Arhiva

Posts Tagged ‘corupţie’

Așa zisa luptă împotriva abuzurilor în Justiție: o minciună sfruntată

13 Aprilie 2018 2 comentarii

De prea mult timp, justiția, statul de drept în general sunt sub un furibund și parșiv asediu dinspre zona politico-mediatică. Practic, totul pare a pleca de la o minciună sfruntată și anume că jurnaliștii și politicienii vârf de lance al atacului ar fi susținători ai luptei anticorupției, ei având un dinte doar împotriva șefilor SRI, DNA etc.

Este o nuanță pe care s-a țesut cu răbdare și perseverență în mult prea lungile și multele emisiuni  de la ore de maximă audiență. Ani de zile, cu răbdare s-a construit cadrul în care se desfășoară un adevărat linșaj media. ”Știți – pare a se spune – noi nu avem nimic cu lupta anticorupție, cu instituțile statului de drept, noi luptăm doar împotriva ticăloșilor care fac abuzuri”. Am văzut nenumărate adevărate rechizitorii prin care se denunțau acte de corupție, se fluturau ”probe” (de exemplu, nu odată Mihai Gâdea flutura niște hârtii care ar dovedi ceva și care ar urma să poată fi văzute pe siteul lor. Iteresant dar pe site nu apărea niciodată nimic, dacă analizai înregistrarea  frame cu frame observai că de fapt acele hârtii nu erau decât desfăășurătorul emisiunii).

Aceste acuzații țineau trei zile iar când se încerca analizia lor se dovedeau doar niște baloane de săpun, niște argumentații care aveau la bază o mică minciună au o interpretare forțată a ceva pe care se țesea o construcție logică în care se introduceau din când în când artificial elemente care să ajute ajungerea la ținta dorită.

”Probele” erau niște ghidușii, de cele mai multe ori, fabricate, uneori dincolo de limita bunului simț. Diferite afirmații făcute cu mare perseverență în studiourile de execuție ale, popular numiților, Mâncători de Rahat, repetate până la obsesie intrau cumva în conștiința telespectatorului ca un fel de repere de referință. Astfel că, peste o vreme, ceea ce țesuseră pe o mică minciună era folosit ca argument, telespectatorul amintindu-și că ”da, am auzit de chestia aceasta” nemaiștiind unde, dar asta nu conta. Practic era vorba de crearea unei minciuni mari argumentată de minciuni ici și multe.

Dacă ne uităm la politicianii și jurnaliștii care acum se rup în figuri cu dezvăluiri ale ”statului paralel”, fie au avut sau au probleme jîn justiție, fie sunt vajnici angajați ai unor moguli cărora, dacă le spui ”penali” le faci un mare compliment.

Toți își doresc subordonarea justiției pentru a o putea controla, o justiție prea incisivă însemnând pentru ei drumul spre pușcărie, ei știind că la o analiză a faptelor lor din trecut nu poate duce decât acolo. Toți cei care își doresc astăzi să și-o subordoneze din nou și să împiedice serviciile să o mai ajute și-au dorit asta și înainte de protocoalele SRI-DNA. Și înainte ca Maior, Coldea și Koveși să ajungă cei mai puternici oameni în stat. Atitudinea lor nu este o reacție la nimic altceva decât la frica de închisoare. Culmea este că niciunul din ei nu pote să își justifice nici 10% din avere … o fi vreo coincidență? Greu de crezut..

De fapt lepre de teapa unora ca Tăriceanu, Dragnea, Voiculescu, Năstase etc nu au dorit niciun fel de luptă anticorupție. Și au acționat împotriva noii ordini de stat și a celor care încercau să o impună, imediat după 2005, când au început să se teamă că și afacerile lor ilicite vor ajunge să fie judecate la un moment dat. Unii s-au opus pe față, cu furie, asumându-și direct războiul, precum Voiculescu, ceilalți mai pe tăcute, folosindu-se de marionetele din partidele lor. O demonstrează chiar faptul că  înființarea DNA și a ANI, decuplarea CSM și a Înaltei Curți de la rețelele  mafiote din magistratură au fost întâmpinate cu huiduieli și cu proteste disperate, nu cu aplauze, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă liderii PSD, PNL, PC, PRM și UDMR chiar ar fi pus mai presus binele comun decât interesele lor meschine. Dacă vreți să vă amintiți cât de îngroziți au fost din totdeauna de ideea că cineva i-ar putea întreba cum și-au făcut banii, cred că nimeni nu se îndoiește de faptul că argumentele invocate de Florin Iordache, Eugen Nicolicea, Mate Andraș-Levente, Lucian Bolcaș, Marcu Tudor și Sergiu Andon, complet anapoda, în Parlament, în octombrie 2006 aveau ca rol să îi ajute  să nu fie obligați la declararea averilor, dar mai ales a modului în care și le-au făcut.

În vremea aceea, lupta anticorupție nu era decât o amenințare ce părea a se profila asemeni unei furtuni, undeva. Departe la un orizont ce putea fi evitat. Nici vorbă de abuzuri, pentru că, după cum reiese din dialogurile fostului șef al FBI cu Băsescu, Maior și Kovesi, la finele lui 2006 statul încă cerea ajutor pentru a deveni mai eficient. De abia atunci, Robert Mueller le-a sugerat să găsească ”posibilitatea legală” de a folosi interceptările telefonice ca probatoriu în instanțe.De întâmplat s-a întâmplat mult mai târziu. Cât despre protocolul SRI – DNA, el a fost semnat în 2009.

Prin 2005 C.P Tăriceanu cerea insistent să fie informat de procurori când începeau o anchetă la adresa unui membru al guvernului (guvernul lui dovedintu-se a fi cel mai penal guvern din istoria României). S-a dovedit că de fapt el dorea să poată bloca dosarele, ca și până atunci.

Nu avem cum să nu ne întrebăm, dacă problema PSD-ALDE-Voiculescu cu justiția a apărut doar odată cu abuzurile, de ce l-au suspendat pe Băsescu în 2007? Ce abuzuri erau atunci? A comis Daniel Morar vreun abuz? De ce nu ni le prezintă Tăriceanu și Antena 3? Nu a comis abuzuri sau vor să-și protejeze aliatul din Curtea Constituțională? Or fi uitat că în documentul prin care au cerut în Parlament, în 2007, suspendarea preşedintelui au dat ca exemple de ingerințe în treburile justiției faptul că ”a cerut procurorilor să redeschidă dosarele penale privind Bancorex şi Banca Agricolă” și că a declarat că foarte mulți magistrați sunt corupți? Acum 11 ani, ca și astăzi, ce îi deranjează pe cei cu probleme în justiție este chiar justiția și revigorarea ei, cu sprijinul partenerilor strategici. Protocoalele SRI nu sunt decât un alt pretext pentru a opri lupta anticorupție. Așa cum au fost, în 2007, la suspendarea președintelui, acuzațiile ridicole de mai sus.

Se vorbește tot mai des despre implicarea la DNA a ofițerilor CIA, adică de implicarea americanilor în justiție… interesant. Tăriceanu și nu numai, o amintește  în ultima vreme cu insistență, oare cum se explică că ambasada SUA nu doar că nu a jubilat când Patriciu a fost arestat, ba chiar s-a declarat îngrijorată, după cum reiese din cablograma trimisă la Washington pe 6 iunie 2005? Citez: „Managementul Rompetrol se teme, pe bună dreptate, că punerea sub acuzare (sau condamnarea, bineînțeles) ar putea să ducă la prăbușirea companiei. Compania are planuri în desfășurare de a-și extinde operațiunile în Kazahstan și Rusia astfel încât să se poată baza pe surse solide de țiței pentru rafinăriile sale. Sursele financiare necesare pentru această extindere sunt acum, în mod firesc, în pericol (…) De subliniat că o astfel de criză a Rompetrol ar putea avea un impact politic și economic mult mai larg. Compania contribuie cu aproximativ 7% din totalul veniturilor colectate la bugetul de stat, adică în jur de 2% din Produsul Intern Brut total…”.

Americanii recunoșteau, dincolo de impactul asupra României a Crizei de la Romăetrol l-ar avea asupra României, că dosarul îi interesa și pentru că ancheta îl viza inclusiv pe ”vicepreședintele Rompetrol, Phil Stephenson, cetățean SUA, care deține 20% din companie.” Cu toate acestea au transmis la Washington că ”procurorul care supraveghează cercetările în dosarul Rompetrol este o persoană care a beneficiat de pregătire în SUA și este programată să participe la o nouă sesiune de training pe continentul american în cursul anului următor (…) Cu alte cuvinte, echipa de anchetatori poate că nu se ridică la standardele SUA dar au fost expuși la metodologiile folosite de noi. În plus, Ilie Botoș (procuror-general la vreme aceea – n.m.) a susținut că probele strânse împotriva Rompetrol au fost obținute și cu concursul Băncii Naționale, a Gărzii Financiare și a Oficiului de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, sugerând astfel că nu este vorba despre o operațiune investigativă motivată politic.”

Una peste alta, ideea că SUA ar fi inițiat, ascuns sau încurajat abuzurile de dragul susținerii luptei anticorupției cam este contrazisă .. pur și simplu nu se ”înșurubează”, ba dimpotrivă,  acolo unde SUA  a intervenit a făcut-o pentru a preveni transformarea ei în instrument pentru răfuieli politice. ”(…) Nu vrem să descurajăm Guvernul României în intenţiile sale de a acţiona împotriva „peştilor mari” – prin urmare este necesar să tratăm cu grijă acest subiect. Mai mult, se poate ca într-adevăr unele pietre încă neîntoarse ale Rompetrol să ascundă slăbiciuni sau concluzii neplăcute. Cu toate acestea, nu este nevoie să se ajungă la un proces – spectacol ca cel al Yukos în Moscova, un punct de vedere pe care l-am susţinut cu putere în faţa Guvernului României”, notau reprezentanții Ambasadei SUA  de la București.

Dosarul ”Rompetrol”este un dosar școală și conține și explicația pentru care s-a ajuns la protocoalele SRI. Procesul prin care trebuia să fie clarificat modul în care Adrian Năstase i-a făcut cadou finanțatorului PNL o afacere pe care avea să o vândă cu un miliard de dolari a fost tergiversat ani de zile. A fost și suspendat, în urma unei sesizări la Curtea Constituțională. Acest dosar fiind un caz extrem de explicit despre tot ce nu mergea bine în justiție, în ciuda eforturilor unor ofițeri de informații și procurori care au îndrăznit să se pună cu grangurii vremii,  banii și legăturile acestora cu rețelele mafiote din instanțe făceau imposibilă condamnarea lor.

În acea perioadă a fost realmente batjocorite plăpândele instituții anticorupție, înțelegerile nescrise dintre Patriciu, Voiculescu ori Vîntu și rețele de gen Voicu – Costiniu prin care li se garanta imunitatea, sau cu rețelele de politicieni, demnitari și funcționari ai statului, prin care li se garanta prosperitatea, au obligat statul să-și dezvolte propriile protocoale de colaborare inter-instituționale. Fără ele, nu ar fi avut nicio șansă să îi facă să plătească în instanțe pe stăpânii din umbră ai statului mafiot. Prevederile acestor protocoale au fost pe măsura durității războiului care a început în 2005 și care nu dădea semne, în 2009, că va fi câștigat vreodată de stat.

Este o minciună sfruntată că stăpânii statului mafiot ar fi susținut lupta anticorupție dacă nu ar fi existat abuzuri. Ce s-a întâmplat între 2005 și 2009 a fost o luptă anticorupție cu pași mărunți. Și a eșuat. Justiția nu a reușit să îi condamne nici pe Patriciu, nici pe Voiculescu, nici pe Vântu. Și cu toate acestea, ei nu au fost dispuși să accepte nici măcar să fie luați la întrebări, nici măcar să îi tulbure gândul că într-un viitor îndepărtat situația le-ar putea scăpa de sub control.

De fapt acesta este motivul pentru care a fost suspendat Băsescu în 2007. De aceea au făcut un cartel în 2009 ca să-l scoată pe Geoană președinte. De aceea l-au suspendat în 2012. Și protocoalele lor, în care au decis să lupte pentru a păstra intact statul mafiot instaurat după căderea lui Ceaușescu, ar trebui desecretizate pentru a înțelege cum s-au născut protocoalele inter-instituționale și de ce au fost indispensabile, în ciuda riscurilor reale de abuz. Din păcate, asta nu se va întâmpla nici în 1000 de ani!

ELENA UDREA: ”Cum puii mei se întâmplă așa ceva?”

Când o văd pe Elena Udrea îmi vin mai nou, în cap, două chestii … una, cinică, ciudată și brutal de reală: ”Sic transit gloria mundi” și a doua, o întrebare: ”Își mai face oare masteratul în fericire la Faculteatea de Teologie?” pentru că dacă îl face, îl face din amintiri. Tare m-aș mira să mai fie fericită când are nevoie de multă concentrare pentru a deosebi procesele în care e implicată și umbra pușcăriei îi cam întunecă orizontul viitorului.

Astăzi, Miercuri, 24 Mai 2017, Elena Udrea, ”dezvăluitorul dedicat”, jurnalistul Dan Andronic și fiica cea mare a fostului președinte Traian Băsescu, o femeie care întotdeauna îmi inspira o anumită decență, au fost trimiși de procurorii DNA în judecată pentru modul în care s-a finanțat campania electorală din 2009.

Cumva, am recunoscut-o pe Elena Udrea cea care reușea în alte vremuri să fie dezinvoltă îndiferent de situație care, într-o intervenție la B1tv, aceasta a spus:

”Cum puii mei se întâmplă așa ceva?” …  ”Acuzațiile, din punctul meu de vedere, nu sunt de natură penală, țin de legea finanțării partidelor politice, însă, evident că procurorii au preferat varianta acuzării pentru miza politică a acestui dosar”

” … e clar că ținta este Traian Băsescu și, bineînțeles, țină sunt și eu.” – a mai declarat Elena Udrea.

Vizibil enervată, Udrea a mai declarat:

 „Există acestă lege (nr. cea privind finanțarea partidelor) pe care procurorii o ignoră care spune clar că finanțarea în campanie de către persoane private sau firme care au un interes economic este contravenție. Dar dacă nu este așa și vrem neapărat să inculpăm politicieni, iai frate pe toți că nu numai Udrea a participat la campanii electorale. Eu înțeleg că în țara asta cât există campanii în ultimii 10 ani unul singur a făcut asta și ală sunt eu. Cum puii mei se întâmplă chestia asta? Adică până la mine sau în paralel cu mine nu au mai fost lideri politici care să se ocupe de campanie?”

În cursul anului 2009, cu ocazia campaniei electorale  pentru alegerile prezidențiale au fost colectate sume de bani provenite, se pare, din acte de corupție, delapidare și evaziune fiscală, sume care au fost apoi folosite pentru plata unor servicii prestate în campania electorală, după câte susțin procurorii DNA.

CLAUDIA POSTELNICESCU: „O patologie care domină România post-comunistă şi din care părem prea fragili să putem ieşi.”

29 Septembrie 2016 4 comentarii

Claudia Postelnicescu

Cazul Oprea – o patologie

Tentaculele reţelei lui Gabriel Oprea, un om care a accesat, la un moment dat, a treia funcţie importantă în stat şi, fără dezvăluirile unor jurnaliste curajoase, Emilia Şercan şi Sidonia Bogdan, avea toate oportunităţile create pentru a prelua puterea aproape totală, ne-au dezvăluit tuturor mecanismul prin care se construieşte o structură de putere nevăzută şi cum aceasta poate acapara un stat democratic, în lipsa atenţiei sau interesului din partea noastră, ca cetăţeni şi a câinilor de pază ai democraţiei –jurnaliştii.

Toată operaţiunea Academia de Ştiinţe ale Securităţii, precum şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI) s-au dovedit mecanisme perfect legale prin care s-au derulat şi acoperit ilegalităţi şi corupţie la nivel înalt. Corupţie care nu ar fi fost posibilă fără complicitatea unei întregi reţele de oameni cu o anumită tipologie: parvenitul sferto-doct, dornic de înavuţire şi statut social, beneficii şi putere dobândite prin scurtături. De îndată ce aceşti oameni au accesat pârghii de putere în aparatul administrativ al statului şi şi-au amanetat contracte din bani publici, dobândind ilicit şi pe căi oculte averi fabuloase şi nemeritate, şi-au dorit mai mult: să fie intelectuali. Întrebarea lor auto-suficientă, izvorâtă din grandomania declanşată de succesul financiar facil şi de statut public, a fost pesemne următoarea: de ce noi nu putem fi (şi) intelectuali?! Adică numai Pleşu, Liiceanu şi Patapievici?! Numai ăştia au voie? Dar nouă ce ne lipseşte? Ah! Un doctorat! Zis şi făcut. Aşa se înfiinţă Academia Ştiinţelor Oculte ale Securităţii, în care numai oameni unul şi unul puteau păşi şi absolvi fabuloasele cursuri, cu teze de doctorat plagiate şi titluri de doctori date seara la o ieşire de praznic la restaurantul Pescăruşul sau alt local îndrăgit de noua nomenclatură.

Mai departe, nimic nu a fost suficient: case, maşini, terenuri, fonduri, structuri, doctorate, cărţi scrise, putere şi beneficii colaterale asociate puterii. O patologie care domină România post-comunistă şi din care părem prea fragili să putem ieşi. Este un simptom foarte bizar că jurnaliştii nu şi-au făcut treaba lor de câini de pază ai democraţiei atâţia ani, adică să latre public şi tare până trezeau tot s(t)atul, iar cetăţeanul obişnuit, neimplicat politic sau civic află detalii cutremurătoare despre şirul de generali de carton, HexiPharma, Colectiv şi altele, abia în urma unor devastatoare tragedii sau anchetelor DNA.

Avem o patologie, cum o eradicăm? Ce vaccin sau operaţie chirurgicală putem administra unui corp putred, în descompunere?! Aşteptăm să moară sau îi dăm morfină, să scăpăm mai repede? Sunt întrebări pe care ar trebui să ni le punem acum, fără întârziere şi fără amorţire, să cerem mai mult şi mai mult de la noi şi de la cei care au obligaţia de a face ceva în numele nostru.

Este un semn bun că Administraţia Prezidenţială a confirmat că Gabriel Oprea şi-a obţinut până şi titlul de general în mod ilegal (vezi aici) . Nimic de mirare. El şi oamenii lui ar fi obţinut orice ar fi putut fi obţinut uşor, gratis sau cu minim de efort: prin corupţie, presiune sau abuz, prin condiţionarea altora, prin exploatarea cinică a unor vulnerabilităţi. Preşedintele Klaus Iohannis, dacă are toate datele necesare, trebuie fără întârziere să anuleze decretul prin care Ion Iliescu l-a înălţat pe acest om mic, impostorul desăvârşit, un personaj care reflectă perfect patologia despre care vorbeam mai sus. Patologia unui sistem care a recompensat întotdeauna şmecheraşul cu tupeu, lacom şi prost, căci e un semn de prostie infinită să nu ştii când să te opreşti, să nu îţi cunoşti limitele şi să nu înţelegi nimic din lumea care se schimbă în jurul tău.

Dacă noi ne-am schimbat ca societate, cu adevărat, şi apar oameni şi mişcări care au curaj să anunţe, deconspire şi să acţioneze pentru binele public, atunci această patologie şi această cangrenă a societăţii noastre post-comuniste trebuie eradicată fără milă şi fără scrupule; toţi impostorii acestui sistem paralel de căpuşare şi afiliere a Statului unor interese private, de grup mafiot, trebuie expuşi şi eliminaţi din orice funcţie publică sau administrativă, trebuie şterşi cu vopsea invizibilă astfel încât sistemul să fie complet depopulat de această tipologie umană. Ne aflăm, la nivel global, într-un moment istoric fără precedent în istoria umanităţii, cu transformări enorme de configuraţii geo-politice, de populaţii şi tehnologice. Oamenii puşi să ia decizii pentru noi în astfel de momente trebuie, cu adevărat, să fie cei mai buni dintre cei buni, cei mai capabili şi cei mai pregătiţi să o facă. Dacă nu putem schimba patologia imposturii cu un model al meritocraţiei, competenţei şi asumării interioare a nevoii de bine public atunci schimbările majore care vor veni şi peste România ne vor confirma sau infirma dacă profilul moral şi modul de operare Gabriel Oprea sunt o excepţie, un accident sau ne reprezintă ca naţie, caz în care e bine să ne uităm cu atenţie în jur, prin instituţii publice, ONG-uri, think tank-uri, presă, zone de influenţă diverse şi să observăm câţi Oprea au mai rămas, cum şi unde operează ei. Măcar atât. Dacă nu înţelegem boala de care suferim, simptomele ei şi efectele secundare şansele să o eradicăm sunt minime.

Autor: Claudia Postelnicescu

Sursa: contributors.ro

Oare românii doresc cu adevărat eradicarea corupției?

23 Iulie 2016 4 comentarii

Întrebarea poate suna aiurea …

Oare românii doresc cu adevărat eradicarea corupției? Poate se va găsi cineva să explice cum de românii spun peste tot că s-au săturat de corupție dar nu contenesc să dea șpagă peste tot … O fi făcând asta parte din definiția noțiunii de român?

Aș vrea să precizez ceva. Nu consider că e vorba de corupție gestul de a da cuiva ceva după ce ți-a făcut un serviciu fără ca acesta să îți ceară. Poate fi vorba e corupție gestul de a-l servi cu un pahar cu vin pe un instalator după ce ți-a rezolvat o țeavă sau ca, înainte de externare, dacă ai fost mulțumit de modul în care ai fost tratat la spital îi bagi medicului în buzunar un …plic … Asta nu e corupție. 

Dacă dacă cineva plătit pentru a-ți rezolva ceva îți condiționează serviciul respectiv cerându-ți o șpagă, atunci nu mai e OK… 

Anticorupţie participativă

Melania Mincea

Melania Mincea

România pare bolnavă de corupţie. Şi nu e vorba doar despre corupţia gulerelor albe. Microbul şpăgii pare să fi atacat fibra unei părţi consistente a populaţiei – un Eurobarometru din 2015 arată că mai mult de trei sferturi dintre români admit că mita reprezintă adesea cea mai uşoară cale de a obţine servicii publice. Guvernul lansează, în acest context, o strategie naţională care invită la anticorupţie participativă. Peste câţiva ani, se va vedea dacă românii şi-o doresc sau vor dreptate numai când e vorba despre coruptul de lângă şi, dacă se poate, plasat într-o vizibilă poziţie publică.

Mitingul din seara de 3 noiembrie 2015, de la Bucureşti – în memoria victimelor de la Clubul Colectiv – a scos în stradă peste 25.000 de oameni. În timpul acestuia, sloganul “Corupţia ucide” devenise un leitmotiv. Ni s-a confirmat, ulterior, că, da, corupţia nu doar că slăbeşte statul, ci chiar poate ucide. Şi nu doar în sens metaforic.

Însă pentru a ne însănătoşi, pentru a diminua dimensiunea la care a ajuns acest flagel care macină societatea şi pe verticală, şi pe orizontală, nu este suficientă lupta autorităţilor împotriva corupţiei. Nici numai să ieşim în stradă – şi, mai ales, nu doar atunci când situaţia devine insuportabilă. Nici numai să scandăm, periodic, sloganuri împotriva corupţilor, nici să susţinem declarativ lupta anticorupţie. Nici numai să aşteptăm ca lupta aceasta să fie purtată doar de instituţiile statului. Mai e nevoie şi de altceva.

În primul rând, este nevoie să reacţionăm ori de câte ori starea de fapt o impune. Nu numai după situaţii-limită, cum a fost moartea a zeci de oameni şi rănirea altor aproape 200 în incendiul de la Colectiv. Trebuie reacţionat în faţa oricărui abuz – chiar dacă impresia este că nu ne afectează direct –, şi asta indiferent de forma pe care o îmbracă acel abuz: tolerare sau încurajare a corupţiei, bătaie de joc la adresa legilor şi a ţării, clientelism, lichelism. Închizând ochii în faţa acestor derapaje, mâine, se vor întoarce, sub o formă sau alta, împotriva noastră. Aşa cum, în noaptea de 30 octombrie 2015, corupţia sau „doar” incompetenţa unor funcţionari – care,şi ea, poate ascunde o altă formă de corupţie – s-a întors împotriva unor tineri nevinovaţi, ucigându-i. Aşa cum tot corupţia şi dezinteresul au făcut cine-ştie-câte victime prin spitalele româneşti, despre care s-a vorbit abia după ce a izbucnit scandalul Hexi Pharma. Deşi ele fac victime de mulţi ani şi nu doar din cauza Hexi Pharma.

În al doilea rând, este nevoie imperioasă de schimbarea mentalităţii fiecărui individ în parte. Iar aici avem o problemă mare. O dovadă o reprezintă rezultalele unui Eurobarometru din 2015, cu privire la atitudinea populaţiei privind corupţia în UE, care arată nu numai că România este peste media europeană, ci relevă că mai mult de trei sferturi dintre români admit că mita şi relaţiile reprezintă adesea cea mai uşoară cale de a obţine servicii publice. Se va schimba ceva cu adevărat abia când va scădea drastic numărul celor care au o astfel de mentalitate, care încurajează corupţia şi întăresc sistemul şpăgii.

De la şpaga dată funcţionarului de la Primărie, pentru rezolvarea peste rând a problemei proprii sau pentru a mima miopia în faţa unui act lipsă, profesorului, pentru a închide ochii în faţa lipsei de pregătire sau a unui plagiat, inspectorului de la Muncă, pentru a se preface că nu vede angajările la negru sau la gri, poliţistului de la Circulaţie, pentru a trece cu vederea şofatul în stare de ebritate, trecerea pe roşu ori depăşirea vitezei legale, asistentei, pentru a aduce medicamentul de care e nevoie, medicului, pentru a nu amâna intervenţia chirurgicală sau ca şi măsură de precauţie ante-operatorie, poliţistului ori procurorului, pentru a scrie „NUP” pe dosar – toate, fapte încadrabile la mica corupţie, mică însă până la un punct –, până la şpaga dată unui funcţionar, unui primar, unui şef de instituţie, unui ministru, pentru a facilita câştigarea unei licitaţii trucate, de milioane de euro, pentru a accepta cumpărarea de servicii sau materiale proaste sau la suprapreţ – fapte încadrabile la mare corupţie.

Guvernul Cioloş, ajuns la putere după protestele Colectiv, când strada dăduse în clocot şi răbufnise la adresa unui sistem corupt, face un pas în direcţia a ceea ce se poate numi anticorupţie participativ. Şi, în Strategia Naţională Anticorupţie 2016 – 2020, aflată acum în dezbatere publică, pune accent pe prevenirea corupţiei şi pe educaţia anticorupţie, ceea ce implică acţiuni asupra cauzelor acestui flagel, nu doar asupra efectelor lui.

Dar, pentru a vedea rezultate, este nevoie, nu doar de susţinerea de către populaţie a acţiunilor coercitive împotriva corupţiei, venite din partea statului. O schimbare reală, eficientă porneşte de la schimbarea mentalităţii fiecărui individ în parte. Degeaba se va ieşi în stradă doar după o altă tragedie, iar efectele protestului se vor stinge concomitent cu emoţia publică stârnită de acea tragedie. Degeaba se va striga „Jos corupţii!”, „Jos mafioţii!”, „Corupţia ucide”, dacă, mâine, unii dintre cei care poartă aceste pancarte vor mitui alţi funcţionari, pentru a-şi rezolva propriile probleme. Şi dacă alţii vor închide ochii la abuzuri, pe principiul că nu e treaba lor şi că nu le afectează tihna cotidiană.

În 2020, când vor fi analizate rezultatele acestei Strategii Naţionale Anticorupţie, se va vedea dacă românii, în majoritatea lor, îşi doresc această anticorupţie participativă sau vor dreptate numai când e vorba despre coruptul de lângă şi, dacă se poate, plasat într-o vizibilă poziţie publică.

Autor: 

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 21 iulie 2016

Olguţa, Catwoman de Bănie, i-a deschis drumul spre DNA lui Zgonea, Zorro de Dâmboviţa

Valeriu Zgonea, cunoscut drept o mare ciudăţenie în PSD, partidul penalilor, deoarece nu are probleme cu justiţia a pornit şi el pe calea normalizării … a fost invitat la Direcția Națională Anticorupție să dea declaraţii întrun dosar de corupţie.

E drept, deocamdată ca martor, dar, nu că aş cobi, aşa au început aproape toţi. 

De fapt dumnealui a dat declaraţii în calitate de martor în dosarul în care este cercetată Lia Olguța Vasilescu, primăriţa Craiovei.

Cum ar veni, Olguţa,  Catwoman de Bănie, i-a deschis calea justiţiei lui Zgonea, Zorro de Dâmboviţa.

Olguţa, Catwoman de Bănieia deschis drumul spre DNA lui Zgonea, Zorro de Dâmboviţa

Olguţa, Catwoman de Bănie, i-a deschis drumul spre DNA lui Zgonea, Zorro de Dâmboviţa

 

Astăzi, vineri 13 Aprilie (ptiu drace) Valerit Zdunea a fost invitat la Direcția Națională Anticorupție pentru a fi audiat în în calitate de martor în dosarul în care este cercetată Lia Olguța Vasilescu, primarul Craiovei.

Surse dun DNA spun că asupra Liei Olguţa Vasilescu planează patru infracţiuni de luare de mită, folosirea autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite  şi spălare de bani.

În acelaşi dosar mai sunt cercetate sub control judiciar  şi alte persoane, Elena Daniela Popescu, reprezentană a unei asociații non-profit, pentru patru infracțiuni de complicitate la luare de mită şi Radu Cosmin Preda, administratorul public al Universităţii Craiova, pentru două infracţiuni de complicitate la luare de mită.

„În cursul anului 2012 – spun procurorii DNA – cu prilejul campaniei electorale pentru alegerea primarului municipiului Craiova, mai mulți oameni de afaceri au fost determinați de candidatul Lia Olguța Vasilescu, personal sau prin intermediul unor persoane din echipa de campanie, să efectueze diverse sponsorizări. În scopul obținerii acestor foloase, inculpata s-a folosit de influența pe care o avea asupra oamenilor de afaceri, în calitatea sa de vicepreședinte al organizației județene a unui partid politic”. 

Aşazisele „donaţii”, efectiv realizarea de materiale electorale şi organizarea de spectacole îpentru susţinerea Liei Olguța Vasilescu au fost estimate  la 135.907 euro

În 2014, Lia Olguța Vasilescu a pretins și primit de la mai multe persoane, oameni de afaceri,  cu titlu de mită, suma totală de 544.209, 33 lei, printr-o asociație non-profit, relizându-se  în contrapartidă nişte acte ce intrau în îndatoririle sale de serviciu.

Diret sau prin intermediari,  Lia Olguța Vasilescu, beneficiind de ajutorul celorlalți inculpați, a crut oamenilor de afaceri care aveau în derulare contracte cu Primăria Craiova să sponsorizeze  asociația reprezentată de Elena Daniela Popescu, în vederea efectuării unor lucrări de reabilitare a fațadelor unor clădiri din municipiul Craiova.

De remarcat că respectivii oameni de afaceri au acceptat solicitările  Liei Olguța Vasilescu, deoarece se temeau că altfel aceasta,  profitând de poziţia pe care o ocupa, le-ar pune tot felul de piedici în  desfășurare a contractelor, în efectuarea plăților și în recepționarea lucrărilor.

„… de asemenea, edilul a beneficiat în mod direct de avantaje nepatrimoniale constând în acumularea de capital electoral, aspecte invocate deja în spațiul public într-o emisiune televizată din 2 martie 2016”, mai subliniază procurorii DNA.

RALUCA BOBOC, analist politic, consideră că, legat de numărul de tururi la alegeri, CCR va decide de fapt între democraţie şi epoleţi

Raluca Boboc

Raluca Boboc

Cred că niciodată electoratul nu a fost atât de scârbit de clasa politică. Telenovela interminabilă a felului în care se va vota contribuind din plin la asta.

Dacă se va vota în unul sau două tururi va decide Curtea Constituţională. Dacă aceasta va hotărî în favoarea democraţiei sau a intereselor mai mult sau mai puţin obscure date de calcule cinice, rămâne de văzut.

Raluca Boboc, licențiată în Științe Politice și a absolvit masterul de Politică Europeană și Românească  al Facultății de Științe Politice (Universitatea din București), Institutul de Cercetări Politice, numeşte această decizie a celor  nouă judecători de la CCR ceva mai plastic şi poate, mai brutal, a fi vorba  de a decide a fi între democraţie şi  epoleţi.

Scrie Raluca Boboc pe pagina sa de Facebook:

Având în vedere interesul extrem de scăzut din partea electoratului pentru alegerile locale din iunie – toate sondajele de opinie indică o atitudine extrem de negativă în ceea ce priveşte intenţia de participare la vot –, dar având în vedere interesul extrem de ridicat din partea anumitor instituţii ale statului în ceea ce priveşte promovarea şi susţinerea candidaţilor preferaţi, numele unor şefi de instituţii foarte importante fiind invocate tot mai des în scandalurile ce vizează retragerea şi nominalizarea candidaţilor pentru cele mai importante primării, dar şi atacurile mass-media îndreptate împotriva judecătorilor CCR în urma controversatei decizii din luna februarie, o nouă decizie a Curţii Constituţionale care să ”încurce” marile jocuri ar putea genera din nou efecte neaşteptate la nivelul imaginii membrilor acestei instituţii. Rămâne de văzut ce vor decide cei nouă judecători: în favoarea democraţiei sau în favoarea epoleţilor.

Pe blogul său  găzduit de platforma Adevărul, Raluca Boboc scrie la 18 aprilie 2016:

Curtea Constituţională şi alegerea primarilor în două tururi

Decizia Tribunalului Bucureşti de a admite, cu foarte puţin timp înainte de fluierul de start al competiţiei electorale, sesizarea de neconstituţionalitate ridicată asupra articolului din Legea alegerilor locale, prin care s-a stabilit alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, este una destul de surprinzătoare şi are capacitatea de a schimba radical calculele făcute de marii jucători politici.

Lovitura decisivă aparţine acum CCR care, după imensa controversă stârnită la nivelul întregii societăţii prin decizia luată în privinţa unei alte excepţii de neconstituţionalitate, cea care viza regimul interceptărilor, este din nou în lumina reflectoarelor cu o decizie cel puţin la fel de controversată şi aşteptată de un segment important al opiniei publice.

O decizie favorabilă organizării alegerilor locale în două tururi de scrutin este, cel puţin la nivel teoretic, una previzibilă având în vedere antepronunţarea încă din luna ianuarie a şeful CCR pe această speţă, Augustin Zegrean intervenind în disputa iscată între liderii PNL şi premierul Dacian Cioloş, pe tema emiterii unei ordonanţe de urgenţă pentru trecerea de la un singur tur la două tururi de scrutin, declarând că: „Un tur sau două tururi sau zece tururi este o opţiune politică. Constituţia nu spune că alegerile se fac într-un tur sau două, în câte tururi, ci că trebuie să fie alegeri libere, periodice şi corecte. De aici încolo este la latitudinea politicienilor să stabilească”.

Decizia CCR generează efecte importante şi greu de anticipat nu doar în ceea ce priveşte jocurile de putere şi planurile strategice făcute de partide până în acest moment, ci impactul său generează şi costuri de imagine pentru cei mai importanţi actori politici, susţinători ai alegerilor într-un singur tur de scrutin, unul dintre aceşti actori fiind însuşi preşedintele României, Klaus Iohannis.

De asemenea, trebuie menţionat faptul că alegerile locale în două tururi de scrutin a fost una din cerinţele cele mai importante formulate de reprezentanţii societăţii civile în timpul şi după protestele declanşate la sfârşitul lunii noiembrie 2015.

Care sunt, însă, variantele de acţiune pe care le are CCR la dispoziţie şi implicaţiile asupra scenei politice:

Scenariul 1: CCR respinge excepţia de neconstituţionalitate

Invocând precedentul alegerilor locale din 2012 care, de asemenea, au fost organizate într-un singur tur de scrutin în perfect acord cu prevederile din Constituţia României, sau alte argumente de natură juridică, Curtea respinge excepţia de neconstituţionalitate, iar alegerile din luna iunie se organizează în continuare într-un singur tur de scrutin.

În acest scenariu, Curtea Constituţională va fi profund afectată la nivel de imagine, politicieni, analişti şi formatori de opinie vor recurge la diverse comparaţii între cele două excepţii de neconstituţionalitate asupra cărora judecătorii CCR s-au pronunţat în ultima vreme: cea privind regimul interceptărilor şi cea privind alegerile în două tururi de scrutin.

Scenariul 2: CCR admite excepţia de neconstituţionalitate şi alegerile din luna iunie se desfăşoară în două tururi de scrutin

O decizie favorabilă organizărilor alegerilor locale din luna iunie în două tururi de scrutin ar arunca în aer planurile tactice făcute de marile partide, ar genera reconfigurarea sistemului de alianţe gândit până în acest moment şi ar oferi un puternic imbold partidelor noi înfiinţate, dezavantajate clar de sistemul alegerilor într-un singur tur.

Resetarea jocului electoral şi sporirea şanselor de a obţine un număr mai mare de primării pentru candidaţii partidelor precum PMP, ALDE sau M10 contrastează puternic cu planul de a ţine aceste partide în afara sferelor de putere şi împărţirea scenei politice între marii jucători PNL şi PSD.

Resetarea jocului electoral şi sporirea şanselor de a obţine un număr mai mare de primării pentru candidaţii partidelor precum PMP, ALDE sau M10 contrastează puternic cu planul de a ţine aceste partide în afara sferelor de putere şi împărţirea scenei politice între marii jucători PNL şi PSD.

Cel mai important impact va fi, însă, la nivelul actorilor politici care au susţinut public alegerile într-un singur tur de scrutin. Dacă premierul Cioloş a reuşit să se extragă cât de cât onorabil din clinciul generat de liderii PNL, susţinând că o decizie politică de o asemenea importanţă şi cu un asemenea impact asupra scenei politice trebuie să fie rezultatul unui consens la nivelul partidelor politice, preşedintele Klaus Iohannis s-a pronunţat ferm pentru sistemul într-un  singur tur.

Prezent la dezbaterea intitulată „Dialog pentru Romania. Primăvara politică a societăţii civile”, organizată de Iniţiativa România, acesta a declarat că: „Ştiu că pe foarte mulţi dintre dumneavoastră vă preocupă tema alegerilor locale: un tur sau două tururi de scrutin. Personal, mi-am exprimat opinia şi, cu plăcere, o fac şi acum. Cred că alegerile în două tururi de scrutin sunt mai potrivite. Însă, în acelaşi timp trebuie să acceptăm câteva principii de soliditate a legislaţiei. Să schimbăm o lege înainte să fi fost vreodată aplicată, eu cred că aici trebuie să judecăm foarte bine. Nerăbdarea de a schimba ceva, înainte măcar să fi încercat dacă funcţionează sau nu, cred că ne caracterizează şi apare, poate, de prea multe ori. Un pic de răbdare, şi cu politicienii, şi cu alegerile, cred că, din când în când, ne-ar face bine”.

Practic, o decizie a CCR în favoarea organizării alegerilor locale în două tururi de scrutin ar reprezenta o lovitură fatală la nivel de imagine pentru Klaus Iohannis, aflat deja în corzi după episodul Antena 3 şi după speculaţii apărute în mass-media în privinţa implicării sale directe în nominalizarea controversatului candidat al PNL pentru primăria Capitalei. 


Scenariul 3: CCR admite excepţia de neconstituţionalitate, însă aplicarea prevederii privind cele două tururi de scrutin se face începând cu alegerile locale din anul 2020

Admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, cu aplicarea prevederii privind cele două tururi de scrutin începând cu alegerile locale din anul 2020, ar putea fi singura variantă de compromis la care ar putea să recurgă judecătorii CCR.

În argumentarea unei astfel de decizii, judecătorii CCR ar putea invoca prevederile celebrei Comisii de la Veneţia, Thomas Markert, secretarul general al acestui for, considerând în urmă cu câteva zile că modificarea legislaţiei în acest moment al confruntării electorale ar fi o greşeală. „Consider că ar trebui evitate astfel de practici. Este adevărat că, în unele cazuri, poate că este necesar, datorită unor evenimente sau circumstanţe, să se ia măsuri, dar altfel nu. (…) Cred că nu există o nevoie reală să fie schimbat ceva. (…) Cred că, în cazul României, decizia de a schimba sistemul electoral este una politică şi acest lucru nu ar trebui făcut chiar înainte de alegerile electorale”.

*

Având în vedere interesul extrem de scăzut din partea electoratului pentru alegerile locale din iunie – toate sondajele de opinie indică o atitudine extrem de negativă în ceea ce priveşte intenţia de participare la vot –, dar având în vedere interesul extrem de ridicat din partea anumitor instituţii ale statului în ceea ce priveşte promovarea şi susţinerea candidaţilor preferaţi, numele unor şefi de instituţii foarte importante fiind invocate tot mai des în scandalurile ce vizează retragerea şi nominalizarea candidaţilor pentru cele mai importante primării, dar şi atacurile mass-media îndreptate împotriva judecătorilor CCR în urma controversatei decizii din luna februarie, o nouă decizie a Curţii Constituţionale care să „încurce” marile jocuri ar putea genera din nou efecte neaşteptate la nivelul imaginii membrilor acestei instituţii. Rămâne de văzut ce vor decide cei nouă judecători: în favoarea democraţiei sau în favoarea epoleţilor.

Autor: Raluca Boboc – analist politic

Sursa: adevarul.ro

Fără a şti schimbările ce urmau să intervină în oferta electorală a PNL, aceeaşi Raluca Boboc scria la data de:

Primarul Capitalei – un nou model Iohannis?

Lupta pentru putere s-a intensificat odată cu apropierea alegerilor locale iar evenimentele se derulează cu o viteză ameţitoare. Cele mai importante primării sunt decapitate de către procurorii DNA, spectacolul cătuşelor contribuind în mod decisiv la răsturnarea tuturor calculelor politice.

Capitala nu a făcut excepţie de la acest spectacol, primarul Oprescu fiind scos din cursa pentru un nou mandat în urma acuzaţiilor de corupţie. Competiţia pentru cea mai râvnită primărie s-a reaşezat pe noi coordonate, factorul numit –   societatea civilă – urmând să joace un rol important.

  Candidaţii independenţi şi cei ai societăţii civile şi-au asumat dificila misiune de a reda strălucirea şi prestanţa unei instituţii aflată ani la rândul sub dominaţia exclusivă a politicului atât la nivel de primar, cât şi la nivel de consiliu general. Formaţiunile politice, cu excepţia PMP şi ALDE, şi-au desemnat reprezentanţii pentru această competiţie, sondajele de opinie jonglează deja cu posibile nume câştigătoare, însă stele succesului sunt departe de a se fi aliniat în jurul unui favorit.

Pentru foarte mulţi politicieni, că s-au numit Băsescu, Geoană sau Oprescu, cursa electorală pentru funcţia de primar general a fost de-a lungul timpului o rampă de lansare în politica la vârf, aceştia ajungând ulterior preşedinţi de partid sau candidaţi pentru funcţia de preşedinte al României.

Competiţia din acest an se anunţă a fi una extrem de interesantă, depăşind tiparele obişnuite prin particularităţile pe care le înregistrează. Un duel între vechi şi nou, între politicienii giraţi de actualele partide parlamentare şi reprezentanţii societăţii civile, al cărui rezultat va avea implicaţii profunde asupra direcţiei de evoluţie a clasei politice şi a capacităţii acesteia de înnoire.

Contextul socio-politico-justiţiar este, de asemenea, unul atipic, având capacitatea de a influenţa în mod decisiv rezultatul final. 

Direcţia Naţională Anticorupţie a devenit un jucător cheie al acestor alegeri. Campania de resetare a clasei politice, demarată încă de la începutul anului 2014, a produs adevărate cutremure pe scena politică.

În Capitală, procurorii i-au scurtat mandatul primarului Oprescu şi au deschis competiţia pentru iniţiativele generate de forţele din zona societăţii civile.

Încredinţarea celei mai importante primării a ţării unui candidat provenit din vechile partide, nereformate şi conduse în continuare de aceleaşi personaje irelevante din punct de vedere politic, ar submina întregul efort depus de DNA pentru curăţarea clasei politice.

Protestele Colectiv au declanşat un val de furie care s-a focalizat împotriva guvernului şi a partidelor politice prăbuşite sub flagelul corupţiei.

Momentul Colectiv a generat, însă, şi un nou restart. În premieră pentru viaţa politică din România, preşedintele Iohannis a decis să implice societatea civilă, prin reprezentanţii săi, ca actor în consultările pentru formarea noului guvern.

Apariţia Iniţiativei pentru România, o platformă care asigură suport candidaţilor proveniţi din zona societăţii civile, dar şi apariţia unor partide noi, precum USB sau 200 pentru Bucureşti, înfiinţate cu unicul obiectiv de a cuceri primăria, constituie elemente care pot indica anumite tendinţe în ceea ce priveşte profilul viitorului primar.

Câştigarea primăriei Capitalei de către un reprezentant al societăţii civile ar reprezinta o lovitură grea pentru actualele partide parlamentare, fiind totodată un factor stimulator pentru iniţiativele politice noi, în perspectiva alegerilor parlamentare.

Experimentul Iohannis, în ciuda dificultăţilor apărute pe parcurs, este departe de a se fi încheiat.

Iohannis se află într-un moment de cumpănă. Credibilitatea cu care şi-a început mandatul aproape s-a înjumătăţit. Modelul de preşedinte pasiv, spectator, pe care Klaus Iohannis l-a prezentat în primul său an de mandat a reuşit să genereze dezamăgire şi frustrare în rândul unei părţi semnificative a electoratului.

Candidatul Iohannis, însă, a reprezentat o reţetă de succes. Fără impunerea acestui model de candidat, procesul de reconstruire a clasei politice, pe care forţe vizibile sau mai puţin vizibile îl susţin cu toate mijloacele, ar fi fost pus sub semnul întrebării.

Un Iohannis prăbuşit în sondaje ar putea deveni în scurt timp un prizonier al partidelor, situaţie care ar putea genera riscuri uriaşe în perspectiva alegerilor parlamentare şi a jocurilor de putere privind desemnarea premierului. Menţinerea încrederii electoratului în partidele politice la cote cât mai scăzute ar putea atenua însă aceste riscuri.

Cucerirea Capitalei de către un  candidat provenit din zona societăţii civile ar putea contribui la redresarea lui Iohannis în sondajele de opinie, oferindu-i acestuia  muniţie nouă pentru discursul privind reformarea partidelor politice.

***

Capitala reprezintă o miză politică extrem de importantă atât din perspectiva luptei pentru putere, cât şi din cea a luptei pentru resetarea clasei politice. Câştigătorul acestei funcţii se va afla în lumina tuturor reflectoarelor, acesta dispunând de cea mai mare legitimitate obţinută prin vot după preşedintele României.  De aceea, nu este exclus ca experimentul Iohannis să fie multiplicat prin implementarea lui şi la nivelul primăriei Capitalei, cel mai apropiat de acest model fiind candidatul USB, Nicuşor Dan.

Autor: Raluca Boboc – analist politic

Sursa: adevarul.ro

GROTESC 100%: Un primar cu mari şanse de a fi reales şi avocata unui fost premier arestaţi la pachet pentru corupţie

25 Martie 2016 3 comentarii

Dumnezeule în ce ţară trăim …

Primarul dat de sondaje ca având cele mai mari şanse de a fi reales ajunge să fie arestat pentru corupţie împreună cu avocata care l-a apărat pe fostul premier Ponta…

Se întreba cineva dacă în apropierea lui Victor Ponta există cineva care să nu aibă probleme cu legea. Tot el își răspusndea că probabil nu deoarece astfel, prin contrast, apare el mai puțin penal.

Nu știu dacă doar mie mi se pare, dar faptul că s-a dovedit că până şi fosta avocată a lui Victor Ponta este penală este ceva de un grotesc înfiorător.

Loredana Radu

Loredana Radu

Reţinută de procurori,  în seara de miercuri, 23 martie, Loredana-Claudia Radu este acuzată de complicitate la luare de mită și spălare de bani. Întâmplător sau nu, avocata Radu a făcut un doctorat, surpriză, sub coordonarea generalului izmenelor Gabriel Oprea.

Ea a fost avocata lui Victor Ponta, în dosarul ”Turceni-Rovinari”, în care fostul premier este judecat  pentru spălare de bani, complicitate la evaziune fiscală,  în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În același dosar a fost reținut și Toma Șutru, secretar al Consiliului Local al Sectorului 2, acuzat de luare de mită. Denunțător în acest dosar ar fi un om de afaceri, apropiat primarului Onțanu.

Conform ordonanței de reținere întocmită de procurorii de la DNA, în perioada august – decembrie 2007, Toma Șutru, în calitate de secretar al Consiliului Local al Sectorului 2 București, pentru a-și exercita atribuțiile de serviciu într-o modalitate care să faciliteze reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri situate pe raza sectorului 2 București, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991, a cerut și a primit de la același denunțător, beneficiar al drepturilor litigioase, suma totală de 2.000.0000 euro.

”De această dată – se arată în comunicatul DNA – remiterea banilor a fost mascată prin încheierea unui contract fictiv de vânzare-cumpărare cu o rudă a inculpatului pentru un teren inutilizabil economic (traversat de linii de înaltă tensiune) și care valora la momentul încheierii înțelegerii aproximativ 215.000 euro.  Suma de 2.000.000 euro remisă de către denunțător a fost transferată într-un cont bancar pentru care inculpatul Șutru Toma avea drept de semnătură, iar pentru a ascunde originea infracțională a banilor au fost realizate ulterior mai multe transferuri bancare și investiții imobiliare în România și Spania”.

Potrivit ordonanței de reținere emise de procurorii de la  DNA, între 2006 – 2007, Neculai Onțanu, primarul Sectorului 2 București, ar fi acceptat promisiunea unei şpăgi de la o persoană, beneficiar al unor drepturi litigioase (denunțător în cauză), pentru a facilita procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra mai multor terenuri ce totalizau 83.500 mp, situate pe raza sectorului 2, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991.

„După emiterea titlului de proprietate, inculpatul Neculai Onțanu a primit o suprafață totală de teren de 1.500 mp, situată pe strada Barbu Văcărescu, care a fost transferată de către denunțător, în mod gratuit, prin intermediul unor contracte de vânzare – cumpărare fictive către suspecta Radu Loredana Claudia și o altă persoană, interpuși indicați de edil. În baza acestei solicitări, la data de 13 noiembrie 2007, s-au încheiat, la același notariat public, două contracte de vânzare cumpărare prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 500 mp din terenul situat pe str. Barbu Văcărescu către persoana respectivă și asupra unei suprafețe de 1.000 mp din același lot către suspecta Radu Loredana Claudia”, se spune în ordonanța de reținere.

Prețul prevăzut în contractul respectiv, mai subliniază procurorii DNA, a fost de 500 euro/mp, respectiv valoarea minimă prevăzută de Ghidului cu prețuri orientative ale imobilelor realizat de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, prețul total fiind în jur de 250.000 euro.

Astfel procurorii de la DNA precizează că:

”În contractul încheiat cu suspecta Radu Loredana Claudia a fost prevăzut un preț de 10 ori mai mic, respectiv 50 euro/mp (preț total 50.000 euro). Cu privire la modalitatea de plată s-a menționat în ambele situații că s-ar fi plătit un avans de 5.000 euro la o dată neprecizată, iar diferența s-ar fi achitat în numerar în ziua încheierii contractului. În realitate nu s-a achitat nicio sumă de bani, cele două contracte au avut un caracter fictiv, terenurile fiind transferate în contul mitei promise primarului Onțanu Neculai, la indicația acestuia”.

Suprafața de teren respectivă era cuprinsă în titlul de proprietate emis la propunerea lui Neculai Onțanu și avea o valoare de piață de aproximativ 4.200.000 euro, pe baza sumelor cu care a fost revândut de cei doi intermediari, la scurt timp, după finalizarea tranzacțiilor fictive.

Parcă e o poveste din filme cu proşti …

Sau o fi semănând mai repede cu o poveste cu fraieri şi ticăloşi?

P.S. O întrebare: Oare o ţară în care se întâmplă astfel de minunăţii, o mai avea dreptul să existe? Un popor cu astfel de conducători o mai avea dreptul să se numească popor?

%d blogeri au apreciat asta: