Arhiva

Posts Tagged ‘Clotilde Armand’

CLOTILDE ARMAND: ”S-au trezit dinozaurii pesediști să mă atace. E semn bun. E semn că sunt tare disperați….”

3 august 2020 Lasă un comentariu

Despre Clotilde Armand cei care o cunosc spun că este o franțuzoaică ambițioasă, onestă,  educată, decentă, cu mult bunsimț și foarte agreabilă, care iubește mult România.

Asta nu contează când se apropie alegeri. Sistematic, ea devine o țintă a unor atacuri venite din zona PSD, atacurile la adresa sa bazându-se pe tot felul de năzbâtii, pe principiul ”calomniază, calomniază, ceva tot rămâne” .

Dacă de multe ori a tăcut lăsându-și adversarii să fiarbă în suc propriu, iată că de data aceasta a ripostat printr-o postare pe Facebook:

Clotilde Armand

S-au trezit dinozaurii pesediști să mă atace. E semn bun. E semn că sunt tare disperați. Și nu oriunde. La televiziunea celui care este șef de campanie pentru primarul PSD al Sectorului 1. Vedeți cum se leagă lucrurile? Acum, eu le propun ceva acestor pesediști. Iată:

Dle Mitrea, haideți să facem o emisiune la televiziunea șefului de campanie al primarului pesedist din Sectorul 1 despre cum ați negociat dvs. și guvernul Năstase contractul Bechtel.
Știu că mulți cetățeni au uitat iar PSD încearcă acum să dea vina pe altcineva pentru acel contract păgubos. Dar dvs. erați ministru al Transporturilor din guvernul Năstase în perioada semnării contractului cu Bechtel și știți asta. Ce părere aveți?

Românii trebuie să afle de ce după 30 de ani n-au autostrăzi. Iar vinovați trebuie să plătească. Ar fi bine să-l chemați alături de dvs și pe dl A. Năstase. Și pe dl. E. Bejinariu. Sau pe I. Rus. Să stăm la o masă în fața națiunii române și să vă explic tuturor cum ați distrus această țară iar acum aveți tupeul fantastic de a da lecții despre moralitate. Să vă explic, factual, că locul vostru este în lada de gunoi a istoriei post-decembriste din România.

PS: Știu că n-aveți curaj, știu că veți refuza oferta mea. Sunteți prea fricoși.
PPS: Legat de ”hărnicia” primarului PSD: Dle Mitrea, e adevărat că dvs l-ați demis din Ministerul Transporturilor pe actualul primar de la Sectorul 1 pe vremea când erați ministru? Era chiar așa ”harnic” încât l-ați demis? – scrie Clotilde Armand pe contul său de Facebook.

Clotilde

Clotilde Armand vorbește de un ”Cod Roșu de impostură” și se întreabă dacă ”Am căzut cu toții în capcana PSD”

Venind de unde vine și având educația pe care o are, Clotilde Armand reușește să se distanțeze oarecum de tabloul general de la noi, reușind astfel să aibă viziunea ansamblului, lucru care o face să fie un mult mai fin observator a ceea ce se întâmplă decât autohtonii mercenari media mioritici.

Astfel, ea vorbește de un ”Cod Roșu de impostură” și se întreabă dacă ”Am căzut cu toții în capcana PSD?”

 

Codul roşu de impostură

Clotilde Armand

Clotilde Armand

Societăţii româneşti îi lipseşte oxigenul pe care îl oferă încrederea. Fără acest element esenţial nu vom putea niciodată creşte ca o comunitate matură, stabilă, capabilă să se dezvolte echilibrat. E obligatoriu să reuşim împreună să reconstruim relaţii de încredere între noi, membrii societăţii, între oamenii politici şi alegători, între investitori şi instituţiile statului.

România are nevoie să regăsească legătură între cuvânt şi faptă, iar bunele intenţii au nevoie să fie dovedite în practică. 

Din nefericire, drumul pe care ne aflăm nu oferă o perspectivă încurajatoare, ci se înfundă în această criză majoră de încredere. Cu toţii am constatat că României i-a fost impus un spectacol politic în care ultimele vestigii de încredere se risipesc în faţa artificiilor unor păpuşari mânaţi de interese proprii. Povestea pe care o ascultăm de doi ani din partea coaliţiei guvernamentale îi adoarme pe unii, îi trezeşte pe alţii, dar niciunii nu regăsim în ea speranţa de a scăpa din capcana neîncrederii.

Cred în continuare cu tărie că societatea românească trebuie să repornească de la restructurarea nivelului local. La acest nivel, gestiunea poate prima în faţa considerentelor de partid politic, la acest nivel competenţa e mai uşor de apreciat de comunitate, la acest nivel implicarea civică poate fi încurajată şi poate duce spre acea reţea societală fără de care acţiunea politică e suspendată într-un abis de circumspecţie. Din acest motiv mi se pare important să luăm atitudine faţă de tentativele care pot aduce noi disfuncţiuni în mecanismele de la acest nivel, cum este cazul în acest moment cu proiectul de Cod administrativ. Noul şantier al coaliţiei guvernamentale, după reformele din domeniul justiţiei, riscă să aducă mai multă opacizare în practica administrativă în detrimentul transparenţei pe care se bazează o guvernare locală eficientă. Cu toată prezumţia de bună intenţie, ne lovim imediat de amendamentele propuse de PSD ca de tot atâtea bariere în jurul unui interes de clan. Să luăm ca exemplu amendamentul lui Darius Vâlcov prin care se prevede ca patrimoniul aflat în proprietatea unităţilor teritorial-administrative să poată fi înstrăinat în urma unui vot cu majoritate simplă în cadrul consiliilor judeţene sau locale. Singurul răspuns pe care putem să-l dăm la această propunere este un „nu“ hotărât, pentru că nu există nici un motiv raţional ca procedura actuală, care impune o majoritate de 2/3, să fie modificată. Această majoritate transpartinică asigură o evaluare mult mai apropiată de interesul comunitar în cazul unor propuneri de vânzare sau închiriere a unor bunuri sau terenuri aparţinând domeniului public.

Coaliţia guvernamentală este preocupată şi de pensiile pentru primari pentru care lucrările Comisiei pentru Codul administrativ au fost blocate până când experţii PSD vor găsi formulele legale. Printr-un amendament, parlamentarii coaliţiei mai doresc să renunţe la publicarea proceselor verbale complete ale şedinţele de consiliu local, considerând că un simplu rezumat e suficient pentru informarea publică şi urmărirea procedurilor din partea opoziţiei. Cu alte cuvinte, dacă mai există pe alocuri dezbateri nu are rost să mai fie consemnate în scris, din moment ce democraţia locală se reduce în viziunea PSD la un simulacru: primarul propune, consilierii votează, dacă se poate în unanimitate şi în necunoştinţă de cauză, urmând un ritual pur formal.

Cu şi mai multă vehemenţă trebuie să spunem „nu“ unui amendament care vizează politizarea funcţiilor de conducere din serviciile deconcentrate la nivel teritorial. În loc să încurajăm profesionalizarea cadrelor administrative la toate eşaloanele, în paralel cu creşterile salariale, asistăm la legalizarea practicii numirilor pe criterii politice!

În faţa unor acţiuni de aservism politic, opoziţia nu poate răspunde cu soluţii alternative, dialogul politic fiind rupt. Mai rămâne ca singură modalitate de exprimare posibilă: rezistenţa. A spune „nu“ devine, astfel, unica politică pozitivă. Pe baza ei se va putea, apoi, reconstrui.

Publicat: 29 mai 2018

Sursa: adevarul.ro

Am căzut cu toţii în capcana PSD?

De câteva zile, am devenit o ţară de specialişti în drept. Dezbatem „cu vehemenţă“ argumentele juridice prin care Curtea Constituţională îi impune preşedintelui să semneze decretul de revocare a procurorului-şef al DNA.

Am alunecat fără să ne dăm seama de pe terenul unui conflict politic pe terenul juridic, aşa cum şi-a dorit domnul profesor de drept Tudorel Toader, pentru care tehnicitatea problemei i-ar fi asigurat un ascendent în argumentaţie în faţa majorităţii fără studii juridice.

În realitate, avem două viziuni politice opuse pe o temă care ţine de interesul naţional, respectiv mult-discutata luptă anticorupţie. Orice discuţie trebuie să pornească de la legitimitatea politicii în acest sens, confirmată prin vot. Lupta anticorupţie face parte din mandatul prezidenţial în curs, obţinut cu 6,3 milioane de voturi. Alegătorilor săi preşedintele Klaus Iohannis le-a lansat două promisiuni: menţinerea României pe drumul euroatlantic şi lupta anticorupţie, ca măsură ce decurge din primul angajament pentru a asigura dezvoltarea economică a ţării. Din evoluţiile politice, constatăm însă că această luptă oficială anticorupţie nu s-a grefat pe o bază de moralitate susţinută în societate şi a fost uşor atacabilă prin campanii de presă. Puncte de vedere repetate au pus în evidenţă deficienţele punctuale ale mecanismelor fără a menţiona importanţa luptei, gravitatea fenomenului de corupţie şi mijloacele limitate ale sistemului judiciar, Ca reacţie, o mare parte a opiniei publice a perceput aceste critici ca o strategie de anihilare a DNA şi nu ca tentative de ameliorare a activităţii acesteia, cu atât mai mult cu cât credibilitatea exponenţilor era afectată de interese personale. Din aceste motive, ne găsim în faţa unei false divizări naţionale si e momentul să ne reamintim legitimitatea politicii prezidenţiale.  

A doua viziune, cea a coaliţiei guvernamentale, nu a fost definită explicit în programul electoral, dar s-a inserat progresiv ca prioritate politică din 31 ianuarie 2017, culminând cu declaraţia recentă a lui Liviu Dragnea că „lupta anticorupţie a mers prea departe“. Acţiunile politice ale coaliţiei au vizat diminuarea prerogativelor prezidenţiale cu recentrare pe rolul Guvernului şi al Parlamentului în diverse materii, dar mai ales la capitolul numirilor din sistemul judiciar.

Un articol principal din Constituţie îi conferă preşedintelui rolul de mediere, de echilibrare între puterile din stat şi acesta este spiritul care trebuie să guverneze toate atribuţiile sale concrete. În niciun sistem politic din lume, independenţa puterii judiciare nu este uşor de asigurat şi sunt necesare mecanisme complexe de echilibrare pentru a contracara tendinţa puterii executive de control sau influenţă.  

Cred că echilibrul puterilor într-un stat este acea garanţie fără de care dezvoltarea societăţii nu este posibilă. Ţara din care provin, Franţa, se bazează pe o Constituţie creată după statura prezidenţială a lui Charles De Gaulle. Sistemul său prezidenţial are numeroase inconveniente, dar şi avantajul unei legitimităţi politice mari, asigurate prin votul direct acordat unui preşedinte cu puteri executive extinse. De 60 de ani, de când funcţionează acest sistem, au existat mai multe episoade în care şeful statului a aparţinut unui partid, iar şeful guvernului unei alte formaţiuni cu majoritate parlamentară. Această coabitare, practic cu dublă comandă executivă, nu s-a soldat cu crize majore pentru ţară. Linia roşie a interesului naţional nu a fost încălcată. Preşedintele a refuzat de multe ori numiri propuse de guvern,  dar nu s-a ajuns la contestarea constituţională a acestor refuzuri. Nici în Constituţia României, nu este prevăzută nicăieri obligaţia preşedintelui de a emite un decret.  

Cum s-a ajuns la criza actuală!? Prin încălcarea liniei roşii de care am vorbit mai înainte, folosind orice mijloc pentru un control mai amplu al instituţiilor statului. Mai mult, se poate spune că politizarea unei Curţi Constituţionale este un atac grav asupra funcţionării democratice.

  Nu putem să nu admitem, în consecinţă, că în joc nu este funcţia dnei Kovesi, ci rolul de echilibru între puterile din stat al preşedintelui României şi trimiterea sa într-un plan secund al politicii naţionale.

Publicat: 5 iunie 2018

Sursa: adevarul.ro

Uniunea Salvaţi România, soluţia pentru România?

Azi l-am auzit pe Nicuşor Dan spunând că în scurt timp, în vederea alegerilor din toamnă, Uniunea Salvaţi Bucureştiul, formaţiunea care s-a clasat la alegerile locale pe un uimitor loc doi, va deveni Uniunea Salvaţi România.

Aparent este o soluţie de nouă, una mai mult civică decât politică, lucru care, evident, după alegerile generale  din  toamnă va trebui să se transforme într-un politică.

Clotilde, ArmandAr fi interesant de văzut dacă, extinzându-se nu se va transforma … să sperăm că nu şi în linii mari va rămând la fel … evident că scara la care ar funcţiona ar impune câte ceva ce nu i se cerea când exista la nivel de Bucureşti…

Poate o fi ceva de felul Alianţei Civice.  Ar putea, în cazul în care ar câştiga alegerile generale, să se dovedească a fi soluţia de care România chiar are nevoie…

Poate ar fi bine să încerce să se clarifice doctrinar, la nivel de ţară nu va mai putea rămâne o formaţiune civică, va trebui să se politizeze. Să încerce să coalizeze Dreapta politică şi să  aducă la urne electoratul acela care se mobiliza în turul doi de la alegrile prezidenţiale care zdrobea PSD când apărea. Electoratul acela care preferă să stea acasă decât să voteze negativ …

Ce să zic? Mult suces !

P.S. Mai în glumă, mai în serios … Oare cum ar arăta după alegerile din toamnă un premier numit Nicuşor Dan?

Dar, acuma că tot am avut un preşedinte neamţ, minoritar, să urmeze o preşedintă, franţuzoaică numită Clotilde  Armand?  

Măcar aşa, să nu se mai spună că suntem xenofobi şi misogini…

Citiţi articoluTerezei-Brindusa Palade de mai jos … merită:

Tereza Brindusa Palade

USR, încotro?

În București, după ”Revoluția #Colectiv” care a adus la putere Guvernul Cioloș, o parte a electoratului pare că s-a săturat într-adevăr de politicieni – nu numai de ”politicienii corupți”, ci și de politicieni în general. Așa se explică probabil succesul surprinzător al Uniunii Salvați Bucureștul, o inițiativă mai curînd civică decît politică, la alegerile de pe 5 iunie. Electoratul majoritar (prezent la urne a fost mai curînd electoratul adult și vîrstnic, de peste 45 de ani, tinerii strălucind mai mult prin absență), și el doar într-o proporție minoritară (33%) a susținut cu o loialitate demnă de o cauză mai bună cel mai corupt partid din România, PSD. Totuși, procentul obținut de Nicușor Dan și Uniunea sa în București, prin surclasarea destul de umilitoare a PNL-ului (care a obținut procente mai bune în țară) și a PMP-ului, aripa băsesciană a fostului PDL, atestă prezența unui nou actor competitiv pe scena politică românească.

Declarația lui Nicușor Dan din seara zilei de 5 iunie, că USB va deveni USR (Uniunea Salvați România) are darul să îi entuziasmeze pe toți simpatizanții și susținătorii acestei inițiative civice ”salvatoare”. Pe de altă parte, ne putem întreba, cu legitimă îngrijorare, dacă USR nu se va mulțumi cu agenda ”anti-corupție” ce apără privilegiile marilor antreprenori (a căror ”mînă invizibilă”, creatoare de locuri de muncă, ar fi singura responsabilă de rezolvarea problemelor sociale) moștenită de la PDL, PMP și chiar PNL. Dacă și în viziunea lor statul nu ar trebui să intervină decît pentru a proteja averile marilor capitaliști și a le oferi dulcețuri verbale ori de cîte ori mai extind piața locurilor de muncă, sau mai amenajează un parc urban de joacă la prețul Taj Mahal-ului (USB a obținut, cu ajutorul votanților săi, și un număr destul de mare de locuri de consilieri la primăriile din capitală), descurajîndu-i în schimb pe întreprinzătorii mici și mijlocii și justificînd prin sofisme libertariene refuzul de a promova politici sociale și asistențiale, ne vom putea mîndri doar cu o tristă continuitate a ”dreptei pure” în politica românească. Nu în Statele Unite, adică, în capitalismul sălbatic cu arome de tămîie republicană ce protejează averile bogaților, fiind totuși contrabalansat de politica de centru a democraților și de programele sociale și asistențiale ale statelor, și unde nivelul de trai este ridicat, ci într-una din cele mai sărace țări din Europa de Est.

Lecția amară, la care ar trebui să reflecteze ”dreapta pură” românească, anti-welfaristă și neoliberală, după eșecurile sale politice din ultimii ani, este că nu poți cuceri electoratul unei asemenea țări predicînd cu cinism, de pildă, ”nedreptatea” de a taxa ceva mai mult averile bogaților, care ar încuraja evaziunea fiscală, după modelul armatorilor evazioniști greci. Și, desigur, practicînd același gen de corupție ca partidul cleptocratic prin excelență, PSD, care are în schimb avantajul demagogiei ”de stînga”, bine infiltrate în conștiința alegătorilor săi fideli ce ies la vot mergînd în baston în timp ce tinerii pleacă la munte sau stau închiși în casă.

Altfel spus, dacă USR-ul se va lăsa sedus de sirenele ”dreptei pure”, va risca să dea faliment, la fel ca alte partide de dreapta (PNȚCD, PDL). În condițiile polarizării scenei politice românești, cu PSD-UNPR instalate la polul ”de stînga”, cel puțin declarativ, și PNL și PMP la polul de dreapta, USR ar trebui să ofere o alternativă cu adevărat de centru, atrăgînd și o parte din electoratul dreptei, și o parte din electoratul vrăjit de ”stînga” cleptocrată a PSD-ului, prin programe sociale cît mai fezabile și coerente.

Definirea unei identități a USR-ului va fi decisivă pentru soarta acestei Uniuni la alegerile din toamnă. Dacă identitatea conservatoare a lui Nicușor Dan, în sensul bun al termenului (protejarea clădirilor de patrimoniu de proiectele ”inovatoare” ale lui Sorin Oprescu) i-a atras simpatia multor bucureșteni, trecerea de la proiecte urbanistice la o agendă relevantă la scară națională este o provocare care nu poate să nu se intersecteze cu sfera politică. Va fi USR-ul doar o nouă opțiune atașată de polul electoral al ”dreptei pure”? Sau va reuși să se situeze mai la centru, atrăgînd o parte din electoratul ambilor poli?

Răspunsul la aceste întrebări ar putea depinde și de cine formează în prezent electoratul USB-ului. În mod cert, USB-ul a fost sprijinit pe 5 iunie și de un electorat de dreapta ce a văzut în el o emanație a ”revoltei” față de politicianismul corupt care a irigat și protestele civice din ultimii ani. Dar ”momentul adevărului” va fi atunci cînd USR își va preciza și sensibilitățile sociale (dacă există, așa cum sperăm). Dacă se va auto-defini, mai mult sau mai puțin explicit, tot printr-un cinism libertarian rupt de simțul realității (reamintesc, într-una din cele mai sărace țări est-eruopene), eșecul său ar putea fi preconizat de la bun început. Istoria se repetă și partidele ”dreptei pure” aproape au dispărut, electoratul lor regrupîndu-se în susținerea inertă a diferitelor facțiuni rivale care se bat în fiecare sezon electoral, fără succes la alegerile cu un singur tur, cu puternicul PSD. Acesta din urmă confiscă abil o populație săracă, prost hrănită și îmbrăcată, care asociază imaginea acestui partid cu ”dărnicia” și e impresionată de ”pioșenia român-ortodoxă” a candidaților PSD pe timpul campaniei. Dacă USR nu va oferi decît o altă opțiune neoliberală ”pură”, electoratul de obicei constant în preferințe din România îl va vota, evident, în locul PNL-ului sau al defunctului PDL. Cînd nu va pleca la munte în ziua alegerilor și va urmări rezultatele pe Internet, cu ”surpriza” că și de data asta PSD-ul a obținut o victorie ușoară.

Autor: Tereza-Brindusa Palade

Sursa: contributors.ro

Publicat: 7 iunie 2016

La Sectorul I din Bucureşti inflaţie de candidate

Parcă pentru a contrazice faptul că la noi femeile se plâng că îşi găsesc cu greu locuri în anumite funcţii, la Sectorul I din Bucureşti sunt nu mai puţin patru candidate pentru funcţia de Primar.

Candidate Sectorul 1

Clotilde Armand

Clotilde Armand, nascuta in Franta si casatorita cu un roman, este manager de profesie, si candideaza ca independent.

Ioana Staniloiu

Ioana Staniloiu, iubita parlamentarului Remus Cernea, s-a inscris in competite ca independenta. Ea este studenta a Facultatii de Psihologie, a terminat Conservatorul si lucreaza si ca model.

Laura Chiriac

Laura Chiriac este cunoscuta publicului ca jurnalistă si prezentatoare la Realitatea TV, candideaza ca reprezentant al partidulul ALDE.

Simona Chitac

Simona Chitac, fost PR, partenera de viata a pilotului Daniel Onoriu, candideaza ca reprezentant al partidului lui Mircea Geoana, PSRO.

%d blogeri au apreciat: