Arhiva

Posts Tagged ‘Constituţie’

Aberantul aliniat (2) al articolului 15 din Constituție este cel care face ca PSD să poată dezincrimina faptele infractorilor din conducerea sa

7 iulie 2018 2 comentarii

Îl rog pe cititor să își imagineze două situații.

Prima: O mamă își urmărește copilul la scăldat, îi ia hainele și îl lasă în pielea goală, acesta trebuind să vină așa acasă traversâd întreaga localitate spre amuzamentul celor care îl văd.

A doua: Un tată își bate cu bastonul fiul în public, acestuia dându-i lacrimile de durere.

Având în vedere că, spre deosebire de cazul în care tatăl și-a snopit progenitura pentru că a luat, fără să ceară voie, două felii de salam din frigider, cele două situații de mai sus ar fi considerate traumatizante pentru copii, părinții ar fi considerați niște părinți denaturați.

Ei bine, prima, este o scenă din ”Amintiri din copilărie”, ecranizare după cartea lui Ion Creangă, a doua una din  filmul ”Ștefan Cel Mare” unde, domnitorul își bate fiul cu un baston pentru a nu uita donația (pământ) făcută  de domnitor către o comunitate. 

Prima e văzută în film cu simpatie, a doua ca o formă de tradiție.

PENALII JUSTIȚIARI

Legile de azi i-ar pedepsi pe ambii părinți putând chiar să îi decadă din drepturi. Cam asta ar însemna aplicarea legilor prezentului unor fapte ale trecutului …

Îndelungata manifestație a ”#Rezist” în Piața Victoriei din București enervează cam pe toată lumea, pe unii pentru că astfel Guvernul ar fi, vezi Doamne, oprit de la punerea în aplicare a programului de guvernare, pe alții că Guvernul nu ține seama de doleanțele manifestanților mergând înainte cu încercarea de scăpare de pușcărie a infractorului Liviu Dragnea și a găștii sale penale.

Această manifestație nu ar fi avut loc dacă nu exista un anumit aliniat aberant din  Constituție, nu ar fi existat sau ar fi fost formulat altfel, lucru care nu ar fi permis ca măgăriile unor mega infractori să fie șterse pur și implu prin dezincriminarea faptelor, lucru care oripilează pus și simplu nu doar pe cei care manifestează în Piața Victoriei ci și întreaga lume civilizată.

Este vorba de aliniatul a (2)  al articolului  15 din Constituție care spune: Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Pur și simplu este o aberație. Acest aliniat lovește în unul din principiile fundamentale are Democrației, cel al egalității între cetățeni. Acest aliniat le permite celor care au destulă putere, dacă nu reușesc să își dovedească nevinovăția, să schimbe legile, astfel încât faptele lor nemaifiind incriminatoare. Practic se legalizează furtul, chiar jaful, aș putea spune.

Cumva am senzația că acest aliniat induce și încălcarea  ARTICOLUL 16 alin. (1) ”Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”   … puțini oameni pot schimba legile pentru a-și dezincrimina faptele și alin (2) ”Nimeni nu este mai presus de lege.”. Păi dacă ai puterea să schimbi legea, nu înseamnă exact că ești deasupra legii?

P.S. Nu voi susține și nu voi vota un partid care nu va promite că, dacă va căștiga alegerile va schimba acest articol.

Faptele penale ale trecutului urmând a fi judecate după legea valabilă la data comiterii faptei.

Clotilde Armand vorbește de un ”Cod Roșu de impostură” și se întreabă dacă ”Am căzut cu toții în capcana PSD”

Venind de unde vine și având educația pe care o are, Clotilde Armand reușește să se distanțeze oarecum de tabloul general de la noi, reușind astfel să aibă viziunea ansamblului, lucru care o face să fie un mult mai fin observator a ceea ce se întâmplă decât autohtonii mercenari media mioritici.

Astfel, ea vorbește de un ”Cod Roșu de impostură” și se întreabă dacă ”Am căzut cu toții în capcana PSD?”

 

Codul roşu de impostură

Clotilde Armand

Clotilde Armand

Societăţii româneşti îi lipseşte oxigenul pe care îl oferă încrederea. Fără acest element esenţial nu vom putea niciodată creşte ca o comunitate matură, stabilă, capabilă să se dezvolte echilibrat. E obligatoriu să reuşim împreună să reconstruim relaţii de încredere între noi, membrii societăţii, între oamenii politici şi alegători, între investitori şi instituţiile statului.

România are nevoie să regăsească legătură între cuvânt şi faptă, iar bunele intenţii au nevoie să fie dovedite în practică. 

Din nefericire, drumul pe care ne aflăm nu oferă o perspectivă încurajatoare, ci se înfundă în această criză majoră de încredere. Cu toţii am constatat că României i-a fost impus un spectacol politic în care ultimele vestigii de încredere se risipesc în faţa artificiilor unor păpuşari mânaţi de interese proprii. Povestea pe care o ascultăm de doi ani din partea coaliţiei guvernamentale îi adoarme pe unii, îi trezeşte pe alţii, dar niciunii nu regăsim în ea speranţa de a scăpa din capcana neîncrederii.

Cred în continuare cu tărie că societatea românească trebuie să repornească de la restructurarea nivelului local. La acest nivel, gestiunea poate prima în faţa considerentelor de partid politic, la acest nivel competenţa e mai uşor de apreciat de comunitate, la acest nivel implicarea civică poate fi încurajată şi poate duce spre acea reţea societală fără de care acţiunea politică e suspendată într-un abis de circumspecţie. Din acest motiv mi se pare important să luăm atitudine faţă de tentativele care pot aduce noi disfuncţiuni în mecanismele de la acest nivel, cum este cazul în acest moment cu proiectul de Cod administrativ. Noul şantier al coaliţiei guvernamentale, după reformele din domeniul justiţiei, riscă să aducă mai multă opacizare în practica administrativă în detrimentul transparenţei pe care se bazează o guvernare locală eficientă. Cu toată prezumţia de bună intenţie, ne lovim imediat de amendamentele propuse de PSD ca de tot atâtea bariere în jurul unui interes de clan. Să luăm ca exemplu amendamentul lui Darius Vâlcov prin care se prevede ca patrimoniul aflat în proprietatea unităţilor teritorial-administrative să poată fi înstrăinat în urma unui vot cu majoritate simplă în cadrul consiliilor judeţene sau locale. Singurul răspuns pe care putem să-l dăm la această propunere este un „nu“ hotărât, pentru că nu există nici un motiv raţional ca procedura actuală, care impune o majoritate de 2/3, să fie modificată. Această majoritate transpartinică asigură o evaluare mult mai apropiată de interesul comunitar în cazul unor propuneri de vânzare sau închiriere a unor bunuri sau terenuri aparţinând domeniului public.

Coaliţia guvernamentală este preocupată şi de pensiile pentru primari pentru care lucrările Comisiei pentru Codul administrativ au fost blocate până când experţii PSD vor găsi formulele legale. Printr-un amendament, parlamentarii coaliţiei mai doresc să renunţe la publicarea proceselor verbale complete ale şedinţele de consiliu local, considerând că un simplu rezumat e suficient pentru informarea publică şi urmărirea procedurilor din partea opoziţiei. Cu alte cuvinte, dacă mai există pe alocuri dezbateri nu are rost să mai fie consemnate în scris, din moment ce democraţia locală se reduce în viziunea PSD la un simulacru: primarul propune, consilierii votează, dacă se poate în unanimitate şi în necunoştinţă de cauză, urmând un ritual pur formal.

Cu şi mai multă vehemenţă trebuie să spunem „nu“ unui amendament care vizează politizarea funcţiilor de conducere din serviciile deconcentrate la nivel teritorial. În loc să încurajăm profesionalizarea cadrelor administrative la toate eşaloanele, în paralel cu creşterile salariale, asistăm la legalizarea practicii numirilor pe criterii politice!

În faţa unor acţiuni de aservism politic, opoziţia nu poate răspunde cu soluţii alternative, dialogul politic fiind rupt. Mai rămâne ca singură modalitate de exprimare posibilă: rezistenţa. A spune „nu“ devine, astfel, unica politică pozitivă. Pe baza ei se va putea, apoi, reconstrui.

Publicat: 29 mai 2018

Sursa: adevarul.ro

Am căzut cu toţii în capcana PSD?

De câteva zile, am devenit o ţară de specialişti în drept. Dezbatem „cu vehemenţă“ argumentele juridice prin care Curtea Constituţională îi impune preşedintelui să semneze decretul de revocare a procurorului-şef al DNA.

Am alunecat fără să ne dăm seama de pe terenul unui conflict politic pe terenul juridic, aşa cum şi-a dorit domnul profesor de drept Tudorel Toader, pentru care tehnicitatea problemei i-ar fi asigurat un ascendent în argumentaţie în faţa majorităţii fără studii juridice.

În realitate, avem două viziuni politice opuse pe o temă care ţine de interesul naţional, respectiv mult-discutata luptă anticorupţie. Orice discuţie trebuie să pornească de la legitimitatea politicii în acest sens, confirmată prin vot. Lupta anticorupţie face parte din mandatul prezidenţial în curs, obţinut cu 6,3 milioane de voturi. Alegătorilor săi preşedintele Klaus Iohannis le-a lansat două promisiuni: menţinerea României pe drumul euroatlantic şi lupta anticorupţie, ca măsură ce decurge din primul angajament pentru a asigura dezvoltarea economică a ţării. Din evoluţiile politice, constatăm însă că această luptă oficială anticorupţie nu s-a grefat pe o bază de moralitate susţinută în societate şi a fost uşor atacabilă prin campanii de presă. Puncte de vedere repetate au pus în evidenţă deficienţele punctuale ale mecanismelor fără a menţiona importanţa luptei, gravitatea fenomenului de corupţie şi mijloacele limitate ale sistemului judiciar, Ca reacţie, o mare parte a opiniei publice a perceput aceste critici ca o strategie de anihilare a DNA şi nu ca tentative de ameliorare a activităţii acesteia, cu atât mai mult cu cât credibilitatea exponenţilor era afectată de interese personale. Din aceste motive, ne găsim în faţa unei false divizări naţionale si e momentul să ne reamintim legitimitatea politicii prezidenţiale.  

A doua viziune, cea a coaliţiei guvernamentale, nu a fost definită explicit în programul electoral, dar s-a inserat progresiv ca prioritate politică din 31 ianuarie 2017, culminând cu declaraţia recentă a lui Liviu Dragnea că „lupta anticorupţie a mers prea departe“. Acţiunile politice ale coaliţiei au vizat diminuarea prerogativelor prezidenţiale cu recentrare pe rolul Guvernului şi al Parlamentului în diverse materii, dar mai ales la capitolul numirilor din sistemul judiciar.

Un articol principal din Constituţie îi conferă preşedintelui rolul de mediere, de echilibrare între puterile din stat şi acesta este spiritul care trebuie să guverneze toate atribuţiile sale concrete. În niciun sistem politic din lume, independenţa puterii judiciare nu este uşor de asigurat şi sunt necesare mecanisme complexe de echilibrare pentru a contracara tendinţa puterii executive de control sau influenţă.  

Cred că echilibrul puterilor într-un stat este acea garanţie fără de care dezvoltarea societăţii nu este posibilă. Ţara din care provin, Franţa, se bazează pe o Constituţie creată după statura prezidenţială a lui Charles De Gaulle. Sistemul său prezidenţial are numeroase inconveniente, dar şi avantajul unei legitimităţi politice mari, asigurate prin votul direct acordat unui preşedinte cu puteri executive extinse. De 60 de ani, de când funcţionează acest sistem, au existat mai multe episoade în care şeful statului a aparţinut unui partid, iar şeful guvernului unei alte formaţiuni cu majoritate parlamentară. Această coabitare, practic cu dublă comandă executivă, nu s-a soldat cu crize majore pentru ţară. Linia roşie a interesului naţional nu a fost încălcată. Preşedintele a refuzat de multe ori numiri propuse de guvern,  dar nu s-a ajuns la contestarea constituţională a acestor refuzuri. Nici în Constituţia României, nu este prevăzută nicăieri obligaţia preşedintelui de a emite un decret.  

Cum s-a ajuns la criza actuală!? Prin încălcarea liniei roşii de care am vorbit mai înainte, folosind orice mijloc pentru un control mai amplu al instituţiilor statului. Mai mult, se poate spune că politizarea unei Curţi Constituţionale este un atac grav asupra funcţionării democratice.

  Nu putem să nu admitem, în consecinţă, că în joc nu este funcţia dnei Kovesi, ci rolul de echilibru între puterile din stat al preşedintelui României şi trimiterea sa într-un plan secund al politicii naţionale.

Publicat: 5 iunie 2018

Sursa: adevarul.ro

Pentru Victor Ponta, Rovana Plumb &co, Constituţia e ceva facultativ, iar egalitatea în drepturi uneori funcţionează, alteori ba …

Întotdeauna m-am întrebat dacă faptul Rovana Plumb că s-a căţărat în tot felul de funcţii se datorează doar faptului că depune considerabile eforturi în a-şi pupa şefii în dos sau a trebuit să se şi culce cu ei.

În cel de-al doilea caz se pune întrebarea ce şefi are chiar atât de disperaţi încât să accepte.

că se dau ajutoare familiilor defavorizate să mai zici că ar fi explicabil, a diferenţia însă alocaţiile pentru copii în funcţie de veniturile părinţilor e de-a dreptul aiurea pentru că se inducxe o discriminare inacceptabilă… copii sunt copii.

Dacă se doreşte ajutarea familiilor sărace logic ar fi să li de dea acest ajutor părinţilor.

Şi pentru că niciodată nu pierde nici o ocazie pentru a demonstra că are mar probleme  la mătreaţă, Rovana Plumb se gândeşte să întrebe Curtea Constituţională dacă  acest drept (dreptul la alocaţie – n.a.) universal înseamnă un cuantum al alocaţiei egal pentru toţi copiii …

Evident la câtă minte are este şi greu să citeşti şi să înţelegi ce spune Constituţia României la ART.16 – Egalitatea în drepturi,  alin. (1):

„Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

Alina Gorghiu, Rovana Plumb


Întotdeauna m-am întrebat dacă faptul Rovana plumb că s-a căţărat în tot felul de funcţii se datorează doar faptului că depune considerabile eforturi în a-şi pupa şefii în dos sau a trebuit să se şi culce cu ei.

În cel de-al doilea caz se pune întrebarea ce şefi are chiar atât de disperaţi încât să accepte.

că se dau ajutoare familiilor defavorizate să mai zici că ar fi explicabil, a diferenţia însă alocaţiile pentru copii în funcţie de veniturile părinţilor e de-a dreptul aiurea pentru că se inducxe o discriminare inacceptabilă… copii sunt copii.

Dacă se doreşte ajutarea familiilor sărace logic ar fi să li de dea acest ajutor părinţilor.

Şi pentru că niciodată nu pierde nici o ocazie pentru a demonstra că are mar probleme  la mătreaţă, Rovana Plumb se gândeşte să întrebe Curtea Constituţională dacă  acest drept (dreptul la alocaţie – n.a.) universal înseamnă un cuantum al alocaţiei egal pentru toţi copiii …

Evident la câtă minte are este şi greu să citeşti şi să înţelegi ce spune Constituţia României la ART.16 – Egalitatea în drepturi,  alin. (1):

„Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”

„Am făcut o adresă către Curtea Constituţională a declarat, ministrul Muncii –  prin care vrem să ştim dacă acest drept universal înseamnă un cuantum al alocaţiei egal pentru toţi copiii sau faptul că toţi copiii pot să primească o alocaţie, dar putem să dăm şi diferit în funcţie de nevoile copiilor care vin din familiile defavorizate. În ceea ce priveşte alocaţia de stat, vrem să ştim foarte clar dacă acest drept universal se aplică fără discriminare în ceea ce priveşte cuantumul sau se poate face diferenţiat în funcţii de nevoile copilului”.

Şi totuşi, de unde şi până unde a apucat-o pe madam Plumd o asemenea mare dragoste faţă de cei cu venituri mici? Evident, pentru a ajunge unde a ajuns, indoferent ce spune şeful ei, trebuie să sară şi să îl susţină.

Premierul Ponta, populist până în fundul genomului, a afirmat că ideea unei alocaţii egale pentru toţi copiii este nepractică, deoarece trebuie o diferenţiere în funcţie de venitul părinţilor, arătând că ar fi preferat să urce alocaţia peste 84 de lei pentru familii cu venituri mici şi să nu o dubleze şi pentru cei cu venituri suficiente.

El s-a referit la viitorul nivel al alocaţiei pentru copii, dublată în Parlament de la 42 lei la 84 lei, de mai multe ori cu expresia „82 de lei.”

„Opinia mea este că alocaţia pentru copii trebuie să fie diferenţiată, în funcţie de cine are nevoie de bani, pentru că 82 de lei pentru o familie amărâtă sunt foarte puţini şi 82 de lei pentru o familie care are posibilităţi nu contează, probabil că nici nu-şi încasează. Ideea de a da 82 de lei la toată lumea în mod egal e o idee pe care eu o consider nepractică. Aş fi preferat să dau nu 82, ci, nu ştiu, 164 sau 328 de lei la familiile care au venituri reduse (…) şi să nu mărim la cei care oricum nu vor lua cei 42 de lei, pentru că au părinţii venituri suficiente şi la care cei 42 de lei nu contează”, a declarat, premierul Victor Ponta cu populismul care îl caracterizează, evident, doctor în drept fiind nu are nici el  capacitatea de a citi şi înţelege articolul 16 alin. (1) din Constituţie. Pentru el şi pentru ceilalţi escroci cu care s-a înconjurat, Constituţia este şi a fost întotdeauna ceva facultativ, obligativitatea Constituţiei fiind  cam ca virginiratea blondelor, uneori da, alteori ba.

 Alina Gorghiu copreşedintele PNL, a transmis, un mesaj către pesedişti că deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, Curtea stabilind că nu este permisă diferenţierea cuantumului alocaţiei pentru copii, cerându-le să aplice legea de dublare a alocaţiilor, aprobată de Legislativ.

„Am un mesaj pentru pesedişti: Constituţia nu este opţională, iar deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii! Curtea a stabilit, încă din 2006, că nu este permisă diferenţierea cuantumului alocaţiei pentru copii, nici în funcţie de veniturile părinţilor, nici în funcţie de orice altă variabilă. De la premier până la ministrul muncii, din păcate, nu documentează nicio decizie atunci când iau o măsură. Vă cer un singur lucru: aplicaţi legea votată de Parlament, la iniţiativa PNL, de dublare a alocaţiilor; nu mai căutaţi modalităţi de a o amâna”, a scris Gorghiu, pe Facebook.

Ea a susţinut că PSD se face „de râs” prin faptul că apelează la expertiza Curţii Constituţionale, recomandând „lectura interesantă” a deciziei din 2006 a Curţii Constituţionale.

„Vă faceţi de râs, încă o data, după ce prim-ministrul susţinea acum câteva luni ca a dublat alocaţiile din cauză că a confundat o lege cu alta. Vreau să vă uşurez munca şi ca să nu mai fie nevoie să irosim bugetul statului pentru a apela la expertiza CCR vă spun că aceasta a emis deja o Hotărâre pe acest subiect. Vă recomand o lectură interesantă, decizia din 2006 a Curţii Constituţionale care spune că alocaţia este un drept al copiilor şi că nu este permisă împărţirea discriminatorie a copiilor, în funcţie de veniturile părinţilor”, a mai scris Gorghiu.

……………

Aha, deci Alina Gorghiu ştie că nu este opţională Constituţia … lucru tare ciudat, deoarece la ultima suspendare a Preşedintelui Băsescu nu părea a şti …

Bravo Alina Gorghiu, dacă v-aţi fi dus şi să sărbătoriţi alături de PSD demolarea Guvernului MRU era pefect …

Alina Gorghiu

Alina Gorghiu

Alina Gorghiu a postat contul său de facebook o critică extrem de dură la adresa social-demoncraţilor care spun că procesul de revizuire a Constituţiei e finalizat.

Gorghiu mai spune că unul din obiective ale liberalilor este organizarea de dezbateri în care să fie prezentate românilor modificările ce vor fi aduse Constituției.

Zice doamna Gorghiu că: 

„Cei care s-au specializat în modalități de ocolire a Constituției pozează acum în reformatori și dau lecții PNL. Proiectul de revizuire a Constituției nu este în niciun caz aproape de a fi încheiat, așa cum susține PSD. Puterea vrea să cârpim un proiect care s-a dovedit a avea carențe. Noi optăm pentru un demers serios și de substanță, în acord cu recomandările CCR și ale Comisiei de la Veneția. Lipsa dezbaterilor publice este un mare handicap al actualului proiect. De aceea, unul dintre principalele obiective ale PNL este să organizeze dezbateri și să facă proiectul de revizuire a Constituției cunoscut cetățenilor care vor vota la referendum.”

Alina Gorghiu

P.S. Bravo doamna Gorghiu, dacă vă duceaţi şi sărbătoreaţi cu Ponta demolarea Guvernului MRU era perfect…

Aţi fi putut să instauraţi o mare sărbătoare: Ziua Cumpărării de Parlamentari …

ANDREEA PAUL: „Crin Antonescu este duplicitar. Alianța și Guvernarea majoritară PSD-PNL au scos adevăratele caractere ale conducătorilor: Mincinosul și Duplicitarul”

24 februarie 2014 3 comentarii

Crin Antonescu este o vulpe cu multe fețe

Andreea  PaulCrin Antonescu este duplicitar. Alianța și Guvernarea majoritară PSD-PNL au scos adevăratele caractere ale conducătorilor: Mincinosul și Duplicitarul.

Astăzi, în lumina reflectoarelor este Duplicitarul Antonescu. A uitat de ministrul Fenechiu – arestat. A uitat de ministrul Vosganian – demisionar pentru urmărire penală. A uitat de Radu Stroe, ministrul iresponsabil al Internelor. A uitat de ministrul Chițoiu, trădător el însuși al PNL. A uitat de cuibul baronilor ASF, condus de prietenul Rușanu. Acești miniștri sunt alegerile lui. A uitat de Constituția baronilor proprii – neconstituțională.

Acum, pe scenă cine face tumbe, piruete? Duplicitarul Crin Antonescu. Priviți-l! Vede, în sfârșit, baroni, îl vede mincinos pe Ponta! Incredibil spectacol! Crin Antonescu însă este cel care a fost de acord cu suspendarea României, cu lovituri sistematice date statului de drept. Dar nu împreună cu Mincinosul a dărâmat statul de drept? Nu împreună au plâns după miniștrii sau membrii intrați ori în penitenciar, ori în atenția DNA? Nu împreună au împărțit statul ca pe o pradă? Nesimțirea ASF este chiar a lor, nu uitați! Cum uită, cum putem uita?

Antonescu cel cu două fețe se ascunde, se cațără pe umerii unui Iohannis, singura lui speranță pe arena politică de astăzi. Crin Antonescu încearcă să se reorienteze, să șteargă memoria tuturor cu numele lui Iohannis.

Însă îl știm: politicianul Antonescu este același – o vulpe cu multe fețe. Este doar într-o reorientare electorală. Nu poate minți pe nimeni.

USL-ul a hrănit la sân două caractere: Mincinosul Ponta și Duplicitarul Antonescu. Implozia USL sub conducerea Mincinosului și a Duplicitarului este inevitabilă. Corect ar fi să rămână împreună, să răspundă în fața românilor împreună, să iasă de la guvernare împreună.

Autor: Andreea Paul

Sursa: andreeapaul.ro

A pune sau a nu botniţă presei … a subordona sau nu presa…

Cu câţiva ani în urmă, Adrian Năstase şi-a făcut o Constituţie după sufletul lui … mai trebuia decât să fie ales, nu  fost şi a regretat. Crin Antonescu îşi face o Constituţie  după sufletul său… mai trebuie doar să fie ales… 

Modificarea Constitutiei, o noua aberatie: presa, sub control parlamentar!

Cugetând la botniţa pusă presei

Cugetând la botniţa pusă presei

Proiectul de modificare a Constitutiei aflat in dezbaterea Parlamentului scoate la iveala aberatii care lovesc si lumea presei, nu doar spatiul politic. Spre exemplu, o analiza a Consiliului Legislativ intrata in posesia Agentiei Mediafax dezvaluie ca in textul de modificare a Constitutiei figureaza o prevedere care, daca va ramane asa in forma finala, va baga sub control parlamentar si agentiile private de presa, nu doar cele publice!

“Semnalăm că din redactarea propusă rezultă că sunt supuse controlului parlamentar toate agenţiile de presă, nu doar cele publice. Este necesară, de aceea, reanalizarea textului şi reformularea corespunzătoare a acestuia”, se arată în observatiile facute de Consiliul Legislativ.

Altfel spus, daca sesizarea Consiliului Legislativ nu va fi luata in calcul de Crin Antonescu, seful comisiei pentru modificarea Constitutiei, e posibil ca pe viitor, dupa ce va fi modificata Constitutia, sefii Agentiei de presa Mediafax (entitate privata, parte a grupului MediaPro) sa fie chemati sa dea socoteala parlamentarilor pentru stirile de fluxurile proprii!

In plus, Mediafax dar ai alte “agentii de presa” private s-ar putea gasi in situatia sa puna la dispozitia partidelor spatiu de emisie dupa modelul tristei emisiuni de la Radio Romania Actualitati – “Antena Partidelor Parlamentare”. De ce? Pentru ca o prevedere din proiectul de revizuire a Constituţiei pentru articolul 31, alineatul 5 menţionează: “Serviciile publice de radio, de televiziune şi agenţiile de presă sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului de antenă. Organizarea acestor servicii şi agenţii de presă, precum şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică”.

Consiliul Legislativ mai sugerează, printre altele, Parlamentului “să se reanalizeze dacă ar fi mai indicat ca răspunderea să aparţină proprietarului mijlocului de comunicare în masă şi nu «mijlocului de comunicare în masă», în condiţiile în care proiectul de revizuire institutie răspunderea civilă pentru informaţia sau creaţia adusă la cunoştinţă publică pentru autor, cel care exercită răspunderea editorială sau «mijlocului de comunicare în masă»”.

 Autor: 

Sursa: reportervirtual.ro

Biserica Greco-Catolică solicită două amendamente în textul viitoarei Constituții

23 iunie 2013 2 comentarii
Blaj - Catedrala Mitropolitană Greco-Catolică  ''Sfânta Treime''

Blaj – Catedrala Mitropolitană Greco-Catolică
”Sfânta Treime”

În dimineața zilei de 19 iunie, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian Mureșan, liderul Bisericii Greco-Catolice, a adresat o scrisoare domnului Crin Antonescu, președinte al Comisiei Parlamentare de revizuire a Constituției, prin care i-a solicitat includerea a două amendamente în textul viitoarei Constituții.

Primul amendament se referă la adăugarea Bisericii Greco-Catolice în articolul care va face referire la rolul Bisericii Ortodoxe și a Casei Regale “în constituirea şi modernizarea statului român”, iar al doilea amendament la definirea libertății religioase, urmând exemplul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

“Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să vorbească despre aportul adus de unele instituţii la constituirea şi modernizarea statului român, Biserica Greco-Catolică nu poate fi exclusă dintre acestea. Fără Biserica Greco-Catolică, Statul Român, identitatea națională și limba română în formele pe care le cunoaștem astăzi nu ar fi existat”, a spus Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian, în argumentarea primului amendament.

Acesta a punctat în scrisoare din aportul major pe care Biserica Greco-Catolică l-a avut în constituirea identității naționale și a statului român. Cardinalul Lucian a făcut, astfel, o incursiune istorică pornind de la episcopul greco-catolic Inochentie Micu Clain, care a introdus “pentru prima dată termenul de «națiune română» la 1737”, a continuat cu “Școala Ardeleană” care a “format conştiinţa naţională românească”, înlocuirea de către Biserica Greco-Catolică a scrierii chirilice cu alfabetul latin, lupta pentru emancipare națională de la 1848 și terminând cu aportul în unirea de la 1918 și lupta împotriva “comunismului şi sovietizării ţării”.

Meritul de necontestat avut de Biserica Greco-Catolică în crearea identităţii naţionale şi făurirea statului român a fost recunoscut de Constituția din 1923 (art. 22) şi 1938 (art. 19), care afirmă: «Biserica creștină ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici româneşti. Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorităţi a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietea față de celelalte culte.»”, a spus Preafericirea Sa Cardinalul Lucian.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să dea credit instituţiilor care au făurit România, sperăm să luaţi ca model exemplul marilor oameni politici de după Marea Unire care au dat creditul cuvenit Bisericii Greco-Catolice menţionându-o în Constituţiile din 1923 şi 1938, şi nu al comuniştilor care au dorit rescrierea istoriei şi scoaterea Bisericii Greco-Catolice din istoria românilor”, a concluzionat Întâistătătorul Bisericii Române Unite argumentarea primului amendament.

Al doilea amendament s-a referit la modificarea articolului 29 din Constituția din 2003 în vederea definirii libertății religioase în România urmând modelul Convenției Europene a Drepturilor omului, astfel: “Statul garantează dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.”

Definirea libertăţii religioase în România este imperativă deoarece în declarația de unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, se garanta: «Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.»”, consideră Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice.

Prin scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice de către statul român în 1948 s-a încălcat declaraţia de la Alba Iulia, s-a argumentat in scrisoare. “Chiar şi după căderea regimului comunist Biserica Greco-Catolică încă nu a fost repusă în drepturi, în mare parte credincioşii ei fiind în continuare în imposibilitatea de a-şi putea practica credinţa liber şi nestânjenit în România”, a spus Preafericirea Sa Cardinalul Lucian.

Ne dorim ca această nouă Constituție să definească în termeni pozitivi libertatea religioasă astfel încât toţi românii, indiferent de confesiune, să se poată bucura de aceleaşi drepturi în România”, a concluzionat Înaltul Ierarh scrisoarea adresată Domnului Crin Antonescu.

Prezentăm mai jos textul integral al scrisorii.

* * *

Nr. 561/13
Domniei Sale,
Domnului Crin Antonescu
Preşedinte al Senatului
Preşedinte al Comisiei de revizuire a Constituţiei

Blaj, 19 iunie 2013

Stimate Domnule Președinte,
Biserica Greco-Catolică solicită includerea următoarelor două amendamente în viitoarea Constituție a României:

1. În cazul în care viitoarea Constituție, sau preambulul acesteia, va conţine articolul “România recunoaște rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale”, acesta să fie completat astfel:

România recunoaşte rolul istoric, în constituirea şi modernizarea statului român, al Bisericii Ortodoxe, Bisericii Greco-Catolice şi al celorlalte culte religioase, al Casei Regale şi al minorităţilor naţionale.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să vorbească despre aportul adus de unele instituţii la constituirea şi modernizarea statului român, Biserica Greco-Catolică nu poate fi exclusă dintre acestea. Fără Biserica Greco-Catolică, Statul Român, identitatea națională și limba română în formele pe care le cunoaștem astăzi nu ar fi existat.

Acest lucru îl argumentăm astfel:

– Episcopul greco-catolic Ioan Inocențiu Micu Clain introduce pentru prima dată termenul de “națiune română” la 1737.

– O națiune, însă, nu poate exista fără limbă şi cultură, de aceea episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron a deschis la Blaj, la 11 octombrie 1754, primele școli sistematice românești. Aceste şcoli au format conştiinţa naţională românească.

Despre rolul acestor şcoli spun:

  • Ion Heliade Rădulescu: “de aici a răsărit soarele românilor”;
  • Mircea Eliade: “limba, literatura românească modernă poartă pecetea făurită la Blaj”;
  • Ion C. Brătianu, prim-ministru: “trebuie să ştiţi că descoperirea noastră naţională ne-a venit de dincolo, de peste Carpați, prin acei români care au fost trimişi la Roma, unde au învăţat să fie români!”.

– Corifeii “Școlii Ardelene” – Samuil Micu, Gheroghe Șincai, Petru Maior – au fost greco-catolici.

Gheorghe Șincai, pe durata cât a fost Director al Școlilor, a înființat 300 de școli româneşti.

– Petru Maior a propus, la 1779, primele reguli ortografice pentru scrierea cu alfabetul latin și a tipărit prima carte în limba română scrisă cu alfabet latin.

– Suplex Libellus Valachorum, petiţia din 1792 pentru emanciparea naţiunii române din Transilvania, pornește de la preoții greco-catolici.

– George Bariţiu, fiu de preot greco-catolic, întemeiază la 1838 presa românească din Transilvania.

– Ioan Rusu tipărește în 1842 prima carte de geografie cu titlul “Icoana Pământului”.

– Biserica Greco-Catolică s-a implicat în convocarea Adunării Naționale din 3-15 mai 1848 de pe Câmpia Libertății de la Blaj. Aici s-a strigat pentru prima dată “vrem să ne unim cu țara”.

– În Catedrala greco-catolică din Blaj a rostit Simion Bărnuţiu, la 14 mai 1848, celebrul discurs care a devenit platforma de gândire a Adunării de la Blaj, pe care o va adopta şi Avram Iancu în lupta sa. Bărnuţiu a pledat în discursul său pentru libertate naţională şi socială, precum şi necesitatea unităţii românilor. Discursul său a fost ascultat şi de Dumitru Brătianu şi Alexandru Ioan Cuza.

– Imnul actual al României “Deșteaptă-te române” a fost scris în 1848 de greco-catolicul Andrei Mureșanu.

– Pronuciamentul de la Blaj, 1868 – intelectualii români adunați pe Câmpia Libertății cer atât “egalitate națională cât și confesională” pentru români.

– Tineri români blăjeni au trecut Carpații și au participat la războiul de independenţă din 1877.

– Memorandumul din 1892, document prin care s-au cerut drepturi pentru toți romanii din Transilvania, a avut marea masă a semnatarilor greco-catolici, printre care Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Lucaciu.

– În 1916, când soldaţii români au trecut Carpații, Biserica Greco-Catolică i-a primit cu brațele deschise, ca adevărați eliberatori.

– La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Episcopul greco-catolic Iuliu Hossu a citit Rezoluţia Unirii Transilvaniei cu România, iar Alexandru Vaida-Voevod (greco-catolic) a vorbit în Parlamentul din Budapesta pe 5/18 octombrie 1918 spunând că naţiunea română din Austro-Ungaria este “liberă de orice înrâurire străină”, să-şi aleagă “aşezarea ei printre naţiunile libere”.

Meritul de necontestat avut de Biserica Greco-Catolică în crearea identităţii naţionale şi făurirea statului român a fost recunoscut de Constituția din 1923 (art. 22) şi 1938 (art. 19), care afirmă:

Biserica creștină ortodoxă şi cea greco-catolică sunt biserici romăneşti.

Biserica ortodoxă română fiind religia marei majorităţi a Românilor este biserica dominantă în Statul român; iar cea greco-catolică are întâietea față de celelalte culte.”

În 1948 Biserica Greco-Catolică s-a opus instituțional comunismului şi sovietizării ţării, motiv pentru care, la 1 decembrie 1948, a fost scoasă în afara legii de către comuniști, proprietăţile i-au fost confiscate iar credincioşii, preoţii şi episcopii aruncaţi în temnițe.

În momentul scoaterii în afara legii, Biserica Greco-Catolică a avut, pe lângă biserici, 20 de licee de băieţi, 14 licee de fete, 4 orfelinate, 424 de călugări educatori în şcoli şi internate sau ca surori medicale în spitale, sute de şcoli săteşti, toate puse în slujba educării şi emancipării naţiunii române.

Dacă viitoarea Constituţie se doreşte a fi un document istoric care să dea credit instituţiilor care au făurit România, sperăm să luaţi ca model exemplul marilor oameni politici de după Marea Unire care au dat creditul cuvenit Bisericii Greco-Catolice menţionându-o în Constituţiile din 1923 şi 1938, şi nu al comuniştilor care au dorit rescrierea istoriei şi scoaterea Bisericii Greco-Catolice din istoria românilor.

2. Garantarea libertăţii religioase. Înlocuirea art. 29 din Constituţia din 2003:

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
”,

cu textul bazat pe Convenţia Europeană a Drepturilor Omului:

Statul garantează dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.

Textul Constitutiei din 2003 nu defineşte în termeni pozitivi ce e libertatea de conştiinţă sau religie, ceea ce face aceşti termeni neclari.

Definirea libertăţii religioase în România este imperativă deoarece în declarația de unire a Transilvaniei cu România de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, se garanta: “Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat”.

Scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice de către statul român în 1948 a fost o încălcare a declaraţiei de la Alba Iulia. Chiar şi după căderea regimului comunist Biserica Greco-Catolică încă nu a fost repusă în drepturi, în mare parte credincioşii ei fiind în continuare în imposibilitatea de a-şi putea practica credinţa liber şi nestânjenit în România.

Ne dorim ca această nouă Constituție să definească în termeni pozitivi libertatea religioasă astfel încât toţi românii, indiferent de confesiune, să se poata bucura de aceleaşi drepturi în România.

Asigurându-Vă, Domnule Președinte, de cele mai alese gânduri, Vă transmitem arhierească binecuvântare.

 

† CLAUDIU

Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore

† Cardinal LUCIAN

Arhiepiscop Major

Sursa: bru.ro

%d blogeri au apreciat asta: