Arhiva

Posts Tagged ‘comisia de la venetia’

Recomandările Comisiei de la Veneția – Cea mai bună dovadă că schimbarea ”legilor justiției” s-a făcut cu adresă clară: Scăparea de pușcărie a lui Liviu Dragnea

22 octombrie 2018 2 comentarii

Cine sunt membrii Comisiei de la Veneția pe care impostorii puși pe asasinarea justiției mioritice doresc să îi fraierească? Niște experți  ceva mai deștepți decât publicul Antenei 3 și a României TV și care înțeleg perfect ce se întâmplă la noi.

Ce dovezi ar fi că schimbarea legilor justiției s-au făcut cu adresă clară: Scăparea de pușcărie a lui Liviu Dragnea? De exemplu Recomandările Comisiei de la Veneţia privind Codul penal și Recomandările Comisiei de la Veneţia privind Codul de procedură penală.

Liviu Dragnea – ”adrisantul” schimbării legilor justiției

În timpul lui Ceaușescu se spunea că de fapt nu el este răul suprm ci impostorii care se întrec în slugărnicie față e el, de cele mai multe ori măsurile aberante care se luau erau urmare a dorinței acestora de a-și arăta obedința față de Marele Conducător.

Cumva, lucrurile se repetă. Din șugărnicie față de El Lider Masimo, Dragnea, Megatâlharul de Teleorman, oameni din apropierea sa dovedesc o bolnăvicioasă lipsă de caracter doar pentru a-și arăta slugărnicia. De ce? Pentru că astfel arată că sunt niște gunoaie folositoare unei … cauze.

Oare cât de lipsit de demnitatea de a te putea numi OM trebuie să fie cineva pentru a se putea duce, la Bruxelles ori la ceneția și să îi mintă pe ăia în față cu nerușinare? Drept să spun, mi-e greu să înțeleg.

Este cel puțin uluitor să vezi cum niște gunoaie umane ca purtătoarea de perucă blindată, Veorika Vasailika, Carmencita, blonda de la Interne cu iplomă eliberată cu un an înainte de acreditarea facultății, ori jigodii de teapa lui Slugărel Toader, Florin Ciordache, ori Nicolicea, megaspecialistul cu studii în drept făcute la fără frecvență la o facultate obscură asasinează justiția mioritică scuipând motivații luate parcă din filme cu proști.

Să te duci la Comisia de la Veneția și să le spui îndrugi ălora cretinisme care ar stârni zâmbete până și la România TV sau Antena 3 e ceva care frizează domeniul sănătății mintale.  Nu ai cum să le vorbești acelor oameni cum le-ai vorbi semianalfabeților pe care Dragnea îi duce la mitinguri umilitoare pentru orice om cu IQ-ul mai mare decât al râmelor din bolegarul făcut de oile lui Gigi Becali. Să îi consideri pe acei oameni drept niște tâmpiți care vor pune botul la orice li se spune fără a încerca să se lămurescă despre ce e vorba e dincolo de limitele normalului. Să schimbi legi, motivând că o faci pentru că așa a cerut Comisia de la Veneția, apoi, când îți face recomandări, legate de faptul că nu e bine ce ai făcut, atunci să spui că părerea acelei comisii e doar consultativă, incluse o fractură logică majoră, care te cam duce cu mintea la schizofrenie avansată.

Cine sunt acei oameni de părerea cărora impostorii mioritici țin cont doar când și cât le convine și cărora ai noștrii bravi asasini ai justiției le furnizează gogoși pentru a le astupa gura?

Spre deosebire de slugile lui Dragnea, cu studii îndoielnice și cariere cel puțin dubioase, acei oameni sunt experți adevărați, niște somități în științe juridice care înțeleg un text legislativ și toate implicațiile ce decurg din el și  nu pot fi fraieriți cu discursuri elaborate de mașina de propagandă a unor gunoaie puse pe slugărirea și scăparea de pușcărie a șefului.

Să încercăm o scurtă descriere a acelor experți (Cf adevarul.ro):

 – Italinul Gianni Buquicchio – Președintele comisiei, a lucrat 38 de ani în Consiliul Europei, instituţie dedicată democraţiei şi drepturilor omului, a preluat, în 2009, preşedinţia Comisiei de la Veneţia, fiind reales în funcţia de conducere atât în 2011, cât şi în 2013 şi 2015. Buquicchio a participat la crearea mai multor cadre legale europene, tratate internaţionale şi recomandări, fiind, printre altele, consultant legislativ al Consiliului Europei şi reponsabilul pentru conferinţele Ministerelor de Justiţie Europene. În 2013, Gianni Buquicchio a primit de la Universitatea din Bucureşti titlul de Doctor Honoris Causa, iar în 2015, aceeaşi distincţie i-a fost acordată şi de Universitatea Babes-Bolyai din Cluj.

 – Islandeza Herdis Thorgeirsdóttir – Prim-Vicepreședinta Comisiei de la Veneţia. Aceasta a studiat psihologie în Marseille şi jurnalism în Londra, obţinând, totodată, diplomă de licenţă în ştiinţe politice şi drept la două universităţi din Islanda. Herdís Thorgeirsdóttir este doctor în drept şi, din 2009, preşedintele Asociaţiei Europene a Femeilor Avocate.

La fel ca toate instituţiile internaţionale, Comisia de la Veneţia este împărţită şi în ea în subcomisii şi departamente, acoperind, astfel, toate ariile importante în materie juridică: drept constituţional, drept internaţional, protecţia minorităţilor, drepturile omului. Forul internaţional pune la dispoziţie pentru consultare doi sau trei experţi din fiecare stat membru.

 – Astfel, Austria aduce în Comisie doi judecători ai Curţii Constituţionale Austriece şi un profesor de drept de la Universitatea din Linz, Franţa vine cu doi membrii ai Curţii Constituţionale franceze, iar Germania atât cu un fost, cât şi cu un actual judecător ai Curţii Constituţionale Federale. Din Marea Britanie, reprezentanţi în Comisia de la Veneţia sunt un profesor de drept de la Oxford şi un avocat al Consiliului Reginei, din Spania un profesor de drept constituţional de la Universitatea din Barcelona, dar şi Directorul departamentului guvernamental de cercetare pentru studii politice şi constituţionale

 – Franțuzoaica Claire Bazy Malaurie – este licenţiată în drept, limba rusă şi ştiinţe politice, lucrând de-a lungul timpului ca diplomat în Ambasada Franţei de la Moscova, în ministerul francez al Economiei şi Finanţelor, dar şi la Curtea de Conturi a Franţei pe care a şi condus-o vreme de patru ani. Claire Malaurie este membru al Comisiei de la Veneţia din 2010.

 – Suedezul Iain Thorburn Cameron – şi-a obţinut doctoratul în drept la Universitatea din Uppsala în 1991, fiind acum profesor de drept internaţional la aceeaşi universitate. Iain Cameron a făcut parte din Comisii de arbitraj în Comisia Europeană, a fost numit de Consiliul Europei în departamente care au investigat şi emis rapoarte privind procese de combaterea terorismului, dar şi expert în investigaţii al Parlamentului European în domenii ce ţin de stat de drept, politici externe şi drepturile omului. Din 2014 este membru al Academiei Regale Suedeze de Ştiinţe, iar din 2015 membru al Consiliului de Etică al Poliţiei suedeze

 – Belgianul Jean-Claude Scholsem – A devenit doctor în drept în 1996, a obţinut o bursă la Harvard şi şi-a continuat apoi cariera universitară ce a culminat cu postul de decan al facultăţii de drept din Liege, acolo unde predă drept constituţional, drept constituţional comparat şi dreptul finanţelor publice. Din 1990 este membru al Comisiei europene pentru democraţie de drept, iar din 2000 este membru al Consiliului superior al Justiţiei din Belgia.

 – Finlandezul Kaarlo Heikki Tuori – Doctor în drept la Universitatea din Helsinki încă din 1983, în 1992 devenind profesor de drept administrativ la Academia Finlandeză. A lucrat ca expert în drept constituţional în Parlament şi Guvern, în 1995 devenind membru extraordinar al Curţii Supreme din Finlanda. Din 1998 este membru al Comisiei de la Veneţia. 

 – Olandezul Martin Kuijer – a studiat drept constituţional atât la Universitatea din Leiden, cât şi la Sciences Po în Paris, dar şi drept european  la Oxford. Şi-a obţinut doctoratul la Leiden University având ca lucrare Independenţa şi Imparţialitatea sistemului judiciar. A ţinut traininguri pe teme legate de drepturile omului şi bună guvernare în Maroc, Surinam, Tanzania, Cehia şi Albania. A fost totodată desemnat expertul Comisiei Europene într-un proiect de „Reîntărire a statului de drept” pentru statele din estul Europei, expertul Consiuliului Europei în verificarea compatibilităţii codurilor penale din Serbia şi Muntenegru cu convenţiile europene şi s-a ocupat şi de traininguri pentru Institutul Naţional al Magistraturii din România. 

 – Georgianul Alexander Baramidze – Avocat pe probleme de drept penal şi drepturile omului, cu studii de drept internaţional în SUA şi Georgia, dar şi cu procese în care a reprezentat clienţi în faţa Curţii Europeană a Drepturilor Omului. 

 – Irlandezul Richard Barrett –  Avocat guvernamental irlandez, membru în comisia care a realizat Acordul de Pace al Irlandei de Nord, consilier pe probleme legislative pentru state din estul Europei şi expert reprezentant al UE în legea electorală în misiuni din Sudan, Zambia, Kenya şi Afghanistan.

A te apuca să crezi că pentru acești oameni România este o țară necunoscută situată undeva în cețurile Estului unde noaptea urlă lupii și vampirii lui Dracula își pândesc victimele, este cel puțin o lipsă de respect față de inteligența lor.

Este cam la fel de uluitor cum sunt declarațiile unora din asasinii Justiției Române cum că schimbările pe care le fac sunt extrem de necesare deoarece sunt cerute de Comisia de la Veneția. Da, aceasta a cerut să se facă unele schimbări, doar că nu unele care să fie de fapt niște schimbări care să nu fie altceva decât un cadru legislativ ce s-ar putea reduce la: ”În România este imoral să trăiești sărac și cinstit, muncind, când poți să furi și să devii bogat și fericit”.

Tot uluitoare cred că este și cerbicia cu care se spune că schimbările care se fac nu sunt unele cu adresă clară, ”dacă se nimerește să îi folosească și Domnului Dragnea, asta e”. 

Tocmai recomandările Comisiei de la Veneţia privind Codul Penal și Codul de procedură penală sunt argumentul suprem al adrisantului acestor schimbări: Liviu Dragnea. Toate aceste schimbări sunt clar făcute să îi folosească lui. Iată:

Recomandările Comisiei de la Veneţia privind Codul penal: 

 – Modificarea articolelor care incriminează infracţiunile de corupţie, în mod special darea de mită (art. 290), traficul de influenţă şi cumpărarea de influenţă (art. 291 şi 292), delapidarea (art. 295) şi abuzul în serviciu (art. 297).

 – Modificarea prevederilor care vizează termenele de prescripţie (art. 154 – 155), în contextul în care majoritatea PSD-ALDE a micşorat termenele de prespcripţie pentru infracţiunea de abuz în serviciu, drept consecinţă mai multe dosare s-ar putea închide înainte de a fi judecate. 

 – Modificarea articolelor privind mărturia mincinoasă (art. 273) şi compromiterea intereselor Justiţiei (art. 277).

 – Modificarea prevederilor referitoare la confiscarea extinsă (art. 112 indice 1), definiţia funcţionarului public (art. 175) şi pedeapsa accesorie (art. 65) pentru a le aduce la standardele prevăzute de obligaţiile internaţionale ale României.

 Recomandările Comisiei de la Veneţia privind Codul de procedură penală:

 – Revizuirea totală a modificărilor aduse actului normativ astfel încât să existe certitudinea că reforma nu va avea un impact negativ asupra funcţionării sistemului de justiţie penală;

 – În timp ce toate modificările ar trebui revizuite în întregime, trebuie modificate substanţial articolele referitoare la anchetele penale în desfăşurare (art. 4), cele privind începerea urmăririi penale (art. 305), supravegherea tehnică (art. 139), consemnarea activităţilor de supraveghere tehnică (art. 143), obţinerea de date privind situaţia financiară a unei persoane (art. 153), percheziţia informatică (art. 168), drepturile inculpatului (art. 83), drepturile avocatului suspectului şi inculpatului (art. 93);

 – Revizuirea dispoziţiilor finale şi tranzitorii.

Amintesc că în luna iulie, majoritatea PSD-ALDE din Parlament a modificat Codul penal astfel încât infracţiunea de abuz în serviciu a fost golită de conţinut. În forma adoptată de PSD, Liviu Dragnea scapă de condamnare, iar alţi politicieni scapă de dosare.

Astfel că, după exprimarea opiniei extrem de critice a Comisiei de la Veneţia privind codurile penale şi legile justiţiei modificate de PSD, preşedintele Klaus Iohannis i-a cerut demisia ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, spunând că şi-a compromis definitiv credibilitatea.

Cu nesimțirea care îl caracterisează, ministrul Justiţiei, Slugărel  Toader, consideră că e inadmisibil ca preşedintele Klaus Iohannis să-i ceară demisia, după ce Comisia de la Veneţia a desfiinţat legile Justiţiei şi modificările la Codurile penale operate de PSD.

P.S. Cum bunul simț nu prea are loc în aerul rarefiat al Puterii, ajungând ca sfidarea poporului să devină regulă, e posibil să aibă dreptate cei care cred că așa nu se mai poate. Nenea Ilie, un om la ”șaptezeci și …” care deși nu are prea multă școală,  este un atent urmăritor al emisiunilor politice de la televizor … mucalit cum e, întrebat ce crede de ce fac ”domnii mari  de la București”, a spus după un timp de gândire:

”Io nu mă pricep prea tare la ce fac domnii ăia mari, dar cred că nu-i departe vremea când va trebui să punem mâna pe furci, pe coase și topoare. Așa nu se mai poate, că prea s-au încânit tâlharii”.

 

RALUCA BOBOC, analist politic, consideră că, legat de numărul de tururi la alegeri, CCR va decide de fapt între democraţie şi epoleţi

Raluca Boboc

Raluca Boboc

Cred că niciodată electoratul nu a fost atât de scârbit de clasa politică. Telenovela interminabilă a felului în care se va vota contribuind din plin la asta.

Dacă se va vota în unul sau două tururi va decide Curtea Constituţională. Dacă aceasta va hotărî în favoarea democraţiei sau a intereselor mai mult sau mai puţin obscure date de calcule cinice, rămâne de văzut.

Raluca Boboc, licențiată în Științe Politice și a absolvit masterul de Politică Europeană și Românească  al Facultății de Științe Politice (Universitatea din București), Institutul de Cercetări Politice, numeşte această decizie a celor  nouă judecători de la CCR ceva mai plastic şi poate, mai brutal, a fi vorba  de a decide a fi între democraţie şi  epoleţi.

Scrie Raluca Boboc pe pagina sa de Facebook:

Având în vedere interesul extrem de scăzut din partea electoratului pentru alegerile locale din iunie – toate sondajele de opinie indică o atitudine extrem de negativă în ceea ce priveşte intenţia de participare la vot –, dar având în vedere interesul extrem de ridicat din partea anumitor instituţii ale statului în ceea ce priveşte promovarea şi susţinerea candidaţilor preferaţi, numele unor şefi de instituţii foarte importante fiind invocate tot mai des în scandalurile ce vizează retragerea şi nominalizarea candidaţilor pentru cele mai importante primării, dar şi atacurile mass-media îndreptate împotriva judecătorilor CCR în urma controversatei decizii din luna februarie, o nouă decizie a Curţii Constituţionale care să ”încurce” marile jocuri ar putea genera din nou efecte neaşteptate la nivelul imaginii membrilor acestei instituţii. Rămâne de văzut ce vor decide cei nouă judecători: în favoarea democraţiei sau în favoarea epoleţilor.

Pe blogul său  găzduit de platforma Adevărul, Raluca Boboc scrie la 18 aprilie 2016:

Curtea Constituţională şi alegerea primarilor în două tururi

Decizia Tribunalului Bucureşti de a admite, cu foarte puţin timp înainte de fluierul de start al competiţiei electorale, sesizarea de neconstituţionalitate ridicată asupra articolului din Legea alegerilor locale, prin care s-a stabilit alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, este una destul de surprinzătoare şi are capacitatea de a schimba radical calculele făcute de marii jucători politici.

Lovitura decisivă aparţine acum CCR care, după imensa controversă stârnită la nivelul întregii societăţii prin decizia luată în privinţa unei alte excepţii de neconstituţionalitate, cea care viza regimul interceptărilor, este din nou în lumina reflectoarelor cu o decizie cel puţin la fel de controversată şi aşteptată de un segment important al opiniei publice.

O decizie favorabilă organizării alegerilor locale în două tururi de scrutin este, cel puţin la nivel teoretic, una previzibilă având în vedere antepronunţarea încă din luna ianuarie a şeful CCR pe această speţă, Augustin Zegrean intervenind în disputa iscată între liderii PNL şi premierul Dacian Cioloş, pe tema emiterii unei ordonanţe de urgenţă pentru trecerea de la un singur tur la două tururi de scrutin, declarând că: „Un tur sau două tururi sau zece tururi este o opţiune politică. Constituţia nu spune că alegerile se fac într-un tur sau două, în câte tururi, ci că trebuie să fie alegeri libere, periodice şi corecte. De aici încolo este la latitudinea politicienilor să stabilească”.

Decizia CCR generează efecte importante şi greu de anticipat nu doar în ceea ce priveşte jocurile de putere şi planurile strategice făcute de partide până în acest moment, ci impactul său generează şi costuri de imagine pentru cei mai importanţi actori politici, susţinători ai alegerilor într-un singur tur de scrutin, unul dintre aceşti actori fiind însuşi preşedintele României, Klaus Iohannis.

De asemenea, trebuie menţionat faptul că alegerile locale în două tururi de scrutin a fost una din cerinţele cele mai importante formulate de reprezentanţii societăţii civile în timpul şi după protestele declanşate la sfârşitul lunii noiembrie 2015.

Care sunt, însă, variantele de acţiune pe care le are CCR la dispoziţie şi implicaţiile asupra scenei politice:

Scenariul 1: CCR respinge excepţia de neconstituţionalitate

Invocând precedentul alegerilor locale din 2012 care, de asemenea, au fost organizate într-un singur tur de scrutin în perfect acord cu prevederile din Constituţia României, sau alte argumente de natură juridică, Curtea respinge excepţia de neconstituţionalitate, iar alegerile din luna iunie se organizează în continuare într-un singur tur de scrutin.

În acest scenariu, Curtea Constituţională va fi profund afectată la nivel de imagine, politicieni, analişti şi formatori de opinie vor recurge la diverse comparaţii între cele două excepţii de neconstituţionalitate asupra cărora judecătorii CCR s-au pronunţat în ultima vreme: cea privind regimul interceptărilor şi cea privind alegerile în două tururi de scrutin.

Scenariul 2: CCR admite excepţia de neconstituţionalitate şi alegerile din luna iunie se desfăşoară în două tururi de scrutin

O decizie favorabilă organizărilor alegerilor locale din luna iunie în două tururi de scrutin ar arunca în aer planurile tactice făcute de marile partide, ar genera reconfigurarea sistemului de alianţe gândit până în acest moment şi ar oferi un puternic imbold partidelor noi înfiinţate, dezavantajate clar de sistemul alegerilor într-un singur tur.

Resetarea jocului electoral şi sporirea şanselor de a obţine un număr mai mare de primării pentru candidaţii partidelor precum PMP, ALDE sau M10 contrastează puternic cu planul de a ţine aceste partide în afara sferelor de putere şi împărţirea scenei politice între marii jucători PNL şi PSD.

Resetarea jocului electoral şi sporirea şanselor de a obţine un număr mai mare de primării pentru candidaţii partidelor precum PMP, ALDE sau M10 contrastează puternic cu planul de a ţine aceste partide în afara sferelor de putere şi împărţirea scenei politice între marii jucători PNL şi PSD.

Cel mai important impact va fi, însă, la nivelul actorilor politici care au susţinut public alegerile într-un singur tur de scrutin. Dacă premierul Cioloş a reuşit să se extragă cât de cât onorabil din clinciul generat de liderii PNL, susţinând că o decizie politică de o asemenea importanţă şi cu un asemenea impact asupra scenei politice trebuie să fie rezultatul unui consens la nivelul partidelor politice, preşedintele Klaus Iohannis s-a pronunţat ferm pentru sistemul într-un  singur tur.

Prezent la dezbaterea intitulată „Dialog pentru Romania. Primăvara politică a societăţii civile”, organizată de Iniţiativa România, acesta a declarat că: „Ştiu că pe foarte mulţi dintre dumneavoastră vă preocupă tema alegerilor locale: un tur sau două tururi de scrutin. Personal, mi-am exprimat opinia şi, cu plăcere, o fac şi acum. Cred că alegerile în două tururi de scrutin sunt mai potrivite. Însă, în acelaşi timp trebuie să acceptăm câteva principii de soliditate a legislaţiei. Să schimbăm o lege înainte să fi fost vreodată aplicată, eu cred că aici trebuie să judecăm foarte bine. Nerăbdarea de a schimba ceva, înainte măcar să fi încercat dacă funcţionează sau nu, cred că ne caracterizează şi apare, poate, de prea multe ori. Un pic de răbdare, şi cu politicienii, şi cu alegerile, cred că, din când în când, ne-ar face bine”.

Practic, o decizie a CCR în favoarea organizării alegerilor locale în două tururi de scrutin ar reprezenta o lovitură fatală la nivel de imagine pentru Klaus Iohannis, aflat deja în corzi după episodul Antena 3 şi după speculaţii apărute în mass-media în privinţa implicării sale directe în nominalizarea controversatului candidat al PNL pentru primăria Capitalei. 


Scenariul 3: CCR admite excepţia de neconstituţionalitate, însă aplicarea prevederii privind cele două tururi de scrutin se face începând cu alegerile locale din anul 2020

Admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, cu aplicarea prevederii privind cele două tururi de scrutin începând cu alegerile locale din anul 2020, ar putea fi singura variantă de compromis la care ar putea să recurgă judecătorii CCR.

În argumentarea unei astfel de decizii, judecătorii CCR ar putea invoca prevederile celebrei Comisii de la Veneţia, Thomas Markert, secretarul general al acestui for, considerând în urmă cu câteva zile că modificarea legislaţiei în acest moment al confruntării electorale ar fi o greşeală. „Consider că ar trebui evitate astfel de practici. Este adevărat că, în unele cazuri, poate că este necesar, datorită unor evenimente sau circumstanţe, să se ia măsuri, dar altfel nu. (…) Cred că nu există o nevoie reală să fie schimbat ceva. (…) Cred că, în cazul României, decizia de a schimba sistemul electoral este una politică şi acest lucru nu ar trebui făcut chiar înainte de alegerile electorale”.

*

Având în vedere interesul extrem de scăzut din partea electoratului pentru alegerile locale din iunie – toate sondajele de opinie indică o atitudine extrem de negativă în ceea ce priveşte intenţia de participare la vot –, dar având în vedere interesul extrem de ridicat din partea anumitor instituţii ale statului în ceea ce priveşte promovarea şi susţinerea candidaţilor preferaţi, numele unor şefi de instituţii foarte importante fiind invocate tot mai des în scandalurile ce vizează retragerea şi nominalizarea candidaţilor pentru cele mai importante primării, dar şi atacurile mass-media îndreptate împotriva judecătorilor CCR în urma controversatei decizii din luna februarie, o nouă decizie a Curţii Constituţionale care să „încurce” marile jocuri ar putea genera din nou efecte neaşteptate la nivelul imaginii membrilor acestei instituţii. Rămâne de văzut ce vor decide cei nouă judecători: în favoarea democraţiei sau în favoarea epoleţilor.

Autor: Raluca Boboc – analist politic

Sursa: adevarul.ro

Fără a şti schimbările ce urmau să intervină în oferta electorală a PNL, aceeaşi Raluca Boboc scria la data de:

Primarul Capitalei – un nou model Iohannis?

Lupta pentru putere s-a intensificat odată cu apropierea alegerilor locale iar evenimentele se derulează cu o viteză ameţitoare. Cele mai importante primării sunt decapitate de către procurorii DNA, spectacolul cătuşelor contribuind în mod decisiv la răsturnarea tuturor calculelor politice.

Capitala nu a făcut excepţie de la acest spectacol, primarul Oprescu fiind scos din cursa pentru un nou mandat în urma acuzaţiilor de corupţie. Competiţia pentru cea mai râvnită primărie s-a reaşezat pe noi coordonate, factorul numit –   societatea civilă – urmând să joace un rol important.

  Candidaţii independenţi şi cei ai societăţii civile şi-au asumat dificila misiune de a reda strălucirea şi prestanţa unei instituţii aflată ani la rândul sub dominaţia exclusivă a politicului atât la nivel de primar, cât şi la nivel de consiliu general. Formaţiunile politice, cu excepţia PMP şi ALDE, şi-au desemnat reprezentanţii pentru această competiţie, sondajele de opinie jonglează deja cu posibile nume câştigătoare, însă stele succesului sunt departe de a se fi aliniat în jurul unui favorit.

Pentru foarte mulţi politicieni, că s-au numit Băsescu, Geoană sau Oprescu, cursa electorală pentru funcţia de primar general a fost de-a lungul timpului o rampă de lansare în politica la vârf, aceştia ajungând ulterior preşedinţi de partid sau candidaţi pentru funcţia de preşedinte al României.

Competiţia din acest an se anunţă a fi una extrem de interesantă, depăşind tiparele obişnuite prin particularităţile pe care le înregistrează. Un duel între vechi şi nou, între politicienii giraţi de actualele partide parlamentare şi reprezentanţii societăţii civile, al cărui rezultat va avea implicaţii profunde asupra direcţiei de evoluţie a clasei politice şi a capacităţii acesteia de înnoire.

Contextul socio-politico-justiţiar este, de asemenea, unul atipic, având capacitatea de a influenţa în mod decisiv rezultatul final. 

Direcţia Naţională Anticorupţie a devenit un jucător cheie al acestor alegeri. Campania de resetare a clasei politice, demarată încă de la începutul anului 2014, a produs adevărate cutremure pe scena politică.

În Capitală, procurorii i-au scurtat mandatul primarului Oprescu şi au deschis competiţia pentru iniţiativele generate de forţele din zona societăţii civile.

Încredinţarea celei mai importante primării a ţării unui candidat provenit din vechile partide, nereformate şi conduse în continuare de aceleaşi personaje irelevante din punct de vedere politic, ar submina întregul efort depus de DNA pentru curăţarea clasei politice.

Protestele Colectiv au declanşat un val de furie care s-a focalizat împotriva guvernului şi a partidelor politice prăbuşite sub flagelul corupţiei.

Momentul Colectiv a generat, însă, şi un nou restart. În premieră pentru viaţa politică din România, preşedintele Iohannis a decis să implice societatea civilă, prin reprezentanţii săi, ca actor în consultările pentru formarea noului guvern.

Apariţia Iniţiativei pentru România, o platformă care asigură suport candidaţilor proveniţi din zona societăţii civile, dar şi apariţia unor partide noi, precum USB sau 200 pentru Bucureşti, înfiinţate cu unicul obiectiv de a cuceri primăria, constituie elemente care pot indica anumite tendinţe în ceea ce priveşte profilul viitorului primar.

Câştigarea primăriei Capitalei de către un reprezentant al societăţii civile ar reprezinta o lovitură grea pentru actualele partide parlamentare, fiind totodată un factor stimulator pentru iniţiativele politice noi, în perspectiva alegerilor parlamentare.

Experimentul Iohannis, în ciuda dificultăţilor apărute pe parcurs, este departe de a se fi încheiat.

Iohannis se află într-un moment de cumpănă. Credibilitatea cu care şi-a început mandatul aproape s-a înjumătăţit. Modelul de preşedinte pasiv, spectator, pe care Klaus Iohannis l-a prezentat în primul său an de mandat a reuşit să genereze dezamăgire şi frustrare în rândul unei părţi semnificative a electoratului.

Candidatul Iohannis, însă, a reprezentat o reţetă de succes. Fără impunerea acestui model de candidat, procesul de reconstruire a clasei politice, pe care forţe vizibile sau mai puţin vizibile îl susţin cu toate mijloacele, ar fi fost pus sub semnul întrebării.

Un Iohannis prăbuşit în sondaje ar putea deveni în scurt timp un prizonier al partidelor, situaţie care ar putea genera riscuri uriaşe în perspectiva alegerilor parlamentare şi a jocurilor de putere privind desemnarea premierului. Menţinerea încrederii electoratului în partidele politice la cote cât mai scăzute ar putea atenua însă aceste riscuri.

Cucerirea Capitalei de către un  candidat provenit din zona societăţii civile ar putea contribui la redresarea lui Iohannis în sondajele de opinie, oferindu-i acestuia  muniţie nouă pentru discursul privind reformarea partidelor politice.

***

Capitala reprezintă o miză politică extrem de importantă atât din perspectiva luptei pentru putere, cât şi din cea a luptei pentru resetarea clasei politice. Câştigătorul acestei funcţii se va afla în lumina tuturor reflectoarelor, acesta dispunând de cea mai mare legitimitate obţinută prin vot după preşedintele României.  De aceea, nu este exclus ca experimentul Iohannis să fie multiplicat prin implementarea lui şi la nivelul primăriei Capitalei, cel mai apropiat de acest model fiind candidatul USB, Nicuşor Dan.

Autor: Raluca Boboc – analist politic

Sursa: adevarul.ro

%d blogeri au apreciat: