Arhiva

Posts Tagged ‘Colectiv’

RAMONA STRUGARIU: ”Drum lin, Călin. Îţi cer eu iertare, în numele ucigaşilor tăi. ”

Frumoasă, talentată și sensibilă, Ramona Strugariu publică un articol care spune ce am fi spus mulți dintre noi dacă am fi găsit cuvintele necesare.

Un scurt citat din text care cred că e suficient pentru a stârni interesul de a citi întreg articolul:

   ”Astăzi plâng iar, pentru că a murit Călin. A murit la 29 de ani, după ce timp de mai mult de doi ani l-aţi ucis, încet şi sigur, în fiecare zi. A murit având banii strânşi pentru un transplant pulmonar, în timp ce „există un protocol cu Eurotransplant, protocol care nu a fost semnat, pentru că România nu şi-a îndeplinit obligaţia“ (Sorina Pintea, ministrul Sănătăţii).

     A murit în timp ce, în 2016, conform spuselor lui Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătăţii, domnul Narcis Copcă, directorul Spitalului Sfânta Maria din Bucureşti, le scria celor de la Eurotransplant aşa: „Prin aceasta vă informăm că nu sunteţi bineveniţi pe 8 şi 9 decembrie să faceţi o vizită oficială sau neoficială la Spitalul Sfânta Maria din Bucureşti. Dacă nu veţi respecta rugămintea noastră, o să considerăm atitudinea dumneavoastră ca o lipsă de respect, că nu doriţi o colaborare bună şi onestă şi că vă amestecaţi voit în politicile de sănătate publică naţionale. Aşa că vom fi nevoiţi să acţionăm în consecinţă, să deschidem o anchetă oficială şi să informăm publicul“. Mizerabililor. Voi vorbiţi despre onestitate şi despre informare? Voi vorbiţi despre respect şi bună colaborare? ……..

………..

   Voi trebuie să mergeţi la groapa istoriei şi trebuie să răspundeţi pentru fiecare ticăloşie în parte. Nu meritaţi să muriţi sau să vi se întâmple ceva. Trebuie să pieriţi politic şi apoi să răspundeţi pentru fiecare moarte în parte.

   Iar asta putem face doar noi. Noi, fiecare dintre cei umiliţi şi îndoliaţi de nemernicia şi de nepăsarea din voi.   

    O să plătiţi. 

   Drum lin, Călin. Îţi cer eu iertare, în numele ucigaşilor tăi.” 

Citiți mai jos articolul integral al  Ramonei Strugariu publicat pe adevarul.ro la 3 iulie 2018.

Astăzi a murit Călin. Mâine pe cine mai ucideţi?

   Am ajuns acasă târziu. Am ieşit pe terasă, e linişte. E terasa dintr-o ţară în care sistemul nu ucide atât de uşor. Am ieşit pe terasă, mi-am turnat o poală de gheaţă într-un pahar cu ceai, mi-am luat carnea în dinţi şi am început să-mi amintesc despre voi.

   Tot mi-am adus aminte. Mi-am amintit cum urlam în hohote, la telefon, la unu noaptea, după incendiul de la Colectiv, urlam la un om care nu avea nicio vină şi era departe de ţară, rugându-l să facă ceva. Şi atunci, tot voi eraţi la guvernare. Şi atunci, tot oamenii s-au mobilizat, iar voi n-aţi făcut nimic. Şi atunci aveam de toate, şi atunci totul era posibil şi gestionabil cu resursele din ţară.

   S-a aşternut liniştea peste 65 de vieţi. Peste alte zeci, teama de a se privi în oglindă, furia pentru ziua de mâine, care va arăta la fel de plină de frustrări. În liniştea asta, v-aţi întors la guvernare, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.  

   Am plâns mult atunci. Dar n-am stat, am încercat să fac ceva. Am scris puţin şi am vorbit puţin despre tot ce a fost, dar o voi face, într-o bună zi. Voi meritaţi o carte. Meritaţi o carte despre cum se poate lăsa o naţiune întreagă fără suflare, în timp ce singura voastră grijă este să vă scăpaţi unul pe altul de puşcărie. 

   Astăzi plâng iar, pentru că a murit Călin. A murit la 29 de ani, după ce timp de mai mult de doi ani l-aţi ucis, încet şi sigur, în fiecare zi. A murit având banii strânşi pentru un transplant pulmonar, în timp ce „există un protocol cu Eurotransplant, protocol care nu a fost semnat, pentru că România nu şi-a îndeplinit obligaţia“ (Sorina Pintea, ministrul Sănătăţii).  

   A murit în timp ce, în 2016, conform spuselor lui Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătăţii, domnul Narcis Copcă, directorul Spitalului Sfânta Maria din Bucureşti, le scria celor de la Eurotransplant aşa: „Prin aceasta vă informăm că nu sunteţi bineveniţi pe 8 şi 9 decembrie să faceţi o vizită oficială sau neoficială la Spitalul Sfânta Maria din Bucureşti. Dacă nu veţi respecta rugămintea noastră, o să considerăm atitudinea dumneavoastră ca o lipsă de respect, că nu doriţi o colaborare bună şi onestă şi că vă amestecaţi voit în politicile de sănătate publică naţionale. Aşa că vom fi nevoiţi să acţionăm în consecinţă, să deschidem o anchetă oficială şi să informăm publicul“. Mizerabililor. Voi vorbiţi despre onestitate şi despre informare? Voi vorbiţi despre respect şi bună colaborare?

   Aş vrea, în calitate de cetăţean al României, să ştiu câte vieţi au sistemul vostru şi guvernul vostru pe conştiinţă. Informaţi publicul, aşa cum l-aţi informat de fiecare dată. 

   E frig pe terasă şi îmi amintesc cum tremurau cei de la Colectiv şi spuneau că le e frig. Frig, atât aţi putut aduce în oameni. Nu bune practici şi programe de guvernare. Moarte şi frig.  

   În dimineaţa în care am ascultat declaraţia acelui doctor, care spunea, în lacrimi, cu vocea frântă şi sufocată de neputinţă, că situaţia imunoglobulinei este critică şi că asta e, din păcate – după ziua în care un copil a încercat să se sinucidă pentru că a auzit şi a înţeles că sistemul îi aduce moarte – am plâns. Am strâns din dinţi. Am spus mai departe. Au fost oameni care au făcut ceva. Nu voi. Voi n-aţi făcut nimic. 

   În dimineaţa în care am citit despre moartea fetiţei de 6 ani a cărei poveste o văzusem cu câteva luni înainte la televizor, tot din cauza crizei imunoglobulinei, am urlat ore în şir, dar n-am mai avut cui spune şi ce face. 

    În faţa morţii eşti neputincios şi gol, aşa cum mă simt eu acum, din nou, pentru că a murit Călin. Şi pentru toţi cei care vor mai muri, de acum înainte. Pentru fiecare copil pe care l-aţi ucis cu cinism şi inconştienţă, pentru fiecare părinte care şi-a dat sufletul din el plângând de suferinţă şi de neputinţă.

    Şi eu sunt mamă. Am lucrat cu mame în situaţii critice, am avut de trecut momente grele, în care mi-au plecat copii din braţe la o operaţie de unde nu s-au mai întors niciodată. Tot sistemul vostru i-a dus către o lume mai bună, unde măcar nu mai suferă, unde măcar nu mai mor câte puţin în fiecare zi, ca fiecare dintre noi.

   Şi eu sunt mamă şi ştiu că pentru copilul meu m-aş duce la capătul pământului şi m-aş întoarce. Dar, nu, n-aş plânge de neputinţă, v-aş trece pe rând prin fiecare chin în parte, până când v-aţi dori voi să pieriţi.

   Aţi adus o ţară întreagă în genunchi. Aţi strivit-o, iar acum îi aşteptaţi bocetul de neputinţă. Neputinţa e starea aceea în care nu se mai poate face nimic. Nu speraţi, pentru că n-aţi ajuns acolo. Încă. Nu speraţi, pentru că nici nu veţi ajunge.

   Cu voi încă se poate face ceva. E o datorie, acum. Cu fiecare decident care a zdrobit o viaţă sau mai multe în bocancii nesimţirii şi ai nepăsării pentru un popor întreg. Cu fiecare nemernic care a luat decizii politice ucigaşe, în fruntea unor instituţii a căror principală menire este să protejeze interesele oamenilor, să apere şi să respecte viaţa. 

  Voi trebuie să mergeţi la groapa istoriei şi trebuie să răspundeţi pentru fiecare ticăloşie în parte. Nu meritaţi să muriţi sau să vi se întâmple ceva. Trebuie să pieriţi politic şi apoi să răspundeţi pentru fiecare moarte în parte.

  Iar asta putem face doar noi. Noi, fiecare dintre cei umiliţi şi îndoliaţi de nemernicia şi de nepăsarea din voi. 

  O să plătiţi. 

  Drum lin, Călin. Îţi cer eu iertare, în numele ucigaşilor tăi. 

Autor: Ramona Strugariu 

Sursa: adevarul.ro 

Data publicării: 3 iulie 2018

 

Oare românii doresc cu adevărat eradicarea corupției?

23 iulie 2016 4 comentarii

Întrebarea poate suna aiurea …

Oare românii doresc cu adevărat eradicarea corupției? Poate se va găsi cineva să explice cum de românii spun peste tot că s-au săturat de corupție dar nu contenesc să dea șpagă peste tot … O fi făcând asta parte din definiția noțiunii de român?

Aș vrea să precizez ceva. Nu consider că e vorba de corupție gestul de a da cuiva ceva după ce ți-a făcut un serviciu fără ca acesta să îți ceară. Poate fi vorba e corupție gestul de a-l servi cu un pahar cu vin pe un instalator după ce ți-a rezolvat o țeavă sau ca, înainte de externare, dacă ai fost mulțumit de modul în care ai fost tratat la spital îi bagi medicului în buzunar un …plic … Asta nu e corupție. 

Dacă dacă cineva plătit pentru a-ți rezolva ceva îți condiționează serviciul respectiv cerându-ți o șpagă, atunci nu mai e OK… 

Anticorupţie participativă

Melania Mincea

Melania Mincea

România pare bolnavă de corupţie. Şi nu e vorba doar despre corupţia gulerelor albe. Microbul şpăgii pare să fi atacat fibra unei părţi consistente a populaţiei – un Eurobarometru din 2015 arată că mai mult de trei sferturi dintre români admit că mita reprezintă adesea cea mai uşoară cale de a obţine servicii publice. Guvernul lansează, în acest context, o strategie naţională care invită la anticorupţie participativă. Peste câţiva ani, se va vedea dacă românii şi-o doresc sau vor dreptate numai când e vorba despre coruptul de lângă şi, dacă se poate, plasat într-o vizibilă poziţie publică.

Mitingul din seara de 3 noiembrie 2015, de la Bucureşti – în memoria victimelor de la Clubul Colectiv – a scos în stradă peste 25.000 de oameni. În timpul acestuia, sloganul “Corupţia ucide” devenise un leitmotiv. Ni s-a confirmat, ulterior, că, da, corupţia nu doar că slăbeşte statul, ci chiar poate ucide. Şi nu doar în sens metaforic.

Însă pentru a ne însănătoşi, pentru a diminua dimensiunea la care a ajuns acest flagel care macină societatea şi pe verticală, şi pe orizontală, nu este suficientă lupta autorităţilor împotriva corupţiei. Nici numai să ieşim în stradă – şi, mai ales, nu doar atunci când situaţia devine insuportabilă. Nici numai să scandăm, periodic, sloganuri împotriva corupţilor, nici să susţinem declarativ lupta anticorupţie. Nici numai să aşteptăm ca lupta aceasta să fie purtată doar de instituţiile statului. Mai e nevoie şi de altceva.

În primul rând, este nevoie să reacţionăm ori de câte ori starea de fapt o impune. Nu numai după situaţii-limită, cum a fost moartea a zeci de oameni şi rănirea altor aproape 200 în incendiul de la Colectiv. Trebuie reacţionat în faţa oricărui abuz – chiar dacă impresia este că nu ne afectează direct –, şi asta indiferent de forma pe care o îmbracă acel abuz: tolerare sau încurajare a corupţiei, bătaie de joc la adresa legilor şi a ţării, clientelism, lichelism. Închizând ochii în faţa acestor derapaje, mâine, se vor întoarce, sub o formă sau alta, împotriva noastră. Aşa cum, în noaptea de 30 octombrie 2015, corupţia sau „doar” incompetenţa unor funcţionari – care,şi ea, poate ascunde o altă formă de corupţie – s-a întors împotriva unor tineri nevinovaţi, ucigându-i. Aşa cum tot corupţia şi dezinteresul au făcut cine-ştie-câte victime prin spitalele româneşti, despre care s-a vorbit abia după ce a izbucnit scandalul Hexi Pharma. Deşi ele fac victime de mulţi ani şi nu doar din cauza Hexi Pharma.

În al doilea rând, este nevoie imperioasă de schimbarea mentalităţii fiecărui individ în parte. Iar aici avem o problemă mare. O dovadă o reprezintă rezultalele unui Eurobarometru din 2015, cu privire la atitudinea populaţiei privind corupţia în UE, care arată nu numai că România este peste media europeană, ci relevă că mai mult de trei sferturi dintre români admit că mita şi relaţiile reprezintă adesea cea mai uşoară cale de a obţine servicii publice. Se va schimba ceva cu adevărat abia când va scădea drastic numărul celor care au o astfel de mentalitate, care încurajează corupţia şi întăresc sistemul şpăgii.

De la şpaga dată funcţionarului de la Primărie, pentru rezolvarea peste rând a problemei proprii sau pentru a mima miopia în faţa unui act lipsă, profesorului, pentru a închide ochii în faţa lipsei de pregătire sau a unui plagiat, inspectorului de la Muncă, pentru a se preface că nu vede angajările la negru sau la gri, poliţistului de la Circulaţie, pentru a trece cu vederea şofatul în stare de ebritate, trecerea pe roşu ori depăşirea vitezei legale, asistentei, pentru a aduce medicamentul de care e nevoie, medicului, pentru a nu amâna intervenţia chirurgicală sau ca şi măsură de precauţie ante-operatorie, poliţistului ori procurorului, pentru a scrie „NUP” pe dosar – toate, fapte încadrabile la mica corupţie, mică însă până la un punct –, până la şpaga dată unui funcţionar, unui primar, unui şef de instituţie, unui ministru, pentru a facilita câştigarea unei licitaţii trucate, de milioane de euro, pentru a accepta cumpărarea de servicii sau materiale proaste sau la suprapreţ – fapte încadrabile la mare corupţie.

Guvernul Cioloş, ajuns la putere după protestele Colectiv, când strada dăduse în clocot şi răbufnise la adresa unui sistem corupt, face un pas în direcţia a ceea ce se poate numi anticorupţie participativ. Şi, în Strategia Naţională Anticorupţie 2016 – 2020, aflată acum în dezbatere publică, pune accent pe prevenirea corupţiei şi pe educaţia anticorupţie, ceea ce implică acţiuni asupra cauzelor acestui flagel, nu doar asupra efectelor lui.

Dar, pentru a vedea rezultate, este nevoie, nu doar de susţinerea de către populaţie a acţiunilor coercitive împotriva corupţiei, venite din partea statului. O schimbare reală, eficientă porneşte de la schimbarea mentalităţii fiecărui individ în parte. Degeaba se va ieşi în stradă doar după o altă tragedie, iar efectele protestului se vor stinge concomitent cu emoţia publică stârnită de acea tragedie. Degeaba se va striga „Jos corupţii!”, „Jos mafioţii!”, „Corupţia ucide”, dacă, mâine, unii dintre cei care poartă aceste pancarte vor mitui alţi funcţionari, pentru a-şi rezolva propriile probleme. Şi dacă alţii vor închide ochii la abuzuri, pe principiul că nu e treaba lor şi că nu le afectează tihna cotidiană.

În 2020, când vor fi analizate rezultatele acestei Strategii Naţionale Anticorupţie, se va vedea dacă românii, în majoritatea lor, îşi doresc această anticorupţie participativă sau vor dreptate numai când e vorba despre coruptul de lângă şi, dacă se poate, plasat într-o vizibilă poziţie publică.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 21 iulie 2016

Din categoria ”Să pupăm Firea în Trebuci” – Oana Stancu: ”Gabriela Firea a condus mai multe entități economice…” (Uită să spună că le-a falimentat )

20 aprilie 2016 9 comentarii

PRECIZARE ANTESDCRIPTUM:

Acest articol pleacă de la articolul „Corupția ucide! A fost sloganul care a reușit, într-o democrație firavă și bolnavă, să dărâme un guvern…”, articol din categoria „Să pupăm firea în Trebuci”, publicat de Oana Stancu Zamfir în Jurnalul Naţional. 

Acolo Oana Stancu Zamfir  afirmă (ca frază centrală de cea mai mare greutate) „Gabriela Firea a condus mai multe entități economice, …”. Ce uită să spună Oana este că firmele conduse de Gabriela Firea sunt firme din cadrul Intact Grup Media, încredinţate ei spre administrare şi pe care le-a falimentat, ba mai mult,

Pe lângă că este un administrator dezastruos, Gabriela mai este şi un şantajist ordinar …

SĂ PUPĂM FIREA ÎN TREBUCI

La Trustul Media Intact, în afară de obișnuitele ospete cu rahat, și de tras flegme „băsiștilor” se desfășoară uneori, în funcție de evenimente, și alte campanii, unele din ele, pozitive.

Oana Stancu Zamfir

Oana Stancu Zamfir

În zilele acestea, pentru susţinerea campaniei Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele etc, o campanie care ar putea să se numească „Să pupăm Firea în Trebuci”.

Pe 19 Aprilie 2016, siteul Jurnalului Micţio… pardon, Naţional,  publică un articolaş al Oanei Stancu Zamfir intitulat „Incompetența nu ucide?”.

Articolul începe ex abrupt o „Corupția ucide! A fost sloganul care a reușit, într-o democrație firavă și bolnavă, să dărâme un guvern…”. Deci, ţoapa, cu nesimţirea care o caracterizează, ridiculizează indirect  incendiul de la colectiv ridiculizând acel „Corupţia ucide” care părea atunci a fi sinteza motivelor care au dus la acel nenorocit incendiu.  

Culmea e că, legat de minimalizarea acelui incendiu împreună cu minimalizarea nenorocirilor din sistemul medical s-au exprimat şi alţi antenişti, De exemplu Mircea Badea afirma (şi demonstra, după părerea lui) că nu se poate dovedi că din cei ajunşi în spitale de la Colectiv majoritatea au dat colţul din cauza unor bacterii/viruşi  luaţi de prin  spitale. Aşa-i  dacă nici un virus ori nici o bacterie nu a ajuns la DNA cu cătuşe pe labe nici nu poate fi vorba de aşa ceva.

Îşi mai aminteşte Oana Stancu Zamfir şi de mititeii ucişi de E-coli care, în afară de  copii a mai ucis o făbricuţă. Deşi s-a găsit acolo, la acea făbricuţă, bacteria, văd că tot mai mulţi, inclusiv, respectiva, se arată oripilaţi că numeni nu a plătit pentru că a pus în pericol o astfel de fabrică, ce dracu, nu prea mai avem fabrici, să le facem praf doar pentru că nişte copii care au mâncat brânză de la acea făbricuţă unde s-a găsit bacteria? Da’ cine mama dracului erau mititeii ăia? Şi dacă în fabrică nu se repectau normele nimime de igienă ce? Oare de ce nu şi-a amintit şi de incendiul ucigaş de la Maternitatea Giuleşti? Tot focul a ucis şi acolo … pentru că ar fi trebuit să facă oarece trimiteri la fostul primar Oprescu?

Una peste alta, trage ea concluzia  „Ca atare nu-mi rămâne decât să bag de seamă că, printre exigențele noastre în legătură cu cei care ne conduc, competența nu se numără.”  Şi gata cu introducerea şerpească, ocolitoare, bazată pe apropouri pentru care nimeni nu o poate acuza ne nimic în afară de mâncare de rahat, ceea ce la Antena 3 este un motiv de mare onoare.

Iat-o în tranşee … o flegmă adversarului Gabrielei Vrânceanu Firea  Pandele şi o limbă dureros de temeinic acesteia „Despre asta vor vorbi cel mai bine proximele alegeri. Marian Munteanu afirmă cu seninătate că n-a fost în stare să facă o afacere să meargă în viața sa. Și te întrebi dacă un om care n-a condus nimic, poate conduce o primărie chiar și de comună. Gabriela Firea a condus mai multe entități economice, dar i se reproșează că e gospodină…”  … ce emoţionant „gospodina Firea”  … Hehehe .. bun banc. Mai ales dacă îl punem faţă în faţă cu rstul aliniatului: „O face, ce-i drept, o doamnă căreia nu i-aș încredința nici omleta mea de dimineață. Chiar și așa, disprețul față de o femeie care ține o casă de oameni normali, cu copii și treburi domestice, ar putea să-și găsească mulți adepți. Trecutul a dovedit că electoratul apreciază și validează prin vot și hoția și golănia…” … „O face” adică o acuză o doamnă care nu e în stare să facă nici măcar o omletă … De cine să zică oare? Să nu fie vorba de ina Alinuţa care când a fost aleasă şefă la PNL s-a dus, paradoxal, direct la Antena 3 ca să îşi serbeze victoria? Şi cum nu se putea să nu îi tragă şi Codruţei Kovesi, una, că doar e din gaşca ce băsişti care i-a băgat la bulău stăpânul.

Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele  şi cum s-o mai numi dacă şi-a schimbat partenerul budoar

Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele
şi cum s-o mai numi dacă şi-a schimbat partenerul budoar

 Tot articolaşul ăsta ar trebui să aibă ca frază cu greutate aceasta: „ Gabriela Firea a condus mai multe entități economice…” … care, pusă în acelaşi recipient cu „dar i se reproșează că e gospodină…”  ar trebui să ne sugereze că e un personaj cum n-au trăit mulţi pe plaiul mioritic. Poate doar Dan Voiculescu.

La ce „entităţi economice” să se refere oare Oana Stancu? Să zică oare de firmele cu ajutoul cărora făcea tot felul de mânării cu familia Voiculescului? Alea care au sfârşit cu oiştea în faliment? Nu cred să se refere şantajul de care era acuzată „Albinuţa” Găbiţa. 

Păi, ia să vedem cum era cu firmele falimentate de Gabriela Firea.

FALIMENTELE GABRIELEI FIREA

Până în 2011, Gabriela Vrânceanu Firea  a condus MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti, după care a renunţat la administrarea acestei firme deoarece s-au acumulat datorii imense către partenerii de afaceri şi bugetul de stat.

Tot Gabriela Vrânceanu Firea  a condus şi „Săptămâna Financiară” srl, o altă firmă a familiei Voiculescu la care a reuşit să adune datorii totale de peste 8 milioane lei (RON).

O altă firmă, e drept neadministrată direct de marea profesionistă, Găbiţa lu’ Pandele a fost „Editura Intact” SRL, firma care edita „Jurnalul Naţional”. Aceasta a ajuns în faliment, cu datorii de 64,67 milioane lei (RON). Aici „profesionista” se pare că avea practic controlul indirect mulţumită relaţiilor cu famiglia Varanului şi a încrederii pe care i-o acordau respectiva familie.  

Pe 7 februarie 2015, Tribunalul Bucureşti a decis la cererea creditorilor Marius Popescu şi Radu-Bogdan Tomuleţ deschiderea procedurii falimentului debitoarei MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti(J40/4260/2006; CUI 18477500) şi a numit în calitate de lichidator judiciar pe SUMA INSOLVENCY IPURL, firmă cu sediul social pe Aleea Emil Botta în Bucureşti, ( Lichidator judiciar , Salagean Vincensso-Constantin).

Tribunalul a hotărât ca termenul pentru definitivarea tabelului creanţelor să fie 24 martie 2014.

GABRIELA FIREA, un dezastru administrativ, A LĂSAT GĂURI MARI ÎN CONTABILITATEA FIRMEI

Având ca obiect de activitate editarea revistelor şi periodicelor, Societatea MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti a fost înfiinţată în anul 2006.

Firma era controlată de fiicele lui Dan Voiculescu astfel, Camelia Rodica Voiculescu (66%), Corina Mirela Voiculescu (34%) şi îl avea pe  Sandu Jean-Călin pe post de administrator.

Din nefericire pentru ea şi pentru finanţele celor două fiice a Varanului, Societatea MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti (parte a INTACT MEDIA GRUP), cade în 2011în administrarea  administrator de la Gabrielei Vrânceanu Firea (Pandele, mai nou).

Pentru Societatea MEDIA CASA PRESS SRL Bucureşti, perioada cea mai ună din punct de vedere financiar a fost prin anul 2009, când raporta o cifră de afaceri de 21.485.593 lei şi un profit net de 115.220 lei.

În 2011, societatea în discuţie raporta o cifră de afaceri de 7.033.544 lei şi pierderi de 8.881.654 lei.  Totalul datoriilor ajungând la nu mai puţin de 21.482.548 lei.

După ce şi-au dat seama că Gabriela Firea era un dezastru dpv administrativ, în 2011,  aceasta e înlăturată.

În 2012 societatea avea datorii totale de 21.320.536 lei şi capitaluri proprii negative de  -21.940.476 lei.

La data de 30 septembrie 2013, firma raporta datorii către:  Bugetul de stat – 450.309 lei (blocare la sursă: 131.925 lei), Bugetul asigurarilor sociale de stat – 618.294 lei (blocare la sursă: 159.686 lei), Bugetul asigurarilor de sanatate – 208.498 lei (blocare la sursă: 83.087 lei).

DEŞI EA BĂGA FIRMELE ÎN FALIMENT, FIREA ÎŞI RECUPERA SALARIUL.

Societatea „SĂPTĂMÂNA FINANCIARĂ ”, cea care edita gazeta cu acelaşi nume,era în 2012 şi intra direct în faliment , după  trei ani de  înţeleaptă administrare a Gabrielei Firea.  

În tabelul definitiv completat al creanţelor acestei firmei, comunicat la începutul acestui an de către lichidatorul judiciar, figurează creanţe totale de 8.094.199,43 lei. De recuperat reuşind să se recupereze abia 327.678 lei din care s-au distribuit 163.239 lei pentru creditori.

La rândul său, Gabriela Firea şi-a recuperat 12.449 lei, întreaga sumă cu care se înscrisese în tabelul creditorilor.

În 2012 a intrat în insolvenţă  şi „Editura Intact” SRL, falimentul declarându-se în procedură simplificată în 2013. Totalul general înscris în tabelul preliminar completat/rectificat al acestei firme este de 64.672.342,39 lei, din care 59.627.317,93 sunt creanţe cu drept de vot.

Citiţi şi

„Săptămâna Financiară” SRL – „mortul” de pe masa Gabrielei (Vrânceanu) Firea

Pe cine a ţepuit „Editura Intact”, firma care editează „Jurnalul Naţional”

„ALBINUŢA” ŞANTAJISTA

Ca şi cum nu ar fi destul că Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele a reuşit să bage în faliment firmele aparţibând INTACT MDIA GRUP  care i-au fost încredinţate spre administrare, mai este şi o şantajistă ordinară.

Siteul ziarului Curentul publica în 2014 articolul: 

„ALBINUȚA” ȘANTAJISTĂ: GABRIELA FIREA – AMENDATĂ DE CNA PENTRU CAMPANII DE PRESĂ ÎMPOTRIVA CONCURENȚILOR EI DIN AFACERI

Premierul Ponta, plus o bună parte dintre parlamentarii noștri care au intrat, deja, în atenția legii, s-au înhămat la o sarcină de-a dreptul penibilă: au pus mână de la mână și au semnat o plângere penală prin care, ca la un semn, au sărit, cu toții, la grămadă, în apărarea colegei lor, senatorul PSD Gabriela Vrânceanu Firea Pandele. Așadar a firavei „Albinuțe”, despre care au afirmat, în cor, dar pe o singură voce, că ar fi victima inocentă a unui oribil șantaj comis de președintele Băsescu. Iar toată această hărmălaie politicianistă s-a petrecut la doar câteva zile după ce magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție, au condamnat-o pe onorabila doamnă senator Firea la plata unei amenzi  administrative de o mie de lei în urma judecării unei plângeri penale depuse împotriva sa de către Narcisa Iorga

O plângere penală prin care ea a fost acuzată, de comiterea infracțiunilor de „șantaj” și „ultraj”. Adică, altfel spus, „cine zice, ăla este! Iar asta nu este tot: cu mai mulți ani în urmă, „Albinuța” Firea, în calitatea sa de realizator de emisiuni la Antenele familiei Voiculescu a fost amendată, la un moment dat chiar și către CNA, pentru că, în două ediții ale emisiunii „Observator”, prezentate de ea, „s-au făcut afirmații grave fără să se aducă dovezi în susținerea lor sau să se indice, cel puțin, probele pe care le susțin, dar și fără să se prezinte punctul de vedere al reprezentanților societății incriminate, încălcându-se astfel prevederile art. 42, alin. 2 și 3 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual. Ulterior, „victima” emisiunilor amendate de CNA a relatat că în spatele lor s-a aflat tot un soi de șantaj de care Gabriela Firea, nu a fost străină, absolut deloc.

Șantajistă „de cursă lungă”

Pusă în fața deciziei pronunțate de instanța supreme, perfect paralelă cu prevederile legii cu care, în calitatea sa de senator PSD i s-a dat totuși, totuși, voie să se joace prin tot soiul de „comitete și comiții”, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, s-a apărat, în mod public, susținând că: „La Înalta Curte nu s-a adeverit ceea ce a afirmat doamna Narcisa Iorga, fiindcă dacă s-ar fi adeverit primeam închisoare cu executare sau cu suspendare. Mi s-a aplicat o amendă administrativă.” Așa o fi cum zici matale „Albinuțo”, dar amenda aia „administrativă” tot pentru „șantaj” și „ultraj” ai primit-o. De fapt, această pretinsă „amendă” nu a fost decât vârful văzut al unui „aisberg” cu mult mai mare.

Cu puțin timp înainte de depunerea plângerii penale îndreptate împotriva șefului statului, Gabriela Firea s-a plâns „Fiul meu cel mare mi-a spus că se simte profund umilit. El s-a gândit și la tatăl lui, la primul meu soț, care a sfârșit-o prost și a decedat după cinci ani de suferință, de boală, dar nu din cauza senatorului Firea care face parte din comisia de anchetă „Nana“. (….)

Nu i-a mai rămas nimic lui Traian Băsescu decât să se războiască cu morții, cu fostul meu soț, întinându-i memoria.” Era o jelanie de-a dreptul ipocrită: zilele trecute ziarul nostru v-a prezentat, pe larg, o serie, de înregistrări ale unor convorbiri telefonice prezente în „Dosarul spionilor”.

Este vorba despre un dosar de corupție la nivel înalt în care, printre alții, a fost trimis în judecată și Dorinel Mucea, adjunctul șefului de la Oficiul de Privatizare și Participațiile Statului în Industrie.

Din acele înregistrări rezulta că, răposatul domn Firea, l-a șantajat pe acesta pe acesta din urmă, pentru a avea acces la dosarul Petrom, document care, pe vremea aceea era clasificat în categoria „secret”. Iar din conținutul acelor convorbiri rezultă că, în ianuarie 2006, Mucea le-a comunicat unor parteneri de afaceri că este amenințat de către d-l Firea cu publicarea unor articole de presă.

Bineînțeles că fostul soț al actualei „Albinuțe” nu ar fi publicat acele „articole de presă” în cine știe ce gazetă de perete și exact în „Săptămâna Financiară”, publicație economică editată de trustul de presă Intact Media Group, aflată așadar în „ograda mediatică” păstorită din umbră de familia Voiculescu, dar condusă,cu mână de fier, chiar de actualul senator PSD, fostul ziarist care, pe atunci, se numea doar Gabriela Vrânceanu Firea.

Ziaristul-afacerist

Aparent, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele este o femeie cu o înfățișare fragilă. Dar, ca de foarte multe ori în viață, și în cazul ei „aparențele înșală”. Inițial ai putea spune că este o apariție aproape gingașă. Dar această primă și iluzorie impresie, ține doar până în momentul în care distinsa doamnă senator deschide gura și începe și vorbească. Atunci ea este în stare, fără prea mari eforturi să te uimească, și să-ți provoace un reflex de jenă. Iar asta pentru că, adeseori și într-un mod aparent cu cu totul neașteptat, se preschimbă într-o chivuță guralivă gata să împroaște cu măscări pe oricine îi stă în cale. Cu siguranță că nimeni nu a uitat oribilul episod în care, avându-l ca invitat pe Cristian Boureanu, s-a apucat, nitam nisam să-l suduie, exact ca la ușa cortului.

Adevărul este că această „personalitate multiplă” nu ar trebui să ne mire prea mult: dincolo de aparențe, Gabriela Firea face parte din galeria ziariștilor-afeceriști, cu nimic deosebită și cu nimic mai bună decât mulți alți „guriști” care-și fac de lucru prin studiourile Antenelor și nu numai acolo.

De fapt, de-a lungul vremii, ea a avut câteva firme, cu diverse domenii de activitate.

Afaceri cu „antigel și lichid de frână”

Iar la un moment dat, pe lângă activitatea ei jurnalistică, familia Gabrielei Firea, așadar ea însăși împreună cu răposatul ei soț, a mai făcut și niște afaceri cu lichid de frână și antigel, prin intermediul SC „Vanem Comerț și Servicii” SRL. Cândva, prin 2001, așadar pe când guvernarea PSD-istă era condusă, la vârf, de către actualul pușcăriaș Adrian Năstase, Gabriela Firea, în calitate de asociat al firmei  SC „Vanem Comerț și Servicii” a apelat la buna ei cunoștință, jurnalista Gabriela Firea, care trudea din greu pe „moșia” Trustului Intact, căreia i-a cerut să-i rezolve anumite probleme pe care le avea cu firmele concurente de pe piață.

Una dintre acestea, care s-a confruntat în mod direct cu acea stranie combinație „doi în una” a fost firma „Vesta Investment”, care începând cu anul 2001, a fost ținta unor adevărate campanii de presă purtate prin intermediul trustului Intact. Primele dintre acestea au apărut încă din 2001 și au continuat, de-a lungul anilor, în toate publicațiile trustului, „Jurnalul Național“, „Săptămâna Financiară“, „Financiarul“, dar și în emisiuni speciale difuzate de Antena 1 și Antena 3.

Atunci, cu mai mulți ani în urmă, ziarul „Curentul“ a relatat că primul atac la adresa „Vesta Investment” a venit din partea SC „Vanem Comerț și Servicii SRL”, prin intermediul televiziunii  Antena 1 care, în emisiunea Observator, din 18 iulie 2001, a difuzat un reportaj având ca subiect marcarea pieselor auto cu elemente de securizare. În acest material s-a afirmat că „Vesta Investment a câștigat întotdeauna licitațiile organizate de Registrul Auto Român“ și că „Importatorii de piese auto spun că Vesta este specializată în astfel de comenzi pentru RAR“.

Aceste informații au fost date, atunci, pe post fără ca vreunul dintre marii „profesioniști” cu care Dan Voiculescu se laudă pe toate drumurile să fi făcut minimul efort de a prezenta și punctul de vedere al Vesta Investment: acest punct de vedere nu a fost prezentat nici în reportajul respectiv iar ulterior nu au fost prezentate nici numeroasele drepturi la replică pe care le-a primit.

Constatând această situație, conducerea „Vesta Investment” a trimis pe 29 august 2001 o adresă către directorul general al trustului Intact, precizând că nu a primit încă niciun răspuns la adresa anterioară din 27 iulie 2001, semn că există o complicitate la nivelul trustului cu anchetele cu iz anticoncurențial ale Gabrielei Firea. În adresa din august 2001, directorul general al Vesta Investment, Radu Spirea, sublinia că „afirmațiile făcute de dvs și implicit impuse societății noastre sunt neadevărate.

Prezentarea pe post a unor fapte neadevărate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie, infracțiune ce este prevăzută și pedepsită de art. 206 Cod penal. Dna Gabriela Vrânceanu Firea, soția dlui Răsvan Firea, cel care ne atacă vehement, prin intermediul postului Antena 1, este prezentatoarea dvs. Astfel, am putea gândi că dumneaei a facilitat apariţia soţului în cadrul reportajului calomnios difuzat la oră de maximă audienţă?!” Până la urmă, exasperat de toate aceste atacuri, Radu Spirea, directorul Vesta,  a reclamat la CNA atât postul lui Voiculescu cât și emisiunea realizată de Gabriela Firea.

Atunci, răspunsul CNA a fost exact pe măsura acelor fapte: „Postul Antena 1 a primit amendă în cuantum de 2500 de lei pentru emisiunea „Observator” prezentată de Gabriela Vrânceanu Firea în ziua de 13.01.2007 ca și pentru cea difuzată în 22.01.2007, în care s-au făcut afirmații grave fără să se aducă dovezi în susținerea lor sau să se indice, cel puțin, probele pe care le susțin, fără să se prezinte punctul de vedere al reprezentanților societății incriminate, încălcându-se astfel prevederile art. 42, alin. 2 şi 3 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual.” Curat-murdar „Albinuțo”!

Autor: Vasile Surcel

Sursa: curentul.info

Șantaj, 1

Șantaj, 2

RALUCA BOBOC, analist politic, consideră că, legat de numărul de tururi la alegeri, CCR va decide de fapt între democraţie şi epoleţi

Raluca Boboc

Raluca Boboc

Cred că niciodată electoratul nu a fost atât de scârbit de clasa politică. Telenovela interminabilă a felului în care se va vota contribuind din plin la asta.

Dacă se va vota în unul sau două tururi va decide Curtea Constituţională. Dacă aceasta va hotărî în favoarea democraţiei sau a intereselor mai mult sau mai puţin obscure date de calcule cinice, rămâne de văzut.

Raluca Boboc, licențiată în Științe Politice și a absolvit masterul de Politică Europeană și Românească  al Facultății de Științe Politice (Universitatea din București), Institutul de Cercetări Politice, numeşte această decizie a celor  nouă judecători de la CCR ceva mai plastic şi poate, mai brutal, a fi vorba  de a decide a fi între democraţie şi  epoleţi.

Scrie Raluca Boboc pe pagina sa de Facebook:

Având în vedere interesul extrem de scăzut din partea electoratului pentru alegerile locale din iunie – toate sondajele de opinie indică o atitudine extrem de negativă în ceea ce priveşte intenţia de participare la vot –, dar având în vedere interesul extrem de ridicat din partea anumitor instituţii ale statului în ceea ce priveşte promovarea şi susţinerea candidaţilor preferaţi, numele unor şefi de instituţii foarte importante fiind invocate tot mai des în scandalurile ce vizează retragerea şi nominalizarea candidaţilor pentru cele mai importante primării, dar şi atacurile mass-media îndreptate împotriva judecătorilor CCR în urma controversatei decizii din luna februarie, o nouă decizie a Curţii Constituţionale care să ”încurce” marile jocuri ar putea genera din nou efecte neaşteptate la nivelul imaginii membrilor acestei instituţii. Rămâne de văzut ce vor decide cei nouă judecători: în favoarea democraţiei sau în favoarea epoleţilor.

Pe blogul său  găzduit de platforma Adevărul, Raluca Boboc scrie la 18 aprilie 2016:

Curtea Constituţională şi alegerea primarilor în două tururi

Decizia Tribunalului Bucureşti de a admite, cu foarte puţin timp înainte de fluierul de start al competiţiei electorale, sesizarea de neconstituţionalitate ridicată asupra articolului din Legea alegerilor locale, prin care s-a stabilit alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, este una destul de surprinzătoare şi are capacitatea de a schimba radical calculele făcute de marii jucători politici.

Lovitura decisivă aparţine acum CCR care, după imensa controversă stârnită la nivelul întregii societăţii prin decizia luată în privinţa unei alte excepţii de neconstituţionalitate, cea care viza regimul interceptărilor, este din nou în lumina reflectoarelor cu o decizie cel puţin la fel de controversată şi aşteptată de un segment important al opiniei publice.

O decizie favorabilă organizării alegerilor locale în două tururi de scrutin este, cel puţin la nivel teoretic, una previzibilă având în vedere antepronunţarea încă din luna ianuarie a şeful CCR pe această speţă, Augustin Zegrean intervenind în disputa iscată între liderii PNL şi premierul Dacian Cioloş, pe tema emiterii unei ordonanţe de urgenţă pentru trecerea de la un singur tur la două tururi de scrutin, declarând că: „Un tur sau două tururi sau zece tururi este o opţiune politică. Constituţia nu spune că alegerile se fac într-un tur sau două, în câte tururi, ci că trebuie să fie alegeri libere, periodice şi corecte. De aici încolo este la latitudinea politicienilor să stabilească”.

Decizia CCR generează efecte importante şi greu de anticipat nu doar în ceea ce priveşte jocurile de putere şi planurile strategice făcute de partide până în acest moment, ci impactul său generează şi costuri de imagine pentru cei mai importanţi actori politici, susţinători ai alegerilor într-un singur tur de scrutin, unul dintre aceşti actori fiind însuşi preşedintele României, Klaus Iohannis.

De asemenea, trebuie menţionat faptul că alegerile locale în două tururi de scrutin a fost una din cerinţele cele mai importante formulate de reprezentanţii societăţii civile în timpul şi după protestele declanşate la sfârşitul lunii noiembrie 2015.

Care sunt, însă, variantele de acţiune pe care le are CCR la dispoziţie şi implicaţiile asupra scenei politice:

Scenariul 1: CCR respinge excepţia de neconstituţionalitate

Invocând precedentul alegerilor locale din 2012 care, de asemenea, au fost organizate într-un singur tur de scrutin în perfect acord cu prevederile din Constituţia României, sau alte argumente de natură juridică, Curtea respinge excepţia de neconstituţionalitate, iar alegerile din luna iunie se organizează în continuare într-un singur tur de scrutin.

În acest scenariu, Curtea Constituţională va fi profund afectată la nivel de imagine, politicieni, analişti şi formatori de opinie vor recurge la diverse comparaţii între cele două excepţii de neconstituţionalitate asupra cărora judecătorii CCR s-au pronunţat în ultima vreme: cea privind regimul interceptărilor şi cea privind alegerile în două tururi de scrutin.

Scenariul 2: CCR admite excepţia de neconstituţionalitate şi alegerile din luna iunie se desfăşoară în două tururi de scrutin

O decizie favorabilă organizărilor alegerilor locale din luna iunie în două tururi de scrutin ar arunca în aer planurile tactice făcute de marile partide, ar genera reconfigurarea sistemului de alianţe gândit până în acest moment şi ar oferi un puternic imbold partidelor noi înfiinţate, dezavantajate clar de sistemul alegerilor într-un singur tur.

Resetarea jocului electoral şi sporirea şanselor de a obţine un număr mai mare de primării pentru candidaţii partidelor precum PMP, ALDE sau M10 contrastează puternic cu planul de a ţine aceste partide în afara sferelor de putere şi împărţirea scenei politice între marii jucători PNL şi PSD.

Resetarea jocului electoral şi sporirea şanselor de a obţine un număr mai mare de primării pentru candidaţii partidelor precum PMP, ALDE sau M10 contrastează puternic cu planul de a ţine aceste partide în afara sferelor de putere şi împărţirea scenei politice între marii jucători PNL şi PSD.

Cel mai important impact va fi, însă, la nivelul actorilor politici care au susţinut public alegerile într-un singur tur de scrutin. Dacă premierul Cioloş a reuşit să se extragă cât de cât onorabil din clinciul generat de liderii PNL, susţinând că o decizie politică de o asemenea importanţă şi cu un asemenea impact asupra scenei politice trebuie să fie rezultatul unui consens la nivelul partidelor politice, preşedintele Klaus Iohannis s-a pronunţat ferm pentru sistemul într-un  singur tur.

Prezent la dezbaterea intitulată „Dialog pentru Romania. Primăvara politică a societăţii civile”, organizată de Iniţiativa România, acesta a declarat că: „Ştiu că pe foarte mulţi dintre dumneavoastră vă preocupă tema alegerilor locale: un tur sau două tururi de scrutin. Personal, mi-am exprimat opinia şi, cu plăcere, o fac şi acum. Cred că alegerile în două tururi de scrutin sunt mai potrivite. Însă, în acelaşi timp trebuie să acceptăm câteva principii de soliditate a legislaţiei. Să schimbăm o lege înainte să fi fost vreodată aplicată, eu cred că aici trebuie să judecăm foarte bine. Nerăbdarea de a schimba ceva, înainte măcar să fi încercat dacă funcţionează sau nu, cred că ne caracterizează şi apare, poate, de prea multe ori. Un pic de răbdare, şi cu politicienii, şi cu alegerile, cred că, din când în când, ne-ar face bine”.

Practic, o decizie a CCR în favoarea organizării alegerilor locale în două tururi de scrutin ar reprezenta o lovitură fatală la nivel de imagine pentru Klaus Iohannis, aflat deja în corzi după episodul Antena 3 şi după speculaţii apărute în mass-media în privinţa implicării sale directe în nominalizarea controversatului candidat al PNL pentru primăria Capitalei. 


Scenariul 3: CCR admite excepţia de neconstituţionalitate, însă aplicarea prevederii privind cele două tururi de scrutin se face începând cu alegerile locale din anul 2020

Admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, cu aplicarea prevederii privind cele două tururi de scrutin începând cu alegerile locale din anul 2020, ar putea fi singura variantă de compromis la care ar putea să recurgă judecătorii CCR.

În argumentarea unei astfel de decizii, judecătorii CCR ar putea invoca prevederile celebrei Comisii de la Veneţia, Thomas Markert, secretarul general al acestui for, considerând în urmă cu câteva zile că modificarea legislaţiei în acest moment al confruntării electorale ar fi o greşeală. „Consider că ar trebui evitate astfel de practici. Este adevărat că, în unele cazuri, poate că este necesar, datorită unor evenimente sau circumstanţe, să se ia măsuri, dar altfel nu. (…) Cred că nu există o nevoie reală să fie schimbat ceva. (…) Cred că, în cazul României, decizia de a schimba sistemul electoral este una politică şi acest lucru nu ar trebui făcut chiar înainte de alegerile electorale”.

*

Având în vedere interesul extrem de scăzut din partea electoratului pentru alegerile locale din iunie – toate sondajele de opinie indică o atitudine extrem de negativă în ceea ce priveşte intenţia de participare la vot –, dar având în vedere interesul extrem de ridicat din partea anumitor instituţii ale statului în ceea ce priveşte promovarea şi susţinerea candidaţilor preferaţi, numele unor şefi de instituţii foarte importante fiind invocate tot mai des în scandalurile ce vizează retragerea şi nominalizarea candidaţilor pentru cele mai importante primării, dar şi atacurile mass-media îndreptate împotriva judecătorilor CCR în urma controversatei decizii din luna februarie, o nouă decizie a Curţii Constituţionale care să „încurce” marile jocuri ar putea genera din nou efecte neaşteptate la nivelul imaginii membrilor acestei instituţii. Rămâne de văzut ce vor decide cei nouă judecători: în favoarea democraţiei sau în favoarea epoleţilor.

Autor: Raluca Boboc – analist politic

Sursa: adevarul.ro

Fără a şti schimbările ce urmau să intervină în oferta electorală a PNL, aceeaşi Raluca Boboc scria la data de:

Primarul Capitalei – un nou model Iohannis?

Lupta pentru putere s-a intensificat odată cu apropierea alegerilor locale iar evenimentele se derulează cu o viteză ameţitoare. Cele mai importante primării sunt decapitate de către procurorii DNA, spectacolul cătuşelor contribuind în mod decisiv la răsturnarea tuturor calculelor politice.

Capitala nu a făcut excepţie de la acest spectacol, primarul Oprescu fiind scos din cursa pentru un nou mandat în urma acuzaţiilor de corupţie. Competiţia pentru cea mai râvnită primărie s-a reaşezat pe noi coordonate, factorul numit –   societatea civilă – urmând să joace un rol important.

  Candidaţii independenţi şi cei ai societăţii civile şi-au asumat dificila misiune de a reda strălucirea şi prestanţa unei instituţii aflată ani la rândul sub dominaţia exclusivă a politicului atât la nivel de primar, cât şi la nivel de consiliu general. Formaţiunile politice, cu excepţia PMP şi ALDE, şi-au desemnat reprezentanţii pentru această competiţie, sondajele de opinie jonglează deja cu posibile nume câştigătoare, însă stele succesului sunt departe de a se fi aliniat în jurul unui favorit.

Pentru foarte mulţi politicieni, că s-au numit Băsescu, Geoană sau Oprescu, cursa electorală pentru funcţia de primar general a fost de-a lungul timpului o rampă de lansare în politica la vârf, aceştia ajungând ulterior preşedinţi de partid sau candidaţi pentru funcţia de preşedinte al României.

Competiţia din acest an se anunţă a fi una extrem de interesantă, depăşind tiparele obişnuite prin particularităţile pe care le înregistrează. Un duel între vechi şi nou, între politicienii giraţi de actualele partide parlamentare şi reprezentanţii societăţii civile, al cărui rezultat va avea implicaţii profunde asupra direcţiei de evoluţie a clasei politice şi a capacităţii acesteia de înnoire.

Contextul socio-politico-justiţiar este, de asemenea, unul atipic, având capacitatea de a influenţa în mod decisiv rezultatul final. 

Direcţia Naţională Anticorupţie a devenit un jucător cheie al acestor alegeri. Campania de resetare a clasei politice, demarată încă de la începutul anului 2014, a produs adevărate cutremure pe scena politică.

În Capitală, procurorii i-au scurtat mandatul primarului Oprescu şi au deschis competiţia pentru iniţiativele generate de forţele din zona societăţii civile.

Încredinţarea celei mai importante primării a ţării unui candidat provenit din vechile partide, nereformate şi conduse în continuare de aceleaşi personaje irelevante din punct de vedere politic, ar submina întregul efort depus de DNA pentru curăţarea clasei politice.

Protestele Colectiv au declanşat un val de furie care s-a focalizat împotriva guvernului şi a partidelor politice prăbuşite sub flagelul corupţiei.

Momentul Colectiv a generat, însă, şi un nou restart. În premieră pentru viaţa politică din România, preşedintele Iohannis a decis să implice societatea civilă, prin reprezentanţii săi, ca actor în consultările pentru formarea noului guvern.

Apariţia Iniţiativei pentru România, o platformă care asigură suport candidaţilor proveniţi din zona societăţii civile, dar şi apariţia unor partide noi, precum USB sau 200 pentru Bucureşti, înfiinţate cu unicul obiectiv de a cuceri primăria, constituie elemente care pot indica anumite tendinţe în ceea ce priveşte profilul viitorului primar.

Câştigarea primăriei Capitalei de către un reprezentant al societăţii civile ar reprezinta o lovitură grea pentru actualele partide parlamentare, fiind totodată un factor stimulator pentru iniţiativele politice noi, în perspectiva alegerilor parlamentare.

Experimentul Iohannis, în ciuda dificultăţilor apărute pe parcurs, este departe de a se fi încheiat.

Iohannis se află într-un moment de cumpănă. Credibilitatea cu care şi-a început mandatul aproape s-a înjumătăţit. Modelul de preşedinte pasiv, spectator, pe care Klaus Iohannis l-a prezentat în primul său an de mandat a reuşit să genereze dezamăgire şi frustrare în rândul unei părţi semnificative a electoratului.

Candidatul Iohannis, însă, a reprezentat o reţetă de succes. Fără impunerea acestui model de candidat, procesul de reconstruire a clasei politice, pe care forţe vizibile sau mai puţin vizibile îl susţin cu toate mijloacele, ar fi fost pus sub semnul întrebării.

Un Iohannis prăbuşit în sondaje ar putea deveni în scurt timp un prizonier al partidelor, situaţie care ar putea genera riscuri uriaşe în perspectiva alegerilor parlamentare şi a jocurilor de putere privind desemnarea premierului. Menţinerea încrederii electoratului în partidele politice la cote cât mai scăzute ar putea atenua însă aceste riscuri.

Cucerirea Capitalei de către un  candidat provenit din zona societăţii civile ar putea contribui la redresarea lui Iohannis în sondajele de opinie, oferindu-i acestuia  muniţie nouă pentru discursul privind reformarea partidelor politice.

***

Capitala reprezintă o miză politică extrem de importantă atât din perspectiva luptei pentru putere, cât şi din cea a luptei pentru resetarea clasei politice. Câştigătorul acestei funcţii se va afla în lumina tuturor reflectoarelor, acesta dispunând de cea mai mare legitimitate obţinută prin vot după preşedintele României.  De aceea, nu este exclus ca experimentul Iohannis să fie multiplicat prin implementarea lui şi la nivelul primăriei Capitalei, cel mai apropiat de acest model fiind candidatul USB, Nicuşor Dan.

Autor: Raluca Boboc – analist politic

Sursa: adevarul.ro

Circul mediatico-propagandistic pus în scenă de Antenea 3, o tentativă de anihilarea a instituțiilor statului de drept asenănătoare cu cea din vara anului 2012

27 februarie 2016 Un comentariu

Efectul Antena3 asupra scenei politice

Raluca BobocNotificarea ANAF pentru evacuarea sediilor Antena1 și Antena3, confiscate și trecute în proprietatea statului printr-o decizie judecătorească, a produs un adevărat cutremur pe scena politică românească.

Războiul purtat de cele două părți implicate în această poveste a fost transferat din teritoriul disputelor avocățești în planul imaginii, prin campania de victimizare desfășurată de trustul Intact în numele apărării libertății de expresie.

Circul mediatico-propagandistic pus în scenă de oamenii lui Voiculescu și efectele produse în plan politic au fost asemănate pe bună dreptate cu tentativa de anihilarea a instituțiilor statului din vara anului 2012.

Cei mai importanți lideri politici s-au implicat în mod direct și părtinitor în acest scandal, alimentând campania de manipulare și victimizare a trustului Intact. Impactul podus de loviturile aplicate de Antena3 instituțiilor statului, în tandem cu președintele Senatului și președintele României, are potențialul de a modifica în mod substanțial tabloul politic existent până în acest moment.

Declinul lui Iohannis. Sprijinul acordat trustului de presă patronat de Dan Voiculescu, în defavoarea unei instituții a statului, și poziția tranșantă în ceea ce privește aplicarea unei sentințe judecătorești, catalogată drept un ”banal motiv administrativ” marchează declinul președintelui în rândul principalilor săi susținători.

Perioada de grație acordată lui Iohannis de electoratul care a contribuit în mod decisiv la alegerea acestuia în funcția de președinte al României a luat sfârșit. Prezența lui Victor Ponta în fruntea guvernului a acționat pentru Iohannis ca un scut de protecție în fața criticilor.

Opinia publică a închis ochii la lipsa de implicare a președintelui în momentele de criză, s-a ținut de nas atunci când a negociat cu Gabriel Oprea trecerea Strategiei de Apărare și numirea șefilor SIE și SRI, a lăsat netaxate deplasările externe cu iz de vacanță sau concediile prelungite și a preferat să ignore apetența lui Iohannis pentru lux și confort.

Concomitent cu episodul Antena3 și poziționarea lui Iohannis împotriva legii și a celor care o aplică, toleranța electoratului față de gafele prezidențiale a luat sfârșit. Între Facebook și Iohannis s-a produs o ruptură iremediabilă. Liniștea și consensul au început să fie disprețuite, iar modelul unui președinte aflat în conflict cu forțele care își propun distrugerea statului și îngenuncherea instituțiilor este reevaluat de opinia publică.

Evenimentele de la Colectiv l-au poziționat pe Klaus Iohannis drept principalul susținător al reformei clasei politice. Intervenția anticonstituțională împotriva unei instituții a statului este primul pas care îl transformă pe Iohannis în cel mai mare inamic al reformei.

Salvarea lui Cioloș. Premierul este unul din personajele care poate specula beneficiile de imagine rezultate din compromiterea președintelui și a actorilor politici care s-au plasat în tabăra celor împotriva statului de drept.

Coalizarea tuturor forțelor politice reprezentate în Senat împotriva lui Cioloș și amenințările lui Liviu Dragnea cu moțiunea de cenzură, dacă Antenele vor fi evacuate din sediile pe care le ocupă, reconsolidează statutul lui Cioloș de premier tehnocrat. De asemenea, îl decuplează de imaginea unui personaj apropiat de PSD, percepție imprimată publicului ca urmare a refuzului guvernului de a emite OUG pentru alegerea primarilor în două tururi de scrutin.

Declarațiile stupefiante ale președintelui îl transformă pe Dacian Cioloș în singurul personaj politic care apără justiția. Ascendentul pe care Iohannis îl avea asupra premierului se reduce semnificativ, iar un potențial conflict între cele două forțe politice ar avea un singur câștigător: Cioloș.

Compromis din punct de vedere al imaginii, Iohannis nu mai poate poza în apărătorului statului de drept. De asemenea, cartea reformatorului jucată cu destulă stângăcie de președinte până în acest moment este un alt atu pe care acesta îl pierde.

O mare parte a electoratului care s-a delimitat de Iohannis se va îndrepta spre personajele care se vor angaja ferm în susținerea statului de drept. Cioloș are în acest moment cele mai mari șanse să capteze acest electorat, fiind un personaj cu credibilitate atât în plan intern, dar mai ales în plan extern.

Dependența partidelor. Campania de victimizare a Antenei3 a fost susținută în Parlament de principalele partide politice, acesta coalizându-se în spatele trustului lui Dan Voiculescu. Dependența manifestată de actualele forțe politice de electoratul specific televiziunilor este un indicator relevant pentru capacitatea acestora de a se reforma cu adevărat.

Antena3 continuă să fie postul de televiziune cu cele mai bune audiențe, însă cea mai mare parte a publicului este formată din pensionari și din persoane cu o educație precară, fiind un public foarte ușor de manipulat.

Incapacitatea PNL și PSD de a se adapta din punct de vedere al discursului și a ofertei politice publicului activ, educat, consumator preponderent de social media, a generat o adevărată cursă a liderilor celor două partide pentru a se pune la dispoziția postului patronat de Voiculescu.

Liberalii sunt cei care înregistrează pierderi electorale substanțiale, turneul efectuat în SUA de co-președintele Alina Gorghiu alături de Mihai Gâdea, votul din Senat în favoarea chemării lui Cioloș la ordine, dar mai ales declarațiile explicite ale președintelui Iohannis împotriva aplicării unei hotărâri judecătorești paralizează partidul din punct de vedere electoral chiar în pragul alegerilor.

On-line vs offline. Războiul psihologic va fi unul extrem de important în cele două bătălii electorale de anul acesta. Factorul emoțional va juca și de data aceasta din nou un rol decisiv în determinarea câștigătorilor.

Dezamăgirea produsă de Klaus Iohannis prin aruncarea la coș, printr-o simplă declarație, a supremației unei hotărâri judecătorești alimentează și amplifică frustrarea în rândul unei părți importante a societății.

Interesul pentru partidele noi va crește, însă lipsa mecanismelor prin care aceste formațiuni să acceadă la putere, cum ar fi de exemplu alegerile locale în două tururi de scrutin, precum și absența unui lider puternic care să coalizeze în jurul său toate aceste proiecte politice noi sunt factori care încurajează absenteismul în rândul electoratului de tip on-line.

PNL și PSD vor acapara scena politică prin capacitatea de a mobiliza la vot segmentul de electorat offline, prin intermediul rețelelor de partid și a dependenței de mass-media tradițională. Se consolidează două Partide Stat, incapabile să înțeleagă necesitatea propriei reforme și pentru care demnitățile publice sunt percepute încă drept locuri de refugiu în fața Justiției.

România este condamnată să fie condusă din nou pentru următorii patru ani de electoratul anti-reformator, irosind o nouă șansă pentru a ajunge la destinația finală: un stat modern cu instituții puternice, cu cetățeni mai educați și cu o democrație consolidată.

O problemă cu adevărat importantă o vor întâmpina figurile noi, tinere, prezente în oferta PNL și PSD pentru viitoarele alegeri. Acestea se vor confrunta cu dificultăți în prezentarea mesajului, fiind incompatibile cu publicul tradițional al celor două partide. Persoanele tinere, care speră să debuteze în acest an pe scena politică, vor sfârși prin a se compromite definitv girând prin prezența lor listele unor partide nereformate.

Autor: Raluca Boboc

Sursa: contributors.ro

Despre autoare:

Conform contributors.ro, Raluca Boboc este licențiată în Științe Politice, Master în Politică Europeană și Românească, obținut la Facultatea de Stiințe Politice (Universitatea București), Institutul de Cercetări Politice. Din 2007 – consilier la Departamentul de Analiză și Planificare Politică (Administratia Prezidențială). Din 2009 – consilier politic la Cancelaria Președintelui Camerei Deputaților. Din 2012 – consilier de stat la Departamentul de Analiză Politică (Administratia Prezidențială).
A participat în calitate de consultant la campaniile electorale din 2008-2009.

A venit vremea demiterii. Pentru Preşedintele Iohannis libertatea de a mânca rahat este mai importantă decât o sentinţă judecătorească.

18 februarie 2016 5 comentarii

Klaus Iohannis

UN PREŞEDINTE NEAMŢ, LINGĂTOR AL BUCILOR UNUI PUŞCĂRIAŞ SECURIST

Răspunzând unei întrebări, Klaus Iohannis a declarat:

Cred că libertatea de exprimare nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative. În al doilea rând, această abordare heirupistă din partea ANAF mi se pare nepotrivită, dacă nu discutabilă, și am constatat din discuții avute că există deschidere la factorii de decizie și prin discuții așezate și calme se găsesc soluții convenabile”.

Da, preşedintele în funcţie al României îşi permite să aibă nesimţirea de a considera libertatea lui Mircea Badea de a mânca căcat în fiecare zi drept mai importantă decât o sentinţă judecătorească rămasă definitivă de recuperare a prejudiciului de  60 de milioane de euro în contextul în care trei sferturi din morţii de la Colectiv ar fi fost salvaţi dacă aveau parte de un spital apecializat şi neinfectat cu bacretii antibiotic rezistente.  (La Spitalul Militar nu a murit nimeni pentru că pe perioada necesară arşilor li s-a oferit un mediu aseptic necesar pe perioada în care aveau imunitatea scăzută.)

Da, preşedintele României consideră că nu avem nevoie de bani pentru a avea un laborator bine utilat unde să se vadă de ce mor bebeluşii, sau măcar să se poată suporta cheltuialile aferente unor analize la un laborator Londonez.

Să îi fi devenit dumnealui, dom. Preş. al României recunoscător lui Dan Voiculescu pentru salariul triplat? Sau, se temea oare ca nu cumva să ăi vină ANAF ideea să îi ceară banii  (câteva sute de mii de euro) căştigaţi din chiria luată pe casa câştigată de dumnealui folosindu-se de fals în acte şi uz de fals?

SE TEME IOHANNIS CĂ VA DEVENI PERSONAJUL CARE A OCUPAT CEA MAI ÎNALTĂ FUNCŢIE ÎN STAT ŞI CARE A AVUT REZERVARE LA BECIUL DOMNESC?

Să se fi temut oare dom. Preş. Klaus Iohannis ca nu cumva să se trezească Voiculescu şi să vrea să îl suspende? Că de salvat, tare mă îndoiesc că l-ar mai fi salvat cineva de la demitere. Şi tare mă tem că imediat ce la Cotroceni va fi pentru dumnealui VERBOTEN se va relua procesul de incompatibilitate, se va verifica de ce judecătorul a dat nevinovat într-un proces în care toţi ceilalţi sunt declaraţi vinovaţi, se va demara în forţă procesul  care acum a dus la confiscarea casei care, deşi cofiscată îi aduce încă Famigliei Iohannis venituri consistente.

Am aşa o senzaţie, Iohannis va fi nu peste mult personajul care a ocupat cea mai înaltă funcţie în stat care a avut rezervare la Beciul Domnesc.

PREŞEDINTELE A PIERDUT PARTIDUL FACEBOOK

Pe contul dumnealui de Facebook domnul preşedinte poate citi ca o sentinţă o adevărată repudiere din partea celor care îl susţineau până nu demult:

Domnule Klaus Iohannis. Am stat la coada la Londra 8 ore ca să vă votez. După declaraţia dvs. de astăzi despre Antena 3, aş mai sta la coadă 8 ore ca să NU vă mai votez. Ar trebui să vă fie ruşine, dar m-aş mira”, a fost comentariul unui internaut. 

Azi ați dat o palmă tuturor celor care, în ciuda campaniei denigratoare pe care A3 vi-o făcea, s-au mobilizat să vă aducă în fruntea țării. Azi ați dat o palmă statului de drept și v-ați amestecat în punerea în execuțare a unei hotărâri judecătorești, azi este ziua în care ați pierdut definitiv respectul celor care au crezut că sunteți președintele unei Românii a bunului simț!”, a subliniat un alt internaut. 

PERICOLUL DE ÎNGRĂDIRE A LIBERTĂŢII DE EXPRIMARE A FOST O SIMPLĂ MINCIUNĂ, UN MIJLOC DE A SALVA BANII LUI DAN VOICULESCU.

Antena 3 se dădea de ceasul morţii că prin obligarea de a părăsi clădirea i se va bloca dreptul la libere exprimare.  Cică în cinci zile nu se putea muta. Despre faptul că urma să i se ceară să plece, Antena 3 ştia încă de la data de 8 august, 2014.

ANAF a făcut notificarea de evacuare în baza deciziei definitive din august 2014 pronunţată de judecători în dosarul privatizării ICA. Magistraţii au hotărât atunci trecerea în proprietatea statului a terenurilor din Băneasa pe care Grupul GRIVCO le-a obţinut în urma privatizării frauduloase a fostului Institut. Tot atunci, instanţa a dispus şi confiscarea sediului televiziunilor, considerând că a fost achiziţionat din sumele obţinute din aceeaşi privatizare ilegală.

Prejudiciul total a fost stabilit la 60 de milioane de euro. Până în prezent, s-a recuperat puţin peste 1%, din vânzarea unui apartament în Bucureşti şi a unei vile din Predeal. 

 USL ŞI-A DAT ÎNCĂ ODATĂ ÎN PETIC

A dracului coincidnţă, încă odată aşazis decedata USL a lovit. Camera Dputaţulor a încălcat iar Constituţia, Art 16 care prevede egalitatea în faţa justiţiei prin blocarea cercetării lui Mădălin Voicu, şi nu pentru declaraţii ci pentru fapte de corupţie.

Voicu, în cârdăşie cu alt reprezentat al etniei ţigăneşti, au jefuit-o ca la gura cortului însuşindu-şi bani destinaţi integrării cotniclor, practic ciordind cu cea mai crasă nesimţire. Tâlharii care populează Camera Deputaţilor au considerat că nu e cazul ca Voicu să fie judecat. Evident asta pentru că se temeau că le vine rândul. 

În paralel, ce să vezi, al doilea om în stat, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu şi-a permis să comită o faptă pentru care ar trebui demis imediat şi trimis în fala Justiţiei să dea explicaţii.

L-a chemat de urgenţă pe Premierul Cioloş să dea explicații cu privire la situația în care se află acum posturile de televiziune din grupul Intact. 

Călin Popescu Tăriceanu a afirmat că descinderea organizată de ANAF la sediul televiziunilor trustului Intact reprezintă „un atac inacceptabil și un plan bine pus la punct de suspendare a democrației”.

„Consider că în fața acestei situații excepționale se impune o măsură din partea Parlamentului, care este instituția fundamentală menită să apere drepturile și libertățile cetățenilor, printre care și dreptul la liberă exprimare. În baza articolului 111 al Constituției, Senatul are dreptul să ceară Guvernului să dea explicații și vreau să vă solicit să fiți de acord să cerem primului-ministrul al României să vină mâine în fața Senatului pentru a da explicații cu privire la acțiunea unor instituții aflate în subordinea Guvernului care nu pot fi puse în regimul economic al recuperării unor sume de bani, ci aruncă o pată degradantă asupra întregii țări, ca stat european, care pune preț pe libertatea de exprimare a presei”, a susținut Tăriceanu.

Prim-ministrul Dacian Cioloș a explicat miercuri în Parlament că nu a fost informat de acţiunea ANAF, care a cerut ca imobilul în care funcţionează televiziunile Antena 1 şi Antena 3 şi clădirile grupului Grivco să fie evacuate.

 

MONICA MACOVEI:  „O decizie definitivă a justiţiei este un ”motiv banal” pentru preşedinte?”

Europarlamentarul Monica Macovei spune că libertatea de exprimare nu este cu nimic afectată de decizia ANAF în cazul trustului Intact, criticându-l dur pe preşedintele Klaus Iohannis pentru că ar fi preluat ”minciuna angajaţilor condamnatului Voiculescu”.

”Îl întreb pe preşedintele Iohannis: credeţi că legea, dreptatea şi justiţia au un cost? Aţi afirmat astăzi că «libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative». O decizie definitivă a justiţiei prin care se dispune confiscarea unor bunuri este un «motiv banal» pentru preşedintele ţării? Când o decizie definitivă a justiţiei este considerată «motiv banal», înseamnă că justiţia însăşi este negată. Îl întreb pe presedintele Iohannis: de ce aţi preluat minciuna că le-ar fi încălcată libertatea de exprimare angajaţilor condamnatului Voiculescu, când ştiţi foarte bine că familia Voiculescu poate închiria un alt sediu pentru televiziune?”, a scris doamna  Macovei pe pagina dânsei  de Facebook.

Dânsa mai subliniază subliniază că libertatea de exprimare trebuie respectată, dar că nu este afectată cu nimic în cazul Intact.

”Îl întreb pe preşedintele Iohannis: ce înseamnă că există „deschidere” din partea autorităţilor pentru „soluţii convenabile” în cazul condamnatului Voiculescu? Înseamnă păgubirea în continuare a statului? Înseamnă nesocotirea în continuare a legilor şi deciziilor justiţiei? Aţi fi de acord cu o înţelegere convenabilă condamnatului Voiculescu, dar defavorabilă statului? Aţi luat în calcul că bunurile confiscate de instanţă în cazul Voiculescu au fost furate de la oameni? Îl întreb pe premierul Cioloş: ce este de „condamnat” în demersul legal de acum al ANAF de a încerca să aducă la stat bunuri confiscate prin hotărâre a justiţiei, acţiune care trebuia pusă în practică de mai bine de un an? Înţeleg preşedintele şi premierul că dezbaterea de acum este numai şi numai despre lege şi justiţie, şi NU despre libertatea de exprimare?”, a conchis Monica Macovei.

%d blogeri au apreciat asta: