Arhiva

Posts Tagged ‘Cristian Popescu – Piedone’

MELANIA CINCEA: „Inflaţia de cereri de arestare preventivă ridică şi ea semne de întrebare”

12 decembrie 2015 Lasă un comentariu

Anticorupţia în 2015, cu plusuri şi minusuri

Melania CINCEASuntem la finalul unui an în care lupta anticorupţie a continuat să înregistreze succese şi pe linie de urmărire penală, şi în instanţe. Pe acest front al anticorupţie au fost, însă, şi minusuri, semne de întrebare generate fie de decizii, fie de modul de acţiune al DNA.

Plusuri

Suntem la finalul unui an în care lupta anticorupţie a continuat să înregistreze succese. Şi pe linie de urmărire penală, şi în instanţe.

Au fost, de exemplu, puşi sub urmărire penală, unii în libertate, alţii în stare de arest preventiv, Victor Ponta – acesta devenind astfel primul premier din UE inculpat în timpul mandatului –, Toni Greblă, fost judecător al CCR, senatorul PSD Dan Şova, deputatul MP Elena Udrea, Alina Bica, fost procuror-şef al DIICOT, Cristian David, fost ministru de Interne, senatorul PNL Tudor Chiuariu, deputatul UDMR Laszlo Borbley, fostul ministru al Finanţelor, Darius Vâlcov, senatorul PSD Marean Vanghelie, fostul vicepreşedinte al ANAF, Romeo Tiberiu, Gabriel Berca, fost ministru de Interne, Cristian Popescu Piedone, fost primar al Sectorului 4 Bucureşti.

În instanţe au fost pronunţate sentinţe care au vizat nume sonore de pe scena politică – fostul vicepremier Liviu Dragnea, condamnat în primă instanţă, la un an cu suspendare, Miron Mitrea, fost ministru al Transporturilor, condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu executare, Monica Iacob Ridzi, condamnată definitiv la cinci ani cu executare, pentru abuz în serviciu, Corneliu Dobriţoiu, fost ministru al Apărării, condamnat la un an de închisoare cu executare – sau nume din magistratură – Veronica Cârstoiu, fost judecător la Curtea de Apel Bucureşti, condamnată la cinci ani de detenţie cu executare, pentru luare de mită, trafic de influenţă şi înşelăciune, judecătorul Stan Mustaţă, de la aceeaşi instanţă, condamnat la zece ani şi opt luni de închisoare cu executare, pentru luare de mită, ori Georgeta Barbălată, judecător la Curtea Supremă, condamnată la patru ani cu executare, pentru furnizare de informaţii nedestinate publicităţii.

Într-un discurs rostit de Ziua internaţională de luptă împotriva corupţiei, ES Hans Klemm, ambasadorul la Bucureşti al SUA – care susţin de mulţi ani lupta împotriva corupţiei, în România –, a apreciat eforturile privind lupta împotriva corupţiei, în special în ceea ce priveşte urmărirea penală, subliniind că acestea au înregistrat „un succes remarcabil”. Diplomatul american a felicitat DNA şi instanţele româneşti, pentru activitatea din ultimii ani, pe care o vede „încununată de succes, într-o asemenea măsură încât România a început să fie recunoscută la nivel internaţional, şi în special în această regiune a Europei, drept modelul de urmat în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei dusă de procurori şi judecători”, subliniind, însă, că e foarte important ca sistemul judiciar să fie independent.

Minusuri

Pe acest front al anticorupţie au fost, însă, şi minusuri. Cauzate de semne de întrebare generate fie de decizii, fie de modul de acţiune al DNA.

La începutul anului, apăreau semne de întrebare privind graba cu care s-au derulat anchetele care o vizează pe Elena Udrea: în decurs de două săptămâni, pe numele acesteia fuseseră emise opt cereri de urmărire penală şi de arestare, trei dintre ele, în doar câteva ore. Iar Parlamentul dădea dovadă, şi el, de o mobilizare şi de un respect faţă de lege exemplare când a trebuit să voteze aceste cereri de încuviinţare a arestării. Pentru una dintre ele s-a întrunit, în situaţie excepţională, într-o duminică seara, pe cealaltă încuviinţând-o după ce, cu o zi înainte, o cerere similară privindu-l pe senatorului PNL Varujan Vosganian nu a fostr votată. Semne de întrebare au ridicat şi modul de lucru în dosarul „Microsoft”, când DNA ceruse Camerei Deputaţilor încuviinţarea arestării Elenei Udrea, înainte ca deputaţii să fi votat pentru începerea urmăririi penale. La fel, justificarea arestării, fiind invocate denunţuri, nu probe concrete – tranzacţii bancare, înregistrări video sau audio, bani marcaţi. Apoi, în octombrie, într-un alt dosar ale Elenei Udrea, a mai fost un aspect care a atras atenţia. Şi anume, faptul că DNA a emis concomitent şi cererea de începere a urmăririi penale, şi cererea de reţinere şi arestare a acesteia. Or, este o condiţie sine qua non să fie mai întâi începută urmărirea penală pentru a cere luarea unei măsuri preventive.

Inflaţia de cereri de arestare preventivă ridică şi ea semne de întrebare. Arestarea preventivă, deşi este o măsură excepţională, dsevenise, la un moment dat, regulă în cazul persoanelor publice cu notorietate, intrate în vizorul DNA. Iar asta s-a întâmplat chiar dacă faptele sunt vechi de ani de zile şi încheiate, chiar dacă persoanele nu se mai află în funcţii din care ar putea influenţa în vreun fel ancheta, în favoarea lor, chiar dacă nu au încercat să distrugă probe ori să influenţeze martori sau chiar în cazuri de sarcină avansată, cum e situaţia Crinuţei Dumitrean, care a fost arestată deşi e gravidă în şapte luni – deci se află într-o situaţie vulnerabilă – şi deşi nici ea nu ocupă vreo funcţie din care poate influenţa ancheta şi nici anchetatorii nu au spus că ar fi încercat să distrugă probe care o incriminează.

Un alt semn de întrebare l-au ridicat unele probe depuse la dosar. De exemplu, în cauza în care este judecată Crinuţa Dumitrean, cauză referitoare la despăgubirile ANRP în favoarea patronului CSU Craiova, la dosar au fost depuse ca probe fotografii în care aceasta este surprinsă în ipostaze intime cu deputatul PNL Ioan Oltean. Or, în baza cărei legi astfel de imagini sunt probe judiciare într-un dosar de corupţie?

La capitolul minusuri intră şi anticorupţia televizată: remarcată şi în cazul descinderilor ultramatinale, şi în cel al plimbării, prin faţa camerelor de filmat, a suspecţilor de corupţie încătuşaţi. Această tehnică a vizat cu preponderenţă un aşa-numit high-life al marii corupţii. Pentru mare parte a publicului larg, purtarea în cătuşe, prin faţa presei, a unor VIP-uri politice reprezintă, cu siguranţă, un spectacol agreabil, aşteptat chiar. Dar e şi un spectacol generator de campanii mediatice care, în unele situaţii, spun avocaţii, au fost invocate de procurori DNA când au solicitat mandate de arestare. La fel, un spectacol agreabil pentru mare parte a publicului larg îl reprezintă filmarea suspecţilor, buimăciţi de somn sau, uneori, în lenjerie intimă, în timp ce în faţa lor stau mascaţii pe punctul de a le intra în locuinţă.

E posibil ca DNA să recurgă la astfel de tehnici cu iz trumfalist, în scop „terapeutic”, la nivel de societate, şi în încercarea de a transmite, la nivel de clasă politică, un mesaj subliminal de forţă şi, astfel, de a-şi exhiba puterea şi de a-şi proteja independenţa în faţa puterii politice, principalul său inamic, care i-a pus în pericol independenţa, nu o dată, în ultimii zece ani, în diferite contexte şi sub diferite forme.

Există, însă, şi riscuri pe care le implică ceea ce pare a fi acest exces de zel. Riscuri pentru DNA şi pentru anticorupţia în sine, pentru credibilitatea şi eficienţa Justiţiei, pentru echilibrul puterilor în stat şi funcţionarea statului de drept, la fel de periculos ca şi ingerinţele politice. Pentru că o Justiţie decredibilizată devine, la un moment dat, vulnerabilă. Vulnerabilă în faţa politicului.

O anticorupţie eficientă – eficientă pe termen lung – nu se face  nici cu ieşiri triumfaliste în faţa presei, nici cu exces de zel care frizează, uneori, abuzul. Pentru că, aşa, mai binele scontat poate, de fapt, face loc mai răului. Pentru a fi eficientă pe termen lung, Justiţia trebuie să fie nu doar puternică (şi nu mai puternică decât celelalte două puteri în stat, pentru că lipsa echilibrului între ele duce la abuzuri grave şi incontrolabile), ci şi credibilă. Orice abuz dovedit o poate decredibiliza şi vulnerabiliza, exact în faţa inamicilor săi. Şi e riscant să se ajungă aici, mai ales atâta vreme cât corupţia e încă foarte extinsă.

Autor: 

Publicat pe:

timpolis.ro şi putereaacincea.ro

la 11 decembrie 2015

Soluţia pentru USL: Debarcarea cuplului de măscărici politici, Ponta&Antonescu …

1 septembrie 2011 4 comentarii

Dacă te uiţi la mult trâmbiţata alianţă dintre PSD, PNL şi PC, USL în speţă, pare, în loc de o forţoasă alianţă capabilă să măture tot ca o tornadă, mai repede cu un avorton născut mort, care a început să cam puterzească.

Acum câtva timp, cei doi lideri ai acestei aberaţii politice împărţeau ţara în două părţi. Una galbenă penelistă şi una roşie pesedistă.

Treaba e că cei doi nu au ţinut cont de câteva chestii.

De baronii locali, de interesele lor, dar mai e ceva de care nu ţineau cont. De faptul că în USL există şi un al treilea partid. Partidul Conservator.

E drept că acest partid e mai mult decorativ pentru a masca faptul că de fapt îm alianţa respectivă a intrat şi Dan Voiculescu. Acesta, pentru a putea face să îi fie promovat interesul de a-şi promova ambiţiile politice a pus la bătaie Intact-ul, partdul conservator nefiind decât faţada politică a acestuia.

Ei, dar apar surprize.

În mai multe locuri, baronii locali refută să se supnă ordinelor venite de la Bucureşti, aceştia considerând că interesul propiu e peste interesul partidului din care fac parte şi asta deoarece interesul partidelor lor este de fapt interesul preşedinţilor de partide şi a unor apropiaţi ai lor.

Cei doi lideri, Antonescu şi Ponta cinfundă , în inconştienţa lor, au ajuns să considere că visurile lor personale de mărire sunt de fapt visurile partidelor lor, sacrificând, din punct identitar, partidele pe care le conduc temporar pentru a atinge nişte himerice chestii. De exemplu Antonescu, de dragul accederii la funcţia de Preşedinte al României, a semnat pactul cu securiştii lui Voiculescu şi comuniştii lui Iliescu scuipând pe istoria PNL-ului, asta deşi zice că e profund anticomunist, iar Ponta, deşi se dă un stângist veritabil, leagă PSD-ul la o alianţă autodefinită de dreapta…

Una din urmările comportărilor excesiv centaliste a celor doi lideri (vorbesc de doi deoarece liderul PC este, cum e normal pentru şeful unui partid cu coajă dar fără miez, ţinut de papagal) este întâmplarea de la Iaşi.

Acolo pu şi simplu s-a trecut peste hotărârea centrală ca USL să funcţioneze ca muchetarii pe principiul „Toţi pentru unul, şi unul pentru toţi”, Partidul Conservator s-a apucat să îşi pună candidat pentru Primărie.

Pe doctorul Ciuhodaru. Acest Ciuhodaru a fost  protagonistul multor aşa zise protesete spontane ale angajaţilor  de la Spitalul de Urgenţă.

El însuşi, cu neruşinarea specifică celor din specia sa era foarte nemulţinut că i s-a cerut să returneze salariul pe perioada de când a fost ales deputat deoarece era imposibil să fie prezent şi la Bucureşti la Camera Deputaţilor şi la Iaşi unde să îşi facă meseria de medic pentru care e plătit. Dr Vladimir Poroch, managerul spitalului declara atunci: „Măsura a fost luată întrucât acesta, în perioada mai 2009 – noiembrie 2010, figurează prezent, în acelaşi timp, atât în Iaşi, la Spitalul de Urgenţă, cât şi în Bucureşti, la Camera Deputaţilor. După ce au fost analizate pontajele de la spital şi situaţia prezenţelor la Camera Deputaţilor s-a constatat că doctorul Ciuhodaru a fost prezent în acelaşi timp, scriptic, la ambele locuri de muncă, timp de 151 de zile. Pentru cele 151 de zile remuneraţia primită necuvenit de la bugetul statului este de 29.343 de lei”.

Doctoru Ciuhodariu, la rându dsău, spunea că: „Mă surprinde că această decizie a spitalului vine la nici 24 de ore după intrarea mea în Alianţa de Centru Dreapta, fapt ce îmi ridică numeroase semne de întrebare. Se pare că ceea ce spun despre sistemul medical şi despre măsurile care ar trebui luate deranjează şi de aici şi această încercare de a-mi pune pune pumnul în gură. Mă surprinde că decizia vine de la un manager care ştie foarte bine cât timp petrec eu în spital. De când desfăşor activitate în Camera Deputaţilor nu au fost niciun fel de probleme, poate doar vreo eroare de consemnare. De fiecare dată când mă întorceam de la Bucureşti mă opream direct la spital. Am fost la Spitalul de Urgenţe şi peste program, când alţii nu erau, de sărbători, de Revelion, de oricâte ori a fost nevoie. Am lucrat mai mult decât era cazul!”. Evident că el consideră că problema este faptul că a intrat în ACD şi nu faptul că vrea să ia nişte bani pentru care nu face nici măcar act de prezenţă. Indiferent cât de bun o fi el ca medic, dacă nu se duce la serviciu fiind present la Bucureşti unde face pe deputatul nu are cum să facă ceea ce ar trebui să i se plătească.

Punctual sau nu, la iaşi PC-ul a decis să-şi bage piciorul în înţelegerea de la nivel central, Iaşiul urmând să fie roşu pesedist conform înţelegerii dinte Antonescu şi Ponta.

Aceştia şi-au propus să îl susţină drept candidat pe actualul primar al Iaşi-ului,  PSD-istul Gheorghe Nichita.

Tudor Chiuhodaru a declarat azi, scurt, pentru EVZ că: „Biroul Politic al  PC a decis astăzi să mergem pe candidaturi separate la primăria Iași … Voi respecta de fiecare dată doar voința celor care m-au ales. Ieșenii au decis să tratez Iașiul și din postura de primar. Sunt obișnuit să lupt singur împotriva baronilor locali, dar pentru schimbarea care începe acum voi avea nevoie de fiecare cetățean al Iașiului”.

Cred că această declaraţie se poate traduce cam aşa: „Faceţi voi ce vreţi. Hotărâţi ce vreţi, eu fac ce vrrea muşciul meu” şi mi se pare a fi exact coportamentul partisului lui Felix în toată istoria sa. Deşi avea acosrturi semnate cu PSD, l-a înşelat de câte ori a avut ocazia, şi-a trădat alianţele unde existau acorduri clare fără a avea nici cea mai mică jenă.

După şedinţa Biroului Politic al PC , preş. Dan Constantin, a anunţat că pe lângă candidatura lui Ciuhodaru la Primăria Iaşi, formaţiunea sa ar mai putea nominaliza, atenţie,  alte cinci candidaturi la nivel naţional pentru alegerile locale din 2012: una pentru o preşedinţie de consiliu judeţean, alte patru, pentru primării reşedinţe de judeţ.

”După discuţiile avute vom avea o candidatură la Consiliu Judeţean şi cinci candidaturi la primăriile reşedinţă de judeţ. Vom avea şase candidaturi la nivel naţional”, a subliniat liderul PC, adăugând că îl propune pe Tudor Ciuhodaru drept candidatul partidului pentru Primăria Iaşiului. Constantin a mai precizat că eventualele propuneri pentru candidaturile pentru Primăria municipiului Iaşi reprezintă ”o discuţie separată” în cadrul USL, după care, a continuat:”Noi nu vrem să încurcăm lucrurile în PSD, nici în PNL. Ca atare, dorim ca domnul Ciohodaru să fie candidat din partea PC. Cred că e o variantă corectă faţă de toată lumea – candidaţi şi celelalte partide. Ca excepţie, s-ar putea ca Iaşiul să iasă din discuţia USL”, adăugând şi  că Gheorghe Nichita ar putea candida din partea USL, susținut și de PSD și de PNL.

Primarul actual la Iașiului, social-democratul Gheorghe Nichita, sublinia cu poţin timp în urmă că PSD a decis să-l suțină pentru un nou mandat, în eventualitatea chiar a unei candidaturi separate, care ar putea  fi susținută totuși de PNL, nu și de PC.

Gheorghe Nichita, șeful PSD Iași a declarat, pentru evz.ro: „PC a vrut să meargă separat. PSD și PNL vor susține candidați comuni la primăria municipiului Iași și la nivelul președintelui consiliului județean. PC va avea proprii candidați, distincți de cei susținuți de PSD și PNL. Pentru președintele de CJ, candidatul comun al PSD și PNL va fi desemnat de liberali. Pentru primăria Iași, candidatul comun al PSD și PNL va fi desemnat de social-democrați. PC va avea propriul candidat, difert de cel susținut de PSD și PNL, atât la primărie cât și la președinția CJ”.

Viorel Hrebenciuc deputat PSD,  l-a îndemnat, pe liderul conservator Dan Constantin „să mai retracteze puţin” din pretențiile susținute pentru primăria Iași. „La Iaşi, domnul preşedinte Daniel Constantin ar trebui să mai retracteze puţin, cu tot respectul. Avem o tensiune de nu mai putem că va candida domnul Ciuhodaru”, a spus textual  PSD-istul, înaintea şedinţei Comitetului Executiv Naţional al PSD.

Tudor Ciuhodaru, manta de  pretențiile la primăria Iași spune  că nu a auzit de  înțelegerea PSD-PNL invocată de Nechita. 

„Nu mă uimesc declarațiile celor de la PSD. Mă bucur că fac în continuare propagandă în jurul numelui meu.  Eu știu că la Iași sunt pe primul loc în preferințele  ieșenilor” a declarat Ciuhodaru.

Treaba e că între PNL şi PC există disensiuni şi prin alte părţi.

Conform lui Gheorghe Obreja, preşedintele filialei PC Brăila, spune că prestaţia USL va duce la dispariţia PC-ului deoarece leagă de mâini şi de picioare a formaţiunii sale politice, PC-ul nefiind băgat în seamă la Galaţi, unele personae din PC susţinând chiar că liberalii ar fi dispuşi să le acorde doar câteva locuri de candidaţi pentru consiliul judeţean. Totuşi, există personae ca  deputatul PC de Galaţi, Bogdan Ciucă care pur şi simplu nu doreşte  să comenteze existenţa acestor disensiuni, dar a sublinit că filiala sa a obţinut 19% la ultimele algeri pentru CJ și că  aliații ar trebui să țină seama de acest scor când  vine  vorba de candidaturi.

„La Galați nu s-a stabilit încă nimic, dar la ultimele alegeri PC a obținut 19% vot politic la CJ”, ne-a precizat Ciucă.

Acuma, eu nu înţeleg cum s-a stability cât a obţinut PC-ul, deparece această formaţiune politică a participat ca parte a alianţtei PSD-PC.

Şi fostul senator pesedist Ion Vasile, trecut la PC, acuză modul în care liberalii locali înţeleg să-şi onoreze angajamentele de colaborare electorală. Într-o declaraţie făcută ziarului “Puterea”, senatorul a anunţat că se „dezafiliază” tuturor grupurilor parlamentare, inclusiv cel al PNL, deoarece, pe listele comune la judeţul Buzău, conservatorii nu au primit decât un candidat pentru fiecare consiliu local, şi nu câte 15, cât ceruseră.

Conducerile PSD, PNL și PC se reunesc azi în ședințe separate pentru a decide modul în care se vor împărți candidaturile la nivelul județelor.

De fapt, mie toate aceste poveşti mi se par a releva faptul că unitatea din interiorul USL există doar în capetele acelora pentru care îndepărtarea preşedintelui Băsescu, indiferent de modul în care aceasta s-ar face, reprezintă maximumul într-ale prestaţiei politice, singurul motiv pentru care doresc accederea la putere fiind doar acela de a apuca iar la caşcaval.

Se vede asta şi din faptul că nu există un program coerent, cu cap şi coadă care arate cam ce ar face în cazul în care ar accede la putere.

Este de notorietate discuţia cu susţinerea lui Sorin Oprescu pentru Primăria Generală a Bucureştiului.

Acolo avem o situaţie şi mai ilară. PC-ul are un candidat pe care îl susţine, e vorba de primarul Sectorului  4, Cristian Popescu, cunoscut sub porecla de Piedone din cauza muntelui de  grăsime pe care îl purta după el, şi pe care se pare că l-a redus în urma unei cure drastice de slăbire. (Precizare: sincer mi-ar părea rău ca Piedone să aibă aceeaşi soartă cu a lui Teo Trandafir de care am înţreles că a trebuit să se întoarcă la tratament).

La Bucureşti, USL.ul are nu doar visul de a susţine un candidat fără a ţine cont de părerea PC-ului, dar, ca şi la Baia Mare, încearcă să susţină un candidat din afara USL.

M-am întrebat de ce totuşi fac asta. La Baia mare s-a văzut că primarul C.Cerecheş, după ce s-a văzut ales le-a dat cu flit celor care îl susţinuseră. Oprescu, nici el, nu prea are intenţia de a deveni un habotnic uselist.

Cred că nu există decât o singură explicaţie. Şi anume faptul că de fapt, pentru USL, totul se reduce la imagine. Aceştia par a nu-şi dori ca după alegeri să aibă un primar sau un  parlamentar ci să poată raporta că au câştigat şi ei pe ici colo câte un scrutin.

Ce ne relevă asta? Că de fapt, cei doi, Ponta şi Antonescu, nu doresc ca partidele lor să câştige funcţii pe la primării şi prin Parlament cu doar ca ei doi să ajungă să ocupe funcţii inalte, asta achiar cu riscul distrugerii formaţiunilor politice pe care le conduc.

Fără urmă de răutate sau dorinţă de a vedea desfiinţate aceste formaţiuni politice cred că au o soluţie foarte la îndemână:

Să îşi înlocuiască preşedinţii, preşedinţi care, nici măcar nu sunt nişte personalităţi debordante ci doar nişte marionete în mâna unor foarte restrânse grupuri care controlează partidele respective.

Dacă la PSD este evident că Ponta nu e decât un reprezentant al grului Care îi conţine pe Năstase şi Ilescu, grup care s-a compromis de-a lungul timpului, la PNL Antonescu a început prin a fi reprezentantul lui Dinu Patriciu şi a camarilei sale, dar din cauza aroganţei şi a autosuficienţei a reuşit să îşi înlăture susţinătorii adevăraţi, acum bazându-se pe susţinerea PSD şi a trustului media Intact, reuşind să facă ce nu au reuşit comuniştii: Să ducă PNL-ul spre extincţie.

Acest drum spre distrugerea PNL a început când, omul lui Pastriciu la acea vreme, Tăriceanu, pentru a putea controla partidul a eliminat mulţi membrii de vază, pe motiv de colaborare cu securitatea, neezitând însă să menţină în partid nepotul şi admiratorul declarat al acesteia  şi pe Liudovic Orban fiul  securistului cu acelaşi nume, tăriceanu însuşi parese a fi fost crescut de un colaborator al respectivei instituţii. Nu e de mirare faptul că antonescu are simpatii pro PC al lui Felix de vreme ce el însuşi nu e decât un turător care a dat mai multe declaraţii despre colegii asăi decât extempoarale la şcoală.

PSD şi PNL, cred că sunt la o bifurcare de drumuri. Unul care duce spre coşul de gunoi al istoriei, drum pe care PSD şi PNL se pot duce cu Ponta şi Antonescu în frunte, fie un rum nou, unul pe care să fie conduşi de alţi oameni, nişte oameni cu vederi clare, liberale, pentru PNL şi social democrate pentru PSD, păreri propii, drum pe care şi-ar regăsi identităţile perdute odată cu alegerea în fruntea partidelor acestea a unora ca Geoană sau Ponta în cazul PSD şi Tăriceanu sau Antonescu în PNL.

Salvarea acestor partide prin revenirea la identităţile consacrate stă doar în mâinile lor. Aceasta trebuie să înceapă cu debarcarea lui Crin Antonescu şi a lui Victor Ponta, precum şi a celor din spatele acestora.

%d blogeri au apreciat: