Arhiva

Posts Tagged ‘Ceauşescu’

Gabriela Firea are visuri erotice. Visează că se dă în bărci …

28 septembrie 2016 3 comentarii

Gabriela Firea

Se pare că de când au început să o prindă cutremurele bucureștean, ca de exemplu ultimul întâmplat pe la două noaptea, în afara domiciliului conjugal, Gabriela Vrânceanu Firea are vise erotice. Visează că se dă în bărci evident, conduse de căpitanu doctor sau doctorul căpitan Pandele.

Doar așa se poate explica de ce mai nou a început să viseze la proiectul lui Ceaușescu de a transforma Bucureștiul în port la Dunăre. Cum Dunărea nu poate fi adusă la București și nici Bucureștiul relocat la Dunăre, ar urma să se facă un canal navigabil.

Nu că pentru o țară de talia Andorrei sau a Luxambrugului de exemplu ar fi cineștie ce mare filozofie, în România, țara unde e greu să faci și un drum de viteză numit pompos autostradă jignind astfel autostrăzile lumii, un astfel de canal pare un vis și mai nerealizabil decât vestita autostradă zburătăcită cu care Sorin Oprescu a fraierit miticii de două ori.

Gabriela Vrânceanu Firea Pandele etc, a declarat că a discutat   cu comisarul pentru politica regionala al Comisiei Europene, Corina Crețu, (hehehe, alta) despre posibilitatea ca primăria sa acceseze fonduri europene pentru ca Bucureștiul sa devina port la Dunăre.

Acest vis a apărut la bucureșteni în prima jumătate a  secolului XIX și ar fost chiar început de Nicolae Ceausescu.

“Tot la Bruxelles, tot cu Corina Cretu, care se va afla saptamana viitoare la Bucuresti, am inaintat o propunere pe care cred ca ar trebui sa o sustina cat mai multi bucuresteni si anume proiectul Bucurestiul – port la Dunare. Este un proiect extrem de important si de ambitios, care va insemna dezvoltare pentru Capitala Romaniei.

Doamna Corina Cretu a fost extrem de pozitiva la aflarea acestei initiative, ca impreuna cu UE sa finalizam acest proiect care a fost inceput acum ceva ani, dar lucrarea a fost degradata, nu a fost bine conservata si e nevoie de finantare in continuare. Cred ca e un proiect care va aseza Capitala in randul porturilor importante si capitalelor comerciale serioase din Europa”, a declarat primarul Gabriela Firea, conform aktual24.ro la finalul unei conferinte organizate de revista Finanțe si Afaceri, la care a fost prezenta ca invitat.

Prin anii 80 Ion Iliescu a dat aviz negativ acestui proiect dând ca exemplu Canalul Bega construit pe vremea împărătesei Maria Tereza, proiectat a fi canal navigabil pentru fabrica de zahăr, dar nefolosit după ce au apărut camioanele vehiculule mult mai practice decât navele.

Mugur Isărescu, cheia în enigma dispartiţiei conturilor lui Ceauşescu?

Mugur Isărescu

Mugur Isărescu

Unul din personajele extrem de interesante ale României de post ’90 este Mugur Isărescu, de fapt Mugurel Constantin Isarescu.

Este interesant nu doar prin faptul că este unul din personajele cu cea mai mare longevitate într-o funcţie de maximă importantă, aceea de Guvernator al Băncii Naţionale.

Isărescu este extrem de interesant datorită trecutului său.

Oficial, până la sfârşitul lui ’89, Mugur isărescu şi-a desăvârşit pregătirea în domeniul financiar-bancar.

În 1971 a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti cu specializarea Relatii Economice Internationale, în perioada 1971-1990, a fost cercetator la Institutul de Economie Mondiala (IEM), un fel de extensie a Securităţii unde a lucrat alături de Eugen Dijmărescu, în prezent viceguvernator al BNR şi de Napoleon Pop. După 1975 Isărescu a fost şi cadru didactic universitar la ASE Bucureşti.

Eugen Dijmărescu

Eugen Dijmărescu

Poate şi mai interesant decât legătura lui Guvernatorului BNR cu Eugen Dijmărescu şi  Napoleon Pop este că şi el şi-a plătit „tributul” de pupincurism faţă de Nicolae Ceauşescu necesar pentru a se evidenţia în faţa conducerii superioare de partid si de stat publicând cu mult respect în „Era Socialistă” din August 1986:

 “Este larg cunoscută şi apreciată în rândurile opiniei publice de peste hotare concepţia tovarâşului Nicolae Ceausescu privind necesitatea obiectivă a reducerii uriaşelor cheltuieli militare, ce constituie baza materiala a cursei înarmarilor si cerinta stringenta a demararii procesului dezarmării, având în prim-plan dezarmarea nucleara…” .

„Era socialistă” era o publicaţie în care ceea ce apărea, apărea pe bază de ordin şi aprobarea directă a şefului secţiei de propagandă a CC al PCR.

Napoleon Pop

Napoleon Pop

În 5 februarie1986 Isărescu publica în Scânteia, oficiosul Partidului: “Un rol preponderent in deteriorarea situatiei economice si financiare a tarilor in curs de dezvoltare l-a avut politica dobanzilor inalte practicate de tarile occidentale, in special de SUA, incepand cu 1979”, iar în numărul din 11 februarie 1986, Isărescu semna un noi artocol în „Scânteia” în care semnala din nou răul produs ţarilor în curs de dezvoltare de catre imperialişti, concluzionand: “Sint date si fapte care releva realismul aprecierilor din cuvintarea tovarasului Nicolae Ceausescu, potrivit carora inrautatirea considerabila a situatiei economice a tarilor in curs de dezvoltare este tocmai rezultatul politicii deliberate de exploatare si asuprire promovate de marile monopoluri”.

Astfel că se explică de ce Isărescu a fost trimis în misiune în SUA.

În 1990 Mugur Isărescu este trimis de MAE la Ambasada României din Washington unde ocupă funcţia de secretrar II, care era de fapt un grad diplomatic acordat ofiţerilor sub acoperire cu condiţia de a avea vârsta minimă cerută.

Când la o ambasadă venea un personaj nou cu funcţia de secretar II, angajaţii MAE “clipeau semnificativ din ochi” conform unui diplomat cu vechime, ceea ce era, de facto, o adevărată desconspirare a lui.

Extrem de ciudată este secretomania care pluteşte asupra activităţii lui Mugur Isărescu din această perioadă mai ales că el nu ere pregătire diplomatică, teoretic o condiţie necesară pentru a ocupa acel fotoliu, ciudăţenia devnind şi mai pregnantă dacă ne gândim că la revenirea în ţară a fost numit guvernator al  BNR şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al acesteia. Ocuparea Funcţiei de Guvernator al BNR presupune o vechime de ani de zile în BNR, vechime pe care Isărecu nu o avea, astfel că în mods logic ne putem întreba ce alte „merite” o fi având, ce misiune importantă o fi îndeplinit?

Stranietatea în ceea ce priveşte traiectoria prfesională a lui Mugur Isărescu include şi însărcinarea de a conduce “Comisia guvernamentala pentru identificarea si recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de catre Nicolae Ceausescu si colaboratorii sai”.

Să fi avut oare Isărescu delicata misiune de a „pune batista pe ţambal” în ceea ce priveşte scandalul care stătea să izbucnească legat de  deturnarea de fonduri care oricum dădea destulă bătaie de cap noului regim politic de la Bucureşti?

Înaintea lui Isăprescu, această comisie a fost condusă de Ion Anghel care a fost trimis ca ambasador în Olanda. (Pentru a-i lăsa locul din conducerea acelei comisii lui Isărescu?). Ion Anghel a avut o colaborare de 25 de ani cu DIE/CIE, deci era din gaşcă. Anghel a mai stat în Cipru şi a participat la înfiinţarea firmai „Crescent” …

Anghel, fiind juris şi nu finanţist se pare că a fost necesară numirea la conducere a cuiva  situat într-o înaltă poziţie instituţională care să aibă o specializare de finanţist pentru a se putea tranşa chestiunea conturilor.

Isărescu nefiind familiarizat cu activitatea AVS, concluzia care se impune ar fi că el trebuia să îndeplinească ordinele cu privire la îngroparea anchetei.

Este de notorietate faptul că acea comisie condusă de Isărescu a reuşit să nu ajungă la nici un fel de concluzii concrete, misterul din jurul fondurilor deturnate de apropiaţii lui Ceauşescu adâncindu-se.

Totuşi, comisia condusă de Isărescu a reuşit ceva, şi anume să consemneze unele aspecte despre persoanele bănuie a fi implicate în deturnarea de fonduri în discuţie.

Una dintre concluziile comisiei, confirmata de documente, a fost urmatoarea: “Din verificarile efectuate pana in prezent de experti din Romania si din strainatate, rezulta ca firma “Crescent” si reprezentanta acesteia ar fi avut o pozitie privilegiata intre anii 1984 si 1989 si a realizat importante beneficii din activitatea comerciala cu firme romanesti si, in special, cu ICE Dunarea (firma a Securitatii – n.n.), existand indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare”.

Este de notorietate faptul că Mugur Isărescu frecfenta acelaşi cerc de prieteni cu unul din cele mai sinistre personaje din istoria României: Dan Voiculescu, şi el absolvent al ASE, cerc de prieteni (mai coresct spus, gaşcă) în care se regăsesc Gabriela Crainiceanu (nora fostului presedinte al BRCE, un fost protector al lui Isarescu), Dumitru Goiciu (fost ofiter CIE) si Mihai Croitoru (fost ofiter CIE si sef de cabinet al ministrului comertului exterior si al cooperarii economice internationale).

Legătura dintre ei ar fi fost făcută de cumnatul lui Isărescu, Mihai Croitoru, care ar fi fost bun amic cu unul din pripietarii de faţadă ai “Crescent Commercial & Maritimme” Ltd., John Edgington.

Croitoru, retras în 1978 de la Ambasada României din Londra, a revenit în diplomatie în ianuarie 1990, când a fost numit prim-colaborator (ministru – consilier) al ambasadorului Virgil Constantinescu, iar în 1994 a fost numit ambasador la Oslo.

În 1992 Isărescu participă la crearea grupului “Un viitor pentru Romania”, grup care punea la un loc oameni care constriseră vestitul grup „Trocadero” sau care proveneau din ADIRI sau Institutul de Economie Mondiala.

După cum spune Iosif Boda, grupul UVPR a apărut „În contextul în care FSN se rupea ca partid, în primăvara anului 1992”.

Din grup mai făceau parte Vasile Secares, Vladimir Pasti, Mugur Isarescu, Adrian Nastase, Adrian Severin, Victor Babiuc, Ioan Mircea Pascu, Liviu Muresan, Dan Mircea Popescu, Cornel Codita, Dorel Sandor etc.

Cojnform lui Boda grupul a devenit “un fel de placa turnanta de inalnire a unei anumite categorii de intelectuali de orientari diferite”, transformandu-se, apoi, sub conducerea lui Vasile Secares, in fundatia GUVPR.

După 1990 Mugur Isărescu s-a bucurat de salarii realmente ameţitoare pentru un bugetar din România, de sute de milioane de lei vechi lunar. Căştiga sute de milioane de la BNR, sute de milioane de la Academia Română şi zeci de milioane de la ASE … lunar.

Mugur Isărescu deţinea (Cf articolului lui Dan Badea „Micile secrete ale lui Mugur Isărescu” publicat pe siteul său danbadea.net şi apărut şi în revista BILANŢ nr. 10-11, august 2005, articol spre care la finalul acestui articol există un linc),  „1,44 miliarde lei, 16.952 dolari si 16.531 euro – in banci romanesti, bijuterii in valoare de 25.000 de euro, tablouri si icoane estimate la 20.000 de euro, vesela de argint de 4.000 de euro si o colectie numismatica evaluata la 15.000 de euro. In paralel, Isarescu avea de achitat, la BCR Leasing, doua credite de leasing auto contractate in 2002 si 2005 si care se ridica la 16.192 de euro, respectiv 45.646 de euro. Avea şi un autoturism marca Eagle din 1993 si o barca cu motor Delta, cumparata anul trecut.”

Confirm aceluiaşi articol, împreună cu soţia, Elena Isărescu, Mugur Isărescu mai era propietarul „a doua terenuri intravilane situate in Gruiu-Ilfov. Cele doua terenuri au o suprafata de 14.610,9 mp si o valoare totala de impozitare de 792.000 lei. Locuintele sunt reprezentate de un apartament cu o suprafata de 192 mp, din 1992, situat in strada Aurel Vlaicu din Bucuresti si evaluat la 1,8 miliarde lei, o vila situata in Gruiu-Ilfov, cu o suprafata de 260 mp si o valoare de 4,9 miliarde lei, precum si o casa de vacanta de 85 mp, evaluata la 300 milioane lei si situata in Dragasani-Valcea. Apartamentul din Bucuresti detinut de Mugur Isarescu a fost inclus in celebrul raport “Apartamentul” al fostului sef al corpului de control al primului-ministru, Valerian Stan. Isarescu era vizat pentru ca, in 1990, i se repartizase abuziv, din fondul de stat, un apartament de sapte camere pentru doar trei persoane si, in plus, in 1992, acesta primise aprobarea sa-l cumpere la un pret modic.

Mugur Isarescu a infiintat, in 2003, societatea Mar SRL cu sediul in str. Traian din Dragasani-Valcea, o firma cu profil agricol. In decembrie 2004, administratorul acestei firme era chiar Mugur Isarescu, el figurand, atunci, la Registrul comertului, ca unic asociat al societatii. Dupa acea data, guvernatorul Bancii Nationale a renuntat la functia de administrator, dar si la un pachet de 30% din partile sociale ale firmei pe care le-a cedat sotiei sale, conform declaratiei de avere a oficialului BNR.”- cf articolului lui Dan Badea

În 2003, Isărescu înfiinţează la Drăgăşani-Vâlcea societarea Mar SRL cu sediul în Strada Traian din localitate, având ca profil de activitate agricultura.

Administrator era trecut chiar Isărescu personal figurând la registrul agricol ca acţionar unic.

În 2004 renunţă la calitatea de administrator dar şi la un pachet de 30% din părţile sociale ale firmei, acestea fiind cedate soţiei sale..

Din ciudăţeniile legate de Mugur Isărescu ar fi şi  implicarea tatalui (octogenar) al Guvernatorului, în afaceri cu Heinrich Schorsch.

În 1992 Constantin Isărescu, tatăl Guvernatorului BNR, a participat la înfiinţarea societăţii HCS Comptrans SRL cu sediul la Ramnicu-Valcea.

Este o societate pe acţiuni unde au participaţiuni Constantin Isarescu (15%), Corneliu Barbu (34%) si HCS Romtrade SRL (51%), care apartinea omului de afaceri german Heinrich Schorsch.

În 1993 firma a fost implicată într-un scandal mediatic deoarece a constrit o benzinărie pe un teren obţinut abuziv.

A atras atenţia asocierea dintre tatăl Guvernatorului şi miliardarul neamţ Heinrich Schorsch, direct implicat în afaceri de zeci de milioane de dolari cu BNR.

Conform Curţii de Conturi a României, miliardarul neamţ Heinrich Schorsch, patronul firmei Handels Contur Schorsch (HCS) GmbH din Germania,  a devenit asociat al lui Constantin Isărescu după ce a fost favorizat de către Givernatorul BNR în detrimentul unor firme româneşti, astfel s-au făcut importuri de 24.1 mărci germane pentru baterea de monedă.

Printr-o altă firmă, HCS Romtrade SRL, cea care controla societatea unde C. Isărescu era acţionar, miliardarul neamţ a controlalt şi intermedierea de autoturisme pentru BNR.

De asemenea, se spune in raportul Curtii de Conturi, “prin HCS – Germania s-au achizitionat din import mijloace de transport valori care nu corespund normelor proprii de securitate pentru transport valori si au consumuri ridicate de carburanti, cum este cazul a sase autodube blindate tip GMC de 3,5 tone si una de tip Ford de 3,5 tone. Retine atentia ca achizitionarea acestor mijloace de transport si a inca trei autodube de tip Volkswagen de 0,5 tone, precum si a unui autoturism de tip Opel Vectra s-a facut in 1991 si fara ca aceste importuri sa fie aprobate de catre Consiliul de administratie al bancii, asa cum prevede legea”. Ulterior, in 1996, Heinrich Schorsch a participat la infiintarea Bancii Comerciale West Bank SA, societate la care detinea atunci, impreuna cu sotia, 10% din capitalul social.

…………………………………………………..

Citiţi şi:

Micile secrete ale lui Mugur Isărescu

(Autor: Dan Badea; Sursa: danbadea.net )

ROMÂNIA MURDARĂ – conexiuni perverse: Dan Voiculescu, Mugur Isărescu, banii lui Ceauşescu

19 decembrie 2014 Un comentariu

Una din enigmele României contemporane se referă la banii fostului dictator Nicolae Ceauşescu … Unde au dispărut acei bani?

Tot timpul au existat indicii care duceau spre Dan Voiculescu, la nivel de zvon şi de speculaţie logică se spunea că adevărata sursă a averii acestuia ar fi chiar dispăruţii bani ai lui Ceauşescu.

Orice tentativă de aflare a adevărului se lovea la un moment dat de un zid impenetrabil şi se intra într-o fundătură de unde cercetările nu mai puteau continua.

Să fie cheia poveştii în relaţia ţinută ascunsă dintre Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu? Cei doi au fost colegi la ASE timp de 14 ani şi au avut o relaţie care depăşea binişor colegialitatea.

În cazul lui Voiculescu, anchetatorii vorbesc de 230 mil USD,  bani folosiţi de acesta pentru capitalul social a trei firme infiinţate în anul 1990, bani pe care acesta nu îi poate justifica.

În 1990, când şeful BNR conducea Comisia care investiga fondurile deturnate din patrimoniul statului, printre care la loc de cinste figura firma Crescent. De altfel, comisia de avocaţi canadieni, angajată la aceea vreme de guvernul condus de Petre Roman, a indicat : Arestaţi-l pe Voiculescu!

Nicolae Ceaușescu, Dan Voiculescu, Mugur Isărescu

Raportul EXPLOZIV al DIICOT și SIE despre conexiunile dintre Dan Voiculescu, Mugur Isărescu și BANII lui Ceaușescu

Un nou episod al serialului dedicat BANILOR LUI NICOLAE CEAUȘESCU, jurnalistul Andrei Bădin prezintă o notă SIE- DIICOT despre relaţiile între Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României şi preşedintele în 1990 al Comisiei Guvernamentale pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului. Întrucât este extrem de interesantă, o reluăm mai jos.

RAPORTUL DIICOT-SIE publicat pe siteul flux24 despre relaţia Dan Voiculescu-Mugur Isărescu este exploziv.

Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu au fost colegi la ASE timp de 14 ani având relaţii mai mult decât colegiale. Nota descrie şi grupul de prieteni apropiaţi ai celor doi, printre care cadre ale Securităţii.În prima parte a raportului, procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE susţineau că Dan Voiculescu este suspectat că şi-ar fi însuşit în decembrie 1989 şi 1990 o sumă între 150 şi 300 de milioane de dolari. De asemenea, anchetatorii afirmau că Voiculescu nu ar putea justifica suma de 230 de milioane USD folosită de acesta pentru capitalul social a trei firme infiinţate în anul 1990.

Cheia relaţiei dintre ei pare a fi Mihai Croitoru, cumnatul lui Mugur Isărescu, pe care Voiculescu şi l-a apropiat făcându-i diverse cadouri, aşa spun procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE. 

Croitoru a fost în perioada 1972-1978 consilier la Ambasada RSR de la Londra. Atunci cumnatul lui Croitoru l-a cunoscut pe John Edgington, care în perioada 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei Crescent. Despre Croitoru s-a aflat după 1989 că a fost un agent al Securităţii. În 1998, el a fost revocat din postul de ambasador la Oslo în urma unor dezvăluiri de presă care atestau statutul său din trecut. De asemenea s-a speculat că Mihai Croitoru a fost retras din postul de diplomat la Ambasada din Londra în 1978 tocmai datorită legăturilor sale cu Securitatea. În 1978, după ce generalul Pacepa a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii, agenţii Securităţii acoperiţi ca diplomaţi au fost retraşi de la posturi de frica desconspirării lor de fostul nr. 2 în DIE. Raportul SIE-DIICOT confirmă bănuielile. Mai mult se afirmă că acesta a fost cadru al DSS, adică ofiţer de Securitate.

MOMENTUL CHEIE AL RELAŢIEI VOICULESCU- ISĂRESCU a fost în 1990, când şeful BNR conducea Comisia care investiga fondurile deturnate din patrimoniul statului, printre care la loc de cinste figura firma Crescent. De altfel, comisia de avocaţi canadieni, angajată la aceea vreme de guvernul condus de Petre Roman, a indicat: Arestaţi-l pe Voiculescu!

Procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE descriu scene halucinante din timpul audierii lui Dan Voiculescu de către Mugur Isărescu. Cu toate că cei doi se cunoaşteau de mulţi ani şi erau apropiaţi, Mugur Isărescu s-a prefăcut că nu îl cunoaşte pe Dan Voiculescu. Acest lucru, afirmă procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE, ridică grave suspiciuni cu privirea la corectitudinea anchetei şi la hotărârea lui Mugur Isărescu de a duce ancheta până la capăt.

Raportul SIE-DIICOT notează în final că Dan Voiculescu nu a păţit nimic deoarece Comisia condusă de Isărescu nu a obţinut nici un rezultat concret.

– CONSTANTIN MUGUREL ISĂRESCU s-a născut în municipiul Drăgăşani, judeţul Vâlcea, la 01.08..1949.

-A absolvit în 1971 aceeaşi facultate de Comerţ Exterior din cadrul ASE ca şi DAN VOICULESCU dar nu există informaţii care să indice că s-au cunoscut timpul facultăţii.

– Între 1975-1989 au fost colegi de cadre didactice în ASE. Nu sunt date care să indice o colaborare înainte de 1989 între MUGUR ISĂRESCU şi DAN VOICULESCU în legăturâ cu activităţile acestuia din urmă în cadrul operatiunilor AVS, dar cei doi se frecventau având relaţii mai mult decât colegiale.

-În aceea perioadă au avut prieteni comuni: GABRIELA CRĂINICEANU, nora fostului Vicepreşedinte al Băncii Romăne de Comerţ Exterior, Gheorghe Crăiniceanu: DUMITRIU GOICIU, fost cadru DSS şi apoi SIE în prezent decedat, GEORGETA DONOSE LEFTERESCU, cadru în rezervă, pensionată pe caz de boală în 1990.

-Relaţiile dintre cei doi au fost cultivate şi de MIHAI CROITORU, cadru DSS (cumnatul lui MUGUR ISĂRESCU), care între 1978 şi 1990 a lucrat în Ministerul Comerţului Exterior şi al Cooperării Economice Intemaţionale, unde a fost inspector principal, director adjunct şi consilier aI ministrului. În această calitate MIHAI CROITORU avea legături profesionale cu DAN VOICULESCU.

– DAN VOICULESCU a exploatat inclinaţia lui MIHAI CROITORU pentru avantaje materiale făcându-i acestuia numeroase cadouri şi stabilind în timp relaţii de prietenie. În perioada 1972-1978, MIHAI CROITORU a ocupat postul de consilier la Ambasada României de la Londra. În aceastâ perioada a intrat în contact cu JOHN EDGINGTON, cetătean bfitanic, care între 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei CRESCENT COMMERCIAL & MARITIME LTD.

Relaţia între MIHAI CROITORU şi JOHN EDGINGTON a continuat şi perioada în care MIHAI CROITORU a lucrat în minister existând informaţii cu privire la întâlniri ale celor doi împreună cu DAN VOICULESCU în Bucureşti, dar şi contacte la Londra în timpul unor deplasări în interes de serviciu ale funcţionarului român.

– MUGUR ISĂRESCU a condus între 1990-1991 Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi infiinţată prin HG nr.951 din 1990.

•În această calitate MUGUR ISĂRESCU l-a anchetat pe DAN VOICULESCU, interogându-l în două rînduri.

MUGUR ISĂRESCU nu a arătat niciodată că îl cunoaştea dinainte pe DAN VOICULESCU aceasta ridicând grave suspiciuni cu privire la corectitudinea anchetei şî la hotărârea lui MUGUR ISARESCU de a duce ancheta până capăt.De altfel, Comisia Guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului şi-a incheiat activitatea fară a obtine nici un rezultat concret.

Sursa: evz.ro

Profanarea de Crăciun: “Vai, ce «mâţă» are tovarăşul!”

11 decembrie 2011 Lasă un comentariu

Ceauşescu, batjocorit înainte de a fi înmormântat: “Vai, ce «mâţă» are tovarăşul!”

La Revoluţie, Nicolae Ceauşescu nu a fost violat precum dictatorul libian Muammar Gaddafi, însă a fost dezbrăcat complet de oamenii din grupul lui Gelu Voican Voiculescu. Cu astfel de curiozităţi morbide s-a terminat dictatura comunistă în România.

Istoricul Viorel Domenico l-a intervievat pe Nicolae Vasilescu, angajat la morga Spitalului Militar Central care se ocupa de cosmetizarea decedaţilor. Vasilescu a primit cadavrele Ceauşeştilor în 26 decembrie 1989, la o zi după execuţie. Le-a păstrat în frigidere până în 30 decembrie, când Gelu Voican Voiculescu a luat cadavrele şi le-a dus la Cimitirul Ghencea, pentru înmormântare. Alături de Voican mai erau procurorul Mugurel Florescu, revoluţionara Cerasela Bârjac şi cameramanul Ionel Baiu, de la Ministerul Apărării Naţionale. Vasilescu povesteşte că Ceauşeştii nu au fost autopsiaţi, dar au avut parte de o examinare exterioară.

 

 

„Unuia din suita lui Gelu Voican Voiculescu, mi se pare că celui care filma (n.r. – Ionel Baiu), i-a venit ideea ca lui Nicolae Ceauşescu să i se dea jos pantalonii «să vedem şi noi cu ce a regulat ăsta un popor întreg timp de 25 de ani». Iar eu m-am supus, mai ales că eram şi eu curios să văd dacă a suportat vreo operaţie, că se zicea înainte de Revoluţie că ar suferi de prostată şi alte complicaţii. Zis şi făcut. I-am dat pantalonii jos dar n-avea nicio tăietură, nici o urmă de operaţie, era curat ca un nou născut şi avea o piele albă şi lucioasă ca hârtia cretată, neverosimilă pentru vârsta lui. Am şi spus lucrul acesta, iar cineva a afirmat că este normal pentru un om hrănit cu lapte de mamă umană, sau căruia i se fac transfuzii cu sânge de copil. Ştiţi, basmele care circulau atunci pe seama lui Ceauşescu. În ceea ce priveşte organul genital era, într-adevăr, suficient de mare, încât la vederea lui, fata aia cu care Gelu Voican a făcut Revoluţia, Cerasela Bârjac, a exclamat uimită: «Vai, ce mâţă are tovarăşul!». La care, Gelu Voican a replicat, cu jenă sinceră: «Duhul lui se află deasupra noastră şi e păcat de Dumnezeu… Vă rog!»”, a declarat Nicolae Vasilescu în „Caietele Revoluţiei”, publicaţie editată de Institutul Revoluţiei Române.
Contactată de „Adevărul”, Cerasela Bârjac a confirmat toată povestea: „Eu l-am dezbrăcat. A zis Baiu «să vedem cu ce a regulat poporul». I-am văzut organele genitale şi l-am îmbrăcat la loc. După atâtea zile ţinut în frigider era, săracul… Dar am pus mâna pe el şi m-a surprins că era cald în zona capului. Capul era cald şi restul corpului rece”.

Semnul lui Marte pe sicriul lui Ceauşescu

După ce corpurile Ceauşeştilor au fost puse în sicrie, Gelu Voican Voiculescu a desenat cu creta pe sicriul în care a fost aşezat Nicolae Ceauşescu semnul lui Marte (un cerc cu o săgeată îndreptată în sus). Cei din jur au considerat că este un simbol ezoteric. Voiculescu susţine însă că a făcut acest semn doar ca să deosebească sicriele în cimitir.

„Lui Iliescu i s-a făcut rău când a văzut creierii lui Ceauşeasca”

Gelu Voican Voiculescu a avut o atitudine bizară la moartea Ceauşeştilor. Deşi spune că a încercat să-i ucidă prin metode kamikaze înainte de Revoluţie, Voican a fost singurul care a spus „Dumnezeu să-i odihnească”, în timp ce militarii coborau sicriele Ceauşeştilor în pământ. Tot el s-a opus ideii incinerării cadavrelor, motivând că ortodocşii îşi îngroapă morţii, nu îi ard. Mai mult, susţine că la 2 iunie 1990 le-a făcut un parastas din bani proprii, „pentru o minimă rânduială”.

În primii ani după Revoluţie, Nicolae şi Elena Ceauşescu au avut cruci de fier pe mormânt, inscripţionate cu alte nume. „Dacă lumea ar fi ştiut că sunt acolo, îi dezgropau aşa, cu unghiile, şi-i rupeau în bucăţi, morţi”, a spus Voiculescu, în faţa Comisiei „Decembrie 1989”. Tot aici, Voican Voiculescu a vorbit despre reacţia lui Ion Iliescu în momentul în care a văzut caseta filmată de la execuţia dictatorului şi a soţiei acestuia: „Lui Iliescu i s-a făcut rău vizibil când a văzut creierii lui Ceauşeasca şi sângele scurs. Şi nu a mai vrut să vadă filmul ăsta niciodată”

Nicolae şi Elena: viaţă de cuplu distrusă de diabet

Cornel Dinu, fostul fotbalist de la Dinamo, redă într-una dintre cărţile sale memorialistice o discuţie pe care a avut-o chiar în zilele Revoluţiei cu Gheorghe Maurer, fost prim-ministru al României şi apropiat al familiei Ceauşescu. Maurer susţinea că diabetul de care suferea Ceauşescu i-a ruinat viaţa de familie începând cu anii ‘70: „Diabetul de după 1974 l-a înnebunit. Nemaiavând ce să-i dea proastei de nevastă-sa, i-a dat ţara”.

Istoricul Viorel Domenico a publicat două cărţi din seria Revoluţiei,

la Editura Adevărul: „După execuţie a nins” şi „Revoluţia de ghips”.

 Autor: Cristian Delcea

Data publicării: 10 decembrie 2011 

Sursa: adevărul.ro

Aniversarea unui dictator…

27 ianuarie 2011 15 comentarii

Uneori văd că natura ţine cu omul. Da’ ţine tare de tot.

Ieri a fost 26 ianuarie 2011. Dacă trăia Ceauşescu ar fi împlinit 91 de ani.

Ca în fiecare an, la mormântul lui s-au dunat o mână de tembeli tot mai ramoliţi.

Ieri a fost frig rău din fericire şi din cimitir, de la mormântul lui Ceauşescu atmosfera s-ar fi umplut cu o duhoare de putred şi de naftalină de la cei care s-au dus   acolo să  sărbătorească aniversarea lu’ Ceaşcă.

Mă uitam stupefiat la televizor cum se făceau de râs o mână de imbecili.

Şi nu unii oarecare cu reprezentanţii a două… organizaţii. Uniunea Comuniştilor din România şi Partidul Comunist Român. (Nici comuniştii nu mai sunt uniţi ca altădată).

Dacă se uneau, acei oameni ar fi putut crea o echipă de fotbal cu două trei rezerve.

E drept că oamenii au vorbit, aveau şi un magafon pe post de sonorizare şi un casetofon pe post de orchestră. Din păcate, casetofonul ea trădat.

Din cauza frigului i-a îngheţat cureaua de transmisie şi nu a reuşit săracul să redea acordurile Internaţionalei ci mai repede, un fel de scremere de constipare.

În fine, să vorbim puţin şi despre oamenii prezenţi acolo.

Cei mai mulţi, cei din UCR purtau atârnate de gât cu panglică tricoloră un dreptunghi roşu cu o stea în cinci colţuri. Cei de la PCR aveau cunoscutul însemn cu secere şi ciocan. Cei din UCR fiind mai mulţi, au vorbt mai mulţi, ceilalţi, mai puţini, nu au vorbit decât la microfonul televiziunii.

Din păcate nici măcar limba de lemn nu le-a funcţionat vorbitorilor. Absolut incoerenţi chiar dacă încercau să citească de pe o foaie.

Am reuşit să înţeleg cât de bine era pe vremea lu’ Ceaşcă. Mare om, mare character.

Cică aveam şi grâu, aveam şi mâncare, se găseau de toate şi era o mare libertate. Poate cozile de la alimentări erau doar aşa, pentru socializare.

Evident, un … nene din grupa old boys, nu s-a putut abţine şi ne-a lămurit cum era cu libertatea.

Nu era o libertate … liberă şi sovage, ci una organizată şi morală, cu nasturele de la gât încheiat şi fusta până sub genunchi. Libertatea se referă, în accepţiunea lui, la libertatea de a munci nu de a sta la televizor şi a vorbi fără rost (până aici era să-i dau dreptate) şi nici de a-i critica pe unii şi pe alţii.

Păi da, de ce să-i criticăm pe alţii? Mai bine să ne facem autocritica şi să ne angajăm că … nici nu contează ce. Aşa e frumos. Cred că cea mai haioasă chestie care s-a petrecut la mormântul dictatorului a fost mometul în care un indivit de vreo 35 de ani i-a urat sănătate lui Ceauşescu.

În fine, am mai înţeles că PCR există. Zicea unu că niciodată nu a fost desfiinţat pentru că nu a existat un congres de dizolvare şi nici o lege care să-l scoată în afara legii. Individul zicea că a fost jurist. Deci e normal să nu ştiie că în ţara asta avem o constituţie car înlocuieşte o alta făcută după 90. Ei bine, în aia, partidele de extremă au fost categorisite ca ilegale în România, iar PCR era considerat partid de extremă stângă, deci ilegal. În fine, din două una, ori acel individ nu ştia citi, ori uita ce citea imediat ce ajungea la punct ori la virgulă pentru că făcea pauză de respiraţie.

Ceilalţi, cei cu secere şi ciocan , PCR-ul adică erau reprezentaţi de un tovarăş care zicea că are şiu el studii juridice. Evident că diploma nu a primit-o pentru că s-a dus la şcoală ci pentru că a fost campion mondial la caiac-canoe şi a activate ca sportive în cadrul clubului Dinamo Bucureşti, deci avea muşchi serioşi, minte la ce îi mai trebuie?

Alături de acesta din urmă, era o gagică de profesie blondă. La fel ca toate gagicile care consumau apă plată cu lămâie după ce coborau de pe podiumul unde prezentau ultimul răgnet în materie de chiloţi, avea şii ea studii de drept.

Evident, ca orice activistă de partid, nu a practicat niciodată meseria pentru care avea diplomă, dar un câştig recunoţtea că are. Nu a specificat exact ce, dar, parcă de pe şapcă i se ridica praf ce semăna izbitor cu praful care se ridică de sub roţile tirurilor şi a alor autovehicule care trec pe Centurile marile oraşe, în cazul nostru,  al Bucureştilor.

După ce reporterul frenetic i-a împlântat scula în gură, microfonul vreau să zic, blonda făptură a reuşit să şi vorbească. După ce a spus că ea a trăit foarte bine înainte de 89. Acum are 28 de ani cf. propriei declaraţii, deşi după cearcănele cu iz etilicotabagic i-aş fi dat mai mulţi, deci ştie exact cum se trăia în acele vremuri. Mi-a plăcute de ea. Ştie să păstreze un secret foarte bine. Oricât a întrebat cam câţi membrii are PCR reporterul nu a vrut să spună.  E clar că după 16 ani de când partidul se tot reînfiinţează, vreme in care ea trecea spre pubertate, or avea ceva membrii. Nu cred că încapă într-o Dacie.

Cred că aceste adunări spontane prin cimitirele patriei şi mai ales mediatizarea au şi un efect cu adevărat benefic. Ne aduc o gură de optimism. Acolo sunt tot mai puţini membrii şi tot mai gângavi. Semn că în curând comuniştii vor fi la doi metrii sub pământul patriei pe care o turmă de ticăloşi au orosit-o, îmbolnăvind-o de cima roşie adusă pe tancurile Moscovei. Când va dispărea ultimul din ei, poate va putea începe numărătoarea celor 20 de ani prezişi de Brucan pentru a ne scutura de povara acelui “Stupid people”.

Un aspect trist, totuşi există.

Că unii români au uitat cum era atunci şi îşi amintesc doar ce le spunea ceaşcă şi presa oficială.

E drept, nu se trăieşte bine în România. Asta m-a făcut să-mi amitesc de Biblie. Mai precis de călătoria prin deşert a oamenilor sub conducerea lui Moise ca penitenţă pentru că au păcătuit.

Păcatul l-am comis şi noi, românii. Am privit ca nătângii cum ni se dărânau valorile, cum ni se dărânau bisericile. Poate acum trăim tot o formă de călătorie printr-un deşert al vieţii. Din păcate nu prea părem a învăţa mare lucru din asta.…

De la Ceauşescu la Băsescu şi invers?

28 iulie 2010 10 comentarii

La Realitatea tv, unul dintre   subiectele fierbinţi dezbătute şi oral şi din oră-n oră, a fost “Băsescu, păzit în Secuime cu o valiză anti-glonţ. De cine se teme preşedintele?” Astfel am aflat cum s-a dus Traian Băsescu la Tuşnad, în mijlocul mulţimii: “blindat ca un tanc. Sau aproape”. Şi aşa, “blindat ca un tanc. Sau aproape” s-a întâlnit cu premierul ungar, Victor Orban. Ce-o fi crezut premierul ungar, nu ştim, dar ştim ce ne-a dezvăluit Realitatea: că preşedintele se teme de popor. “Eheee…,” ne-a spus nostalgic Nuş prin tonomatele sale, “s-au dus vremurile băilor de mulţime!”, au venit vremurile atentatelor…Şi parcă a făcut cu ochiul poporului supărat că i s-a luat berica şi pampersul de la gură. Aşa că el, poporul, nu trebuie să se teamă. Şi ca să-i dea curaj bizonului mult prea ezitant, Realitatea, o televiziune informatoare că doar e a lui Nuş, ne-a arătat în detaliu din ce-i compus un element din arsenalul de protecţie a preşedintelui: geanta anti-glonţ. Mai întâi, ca să nu facem vreo confuzie la o adică, ne-a arătat-o, încercuită cu roşu, în mâna SPP-istului aferent. Astfel, cei interesaţi să intre în istorie au putut vedea cum arată, afla cât cântăreşte şi cu ce este căptuşită (atenţie!): cu Kevlar, ca în cazul vestelor performante anti-glonţ. Prin urmare, aveţi mare grijă că rezistă proiectilelor de calibrul 9mm, Magnum 48 şi celor trase cu TT-ul sau chiar cu arma automată Uzi! Nici nu-i scumpă (la banii unora, 1000 de dolari sunt bani de bacşişuri), dar fiţi atenţi că poate opri gloanţe chiar şi de la un pistol Magnum 44.

“De regulă, preşedinţii nu sunt ucişi de oameni furioşi, ci de lunetişti. Nu de furia poporului” a precizat Cristoiu, ca să se ştie că lupta corp la corp cu SPP-iştii este sortită eşecului. Mai sigur, încercaţi c-un lunetist.

Ce să facem, asta-i soarta dictatorilor în România! De glonţ muri Antonescu, de glonţ muriră Odiosu’ şi Sinistra. Care, mai nou, nu erau nici aşa de odioşi, nici aşa de siniştri, săracii, “împuşcaţi ca nişte animale”! Ca dovadă, 45% din bobor îi regretă, conform unui sondaj făcut recent. De fapt, Ceaşcă nici nu mai este chiar un “dictator”, ci doar un “personaj cu profil controversat”, cam pe nedrept prezentat în tandem cu “dictatorul” Băsescu, la televiziunile lui Nuş şi Felix, în nesfârşite talk-show-uri cu titluri ca “Ce a luat Băsescu de la Ceauşescu”, sau “De la Ceauşescu la Băsescu şi invers”. Invers, da. Cu toţii ne amintim cât de liberă era presa în regimul Ceauşescu, nu amuţită ca în regimul Băsescu! Păi, cum ne sculam, ne puneam botoşeii şi dădeam fuguţa la chioşc să luăm “Scânteia” care, în neatârnarea ei, era plină de dezvăluiri şocante din viaţa familiei Ceaşcă, pornind de la moş Andruţa- mort de beat- trecând prin casa de la Scorniceşti şi terminând cu orgiile lu’ Nicuşor când o fugărea pe Mihaela Mihai! Îmi amintesc, cu aceeaşi emoţie vie şi sculată, cum Adi Grohăilă îl înfiera plenar şi apăsat pe mult stimatu’,cu buzele lipite de fesele acestuia, cum intelectualii patriei protestau curajos şi criticau vehement epoca de aur, în ropot de aplauze, cum academicienii au intrat în grevă când Savanta – prima-n lume şi a doua-n Europa – a intrat în Academia Română şi cum mari actori spuneau bancuri cu Nea Nicu la televizor, nicidecum poeme de adâncă recunoştinţă.

Că d-aia şi dădu diabetu’ peste Ceaşcă: de atâta critică şi bălăcăreală! Însă cel mai cutremurător moment a fost când Marea Adunare Naţională l-a suspendat pe Tovarăşul Nicolae Ceauşescu! Eheee, ce vremuri, ce Securitate simţea poporul muncitor! N-avea grija zilei de mâine! Eh, fuse, fuse şi se duse când, acu’ 20 de ani, nişte minori “Ole, Ole” dădură buluc în liniştea noastră şi ne lăsară orfani de Odi şi Sini, taman de Crăciun! Astfel ne-am pierdut libertatea de a sta în genunchi. Uitarăm de chiciura de pe calorifere, de cititul la lumânare, de “fraţii Petrăuş” din Crevedia, de socializarea la cozi nocturne lângă şiruri de paporniţe, de kilu’ de ulei de rapiţă lunar, de săpunul numit margarină socialistă, de “Scânteia”, de macarale râd în soare, de Moş Gerilă, de două ore de omagii la teveu cu odele Marelui Poet Adi Grohăilă, şi de “democraţia popolară, dragi toa’răşi şi pretini”. Puştii ăia ne-au “furat” cocleala epocii de aur. Şi ne-au lăsat astfel pradă „dictatorului” Băsescu…

Imens scandal de presă


%d blogeri au apreciat: