Arhiva

Posts Tagged ‘criza’

PSD ÎN CRIZĂ DE BANI

10 februarie 2020 Lasă un comentariu

Pe lângă faptul că PSD e un partid de mincinoși este și rău platnic. Din cauza problemelor financiare ale partidului angajații nu și-au primit la timp salariul în luna ianuarie. Noua conducere a început să concedieze o parte din personalul angajat în ultimii ani, iar partidul a încheiat un contract pentru comunicare cu o firmă apropiată de deputata PSD Diana Tușa.

Diana Tușa

La 9 februarie 2020, siteul Radio Europa Liberă România, dezvăluia faptul că în conturile Partidului Social Democrat cam bate vântul. Lipsa de bani e atât de mare încât partidul nu își poate plăti angajații. Aceștia nu și-au primit salariile pe ianuarie, se pare că din același motiv firma cu care are contract de comunicare a fost înlocuită cu una controlată de deputata Diana Tușa.

În 2019 PSD a încasat cea mai mare sumă încasată vreodată în România de un partid pentru funcționare în jur de 30 de milioane de euro (144 de milioane de lei ) de la Bugetul de Stat, PSD beneficiind din plin de schimbarea legii finanțării partidelor politice, pentru comparație, în 2019 PNL a încasat de la Buget în jur de 65 de milioane de lei..

Autorul amendamentului prin care subvenția partidelor a crescut spectaculos în 2019 este fostul trezorier al PSD, Mircea Drăghici, acesta fiind în prezent judecat pentru delapidare și pentru modul în care a folosit banii partidului.

Social-democrații au beneficiat și de un excedent de peste 53 de milioane de lei (circa 11.3 milioane de euro) moșteniți din perioada în care partidul era controlat de Dragnea. În conturile PSD s-au aflat anul trecut aproape 200 de milioane de lei (42.5 milioane de euro), dar suma s-a evaporat, toți banii fiind cheltuiți de fosta conducere a PSD.

La începutul anului 2020 conturile partidului erau aproape goale, penuria de bani a fost atât de mare încât a dispărut fondul de rezervă alocat plății angajaților.

La sfârșitul lunii ianuarie criza s-a acutizat deoarece Autoritatea Electorală Permanentă a refuzat să vireze uriașa subvenție, AEP anunțând  pe 28 ianuarie că PSD va primi peste 7,1 milioane de lei ca subvenție – bani de la Buget. 

Una din consecințele crizei de bani a fost că partidul a trecut la concedieri, mulți angajați de pe vremea lui Dragnea trezindu-se pe liber. Între cei concediați au fost și unii care se ocupau de comunicare. 

Motivul oficial invocat de noua conducere a fost că partidul nu își mai permite să plătească atât de multe salarii din cauza situației financiare în care se află.

„Erau mulți care nu făceau nimic la partid și doar încasau banii. De la începutul acestui am reziliat și contractul cu firma de bodyguarzi, urmează să mai dăm oameni afară pentru a eficientiza activitatea” – au declarat surse credibile din partid. 

Siteul Europei Libere mai susține că, pentru a-și rezolva problema comunicării, conducerea partidului urmează să apeleze la o firmă apropiată de Diana Tușa, deputat PSD. 

„Următoarea criză economică nu va fi declanşată de Deutsche Bank, de Donald Trump sau de economia chineză, ci de maşini şi de ultratranzacţii”

8 octombrie 2016 Lasă un comentariu

E interesant să te uiți în presă la articolele din urmă cu un an sau doi și să compari analizele și previziunile de atunci cu situația actuală. Desigur că treceau nebăgate în seamă sau intrau la capitolul conspirații, pentru români nu există termen mediu și lung, astea intră la capitolul motivații pentru jecmăneală sau science-fiction.

De când a avut loc Brexit-ul, văd foarte puține analize și studii de impact, românii par să nu realizeze că situația se va înrăutăți. Dacă nu începem să producem serios, dacă nu suntem capabili să facem asta în relativ scurt timp, România se va îndrepta spre deflaţie (situaţie mult mai gravă ca inflaţia) și în cazul ăsta BNR va acţiona, prin mecanismele pe care le are la îndemână, pentru a opri ieftinirea şi eventual pentru a impulsiona creşterea preţurilor, acesta fiind singurul mod in care pot fi încurajați producătorii autohtoni. Producătorii de alimente sunt deja afectați de fenomenul foarte puţin dezbătut, şi anume invazia de produse din import ajunse la noi prin ricoşeu ca urmare a embargoului impus de Rusia alimentelor venite din afară. Prima măsură a fost cea de relaxare fiscală, în 2015, mai exact o scădere a taxei pe valoare adăugată la de la 24% la 9% la anumite produse, masură care nu a vizat ieftinirea alimentelor, ci a urmărit redistribuirea de resurse băneşti suplimentare către companii, către sectorul privat, cu scopul final de a genera creştere economică, (scăderea T.V.A. afectând numai bugetul statului, nu și buzunarul comerciantului, potrivit lui Mugur Isărescu).

„Dacă Marea Britanie ar părăsi UE, acest lucru ar avea cu siguranţă un impact extrem de negativ din perspectiva PIB-ului Marii Britanii. Există, însă, un risc şi pentru Zona Euro în general. Să nu uităm faptul că, fără o contribuţie a Marii Britanii la bugetul UE, ţări precum Germania, Franţa şi Italia vor contribui cu aproximativ un miliard de euro mai mult în fiecare an”,  explica analistul economic Matthew Beesley cu un an în urmă.

O nouă criză economică poate să se declanșeze într-o milisecundă, n-am idee dacă există măsuri pentru situația asta. Deși ar trebui, avănd în vedere că abia am reușit să ne dezmeticim după una, mi-e tot mai clar, mai ales după ce am citit articolul ĂSTA. Un articol excepțional, care spune, nici mai mult, nici mai puțin decât asta:

„O ştire ignorată de marele public, şi pe bună dreptate, pentru că pare a-i pasiona doar pe bancheri şi finanţişti: vineri dimineaţă lira sterlină a căzut pe pieţele valutare la minimul ultimilor 31 de ani, după două minute de haos provocate de o serie de ordine de vânzare generate de computere.(…) Şi da, cred că următoarea criză economică nu va fi declanşată de Deutsche Bank, de Donald Trump sau de economia chineză, ci de maşini şi de ultratranzacţii.” 

E absolut evident că nu va impresiona pe nimeni, pentru că românii niciodată nu iau în serios analizele și niciodată nu iau măsuri preventive.

sursa micdavinci.wordpress.com


E cam albastră. FMI spune: „O noua criza financiara va veni, e doar o chestiune de timp.”

Situaţia economiei mondiale e cam albastră. Fondul Monetar Internaţional trage un puternic semnal de alarmă:

O noua criza financiara va veni, e doar o chestiune de timp.

Christine Lagarde

După ce criza economică a atins maximumul şi au apărut semne de redresare au existat voci mai mult decât autorizate care atrăgeau atenţia că trebuie multă atenţie şi nu trebuie să se considere că, gata, s-a terminat şi iar încep vremuri de trai pe vătrai.

Se spunea că dacă acea criză va rămâne una în „V” deci cu un singur vârf de maxim pentru criză  e bine şi economia mondială îşi va reveni. Se atrăgea atenţia asupra unor lucruri care pot genera un nou crah ca cel din 2008 care ar fi mai devastator deoarece nu mai există resursele de atunci.

Se vorbea despre pericolul generat de crearea de bani ieftini meniţi să scoată din criză economiile dezvoltate deoarece aceşti bani ar putea inunda economiile emergente unde ar inflama bulele speculative, încurajând guvernele si companiile să profite de împrumuturile anormal de ieftine, lucru care ar duce la creşterea incontrolabilă a datoriilor.

Se mai spunea atunci că un pericol cel puţin la fel de mare părea a veni dinspre China care, realmente inconţient îţi menţonea economia la o turaţie mult mai mare decât era capabilă cu adevărat, deja începuseră a se vedea semne că uriaşa economie chineză se „încinge” şi începea să gâfâie. Se atrăgea atenţia că dacă nu se renunţă la forţarea acestei econimii la un moment dat se va gripa şi va intra într-o contracţie care, ea singură putea să arunce economia mondială în o nouă criză.

Se pare că deja ambele condiţii sunt îndeplinite, recuperările eşuate, noile bule economice şi datopriile găcute cu bani ieftini arată că economia mondială nu a tras învăţămintele necesare. China a intrat deja în o contracţie acelerată, deci se cumulează condiţiile celui mai negru scenariu.

Se pare că este doar o problemă de timp până când va începe noua cădere spre al doilea vârf al crizei, cel despre care nu se prea poate estima cam unde ar putea fi, cât de puternic ar fi lovită economia mondială.

FMI atrage atenţia că  o nouă cădere, de data aceasta una devastatoare est doar o chestiune de timp, un nou crah, mai distrugător decât cel diun 2008 nu doar că este foarte posibil ci este chiar probabil.

Resurse pentru atenuarea prăbuşirii nu prea sunt, economiile în general sunt fragilizate de faptul că erorile din sistem care au fost evidenţiate de criză şi au alimentat-o.

Jurnaliştii de la The Guardian citează, într-o analiză a lor, cel mai recent raport privind Stabilitatea Financiară Globală şi trag concluzii cât se poate de nefavorabile.

Ei consideră că banii ieftini creati pentru salvarea economiilor dezvoltate au inundat deja pieţele emergente şi au inflamat noi bule speculative, încurajând guvernele si companiile sa profite de banii nenatural de ieftini cu care se împrumutau. Britanicii mai spun şi că un nou episod similar celui de la banca Lehman Brother ar putea declansa o noua panica globala şi asta în condiţiile în care încercările de redresare a sistemului financiar mondial prin asigurarea că băncile din economiile emergente deţin un capital suficient pentru a reacţiona şi prin descurajarea înprumuturilor riscante a cam eşuat.

FMI arăta că: „Şocurile pot porni din pieţele avansate  sau emergente şi combinate cu vulnerabilităţi grave de sistem ar putea genera o cădere rapidă şi la brusca dispariţie a lichidităţilor”. Adică exact dispartiţia mijloacelor deatenuare a prăbuşirii.

În acest scenariu, prăbuşirea neputând fi atenuată ar atrage după sine urmări mult mai grave decât cele ale crizei din care speram că am cam ieşit.

Avertismentul FMI vine pe findalul altor puternice semnale trase.

Divizia de comerţ a ONU, Banca Angliei  şi alte importante entităţi bancare au subliniat în mai mlte rânduri că există semne din e în ce mai îngrijorătoare în ceea ce priveşte evoluţua finanţelor mondiale.

*************************************************************

Pe siteul Fondului Monitar Internaţional despre:

RAPORTUL GLOBAL DE STABILITATE FINANCIARĂ

Vulnerabilităţi şi provocări politice

Riscuri pentru pieţele emergente

**************************************************************

Raportul Global de Stabilitate Financiară poate fi văzut, eventual descărcat de aici: 

Raportul General de Stabilitate Mondială

ECONOMIA MONDIALĂ ESTE LA UN PAS DE APOCALIPSĂ ?

8 februarie 2016 Lasă un comentariu

Din cealaltă mare criză care a lovit sistemul economic mondial (cea a anilor 30)  s-a revenit prin mijloace nu tocmei vesele. Un război mondial …

Între criza de atunci şi cea de acum există oarecare asemănări. Ambele au fost declanşate de lăcomia „grangurilor” cu mare greutate din sistemul financiar, ambele crize, după ce tensiunile acumulate au atins cote critice, au fost declanşate de „scânteia” de pe Wall Street din zona „colosului” Lehman Brothers.

Ambele crize au revelat anumite lucruri care trebuiau reformate din temelie. Asta nu prea le convine unora deoarece implică mari costuri, aşa că se încearcă „pansamente” care ar putea cel mult să atenueze efectele dureroase fără a vindeca boala.  Cam ca şi cum i-ai da unuia calmante fără a rezolva boala.

Dacă la criza anilor ’30 „boala” a fost rezolvată de Al Doilea Război Nondial, acesta însemnând o puternică terapie de şoc pntru sistemul financiar mondial, schimbând sau resetând multe relaţii dintre diferitele „repere economico-financiare, acum treba e un pic altfel.

Nu avem un astfel de război, relaţiile internaţionale fiind mai strâns, efectele de orice tip, în stransmiţându-se şi chiar amplificându-se. 

Vedem semne de recesiune de neevitat în economia americană, tentativele de salvare a marilor bănci având efecte perverse, acestea reducându-şi constant estimările de creştere diferiţi indicatori arătând că la orizont se vede marginea prăpastiei car se tot apropie. Prăbuşirile estimabile arătând semne de o adevărată apocalipsă economică şi financiară mondială. (Te şi îngrozeşti când te gândeşti că megaeconomia chineză e încinsă la roşu, în anunite zone ale ei fiind vizibile chiar semne ale gripării).

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Economia americană este la un pas de o „recesiune iminentă“, iar marile bănci îşi reduc estimările de creştere

Odată cu cel mai slab început de an pentru bursele americane, unele dintre cele mai mari bănci occidentale îşi reduc estimările de creştere pentru cea mai mare economie a lumii.

Strategii de la BNP Paribas cred că PIB-ul american nu a avansat deloc în ultimele trei luni ale anului trecut, în timp ce analiştii de la JPMorgan au calculat o creştere de doar 0,1%.

În acelaşi timp, pesimiştii de serviciu văd venind o criză mai gravă decât cea din 2008, în special din cauza derapajului economiei chinezeşti, iar marile bănci americane îşi fac „inventarul“ pagubelor provocate de colapsul preţurilor petrolului.

Având în vedere datele dezamăgitoare privind vânzările cu amănuntul din decembrie şi stocurile companiilor din noiembrie, analiştii de la BNP Paribas estimează că PIB-ul SUA nu a crescut deloc în ultimul trimestru al anului trecut, scrie Reuters. Prognoza anterioară a băncii franceze prevedea un avans de 0,5%. Analiştii sunt încre­zători că economia îşi va reveni în prima jumătate a acestui an.

„În timp ce creşterea din trimestrul patru pare să fie într-o formă mai proastă decât ne-am aşteptat, piaţa muncii şi veniturile reale sunt solide, ceea ce va face bine creşterii în prima jumătate a lui 2016“, se arată într-o analiză a BNP Paribas. Vânzările de retail au scăzut cu 0,1% în decembrie după o creştere de 0,4% în luna anterioară.

Tot din cauza datelor slabe, JP Morgan şi-a redus estimarea de creştere economică pentru al patrulea trimestru de la 1% la doar 0,1%.

Şi strategii de la Deutsche Bank şi-au redus proiecţia de creştere pentru ultimele trei luni din 2015, cu un punct procentual, la 0,5%, dar cu precizarea că estimarea lor „ar putea fi prea mare“ în lumina datelor economice mai slabe decât s-au aşteptat.  

Rezerva Federală Atlanta prognozează pentru perioada analizată un avans al economiei de 0,6%. Cu o săptămână înainte, instituţia estima o creştere de 0,8%.

Trei dintre cele mai mari bănci din SUA au prezentat pagubele pe care le-au suferit din cauza prăbuşirii cotaţiilor petrolului: creşterea substanţială a costurilor creditelor devenite toxice acordate în sectorul energiei şi temeri că problemele se vor propaga în alte portofolii, scrie Financial Times.  Citigroup, a patra bancă din SUA în funcţie de active, a anunţat că în trimestrul patru creditele neperformante din sectorul corporate au crescut cu 32%, în ritm anualizat, mai ales din cauza investiţiilor în energia nord-americană.

Wells Fargo, a treia instituţie bancare după active, avea în trimestrul patru credite nerecuperabile de 831 milioane de dolari, faţă de 731 milioane de dolari în cele trei luni anterioare, legate mai ales de sectorul petrolului şi gazelor naturale.

JPMorgan Chase, cea mai mare bancă americană, a anunţat că urmăreşte cu atenţie dacă apar efecte de contagiune şi că dacă preţurile petrolului se menţin sub 30 de dolari pe baril va fi forţată să pună deoparte rezerve suplimetare de 750 de milioane de dolari anul acesta.

Din cauza prăbuşirii preţurulor, marii producători de petrol şi de gaze naturale şi-au redus cheltuielile, companiile mai mici au intrat în faliment.

Strategii de la Morgan Stanley şi Goldman Sachs cred că petrolul va ajunge la 20 de dolari pe baril, iar cei de la Standard Chartered au mers şi mai departe spunând că preţurile pot coborî la 10 dolari pe baril.

Până acum, băncile mari au trimis mesaje încurajatoare privind portofoliile lor din sectorul energiei.

„Luaţi aminte că acestea sunt credite garantate cu active. Un faliment nu înseamnă că împrumutul va deveni neperformant“, a explicat Jamie Dimon, CEO-ul JPMorgan, sub asaltul întrebărilor analiştilor.

Problemele marilor bănci sunt mici în comparaţie cu cele ale băncilor locale, în special ale celor cu expuneri mari la sectorul energiei. Spre exemplu, BOK Financial, din Oklahoma, a anunţat că se aşteaptă ca provizioanele constituite pentru trimestrul patru pentru a acoperi pierderile provocate de creditele toxice să sară la 23 de milioane de dolari, nivel de patru ori mai mare decât cel calculat anterior.

Într-o analiză publicată de CNBC, Michael Pento, fondatorul Pento Portfolio Strategies, avertizează că recesiunea „iminentă“ cu care se va confrunta SUA va fi mai dură decât cea din 2008.

Una dintre cauzele principale ale recesiunii vor fi şocurile provocate de rebalansarea economiei chinezeşti. Guvernul comunist a majorat din 2000 de peste 28 de ori datoria acestei ţări, a doua economia va mărime din lume. Datoria totală a fost dusă dincolo de pragul de 300% din PIB într-un interval scurt de timp cu scopul de a construi o bulă masivă dar neproductivă de active fixe care a înălţat prea puţin PIB-ul. Acum, când această bulă se prăbuşeşte, creşterea încetineşte, explică Pento. Scăderea valorii monedei chinezeşti, prăbuşirea burselor de acţiuni şi a transportului pe calea ferată arată clar că economia nu doar că nu creşte cu ritmul de 7% urmărit în planurile guvernului, ci chiar că stagnează.

Problema este că China  contribuie cu 34% la creşterea globală. Dacă este luat în considerare efectul de multiplicare al acesti ţări asupra economiilor emergente, partea Chinei din creşterea globală este de peste 50%.

De aceea, pe măsură ce economia globală continuă să încetinească este de aşteptat mai mult stres pentru companiile multinaţionale la nivelul veniturilor.

De asemenea, în SUA preţurile acţiunilor şi proprietăţilor imobiliare nu mai reflectă venituri şi de creşterea PIB-ului, nu mai sunt spijinite de acestea. Acum, când Fed a pus capăt progranelor de ajutare cantitativă şi politicii cu dobânzi zero, preţurile activelor se prăbuşesc sub forţa gravitaţională a deflaţiei. Raportul median dintre preţul locuinţei şi venit este de 4,1, în timp ce raportul mediu este de 2,6. În pofida ipotecilor mai ieftine ca niciodată, cei care cumpără pentru prima dată o locuinţă nu-şi mai pot permite să plătească un avans. Iar fără aceşti cumpărători, piaţa nu se mişcă.

Valoarea totală a acţiunilor a devenit periculos de detaşată faţă de starea anemică a economiei. Media pe termen lung a raportului capitalizarea pieţei/PIB este de 75, dar în prezent raportul este de 110. Revenirea economiei americane din Marea Recesiune a fost alimentată artificial de banii ieftini ai Fed. Acum, bula de pe burse şi de pe piaţa imobiliară dă înapoi şi ar trebui să cauzeze o contracţie severă a cheltuielilor consumatorilor, principalul motor de creştere al economiei SUA.

Autor: Bogdan Cojocaru

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 18 ian 2016

„Această situaţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc“

Analiştii văd semne de recesiune în tot ce mişcă. Economia se află în faţa unei constelaţii de riscuri

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI

Fie că este vorba de com­paniile energetice ameri­cane, de datoriile lumii emer­gente, de burse, de războiul valutar sau de comerţul global, ceva stă să crape. Economia mondială se află în faţa unei constelaţii de riscuri cum n-a mai văzut niciodată.

Indicele Baltic Dry Index, un indicator al costurilor transportului materiilor prime pe mare şi comerţului mondial, este la cel mai redus nivel din istorie. Din august 2015 indicatorul s-a prăbuşit cu 75%. Din august până în prezent au fost zile când nicio navă de transport nu s-a mişcat din port.

Pentru Financial Times, expan­siunea universului de yielduri negative ale obligaţiunilor guvernamentale re­prezintă un semn de recesiune. Ran­damentul mediu al obligaţiunilor emise de guvernul german este sub zero, iar Japonia este pe cale să devină prima mare piaţă de datorii suverane, bonduri cu scadenţa la 10 ani care nu aduc niciun câştig. În SUA, randamentul titlurilor de trezorie cu scadenţa la 10 ani au atins săptămâna trecută 1,8%, minimul ultimelor nouă luni. Bondurile guver­namentale sunt considerate de obicei investiţii sigure în vremuri tulburi.

„La aceste niveluri, pieţele de obligaţiuni prognozează recesiune“, spune Marcus Brookest, strateg la Schroders.

Pentru banca americană Citigroup, economia mondială pare prinsă într-o „spirală a morţii” care poate accentua declinul preţurilor petrolului, poate duce la recesiune şi pesimism de durată pe bursele de acţiuni, scrie CNBC.

„Dolarul american mai puternic, preţuri mai mici ale petrolului şi materiilor prime, comerţ mai slab, creştere mai slabă în economiile emergente şi în cea mondială… şi din nou la fel. La infinit, acest şir va duce la petroapocalipsă, la recesiune globală semnificativă şi sincronizată şi la piaţa bear“, spune Jonathan Stubbs, analist la Citi.

Preţurile petrolului s-au prăbuşit cu 70% din 2014, iar dolarul s-a apreciat cu 20%. Cotaţiile materiilor prime s-au re­dus cu două treimi în această perioadă.

Deşi preţurile mai mici ale pe­trolului şi în general ale materiilor prime înseamnă energie mai ieftină şi pu­tere de cumpărare mai mare în ţări dez-voltate precum sunt cele din zona euro, cotaţiile slabe pun presiuni pu­ternice pe bugetele statelor expor­tatoare şi pe ale companiilor produ­cătoare. Riscul este declanşarea unui val de falimente. 

„Suntem într-o situaţie foarte neobişnuită în care sentimentul pieţelor este de un fel nemaiîntâlnit“, spune Thomas Thygesen, analist la SEB.

Olivier Blanchard, fostul eco­nomist-şef al FMI, crede că economia mondială manifestă simptome îngri­jorătoare în condiţiile în care cele mai mari economii emergente au arătat semne de dete­riorare în ultimele şase luni.

„Creşterea Chinei este probabil mai mică decât spune guvernul. Rusia şi Brazilia o duc foarte rău. Africa de Sud flirtează cu recesiunea. Chiar şi India s-ar putea să nu o ducă atât de bine cum se crede“, a spus Blanchard, citat de The Telegraph.

Creşterea creditării economiilor emergente s-a oprit. Avansul, care a durat 15 ani, poate face loc unui „ciclu vicios“ al dezîndatorării, al turbu­lenţelor financiare şi al recesiunii, aver­tizează Banca Reglementelor Inter-naţionale.

Reacţiile de acum ale pieţei re-prezintă un caz clasic de comportament de turmă, în care „investitorii se tem că alţi investitori ştiu că ceva rău se întâmplă şi vând, deşi nu au nicio informaţie“, a mai spus economistul, care se arată îngrijorat că tocmai aceste temeri vor fi cele care vor perturba fatal economia. În SUA, unde se discută de mult timp de o recesiune industrială în timp ce  autorităţile vorbesc de  ocuparea deplină a forţei de muncă, angajările au încetinit în ianuarie.  Cele mai recente date arată că la baza angajărilor stau posturile slab plătite, adică locuri de muncă de calitate inferioară.

Angajările sunt unul din argumentele solide scoase în faţă de cei care spun că SUA sunt departe de o recesiune.

Descurajante sunt şi datele din transport, care arată că numărul de  comenzi pentru camioane noi de mare capacitate a scăzut cu aproape 50% în ianuarie.

David Folkerts-Landau, analist la Deutsche Bank, spune că din economia americană funcţionează doar un cilindru, consumul, deoarece investiţiile companiilor sunt slabe, iar dolarul puternic afectează exporturile şi profiturile. 

„Nu este o situaţie foarte sănătoasă“, explică Folkerts-Landau.

Tot în SUA, spread-urile randamentelor ridicate ale obligaţiunilor companiilor din sectorul energiei au sărit la niveluri record.

„Această situa-ţie face ca Lehman să pară o plimbare în parc”, crede Thomas Thygesen. 2016 va fi probabil anul în care se va produce primul val de falimente în sectorul petrolului şi gazelor naturale. Companiile din sectorul şistului, puternic îndatorate, vor fi primele care se vor scufunda. Dacă preţurile petrolului continuă să scadă, America ar putea fi izbită de un val tsunami de falimente.

Îndatorarea nu este doar o boală americană. La nivel global, industria petrolului şi gazelor naturale are datorii de 3.000 de miliarde de dolari, potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale. Instituţia avertizează asupra unei „iluzii a sustenabilităţii” care se poate deveni rapid otravă.

„Condiţii care de obicei deschid calea defaulturilor – precum creşterea datoriilor toxice, înăsprirea condiţiilor monetare, înăsprirea standardelor de creditare pentru companii şi volatilitate accentuată – se întrunesc acum în SUA“, spune Bronka Rzepkowski, analist al Oxford Economics.

Autor: Bogdan Cojocaru 

Sursa: m.zf.ro

Data publicării: 08 feb 2016

Chiar nu putem să fim şi noi şi să îi considerăm şi pe alţii oameni şi nu animale ?

5 septembrie 2015 7 comentarii

Legat de criza refugiaţilor, mai precis legat de planul UE de rezolvare a acestei crize a refugiaţilor în care nouă ne-ar fi repartizat un număr 6937 de refugiaţi după cum  anunţa în ediţia online Daily Mail  sau 1800 după cum se vorbea înainte de a apărea articolul dib cotidianul britanic,  în România există diferite tabere, unele susţinând că trebuie să îi primim pe acei nefericiţi, alţii că nici nu se pune problema.

Ba mai vedeam că unii, între care chiar Traian Băsescu, fostul preşedinte fac referire la Constituţie … mai precis la Art. 3 TERITORIUL alin. (4) care spune: „Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine”.

Adică 1800 sau 7000 de persoane sunt o populaţie? Iar refugierea din faţa unui pericol este strămutare sau colonizare?

Mă şi mir că Traian Băsescu dă dovezi atât de crunte de ramolire sau de nesimţire … Nici Ponta în momentele lui de maxi invatilism nu putea comite o asemenea chestie …

Nu demult dunealui însuşi era să îşi primească un şut în fund de să se ducă rostogolidu-se tocmai pe o forţare a sensurilor cuprinse în Constituţie.

Fie vorba între noi, acea forţare a fost parfum prin comparaţie cu interpretarea că textul constituţional mai sus citat ar putea fi aplicat în cazul refugiaţilor.

Ce coincidenţă … chiar când scriu aceste rânduri îl aud pe unu spunând la o televiziune de ştiri că nouă nu ne revine nici o obligaţie faţă de acei refugiaţi pentru că noi nu am contribuit la crearea haosului sirian. Oare a arăta un strop de compasiune şi înţelegere faţă de oameni aflaţi la ananghie doar pentru că sunt altfel nu e o obligaţie?  … În fine, poat nu e, ar fi dacă am fi oameni.

Uimitoare sunt motivele pentru care nu ar trebui să îi primim. Por şi simplu ar începe în amărâta noastră ţărişoară un fel de apocalipsă. Ba că se duce dracului echilibrul religios, ba că se schimbă configuraţia etnică a populaţiei, ba că odată cu refugiaţii oneşti vin şi terrişti care nu ştiu ce ar face pe aici de parcă dacă ar dori teroriştii să vină nu o pot face pe cont propriu.

Unii vorbesc de faptul că li se pare suspectă tinereţea refugiaţilor, hainele cu care sunt îmbrăcaţi sar fi haine scumpe, evident dovada că ceva ceva e putred. Şi câte şi mai câte motive care mai de care mai puternice, după cât îl duce pe fiecare glanda gândirii din organul care îi hrăneşte podoaba capilară şi pe care îşi aşează pălăria atunci când poartă.

Cei care ar putea să nu fie terorişti li se par multora aşa, un fel de cantitate neglijabilă, o zgură menită doar să mascheze desantul ticăloşilor.

Ba, absolut haios pentru România am auzit şi păreri cum că acei oameni vor ocupa locurile de muncă din  România de parcă nu am avea un şomaj destul de mare…

Cam ca atunci când a fost Bulă întrebat de ce mai au nevoie acasă iar el a spus că de aseară nu mai au nevoie de nimic deoarece când a venit sora sa şi a anunţat că este gravidă tatăl lui ar fi spus: „Numa’ asta ne mai trebuia”.

Cred că una din afirmaţile care ar trebui consemnată în istoria prostiei mioritice este afirmaţia unei … tanti extrem de revoltate care spunea pe o reţea de socializare că (citez), „de când a plecat cei 4 milioane de tineri în străinătate la noi nu mai ie locuri de muncă şi acuma numa asta ne mai trebe să vină arabii  şi să intre în casă peste muieri şi copii”.

 Drept să spun nu am înţeles exact ce o deranja pe tanti, sau cum ar fi existat locurile de muncă dacă nu plecau ăia la muncă în alte ţări.

Ce mi se pare extem de ciudat este că mulţi români consideră că acei refugiaţi vin cam cum au mers ai noştrii la alţii şi se vor comporta la fel.

Nimeni nu îşi pune de exemplu problema că e vorba doar de 7000 de persoane, cam cât se adună pe un stadion din divizia B la fotbal.

Unii ştiu chiar şi raportul de refugiaţi la numărul de terorişti cerl mai mic pe care l-am văzut e de un terorist la 11 refugiaţi, cel mai mare unu-doi la 20 – 50 .

De fapt nici nu prea contează numărul dacă, 1-2 sunt în stare „să arunce în aer … Ce să arunce? Asta n-am înţeles dar nici nu am întrebat… ar fi fost un concept prea coplicat să le i detalii atât de neînsemnate.

Evident nu avea sens să întreb de unde vor face rost de bombe … probabil pentru asta vor veni alte valuri de refugiaţi.

Nici nu  mai pun că este extrem de suspect faptul că prea au bani amărâţii ăia… mii de euro .. clar că li i-a dat cineva … Siria e o ţară extrem de săracă după adepţii Teorie Conspiraţiei cu refugiaţi.

Evident că nime nu se întreabă de unde aveau bani aceia dintre ei care au făcut studii superioare pe la Universităţi mai mari sau mai mititele de pe cine ştie unde…

Ba se spune că i-ar finanţa americanii, ba că ruşii, ba că nu mai ştiu cine, evident, pentru a pune Europa cu botul pe labe.

Cel puţin sinistru mi s-a părut naturaleţea cu care cine spunea că după ce „năvălesc” arabii îşi fac aici comunitate şi după aceea cer autonomie teritorială.

Cred că ar fi extrem de interesant să vedem odată o ştire de genul: „Arabii din Trebuci au declarat autonomie teritorială şi culturală” … 😀

Şi mai sinistră a fost continuarea discuţiei…

Dacă ăi refuzăm, ce fac, totuşi, cei care sunt refugiaţi … cinstiţi? Răspunsul a fost că se duc acasă. „Bine, dar poate îi omoară cei de la ISIS…”, „Isis sunt verii şi unchi acestora”. Deci dacă vin şi le iau gătul verii şi unchii nu se pune, nu e un motiv să vină şi să „năvăplească” peste muierile  şi copii celor plecaţi la căpşuni în Spania, la cerşit în Paris, la furat la Londra sau la violat neveste de colonei pe la Roma. Aşa le trebuie dacă nu şi-au ales rudele cum trebuie.

Unii vorbesc şi de faptul că ţări, de exemplu  Franţa, sunt în pragul haosului din cauza imigraţiei masive care a avut lod de-a lungul timpului…

În fine… motive, motive, motive… noi să ne ducem şi să ne primească alţi cu braţele deschise şi portofelele la vedre, alţii să nu vină la noi şi să ne facă ce le facem noi altora.

Poate o fi adevărat faptul că refugiaţii vor să se ducă unde există bogăţie… în Germania neapărat…

Drept să spun asta nu e de mirare în Germania chiar nu cred că li s-ar aloca 3 lei pe zi pentru mâncare şi 1,8 lei pe zi pentru cazare ca la noi şi nu ar fi primiţi nici cu atâta ostilitate …

Uimitor este că există o categorie care a ales ca motiv de refuz a primirii refugiaţilor faptul că asta ar însemna o cheltuială pe care nu ne-am permite-o… interesant, când votau indivizi despre care se spunea că au furat milioane multe de euro nu conta efortul inanciar.

În fine … poate greşesc eu şi or fi şi terorişti care ne vor arunca în aer între acei amărâţi, o fi şi un efort financiar insuportabil, poate o fi şi o schimbare a echilibrlui etnic, religios, or fi şi motive de teamă că ne va fi afectată cultura (da, ce de care ni se rupe şi nu găsin sume ca să o fianţăm la un nivel cât de cât decent … or fi toate.

E vorba totuşi de cel mult 7000 de oameni care nu cer marea cu sarea ci doar temporar dreptul de a avea şi ei un loc unde nu le intră pe neaşteptate în casă nişte nebuni care să îi împuşte fără motiv …

Să-mi fie cu iertare … dar un popor care nu poate ajuta 7000 de oameni să treacă peste un hop, nici nucred că mai merită să existe …

Totuşi, oare nu putem găsi o cale ca, atunci când lipim etichete pe alţii etichete care atunci când au fost lipite pe noi nu prea ne-a plăcut.

Nu putem să încercăm să arătm măcar un pic de înţelegere şi compasiune şi să nu ne mai apucăm să îi declarăm pe ăia vinovaţi şi abia apoi să batem câmpii căutănd argumente?

Oare o fi chiar atât de greu să  încercăm să fim şi noi şi să îi consideră şi pe alţii oameni şi nu nişte animale?

* * * * * * *

Mai jos, un articol publicat de  Simona Stupar în ediţia online a Evenimentului Zilei  de  joi, 03 septembrie 2015 care chiar cred că merită citit.

 

Cel mai emoțional și irațional text despre refugiați

M-am gândit mult dacă are rost să scriu textul ăsta, pentru că oricum nu va schimba nimic. S-a scris atât de mult deja pe tema refugiaților, încât, inevitabil, nu voi putea fi originală, nu voi putea scrie ceva ce nimeni n-a mai auzit/citit/vorbit în ultima vreme. Problema e că mă mănâncă degetele și simt nevoia să înșir câteva lucruri care mă preocupă.

Simona StuparNu înțeleg deloc cum s-a ajuns la situația aceasta în care societatea românească este atât de clar împărțită în două: pro sau contra refugiați! Nu există cale de mijloc, nu știu pe nimeni care să se abțină de la a-și da cu părerea pe această temă, care să recunoască un lucru simplu: nu știu cum stă treaba, nu știu de fapt care sunt cauzele și nici ce soluții există! Nu, toți avem o opinie pe care o susținem sus și tare, ca și când am deține adevărul absolut.

Sincer, nu mi-am imaginat niciodată că foarte mulți români sunt atât de xenofobi, rasiști, intoleranți, egoiști și „ospitalieri”, cum ne dezvăluie momentul actual. Nu acuz pe nimeni, nu am dreptul să judec și încerc să nu fac asta. Majoritatea celor cu care vorbesc sau a celor pe care-i citesc s-au transformat în oameni care urăsc, care vor să moară și capra vecinului, să plece toți imigranții ăștia teroriști (actuali sau în devenire) la casele lor, în țara lor, oriunde, treaba lor, numai să nu ne deranjeze pe noi și pe europeni. Am uitat de episodul „cerșetorilor” români, al discriminării, povestea romilor plecați în străinătate, am uitat cum batem la poarta Schengen, cum am bătut la poarta dreptului de liberă circulație și șanse egale la muncă în străinătate și am uitat atât de repede cum eram încadrați toți în aceeași categorie: hoți, infractori, forță de muncă necalificată și prost plătită, la negru, care strică „piața”, și așa mai departe.

Comentatorii se împart, inevitabil, în de „dreapta” și de „stânga” – primii ar fi cei care se tem de invazia musulmană, de cotropitori, de faptul că noi, creștinii, vom fi exterminați, și nimic nu ne mai salvează, pe termen lung. De asemenea, se tem de dezastrul economic, pentru că acești „oameni fără căpătâi” ne fură efectiv slujbele, ne tulbură liniștea, ne zdruncină credințele și adevărurile (a se citi prejudecățile) adânc, foarte, foarte adânc înrădăcinate în mentalitatea noastră conformistă! Și, desigur, cei care au „surse” în serviciile secrete ne explică, atotșiutori, cât de tâmpiți suntem că nu vedem cum se înfiltrează dușmanii în rândul oropsiților, cum la fiecare 20-50 de sirieni, afgani, pakistanezi, nord-africani, etc, sunt înfiltrați câte 1-2 teroriști, care ne vor arunca în aer…curând, foarte curând!

Mi se spune că cei ce sunt „de stânga”, „social-democrați și populiști” (n-are nicio legătură cu doctrina, de fapt),  sunt prea emoționali și judecă doar cu inima, nu cu capul, sunt extrem de naivi, habar n-au de realitatea înconjurătoare, etc!

Așa o fi, nu am găsit eu răspunsul, marele RĂSPUNS la această tristă realitate, dar mi se pare incredibil cât ne isterizăm în legătură cu o situație care, deocamdată, nici măcar e a noastră – vom primi 1.800 de imigranți și nu vom putea face față?? Nu suntem pregătiți pentru ei? Vai de soarta noastră atunci! Nu sunt 100.000, sunt câteva mii de oameni, într-o țară cu 18 milioane de locuitori!

Problema este una complicată și în mod cert există rațiuni sociale, economice, financiare, pragmatice, care să ne pună pe gânduri. Doar ideea că atrocitățile ISIS și ale extremiștilor islamiști se mută cu arme și bagaje în Europa ne dă dureri de cap și nu trebuie să stăm cu mâinile în sân. De acord! Dar hai să facem ceva concret să ne securizăm granițele, să încercăm să creăm mecanisme care funcționează, de control și triere a imigranților și să nu ne mai isterizăm inutil.

Teoriile conspirației sunt și ele parte din peisaj – e mâna SUA, ba nu, a Rusiei, scenariul de distrugere a Germaniei, de destabilizare a spațiului Schengen, etc. Unele pot fi chiar reale, nu neg, dar oare nu putem să căutăm metode de a face față situației fără să generalizăm, fără să manipulăm și ținând ochii larg deschiși? Să vezi oameni care mor pentru a ajunge în Europa, cu familia sau fără, tineri, bătrâni, femei, copii, disperați, de sărăcie și război, și să spui „să-i împușcăm, să-i evacuăm, sunt toți niște monștri deghizați” este atât de inuman, pur și simplu inuman! 

Să găsim soluții, sunt absolut de acord că va fi foarte greu pentru Europa să se descurce în această situație, dar putem să fim oameni în același timp, vă rog? 

GRECIA: REFERENDUMUL NESIMŢIRII

6 iulie 2015 8 comentarii

– În Grecia s-a întâlnit hoţul cu prostul.

– În Grecia a fi democrat se înţelege a trăi pe banii altora, iar când vin creditorii şi cer banii e un gest de terorism.

– Faptul că grecii  au datorii pe care nu le pot plăti nu înseamnă că trebuie să încerce să le plătească… înseamnă că cei cărora nu le pot returna împrumuturile trebuie să le mai acorde şi alte împrumuturi pentru a-şi păstra bunăstarea dată de veniturile cu mult mai mari decât merită. Mai mari chiar decât a celor care i-au împrumutat …

Grecia

Grecia este de la o vreme un fel de vedetă a ultimelor zile.

Niciodată nu am crezut că pot auzi atât de multe inepţii cât cele care se spun în  zilele acestea legate de situaţia din Grecia.

Ieri a fost în Grecia un referendum care ar trebui să se predea la şcoală când e vorba de manipulare.  

Deşi totul pare extrem de complicat cred că tot ce se întâmplă în Grecia se poate încadra fără teama de a greşi  la capitolul „S-a întâlnit hoţul cu prostul”.

Grecii cu nesimţirea care i-a caracterizat în toată istoria lor, au profitat de dorinţa europenilor de a le trage ţeapă. După ce au intrat în UE au venit peste ei tot felul de investitiţii, dar nu unele care să producă o valoare ce să ridie economic statul elen ci unele care să facă din Grecia o piaţă de desfacere pentru marile companii europene.

Ba, pentru că nu ar fi putut să cumpere ce li se trimitea, grecilor li s-au dat împrumuturi pentru a avea ce aruca în consum. Astfel grecii aveau nişte venituri mai mari decât ale germanilor, de exemplu, venituri care le băgau în traiul peste ceea ce îşi permiteau.

Datoria ţării creştea ca la balamuc şi ra clar că de la un nivel încolo Grecia nu va mai putea returna banii împrumutaţi.

„Nici o problemă”, li s-a spus, „vă dăm alte împrumuturi cu care să le plătiţi pe celelalte”. Grecii au acceptat cu bucurie. Datoria a continuat să crească până când a ajuns la vreo 260 de miliarde de euro.

Europa s-a îngrozit şi a cerut să se treacă la austeritate. E cam greu să devii auster după ce ai huzurit profitând de banii celor care încercaseră să te ţepuiască …

Una peste alta s-a ajuns într-o situaţie paradoxală. Datoria e atât de mare încât Grecia ar putea plăti doar dacă ar trece la măsuri de austeritate fără precedent, or, Guvernul Tsipras  venit la putere în urma unor promisiuni de un populism feroce pur şi simplu nu îşi poate permite să taie din veniturile bugetarilor.

Pe de altă parte, instaurarea unor măsuri de austeritate prea dure face ca ţara să nu producă, astfel încăt ratele curente să fie imposibil de plătit.

Ciudat este modul în care grecul de rând cede toată treaba.

El ştie de la guvern că faptul că europenii îşi cer înapoi banii investiţi e o formă de terorism, că are cineva ceva cu ei neapărat, altfel nu se explică de ce nu le mai dă bani ca să îşi întreţină bunăstarea.

Ciudat cel puţin este faptul că grecii sunt ferm convinşi că ei au inventat democraţia. Ce înţeleg ei prin această democraţie?

S-a văzut când s-a strigat că democraţia a învins după ce referendumul popular a spus NU măsurilor de returnare a datoriei a fost considerat o mare dovadă de democraţie.

În rezumat, grecilor li se pare democratic să ia cu împrumut bani pe care, mulţumită democraţiei nu îi mai dau înapoi.

Cam ca şi cu te duci la un vecin, îi ceri bani cu împrumut, apoi, când vine să îi înapoiezi împrumutul îi spui: „Ştii ce? Eu nu mai vreau să îţi dau banii înapoi pentru că nu vreau, ia bagă mâna în buzunar şi mai dă-mi un împrumut.”

Oare cum se numeşte asta? Din câte ştiu, nesimţire …

MIHAI GIURGEA: Românii au ales sa fie greci – Si leneși si hoți si proști!

românul

Românii au ales sa fie greci

Si leneși si hoți si proști!

Mihai Giurgea

Mihai Giurgea

“Ce tot ziceți ca Grecia o duce prost, domnu’ Giurgea? Ca terasele lor sunt pline de dimineața pana seara!”

Am rămas uluit de atâta prostie, din partea unui politician care se laudă ca e…de dreapta! De ce prostie?

  1. Pentru ca Grecia are 10 milioane de locuitori (plus turiștii!). Iar locurile pe scaune la terase, nu depășesc câteva sute de mii. Deci orice tara poate sa umple ușor toate terasele – si totuși majoritatea populației s-o duca mizerabil. E aritmetica elementara!
  2. Pentru ca tara in care tot poporul sta la terasa nu o duce bine: ci e in faliment. Asta nu mai e aritmetica elementara ; e bun simt elementar. Numai un popor puturos pana-n oase visează sa zacă toata ziua, fara sa facă nimic!

De ce “Deutschland uber alles”? Uite de ce!

Germanii nu se mai lauda cu tavernele pline. Ci cu exporturile de BMW-uri, de Mercedesuri, de produse chimice si medicamente. Germanii petrec si ei pe rupte, cu carnați si bere, in Octombrie: dar înainte si după petrecere, muncesc pe rupte.

Daca ar duce-o tot intr-o petrecere, Germania n-ar mai exista. Nici Europa n-ar mai exista.

Românii si grecii se smiorcăie (ca toți socialiștii) ca n-au salarii “ca-n Germania” deși, cică, ar munci la fel ca germanii. Poate in visele lor! In realitate, când sunt pusi la munca in Germania, urla ca sunt sclavi:http://www.mediafax.ro/social/muncitori-români-exploatati-pe-un-santier-din-landul-german-saarland-sunt-conditii-similare-sclavajului-10691562.

Asta pentru ca Germania e nazista, nu-i așa? Auzi obrăznicie; sa te oblige sa muncești pentru bani, in loc sa ti-i dea gratis: curat fascism!

Apocalipsul grecesc: foame, sinucideri si case evacuate.

  • Șomajul 27%.
  • Datorie externa 450 miliarde euro.
  • Producția industriala a scăzut cu -8.5% in 2012.
  • Numărul grecilor ramași pe străzi a crescut cu 25% fata de 2009.

Grecii ramași fara adăpost se sinucid cu SISA (“cocaina săracului”): un drog nou si ieftin, care-i ucide rapid (International Business Timeshttp://www.ibtimes.com/cheap-new-drug-decimating-greeces-homeless-economic-crisis-tightens-grip-1265539). Ce-ar fi sa le povestiți lor despre tavernele grecești?

Copiii greci vin la școala morți de foame, iar profesorii n-au ce sa le facă.

Pantelis Petrakis, elev de 11 ani din Atena, s-a prăbușit in clasa din cauza durerilor de stomac provocate de foame. Băiatul căuta zilnic in recreații, prin coșurile de gunoi ale scolii, resturi de mâncare aruncate de colegi si profesori – dar nu mai găsea mare lucru. “Anul trecut nu era așa”, zice directorul scolii. “Inspaimantatoare este viteza cu care se întâmpla totul”. (NY Timeshttp://www.nytimes.com/2013/04/18/world/europe/more-children-in-greece-start-to-go-hungry.html?smid=fb-share&_r=1&).

Unde e tatăl lui Pantelis, in timp ce-i moare copilul de foame? La terasa: bea un ouzo pe datorie si face politica socialista. Ia povestiți-i micului Pantelis de tavernele grecești!

Ați vrut comunism? Sa va iasă comunismul pe nas!

Poate ați rămas cu impresia ca le plâng de mila grecilor. Sau românilor. Sau copiilor înfometați. Greșit! Din contra, eu mă bucur de ce se întâmpla si de “viteza cu care se întâmpla totul”.

Prăbușirea sistemului socialist era clara inca din 2009 (cel puțin pentru mine). Eu personal m-am pregătit pentru ea, mi-am pus banii la adăpost offshore si am creat Capitalism pe pâine – pentru toți cei care vor sa fie realiști, antisistem – si sa arunce la gunoi visele de egalitate sociala.

Scriu acest articol la o terasa din Centrul Vechi, destul de plina. La o masa alăturata, doi băieți cu doua fete. Unul din băieți se lauda: acum o sa am tot timpul sa mă distrez, ca firma unde lucram s-a închis. Si rade! Fata îl întreabă: si cu ce plătești consumația? Nici o problema, zice băiatul superficial, ca am ajutorul de șomaj…si parintii mei au amândoi pensie…si criza asta n-are cum sa mai tina peste 6 luni…

Corect! Beți liniștiți la terase, români: ca in 6 luni se termina criza.

Hahahahaha…

 

Autor:  

Sursa: capitalismpepaine.ro

God shave America … Sărăcie șocantă în SUA – Sub administrația Obama criza a lovit devastator… lumea a ajuns să umble îmbrăcată în zdrențe

6 februarie 2013 Lasă un comentariu

În administrația Obama, sărăcia a atins în Statele Unite niște cote greu de imaginat.

Am primit pe mail câteva poze care arată gradul de sărăcie la care a ajuns poporul american…

Să privim și să ne rugăm în tăcere …

„Doamne, dacă ne iubești, ascultă ruga noastră și fă ca în SUA să se accentueze criza…

poate astfel vor scăpa de zdrenețe și pioasele și sărmanele  americance ! ”

Sărăcie in SUA

Sărăcie in SUA

Criza americană 2

Sărăcie in SUA

Criza americană 3

Sărăcie in SUA

Criza americană 6

Sărăcie in SUA

Criza americană 5

Sărăcie in SUA

Criza americană 4

Sărăcie in SUA

Criza americană 7

Sărăcie in SUA

Sărăcie in SUA

Sărăcie in SUA

Sărăcie in SUA

Sărăcie in SUA

 

Euro ar putea „exploda”

8 decembrie 2011 Lasă un comentariu

Moneda Euro ar putea „exploda”

Ministrul francez pentru Afaceri Europene, Jean Leonetti, a avertizat că moneda Euro ar putea „exploda”, iar acest lucru va lăsa Europa complet descoperită. Jean Leonetti a precizat pentru Canal+ că „acest lucru nu este un dezastru doar pentru Europa, este un dezastru pentru întreaga lumea”, liderii europeni întâlnindu-se la Brussels pentru a încerca salvarea monedei Euro.

Datoriile naționale ale țărilor membre UE, inclusiv Grecia și Irlanda, au dus moneda Euro în pragul colapsului, forțând astfel piețele internaționale să împrumute fonduri substanțiale celor afectați de criză, pentru a evita un faliment în masă.

 Tăierile bugetare din cele două țări au dus la mase mari de protestatari, guvernele Greciei și Irlandei fiind schimbate, dar acest lucru nu înseamnă că doar țările în discuție se confruntă cu probleme majore.

 Germania și Franța militează acum pentru o implicare mai mare a Uniunii Europene în influențarea bugetelor țărilor care se află în zona Euro. Președintele francez Nicolas Sarkozy și cancelarul german Angela Merkel, cei care conduc cele mai importante două economii dintre cele 17 țări care folosesc Euro, vor prezenta împreună detaliile planului lor la Brussels.

 Cu toate acestea, planul lor ar putea avea nevoie de acordul tuturor cele 27 de țări membre UE, deoarece vor trebui schimbate și tratate fundamentale ale Uniunii Europene, iar premierul britanic, David Cameron, a declarat că vor fi negocieri dure până să își dea votul pentru noul plan. Marea Britanie este una dintre cele 10 țări ale Uniunii Europene care nu folosesc moneda Euro.

 Deja au avut loc anumite scurgeri de informații privind un alt plan al Uniunii Europene.

Coform președintelui Comisiei Europene, Herman Van Rompuy, anumite țări europene ar putea fi penalizate și lipsite de anumite puteri decizionale în cazul în care dau greș în realizarea unui buget solid și eficient. Propunerea lui Herman Van Rompuy ar putea fi chiar mai drastică decât cele ale Germaniei și Franței.

Într-o scrisoare de 5 pagini a UE este specificată o propunere care ar oferi Comisiei Europene puterea de a priva dreptul la vot pentru țările din Uniunea Europeană care deși au primit împrumuturi, nu au reușit să iasă din criză și să se încadreze în deficitul stabilit. Această decizie ar putea obliga țări că Grecia, Irlanda și Portugalia să renunțe la anumite drepturi conform noilor prevederi care ar putea fi aplicate.

Întâlnirea urmează să aibă loc și ca rezultat al ultimului raport venit de la agenția Standard & Poor’s care a amenințat cu retrogradarea a 15 țări membre UE. Chiar și țările cotate cu AAA, cum ar fi Franța și Germania, au fost puse sub supraveghere, pentru a fi retrogradate, în cazul în care criză continuă. Două țări europene nu au fost puse sub supraveghere, Grecia, având în vedere că rata creditului primit exprimă un risc mare din start și Cipru, care era deja luată în vizor.

Criza Euro încă nu și-a arătat cea mai grea și urâtă parte și este de așteptat ca și alte state să simtă din ce în ce mai tare efectele ei. Speranța constă în deciziile viitoare care vor fi luate de liderii europeni înspre redresarea situației economice a Uniunii Europene și vor conta deciziile luate pentru salvarea monedei Euro.

Autor: Vlad Teodorescu

Data publicării: Joi , 08 Decembrie 2011

Sursa: zigzagonline.ro

Categorii:Internaţional Etichete:,

Criza a ușurat buzunarele bogătașilor

14 octombrie 2011 Lasă un comentariu

Cine sunt miliardarii români care au pierdut 80 de milioane de euro într-un an

 

Sunt influenţi, dar criza nu i-a ocolit nici pe ei. Am putea spune că, pe unii chiar i-a îngenunchiat. Mai mult de 300 din cei 500 de miliardari prezenţi în Topul Forbes au pierdut anul trecut bani, iar averile lor sunt cu mult mai mici.
Gigi Becali, Silviu Prigoană, Dan Diaconescu şi Dumitru Dragomir au pierdut într-un singur an aproape 80 de milioane de euro, iar averile lor s-au subţiat considerabil. Dar nu sunt singurii. Din 17 octombrie, puteţi afla mai multe detalii despre mari perdanţi, dar şi amănunte despre puţinii câştigători din ediţia 2011 a Topului Forbes 500 Miliardari.
Gigi Becali
Când spui George (Gigi) Becali, te gândești în primul rând la echipa de fotbal Steaua București și la terenuri în Pipera. Numele omului de afaceri și cel al echipei de fotbal au devenit  sinonime în ultimii ani, în ciuda faptului că în acționariatul clubului apar Vasile Geambazi (37%), Constantin Geambazi (56%), Tomaida Bădescu (4%) și Marius Ianuli (3%). Toată lumea știe însă că ”latifundiarul din Pipera”, așa cum este supranumit omul de afaceri, taie și spânzură la Steaua.
Principala sursă de venit a omului de afaceri este reprezentată, în continuare și în ciuda crizei imobiliare, vânzarea de terenuri. La începutul acestui an, el a vândut către compania Portland Trust, unul dintre cei mai activi dezvoltatori imobiliari din România, un teren de două hectare situat în imediata apropiere a intersecției dintre Șoseaua Pipera și bulevardușl barbu Văcărescu, o zonă văzută de analiștii imobiliari drept următorul pol de dezvoltare pe segmentul office.
Tranzacția i-a adus suma de 9,3 milioane de euro, potrivit declarațieie sale de avere. Portofoliul de terenuri al lui George Becali este încă mare, el deținând în Voluntari o suprafață de peste 240 de hectare, în București – peste 40 de hectare și în Brăila și Pitești peste 100 de hectare. Prețul terenurilor s-a prăbușit dramatic în ultimii trei ani, însă portofoliul lui Gigi becali valorează în continuare multe zeci de milioane de euro. Despre celelate afaceri ale lui George Becali, precum Avicola Iași sau Arcom, nici nu are rost să fie pomenite: toate au înregistrat pierderi.
 
Dumitru Dragomir
Pentru Dumitru Dragomir, anul 2010 a fost unul intens pe plan sportiv, însă nu la fel de bun în domeniul afacerilor. Mitică Dragomir deţine în momentul de faţă mai multe proiecte imobiliare. Ţinând cont de scăderea dramatică a pieţei imobiliare este logic să anticipăm o scădere a bunăstării lui Corleone. Familia Dragomir mai deţine un mic cartier de 16 vile de pe şoseaua Barbu Văcărescu, însă vânzarea lor s-a dovedit mai dificilă decât se aşteptau, astfel că au optat oentru închirierea acestora. Şeful Ligii Profesioniste de Fotbal este proprietarul şi a  hotelului Crystal Palace, situat în nordul Capitalei, pentru care a avut în urmă cu doi ani o ofertă de vânzare pentru 18 milioane de euro, dar pe care a declinat-o.
 
Dan Diaconescu
În 2010 şi prima parte a anului 2011, Dan Diaconescu, boss-ul de la OTV a câştigat mult la capitolul imagine. Chiar dacă este mai sărac, el a devenit tot mai vizibil. Arestarea preventivă şi înfiinţarea ulterioară a Partidului Poporului i-au ridicat multe mingi la fileu.
În 2010, OTV, postul tv deţinut de Dan Diaconescu a vândut spaţii de publicitate în valoare de aproximativ trei milioane de euro.
(Calculul a fost făcut de „Forbes România” pe baza punctelor de audienţă livrate de televiziune pentru reclamele difuzate.) Dar, se ştie…la OTV una este publicitatea care se vede şi alta este cea care… nu se vede. Cele cinci firme ale lui Dan Diaconescu nu au avut bilanţuri contabile publicate la Ministerul Finanţelor care să-i justifice averea cu care s-a tot lăudat până să fi fost „umflat” de procurori. Dar cert este că, asociaţii lui înregistrează piederi de milioane de euro.
 
Silviu Prigoană
Silviu Prigoană deţinea, la data completării declaraţiei de avere, adică în mai 2011, participaţii la 14 societăţii comerciale, în valoare totală de aproximativ 1 milion de euro, în scădere faţă de anul anterior. Iar la alte 55 de firme la care deţine acţiuni are acordate împrumuturi în nume personal în valoare de peste 2,5 milioane de euro. Averea lui Prigoană cuprinde terenuri agricole- 6 hectare şi alte suprafeţe mai mici, în intravilan.
Silviu Prigoană şi soţia sa Adriana Bahmuţeanu au nouă case şi trei apartamente cu o suprafaţă totală de 2.150 de metri pătraţi. Colecţia de tablouri este declarată la valoarea de 50.000 de euro, iar cea de numismatică la 100.000 de euro. În mai 2011, Silviu Prigoană nu avea depozite bancare semnificative, în schimb, valoarea creditelor se ridicau la 3 milioane de lei şi peste 5  milioane euro, sume pentru care există ipoteci bancare.
În calitate de acţionar la Rosal Grup, Silviu Prigoană a încasat în ultimul an dividente de 1.600 de euro, lunar. Din vânzarea unui apartament din Chicago (SUA), deputatul a obţinut 695.000 de dolari.

Publicat: 14 OCT 2011

Sursa: FORBES ROMÂNIA 

http://www.forbes.ro/Cine-sunt-miliardarii-romani-care-au-pierdut-80-de-milioane-de-euro-intr-un-an_0_2257_4000.html

Irlanda e KO. Urmează Portugalia şi Spania… oare şi România?

23 noiembrie 2010 4 comentarii

Motto: Unii, pentru a ajunge să guste din caşcaval, sunt în stare să mănânce tot rahatul din lume

“Guvenul Boc e incapabil, e ticălos, e criminal…” , s-a spus de multe ori.

Ba, s-a spus şi că nu peste mult ronânii vor muri pe drumuri, prin rigole, parcuri şi pe unde se va nimeri, ba de foame, ba de frig, ba de durei de cap pentru că nu vor mai putea să îşi cumpere aspirina de zi cu zi, ba că vor deceda de poftă că nu-şi vor mai permite caviarul şi whisky-ul de fiecare zi. Ba, săracii vor mai deceda şi din cauză de înghesuială, deoarece nu vor mai putea să îşi întreţină Ferrari-urile, Merţanele şi Q7-uirile şi vor trebui să se dea cu metrul, autobuzul ori cu tramvaiul sau troleul. Da, săracii români…. Vor deceda…

S-a mai vorbit şi de faptul că e incalificabil să se atingă cineva de miile de euro pe care îi iau magistraţii pe post de salariu, sau că încercarea de a creşte doar salariile mici, începând după  Anul Nou, ar fi o măsură discriminatorie o discriminare flagrantă şi nesimţită.

O fi, da’ eu cred că precedentul există. De exemplu când s-au mărit cu 50% doar salariile universitarilor că, vezi Doamne, respectivii au muncit de au transpirat la neuron şi se simt absolut umiliţi cu cei zece mii de lei noi cu care li se scoteau ochii, când  amărîtul de rând lua sume exorbitante de ordinul a şase milioane şi mai bine de lei vechi, sau legile care au făcut în decursul timpului să apară salariile şi pensile speciale. Aia ce era? Nu o discriminare, e drept, pozitivă, a unora care aveau meritul de a avea pila necesară? Da, la nesimţiţi se vorbea în RON şi la  amărâţi de lei vechi. Dar cine stă să se încurce cu de-astea? Am văzut şi o cucoană care plină de enervare zicea că ea sărmana ia 1.200 de lei şi are de plătit la electicitate 500.000…. Fapt ce a generat în studioul Antenei 3, cu Gâdea şi alţi…  specialişti (Citacu, Badea, Civică, Stan şi Sorin Roşca-Stănescu) un adrvărat tsunami de revoltă. Ziceai că în câteva secunde se vor încea şi vor deceda ireversibil şi fără putinţă de resuscitare chiar dacă li s-ar fi aplicat un tratament biogaz generat de maţele stricate a varanului Felix, biogaz dătător de viaţă şi forţă la respectiva instituţie media.

Treaba e că indiferent ce s-a spus, indiferent cât de mult s-a murit ca prostu’ de grija altora, indiferent câţi pesedişti au ieşit pe carosabil la huiduială contracost, în România nu a murit nimeni de foame, salariile şi pensile, aşa cum sunt ele, se plătesc, România merge încetişor, cu băţul băgat nonstop la spăiţe de unii ce bălesc cu gândul la caşavalul pe care l-ar hali dacă ar fi la putere. Nu, cum-necum, România încă funcţionează.

Şi la alţii există probleme că d’aia e criză mondială. S-a văzut că până şi o ţară cu forţa Franţei s-a trezit cu sindicatele în stradă (a nu se confunda sindicatele care au scos lumea în stradă în franţa cu pesediştii noştrii mascaţi conform momentului).

S-a văzut cam cum e cu Grecia. Populismul a făcut-o K.O.

Mai nou, Irlanda e şi ea K.O. Oficialii de la Dublin  au anunţat că e groasă rău şi se vor împrumuta cu 100 de miliarde de  euro pentru a nu intra în faliment.

„Intenţia mea este de a încheia procedura bugetară cu intrarea în vigoare a legislaţiei necesare anul viitor şi de a proceda ulterior la o dizolvare a Parlamentului pentru a permite populaţiei să decidă cui vrea să îi încredinţeze responsabilitatea guvernării pentru perioada dificilă ce va urma”, a declarat premierul Brian Cowen.

Premierul irlandez mai  spune că Guvernul său va prezenta miercuri un plan de austeritate pe patru ani şi că bugetul pe 2011 va fi prezentat în 7 decembrie. Asta în condiţiile în care Irlanda va primi un ajutor financiar internaţional de până la 60% din Produsul Intern Brut, mai mare decât cel de care beneficiază Grecia, de 47% din PIB. Specialiştii spun că împrumutul acesta va fi între 85 şi 95 de miliarde de euro, faţă de 110 miliarde, cu cât s-au împrumutat elenii.
Economiştii sunt convinşi că Irlanda a fost îngenuncheată de propriile bănci, care au făcut speculaţii pe piaţa imobiliară, în anii boomului economic. Criza le-a lăsat însă fără lichidităţi, iar ţara a plonjat în criză. Anul trecut, deficitul bugetar era de 32% din Produsul Intern Brut, adică de 10 ori mai mare decât cota maximă admisă în zona euro.

Pe de altă parte, Ministrul german al Finantelor, Wolfgang Schauble, afirma ca insusi viitorul monedei unice europene este in joc atunci cand vorbim de rezolvarea crizei bugetare cu care se confrunta Irlanda, care a solicitat recent ajutor financiar international (cf. AFP). În timp ce liderii UE susţin că programul financiar pentru Irlanda va preveni contagiunea în zona euro, investitorii îşi îndreaptă atenţia spre Portugalia, care nu a redus cheltuielile bugetare şi a înregistrat o creştere economică limitată în ultimul deceniu.Un plan de salvare pentru Portugalia ar spori presiunile şi asupra Spaniei, al cărei PIB este aproape de două ori mai mare decât PIB-urile combinate ale Portugaliei, Greciei şi Irlandei.

„După Portugalia următoarea va fi Spania, urmată de Italia, Franţa şi apoi UE”, a declarat Antonio Garcia Pascual, economist şef pentru regiunea de sud a Europei la Barclays Capital în Londra.

Spania este un pic prea mare pentru a fi susţinută financiar, mărimea ajutorului necesar ar necesita toate fondurile disponibile, a arătat Pascual, adăugând că problema se va extinde şi în Italia, astfel încât euro va fi pus sub semnul întrebării.

Văzând astea mă întreb cam în ce situaţie ar fi acum România dacă populiştii din Opoziţie ar reuşi să pună mâna pe putere, având în vedere că în loc să facă o opoziţie constructivă, blochează tot ce pot, doar de dragul discreditării celor de la putere în vederea viitoarelor alegeri.

Pe de altă parte, mă întreb cum se poate ca nişte magistraţi care se consideră cunoscători ai legislaţiei, nu înţeleg cum e cu separaţia pzuterilor în stat, pur şi simplu, ei care fac parte din Puterea Judecătorească se amestecă în treaba Puterii Executive, de asemenea pur şi simplu încalcă principiul egalităţii, ei sutrăgându-se samavolnic de  la suportarea  măsurilor de austeritate.

Pe de altă parte, mulţi mimează mirarea şi enervarea când sunt arătaţi cu degetul dacă se vorbeşte de adevărate atentate   la siguranţa naţională pentru că incită cu sau fără rost la destabilizarea situaţiei din românia prin ieşirea în stradă a tot felul de papagali care nici să facă un miting nu sunt în stare. Sigiranţa naţională nu e pusă în pericol doar de un atac militar. De multe ori un atac economic poate face mult mai multe pagube.

Păi dacă vorbim de atentat la securitatea naţională, putem liniştit să introducem acolo şi prestaţia Opoziţiei care, de dragul accederii  la putere crează tot felul de situaţii, unele complet lipsite de substanţă, dar care, dacă le priveşti superficial pot da senzaţia de instabilitate.

Urmarea. Unii investitori care ar dori să vină sau să revină în românia se abţin până la lămurirea lucrurilor. Păi nu de investiţii masive zice Opoziţia că ar fi calea de ieşire din criză? Sau poate în mintea lor, sunt bune doar investiţiile făcute când sunt ei la putere pentru a putea să tragă oarece capital electoral, ca să nu mai spun de şpaga cu care au fost învăţaţi în anii când deţibeau pe faţă sau mascat puterea. Cam ca şi cu ielena Udrea. Indiferent ce face e rău, dar palmierii unuia, sau telegondola altuia erau investiţii serioase şi absolute necesare.

Oare chiar atât de inconştienţi să fie unii încât să dorească puterea chiar cu preţul falimentarii României? Păi dacă e aşa, acei oameni nu ar trebui doar arestaţi, ci împuşcaţi pur şi simplu.

Dealtvel, cred că românii care pun botul la toate prostiile îi merită deoarece sunt nişte imbecili, uituci. Au uitat cum îi înjurau pe cei care acum le promit lapte şi miere în vremea în care erau la putere.

P.S. Pentru că am vorbit de investiţii.

În urmă cu câţiva ani a existat un proiect care prevedea deschiderea  unui parc tematic Dracula undeva lângă Sighişoara, care urma să valorifice miturile legate de Dracula. S-a deschis şi o listă de subscripţie publică. La un moment dat s-a hotărât mutarea acestuia undeva în Regat, deci în afara Transilvaniei, deşi străinii ştiu că Dracula a existat acolo. Brusc, povestea a intrat în ceaţă. Ce s-o fi ales cu acei bani adunaţi din subscripţii? Mai vedem…

Câteva articole legate de problema din Irlanda:

Premierul irlandez vrea să dizolve Parlamentul

Publicat: 23 noiembrie 2010

http://www.jurnalul.ro/stiri/externe/premierul-irlandez-vrea-sa-dizolve-parlamentul-560626.html

Planul Irlandei de a cere UE şi FMI sprijin financiar amplifică criza datoriilor suverane în Europa

Autor:Anca Dumitrescu

Publicat: 11.23.2010

http://www.zf.ro/business-international/planul-irlandei-de-a-cere-ue-si-fmi-sprijin-financiar-amplifica-criza-datoriilor-suverane-in-europa-7742148

Germania despre criza irlandeza: Viitorul euro este in joc

de R.M.

Publicat:  HotNews.ro; Marţi, 23 noiembrie 2010,

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-8057271-irlanda-obsesiilor-noastre.htm

Irlanda obsesiilor noastre

de Dan Diaconu

Publicat:  HotNews.ro Luni, 22 noiembrie 2010, 10:21

http://trenduri.blogspot.com/2010/11/irlanda-obsesiilor-noastre.html

Irlanda obsesiilor noastre

Publicat:  Luni, 22 noiembrie 2010

http://trenduri.blogspot.com/2010/11/irlanda-obsesiilor-noastre.html

 

Noile aventuri ale lui Antonel şi Pontănel

Da, toată lumea caută să ne arate că are soluţii pentru criza pe care o traversăm.

Se spune că acestă parşivă de criză, e una atipică ce are prostul obicei să fie căpoasă şi să nu se dea înapoi nici măcar în faţa măreţiei dansului pinguinului, noul imn al alianţei indestructibile PSD-PCR-PNL-sindicate.

Şi atunci, vajnicul cuplu conducător al zdrobitoarei alianţe, Antoneal şi Pontănel vin cu soluţia. Klaus Johannis.

Da, unii ar putea crede că e o soluţie de care au mai auzit. Mare greşală. Păi atunci Johannis nu era propus de cei doi. Nu, era propus de Antonel şi acceptat de Geonel. Ceea ce trebuie să recunoaştem că e altceva. Trioul s-a înnoit cu 33,3333333333 … (etc) la sută. Acum nu mai e Geonel ci Pontănel. Ceea ce înseamnă o schimbare radicală. Începe cu Pî de la Iliescu&Năstase, nu cu Gî de la Vanghelie. E ceva nu?

Bun, cam toţi cei care n-au avut altceva de făcut au putut vedea nou trio prestând oral la Antena3.

Ce soluţii au oamenii? Normal, cele mai bune.

Soluţia neamţului e cea mai simplă: „Să fiu premier”. Da, e de înţeles, nimeni de la FMI nu a spus că e una rea. Acum, nu ştiu dacă ei ştiu cine e acest domn, sau dacă au auzit de Sibiu, dar nu contează, le dă nişte brânză din Mărginimea Sibiului şi s-a rezolvat, mai pune şi nişte răchie prefriptă şi până să îşi dea ăia seama se trezesc că România nu mai e în criză (pentru că probabil nu mai e deloc).

Antonel şi Pontănel au venit şi ei cu soluţiile lor.

Normal, acele soluţii coincid până la detaliu. „Jos Guvernul, jos Boc, jos Băsescu‚  tu-le mama lor”.

Mai departe au oarece neînţelegeri, dar nu prea mari. Unul zice că soluţia trebuia să plece de la cota unică de impozitare, altul că trenuie să se plece de la o cotă progresivă de impozitare. Mare brânză… e vorba doar de un cuvânt. La Antonel e „unică”, la Pontănel e „progresivă”.

Ce, e greu să facă şi ei ca Ceauşescu atunci când a dat voie maşinilor să circule în week-end pe sistemul, o duminică unii, o duminică alţii. Pe rând.

%d blogeri au apreciat: