Arhiva

Posts Tagged ‘Clubul „Colectiv”’

Melania Cincea: ”După ce a fost urcat pe soclu … i s-au închinat ode şi a fost ovaţionat pe stadioane … lui Victor Ponta i-a fost rezervat, chiar de către PSD, rolul lui Nimeni.”

 

Domnul Nimeni

După ce a fost urcat pe soclu, visat preşedinte al României, după ce o vreme a fost unul dintre cei mai puternici oameni din ţară, după ce, mai acum trei ani, i s-au închinat ode şi a fost ovaţionat pe stadioane de zeci de mii de membri de partid, lui Victor Ponta i-a fost rezervat, chiar de către PSD, rolul lui Nimeni.

2014. Era 20 septembrie 2014, când PSD arăta poporului un Victor Ponta ovaționat de aproape 70.000 de oameni, pe Arena Națională, într-o acțiune grandioasă care îi era dedicată. O acțiune ce marca lansarea candidaturii pentru Președinție și, totodată, aniversarea acestuia. O acțiune faraonică al cătrei cost a fost estimat la două milioane de euro. Era vremea în care baronimea îi închina şi recita ode, fiind văzut ca o “galaxie română în devenire”, cum îl numea, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma.

Visul frumos s-a terminat, în decembrie 2014, când a fost înfrânt la alegerile prezidenţiale, de contracandidatul său, liberalul Klaus Iohannis. A fost momentul în care a început decăderea sa. Unii membri PSD nu uitaseră că, în primăvara lui 2014, dl Ponta fusese avertizat public de – sau prin – Ioan Mircea Paşcu, fost consilier prezidenţial al lui Ion Iliescu, că nu a luat cea mai bună decizie intrând în această competiţie: „Victor Ponta trebuie să decidă dacă vrea să fie un rege sau un creator de rege, King sau Kingmaker, iar având în vedere vârsta şi poziţiile pe care le are, a doua poziţie e mai favorabilă”. S-a văzut, Kingmaker a refuzat să fie sau nu a fost lăsat să fie. Iar King nu a ieşit. Aşa că partidul îi rezervase rolul lui Nimeni. Pe care avea să-l joace mult mai devreme decât şi-a imaginat. Şi toţi au ştiut că au fost alegeri pierdute cu circumstanţe agravante faţă de situaţia în care s-a aflat, în 2009, Mircea Geoană. În decembrie 2014, PSD avusese toată puterea, cu excepţia Preşedinţiei, a avut televiziuni la dispoziţie, a avut acces la fonduri publice, pentru a le dirija în scop electoral, şi, în perspectiva unei victorii la prezidenţiale, a avut acces la fonduri private consistente. Dar Victor Ponta şi baronii săi fuseseră setaţi doar pe tolerare reciprocă valabilă în condiţii de câştig. Unii sperând să fie scăpaţi de problemele cu justiţia, celălalt folosindu-se de ei în încercarea de a obţine toată puterea. Cum jocul fusese pierdut, nu mai aveau motive să se suporte. În plus, pentru dl Ponta, unii deveniseră o ameninţare. Aşa că a încercat să se salveze, dar a făcut-o haotic, cu atitudinea omului care se simte încolţit, bazându-se pe o strategie ce a accentuat adversităţile şi i-a şubrezit poziţia în partid.

2015. În 2015 intra, deci, cu o cotă de autoritate în propriul partid erodată. A fost anul în care poporul vedea un Victor Ponta afectat de probleme judiciare şi, în plus, înfrânt, umilit de propriul partid căruia îi transmitea prin televiziuni mesaje-rugăminte pentru a mai fi lăsat la conducerea Guvernului: „Vreau să stau la Guvern până în 2016.

Momentul refugierii sale la Istanbul – o escapadă cu oficial iz terapeutic –, în vara lui 2015, a fost prielnic pentru trădări. De la cele în interes naţional, venite de la partenerii de coaliţie – care l-au votat la SIE pe Mihai Răzvan Ungureanu, în ciuda opunerii socrului său, Ilie Sârbu, și au votat Strategia Națională de Apărare propusă de președintele Klaus Iohannis – la cele venite dinspre oameni din propriul partid. Aşa că, la întoarcerea în ţară, s-a autosuspendat de la conducerea PSD, deşi nu era omul pasului benevol înapoi – a demonstrat-o şi în cazul plagiatului dovedit, şi al pierderii prezidenţialelor.

Autosuspendarea din PSD nu a fost, însă, tolerată în partid. La foarte scurt timp după ce Ion Iliescu îl critica pentru această decizie, au început să curgă ironii, declaraţii ostile, solicitări de organizare cât mai rapidă a Congresului Naţional al Partidului. Acela a fost momentul apariţiei în prim-plan a lui Liviu Dragnea şi, implicit, începutul execuţiei lui Victor Ponta şi a lui Ilie Sârbu. O execuţie elegantă, cu reverenţe. „Am încredere foarte mare în Victor Ponta, este prietenul meu, este camaradul meu, este colegul meu şi are susţinerea mea”, spunea Liviu Dragnea, cu puţin timp înainte de a se întâlni la Timişoara, în fieful lui Ilie Sârbu, cu oamenii acestuia și ai lui Victor Ponta, şi de a decide urgentarea Congresului PSD. Cuvinte de apreciere lansa Liviu Dragnea și la adresa lui Ilie Sârbu: „Este un om politic de anvergură, are experiență, a ajutat foarte mult partidul.” Și o făcea cu câteva zile înainte ca acesta, invocând… necesitatea succedării generațiilor, să-și anunțe intempestiv ieșirea din scenă, după 23 de ani de politică social-democrată.

În toamna aceluiaşi an, dl Ponta pierdea şi conducerea Guvernului. După mitingul gigant din seara de 3 noiembrie, în memoria victimelor de la Clubul Colectiv, a doua zi a demisionat. Anunţul nu a fost făcut de el, ci de şeful său pe linie de partid, Liviu Dragnea. Un indiciu că demisia pare să nu fi fost un act de voinţă proprie, ci impusă. A fost momentul în care, Victor Ponta, fostul preşedinte al PSD, fost premier, fost prezidenţiabil, a intrat în umbra.

2016. Acesta a fost anul disidenţei sale în PSD. Ba, la alegerile parlamentare, a susţinut nu PSD, ci Partidul România Unită, din care făcea parte amicul său, Sebastian Ghiţă. Pentru noua garnitura de la vârful partidului nu mai conta. Nici măcar nu mai era invitat la şedinţele de partid.

2017. Tensiunile dintre Victor Ponta şi Liviu Dragnea au devenit acute şi de notorietate. Punctul culminant a fost atins când, în timpul crizei guvernamentale, după ce lui Sorin Grindeanu îi fusese retras sprijinul politic, dl Ponta a pus umărul la un puci împotriva lui Liviu Dragnea. În partid, dl Ponta devenise irrelevant. Fapt confirmat în iunie, când nu a reuşit să adune în jurul său o mână de parlamentari pentru a-i determina să nu voteze moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu şi nici să-l înlăture pe Liviu Dragnea din fruntea partidului. Acesta fost momentul în care PSD i-a oferit, oficial, rolul lui Nimeni. Prin excluderea sa din partid.

Rămâne de văzut dacă dl Ponta va reuşi să abandoneze acest rol şi să mai conteze, vreodată, în liga mare a politicii româneşti.

Autor:   

Sursa: putereaacincea.ro

Articol publicat şi în România Liberă.

Guvernul „Cioloş” – Un guvern tehnocrat, apolitic şi onest din care face parte PSD-istul Vasile Dâncu, plagiatorul Tobă şi incompetenta, mincinoasa şi escroacă Simona Man, expreşedintă PSD şi viceprteşedintă UNPR? … No sheet …

30 aprilie 2016 2 comentarii

GUVERNUL CIOLOŞ – ŢEAPA DE LA „COLECTIV”

Acum câteva zile Preşedintele Iohannis zicea că Guvernul Cioloş „ … nu este  Guvernul meu”.

Aşa o fi, pe Dacian Cioloş nu l-a desemnt dumnealui ci Sfântul Duh ameţit de fumul de la Colectiv … da’ ştiu că s-a românizat rău neamţul.

Tot despre Guvernul Cioloş s-a tot spus şi repetat că e un guvern tehnocrat, format din profesionişti apolitici, oneşti, fără probleme cu justiţia.

Cât de apolitic poate fi un guvern cu pesedistul pur sânge Vasile Dâncu pe post de vicepremier, cât de onest poate fi un guvern cu un ministru, Tobă, inamovibil, demonstrat ca plagiator, sau cu o ministresă ca Pufoşica de la Finanţe care şi-a permis să spună că „românii au uitat cum se munceşte pe doi  lei”… uitând cam care e nivelul veniturilor româneşti faţă de cel din ţările europene care se respectă.

Cât de apolitici, oneşti şi profesionişti or fi cei care formează Guvernul Cioloş dacă abia după o jumătate de de an Premierul a observat că are ca secretară de stat pe o impostoare nototie ca Simona Man, fostă preşedintă a PP-DD-ului lui Dan Diaconescu, vice preşedintă, en titre, a UNPR, plantată în funcţia de secretar de stat de Ponta, la Turism şi mutată la Agricultură din cauza crasei incompetenţe, acuzată că ar fi nu doar profund incompetentă ci şi mincinoasă, escroacă şi neloială …

Simona Man

POVESTEA ŢEPEI DE LA „COLECTIV”

A fost incendiul de la „Colectiv”. Au murit oameni şi în numele lor s-a ieşit în stradă să se protesteze. Doreau să afle de ce au murit cei arşi şi cine se face vinovat.

Manifestaţia a alunecat rapid (corect spus „a fost împinsă”) spre o manifestaţie antisistem. Cu un cinism la fel de feroce ca al ucigaţilor Preşedintele a spus: „Au murit oameni, Guvernul trebuie să plece”. Şi Guvernul a plecat.

Trebuia pus altceva în loc. A chemat la negocieri politicienii. A cerut să se întâlnească şi cu liderii  Străzii. Strada nu se „copsese” încă nu avea lideri.

A încropit o discuţie cu un grup care s-a erijat în reprezentanţi ai Străzii. Minţeau. Între ei era şi un  fost guvernator al Deltei Dunării. El nu putea fi reprezentant al unei manifestaţii antisistem pentru că el a fost ca şi Guvernator al Deltei reprezentantul Sistemului.

Preşedintele a spus că se va duce şi în stradă şi îi va asculta pe cei de acolo. S-a dus dar minţea. Nu îi asculta. El avea deja soluţia … cu cel pe care l-a desemnat avusese deja discuţii preliminare.

Preşedintele avea trei variante:

Prima: Să desemneze un premier care să facă un guvern politic… ar fi arătat că nu îi pasă de ce vrea Strada şi face exact ceea ce e convnabil pentru el şi politicieni.

A doua: Să desemneze un premier inacceptabil. Ar fi împins ţara spre alegeri anticipate. Lucrurile se rezolvau şi totul era OK, doar că asta nu le convenea politicienilor. I-ar fi prins cu nădragii în vine, nepregătiţi pentru o campanie electorală.

Cele două variante ar fi arătat că Preşedintele are o personalitate puternică şi că este clar de o parte sau alta. Politicianii l-ar fi putut arunca în o logică a suspendării, Strada l-ar fi putut face ca la următoarele alegeri să nu mai poată fi ales.

Laş din fire, a optat spre cea mai proastă variantă, a treia. Un guvern curat cică, d.p.v. penal , zis tehnocrat. Adică format din tehnocraţi fără culoare politică. Aşa s-a zis.

În prima secundă după ce Guvernul a fost anunţat s-a văzut minciuna. Vicepremier, Vasile Dâncu… Până nu demult acesta era un „greu” al PSD, „Pufoşica” de la Finanţe, cu generoasele-i buci încă neobişnuite cu noul fotoliu spunea cu cinism că „românii au uitat cum se munceşte pe doi lei”, şi asta în condiţiile în care veniturile în România sunt departe de a putea fi numite venituri europene. Dacă îi spui unui european că în România sunt şi venituri de 250 de euro se uită la tine ca la cineva dus cu pluta. Ar zice că asta e o aberaţie deoarece chiar şi locuitorii falimentatei Grecii câştigă mai bine.

Mai e pe acolo şi un ministru Tobă, acuzat cu subiect şi predicat de plagiat…

Dacă doar miniştrii ar fi semi OK ar mai fi cum ar fi… În spatele lor există echipe luate de la guvernul anterior. Dacă ar fi apolitice cu se sugera ar mai merge.

Doar că nu e aşa. Guvernul Cioloş este cât se poate de politic.

SIMONA ALLICE MAN – „Apolitica” fostă preşedintă a Partidului Penalului Dan Diaconescu, în prezent   Vicepreşedintă a UNPR

Mulţi se miră de inaficianţa Guvernului Cioloş când era destul să se uite cine sunt cei din spatele miniştrilor şi ar fi înţeles că dacă partidele dau ordine guvernul se blochează.

Cum Dumnezeu să vorbeşti de un guvern apolitic atunci când, în funcţa se secretar de stat ai o fostă preşedintă de partid şi actuală vice preşedintă a altui partid numită de fostul premier în guvern?

Acum vreo două zile Premierul Cioloş tocmai o dădea afară pe Simona Allice Man, fostă preşedintă a Partidului Penalului Dan Diaconescu actualmente vicepreşedintă, ÎN FUNCŢIE, a UNPR.

Cum ziceam, Dacian Cioloş a eliberat-o din funcţia de secretar de stat la Ministerul Agriculturii pe fosta preşedintă a PP-DD, Simona Allice Man.

Premierul a numit doi secretari de stat noi la Ministerul Muncii şi la cel al Mediului. Decretele au fost publicate joi în Monitorul Oficial.

Fosta preşedintă a Partidului Poporului – Dan Diaconescu (PP-DD), Simona Allice Man, în prezent vicepreşedinte UNPR, a fost numită secretar de stat la Agricultură în mai 2015, după ce a fost retrasă de la Autoritatea Naţională pentru Turism.

SIMONA MAN- INCOMPETENTA

Păi cine să fie? Prin noiembrie, 2014 premierul de la acea vreme, Victor Ponta o „planta” pe Simona-Allice Man, preşedintele Partidului Penalului-Dan Diaconescu (PPDD)  la conducerea  Autorităţii pentru Turism (ANT), cu rang de secretar de stat. La acea vreme postul de preşedinte al ANT este vacant după ce, cu vreo două luni mai înainte, Răzvan Filipescu a demisionat de la conducerea instituţiei,  surse  din zona politică şi turism, motivând retragerea prin tensiunile existente între acesta şi ministrul pentru IMM şi Turism, Florin Jianu. ANT se afla în subordinea Ministerului Economiei şi în coordonarea ministrului delegat pentru IMM, mediul de afaceri şi turism.

În 2015, PP-DD-ul condus de Simona Man, simţind că Dan Diaconescu, stăpânul de facto al partidului urma să se cazeze volens nolens la „casa cu cazare obligatorie şi gratii la fereşti”, începea să cristalizeze un curent condus de ţoapa în discuţie. Astfel, primul mare scandal care a izbucnit în exterior a fost momentul în care o delegaţie a PP-DD contestată membrii grupului parlamentar de la Camera Deputaţilor, formată din Simona Man, Dan Diaconescu, Radu Orzata, Liviu Neagu, Ionel Agrigoroaei, a răspuns invitaţiei la discuţii  adresată de Preşedintele Iohannis tuturor partidului. Le cădea acel mit de partid anticiocoiesc atât de uzitat de tătucul caracalean la vremea când construia formaţiunea telefonic.

Deputaţii au susţinut într-un comunicat că ei nu se simt reprezentaţi de delegaţia care s-a dus la Cotroceni:

„Salutăm inițiativa Președintelui României, domnul Klaus Iohannis de a invita la consultări partidele parlamentare. Considerăm că problemele României nu se pot rezolva decât cu dialog și consens. Având în vedere însă, că la aceste consultări a fost invitată și conducerea PP-DD, conducere care este artizanul îndepărtării din partid a tuturor parlamentarilor, ne vedem obligați să vă aducem la cunoștință că delegația PP-DD chemată azi la Palatul Cotroceni nu reprezintă punctul de vedere al Grupului parlamentar format din deputați aleși pe listele PP-DD”, se arată în comunicat.

Pe la sfârşitul lui Aprilie 2015, iată că în guvernul Ponta se fac nişte schimbări şi Simona-Allice Man, preşedintele Partidului Poporului-Dan Diaconescu, este retrasă de la conducerea Autorităţii Naţionale pentru Turism şi numită, în funcţia de secretar de stat în Ministerul Agriculturii.

În acea zi, năroada preşedintă a Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT)aflându-se la Mamaia unde a arătat plină de triunfalism că litoralul românesc este pregătit pentru deschiderea sezonului estival, taman când  hotelierii făceau tot felul de presiuni ca organele de control să nu îi verifice  în minivacanţa de 1 Mai … specific guvernului Ponta ca gura să vorbească vrute şi nevrute.

„Am venit astăzi aici tocmai pentru a vedea stadiul pregătirilor în vederea deschiderii sezonului estival. Până în acest moment, am făcut un scurt tur în Mamaia, iar de aici plecăm în sudul litoralului ca să vedem şi acolo stadiul pregătirilor. Ceea ce am văzut până acum, ne-a încântat privirile, hotelurile sunt pregătite, chiar foarte pregătite să primească turiştii. Credem că va fi un sezon în care turiştii vor fi mulţumiţi de ceea ce le vor oferi aceste structuri turistice”, a declarat atunci Simona Man într-o conferinţă de presă.

Reprezentantul Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc şi investitor pe litoral, Virgil Stancu, a la rândul său, la conferinţa de presă, că în sudul litoralului nici zece la sută din unităţi nu sunt pregătite să deschidă de 1 Mai şi a cerut ca hotelierii să nu mai fie obligaţi prin lege să-şi deschidă unităţile de la această dată.

„Nu ne mai obligaţi să deschidem la 1 Mai pentru că, în sudul Litoralului nici 10%  din unităţle de cazare  nu sunt pregătite să deschidă la 1 Mai.  Ne obligaţi prin lege să deschidem la 1 mai printr-o lege neconstituţională”, a afirmat Virgil Stancu.

Dealtfel, prin luna martie acelaşi an, reprezentanţii agenţiilor de turism şi hotelierilor de pe litoral au cerut demisia cât mai grabnică  Simonei Man de la conducerea Autorităţii Naţionale pentru Turism, acuzând-o că blochează proiecte precum emiterea voucherelor de vacanţă şi aplicarea impozitului forfetar, aceasta răspunzând atunci că de vină este birocraţia.

„Este incredibil cum Simona Man nu înţelege ce responsabilitate are. În ANT lucrurile merg prost, iar autoritatea duce Guvernul în ilegalitate pentru că legea voucherelor de vacanţă, deşi intrată în vigoare la 1 ianuarie, nu se poate aplica. Din acest motiv hotelierii au pierderi de milioane de lei”,  spunea  Alin Burcea, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT).

„Cerem demisia doamnei Simona Man şi îl rugăm pe primul ministru să numească în acest post un specialist adevărat, care să redreseze activitatea ANT”, a mai adăugat Burcea.

Cu vreo săptămână înainte de această tărăşenie, presa  anunţa  că telefoanele Autorităţii Naţionale pentru Turism au fost tăiate pe 2 aprilie, angajaţii acesteia neputând fi contactaţi, cu o săptămână înaintea deschiderii sezonului pe litoral. Simona Man, contactată telefonul mobil personal,  a declarat atunci că telefoanele au fost întrerupte pentru că a expirat contractul semnat de ANT în urmă cu doi ani cu un operator de telefonie.

Surselor oficiale declarau că  că nu pot contacta telefonic ANT nici companiile care participă la licitaţii, nici hotelierii si nici agenţiile de turism, dacă au nevoie de asistenţă sau dacă întâmpină probleme.

„Ca imagine, este dezastruos ce se întâmplă”, au mai spus sursele.

Potrivit aceloraşi surse, angajaţilor care se ocupă de autorizare şi control conducerile hotelurile refuzau, se pare, la ordinul Simonei Man, să semneze  mandatele pentru a pleca în controale, pe motivul că „nu sunt bani”. Astfel, cu vreo  săptămână înainte de deschiderea sezonului estival, autoritatea statului care se ocupă de turism nu apucase să verifice dacă structurile de cazare de la mare sunt pregătite sau nu să primească turişti. „Se găsesc însă bani pentru deplasările externe ale conducerii ANT. Ar trebui ca autorităţile abilitare să verifice eficienţa cheltuirii banului public din care se fac aceste deplasări”, ar mai  fi declarat sursele din turism.

Amintesc că Autoritatea pentru Turism era instituţia care coordona turismul românesc, îl verifica  care verifică şi îl  clasifică.

SIMONA MAN – NELOIALĂ, MINCINOASĂ ŞI ESCROACĂ

Simona Man se dovedeşte a nu fi doar de o incompetenţă crasă.

Este şi o femeie neloială, mincinoasă, escroacă.

Dealtfel partidul pe care îl plămădise Dan Diaconescu în lungile lui nopţi de aberare, s-a dovedit a fi atras o grămadă de ciudaţi, un rahat dezarticulat, fără cap şi fără coadă, complet dezorientat. O adevărată apologie a grotescului politic.

Despre Simona Man se ştia că s-ar ocupa  împreună cu concubinul său, Marin Jivoin, cu trafic de maşini second hand.

Ei cumpărau prin  firma SC Autojile SRL, autoturisme de lux din SUA la preţuri mici, le duceau în Germania unde concubinul aranja actele şi făcea contractele de vânzare-cumpărare, dublând preţurile maşinilor, apoi acestea erau vândute în ţară sau mai rău banii erau încasaţi şi maşinile nu mai ajungeau niciodată la cumpărători.

Astfel au fost ţepuiţi viceprimarul Drăgan Ion din oraşul Mihăileşti, judeţul Giurgiu, care ar fi fost înşelat cu suma de 250.000 euro şi Vlad Ion, din Slatina, soţul prim-procuroarei de la Parchetul Slatina, care a fost înşelat cu suma de 50.000 de euro, pentru o limuzină BMW. Pe lista de ţepuiţi ar fii fost şi doctorul Şerban Brădişteanu, înşelat şi el cu suma de 150.000 euro tot pentru un autoturism de lux. Vitimele din această poveste au susţinut la vremea respectivă că relatările din presă sunt reale şi că există chiar o plângere penală împotriva concubinului Simonei Man, depusă la o secţie de poliţie din Capitală. Dar, deşi în particular sunt revoltaţi că i-a păcălit preşedintele PP-DD, nici unul dintre păgubiţi nu doreşte să facă public adevărul în această poveste financiară.

Simona Man a mai fost implicată într-o poveste care vizau nişte tranzacţii cu o moară din localitatea Dorobanţi. Şi aici ea a fost suspectată de înşelăciune ordinară.

E vorba de o  afacere controversată în care este implicată Simona Man, prin firma MaxCargo Company, unde este acţionar, priveşte intrarea în insolvenţă a unei mori din Arad. Fosta proprietară susţine că a fost păcălită de administratorul morii, care era mână în mână cu reprezentanţii MaxCargo. „Administratorul a emis facturi către MaxCargo, dar nu ştiu cât grâu a intrat la noi concret. Şi-au dat banii unii la alţii şi pe mine m-au scos în faliment. Am făcut plângere penală, dar nimeni nu se ocupă. Eu nu mai ştiu ce se întâmplă acum”, a explicat jurnaliştilor Angella-Csilla Farago, fosta proprietară a Morii Dorobanţi.

Primarul comunei unde are sediul declarat firma MaxCargo Company ne-a explicat că reprezentanţii acesteia nu au mai raportat nici un fel de activitate la Primărie. „Ceva pământ a avut, dar acum nu mai e nimic. O ştiu pe fata de la OTV. A avut o problemă cu moara de la Dorobanţi. Ceva prieteni de familie de-ai lor au fugit cu banii. Dar au şi ei de recuperat“, a declarat primarul localităţii, Gheorghe Lăcătaşu.

Contactat, tatăl Simonei Man a declarat că aceasta ar fi fost, sărăcuţa, cea păgubită în povestea cu Moara Dorobanţi. „Nu merge nicicum afacerea asta. Deocamdată staţionează. O să facem altă firmă şi cu asta o să vedem ce o să facem. Dorobanţul are să ne dea nouă 45.000 de euro”, a fost singura explicaţie a părintelui. Acesta nu a dorit să discute despre afacerea Autojile. „Astea sunt aberaţii. Gata, drum bun şi sănătate”, a spus dumnealui.

Ca de obicei,  Simona Man şi  Dan Diaconescu nu au putut fi contactaţi telefonic pentru a lămuri toate aceste chestiuni. Deşi la telefonul preşedintei PP-DD a răspundea o persoană care s-a recomandat a fi secretara sa, şi-i va transmite solicitările jurnaliştilor, aceştia spun că nu au mai primit nici un fel de lămuriri.

Ei, dar cum îi cam place să umble cu cu coada pe sus, pepededistouneperizda se pretinde a fi nepoata Mareşalului Averescu,  cel care a înfiinţat în perioada interbelică partidul Liga Poporului.  Traba e că dacă ar fi nepoata lui Averescu ar trebui să aibă cel puţin vreo 70 de ani.

Pentru conformitate, la scrierea articolului, 

ca surse de informare, am folosit articolele:

Dacian Cioloș a eliberat-o din funcție pe Simona Man

  (publ: 29 Apr, 2016)

dcnews.ro

Simona Man, liderul PPDD, retrasă de la Turism, a fost numită secretar de stat la Agricultură

(publ: 6 Mai,  2015)

mediafax.ro

Scandal în PP-DD: „delegația care a participat la discuțiile cu președintele Klaus Iohannis nu ne reprezintă

(publ: 12 Ian, 2015)

paginadepolitica.ro

Ponta a numit-o pe Simona Man, preşedintele PPDD, la conducerea Autorităţii pentru Turism

(10 Nov 2014)  

gandul.info

Afacerile lui “Stelu” protejate de Simona Man

(22 Dec 2014)

jurnalul.ro

PPDD, prin preşedinta sa, escroaca Simona Man, face frumos din codiţă către … ghici

(6 Mai 2013)

romanicablues.wordpress.com

Membru PPDD: Nu Dan Diaconescu conduce partidul, ci Simona Man şi gaşca din jurul acesteia

(21 mai 2013)

mediafax.ro

Realitatea TV … DOSAR DE CANDIDAT: Simona Man şi Mircea Andrei

(5 Nov 2012)

realitatea.net

Preşedinta PPDD, Simona Man, acuzată de impostură

(23 mai 2012)

cotidianul.ro

Cine e Simona Man ? Presedinta PP-DD

aleex.net

Deşi, statistic, totul e OK, victimele de la „Colectiv” continuă să moară …

21 noiembrie 2015 Lasă un comentariu

Avem zece pâini. Una o împărţim în nouă şi dăm fiecare bucată câte unui om iar celelalte nouă le dăm toate  unui al zecelea om, statistic vorbind, fiecare om a primit, în medie, o pâine.

Statistica, această găselniţă sinistru de cinică se poate aplica în multe locuri.Chiar şi la incendiul de la Clubul Colectiv.

Un oficial, nici nu mai contează care spunea că acolo s-au luat măsurile potrivite şi argumenta statostic. Cu cifre.

Doar că statistica nu opreşte oamenii să continue să sufere şi să moară. Deşi, statistic vorbind, totul e OK familiile victimelor continuă să îşi rumege durerea ce nu poate fi alinată de nici o statistică.

Statistica nu arată cine trebuie să plătească pentru ce s-a întâmplat acolo.

Culmea cinismului, un primar responsabil şi el (alături de alţii) pentru autorizaţiile semnate fără ca acestea să fie bazate pe certificate cu corespondenţă în realitate, spunea că el e acoperit de acte. Victimele sunt acoperite de pământ după ce, neavând decât vina că au dorit să se distreze, au suferit îngrozitor, au murit după o adevărată tortură. 

Respectivul primar a cerit să fie eliberat pentru că, din cauza obezităţii morbide de care sufere, nu suportă regimul de detenţie.

Oare când şi-a făcut averea, când a semnat autorizaţii pe care nu trebuia să le semneze, nu suferea de obezitate morbidă?

Oare s-a gândit, măcar o secundă, la suferinţa pe care el şi sistemul  criminal din care face parte, au provocat-o?

Sincer, nu cred că îi pasă, nu cred dacă va mai fi o dată viitoare când i se va prezenta spre semnare o autorizaţie se va gândi la consecinţele posibile. Mai ales dacă alături e un plic la fel de obez ca el însuşi…

De asemenea nu cred că, dacă se va nimeri ca patronii Clubului Colectiv să aibă un nou club, cu aceleaşi condiţii, cu acelaşi burete pe pereţi, ar refuza permită organizarea unui aceluiaşi fel de spectacol. Statistic, vor spune, în cele mai multe cazuri nu se întâmplă nimic nasol.

Deşi, măsurile luate în cazul incendiului de la Clubul Colectiv, statistic vorbind, victimele continuă să sufere şi să moară … Statistica nu alină dureri, nu salvează vieţi, nu îi  înlocuieşte, în sufletele celor dragi, pe cei ucişi de un sistem criminal care ucide cu cinism prin incompetenţă, nepăsare, corupţie …

Azi a murit, la Spitalul Sfântul Ioan din Capitală, a 59-a victimă, un tânăr care, statistic vorbind, avea şanse să aibă o biaţă bună…

 Ramona Strugariu

Despre Colectiv, un fel de statistică

M-am hotărât să scriu, deşi nu mi-am dorit, pentru că am citit declaraţiile noului ministru al Sănătăţii, care afirmă că s-au luat măsurile potrivite în cazul Colectiv. Că a fost o situaţie excepţională în care s-au luat măsurile potrivite. Apoi invocă nişte cărţi cu nişte statistici, revine la etică, se raportează la PIB. Promite nişte cifre în săptămânile următoare, afirmă că eforturile trebuie să fie concentrate pe aparţinători şi pe pacienţi ; un shot teribil de luciditate, îl simţi ca atunci când îţi uită cineva doza de analgezic pe care ştii că trebuie să o primeşti, cu precizie, la ora 4, că după, imediat, începe să doară, iar asistenta nu mai vine.

M-am întors prin ploaie o bucată de drum, spre casă, de la Spitalul Militar din Bruxelles. Am mers aşa şi m-am gândit cum se poate modela tot ce simţi atunci când ai un om în faţa ta pe care îl doare, ştii că nu poţi să faci nimic şi că indiferent ce îi spui, există un risc să îl minţi.

Cred că varianta cea mai la îndemână, în context, este să-i dai nişte cifre. Noi am avut atâţia, rata de supravieţuire este de atât, suntem peste medie, bună ziua. Dacă acesta este planul, am un scurt amendament : să faceţi, vă rog, statisticile, diferenţiat, pe cei transferaţi în străinătate şi pe cei rămaşi în România. Că aşa e corect.

Apoi, să judecăm lucid, pe măsuri : doi scafandri norvegieni blocaţi într-o peşteră au reuşit performanţa extraordinară de a determina deblocarea Mecanismului de protecţie civilă pentru că, pentru Norvegia, vieţile a încă doi oameni care ar fi riscat, fără echipamentele necesare, să meargă în aceeaşi peşteră şi să moară, au contat. Mult mai mult decât orgoliul sau teama ca nu cumva cineva foarte sus-pus să se facă de ruşine, în această situaţie atât de atipică. Prin urmare au solicitat ajutor într-un mod în care un răspuns unitar şi competent al altor state să-i scoată cât mai repede din acest episod delicat. Statistic vorbind, şansele ca răspunsul statelor-membre, în caz de solicitare a deblocării mecanismului, pentru situaţia excepţională de la #colectiv,  să fi fost ferm şi afirmativ sunt aici de … ? (face calcului domnul ministru, dar în special cei care au decis, după ce au aflat, într-un târziu, de existenţa lui, să nu-l deblocheze, totuşi).

Tot pe calcul matematic, suportul financiar, logistic, medical, pe care l-ar fi primit România de la statele-membre era (pe lozinca români suntem, atât producem, atât putem), o adevărată binecuvântare de la Dumnezeu (care este absent din statistici, deşi există riscul să-ţi cadă în cap când mergi pe stradă, pentru că majoritatea opiniei publice îl plasează în cer). Ar fi acoperit nişte cheltuieli la care cu greu s-a făcut şi se va face faţă în continuare. Să nu luaţi în calcul bani din diferite fonduri de ajutorare. Să facem doar economie la buget.

Statistic vorbind, dacă tot nu s-a deblocat mecanismul, rata de răspuns a statelor solicitate ar fi fost covârşitor de mare, oricum,  dacă cineva, la nivelul unei celule de criză, constituită ad-hoc şi transparentă, ar fi trimis aceste solicitări, coordonat.  Nu mai ajugeam, mă gândesc, la momentele jenante în care ambasade străine băteau la porţile ONG-urilor, exprimându-şi dorinţa de ajuta şi neştiind exact pe cine. Cum această celulă de criză nu s-a constituit, ca să dăm cifre, reacţia internaţională putea fi zero. Noroc de nişte tineri şi de nişte ong-işti inimoşi care au bătut din uşă în uşă de spital, de minister străin, de reprezentanţe, ca să ceară ajutor. Unul a ajuns, cu oameni, tocmai din Norvegia ca să se poată constitui, în sfârşit, o echipă mixtă de evaluare a pacienţilor şi a posibilităţilor de transfer. Ce şanse erau, matematic vorbind, ca tocmai acestui om ambasada şi ministerul să-i radă numele de pe orice listă, ca şi cum n-ar fi existat, şi să i se interzică să comunice cu pacienţii, a doua zi după ce a plecat ? ZERO, după bunul simţ. Sută la sută, după logica statistică ministerială. Complicată matematică.

Mai departe, pe cifre : o evaluare atentă a bacteriilor din mediul intra-spitalicesc românesc şi din spitalele de unde au plecat cei transferaţi există, presupun. Riscurile erau cunoscute, din acest punct de vedere, că doar suntem matematicieni. Dar nu s-au luat în calcul, nici pentru cei rămaşi, nici pentru cei plecaţi, pentru că suntem optimişti şi le ţinem pumnii strânşi, şi la unii, şi la ceilalţi. La ce procent e lucid să fixăm doza de Doamne-ajută aici ? Întreb, nu dau cu parul, credinţa e opţională.

În concluzie, etic este să : a) spui că va fi bine ?  b) îi informezi despre opţiuni şi să le facilitezi transferul ?  c) urli că e criminal să îi laşi să moară de septicemie, în oprobiul public ? d) ştii cu precizie şi pentru cei transferaţi, şi pentru cei rămaşi,  numărul de bacterii, tipologia, pattern-ul, la ce şi cum sunt rezistente, ce soluţii există şi unde se pot căuta, dacă nu le ai tu ?

Le-au descoperit alţii şi acum luptă cu ele şi fac studii ca să-i poată ajuta pe cei care le-au adus (românii noştri, cei care atâta putem) să se întoarcă, teferi, înapoi în România spitalelor din care le-au adunat cu poala. Suntem cu credinţă pentru ei şi cu pumnii strânşi. Pentru cei deja plecaţi, pentru cei care au rămas. Dar ăsta e un lucru aproape firesc, nu ?

O fi o situaţie excepţională. Dar este o situaţie excepţională care a dezvăluit nişte erori şi nişte crevase de sistem profunde, pe care numai un răspuns unitar le poate remedia. Un sistem de sănătate făcut pulbere, nişte planuri de intervenţie în caz de situaţii de urgenţă, inexistente, o incapacitate de gestiune copleşitoare.  Toţi călcăm în aceleaşi spitale, toţi mergem pe sub aceleaşi clădiri, iar în caz de seism major, statistic vorbind, şansele ca un balcon cu bulină să ne cadă în cap sunt sensibil mai mari decât norocul să ne aterizeze cumva, pe creştet, direct Dumnezeu.

Addendum 1: Oamenii din Colectiv şi familiile lor trebuie protejaţi pe termen mediu şi lung, cu legi şi fapte, nu cu vorbe.

Addendum 2: Fiecare om, în parte, are dreptul la această protecţie. Simpla eliminare din sistem a hoţilor şi a afacerilor de milioane de euro pe banii contribuabililor ar creşte semnificativ resursele. Asta plătim cu vieţi de oameni, în fiecare zi.

Addendum 3: Faptul că acum sunteţi miniştri li se datorează lor.

Închei optimist, nu pentru acest context, ci pentru că mâine mă duc la oamenii mei şi o să îi pot vedea zâmbind. Cu speranţă, ştiindu-se pe mâini sigure. Cu încrederea pe care le-o da un sistem medical performant. Nu miraculos, doar performant. Cu oameni zâmbitori, care îşi fac treaba cu prisosinţă, au cu ce, sunt bine plătiţi, protejaţi, motivaţi să continue. Nimic nu ne împiedică să ajungem acolo, dacă am judeca, decizional, având ca prioritate interesul şi respectul pentru oameni.

Sigur, rămâne aici aspectul necuantificabil, care poate pune probleme majore în abordare: dreptul la viaţă, pe care n-ai cum să-l raportezi la PIB. Gândul lor bun, apropierea umană, zâmbetul pe care mă duc să-l caut, în fiecare zi, pentru că ştiu că e un semn de bine. E demonstrabil, matematic, că asta poate da forţă unei mase critice suficient de mari încât să vă ţină în corzi, până când om cu om, vor păşi într-un spital, o cafenea, o şcoală, sau pur şi simplu pe stradă, simţindu-se în siguranţă. O masă critică chiar mai mare şi mai puternică decât cea pe care a generat-o tragedia lor. 

Autor: Ramona Strugariu

Articol publicat pe siteul  gandul.info

la data:  20.11.2015

UPDATE 22.11.2015

Colectiv

Deoarece Tudor Chirilă nu se duce la Antene să îl pupe sub coadă pe Varanul Puşcăriaş, Oana Stancu sare şi îl muşcă de buci …

11 noiembrie 2015 Un comentariu

Procesomana Oana Stancu, nevasta deputatului PNL Daniel Catalin Zamfir, zice că vineri a trezit-o cu noaptea în cap la opt fără un sfert dontorul doctorul Cîrstoiu, managerul de la Universitar care îi cere să facă şi ea „un reportaj din acela de suflet pentru V. (unul dintre supraviețuitori). Nu-l vrea nimeni, nicio echipă de afară. Are arsuri pe 80% din corp…” şi  să-l ajute cu teledonul … (telecerşetorie).

Adică managerul unui mare spital din capitală o scoate din scutece pe o procesomană cu pretenţii de jurnalistă care nu are nnimic cu această meserie şi îi cere să-l ajute şi nu îl ună pe ministru ca să îi ceară să se implice că tot se laudă că e cel mai tare ministru mioritic al sănătăţii? Ba mai mult, revine cu telefonul ca nu cumva să îl uite de parcă ar fi sunat la o măcelărie în vremea lui Ceaşcă pe amantul nevestisii să nu îl uite cu carnea promisă că îi vine soacra în vizită? Şi îi mai spune  să îl avute pe bolnav cu teledonul şi nu sună la conducerea postului care în 2012 în declarase Omul Zilei pentru că l-a operat pe Mircea Lucescu?

Să fim serioşi … 

Şi după ce medicul o dezamăgeşte sunând-o mai târziu şi spunându-i să nu se mai strofoace că a rezolvat, ea, Oana, are un puseu de memorie şi îşi aminteşte că Tudor Chirilă şi-a exprimat pe Facebook o părere în care se lua de managerii de spitale după care îl înjură ca o ţoapă ce este …

Să mă ierte Dumnezeu, dar cu astfel de specimene nu mai trebuie să ne mirăm că avem o asemenea presă …

Oare cât din faptul că Oana Stancu  a sărit la beregata lui Tudor Chirilă se datorează faptului că el este mai mult prin curtea Media PRO şi nu se spurcă că calcepe la antene şi să-l pupe în cur pe Varanul Puşcăriaş?  

Oana Stancu .

Aşa, cam prin vara lui 2014, Oana Stancu, că tot nu mai reuşeşte să reţină atenţia nimănui cu aberaţiile ei, îl dădea în judecată pe Robert Turcescu.

Ăsta făcuse pe blogul lui nu ştiu ce afirmaţii calomnioase desprte ea şi famiglia ei, deputatul PNL Daniel Catalin Zamfir e un mic latifundiar de scuzaţi de expresie,  Voluntari. (Oops, se pare că volutarienii sau cum s-or numi locuitorii de acolo, cum ajung primar sau deputat, cum  atentează la graţiile antenistelor ceva mai uzate. Niciodată nu am înţeles dacă la USL era ordin pe linie de partid să intre useliştii de vază în intimităţile antenisdelor, sau şăful actual puşcăriaş, Voiculescu le trasează sarcină de de serviciu să întărească legăturile dintre televiziunea sa şi USL-ul ce părea că va obţine pe puţin 150% voturi dacă se ‚nerva Drangea, actualul şef ap PSD. În fine, nu contează).

O fi poate vreo boală la antenistele trecute bunişor de  vârsta adolescenţei şi a primei tinereţi asta cu datul la uselişti precum căţelele la câinii bagabonţi.

Zicea articolaşul de pe antena3.ro  că Oana Stancu ar fi afirmat telefonic (probabil aşa se hotărâse în şedina de redacţie), că îl dă pe Turcescu în judecată , pentru „atacul mizerabil” lansat la adresa sa şi a familiei sale.”

„Îl acţionez în judecată pe Robert Turcescu – zicea Oana Stancu la telefon –  pentru afirmaţiile de pe blogul acestuia. Nu e vorba numai de faptul că niciun cuvânt nu e adevărat, dar este vorba de un atac absolut mizerabil la adresa mea şi a familiei mele. Îl dau în judecată convinsă fiind că instanţa îl va obliga să retragă afirmaţiile făcute, să ceară scuze publice şi să plătească daune morale”.

„Este absolut de nepermis. Nu este niciun cuvânt adevărat. Nu e vorba decât de o invenţie mârşavă. Vom merge în instanţă şi vreau să-l văd cum se va apăra pentru invenţiile scrise la adresa mea”, a mai  spus Oana Stancu, la Antena 3.

Ce să facă şi ea săraca? Dacă şeful aflat la bulău pentru că a crezut că are dreptul la liberă exprimare (aşa se numeşe mai nou la Antena3 furtul a 60 de miliane de euro), a dat ordin.. asta e.

Păi nu zicea Mişu Gâdea, pupincuristul şef de la Antena3, cu labiile de sub nas pline de spume că şi el dă în judecată pe toţi aceia care se apără când îi înjură cineva de la televiziunea (vorba vine) lor? Zicea … pentru că la el libertatea de exprimare este,  pentru el, atunci când îi înjură pe alţii, când îl înjură alţi pe el se numeşte calomnie

Oana  îl dă în judecată pe Turcescu, Firea pe Băsescu. Poate au dreptate şi ele totuşi. Ce dracu fac ele dacă cei de la DNA se plictisesc să o tot bage pe Nuţi la Beciul Domnesc pentru a socializa cu şobolanul din gaura acoperită în caz de nefolosire cu PET şi se duc să vază cam ce mai fac soţii lor? Păi au ele timp să se ducă la vizite la Jilava? N-au că au trabă.

Că veni vorba, e normal să se teamă, la cât de mari le sunt viloacele doar să treacă pe acolo vreun procuror şi deja soţii antenistelor primesc cazare obligatorie la vestitul beci.

Nu e ăsta singurul proces al Oanei. Prin aprilie tot 2015, aceasta mai pierdea un proces şi era obligată să-i achite 20.000 de euro lui Marian Georgescu, tatăl presedintelui Agentiei de Integritate. (Vezi aici detalii absolut interesante hotnews.ro)

Acuma n-am să mai vorbesc de procesele năroadei, are mintea odihnită şi se plictiseşte repede aşa că ce să facă şi ea? Dă în judecată oameni care fac mai mult rating decât ea şi când nu fac nimic.

Iată că nu a pierdut, nici legat de incediul de la Clubul „Colectiv”, momentul de a se băga în seamă.

Nu chiar imediat ci în luni, 9 noiembrie 2015, când, povesteşte a fost trezită de telefon. Şi nu de un Neica Nimeni ci de doctorul Cîrstea, ditamai managerul.

Înainte de a povesti despre ce e vorba, vreau să atrag atenţia asupra unei … coincidenţe. Pe  9 ianuarie 2012, doctorul Cîrstoiu era declarat drept „Omul Zilei” de Jurnalul Naţional:

„Pentru promptitudinea efectuarii primelor investigatii medicale. Pentru modul exemplar in care a asigurat echipa medicala multidisciplinara, formata din reputati profesori doctori, care se ocupa in aceste zile de recuperarea postoperatorie cat mai rapida a antrenorului Mircea Lucescu. Pentru modul profesionist in care s-a luat decizia efectuarii inter­ven­tiei chirurgicale. Pentru dovada de respect suprem pentru pacient, pentru medicul roman, dar si pentru ziaristul interesat sa scrie corect, precis si rapid despre un eveniment care are in centrul lui pe unul dintre cei mai indragiti antrenori de la noi…” – (Bravo Pătrăţel, hehehe), că  doar nu era să se încurce ditamai jurnalista nevastă de deputat cu un oarecine. Vezi aici http://jurnalul.ro.

Musai să fie cineva legat tradiţional de trustul media al Mogulului Puşcăriaşu’ … Pentru angajaţi, intact e ca şi Google, cine nu apare acolo nu există.

Dar să lăsăm poveştile.

Doctorul Cătălin Cârstoiu, Managerul Spitalului Universitar BucureștiCum spuneam, în articolul publicat pe siteul Antenei3, Oana Stancu publică un articol la fel de lamentabil ca toate „anchetele” şi articolele publicate de ea.

Aşa, cam pe la opt fără un sfert fix,  pe Oana o trezeşte soneria telefonului şi la telefon doctorul Cîrstoiu care, impacientat n-o lasă nici se se spele, nici să îşi bea cafeaua ci îi spune:

„Te rog din suflet, ajuta-mă! Fă tu un reportaj din acela de suflet pentru V. (unul dintre supraviețuitori). Nu-l vrea nimeni, nicio echipă de afară. Are arsuri pe 80% din corp. L-am operat ieri, e stabil. Va trăi. Dar are nevoie de mult mai mult. Ca să înghită în regulă, ca să-și folosească mâinile ca înainte…Trebuie să-l trimitem afară! Hai să-l ajutați voi cu Fundația, cu teledonul…“.

Adică doctorul, ditamai managerul unui spital de talia Spitalului Universitar nu sună la conducerea mizeriei media ci la o jurnalistă de doi lei, procesomană din fire şi doagă la treaba cu jurnalismul că te şi miri că nu a sunat portarul sau femeia de serviciu şi o roagă să facă un articol şi să promoveze cazul la telecerşirea organizată de televiziunea în discuţie.

Şi nu doar atât, pe la ora 11 omul revine cu un telefon, să nu care cumva Oana să se fi luat cu cienştie ce şi să fi uitat şi îi reaminteşte … Deh, pe principiul „Errare humanum est, perseverare diabolicum”, nici atunci nu se adresează conduceruu postului…

Evident, fată bună Oana îl asigură că totul e OK, se agită ea şi, după câteva ore, când era mai exicată o conactază iar, de data asta pe  WhatsApp.

„Oanaaaaa…Îl iau englezii! I-am convins! Oprește-te cu demersurile! Sunt atât de fericit! Mare mare bucurie! Are o șansă! Nu știi cât de fericit sunt! Nu-l vroia nimeni pentru că e mult de lucru cu el! Dar i-am convins!“.

Probabil că s-a ’nervat Oana amintindu-şi ce visa dimineaţă când a trezit-o cu prostiile lui, dar pentru că omul e ditamai personalitatea nici măcar de mamă nu cred că l-a înjurat.

Rămasă fără ocupaţie pe ziua respectivă ce să facă şi ea? Îşi aminteşte că a citit postarea de pe Facebook a lui Tudor Chirilă:

„Este mai mult decât evident că Bănicioiu a dat ordin spitalelor să afirme că se descurcă în criza celor arşi. Este mai mult decât evident că soarta unor oameni a fost batjocorită pentru un gest de PR. Însă la fel de gravă mi se pare atitudinea managerilor de spitale care au consimţit să facă parte din acest joc odios. P.S: Un gând bun pentru medicii care în aceste circumstanţe nefavorabile au făcut şi fac tot posibilul pentru a salva vieţi. Later edit: În comentarii mi se spune că cei în stare critică ar fi murit oricum. Dar eu întreb: ce facem cu cei în stare gravă care au ajuns sau riscă să ajungă în stare critică doar pentru că ministerul spune că ne descurcăm?“.

A dracului coincidenţă … Stau io şi mă întreb cam ce s-ar fi întâmplat dacă Tudor ar fi spus că Sfântul Duh l-a sunat pe vre-un cosmonaut cine o trezea dimineaţa cu telefonul? Dumitru Prunariu sau Iuri Gagarin?

Interesant ar fi de aflat cam ce a consumat Oana înainte de a scrie mai jos un pic:

„Le cerem politicienilor să aibă răspundere! Toți trebuie să avem, nu doar ei! Mai ales când un astfel de mesaj ca al lui Tudor Chirilă poate face atât rău. Numai la gândul că sunt niște familii extrem de chinuite zilele acestea care văd că se duc pe lumea cealaltă unul câte unul cei care au supraviețuit până acum și dl Chirilă ar trebui să cântărescă mai bine înainte de a le arunca în suflet și acest chin: oare copilul meu avea o șansă în afară și nu a fost lăsat!”

Ce legătură o avea respunsabilitatea politicianiloor cu spusele pe Facebook a unui artist, nu pricep…

Şi cine se întreabă … una care se autodenumeşte jurnalistă şi comite bişte aberaţii în aşazisele ei „dezvăluiri” care se dovedesc a fi complet aiurea, niciodată ceva din ce a afirmat ea nu a avut o finalitate şi nu s-a dovedit a fi reală  …

=======================================

În încheiere iată mai jos, integral, articolul Oanei Stancu, publicat de Jurnalul.ro

Tudor Chirilă și răspunderea lui de om în gura căruia se uită atâția tineri

E mizerabil că aruncă și acest chin în sufletul atâtor familii chinuite și rupte de durere în aceste zile! Nu doar politicienilor trebuie să le cerem să aibă răspundere pentru ce fac și zic!

Oana StancuVineri, 7.45 dimineața. Mă trezește apelul doctorului Cîrstoiu, managerul de la Universitar: „Te rog din suflet, ajuta-mă! Fă tu un reportaj din acela de suflet pentru V. (unul dintre supraviețuitori). Nu-l vrea nimeni, nicio echipă de afară. Are arsuri pe 80% din corp. L-am operat ieri, e stabil. Va trăi. Dar are nevoie de mult mai mult. Ca să înghită în regulă, ca să-și folosească mâinile ca înainte…Trebuie să-l trimitem afară! Hai să-l ajutați voi cu Fundația, cu teledonul…“. Promit! La 11 mă sună iar. Să se asigure. Să-mi mai dea argumente să lupt pentru V. (deși știe că nu e nevoie). Câteva ore mai târziu pe WhatsApp: „Oanaaaaa…Îl iau englezii! I-am convins! Oprește-te cu demersurile! Sunt atât de fericit! Mare mare bucurie! Are o șansă! Nu știi cât de fericit sunt! Nu-l vroia nimeni pentru că e mult de lucru cu el! Dar i-am convins!“.

Ieri citesc postarea lui Tudor Chirilă:

 „Este mai mult decât evident că Bănicioiu a dat ordin spitalelor să afirme că se descurcă în criza celor arşi. Este mai mult decât evident că soarta unor oameni a fost batjocorită pentru un gest de PR. Însă la fel de gravă mi se pare atitudinea managerilor de spitale care au consimţit să facă parte din acest joc odios. P.S: Un gând bun pentru medicii care în aceste circumstanţe nefavorabile au făcut şi fac tot posibilul pentru a salva vieţi. Later edit: În comentarii mi se spune că cei în stare critică ar fi murit oricum. Dar eu întreb: ce facem cu cei în stare gravă care au ajuns sau riscă să ajungă în stare critică doar pentru că ministerul spune că ne descurcăm?“.

„Realitatea este la polul opus celui descris de dl. Chirilă: nu doar că NU e ordin să nu fie scoși din țară, nu doar că NU a existat orgoliul medicilor români să nu fie ajutați de străini, ci sunt atâtea echipe de medici de afară venite în România.”- continuă Oana.

Realitatea? Care realitate?

 Realitatea că Bănicioiu declară că de când e el ministru aveam un sistem de sănătate de-ţi stă mintea în loc? Sau realitatea că sistemul de sănătate e atât de varză din cauza  subfinanţării încât s-a ajuns ca însuţi ministrul să ceară legalizarea şpăgii?

Sau realitatea că, deşi mulţi au sunat de la Clubul Colectiv la numărul de urgenţă, după zece minute apar doi poliţai cam la fel de inteligenţi ca antemergătorul lui Generalului Oprea care a murit dând cu motocicleta în gropi? Şi după ce au venit au privit o vreme năuci, după alte cinci minute sau mai bine apar şi nişte pompieri mergând pe jos deoarece nu ştiau pe unde să intre cu maşina? Sau că tot nişte pompieri încercau să afle unde e cheia de la uşa din spate în loc să o spargă cât mai rapid?

Oricum încheierea face toţi banii. Cică:

„Cât despre cum au respectat așa-zisul ordin directorii de spitale, cazul lui Cătălin Cîrstoiu vorbește de la sine. E mare păcat că oamenii ăștia care fac minuni sunt porcăiți așa pentru că unul consideră așa, fără argument, că e mai mult decât evident ceva ce nu e decât în capul lui! Am în minte acum fața doctorului Boroș nedormit de 36 de ore în care a stat numai în ATI-ul de Municipal la capul victimelor spunând că așa trebuie tratați ca și cum ar fi frații lor, copiii lor, ai celor care îi au în grijă…medici și asistente. Figura colegei sale, doctorița Silvia Nica, în noaptea de groază…ea era desprinsă din serialul Anatomia lui Grey!

Sunt plină de revoltă că oamenii ăștia în loc să fie divinizați sunt pângăriți! Plină!”

Fabulos, extraordinar, magnific… etc…

Adică la vremea megaministrului Bănicioiu e nevoie ca „dr. Boroș să fie nedormit de 36 de ore”, Cătălin Cîrstoiu să se zbată ca un erou pentru ca un bolnav să fie preluat de alţii, doctorița Silvia Nica să pară desprinsă din Anatomia lui Grey şi să muncească oamenii ca nişte eroi?

De ce oare nu sa putut ca oamenii ăştia şi alţii care au intervenit să fie înlocuiţi  se unii odihniţi? Poare nu pentru că Bănicioiu şi sistemul de sănătate e varză şi nu are destui medici şi asistente?

Realitatea? Care realitate? Aia că se fură de se rupe şi în multe locuri oamenii trbuie să îşi cumpere singuri medicamente?

Trebuie oare medicii divinizaţi? Nu ar fi mai bine să fie plătiţi şi să li se asigute ceea ce e nevoie pentru a putea lucra ca lumea? Aceasta este meseria lor, să salveze vieţi.

Oare s-a gândit cineva să îl divinizeze pe angajatul de la centrala termică de cartier pentru că dă căldură? Ori pe brutarul care face pâine şi astfel oamenii nu rabdă foame? Ori electricianul că schimbă prize?

De ce să nui divinizăm pe profesorii care toată viaţa îşi distrug nervii cu copii pe care toantele de jurnaliste nu au timp să îi educe? De ce să nu îi divinizăm pe gunoierii care nu lasă gunoiul să ne înece?

Da, medici salvează vieţi. Aceasta e meseria lor, ce să facă? Să stea şi să scrie pe Internet prostii ca năroadele de jurnaliste care se visează trezite de medici manageri care să le ceară să salveze vieţi?

Autor: Oana Stancu

Sursa: jurnalul.ro

Crima de la Clubul „Colectiv” …

31 octombrie 2015 Lasă un comentariu

Au avut o singură vină. Erau tineri şi doreau să se distreze cu exuberanţa tinereţi. Atât!

Din cauza indolenţei, a lipsei de respect faţă de siguranţa celorlalţi şi a unei dorinţe nemăsurate de a face bani cu orice preţ a unora ei au murit mult prea tineri.

Dumnezeu să-i odihnească !

 Dumnezeu să-i odihnească

Erau tineri cu poftă de viaţă. Doreau doar să se distreze la Clubul „Colectiv” cu toată exuberanţa tinereţii lor.

Aveau visuri, credeau că au viaţa înainte.

Unii au murit, alţii vor avea sechele pentru perioade lungi sau chiar pentru toată viaţa.

Buretele folosit ca fonoizolaţie şi o sursă de foc este o adevărată bombă incendiară.

O încăpere cu o singură uşă utilizabilă, fonoizolată cu burete şi fără siteme pentru stingerea automată a incendiilor deoarece patronilor nu le pasă decât de banii lor şi deloc de siguranţa celorlalţi, în care se folosesc artificii, tixită cu sute de oameni, poate foarte uşor să să fie definită ca o cameră de execuţie.

Acolo pot ucide focul, monoxidul de carbon, panica, imposibilitatea de a ieşi în timp util.

Ceea ce s-a întâmplat la Clubul „Colectiv” a fost crima.

O crimă de care se fac vinovaţi, patronii, administratorii, cei care au lăsat să funcţioneze locul fără a avea autorizaţiile necesare, cei care trebuiau să controleze ce se întâmplă acolo şi să vadă dacă totul e în regulă.

Toţi trebuie condamnaţi fără întârziere pentru crimă deoarece indolenţa, lipsa de responsabilitate faţă de viaţa celor care veneau la clubul respectiv şi dorinţa de a face bani cu orice preţ investind cât mai puţin, au ucis.

Această prezentare necesită JavaScript.

%d blogeri au apreciat asta: