele regimului comunist şi ale Securităţii, faţă de miile de morţi şi de răniţi din Revoluţie şi de la Mineriadă, faţă de zecile de mii de oameni din familiile lor, faţă de toţi cei care au aşteptat ca vinovaţii pentru atrocităţile din decembrie 1989 şi iunie 1990 să răspundă în faţa legii. Nu am folosit verbul „a învinge” la timpul trecut şi nici nu l-am aşezat într-o construcţie afirmativă, pentru că îmi impun să-mi păstrez un licăr de speranţă, să-mi spun că, totuşi, mă înşel şi că fac afirmaţia doar pe fondul dezamăgirii.

Şi toate astea au fost posibile pentru că România nu a trecut printr-un proces de lustraţie. Tot din cauza lor.

Autor: Melania Cincea

Sursa: timpolis.ro

Articol publicat şi în Revista 22. 

Prin decizia sa CCR încalcă flagrant Constituția

Înainte de a se produce un atac de infanterie se face o pregătire de artilerie cât mai temeinic astfel încât să se creeze un avantaj prin slăbirea apărării adverse.

După acest model s-a încercat discreditarea SRI și DNA și diabolizarea relației, obligatorii de fapt. dintre ele.

Acum, folosindu-se Curtea Constituțională pe post de armă, Statul Penal a început atacul la baionetă. 

Pein decizia sa de a încerca să oblige Președintele să execute comanda dată de liviu Dragnea prin Ministrul justiției, Curtea Constuționeală a comis mai multe ilegalități. Ca importanță în mod normal Constituția este deasupra Curții Constituționale, aceasta având obligația să lămurească dacă ceva e sau nu constituțional.

Prin decizia sa, Curtea Constituțională a deveni o curte de contencios, abuzând prin adăugarea la Constituție a unor chetiuni care nu există.

În constituție la ARTICOLUL 132, statutul procurorilor, se spune la alin (1): ”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.”

Asta nu neagă nimeni, și este adus ca argument pentru decizia CCR de a obliga președintele să facă ce dictează Ministerul Justiției… Doar că avem o problemă. Demiterea doamnei Kovesi trebuie să urmeze o procedură în trei etape:

  1. PROPUNEREA: O face ministrul Justiției,
  2. AVIZAREA: O face CSM,
  3. DECIZIA: Îi aparține Președintelui.

Prin această etapizare a procedurii de demitere s-a urmărit exact asigurarea acelei independențe de care procurorii au nevoie și îi ferește de abuzurile Ministrului Justiției care e om politic.

Prin decizia sa, Curtea Constituțională, cu de la sine  putere,  mută decizia de la Președinte la Ministrul Justiției, lucru care este o ilegalitate crasă și care ar trebui să atragă desființarea acestei Curți deoarece astfel a demonstrat că nu mai este neutră, devenind un instrument politic subordonat PSD.

Ca la o comandă, toți mâncătorii de rahat au sărit să apere decizia CCR și să sfătuiască Președintele să se supună acesteia…

A DOUA BLONDĂ CA IMPORTANȚĂ DIN VIDELE MĂNÂNCĂ RAHAT CU POLONICUL

A doua blondă ca importanță din Videle, în loc să își vadă de gaura din CV legată de studii, Ministrul Afacerilor Interne, Carmen Dan, vicepreşedinte al PSD, a declarat joi că se aşteaptă ca preşedintele Klaus Iohannis să ţină cont de decizia Curţii Constituţionale a României (CCR) în cazul şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi.

Întrebată de jurnalişti, cu prilejul unui eveniment organizat la sediul MAI în contextul Zilei Copilului, cum comentează decizia CCR în cazul Kovesi, ministrul Dan a spus: “Aşa cum cunoaştem, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii. Mă aştept ca preşedintele României să ţină cont de decizia Curţii Constituţionale, pentru că, până la urmă, preşedintele este garantul Constituţiei”.

La întrebarea dacă e de părere că preşedintele va trage de timp, Carmen Dan a răspuns că şi-ar dori să nu se întâmple lucrul acesta, ci ca şeful statului să dea dovadă de responsabilitate şi să procedeze în consecinţă.

Chestionată de presă dacă opinează că ar trebui ca şefa DNA să-şi dea demisia, ea a declarat: “E un gest de onoare, aş zice, e o analiză proprie pe care unii dintre noi aşteaptă să o facă, oricum există această decizie, oricum ştim că e este obligatorie şi aşteptăm de la preşedintele României să o respecte (…). E o analiză pe care trebuie să şi-o facă orice om într-o asemenea poziţie, dar nu sunt atât de convinsă că o va face”.

MĂSCĂRICIUL CIORDACHE ARE IMPRESIA CĂ MAI IA ÎN SEAMĂ CE SPUNE EL ȘI ALTCINEVA DECÂT RETARDAȚII CARE VOTEAZĂ PSD

Codruța, go home”, a spus Iordache, în prezent președintele Comisiei speciale din Parlament pentru legile justiției.

Florin Iordache este cunoscut de asemenea pentru replica „Altă întrebare”, folosită de numeroase ori în timpul conferinței de presă de după adoptarea controversatei OUG 13.

Aşteptăm motivarea deciziei CCR. Din ce am citit în comunicat, e foarte clar că preşedintele este obligat să o revoce printr-un decret. Sintetic, în urma deciziei de astăzi, în trei cuvinte, Coduţa, go home! Cred că decizia este clară şi de aici încolo cred că se stabilesc şi principiul potrivit căruia ministrul propune şi propunerile pe care le face trebuie ţinut cont”, a spus Florin Iordache.

Au fost astăzi decizii al Curţii care ne-au plăcut, cum este aceasta, au fost şi decizii care nu ne-au plăcut, dar vrem nu vrem, deciziile trebuie respectate. Preşedintele României va citi foarte bine decizia şi în funcţie de această decizie va proceda în consecinţă”, a spus parlamentarul, întrebat ce vor face PSD-ALDE dacă Iohannis va refuza revocarea.

Curtea Constituţională a admis, miercuri, sesizarea Guvernului privind un conflict juridic de natură constituţională între ministrul Justiţiei şi preşedintele Klaus Iohannis şi între Guvern şi preşedinte, ca urmare a respingerii de către şeful statului a cererii de revocare a şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi.

Indiferent ce va decide Curtea, voi aştepta decizia, voi aştepta motivaţia, voi citi şi voi acţiona în consecinţă”, a spus preşedintele Klaus Iohannis miercuri, înainte de decizia CCR.

Sursele declarațiilor blondei și a măscăriciului:

stirileprotv.ro

digi24.ro

DEMOCRAȚIA PORCILOR

Iată că ”democrația originală” a lui Ion Iliescu, se dovedește a fi o democrație a porcilor, Liviu Dragnea  și fosta lui soție, Bombonica Prodana fiind două din produsele ei de lux.

Astăzi, în cazul procesului lor de abuz în serviciu Bombonica Prodana, fosta soţie a lui Liviu Dragnea, a invocat o excepţie de neconstituţionalitate privind lipsa unei limite a prejudiciului pentru abuzul în serviciu, urmând ca judecătorii să decidă dacă sesizează Curtea Constituţională… Avocatul acesteia a precizat în sala de judecată că se impune trimiterea excepţiei spre CCR pentru că în cazul Bombonică Prodana prejudiciul este sub 50.000 euro şi nu ar fi sub incidenţa penală.

Absolut halucinant. La cursul zilei de azi euro este 4,55 lei ceea ce înseamnă 227.500 RON, adică nu mai puțin de 2.275.000.000 lei vechi (2,275 miliarde lei vechi)… Câștigul pe vreo 10 ani majorității imbecililor care au votat cu PSD ce avea în frunte un penal condamnat.

Sub această sumă prejudiciul nu ar mai fi sub incidență penală. Dumnezeule mare…

Mă întreb dacă nu cumva, în caz că Dragnea iasă în stradă și împușcă zece oameni nu cumva de a doua zi se va considera că doar de la 12 oameni în sus se considera deranjare a liniștii publice și s-ar pedepsi cu amendă iar de la 20 în sus i s-ar suspenda permisul de port armă …

Nimic nu ar mai fi de mirare după ce CCR parcă face tot ce poate să ne convingă că a devenit o anexă a PSD.

Astăzi, 28.03.2017, fosta soţie Bombonica Prodana a cerut sesizarea CCR privind abuzul în serviciu.

Liviu Dragnea a fost, azi marţi, la sediul instanţei supreme, unde a s-a desfășurat un nou termen din dosarul în care acesta  e judecat pentru instigare la abuz în serviciu. În aceeşi cauză sunt cercetate şi alte persoane, printre care și Bombonica Prodana, fosta soţie a lui Dragnea, care a cerut sesizarea CCR. Avocaţii au susţinut cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

„Am văzut că toţi avocaţii susţin. L-am întrebat şi a spus că este o cutumă: când un avocat susţine sesizarea CCR, toţi susţin. Ceea ce constat eu este că marea problemă în România rămâne în continuare abuzul în serviciu”, a declarat  Liviu Dragnea după şedinţa de judecată.

Bombonica Prodana, fosta soţie a lui Liviu Dragnea, a invocat o excepţie de neconstituţionalitate privind lipsa unei limite a prejudiciului pentru abuzul în serviciu, urmând ca judecătorii să decidă dacă sesizează Curtea Constituţională, avocatul acesteia precizând  în sala de judecată nici mai mult, nici mai puțin că se impune trimiterea excepţiei spre CCR pentru că în cazul Bombonică Prodana prejudiciul este sub 50.000 euro şi nu ar fi sub incidenţa penală.

Procurorul  DNA prezent la ședința de judecată s-a opus sesizării CCR spunând că deja există o decizie a respectivei curți  privind sintagma „în mod defectuos”, explicată prin „încălcarea legii”.

Pentru 25 aprilie,  termenul următor,  instanţa a cerut ca procurorii să depună la dosar precizări referitoare la decizia CCR, pentru fiecare inculpat în parte. Concret, judecătorii au cerut DNA să explice ce legi au încălcat inculpaţii din dosar. Mai mulţi inculpaţi din cei prezenți au anunţat că îşi recunosc faptele, apelând astfel la procedura simplificată de judecată.

Alături de Liviu Dragnea a fost trimisă în judecată fosta soţie a acestuia, Bombonica Prodana, sub acuzaţia de abuz în serviciu dar şi Floarea Alesu, la acea vreme director executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman, fiind acuzată de abuz în serviciu şi instigare la fals intelectual.

În cauză mai sunt judecaţi Ionel Marineci, fost şef serviciu în cadrul Complexului de servicii destinat copilului şi familiei, Rodica Miloş şi Olguţa Şefu, la data faptelor director executiv adjunct al D.G.A.S.P.C. Teleorman,Constantin Balaban, la data faptei şef al Complexului de servicii destinate copilului şi familiei, Adriana Botorogeanu şi Anisa Stoica la data faptelor funcţionari publici în cadrul D.G.A.S.P.C. Teleorman, Valentina Marica, fost şef al Complexului de recuperare, Nicuşor Gheorghe, fost şef al Serviciului Administrativ, Patrimoniu, Tehnic, Aprovizionare.

Procurorii susțin că, „în perioada iulie 2006 – decembrie 2012, Dragnea Nicolae Liviu, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, respectiv de preşedinte al organizaţiei judeţene a unui partid politic, cu intenţie, a determinat-o pe inculpata Alesu Floarea, la acea vreme director executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman să îşi încalce atribuţiile de serviciu prin menţinerea în funcţie şi implicit plata drepturilor salariale pentru două angajate ale aceleiaşi instituţii. În realitate cele două persoane şi-au desfăşurat activitatea la sediul organizaţiei judeţene Teleorman a partidului politic al cărui preşedinte era suspectul Dragnea Nicolae Liviu, aspect cunoscut de acesta din urmă”.

Astfel, subliniază procurorii DNA, persoanele angajate formal au primit în total suma de 108.612 lei, sumă cu care Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Teleorman s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În ceea ce o priveşte pe Bombonica Prodana, procurorii subliniază că “în perioadele 3 martie – 1 august 2008 şi 3 iulie 2009 – 1 august 2010, în calitate de coordonator al Complexului de servicii destinate copilului şi familiei şi în calitate de şef Serviciu secretariat din cadrul DGASPC Teleorman, prin încălcarea cu ştiinţă atribuţiilor de serviciu, deşi a cunoscut faptul că două subordonate, încadrate în funcţia de referent la instituţiile pe care le conducea, nu s-au prezentat la serviciu şi nu au respectat prevederile contractului individual de muncă şi fişa postului, nu a întreprins niciun demers de sancţionare a persoanelor respective”.

Ca orice penal, LIVIU DRAGNEA nu avea nici măcar dreptul să viseze că ar putea deveni premier

20 decembrie 2016 2 comentarii

Motto: 

“Condamnarea penală desfiinţează prezumția de nevinovăţie iar persoanei nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii/ demnităţii publice, întrucât a pierdut legitimitatea şi a încetat de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”

Dragnea premier? Nici o șansă …

Se spune că presa este câinele de pază al democrației iar jurnaliștii sunt niște oameni care, prin analizele lor detaliate, aprofundate, obiective și profesioniste sunt cei care ajută turma să înțeleagă ceea ce se întâmplă, să observe anumite detalii care, neobservate ar face misiunea celor care doresc să manipuleze să fie mai ușoară.

Din acest motiv jurnaliștii care, vezi doamne pricepuți la subiectele în discuție, mai des decât un eventual abțibild lipit pe ecran, sunt plătiți cu sume uriașe față de câștigurile din România pentru că fac privitorului servicii incomensurabile îndepărtând întunericeala ce îi populează mintea, de aceea ei aduc oameni extrem de pricepuți și calificați să emită opinii (de exemplu pe Monica Tatoiu am văzut-o ca mare specialistă și în Monica Columbeanu și în fregatele trimise de noi în nordul Africii deșierau fără armanentul miniml necesar).

În aceste zile de după alegerile generale o întrebare a înnebunit lumea. Va fi sau nu Liviu Dragnea premier? Unii se dădeau de ceasul morții … dacă va fi premier dracu ne-a luat. Alții că dacă nu va fi premier România, acum aflată în rahat până în gât se va scufunda de tot. 

Chiar făcând abstracție de lăbăreala cu pretenții intelectualiste a ambelor tabere nu am auzit pe nimeni să spună ceva de bunsimț … cum ar fi, de exemplu, că e o aberație cât capul lui Dragnea de mare să putem concepe măcar că cineva care, din cauza cazierului,nu poate fi nici măcar portar la sediul guvernului să fie conducătorul acestei instituții esențiale.

De asemenea, nu am auzit pe nimeni spunând că, cineva care controlează discreționar un partid ca PSD care a câștigat alegerile cu scorul care a câștigat devine de departe un fel de superzeu atotputernic deoarece va controla atât Parlamentul cât și pe viitorul premier fără a încasa scatoalcele pentru nereușite. Liviu Dragnea ar fi cel puțin tâmpit să încerce să forțeze desemnarea sa ca premier, mai ales după promisiunile imposibil de realizat pe care le-a făcut.

De fapt, după cum zice Sorina Matei în articolul de mai jos, prin Decizia 536 din 6 Iulie 2016, votată în unanimitate de către judecătorii Curţii Constituţionale, referitoare la dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii 393/2004 privind statutul aleşilor locali, stabileşte de aproape 6 luni principiile şi normele juridice şi constituţionale care se aplică inclusiv în cazul aleşilor condamnaţi cu suspendare şi cu executare a pedespei sub termen de supraveghere/ încercare.

Hotărârea motivată a Curţii Constituţionale a României a fost emisă ca urmare a unei sesizări de neconstituţionalitate ridicată de preşedintele României, Klaus Iohannis, în urma modificării în Parlament a Statutului aleşilor locali, lege care stabilea ca aleşii să-şi piardă mandatul numai în cazul pedepselor definitive cu executare, nu şi în cazul celor cu suspendare. Astfel, în motivarea 536, toţi judecătorii CCR au decis că diferenţierea unei condamnări cu executare de cea a uneia cu suspendare, este neconstituţională, în cazul aleşilor locali.

Prin, movitarea amplă a Curţii Constuţionale statuează în detaliu şi întreg cadrul constituţional pliat pe o asemenea cazuistică. Practic, prin decizia 536, CCR a stabilit deja jurisprundenţa în materie, stabilind standarde, marje şi limitări clare în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de demnitate publică, plecând de la exemplul aleşilor locali condamnaţi penal prin decizii definitive, fie cu executare, fie cu suspendare sub supraveghere, cu interzicerea sau nu a drepturilor de a alege şi de a fi ales, pe infracţiunile de corupţie şi de serviciu stabilite de legea penală, acelaşi standard deja stabilit de judecătorii constituţionalişti având marea probabilitate de a fi respectat, aplicat şi stabilit şi în cazul persoanelor numite în funcţii/demnităţi publice, dar şi în situaţia unui control de constituţionalitate pe legea 90/2001 solicitat de Avocatul Poporului sau în cazul unui potenţial conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi preşedintele României.

Mai mult, din punct de vedere constituţional, Legiuitorul poate stabili prin legi speciale, cum este cazul legii 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, condiţii în privinţa numirilor în funcţii de demnitate publică.

Una peste alta … Liviu Nicolae Dragnea NU PUTEA FI DESEMNAT CA PREMIER.

Iată mai jos un articol publicat de Sorina Matei care dezvoltă, cu profesionalismul specific telentatei jurnaliste, acest subiect. 

CCR spulberă „mandatul de premier” al lui Liviu Dragnea. Judecătorii au stabilit deja unanim standardul constituţional prin care persoanele condamnate penal prin hotărâri definitive să nu poată ocupa funcţii de demnitate publică, indiferent de modul de executare a pedepsei

sorina-matei

“Condamnarea penală desfiinţează prezumția de nevinovăţie iar persoanei nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii/ demnităţii publice, întrucât a pierdut legitimitatea şi a încetat de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”

În plus, Liviu Nicolae Dragnea se află sub un substitutiv de pedeapsă, instituţie complementară individualizării pedepsei- pedeapsa sub termen de supraveghere- până pe 22 Aprilie 2020

Decizia 536 din 6 Iulie 2016 (click decizie), votată în unanimitate de către judecătorii Curţii Constituţionale, referitoare la dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Legii 393/2004 privind statutul aleşilor locali, stabileşte de aproape 6 luni principiile şi normele juridice şi constituţionale care se aplică inclusiv în cazul aleşilor condamnaţi cu suspendare şi cu executare a pedespei sub termen de supraveghere/ încercare.

Hotărârea motivată a Curţii Constituţionale a României a fost emisă ca urmare a unei sesizări de neconstituţionalitate ridicată de preşedintele României, Klaus Iohannis, în urma modificării în Parlament a Statutului aleşilor locali, lege care stabilea ca aleşii să-şi piardă mandatul numai în cazul pedepselor definitive cu executare, nu şi în cazul celor cu suspendare. Astfel, în motivarea 536, toţi judecătorii CCR au decis că diferenţierea unei condamnări cu executare de cea a uneia cu suspendare, este neconstituţională, în cazul aleşilor locali.

În plus, movitarea amplă a Curţii Constuţionale statuează în detaliu şi întreg cadrul constituţional pliat pe o asemenea cazuistică. Practic, prin decizia 536, CCR a stabilit deja jurisprundenţa în materie, stabilind standarde, marje şi limitări clare în ceea ce priveşte ocuparea funcţiilor de demnitate publică, plecând de la exemplul aleşilor locali condamnaţi penal prin decizii definitive, fie cu executare, fie cu suspendare sub supraveghere, cu interzicerea sau nu a drepturilor de a alege şi de a fi ales, pe infracţiunile de corupţie şi de serviciu stabilite de legea penală, acelaşi standard deja stabilit de judecătorii constituţionalişti având marea probabilitate de a fi respectat, aplicat şi stabilit şi în cazul persoanelor numite în funcţii/demnităţi publice, dar şi în situaţia unui control de constituţionalitate pe legea 90/2001 solicitat de Avocatul Poporului sau în cazul unui potenţial conflict juridic de natură constituţională între Parlament şi preşedintele României.

Mai mult, din punct de vedere constituţional, Legiuitorul poate stabili prin legi speciale, cum este cazul legii 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, condiţii în privinţa numirilor în funcţii de demnitate publică.

Legea 90/2001 (click lege) hotărăşte la Secţiunea 2/articolul 2 că “pot fi membri ai Guvernului persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară, se bucură de exerciţiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale şi nu se regăsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate” prevăzute de art. 4 al aceleiaşi legi. Aceasta prevedere legală, aflată în vigoare, îl împiedică pe Liviu Dragnea, preşedintele PSD să fie membru al Guvernului, fiind condamnat definitiv din 22 Aprilie 2016, de ÎCCJ la 2 ani de închisoare cu suspendare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la articolul 13 din Legea 78/2000, exact infracţiunea pentru care a fost acuzat ( “folosire a influenței sau autorității de către o persoană care deține o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite”), având şi un termen de încercare/supraveghere de 4 ani.

Curtea Constituţională susţine în unanimitate că „executarea pedepsei sub supraveghere” , cum este cazul lui Liviu Dragnea, este o “măsură judiciară coercitivă penală, o instituţie complementară pentru realizarea individualizării pedepsei, fiind consecinţa unei condamnări. Măsura este parte integrantă a activității de aplicare a legii penale şi este un substitutiv de pedeapsă de a cărei respectare depinde stingerea executării”. Liviu Dragnea este sub termen de supraveghere stabilit de judecători până pe 22 Aprilie 2020 şi, în acelaşi timp, este inculpat şi trimis în judecată de DNA în al doilea dosar, pentru instigare la abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit şi instigare la fals intelectual. (click trimitere Liviu Dragnea al doilea dosar)

Pe 15 Mai 2015, instanţa de fond a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, compusă din judecătoarele Corina Jîjie, Lavinia Lefterache şi Lucia Rog, l-a condamnat pe Liviu Dragnea la 1 an de închisoare cu suspendare şi termen de încercare 3 ani, plus o pedeapsă accesorie, de a i se interzice dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat (art. 64, alin 1, lit.a,b Cod Penal anterior), însă pedeapsa accesorie pentru Liviu Dragnea nu a fost menţinută şi de instanţa de apel, în decizia definitivă.

Standardul în materie stabilit deja de CCR. Ce statuează jurisprudenţa:

Săvârşirea unei fapte penale pentru care există o condamnare definitivă la pedeapsa cu închisoarea plasează prin ea însăşi persoana în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei, prin încălcarea jurământului de a respecta prevederile Constituţiei şi ale legilor. Consecinţele legale nu pot fi considerate o restrângere a exerciţiului acelei funcţii

  • “Curtea a constatat, în acord cu cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.18 din 8 iunie 2015, că „acesta nu distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate, respectiv între ipoteza condamnării la închisoare cu executare şi ipoteza suspendării condiţionate a executării pedepsei”. Aşa fiind, Curtea a apreciat că, „dacă raţiunile ce ţin de imposibilitatea exercitării funcţiei pe perioada executării unei pedepse private de libertate au reprezentat incontestabil pentru legiuitor un argument al reglementării măsurii încetării de drept a mandatului de consilier local, aceste raţiuni au fost în egală măsură dublate de nevoia de a asigura protecţia prestigiului funcţiei exercitate, care nu poate fi rezumată doar la îndeplinirea îndatoririlor pe care le impune mandatul de consilier local, ci presupune şi păstrarea unei conduite sociale, morale care să menţină încrederea acordată de electorat. (…)”
  • Referitor la dreptul de a exercita în mod netulburat funcţia dobândită ca urmare a opţiunii electorale, Curtea a reţinut că „acesta nu este un drept absolut, fiind protejat de prevederile Constituţiei atât timp cât se realizează cu respectarea condiţiilor prevăzute de aceasta şi de legi. Or, săvârşirea unei fapte penale pentru care există o condamnare definitivă la pedeapsa cu închisoarea plasează prin ea însăşi consilierul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei, prin încălcarea jurământului de a respecta prevederile Constituţiei şi ale legilor, asumat potrivit7 alin.(1) din Legea nr.393/2004, iar consecinţele legale pe care nerespectarea condiţiilor de exercitare a unei funcţii le antrenează nu pot fi considerate o restrângere a exerciţiului acelei funcţii, astfel că nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art.15 alin. (1) şi art.16 alin. (3) şi art.37 din Constituţie

Constituţia, art.16, alin 3: “Funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate, în condiţiile legii”. Or, în condiţiile în care persoana care ocupă o atare funcţie se dovedeşte a fi vinovată pentru săvârşirea unei fapte interzise de legea penală, este evident că, prin conduita sa, persoana şi-a încălcat obligaţiile referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor ţării, probitatea profesională sau obligaţia de a da dovadă de cinste şi corectitudine

  • “Analizând dispoziţiile constituţionale referitoare la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, reţinem că norma constituţională a art.16 alin.(3) face trimitere la „condiţiile legii”, atunci când reglementează dreptul de a ocupa funcţii şi demnităţi publice, civile sau militare.”
  • “În acest sens, norma constituţională permite legiuitorului să stabilească conţinutul şi limitele dreptului cetăţeanului de a ocupa o funcţie publică, având în vedere scopul acestui drept, precum şi interesul general care trebuie protejat (…) Modalitatea de exercitare a funcţiilor alese nu poate fi rezumată doar la îndeplinirea îndatoririlor pe care le impune mandatul de consilier local, consilier judeţean, primar sau preşedinte al consiliului judeţean, ci presupune a priori respect faţă de toate valorile consacrate prin lege. Or, în condiţiile în care persoana care ocupă o atare funcţie se dovedeşte a fi vinovată pentru săvârşirea unei fapte interzise de legea penală, deci de o gravitate şi un pericol social deosebit, este evident că, prin conduita sa, persoana şi-a încălcat obligaţiile legale prevăzute de art.46-49 din Legea nr.393/2004, referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor ţării, probitatea profesională sau obligaţia de a da dovadă de cinste şi corectitudine”.

Limita statuată de CCR:Sancţiunea legală este distinctă de pedeapsa complementară privind interdicţia exercitării drepturilor

  • “Trebuie remarcat faptul că sancţiunea instituită prin dispoziţiile legale reprezintă o sancţiune cu natură juridică distinctă de pedeapsa complementară prevăzută în materie penală constând în interdicţia temporară a exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art.66 alin.(1) lit.b) din Codul penal.”
  • “Curtea constată că legiuitorul limitează aplicabilitatea cauzei de încetare de drept a mandatului alesului local (primar, preşedinte de consiliu judeţean, consilier local şi consilier judeţean) la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, prin care se dispune executarea pedepsei. Pe această cale, legiuitorul exclude de la incidenţa normei ipoteza condamnării definitive a alesului local la o pedeapsă privativă de libertate pentru care instanţa dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Indirect, legea face distincţie în cadrul aceleaşi categorii de persoane – aleşi locali împotriva cărora a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, în funcţie de modalitatea de executare a pedepsei”.

Pedeapsa sub supraveghere funcţionează ca un substitutiv de pedeapsă de a cărei respectare depinde stingerea executării. Este parte integrantă a activității de aplicare a legii penale”

  • “În literatura juridică, referindu-se la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, s-a arătat că această măsură constă, în esenţă, în dispoziţia luată de instanţa de judecată, prin însăşi hotărârea de condamnare, de a suspenda, pe o anumită durată şi în anumite condiţii, executarea pedepsei pronunţate. Dacă în decursul termenului de supraveghere condamnatul respectă condiţiile impuse şi are o bună conduită, la expirarea termenului, pedeapsa se consideră executată, iar dacă, dimpotrivă, el nu respectă condiţiile impuse sau săvârşeşte o nouă infracţiune, în cursul termenului de supraveghere, va fi ţinut să execute atât pedeapsa a cărei executare fusese suspendată, cât şi pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.”
  • “Sub aspectul naturii juridice a acestei instituţii, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este o instituţie complementară menită să întregească posibilităţile pe care legea le dă instanţei judecătoreşti pentru realizarea individualizării pedepsei. Ea fiind consecinţa unei condamnări, îşi păstrează însă caracterul de măsură coercitivă penală, caracter care constă în obligaţia impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de supraveghere şi de a se abţine de la săvârşirea unei noi infracţiuni. Aşa fiind, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere are caracterul juridic de mijloc de individualizare a executării pedepsei şi funcţionează ca o măsură judiciară (substitutiv de pedeapsă) de a cărei respectare depinde stingerea executării (a se vedea în acest sens şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.1 din 17 ianuarie 2011 pentru examinarea recursului în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.83 alin.1 din Codul penal din 1969, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.495 din 12 iulie 2011). Aşa fiind, individualizarea judiciară a sancţiunii de drept penal este o parte integrantă a activității de aplicare a legii penale, activitate care se desfăşoară în cadrul procesului penal şi se concretizează în hotărârea instanței. În doctrină, s-a arătat că individualizarea judiciară nu este numai o cale de determinare concretă a pedepsei, ci şi un mijloc de adaptare a naturii şi cuantumului ori duratei acesteia la cazul individual, concret, la infracțiunea săvârşită şi mai ales la persoana infractorului, la periculozitatea 13 acestuia şi la aptitudinea lui de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. În măsura în care se atribuie pedepsei funcția de a influenţa asupra conştiinţei, mentalităţii şi conduitei viitoare a condamnatului, în aceeaşi măsură pedeapsa trebuie să corespundă cu gradul de receptivitate a acestuia faţă de influenţa educativă a pedepsei. Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt detaliate în cuprinsul art.74 din Codul penal”.

Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi persoana în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei

  • “Curtea constată că valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă şi pentru care i-a fost acordată încrederea de către alegători. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea.”
  • “Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei, care, deşi are un impact direct, negativ asupra activităţii alesului local dacă pedeapsa trebuie executată în regim de detenţie, întrucât este doar o consecinţă a condamnării, vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea persoanei care deţine mandatul.”

“Prezumția de nevinovăţie a fost desființată ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare a pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii publice, întrucât, prin condamnarea penală, persoana care ocupă demnitatea publică pierde legitimitatea şi încetează de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”

  • “Numai condamnarea este cea care determină schimbarea situaţiei juridice a persoanei care exercită demnitatea publică şi o descalifică pe aceasta din punct de vedere legal şi moral pentru ocuparea funcţiei pentru care a fost aleasă. Prezumția de nevinovăţie, de bună-credință şi de loialitate a acesteia au fost desființate ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare al pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorităţii publice, întrucât, prin condamnarea penală, persoana care ocupă demnitatea publică pierde legitimitatea şi încetează de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul”.
  • “Curtea apreciază că scopul iniţial urmărit de legiuitor, acela de a asigura integritatea mandatului aleşilor locali, inclusiv prin înlăturarea tuturor celor care dovedesc dispreţ faţă de lege şi valorile comunităţii, este puternic afectat prin modificarea legislativă, care lipseşte de eficienţă lupta împotriva corupţiei la nivelul administraţiei locale, precum şi cadrul legislativ în materie de integritate. Astfel, posibilitatea lăsată celor condamnaţi la pedepse privative de libertate, dar care nu execută pedeapsa în regim de detenţie, de a continua nestingherit să exercite demnitatea publică, cu toate drepturile şi responsabilităţile pe care exerciţiul autorităţii de stat le implică, contravine principiului supremaţiei Constituţiei şi a obligativităţii respectării legilor, consacrat de art.1 alin.(5) din Legea fundamentală, şi vulnerabilizează încrederea cetăţenilor în autorităţile statului”.
  • “Or, în condiţiile în care acest efort al autorităţilor statului de a combate fenomenul de corupţie nu are ca rezultat înlăturarea persoanelor condamnate pentru fapte de corupţie de la exerciţiul autorităţii de stat, întregul demers legislativ şi judiciar apare ca inutil. Derogarea prevăzută în norma completatoare, în ceea ce priveşte infracţiunile de corupţie prevăzute la art.289- 290 din Codul penal, pare a fi o concesie pe care legiuitorul o face procesului de eliminare a corupţiei în exercitarea demnităţilor publice în domeniul administraţiei locale. Însă această concesie este limitată dintr-o dublă perspectivă: a faptelor penale săvârşite de aleşii locali – derogarea vizează doar darea şi luarea de mită, şi a subiecţilor de drept cărora norma li se aplică – sancţiunea încetării de drept a mandatului priveşte doar persoanele care deţin calitatea de primar sau preşedinte de consiliu judeţean, iar nu şi pe cele care deţin calitatea de consilieri locali sau judeţeni. Ambele limite stabilite de norma criticată sunt neconstituţionale. Astfel, referirea exclusivă la art.289-290 din Codul penal, cu înlăturarea celorlalte infracţiuni de corupţie şi de serviciu prevăzute de legea penală, precum traficul de influenţă (art.291), cumpărarea de influenţă (art.292), delapidarea (art.295), abuzul în serviciu (art.297), conflictul de interese (art.301), divulgarea informaţiilor secrete de stat (art.303), divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice (art.304), deturnarea de fonduri (art.307), sau a celor asimilate sau în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, prevăzute de art.10-185 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, ci din contră dovedeşte o distincţie aleatorie şi arbitrară pe care legiuitorul o realizează cu privire la infracţiuni dintr-un domeniu reglementat unitar, care protejează valori sociale identice sau similare. Pe de altă parte, aplicarea sancţiunii încetării de drept a mandatului doar în ceea ce priveşte persoanele condamnate care deţin calitatea de primar sau preşedinte de consiliu judeţean, cu excluderea celorlalte categorii de aleşi locali, este de asemenea discriminatorie, întrucât toate persoanele care sunt susceptibile a avea calitatea de subiect activ al infracţiunilor de corupţie sau de serviciu sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin în exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite”.
  • “În concluzie, Curtea constată că legea modificatoare deturnează în mod nepermis scopul legii modificate, acela de a garanta integritatea, cinstea şi răspunderea aleşilor locali, conform principiilor fundamentale ale statului de drept. Asigurarea prestigiului funcţiei exercitate impune o conduită legală, socială şi morală în acord cu rangul demnităţii publice, cu gradul de reprezentare şi cu încrederea oferită de cetăţeni în procesul electoral. Or, prin intervenţia legislativă supusă controlului de constituţionalitate, legiuitorul lipseşte de efecte juridice unul dintre instrumentele principale prin care se asigură îndeplinirea acestui scop – hotărârea judecătorească de condamnare a persoanei care a săvârşit o faptă incriminată de legea penală şi care o face incompatibilă cu continuarea activităţii de reprezentant al comunităţii. Prin însăşi finalitatea urmărită, prin adoptarea sa, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.393/2004 privind statutul aleşilor locali încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art.1 alin.(3) şi (5) referitoare la statul de drept, supremaţia Constituţiei şi respectarea obligatorie a legilor şi prevederile art.16 care consacră principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, legea criticată contravine şi prevederilor art.11 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”. Astfel, ratificând sau aderând la convenţiile internaţionale, statul român şi-a asumat obligaţiile de a respecta şi transpune întocmai prevederile internaţionale în dreptul său intern, şi anume obligaţia de a incrimina corupţia persoanelor care se circumscriu categoriei de funcţionari publici, deci inclusiv celei de aleşi locali. Aceste obligații asumate prin tratate internaționale constituie garanții pentru protecția drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ca element al statului de drept, prevăzut expres de art.1 alin.(3) din Constituție”.

Liviu Dragnea, preşedinte PSD: Legea 90/2001 e “neconstituţională” pentru că “aboleşte dreptul de a fi ales”

Liviu Dragnea, preşedinte PSD, 16 Decembrie 2016: “Legea 90 are o prevedere din punctul meu de vedere profund neconstituţională pentru că de fapt se vorbeşte despre abolirea unui drept fundamental, dreptul de a fi ales. Atât timp cât acea lege e în vigoare, mie îmi va fi foarte greu. Sau cel puţin până acum nu am găsit o cale prin care să cred că se poate depăşi. Mai căutăm. Până când o să mergem la consultări, o să văd dacă există vreo posibilitate legală sau nu. Cât e în vigoare, mie îmi va fi foarte greu. Nu am găsit o cale să cred că se poate depăşi. O să văd dacă există posibilitate legală sau nu.”

Liviu Dragnea, preşedinte PSD, 15 Decembrie 2016: “Prevederea din lege cu condamnaţii penal nu poate fi considerată o incompatibilitate. Incompatibilitatea presupune posibilitatea de a opta – eşti undeva într-o poziţie, dacă vrei un guvern poţi să pleci de acolo, dacă nu poţi să pleci sau nu vrei, nu intri aici. Deci aia nu este incompatibilitate. Nu putem vorbi nici măcar de o restrângere a drepturilor fundamentale – şi aici vorbim de dreptul de a fi ales – pentru că membrii Guvernului sunt votaţi de Parlament, deci sunt aleşi. Deci nu putem vorbi nici măcar de o restrângere a acestor drepturi, pentru că restrângerea implică o perioadă bine determinată în timp. Practic, acea prevedere din lege este o abolire, este o decădere pe viaţă, ceea ce în nicio democraţie constituţională nu este posibil. Ca detaliu, interesant, legea a fost adoptată fără avizul ministerului Justiţiei. (…) Mie mi se pare acea prevedere neconstituţională”.

Liviu Dragnea, preşedinte PSD, 13 Decembrie 2016: “Foarte mulţi oameni spun că acel articol este neconstituţional. Şi mie mi se pare neconstituţional să aplici o interdicţie deasupra Constituţiei pe termen nelimitat.”

Autor: Sorina Matei

Sursa: sorinamatei.ro

Data publicării:  17 decembrie 2016

Când penalii fac legi, botniţa pusă SRI, o gură de oxigen pentru corupţia mioritică

10 martie 2016 5 comentarii

Faptul că la combaterea corupţiei SRI a avut până acum un rol foarte importanteste indiscutabil.

Dacă nu s-ar fi implicat Serviciul Român de informaţii, 90% din VIP-urile care au vizitat Beciul Domnesc ar fi fost acum lebede virgine  şi lumea s-ar fi întrebat cum dracu de s-au îmbogăţit de vreme ce trăiau din salarii de bugetari.

Stau şi mă întreb, fără intenţia de a sugera vre-un răspuns dacă nu cumva judecătorii de la CCR sunt şi ei oameni şi fiind oameni sunt păcătoşi? Îmi amintesc cum, de exemplu, Mona Pivniceru se plimba cu maşina fostului premier Adrian Năstase condusă de fiul acesteia taman când omul căuta o portiţă de a scăpa de la bulău … nu merg mai departe cu asta pentru că aş ajunge la presupuneri destul de urâte. 

În plus, în timp, despre mulţi de acolo au existat zvonuri care mai de care mai … vesele.  Mă întreb de ce grangurii de la CCR se preocupă de cum să mai îngreuneze lupta anticorupţie şi nu fac nici un fel de efort să clarifice inconcordaneţe aflate chiar în Constituţie.

Avem un Articol 16 care spune că toţi suntem egali în faţa legii … doar că unii sunt mai egali decât ceilalţi. Orice fel de imunitate care se referă la declaraţii politice extinsă asupra unor fapte de corupţie induce deja o discriminare pozitivă pentru anumite categorii .. deh, or avea două perechi şi nu am aflat…

Despre botniţa pusă SRI, un articol scris de   (articol care, ca şi oricare articol al autoarei, merită citit):

Doar SRI pierde?

Melania CinceaDupă decizia de azi a CCR rămâne întrebarea: doar SRI pierde? Pentru că, momentan, nu se ştie în cât timp se va realiza şi se va aplica o nouă reglementare care să fie fumcţională şi care să permită Parchetelor să aibă logistica pentru a prelua aceste atribuţiuni. Şi nu se ştie nici cu câte dosare penale – de mare corupţie, de crimă organizată – se va merge mai departe.

SRI este, de ani de zile, un pilon important în combaterea marii corupții. Nu-i poate contesta nimeni acest rol. Mari dosare de corupție, care au implicat prejudicii imense și care au vizat nume sonore sau rețele întregi de crimă organizată, au pornit de la interceptări făcute de SRI. O dovadă că deranja şi devenise un real pericol a fost încercarea Guvernului Ponta, în toamna lui 2012, de a-l scoate din jocul anticorupţie. Printr-o iniţiativă legislativă, promovată de Ministerul Justiţiei – condus pe atunci de Mona Pivniceru, actualmente judecător constituţional –, prin care s-a încercat modificarea Legii 51/1991, privind siguranța națională, pentru a limita posibilitatea SRI de a valorifica în instanță, ca probe, informații privitoare la marea corupție, obținute pe mandat de siguranță națională. Dacă s-ar fi reușit această modificare a legii, ar fi însemnat că orice informație care viza acte de corupție, de crimă organizată, de criminalitate cibernetică, obținute în baza unui mandat de siguranță națională, nu ar mai fi putut fi utilizată în dosare penale, drept probă. Ceea ce ar fi însemnat că și dosarele de mare corupție începute ar fi fost compromise.

În ultimul an şi jumătate, însă, SRI a ajuns o instituţie care nu numai că şi-a exhibat excesul de putere în detrimentul alteia, dar nici nu a fost sancţionat pentru acest lucru. Şi asta, şi pe fondul lipsei unui control civil real, prin intermediul Parlamentului.

Să ne amintim de episodul care a dus spre ideea că SRI “conducea” meciul în faţa CCR. În ianuarie 2015, după ce CCR respinsese, pe motiv de neconstituţionalitate, controversatul pachet de “legi Big Brother”, susţinute de SRI – Legea retenţiei datelor, Legea cartelelor prepay şi Legea securităţii cibernetice –, oameni de la vârful serviciului au încercat să pună presiune pe judecătorii constituţionali, acuzându-i public de crearea unui vid legislativ. Preşedintele CCR, Augustin Zegrean, anunţa că unul dintre judecători chiar se plânsese Comisiei Europene, denunţând presiuni şi ameninţări. Câteva zile după aceea, directorul de atunci al SRI, George Maior, avertiza “foarte serios că există o răspundere şi morală undeva, în stat, în legătură cu securitatea naţională a cetăţenilor României – nu a statului, nu mai vorbesc de stat – şi că la momentul în care se va întâmpla o catastrofă, voi şti spre cine să arăt cu degetul”. Declaraţii prin care SRI îşi depăşise cadrul legal. Dar care nu au generat luări oficiale de poziţie.

Sau să ne amintim de episodul “câmpul tactic”. În aprilie anul trecut, directorul Direcţiei Juridice a SRI, generalul Daniel Dumbravă, spunea că „instanţele de judecată au devenit «câmp tactic» al serviciilor de informaţii”. CSM-ul – căruia asociaţii de magistraţi i-au solicitat public să ceară SRI clarificări care să indice cadrul legal ce-i permite să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze, în ce constă acest interes, care sunt limitele acestuia, de ce garanţii este însoţit şi ce control se exercită asupra sa – nu vedea nicio problemă. Această atitudine a CSM a ridicat semne de întrebare. În condiţiile în care magistraţii susţineau, prin vocea a trei organizaţii profesionale, că aceste declaraţii „subminează atât independenţa Justiţiei şi încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, cât şi încrederea reciprocă între judecători”. În condiţiile în care o astfel de declaraţie ducea spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii a statului, spre ideea unei instituţii care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea şi spre ideea încălcării independenţei Justiţiei. Mai mult, CSM a refuzat cererea asociaţiilor de magistraţi de a le comunica datele transmise de SRI, la solicitarea Inspecţiei Judiciare, pe motiv că… ar conţine date confidenţiale.

La scurt timp după invocarea “câmpului tactic” şi după ce presă şi societate civilă arătau, la unison, că aici este o problemă, printr-o stranie coincidenţă, în luna mai a anului trecut, într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti erau contestate interceptări făcute de SRI, depuse ca probe la dosar. De acolo s-a ajuns la decizia de azi a CCR, care declară neconstituţional articolul 142 din Noul Cod de Procedură Penală – „procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului” –, în baza căruia SRI face interceptări în dosarele instrumentate de DNA şi de toate celelalte Parchete.

Decizia de azi a CCR nu implică, însă, doar o modificare a reglementărilor privind realizarea activităților de supraveghere tehnică – un procedeu care, estimativ, va costa doar DNA peste zece milioane de euro –, o aliniere a lor la litera legii fundamentale.

Nu, această decizie nu se opreşte la clarificarea sintagmei declarate neconstituţionale. Ea va afecta toate dosarele aflate pe rolul Parchetelor şi al instanţelor, care au ca probe informaţii obţinute din interceptări, înregistrări ambientale, filaj ori alte mijloace de supraveghere. Şi asta, indiferent că vorbim despre dosare de mare corupţie, de trafic de carne vie, de trafic de armament, de droguri. În plus, deşi nu se aplică dosarelor soluţionate definitiv până la data publicării sale în Monitorul Oficial, poate fi folosită ca temei de revizuire în cauzele în care au fost ridicate excepții de neconstituționalitate similare înaintea publicării deciziei.

O decizie a CCR nu se comentează, e adevărat. Totuşi, în acest caz, scapă logicii acceptarea invocării neconstituţionalităţii într-un dosar penal în care interceptările au fost realizate în baza vechiului Cod de Procedură Penal, care nu a fost declarat neconstituţional, şi în care invocarea neconstituționalității s-a făcut pe un articol din noul Cod. Asta, deşi Legea 42/1992 spune că CCR decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi în vigoare. Şi deşi  neretroactivitatea este un principiu constituţional.

În context rămâne întrebarea: doar SRI pierde? Pentru că, momentan, nu se ştie în cât timp se va realiza şi se va aplica o nouă reglementare care să fie fumcţională şi care să permită Parchetelor să aibă logistica pentru a prelua aceste atribuţiuni. Şi nu se ştie nici cu câte dosare penale – de mare corupţie, de crimă organizată – se va merge mai departe.

Autor:   

Surse: 

Articolul a fost publicat

la data de: 9 martie 2016 în Puterea a Cincea şi

la data de: 10 martie 2016 în TIMPOLIS

%d blogeri au apreciat asta: