Arhiva

Posts Tagged ‘Cristina Ancuţa Pocora’

Cristina Ancuţa Pocora candidează pentru Primăria Sectorului 3 bucureştean

Cristina Ancuța Pocora

Cristina Ancuţa Pocora

De parcă balamucul prilejuit de candidatura pentru Primăria Generală a Capitalei nu ar fi fost destul, PNL a hotărât să schimbe şi candidatul de la Sectorul 3 Bucureştean.

Candidatul desemnat, Florin Ștefan Vasile, (sincer să fiu nu am mai auzit de el) a fost înlocuit de o candidată cu mult mai multă notorietate: Cristina Ancuţa Pocora (37 de ani, sa născut la 5 Aprilie 1979 în municipul Galaţi).

Noua candidată liberală de la Sectorul 3 a declarat că intră în cursa electorală „foarte hotărâtă și determinată”.

„Aș vrea – a spus Cristina Ancuţa Pocora, într-o conferință de presă – să spun foarte clar și limpede. Vin foarte hotărâtă și determinată în această bătălie. Vin foarte hotărâtă să susțin și să-mi aduc contribuția la câștigarea Primăriei Capitalei de PNL. (…) Vreau ca cetățenii sectorului 3, cetățenii Bucureștiului să aibă o viață mai bună pentru ei și pentru familiile lor. (…) Îl invit pe domnul Negoiță, încă de pe acum, să iasă din ascunzătoare – am auzit că, așa, pe ascuns, și-a depus candidatura – să vină și să discutăm deschis despre mandatul domniei sale și despre planurile de viitor. Să discutăm despre raportul Curții de Conturi privind cheltuirea banului public în sectorul 3 sub mandatul său. Dacă cumva nu poate și îi e frică, chiar și cu doamna Firea aș putea să discut acest subiect”.

Poate sunt subiectiv, dar din câte ştiu, Cristina Pocora este o femeie perseverentă şi bătăioasă. Deşi reuşea să mă enerveze cumplit de câte ori o vedeam la tv îi admiram totuşi cerbicia cu care îşi apăra ideile. E drept nu prea erau ideile cu care mersese la o televiziune sau alta.

Sloganul ei de campanie este „O viaţă mai bună pentru familia ta”.

Schimbarea candidatului de la sectorul 3 a fost explicată de noul candidat la Primăria Generală a Capitalei, Președintele interimar al PNL București, Cătălin Predoiu:

„Filosofia noastră este să luptăm în echipă și să lucrăm în echipă. Ori, condiția reușitei în echipă este o compatibilitate totală și o armonizare între candidat și echipa din cadrul organizației. (…) La sectorul 3, în ultimele zile, au apărut semne ale unor ezitări în această direcție și noi optimizăm în acest fel campania electorală. Este o decizie prin care să securizăm 100% șansele pe care le avem pentru a câștiga. Vom câștiga și la sectorul 3”, a spus Predoi care a mai ţinut să spună şi că „Robert Negoiță este un primar corupt” (Lucru pentru care, personal, aş fi în stare să bag mâna în foc. Şi nu de azi de ieri, demult – n.a-).

„Nu o spune un membru al PNL, o spune un raport al Curții de Conturi. Curtea de Conturi care e condusă de membri marcanți ai PSD, dacă nu mă înșel și domnul Sârbu e pe acolo. Deci bucureștenii să se uite cu atenție în raportul Curții de Conturi despre cum a gestionat domnul Negoiță banul sectorului. Ori, noi nu ne permitem să pierdem nicio fărâmă de șansă acolo și vom câștiga cu Cristina Pocora”, a arătat Predoiu.

Cine este, de fapt, Cristina Ancuţa Pocora?

Pe blogul său, cristinapocora.ro, găzduit de platforma pnl.ro găsim un link spre pagina ei de pe siteul Camerei Deputaţilor  unde are un foarte scurt Curriculum Vitae :

Cristina-Ancuţa POCORA
Curriculum Vitae
Date biografice
  • Data şi locul naşterii: 05 Aprilie 1979, Municipiul Galaţi
  • Stare civilă: căsătorită, un copil
Studii şi specializări
  • 2006 – absolventă a Masterului în Comunicare Politică. Marketing Politic şi Electoral (SNSPA)
  • 2001 – absolventă a Facultăţii de Ştiinţe Politice (SNSPA)
  • 2006 – absolventă a cursurilor postuniversitare de specializare şi perfecţionare „Securitatea şi Apărarea Naţională – Securitate şi Bună Guvernare” din cadrul Colegiului Naţional de Apărare – Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”
Activitate profesională
  • 2012- prezent – Deputat Colegiul 1 Feteşti-Ţăndărei (Ialomiţa)
    • Secretar Comisia pentru muncă şi protecţie socială
    • Preşedinte Subcomisia pentru Protecţia Copilului.
    • Membru Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi,
  • 2008-2012 – Deputat Colegiul 1 Feteşti-Ţăndărei (Ialomiţa)
    • Preşedinte Comisia pentru egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi,
    • Preşedinte Subcomisia pentru Protecţia Copilului.
    • Membru Comisia pentru muncă şi protecţie socială
  • 2006-2008 – Secretar de stat pentru Relaţia cu Parlamentul
  • 2005-2006 – Consilier Cabinet Ministru – Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul
  • 2001-2006 – Consilier Parlamentar – Cabinet Vicepreşedinte – Senatul României
Funcţii, activităţi într-un partid politic
  • 2013 – Purtător de cuvânt al Partidului Național Liberal
  • 2012-2013 – membru Biroul Politic Central al PNL
  • 2010-2012 – membru supleant Biroul Politic Central al PNL
  • 2010-2013 – vicepreşedinte PNL Ialomiţa
  • 2007- coordonator şi mediator BPC în Filiala PNL Ialomiţa
  • 2007-2009 – membru în Biroul Politic Central al PNL
  • 2002-2005 – secretar al Comisiei de Specialitate DRN ale PNL

De multe ori, poate, pentru a cunoaşte un picuţ şi sufletul unui om este bine să îl laşi să vorbească despre sine.

Cristina Ancuţa Pocora  pune textul despre sine sub un motto destul de interesat:

Motto:

“Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe.
Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte.
Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri.
Ai grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau.
Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau viata ta.”

Frank Outlaw

Despre mine

octombrie 2008

Politica e o meserie, nu un scop în viaţa. Cred în lucrul ăsta în ciuda impresiei generale ca politicienii sacrifica orice pentru cariera. In ceea ce ma priveste, dincolo de demnităţi publice, de ipostazele oficiale, sunt o persoană cât se poate de normală.

Sunt din Galaţi şi provin dintr-o familie modestă: tata a lucrat la MENAROM şi, forţat de disponibilizări, a ieşit la pensie. Mama a renunţat la serviciu ca să ne crească pe mine şi pe cei doi fraţi ai mei. Am plecat din oraş după liceu la Facultatea de Ştiinţe Politice la Bucureşti. De vreme ce imi placea ce faceam, m-am înscris în PNL, chiar daca liberalii erau în opoziţie. Am lucrat la început ca şi consilier parlamentar. În 2006 am devenit secretar de stat la Ministerul pentru Relaţia cu Parlamentul. În 2007 am candidat la Congresul PNL şi am fost aleasă în Biroul Politic Central. Am fost desemnată să coordonez activitatea PNL Ialomiţa. Aşa am devenit ialomiţeancă.

Nu cred că a fost săptămână în care eu să nu ajung în judeţ. De un an şi jumătate mai des ajung la Feteşti sau Slobozia decât la ai mei, la Galaţi. Cred că liberalilor ialomiţeni le-am făcut o impresie bună din moment ce la alegerile din cadrul organizaţiei m-au desemnat să candidez pentru un mandat de deputat în colegiul Feteşti-Ţăndărei.

Politica sau sociologie?

Cred că mă pot adapta oriunde găsesc oameni civilizaţi şi de bun simţ. Recunosc că am o adevărată pasiune în a studia oamenii. Îmi place să-i observ cu atenţie, să-i urmăresc ce fac, ce spun, cum se comportă în situaţii diverse. Fenomenul social mi se pare fascinant şi inepuizabil. Dacă n-aş fi făcut politică, probabil mi s-ar fi potrivit o carieră de sociolog.

Imi place să comunic, să dezbat, să fiu prezentă. Ţine de firea mea extrovertită. Niciodată nu am evitat o discuţie, fie ea şi incomodă. Reuşesc să stabilesc un dialog civilizat inclusiv cu cei care nu mă plac. Plec de la premisa că aceia care mă antipatizează nu mă cunosc suficient de bine. Sau poate eu n-am reusit sa-i conving ca am intentii bune.

     M-am visat o mare gimnasta! N-a fost să fie….

Mă încântă ideea de a concura, de a intra într-o competiţie, de a mă bate pentru un principiu, pentru un lucru în care cred. Din copilărie, am o mare pasiune pentru sport. Când eram mică am făcut gimnastică. Munceam la sală ore în şir pentru că îmi pusesem în cap să devin o mare campioană. A trebuit să renunţ după ce m-am îmbolnăvit de hepatită. N-am renunţat însă la jogging. La Galaţi locuiam aproape de faleza Dunării. Alergam zilnic pe faleză. La un moment dat ajunsesem la  adevărate performanţe: plecam de „la zid”, alergam pe toata faleza de sus, coboram pe la Bac şi alergam pe faleza de jos până la „Libertatea”. În Bucureşti am înlocuit faleza cu sala de sport. Alerg pe banda si fac exerciţii in sală.

Mă uit la fotbal şi ţin cu Steaua

Îmi place fotbalul, sunt stelistă de mică. Uneori ajung şi pe stadion, deşi, pentru femei, atmosfera de pe stadioanele de la noi nu e tocmai comodă. Şi în Ialomiţa am fost pe stadion, la Urziceni, la meciul România – Lituania. Unii jurnalişti ialomiţeni s-au grăbit să mă acuze că-mi fac campanie electorală. Le-am explicat că mai fusesem de zeci de ori în tribune, la fotbal, pe vremea când nici nu mă apucasem de politică.

Mă mai uit la patinaj artistic, când se transmit campionate mondiale şi europene. E spectaculos! Şi la concursurile de înot mă uit cu plăcere. Paradoxal, deşi am crescut pe malul Dunării, nu ştiu să înot! Întotdeauna mi-a fost frică de apă şi n-a reuşit nimeni să mă convingă să învăţ să înot.

Orice moment din viata are melodia lui.

Îmi place muzica bună! Îmi aleg melodiile pe care le ascult în funcţie de starea sufletească. Nu ştiu dacă mă pot decide asupra unui gen anume. De exemplu, de 2 ani am descoperit Budda-bar, un stil care mă relaxează. Dar tot în ultimii ani, încerc să nu ratez Festivalul George Enescu. Mărturisesc că pe perioada Festivalului, plec în goană de la birou la 5 după amiaza, ca să ajung la spectacole. Alerg de la Sala Palatului la Atheneu, de la Teatrul national la Opera. Nu pretind că am cine ştie ce cultură muzicală, nu sunt nici pe departe specialistă în muzică clasică! Îmi plac în schimb sunetul muzicii, armonia şi asta îmi dă o stare de bine incredibilă.

 Filme bune şi cărţi şi mai bune.

Când am vreme, mă duc la cinema. Când nu, mă uit la dvd-uri acasă. M-a impresionat mult Lista lui Schindler. Am devorat apoi filme despre Holocaust, dar niciunul nu m-a mai marcat asa de tare. Un alt film care m-a emotionat pana la lacrimi: Toamna la New York! Spre final, simteam un gol in stomac. Cât priveşte cititul, nu pot să spun exact care e cartea mea preferată. Genul de literatură care mă încântă se regăseşte în cărţile lui Gabriel Garcia Marquez.

Ferma animalelor

Acum doi ani mama m-a rugat să-i iau şi ei o pisică. I-am dus două, pentru că celui de la care le-am luat i-a fost milă să le despartă. Acum părinţii mei au în curte zece pisici. Şi mie îmi plac dar n-am curajul să aduc una dintre ele la Bucureşti şi să chinui bietul animal într-un apartament de bloc. Mama e de principiu că dintr-o gospodărie nu pot lipsa calul şi vaca. Calul, pe nume Romică, e blând aşa că nu mă tem să-i dau bucăţele de zahăr. E drăguţ la curte printre animalele alor mei!

Ce pot să mai zic?

Deocamdată Cristinei Ancuţa Pocora nu pot decât să îi urez succes. Chiar m-aş bucura s-o văz primăriţă. Uşor să în bată pe Robert Negoiţă nu e … totuşi, cu roşcovanele nu prea e bine să te pui, zice înţelepciunea populară.  🙂

 

Cristina-Ancuţa Pocora: „Domnule Avocat al Poporului, trezirea! Ați dormit destul!”

24 ianuarie 2015 Lasă un comentariu

Oare câţi bărbaţi visează să fie treziţi de o roşcată?

Dacă roşcata le spune „Dragule, trezeşte-te, trebuie să te apuci de treabă” înseamnă că ori eşti pe cale să ai parte de lucruri interesante, ori ai încurcat-o.

După modelul Crin Antonescu, Victor Ciorbea a reuşit să ocupe o funcţie mai mult decât importantă unde nu face nimic din ceea ce ar trebui să facă prin fişa postului. După ce mulţi i-au tot atras atenţia că pentru banii (nu puţini9 pe care îi încxasează de acolo ar trebui să mai şi facă una, alta, iată că a venit şi rândul Cristinei-Ancuţa Pocora să înecre a-l trezi.

Stau şi mă mir că nici ea nu a înţeles că de fapt aceasta era condiţia pentru a fi pus în acea funţie este tocmai să se abţină de la a face ceva …

Cristina-Ancuţa Pocora face pe siteul său blog.cristinapocora.ro un apel la trezirea lui Ciorbea: 

Cristina Ancuța Pocora

Domnul Ciorbea doarme mai profund ca ursul intrat în hiberbare!

Domnule Avocat al Poporului, trezirea! Ați dormit destul! E momentul să acceptați ideea că trebuie să mai și munciți! Că trebuie să vă dați jos din pat și să mergeți la serviciu.

Nu de alta, dar a trecut deja o lună și nu ați dat un răspuns din partea instituției Avocatului Poporului în legătură cu cererea noastră de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 86/2014, adoptată de  Guvern în data de 17.12.2014.

Deși este evident că, prin această OUG, prin care se desființează Inspecţia Muncii şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Guvernul nu dorește altceva decât să schimbe funcționari publici cu experiență cu membri de partid, instituția Avocatului Poporului nu a înțeles sau s-a facut că nu înțelege urgența demersului nostru, deoarece până în acest moment nu avem un raspuns oficial la solicitarea pe care i-am adresat-o.

Un răspuns oficial din partea acestei instituții nu există nici la sesizările adresate de sindicate sau de inspectoratele teritoriale de muncă, inerția acesteia determinând sindicatele ca, în perioada următoare, să dea în judecată Guvernul.

Îi spunem, din nou, domnului Victor Ciorbea că lipsa de măsuri a instituției pe care o reprezintă face ca Inspecţia Muncii, instituţie cu aproximativ 2.400 de angajaţi, care a funcționat foarte bine până în acest moment, care supraveghează o piaţă a muncii cu 4,4 milioane de salariaţi oficiali şi are grijă ca statul să-şi recupereze banii din taxarea muncii şi sancţionarea celor care angajează „la negru“, să dispară și acest lucru nu trebuie să se întâmple!

Avem nevoie de o instituţie a Inspecţiei Muncii independentă, funcțională, instituţie care să fie reglementată în continuare prin lege organică, să funcționeze în folosul cetățenilor și nu să fie sursă de răsplată pentru membrii de partid ai PSD.

Îl mai informăm din nou pe domnul Ciorbea că, în prezent, se află în dezbatere publică hotărârea de funcţionare şi organizare a noii structuri și, dacă acesta va fi aprobată de Guvern, unii dintre inspectorii de muncă şi cei sociali vor fi schimbați cu persoane alese pe criteriul strict al apartenenţei politice, iar alții vor fi repartizaţi în teritoriu în direcţii judeţene de muncă şi securitate socială și vor ajunge la „cheremul“ baronilor locali, iar angajaţii îşi vor pierde orice speranţă de a-şi face dreptate în relaţia cu angajatorii.

Acestea sunt motivele pentru care îi cerem din nou Avocatului Poporului să facă urgent demersurile legale, astfel încât articolul 5 al OUG 86/2014 să fie declarat neconstituțional.

Sursa: blog.cristinapocora.ro

Ce să zic? Somn uşor domnule Ciorbea .. sper să nu te trezeşti nici când ţi se va cere socoteală pentru inactivitatea matale … Vezi că a încasa nişte bani fără a face nimic în schimb se numeşte hoţie…

La mulţi ani domnule Ciorbea .. fără liberare condiţionată.

P.S. Oare de ce am impresia că somnul lui Ciorbea e atât de profund încât nici măcar nu se mai întoarce de pe o parte pe alta? 

Apel la decenţă

Cu ceva vreme în urmă, după modelul asiatic din vechime cf. căruia atunci când bărbatul moare femeia îl urma de vie în mormânt, Cristina  Pocora lăsa locul de purtător de cuvânt al PNL Alinei Gorghiu.

De articole publicate pe siteul său am vorbit de mai multe ori, cam întotdeauna critic.

Iată că am ajuns, în sfârşit, să fiu de acord, cu excepţia unei fraze, cu un articol publicat pe acest site. 

E vorba de un articol în care Cristina Pocora face la decență către “candidatul obligatoriu al dreptei”.

Fraza cu care nu sunt de acord este: (Candidatul  obligatoriu al dreptei) „Să îl sprijine pe candidatul unic al PNL-PDL pentru că, altfel, Președintele va fi dat în mod cert de către PSD!” şi asta pentru că e absurd să ceri   „candidatului obligatoriu al Dreptei”  să sprijine candidatul unic al PNL-PDL … Acesta nu e AUTOMAT  cel care va accede în turul doi. 

În rest, apelul la decenţă mi se pare super …

Apel la decență către “candidatul obligatoriu al dreptei”

Nu știu dacă, într-o zi, votul va deveni obligatoriu pentru cetățenii români, deși discuțiile există de multă vreme. Ceea ce știu este că, în ultimele zile, unii oameni politici  sunt pe cale să inventeze “candidatul obligatoriu al dreptei”.

Acest tip de cCristina Ancuța Pocoraandidat pleacă de la ideea că fără persoana sa nu se poate. Că țara îl așteaptă. Că poporul îl iubește. Că democrația, fără EL sau fără EA, nu mai are viitor.

“Candidatul obligatoriu al dreptei” nu vrea vot cetățenesc obligatoriu, ci un partid care să îl(o) desemneze, pe EL sau pe EA, obligatoriu în cursa pentru Cotroceni.

“Candidatul obligatoriu al dreptei” trăiește un coșmar văzând cum PNL și PDL au puterea să treacă peste toate și să construiască, fără EL sau EA în prim-plan, marele partid de dreapta așteptat de 25 de ani.

“Candidatul obligatoriu al dreptei” crede sau lasă să se creadă că, fără EL sau EA, dreapta e distrusă, democrația e în pericol, justiția e pe butuci, drepturile cetățenești sunt călcate în picioare.

“Candidatul obligatoriu al dreptei” nu are proiecte majore, are doar orgolii mărunte.

“Candidatul obligatoriu al dreptei” nu are dorințe de schimbare, are doar frustrări constante.

“Candidatul obligatoriu al dreptei” este cel căruia Victor Ponta ar trebui să îi ridice o statuie în fața Guvernului.

Pentru că așa este: acest “candidat obligatoriu al dreptei” este cel mai mare aliat al succesului prezidențial din toamnă al lui Victor Ponta.

“Candidatul obligatoriu al dreptei” dinamitează de fapt dreapta, o fărâmițează, o descompune dintr-o imensă vanitate, pe principiul „fără mine, potopul”.

De aceea, fac un apel către “candidatul obligatoriu al dreptei”, cum s-o numi acum sau câți vor mai apărea în lunile următoare: să renunțe la orgolii deșarte și să nu mai candideze în toamnă!

Să înțeleagă că niciun război nu se câștigă cu o armată formată doar din generali!

Să renunțe să iasă în față cu orice preț pentru că prețul plătit la alegeri prin eșecul dreptei va fi unul crâncen!

Să îl sprijine pe candidatul unic al PNL-PDL pentru că, altfel, Președintele va fi dat în mod cert de către PSD!

Și, în fine, să priceapă, în ultimul ceas, că țara asta are nevoie și în politică, sau mai ales în politică, de un strop de decență. Se poate? Se aude? Se înțelege?

Sursa: blog.cristinapocora.ro

%d blogeri au apreciat: