Arhiva

Posts Tagged ‘Curtea Constituțională a României’

Și totuși, DECIZIILE CCR POT FI REVIZUITE

3 octombrie 2020 Lasă un comentariu

CCR se face vinovată de un lung șir de abuzuri. Unul din ele este că, în luna mai, a emis un comunicat de presa foarte agresiv în care sustine, absolut halucinant, că deciziile sale „nu sunt supuse procedurii revizuirii”. Practic, indirect, CCR își declară SUVERANITATEA în România..

Pur și simplu CCR se consideră licuriciul suprem din țara asta, comunicatul respectiv situând-o deasupra a orice, incusiv a poporului, încălcând astfel chiar Art 2 al Constituției care spune:

ARTICOLUL 2 SUVERANITATEA
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Într-un articol publicat de site-ul Actual24 la data de 7 mai 2020 sub semnătura Ioanei Hurdea, domnul Judecător Cristi Danileț contrazice infailibilitatea CCR cu argumente juridice.

CRISTI DANILEȚ
Judecător

„Zice CCR astazi, intr-un comunicat de presa, ca hotararile sale nu pot fi revizuite. Eu zic ca trebuie sa ne asumam greselile si sa le indreptam. Si exista o cale. Iat-o:

– art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea CCR: ‘Procedura jurisdictionala prevazuta de prezenta lege se completeaza cu regulile procedurii civile, in masura in care ele sunt compatibile cu natura procedurii in fata Curtii Constitutionale. Compatibilitatea se hotaraste exclusiv de Curte’.

Sa ne amintim ca ministrul justitiei a propus revocarea sefului DNA. Presedintele statului a refuzat. Guvernul a contestat la CCR. CCR a spus ca Kovesi trebuie data afara ca asa vrea ministrul, iar Presedintele trebuie sa execute asta, actul sau neputand fi apoi cenzurat in justitiei. Presedintele a semnat revocarea. Or, CEDO a spus ieri ca au fost incalcate drepturile lui Kovesi. CCR are ocazia sa indrepte situatia, reconsiderandu-si practica. Asta pentru ca ceea ce spune CEDO e obligatoriu pentru CCR, conform art. 11 si 20 din Constitutie.

Apropo, avem un exemplu: anul trecut CC Moldova a dat niste decizii, apoi a recunoscut ca a gresit, si-a revizuit hotararile dupa care judecatorii si-au dat demisia” –  a scris dl. Danileț pe contul dânsului de Facebook.

Declarația domnului judecător apărea în contextul emiterii de către CCR a unui comunicat de presă în care susținea absolut halucinant  că solicitarea Președintelui Iohannis de a-și revizui decizia în cazul Kovesi în acord cu hotărârea CEDO era o „atingere extrem de grava adusa independentei Curtii Constitutionale si a judecatorilor sai”. Cred că trebuie precizat că nu toti judecatorii CCR au fost de acord cu aceasta poziție a Curtii. Decizia nu a fost luata cu unanimitate de voturi.

În continuare:

COMUNICATUL INTEGRAL AL CCR

Avand in vedere Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 5 mai 2020, pronuntata in cauza Kovesi impotriva Romaniei, Plenul Curtii Constitutionale a Romaniei, cu majoritate de voturi, face urmatoarele precizari:

1. Desi comentariile din spatiul public au promovat ideea incalcarii de catre Curtea Constitutionala a dreptului la un proces echitabil al doamnei Kovesi si a invalidarii Deciziei Curtii Constitutionale nr.358/2018, se constata ca CEDO nu a efectuat un control cu privire la rationamentul juridic si solutia pronuntata de Curtea Constitutionala. De altfel, nici nu avea competenta sa o faca.

2. Hotararea CEDO a stabilit incalcarea dreptului la un proces echitabil prin raportare la un cadru juridic distinct, anterior si fara legatura cu cel analizat prin decizia Curtii Constitutionale. Acest cadru juridic se refera la aspecte pur legale, reglementate prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, si nu la cel vizat prin decizia Curtii Constitutionale, respectiv art.94 lit.c) si art.132 alin.(1) din Constitutie.

3. In decizia mentionata Curtea Constitutionala a decis cu caracter general obligatoriu si pentru viitor care sunt raporturile constitutionale intre ministrul justitiei si Presedintele Romaniei, precum si natura actelor acestora, in procedura revocarii procurorului-sef al Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) in baza unei atributii prevazute de Constitutie. Decizia astfel pronuntata nu poate fi cenzurata de nicio alta autoritate.

4. Doamna Kovesi nu a fost parte si nici nu putea fi parte in procedura de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala prevazuta de art.146 lit.e) din Constitutie, care vizeaza exclusiv raporturile dintre autoritatile publice cu privire la exercitarea competentelor lor constitutionale, si nicidecum judecarea unor raporturi juridice care implica persoane fizice. De altfel, in toate legislatiile statelor care prevad in competenta curtilor constitutionale solutionarea conflictelor de competenta dintre autoritatile publice, instantele constitutionale nu analizeaza drepturi si libertati fundamentale.

5. Asadar, Curtea Constitutionala nu putea sa incalce dreptul la un proces echitabil al unei persoane fizice pentru simplul motiv ca in procedura in fata Curtii Constitutionale s-a examinat un alt aspect care a vizat, in mod exclusiv, competentele autoritatilor publice.

6. In discursul lor public, autoritatile publice, si anume Presedintele Romaniei si prim-ministrul Guvernului, folosesc argumente/ motive incomplete si inexacte, fara a corobora natura, continutul si obligatiile rezultate din cele doua acte jurisdictionale [Decizia Curtii Constitutionale si Hotararea CEDO], ceea ce pune la indoiala comportamentul constitutional loial al autoritatilor publice la adresa Curtii Constitutionale.

7. In spatiul public sunt transmise unele informatii care nu prezinta problema de drept in ansamblul sau. Curtea Constitutionala recomanda citirea celor doua hotarari cu buna-credinta si comentarea acestora pe baza argumentelor juridice cuprinse in cele doua hotarari.

8. Deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si nu sunt supuse procedurii revizuirii, bucurandu-se de autoritate de lucru judecat.

9. Indemnarea publica la revizuirea deciziilor Curtii Constitutionale este o atingere extrem de grava adusa independentei Curtii Constitutionale si a judecatorilor sai.

10. Legiuitorului ii revine obligatia de a da curs Hotararii CEDO, in masura in care devine definitiva, prin identificarea solutiei legislative corespunzatoare in considerarea cadrului juridic vizat de aceasta hotarare, si nu a celui vizat prin Decizia Curtii Constitutionale nr.358/2018.

România, spital de nebuni. CCR, anexă a PSD. Ministrul Tudorel Toader interesat doar de favorizarea infractorilor.

27 decembrie 2018 Lasă un comentariu

Înainte de orice, să precizăm că diferența principală dintre grațiere și amnistie este că în cazul primeia individul trebuie să își recunoască fapta, fiind obligat să achite prejudiciul, iertată fiindu-i doar executarea pedepsei, în cazul celei de-a doua e vorba de uitarea pur și simplu a faptelor, omul păstrând ceea ce a furat.

De asemenea, trebuie să precizăm că acele celebre protocoale sunt ilegale DOAR dacă o instanță le-a declarat ilegale, și sunt neconstituționale dacă CCR a emis o decizie în acest sens. Cum nici o instanță nu a dat o sentință care să numească ilegale respectivele protocoale (nici nu o putea face deoace nu aveau de ce articol de lege să se lege) iar CCR nu le putea numi neconstituționale deoarece sunt acte administrative care nu intră în obiectul său de activitate.

Tudorel Toader

Se pare că marele specialist Tudorel Toader, fiind mare specialist nu înțelege adevărurile elementare. Asta e specialiștii nu înțeleg adevărurile simple. (Bine că nu e maestru bucătar că murea otrăvit sau înfometat). Mai că îți vine să te întrebi dacă nu cumva schimbările legislative promovate de Gargamel nu se pot încadra la ”favorizarea infractorului”, el însuși devenind astfel un complice, deci infractor sadea, la neexecutarea pedepsei primite de la instanță …

Miercuri 26 Decembrie, probabil, printre râgâieli generate de chiolhanul tradițonal  de Crăciun, Tudorel Toader, acest malefic Gargamel al justiției mioritice și asasinul ei incontestabil scria pe contul său de Facebook (unde accesul la comentarii este permis doar celor dispuși să îi tragă titularului niște limbi de să umble omul crăcănat de parcă ar fi chinuit de hemoroizi):

”Asteptam sa vedem ce ne va spune presedinta ICCJ despre suspendarea executarii pedepselor pentru Udrea, Bica, Sova….etc…etc, suspendare dispusa de catre instantele de judecata in urma deciziei CCR privind nelegalitatea constituirii completelor de 5 judecatori ?
PS:
Sper sa ne spuna ca procesele vor fi rejudecate cu respectarea legii;
Sper sa ” nu ne spuna” ca isi da demisia ” de onoare”!” (Sursa: contul de Facebook al ministrului Toader

Oare, dacă nu se va ajunge la rejudecarea sperată de Lăbărel, se va duce, ca în cazul demiterii doamnei Kovesi, cu jalba în băț la CCR care, devenită de la o vreme o sculă a Grupului Infracțional PSD, care va spune că dacă nu se face cum zice degeaba îmbătrânitul ministru al justiției nu e bine pentru că i-ar fi lovită demnitatea lui de zeu al justiției carpato-danubviano-pontice?

Bineînțeles că în mintea Lăbărelului pe un loc de top este un atac asupra doamnei Cristina Tarcea și a doamnei Livia Stanciu, care l-or fi ofensat prin neexecutarea pupinbucismului pe care dumnealui îl consideră o prerogativă rezultată din  inestimabilele calități care îi definesc … personalitatea, amnistia  decisa de CCR si care urmeaza sa fie desavarsita de Guvern si/sau Parlament.

Domnul Judecător Cristi Danileț observa că însăși CCR are o maaaaare problemă de legalitate, dacă se anulează sentințele conpleturilor de cinci, deciziile CCR ar putea fi anulate tot din motive de compunere legală.

CCR a decis că TOATE COMPLETURILE DE CINCI JUDECĂTORI  de la ICCJ au fost greșit constituite încă din Februarie 2004 deoarece doar patru din cei cinci au fost deciși prin  tragere la sorți, deci unul ar fi ilegal în acel complet și între cei 9 membri ai plenului CCR găsim oameni … cu bube în cap, adică exact plenul CCR care a hotărât mizeria.

Cum ar veni, în 2004, prin Consiliul de Conducere al ICCJ, au trecut 45 de judecători ai Înaltei Curți, plus președintele și vicepreședintele instanței.

Chiar toti sunt iau orbul găinii?  În 2018 au fost in Colegiul ICCJ, inclusiv doi judecători considerați prietenoși cu PSD – Stefan Pistol (ei făcând opinie separata pro Dragnea în Dosarul Bombonica) si Simona Neniță.

Nici nu mai spunem că judecata în dosare începe cu verificarea propiei compuneri și competențe. Chiar sunt incompetenți toți judecătorii de vreme ce s-au făcut că plouă?

Ar trebui oare să fim toți imbecili și să nu observăm că TOȚI judecătorii Înaltei Curți aveau nevoie ca de aer de iluminarea politrucilor din CCR interesați în numele amicilor lor infractori? Chiar ar trebui oare să ne facem că nu vedem că însăși CCR nu e decât o caricatură, o adunătură de mpscărici care dau decizii după o constituție inexistentă? Că de  fapt, pe lângă un mic număr de profesioniști reali avem o șleahtă de loaze, niște lepre cărora dacă le spui mediocrități le faci un mare compliment? Tot felul de ”foști” … foști repetenți, foști juriști consulți, foști avocați de duzină, care ocupau niște funcții doar pentru că aveau ”proptele” politice… Da, chiar ar trebui să fim toți miște cretini cu doi neuroni, unul leșinat și celălalt în vacanță?

Lichelele în robe vișinii devin complici ai infractorilor deschizîndu-le ușile pușcăriilor și ajutându-i să păstreze ce au furat?

Cred că asta  e puțin spus, însăși CCR are două mari bube în cap care ar trebui ă atragă nulitatea deciziilor sale, aceeași sancțiune care s-ar aplica ÎCCJ pentru o chestiune similară.

Prima mare bubă în capul CCR fiind numirea în 2015 a judecătoarei Simona-Maya Teodoroiu, care nu are vechimea impusă de Constituție. În conformitate cu Art 143 din Constituție avem trei condiții minimale (citez):  „pregatire juridica superioara, inalta competenta profesionala si o vechime de cel putin 18 ani in activitatea juridica sau in invatamantul juridic superior”.

Criteriul competenței este inaplicabil, practic, dacă ai frecat menta ca jurist consult la Uzina de Scărpinal Limbrici sau ai fost avocat pentru contravenții ori divorțuri ești fix bun pentru a fi judecător la CCR.

Ei, dacă avem cam neclar criteriul competenței, avem o condiție clară ca sclipirea de inteligență din ochii Veorikăi. 18 ani vechime … minim. Treaba e că respectiva nu a prestat nici un fel de activitate juridică, experiența sa profesională fiind activitatea didactică din 2013 la Universitatea „Titu Maiorescu”.

Găsim la cucoana respectivă, în schimb, politică, multă politică.

Din CV-ul  său oficial de la aflăm că a fost secretar de styat pe la MI în două perioade, din Mai 2012 până în Ianuarie 2013 și din  Aprilie 2013 până în Februarie 2015. În  CV-ul oficial de pe site-ul CCR, este trecută sub tăcere perioada din Mai 2002 și până în Ianuarie 2005 când cucoana a fost secretara Ministrului Stănoiu, una din cele mai sinistre perioade din istoria Justiției Române. O fi legal să ascunzi în CV perioade din viață doar pentru că nu dau bine? Dealtfel găsim și la alții asemenea .. omisiuni. De exemplu la Carmen Dan nu găsim anul în care a început facultatea, probabil pentru că acesta ar trebui să fie anterior autorizării școlii respective.

Ma`am Teodoriu a mai fost și consilieră pe la CSM, și prin Consiliul Național de Integritate … așa, ca să îi iasă cei 18 ani vechime a mai pus activitatea de cercetător la Institututui Academiei pe care o are din 1994. Activitate juridică … ioc…

Cel puțin la fel de gravă este situația judecătorului Petre Lăzăroiu.  Acesta a fost numit de Președintele Băsescu în 2008, pe un rest de mandat rămas de la decedatul domn Petre Ninosu. El susține că acel rest de mandat nu se pune, contând doar perioada scursă de la numirea ”plină” de la care se împlnesc cei 10 ani de mandat în 2019.

Doar că, prin Decizia 136 (martie 2018), la luarea căreia chiar dumnealui, domnul Lăzăroiu a participat, o asemenea situatie incalca legea fundamentala: „dispozitiile legale care reglementeaza posibilitatea innoirii in functie, cu un mandat de 9 ani, a judecatorului care a detinut deja un mandat corespunzator restului de mandat al unui alt judecator, constituie o incalcare a dispozitiilor constitutionale cuprinse in art.142 alin. (2) referitoare la interdictia innoirii mandatului si in art.1 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. Mișto, nu?

A mai fost un judecator in aceeasi situatie, cu un mandat total de 10 ani – Tudorel Toader, dar pe el decizia nu are cum sa-l mai atinga deoarece nu retroactiveaza. E drept ca Tudorel Toader reproseaza tuturor faptul ca nu stiau ce va decide CCR inainte ca ea sa decida, deci faptul ca nu au stiut ca se afla intr-o situatie de neconstitutionalitate. Iata ca nici domnia sa nu a stiut vreme de 10 ani sau a stiut, dar nu i-a pasat.

Daca pentru ceea ce s-a intamplat inainte de martie 2018 Decizia 136 nu are niciun efect, din acel moment vorbim despre o stare de neconstitutionalitate certa, constatata, in care se afla un judecator care a participat si participa la luarea tuturor deciziilor Curtii.

De ce hotararile unui complet in care un judecator nu e tras la sorti, dar altfel indeplineste toate conditiiile legale pentru a fi judecator, sunt nule, iar deciziile unei Curti Constitutionale in care doi judecatori sunt acolo impotriva legii, a Constitutiei chiar, sunt valabile si reconfigureaza Romania dupa voia acestor judecatori?

Ce-i de făcut? Se pare că pe zeii constituționalșității mioritice îi doare fix unde nu îi bate Soarele de Constituție, nu au nici un fel de probleme,  cand s-au plans Comisiei de la Venetia pentru criticile la care a fost supus dl Lazaroiu exact pe motiv de neconstitutionalitate a mandatului, au primit un raspuns usturator: „Aceasta pozitie importanta a Curtilor Constitutionale vine, de asemenea, cu o inalta responsabilitate a Curtilor de a adopta decizii care sa fie in conformitate cu Constitutia si cu principiile sale”.

Președintele Iohannis pare lovit de un val de autism în această chestiune, sau de o balcanoidăî comoditate astfel încât nu se complică dispunând revocarea respectivului.

Rămâne soluția instanței de judecată. Amintim că în 2018 CCR a pierdut trei procese, două legate de dreptul la informare (presedintele CCR refuza in continuare sa execute hotararea judecatoreasca) și unul pentru emiterea Hotărârii 1/2017 cu privire la dreptul lui Valer Dorneanu de a publica opiniile separate doar dacă îi convin. Atunci CCR a fost obligată să renunțe la  H. 1/2017.

Pusa la zid de Comisia de la Venetia, CCR pregateste libertatea criminalilor. Ilegala compunere a CCR, Codul de Procedură Civilă fiind norma care conține contestația în anulare, instanța sesizată în acest caz și care poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene  (CJUE) pentru o chetiune legată de statul de drept  (In cazul Poloniei, CJUE a taiat nordul gordian) .

Dacă o instituție care are o putere maximă, o ia prin arătură, complet intangibilă dpv a tiparului legal intern și constituțional o ia prin arătură trebuie oprită cumva… altfel rezultatul putând fi devastator. Prăbușirea, pur și simplu a țării

Pentru a salva de pușcărie niște megainfractori, distrugerera unei țări e totuși un preț cam mare…

sau, soluția o fi să punem mâna pe furci și topoare și să instalăm ghilotina în Piața Mare?

IMPOSTORUL SLUGĂREL

25 octombrie 2018 Lasă un comentariu

DEMISIA IMEDIATĂ A IMPOSTORULUI SLUGĂREL SE IMPUNE. 

Tudorel Toader – Impostorul

Tudorel Toader a fost evaluat de Curtea Constituțională a României. A fost, indirect, declarat impostor.

Foarte multă lume atunci când vorbește de Tudorel Toader, plecând de la faptul că era decan pe la Iași, că a ocupat funcții în CCR și pe la Comisia de la Veneția, spune că ar fi ditamai somitatea în științe juridice, un fel de licurici al domeniului părând că dacă nu era el justiția mioritică ar fi un fel de … ceva.

Oricine a putut să vadă că Slugărel Toader, pare a fi nimeni altul decât ditamai  Domnul Personalitate, singurul deținător al Adevărurilor Esențiale și Absolute ale Coanei Justiția. De fapt,  de când a apărut în atenția publică fiind numit în funcția de Ministru la Justiție, Tudorel Toader s-a comportat de parcă ar fi bolnav de autism, complet dezinteresat de de părerile celorlalți, doar nu o să se coboare el, din borcanul de cristal de pe Muntele de  Fildeș în care i se pare că trăiește la mintea populimii.

Cu un dispreț profund față de interlocutori, pare că întotdeauna predă, dictând lucruri care ar trebui consemnate pentru eternitate.

Nu am să mă apuc acum să îi scriu istoria (deși poate ar trebui să vorbim un pic despre modul în care soția sa a ajuns cea mai mare sculă de la  Secția de Gastroenterologie  a Spitalului „Sfântul Spiridon”din Iași, după ce singurul contracandidat doctorul Vasile Drug, mult mai experimenta mai experimentat, s-a retras înainte de probele scrisă și practică, susținând doar interviul, unde luase cu doar două puncte mai puțin, 96 la 98,  față de colega lui, dr. Elena Toader. Poate cu altă ocazie. Treaba nu se întâmpla pentru prima dată, retragerile ”oportune” fiind o regulă la Spitalului „Sfântul Spiridon”. Cei interesați pot vedea povestea publicată de ziaruldeiasi.ro … Poate cu altă ocazie …).

Cred că e destul să amintim cum, în cazul demiterii doamnei Kovesi de la DNA, Licuriciul Slugărel în cârdășie cu superobedienta Curte Constituțională a României au făcut pulbere Constituția și ordinea constituțională în stat, punând mai multă greutate pe propunerea unui slugoi  (numit ministru de Liviu Dragnea și liota de penali care îl susțin, se pare, tocmai pentru obediența și lipsa de demnitate care îl caracterizează) decât pe decizia  Președintelui țării, practic tăindu-i acestuia din prerogative.

Dacă la noi acest individ mai e văzut de unii ca un fel de zeu al justiției, aș băga mâna în foc că cei de la Bruxelles se distrează teribil, individul fiind cel puțin ridicol din momentul în care deschide cavitatea bucală și începe să își învăluie interlocurorii în cuvinte, probabil pentru a nu putea fi urmărit de la cap la coadă și pentru a nu se observa inepțiile pe care le spune. Și nu e singura tinichea ce îi atârnă în coată …

Oricât de mult l-ai crede pe Tudorel oarecum cunoscător într-ale justiției nu poți să nu fii izbit în moacă de câte ori spune că celebrele protocoale DNA-SRI sunt ilegale sau, și mai rău, neconstituționale. 

Cum adică? Ditamai licuriciul justiției să nu știe ce știe orice absolvent de liceu chiar dacă nu și-a luat BAC-ul, că este ceva  ilegal DOAR DACĂ EXISTĂ O ASTFEL DE SENTINȚĂ EXPRIMATĂ DE O CURTE  și că este ceva neconstituțional doar dacă e declarat așa de Curtea Constituțională a României, aceasta neputând să se exprime asupra repectivelor protocoale (dintre DNA și SRI) de vreme ce acestea sunt acte administrative.

Astăzi, obedienta Curtea Constituțională a României, i-a dat demnității lui Tudorel o lovitură de moarte care ar fi trebuit să îl determine să își prezinte demisia și cererea de pensionare …

CCR a dezbătut sesizările de neconstituţionalitate depuse de preşedintele Klaus Iohannis, PNL, PMP, USR şi Înalta Curte cu privire la modificările aduse Codului Penal de către PSD-ALDE. Decizia Curţii: Codul Penal este parţial neconstituţional. Magistraţii CCR urmează să anunţe care sunt articolele care au picat. Potrivit unor surse politice, articolul privind abuzul în serviciu, modificat special pentru Dragnea, a picat.

 CCR a confirmat că articolul privind abuzul în serviciu (297) a fost declarat neconstituţional, vezi aici. pe siteul Curții Constituționale a României, ccr.ro comunicatul de presă prin care se  anunță că au fost admise obiecțiile de constituționalitate formulate de cei mai sus citați.

Astfel, cf adevarul.ro  Codul Penal a fost declarat parţial neconstituţional de CCR, potrivit unor surse politice. Decizia a fost luată cu majoritate de voturi.

Potrivit unor surse politice, modificarile făcute de PSD la abuzul in serviciu şi traficul de influenţă au fost declarate neconstituţionale în integralitate. În concluzie, articolul modificat cu dedicaţie pentru Liviu Dragnea a fost respins de CCR.

Judecător raportor pe Codul penal a fost Livia Stanciu, fosta preşedintă a Curţii Surpeme. Livia Stanciu a condus completul de 5 judecători de la Înalta Curte care l-a condamnat pe Liviu Dragnea în 2016 la 2 ani de închisoare cu suspendare în dosarul Referendumul.

Modificările aduse de PSD la Codul penal au transformat acuzaţia de abuz în serviciu (una dintre spaimele politicenilor) într-o formă fără fond. Modificările erau făcute cu dedicaţie pentru Liviu Dragnea.

Potrivit Articolului 297 din Codul penal, în forma modificată de PSD, un funcţionar putea fi acuzat de abuz în serviciu numai dacă obţine „pentru sine, soţ, rudă sau afini până la gradul al II-lea inclusiv, un folos material patrimonial şi prin acesta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie“. Aşadar, noua formă a legii deschidea o largă portiţă pentru şpăgi prin interpuşi, care nu intră în categoria rudelor.

Să luăm exemplul lui Liviu Dragnea. Liderul PSD este condamnat la trei ani de închisoare cu executare în primă instanţă pentru că a abuzat de funcţia sa de preşdinte al CJ Teleorman şi a angajat două persoane în mod fictiv la Direcţia Copilului, dar care, în realitate, munceau pentru PSD. Practic, Dragnea nu a obţinut pentru sine un folos patrimonial, nici pentru rude, dar a făcut abuz de o funcţie publică pentru a aduce avantaje partidului. Dacă noua definiţie a abuzului în serviciu ar fi intrat în vigoare, Liviu Dragnea ar fi scăpat automat de închisoare, pentru că ar fi beneficiat de legea penală mai favorabilă în momentul judecăţii.

Având în vedere că modificarea propusă la art 297, care se referă la modificarea  înțelesului abuzului în serviciu, acesta reducându-se doar la cazurile în care beneficiază doar cel care comite fapta sau la rude de gradul I,  a fost formulat de Ministerul Justiției, deci supervizat de însuși Geniul Justiției mioritice,  cred că nu este abuziv a-i cere lui Tudorel să aleagă. Fie se consideră tâmpit, incapabil să înțeleagă ceva din Justiție și care sunt consecințele faptelor sale, lucru care ar trebui să îl determine să își dea demisia din toate funcțiile apoi să se ducă la DNA să explice cum a ajuns să ocupe funcția de Decan la Iași, fie intențiile sale nu sunt deloc cele care ar trebui să fie, legile și Constituția fiind pentru el ceva de care nu trebuie să țină seama, lucru care îl face impostor. 

Poate că dumnealui, Slugărelul, ar recunoaște una sau alta din situații dacă ar avea demnitate … cum nu are, asta e. Probabil va veni o zi în care va fi chemnat, în dum spre pușcărie, la DNA … să dea extemporal … împreună cu mulți alții, Veorika, Carmen Dan, Florin Ciordache și alții, neapărat megapenalul de Teleorman … în numele căruia se comite distrugerea sitematică a Justiției și împingerea României spre scoaterea din Uniunea Europeană unde a intrat cu mare greutate …

DEMISIA IMPOSTORULUI SLUGĂREL SE IMPUNE…

IMPOSTURĂ – Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române (Sau, să vorbim de prostiuție?)

ANTESCRIPTUM

În urmă cu ceva vreme, un specialist în psihiatrie, într-o discuție mai lungă despre personalitatea omului, recomanda părinților să nu pună copiilor nume diminutive ca Ionel, Neluțu, Gigel etc. Atunci când va ajunge la maturitate copilul ar putea dezvolta un complex de inferioritate care ar avea, pe termen lung, efecte devastatoare asupra personalității sale, riscând să cadă victimă unor devianțe comportamentale.

* * * * * 

Există un serial de desene animate, tradus în românește Ștrumfii (The Smurfs în englezăLes Schtroumpfs în franceză;  De Smurfen în germană). Pe scurt, este vorba de o comunitate de ființe fantastice, mititele, albastre și simpatice foc. În serial există un personaj malefic, un vrăjitor rău, Gargamel, care a jurat împreună cu pisica sa, Azrael,  să la facă rău ștrumfilor.

În acest sens Gargamel inventează tot felul de strategii pentru a-i prinde pe ștrumfi și a-i transforma în aur, doar că de fiecare dată eșuează și se face de râs..

* * * * * 

Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române

Tudorel Toader, Gargamel-ul Justiției Române

Ministrul Justiției, Tudorel Toader, este un personaj care asemeni unui șobolan, se ascunde când apare jurnaliștii dacă nu are răspunsurile pregătite și învățate la virgulă.

E un indivind care se teme de discuțiile libere, urăște spontaneitatea atunci când catadisește totuși să răspundă presei o face mecanic, cam cum un profesor predă sictirit un curs de care i s-a acrit deoarece o face de 20 de ani.

Având grave deficiențe de comunicare, Toader răspunde inflexibil, mecanic, încercând să fie cât mai tehnic, probabil pentru e impresiona turma căreia i se adresează prin elociința sa.

El pare convins că e atât de inteligent încât ar fi în stare să argumenteze absolut orice abrație fără ca cineva să observe. În disprețul său profund față de interlocutori, Toader reușește să arate că inteligența sa este ceva extrem de limitat, el nereușin ca, asemeni șahiștilor, înainte de o mutare să aibă pregătită și mutările care urmează, în mintea sa, fiecare mutare pe care o face e definitivă și fără de replică. Doar că limitările sale intelectuale în pun în situația de a nu putea răspune logic replicilor.

Întrebat dacă procurorii se subordonează ministrului Justiţiei, după decizia CCR care o priveşte pe şefa DNA, aşa cum a declarat preşedintele Klaus Iohannis, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a oferit o replică voit acidă, în realitate ridicol de superficială: „Ce spune preşedintele Klaus Iohannis nu face parte din Biblie (Deh, nimeni nu e atât de inteligent ca dumnealui, Gargamelui Jstiției mioritice n.a.). Klaus Iohannis e preşedintele republicii, dar nici eu, nici Klaus Iohannis, nu ne pricepem la toate. Dacă suntem realişti. Nu a greşit. A spus şi dânsul ceea ce i-au spus, probabil, alţii. Prin urmare, aşteptăm motivarea deciziei dar avem un principiu în Constituţie care spune că procurorii sunt sub autoritatea ministrului Justiţiei. (poate nu se pricepe Iohannis la Justiție, dar nici Tudorel nu e vreun geniu).

Ministrul Justiţiei, că sunt eu, că va fi altul, nu întreabă un procuror de ce a administrat o anumită probă, de ce a dat o soluţie sau alta. Aceea e independenţa procurorului.  Nu poate ministrul să întrebe ce se întâmplă într-un dosar, dar autoritatea de care vorbeşte Constituţia se referă la administrarea justiţiei, pe care nu le face nici CSM, nici un procuror, ci legiuitorul.” 

Gargamel-ul justiției române, în cărdășie cu foștii lui colegi de la Curtea Constituțional practică cea mai veche meserie din lume: PROSTITUȚIA

Să te apuce cufureala de amoție, nu alta. Ce face de fapt dumnealui, domnul ministru? Cam ce fac parașutele care joacă în filme porno, care spun că păcătuiesc cu trupul pentru că asta le e meseria, sufletul însă le e curat ca o lebădă și are loc direct în Rai. fără trecerea prin Purgatoriu.

Atât Toader, cât și alți ”luptători pentru dreptate” cum își spun mai nou megapenalii mioritici, fac trimitere la un citat din Constituție. Mai precis la ARTICOLUL 132 unde la alin (1) se spune: ”Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.” de unde deduc că procurorii îi sunt subordonați ministrului justiției. De fapt această afirmație este adevărată, doar că procurorii NU SUNT ANGAJAȚII  acestuia, iar el nu e patronul lor pentru a-i putea concedia când vrea mușchiul său din care i se hrănea mătreața îninte de a-l năpădi chelia.

Prin faptul că procurorii se află sub autoritatea ministrului, atunci când procurorii nu își respectă întadorirle, sau fac cine știe ce nanorocire, trebuie să suporte niște consecințe, chiar și să își piardă postul. 

Nefiindu-le patron, ministrul poate cel mult să înceapă procedura de demitere a acestora și nu să îi demită printr-o semnătură. Atunci când Legiuitotul a făcut Constituția, a dorit ca procurorii să aibă o formă de independență, să nu poată fi controlați direct de ministrul justiției care este un personaj politic. Astfel că  acesta a imaginat o procedură simplă, dar extrem de logică, oferind o procedură cu dublă cheie ( Adică, pentru declanșarea procedurii, decizia să nu fie doar în mintea ministrului politic).

A împărțit procedura în două cu cheie de verificare între ele:

Pasul întâi, ministrul propune demiterea aducând argumentele necesare. Având în vedere că Președintele nu e obligatoriu să fie un specialist în științe juridice, argumente sunt verificare de Consiliul Superior al Magistraturii, entitate formată din specialiști în domeniu.

Deși avizul CSM nu are caracter obligatoriu, îi oferă Președintelui reperele necesare, spre enervarea lui Gargamel care făcea spume în repetate rânduri spunând că Președinte nu ar trebui să aibă păreri pentru că nu se pricepe… Nu-i bai cane Gargamel, se pricep cei de la CSM, evident mult mai bine ca dumneata și nu sunt nici slugi ale Megapenalului de Teleorman ca matale.

Ei, după emiterea acestui aviz, se merge la Președinte care, după ce citește motivele propunerii de demitere și argumentația CSM, ia o Decizie.

Exact asta îi  transformă pe Toader și me membrii CCR în niște prostituate ordinare puse la cheremul lui Liviu Dragnea și a camarilei sale de penali. Interpretarea abuzică a articolelor din Constituție prin adăugarea de sensuri.

Tudorel cel Gargamel și membrii CCR nu sunt la primul act de prostituție politică

Deja nu mai știu câte acte de prostituare cu nădragii în vine au comis cei de la CCR și Tudorel cel Gargamel.

Ministrul Toader a preluat ștafeta prostituției de la Florin Iordache care a încercat noaptea ca hoții să schimbe legile justiției în așa fel încât Dragnea și camarila lui penală să se poată bucura de sutele de milioane jefuite, fără a da socoteală în fața legii, susținuți puternic de autodefinitul ”comunist” Ion Cristoiu. (Scuze comuniștilor, dar definiția îi aparține).

La rândul său, CCR a comis cu ceva vreme în urmă o decizie care ar fi trebuit să atragă dizolvarea ei deoarece a atentat exact la Constituție, legea pe care trebuie să o apere și să oblige pe toți să o respecte.

Era vorba de desemnarea de către Președinte a unui candidat și USL pretindea că i se cuvine guvernarea.

Constituția, la ARTICOLUL 103 – Investitura, alin. (1), spune clar:

”Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.” 

Subliniez faptul că nu se vorbește despre obligarea Președintelui de a acorda candidatura de premier cuiva. Dumnealui este obligat să se CONSULTE cu partidul care a câștigat alegerile (deci, avea peste 50% din voturi – n.a.), sau cu partidele care au intrat în Parlament, dacă nu există unul majoritar, după aceea să decidă.  dacă le dă sau nu postul de premier.

De asemenea, atrag atenția … NU SE VORBEȘTE de o alianță.

Ei, CCR a decis că PREȘEDINTELE TREBUIE SĂ ACORDE GUVERNAREA USL,  deci UNEI ALIANȚE.

 Un alt caz de prostituție flagrantă și ordinară este exact legea de funcționare a sa, a Curții Constituționale. Aici e telenovelă curată.

În Constituție, referitor la Membrii CCR, la ART 142 – Structura, se spune:

(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.

(2) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

(3) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.

(4) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia, pentru o perioadă de 3 ani.

(5) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.

Ei, aceast formulare este preluată și în Legea 47 Privind Organizarea și Funcționarea Curții Constituționale în forma următoare :

Art.5. – (1) Curtea Constituţională se compune din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.
(2) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.
(3) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din numărul judecătorilor din 3 în 3 ani.
(4) Fiecare Cameră a Parlamentului numeşte, cu votul majorităţii membrilor săi, la propunerea Biroului permanent şi pe baza recomandării Comisiei juridice, în calitate de judecător, persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi.
(5) Candidaturile se pot depune la Comisia juridică de grupurile parlamentare, de deputaţi şi de senatori. Fiecare candidat va depune “curriculum vitae” şi actele doveditoare că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Constituţie. Candidaţii vor fi audiaţi de comisie şi de plenul Camerei. Raportul Comisiei juridice se va referi, motivat, la toţi candidaţii.

Ce să vezi, ”viața bate filmul” nu e deloc o zicere aiurea când e vorba de infailibila Curte Constituțională a României.

În 2008 Președintele Băsescu îl numea în funcția de membru al CCR pe  Petre Lăzăroiu , pentru un mandat de 2 ani. Acesta este numit apoi, pentru un mandat de 9 ani. Asta deși Constituția nu permite adăugarea de ani la cei 9, astfel încât aceta ar fi trebuit să plece din mandat în 2017. 

Se tot spune că decizile CCR trebuie respectate. Doar că cei care le încalcă flagrant sunt chiar membrii CCR.  În luna martie, CCR a decis că judecătorii nu pot adăuga un mandat întreg la un rest de mandat și că limita maximă este de 9 ani, așa cum prevede legea fundamentală. 

Prin urmare, din luna martie un judecător CCR funcționează ilegal și se pune în discuție însăși legalitatea constituirii Curții.  Dacă Curtea funcționează ilegal, atunci se mai ridică o întrebare: cât de legală este ultima decizie privind revocarea șefei DNA?

Cine credeți că a sărit în apărarea CCR și a lui Petre Lăzăroiu? Un fost judecător al CCR. Se numește (oops) Tudorel Toader. Da, Gargamel-ul justiției mioritice, care scria pe Facebook:

”Orice decizie CCR produce efecte juridice !

Decizia nr.136 din din 20 martie 2018, prin care Curtea a stabilit că «dispozițiile legale criticate, care reglementează posibilitatea înnoirii în funcție, cu un mandat de 9 ani, a judecătorului care a deținut deja un mandat corespunzător restului de mandat al unui alt judecător, constituie o încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art.142 alin. (2) referitoare la interdicția înnoirii mandatului și în art.1 alin.(5) din Constituție. (…). Nu este admis ca, pe calea unei norme infraconstituționale, legiuitorul să eludeze o interdicție de natură constituțională. Mai mult, acesta are obligația de a elimina din dreptul pozitiv soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională, precum cea care se regăsește în actualul art.68 alin.(3) din Legea nr.47/1992, republicată» a fost pronunțată în controlul de constituționalitate a priori, preventiv, înainte de promulgare.

Efectele deciziei – legea nu a fost promulgată, nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, nu a intrat în vigoare, iar Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale.

Astfel, legea pentru modificarea și completarea Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se află în procedura de reexaminare pentru punerea în acord cu decizia Curții Constituționale, fiind trimisă în data de 23 mai 2018 la Senat. Astfel cum se poate constata studiind fișa actului, la adresa http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect…, în forma proiectului adoptată de Camera Deputaților apare :”2. La articolul 68, alineatul (3) se abrogă”.

Prin urmare, Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu a făcut obiectul controlului de constituționalitate, aceasta putând fi contestată numai în temeiul și în condițiile prevăzute de art.146 lit.d) din Constituție. 
Legea nr.47/1992, în integralitatea ei, se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, care se atașează oricărui act de reglementare ce face parte din dreptul pozitiv.

Altfel spus, procedura constituțională și legală este în curs, iar până la adoptarea şi intrarea în vigoare a normelor de modificare a Legii nr.47/1992, aceasta continuă să se aplice în redactarea în vigoare.”

Decizia Curţii produce efecte numai pentru viitor, de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, fără să afecteze mandatele în curs !

Chestiunea a fost  semnalată de domnul  judecător Bogdan Mateescu, membru CSM, pe Facebook:

…eu tot reflectez asupra caracterului general obligatoriu al oricărei decizii a CCR, nu doar al unora, pentru că vreau să înțeleg și mărturisesc că sunt într-un mic blocaj. Am în vedere, așa cum am spus, situația d-lui judecător constituțional care stă în funcție de 10 ani, deși CCR a zis negru pe alb general obligatoriu acum vreo două luni că e neconstituțional mecanismul prin care se tinde la depășirea termenului constituțional de 9 ani. Așadar dânsul este în funcție și azi. Situația juridică e neatinsă în pofida deciziei CCR general obligatorii (…) Sincer, eu chiar vreau să înțeleg, însă uneori îmi pare că nici constituționalul nu mai e ce am învățat eu prin facultate, iar Constituția nu s-a schimbat. Așadar ce e general obligatoriu, de când și pentru cine?”

Te și uimești când vezi la Tudorel Toader atâta determinare… asta dacă nu știi că de … o coadă de ani  ani în plus de mandat a beneficiat chiar dumnealui, Gargamelul.

 A fost judecător la Curtea Constituțională a României în perioada 2006-2016 …

Da … ce să mai zic? Mă cam năucește profesionalismul domnului fost  rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în perioada 2016-2017, apoi ministru al justiției. 

Dacă învățământul superior juridic are astfel de rectori, oare ar mai trebui să ne mirăm de starea jalnică a Justiției Române?

 

Este oare Preşedintele Iohannis doar o marionetă a serviciilor secrete?

* * * * * * 

În Decembrie 1989 românii ieşiţi în stradă strigau fericiţi: „Am învins”… 

De fapt au fost doar nişte marionete scoase în stradă pentru a masca victoria liniei a doua a PCR aliată cu Securitatea… da, aceeaşi Securitate care îi asculta în draci şi îi controla… de ascultat, românii erau ascultaţi şi înainte şi după 89.

Românii au murit cu iluzia victoriei. Cine i-a ucis? După un sfert de secol cei care i-au ucis au pensii barosane.

În 2014, românii ai ieşit în stradă şi au strigat ca disperaţii: „Ne-am luat ţara înapoi”.. de la cine? Nu se ştie … de fapt cine şi-a luat ţara înapoi? Nu cumva cei care au învins în 89? Să fie oare cei care acum vor avea acces la datele noastre aceiaşi care ne ascultau acum un sfert de veac?

Sunt foarte curios de ceva. Oare ce ar fi spus cei care nu mai puteau de bucurie că şi-au luat ţara înapoi dacă ar fi ştiu ce ar putea să ştie acum? 

De exemplu că Parlamentul tocmai a dat o lege  care spune că este OK ca un  primar să facă parte din anumite consilii de administraţie … ce dacă legea asta nu exista când Klaus Iohannis era declarat nevinovat când toţi cei care erau în aceeaşi situaţie erau condamnaţi?

Ce ar fi spus  despre implicarea dumnealui în susţinerea unei mari firme austriece care teie pădurile României ca la balamuc?

Dar despre faptul că Preşedintele arată că este o marionetă a serviciilor secrete promăvând o lege invalidată de CCR cu ceva vreme în urmă şi încă într-o formă mult mai intrusivă?

Ar fi înţeles oare cine şi-a luat, de fapt, ţara înapoi?

Automat, se pune o întrebare: Este oare Preşedintele Iohannis o marionetă a serviciilor secrete? Mi-e şi teamă să scriu că există destul de multe indicii că răspunsul e afirmativ… 

Klaus Iohannis

Prestidigitație cu protejarea datelor personale

Serviciile de informații și-au impus punctul de vedere, primind în plus și un bonus substanțial. De fapt, legea mediată de președintele Klaus Iohannis este mai intruzivă decât legile anterioare invalidate de Curtea Constituțională. Față de legea din 2012 care prevedea o perioadă de 6 luni pentru reținerea datelor, noul proiect stipulează 3 ani.

Asistăm la un veritabil tur de iluzionism. Toată lumea implicată a susținut că se caută un compromis, o formă ponderată care să împace și capra și varza, în timp ce se impunea de fapt varianta maximală. Președintele Klaus Iohannis, care și-a asumat un rol central în această operațiune a făcut – după încheierea consultărilor – următoarea precizare:

”Proiectul convenit astăzi urmărește să ofere garanții suplimentare pentru protejarea datelor personale și a dreptului la viață privată și să aducă o serie de clarificări pentru a elimina riscurile de abuz. Astfel, accesarea datelor cu caracter personal poate fi realizată doar într-un cadru precis delimitat, de către instanța de judecată sau numai cu autorizarea prealabilă a judecătorului. Acest principiu a fost cerut și de către reprezentanți ai societății civile și împărtășit de toți actorii implicați.”

Precizarea este inestimabilă. Iată ce conținea lege 82 din 2012: ”Organele de cercetare ale poliției judiciare au dreptul să solicite datele reținute în baza prezentei legi doar cu aprobarea procurorului care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ori a procurorului competent potrivit procedurii de dare în urmărire a persoanelor și cu aprobarea judecătorului competent. ( Art. 18, aliniatul 1)

Așadar nicio schimbare. Și nu există nicio vreo altă garanție suplimentară. De fapt s-a renunțat la ideea de a se elabora o lege distinctă, preferându-se amendarea legii 506 din 2004 privitoare la tratamentul datelor cu caracter personal. Prin urmare toate prevederile de care au nevoie serviciile secrete au fost introduse aici în forme sucite, ca să nu fie recunoscute ușor. De exemplu, se spune că datele reținute trebuie să fie șterse ”nu mai târziu de 3 ani de la data efectuării comunicării”. Ca și cum s-a face abonaților un hatâr. Procedurile interne ale unei societăți de comunicații privind administrarea datelor sunt, de fapt, preluate abil și convertite în registrul de date de care au nevoie serviciile de informații. Nu mai există nicio prevedere explicită privind reținerea datelor, dar acest lucru nu face legea mai puțin intruzivă, societățile fiind practic nevoite să-și dezvolte procedurile interne și să rețină datele 3 ani pentru fiecare client, iar, dacă acest client se va fi dovedit suspect, încă 5 ani din momentul unei solicitări a organelor competente.

Legea a fost semnată de reprezentanții tuturor partidelor parlamentare. Cu multe rezerve, au lăsat unii să se înțeleagă. În mod cert este o lege pe care mulți o înghit à contre-cœur, fiind pesemne convinși că noul context geopolitic și ”războiul rece” cibernetic, de care se vorbește cu insistență, pretind măsuri speciale de prudență. Din acest moment, totul este să nu aibă cineva ideea să conteste legea la Curtea Constituțională. Acesta a fost și motivul pentru care reprezentanții partidelor au fost chemați la Cotroceni și invitați să semneze.

Ne întoarcem la o observație mai veche. În spiritul care infuzează statul de drept în epoca noastră târzie, ”anticonstituțional” nu e decât ceea ce a fost invalidat de o instanță de jurisdicție constituțională. O lege nouă care camuflează prevederile unei legi vechi invalidate este, prin urmare, ”constituțională”. Iată o misiune pentru cei care reflectează cu spirit lucid și nepartizan la evoluțiile vremii noastre: să alcătuim un catalog al lucrurilor care sunt ”constituționale” doar pentru că nu au fost (încă) invalidate de Curtea Constituțională sau care nu vor fi invalidate, în noile circumstanțe.

Sursa: Deutsche Welle

Curtea Constituţională a României este incapabilă, în aroganţa ei, să îşi recunoască greşelile, sau este doar o adunătură de marionete?

Curtea Constituţională

Curtea Constituţională a publicat astăzi, 17 Aprilie 2015, motivarea deciziei privind conflictul juridic în cazul lui Dan Şova, semnalat de Consiliul Suprem al Magistraturii.

CSM atrăsese atenţia asupra după ce  Senatul  au respins cererea DNA de încuviinţare a arestării preventive în cazul Şova …  Senatul nu a emis şi un act juridic prin care să consfiinţeasca acest lucru, motiv pentru care decizia nu a putut fi publicată în Monitorul Oficial, deci procedura era nefinaliztă.

„Faptul că Senatul a transmis o simplă comunicare – spune CCR –  care nu echivalează cu o hotărâre, constituie în fapt un refuz de soluţionare a cererii formulate de ministrul justiţiei cu privire la încuviinţarea reţinerii şi arestării senatorului Dan Şova, aspect care situează în mod clar Senatul în conflict juridic de natură constituţională cu autoritatea judecătorească” pentru a adăuga că „dacă s-ar fi respectat cerinţa majorităţii voturilor membrilor prezenţi este evident că cererea privind încuviințarea reţinerii şi arestării senatorului Dan Şova întrunea numărul necesar de voturi”.

Consecinţa directă este că astfel Senatul are obligaţia de a redacta o hotărâre care să reflecte rezultatul votului din 25 Martieprin care s-a decis cu privire la imunitatea senatorului Şova.

Abia după redactarea acestei hotărâri ea va putea fi atacată la Curtea Constituţională. Partidul Naţional Liberal şi-a anunţat deja intenţia de a face acest lucru.

Referitor la sesizarea preşedintelui Consiliul Suprem al Magistraturii în urma votului din cazul Şova că ar exista un conflict juridic de natură constituţională între Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Senat, conflict generat de refuzul acestuia de a cănsfinţi rezultatul votului pri redactarea unei hotărâri, CCR a decis precizând că Senatul este obligat să redacteze o hotărâre cu privire la  şedinţa din 25 Martie 2015, care să ateste   atestă rezultatul votului cu privire la cererea de încuviinţare a arestării senatorului Dan Şova, de a comunica hotărârea autorităţilor publice competente şi de a o pubica în Monitorul Oficial al României.

Decizia Curţii Constituţionale este considerată definitivă şi obligatorie şi se comunică Senatului, Consiliului Superior al Magistraturii şi Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

„În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi – se spune  într-un comunicat de presă emis  de Curtea Constituţională – Curtea a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Senatul României, declanșat de refuzul acestuia din urmă de a redacta și publica hotărârea care atestă rezultatul votului dat în plenul Senatului. Senatul are obligația de a redacta hotărârea adoptată în ședința plenului din 25 martie prin care atestă rezultatul votului cu privire la cererea de încuviințare a arestării senatorului Dan-Coman Șova, de a comunica hotărârea autorităților publice competente și de a o publica în Monitorul Oficial al României. Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, precum și Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Senatului României”.

Curtea Constituţională a României, în cazul sesizării președintelui Klaus Iohannis, cu unanimitate de voturi a constatat că nu există nici un fel de conflict juridic de natură constituțională între Ministerul Public – Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Suprem al Magistraturii pe de o parte şi și Parlament ( Camera Deputaților și Senatul), pe de altă parte reieşit din faptul că Senatul şi Camera Deputaţilor nu au modificat  dispozițiile art.24 din Legea 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, respectiv dispozițiile art.173 din Regulamentul Senatului.

Curtea Constituţională a respins contestația PNL ca devenită inadmisibilă, sesizarea de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art.173 din Regulamentul Senatului.

Amintesc că la data de  7 Aprilie 2015, plenul Camerei Deputaților și Senatului a decis cu 292 de voturi „pentru” și un vot „împotrivă”, că urmărirea penală, reținerea și arestarea preventivă a unui parlamentar pot fi aprobate cu votul majorității deputaților sau senatorilor prezenți la ședință.

Interesant este că, la Articolul  154 „Conflictul temporal de legi” din constituţia în vigoare la aluniatul al doilea se pecizează că în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii sale de organizare,  Consiliul Legislativ  va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

Citez:  „Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.”

Consiliul Legislativ este un organ consultativ de specialitate al Parlamentului României, care are sarcina de a aviza proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații și de a ține evidența oficială a legislației României.

Atribiţiunile Consiliului Legislativ pot fi citite pe siteul său: http://www.clr.ro/act_clr.htm  

Tot pe acelaşi site, la prezentarea Consiliului Legislativ putem citi:

  „La  1 aprilie 1996 – Consiliul Legislativ şi-a început efectiv activitatea, după aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, elaborat în temeiul art. 10 din Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ.

   În anul 2004 au fost modificate şi completate, fiind republicate, atât Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ, cât şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ.”

Considerăm anul 2004  ca an la care ne putem referi, deci acesta trebuia ca cel târziu până în 2005 să examineze conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.

Deci în cei zece ani camerele Parlamentului ar fi trebuit să îşi pună de acord legile de funcţionare cu Constituţia până la virgulă.

Suntem în 2015 şi Sova este apărat de un articol neconform Constituţiei, lucru care nu prea e deloc în regulă. Practic Senatul funcţiona ilegal din această cauză.

Una peste alta, iată că ajungem la Articolul 147 „Deciziile Curţii Constituţionale”.

În acest articol, la aliniatul (1) se spune explicit că: „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.”

Deci, după scurgerea celor 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, când Consiulul Legislativ trebuia să examineze conformitatea legislaţiei cu Constituţia să facă Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propunerile corespunzătoare, iar Curtea Constiuţională trebuia să constate neconstituţionalitatea acelui articol de care senatorii s-au prevalat ca să îl scape de bulău pe colegul lor Şova, iar Senatul ar fi fost obligat apoi, în maximul 45 de zile, să refacă articolul pentru a se armoniza cu actuala constituţie.

Indiferent cât de alambicate ar fi explicaţiile pe care le-ar da cu toată greutatea lor domnul sau doamna X respirând greu asupra importanţe pe care consideră că o are, cred că nu mai este nici un dubiu.

Siamdicoasele feţe purtătoare ale robei vişinii au cam mâncat rahat în problema aceasta … da, chiar şi aşa infailibili cum se cred, şi oricât de multe ar fi argumentele aduse, totul se reduce la asta: un cazan mare de rahat…

Ruşine domnilor şi doamnelor judecători.

Intangibilitatea voastră nu vă scuză ci dimpotrivă …

E şi ăsta un mod prin care un corb nu scoate ochii altul corb…

P.S. Am o curiozitate strict personală… oare respectivii judecători or avea oarece mustrări de conştiinţă când îşi încasează grăsălanele cecuri lunare?

Oare Senatul României este populat de imbecili sau de impostori penali care se apără unul pe altul ajungând chiar să încalce Constituţia?

Oare dacă aduni IQ-urile membrilor Senatului României îţi dă o valoare supraunitară sau Senatul României e populat doar de infractori care se apără unul pe altul cu cea mai crasă nesimţire?

Dan Șova

Consiliul Superior al Magistraturii a sesizat Curtea Constituţională a României cu privire la decizia Senatului României de respingere a cererii DNA de reţinere şi arestare a lui Dan Şova, cerând soluţionarea posibilului conflictul juridic dintre puterea judecătorească şi cea legislativă. „Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii solicită Curţii Constituţionale să constate existenţa unui conflict de natură juridică constituţională între menţionatele autorităţi publice, în măsură să împiedice autoritatea judecătorească să-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale şi legale cu care a fost învestită, în vederea restabilirii ordinii constituţionale care trebuie să existe între autorităţile publice prevăzute în Titlul III din Constituţia României”, se spune în comunicatul dat publicităţii de CSM.

Consiliul Superior al Magistraturii sesizează Curtea Constituţională a României cu privire la faptul că Senatul a respins solicitarea DNA de încuviinţare a reţinerii şi arestării senatorului PSD Dan Şova, fără a emite o hotărâre şi după ce majoritatea senatorilor prezenţi, în condiţii de cvorum, au votat pentru aprobarea cererii procurorilor.

În sesizare CSM arată că în conformitate cu Art. 76 din Constituţia României în vigoare hotărârile celor două camere ale Parlamentului, ca şi legile ordinare, „se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare cameră”, în condiţiile în care numărul membrilor prezenţi este de jumătate plus unul din numărul membrilor camerei respective pentru întrunirea cvorumului, prevăzut în articolul 67 din Legea fundamentală. Hotărârile privind regulamentele camerelor, ca şi legile organice, se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei camere.

Domnul Marius Tudose, preşedintele CSM argumentează că „Din prevederile articolului 173 din Regulamentul Senatului rezultă că asupra cererii de încuviinţare a reţinerii şi arestării, Senatul hotărăşte cu votul majorităţii membrilor săi, ceea ce înseamnă că asupra unei astfel de cereri Senatul se pronunţă printr-o hotărâre. Cum situaţia cererilor de încuviinţare a reţinerii şi arestării nu se circumscrie ipotezei prevăzute la alin. 1 al art. 76 – neimplicând o hotărâre privind regulamentele camerelor – şi nici vreuneia dintre celelalte situaţii pentru care Constituţia prevede că hotărârile se adoptă cu o majoritate absolută (…), este evident că majoritatea cerută de Constituţie pentru adoptarea hotărârii prin care se încuviinţează reţinerea şi arestarea este cea prevăzută la alin. 2 al art. 76 – votul majorităţii membrilor prezenţi”, subliniază preşedintele CSM, domnul Marius Tudose.

Domnia sa mai aminteşte că CCR a constatat, prin Decizia nr. 990/2008, că art. 150, alin. 3, din Regulamentul Senatului, potrivit căruia cererea privind urmărirea penală a membrilor Guvernului „se adoptă cu votul majorităţii senatorilor” contravine art. 76 alin. 2 din Constituţie şi, în consecinţă, este neconstituţional.

Oare la ordinul Interimarului Adormit de la Cotroceni, Pogonici von Căcărău ot Isaccea, Curtea Constituțională judecă după reguli care seamănă la originalitate cu democrația lui Ion Iliescu?

Motto:

Toți cetățenii sunt egali cu excepția celor care sunt egali doar atunci când le convine unora…

De ce vedem tot circul pe care îl vedem acum în viața politică a României? Pentru că cei de la Curtea Constituțională au alte treburi, alte interese și, deși sunt plătiți cu salarii mai mult decât babane, nu mai au rezervele intelectuale necesare unei judecăți logice și raționale și nu mai sunt capabili să vadă evidențele.

La fel și cei de la DNA, pur și simplu se fac că nu observă chestiuni care ar trebui să îi facă să se autosesizeze conform menirii pe care o au și pentru care, când vine vorba de încasarea banilor fac o coadă la casierie de zici că e în vremea lui Ceașcă și se dă salam de Sibiu la liber.

Foarte interesant este că modul halucinat de comportament al celor de la CCR s-a cam schimbat imediat după niște declarații în acest sens a lui Carici Pogonici von Căcărău ot Isaccea, interinarul ocupant al budoarului cotrocenist… Să fi fost interpretată declarația căcărăistă ca pe un ordin musai de îndeplinit? Oricum ar fi, modul de a judeca al Curții Constituționale seamănă tot mai mult cu democrația lui Iliescu din punct de vedere al originalității…

Când zici Curtea Constituțională a României parcă te trece așa, un fel de fior.

Teoretic este ceva aproape religios, acolo ar trebui să fie vorba de un grup de oameni care, imediat ce îmbracă robele alea vișinii uită de tot, uită de prieteni, de dușmani, de interese, de familie și au în cap doar Constituția României și în funcție de litera și spiritul ei, (Atenție, nu de ”litera SAU spiritul”) spun dacă una sau alta se încadrează în șabloanele create de ce scrie în cărțuia aia.

Adică acei nouă oameni ar fi un fel de monumente ale rațiunii pure…

Ei, nu e chiar așa. Mai repede vedem un fel de stafii ale rațiunii pure, un fel de exponente ale politicii balcanoide impuse de sinistra noastră democrație originală inventată de dușmanul public  numărul 1 al României, Ion Iliescu și de gașca din jurul său acum vreo două decenii.

Cred că e destul să aducem în discuție doar ce scria evz.ro

În viața de  zi cu zi, se consideră că după o anumită vârstă omul își pierde din motive naturala capacitățile fizice și intelectuale.

De exemplu se consideră că un învățător sau o educatoare nu mai pot preda, astfel că sunt pensionați … Cred că e și corect așa. În afară de faptul că omul nu mai e ce a fost, are și dreătul la odihnă.

Ei bine, dacă omul nu e în stare să mai țină în frâu un grup de micuți, când vine vorba de a analiza ce și cum legat de constituționalitea unor legi să zicem, legi care pot hotărî mersul treburilor într-o țară, asta nu se mai pune. La 84 de ani de exemplu se consideră că domnul Ion Predescu mai are capacitatea intelectuală de a judeca limpede…

Am dat acest exemplu pentru că domnul Predescu pare  a fi o fosilă vie a unor mentalități ceva mai vechi.

Atunci era un act de mare mândrie ca un post de strungar de exemplu. Îmi amintesc o poveste cu un strung… doar strungul conta, cei care îl deserveau nu erau decât niște servitori ai lui. Acest strng fusese adus de pe vremea … burghezo-moșierimii, la montarea lui participase cu o rangă un muncitor necalificat, un fiu de țărani analfabeți. Acesta a făcut apoi școala de strungari și a ajuns să muncească tocmai pe mașinăria respectivă. A lăsat postul moștenire fiului și tot așa. Acum erau la a patra generație și jurnalistul descria cu un patetism îngrozitor cum fusese îngrijită mașinăria, și cât de bine funcționa. Cel căruia îi lua interviul zicea că a făcut și facultatea de mecanică, ba i s-a propus să fie directorul fabricii, dar el nu șu nu… dorea să fie strungar pe respectiva mașinărie…

Povestea era mult prea trasă de păr, doar era frumoasă și înălțătoare.

Cam la fel cu acea familie de strungari, probabil gândește și Ion  Predescu, judecător la curtea Constituțională a României. Dacă dumnealui este contra naturii ocupantul unui loc la CCR, și pentru că la loc cu liniște  verdeață a început amenajarea teritoriului pentru primirea rămășițelor sale când o veni vremea să intre la conservă, ce și-a zis? Să lase moștenire precum strungarii din povestioara de mai sus, postul de la CCR.

EVZ.ro, spune că, după cum spun surse de încredere de la  CCR, Ion Predescu și-a condiționat votul cerând PSD-ului să-și aducă fiica judecător la Curtea Constituțională.

Ion Predescu (84 de ani) a fost numit judecător de Senat în 2004, pentru un mandat de 9 ani.

Cine e de fapt acest Ion Predescu?

A terminat Facultatea de Drept în vremuri imemoriale, înaintea Epocii de Haur, când procurorii își făceau meseria la Căminul Cultural și condamnau pe bandă pe toți dușmanii poporului doar pentru că adunaseră un pic de cheag și nu l-au băut la crâșmă, mai precis prin 1951 şi al Facultăţii de Filozofie (cine a citit vreo lucrare scrisă de cei din generația sa, filozofi și ei pur și simplu se va mira cum dracu de lumea e atât de tâmpită încât să nu vadă cât de bun era Comunismul pentru omenire).

Profesia de bază este cea de aceea de  avocat pledant. A pledat la Baroul Dolj. A deţinut mandate de senator PSD în toate legislaturile de după 1990, până în 2004. A fost membru în Comisia constituţională (iunie 1990 – septembrie 1996), preşedinte al Comisiei Juridice a Senatului (iunie 1990 – septembrie 1996), ministru al Justiţiei (2 septembrie 1996 – 12 decembrie 1996), vicepreşedinte al Comisiei Juridice a Senatului (decembrie 1996 – februarie 1998), secretar al Biroului Permanent al Senatului până în septembrie 1999, preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi petiţii (octombrie 1999 – noiembrie 2000).

Ei, dar cine a fiica domnului Predescu?

Se numește Bianca Maria Carmen Predescu și arată cam ca în fotografie alăturată.

Bianca Maria Carmen Presescu este conform siteului Primăriei Craiova,  consilier local din partea PSD.

Pe siteul primărie craiovene găsim și această  biografie a doamnei Predescu :

Predescu I.Bianca Maria Carmen

Data şi locul naşterii: 03 aprilie 1961, Craiova

Cetăţenie: Română

Stare civilă: Necăsătorită

Domiciliu: Craiova, Str. Matei Millo, nr.20

Telefon: 0251 524513; 0251 419191 ;0745030290; fax 0251 419191
E-mail: bianca.predescu@k.ro.

Studii specializări:

– Şcoala Generală nr. 4 Craiova, clasele I-VIII, (1968 – 1976)
– Colegiul Naţional „Elena Cuza”, secţia biologie-chimie (1976 – 1980)
– Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti (1981 – 1985) media de absolvire 9.93, diplomă 10 (zece)
– Specializare BGF: drept instituţional comunitar, dreptul comunitar al afacerilor, drept internaţional privat, Facultatea de Ştiinţe Juridice, Universitatea Lumiere – Lyon 2, Franţa, 1992
– Stagiu de competenţă, formare profesională „Accesul la piaţa liberă a Uniunii Europene şi dreptul afacerilor”, Facultatea de Drept, Universitatea Jean Moulin – Lyon 3, Franţa, iulie 2003
– Doctor în drept din anul 1997 cu teza „Fundamentele juridice civile ale punctelor de legătură în dreptul internaţional privat”

Limbi străine cunoscute:

– franceză: foarte bine
– germană, italiană, engleză : nivel mediu

Situaţie militară -sublocotenent (r)
Activitate profesională

– 9 august 1985 – prezent: avocat Baroul Dolj, titular cabinet individual
– mai 1999 – martie 2003: membru Comisia de disciplină – Baroul Dolj
– martie 2003 – prezent: membru Consiliul Baroului Dolj
– decembrie 2003 – prezent: lector Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor, Uniunea Barourilor din România
– 1 octombrie 1990 – prezent cadru universitar la Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu”, Universitatea din Craiova, prin concurs: asistent 
1990 -1995; lector 1995 – 1999, conferenţiar 1999 -2002 ; profesor universitar 2002- prezent ;
– ianuarie 2000 – ianuarie 2004 şef Catedră Drept Privat şi membru al Senatului Universităţii din Craiova
– martie 2005 – prezent: profesor coordonator al echipei de studenţi ce reprezintă România la Centraland Eastern European Moot Competition, organizat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi Universitatea Cambridge
– expert evaluator CNCSIS şi ARACIS, domeniu drept european
– ianunrie 2007 – profesor coordonator al programului „Diplomă în Drept englez şi al Uniunii Europene” University of Cambridge

Domeniu de competenţă

– drept civil, drept public, drept internaţional privat, drept instituţional comunitar, dreptul comunitar al afacerilor, relaţii şi organizaţii internaţionale

Participare societăţi ştiinţifice

– 1985 – 1989:?membru Asociaţia Juriştilor din România, filiala Craiova
– mai 1999 – prezent: membru al Institutului de Ştiinţe Administrative „Paul Negulescu”

– mai 2006 – prezent: membru al Societăţii Naţionale de Ştiinţe Istorice
Activitate politică

– aprilie 2002 – prezent: membru PSD ;
– iunie 2003 membru Consiliul Naţional al Asociaţiei ProfesorilorSocial – Democraţi din România 
– iunie 2004 – prezent: consilier Consiliul Local al Municipiului Craiova, secretar al Comisiei Juridice, iniţiator proiecte hotărâri CLM Craiova

– aprilie 2005 – prezent: membru al Biroului Executiv al Consiliului Judeţean PSD Dolj
– aprilie 2005 – decembrie2006: membru al Comisiei Naţionale de Arbitraj şi Integritate Morală
– septembrie 2005 – prezent: vicepreşedinte Organizaţia Judeţeană de Femei Dolj
– iunie 2006 – prezent: vicepreşedinte Organizaţia Municipală PSD Craiova
– decembrie 2006 – prezent: membru Consiliul Naţional PSD
– octombrie 2003 – susţinere foarte activă a campaniei pentru Referendum
– 2004 – prezent: susţinere a intereselor structurilor locale PSD, participare activă la toate proiectele locale PSD, iniţierea unora dintre ele.
Publicaţii

– Drept instituţional comunitar, Editura Cardinal, Craiova, 1995, autor 
– Drept comunitar – Evoluţie istorică, sistem instituţional şi juridic, Editura Europa, Craiova, 1997, autor
– Drept instituţional comunitar – Ed.Universitaria, Craiova, 1999, autor
– Fundamentele normelor conflictuale, Ed.R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti 2001, autor
– Principiul subsidiarităţii, Ed.R.A.Monitorul Oficial, Bucureşti, 2001
– Drept internaţional privat, Editura Universitaria, Craiova, 2002, autor;
– Dreptul comunitar al afacerilor, Ed.Universitaria, Craiova, 2002
– Mandatul de parlamentar şi imunitatea parlamentară, Ed.Scrisul Românesc, Craiova, 2002, coautor
– Drept civil. Ideea curgerii timpului şi consecinţele ei juridice, Ed. AllBeck, Bucureşti, 2002, coautor
– Drept civil. Contractele speciale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, coautor;
– Un Athos românesc pe Valea Oltului, Rm.Vâlcea, 2003, coautor
– Un mare ctitor ortodox – Matei Basarab – prinţul limbii române,Parohia Câmpu Mare, Olt, 2004, coautor;
– Un destin românesc exemplar Brâncovenii, Parohia Câmpu Mare, Olt, 2004,
– Priorităţi istorice oltene şi romănăţene, Parohia Câmpu Mare, Olt, 2005, coautor
– Aspecte privind viaţa economică, socială şi politică a judeţului Vâlcea înperioada 1918-1940, Ed. Kitcom, Drăgăşani, 2006, coautor
– autor a 45 de articole publicate în : Revista de Ştiinţe Juridice, Revista deŞtiinţe Politice-Revue des Sciences Politiques, Cultură Politică şi Democraţie (Serbia şi Muntenegru) , Revista de Drept Public
Experienţă UE – PE – CE

– cunoaşterea temeinică a mecanismelor politice, economice şi juridice ale integrării europene, a funcţionării structurilor specifice UE şi a particularităţilor ce le disting de restul structurilor europene şi internaţionale
– dialogul profesional – ştiinţific susţinut cu:
Prof. Univ. Dr. Herbert Schambeck, Prasident des Bundesrates i. ROsterreich
Prof. Univ. Dr. Herve Coutau- Begarie, President de l Institut de Strategie Comparee Paris
Lord Slynn of Hadley, member of the Court of Justice at Luxembourg
Dr. Jean-Pierre Dufau, depute Groupe Socialiste Assemble Nationale

– expert pentru partea română la Projet de Charte Europeenne du Pulilinguisme, Observator pe lângă Parlamentul European, proiect în derulare din 2006

De asemenea găsim și declarațiile de avere succesive ale doamnei Predescu. Cine dorește, le poate analiza…

 Declaratie de interese sfarsit de mandat 07.06.2012
 Declaratie de avere sfarsit de mandat 07.06.2012
 Declaraţie de interese personale 08.07.2008
 Declaraţie de interese 15.06.2011
 Declaraţie de interese 29.10.2010
 Declaraţie de interese 12.06.2009
 Declaraţie de interese 08.07.2008
 Declaraţie de avere 15.06.2011
 Declaraţie de avere 29.10.2010
 Declaraţie de avere 12.06.2009
 Declaraţie de avere 08.07.2008

Totul poate fi văzut la fața loculului intrând pe site-ul  Primăriei Craiova

De asemenea, doamna mai e și coautoarea unor cărți… sau măcar îi apare numele acolo, ba mai mult în una din ele apare chiar și numele lui papa Predescu… e mișto să scrii cărți în familie, nu? (Țîțîțî, sunt atât de impresionat la coarda sensibiloasă că îmi vine sî încep demersuri pentru a se trece la DEX, în dreptul cuvântului ”plagiat” o adăugire la definiție: =Termenul nu se aplică celor al căror nume începe cu ”P” (Predescu, Ponta etc) precum și membrilor PSD deoarece a spune ”pesedist plagiator”   e similar cu a comite un pleonasm. A fi pesedist înseamnă, prin definiție, a fi și plagiator și mincinos= 

Revenind la tatăl său, domnul Ion Predescu, judecător la Curtea Constituțională a României.

Indiferent de cât de capabilă sau școlită, ori ce traesu profesional o fi avut, cu sau fără ajutorul PSD, mi se pare că este nevoie de o anchetă în acest sens și nu cred că ar fi o pierdere dacă ceu de la DNA  s-ar autosesiza. Mie mi se pare că dacă e adevărat că la CCR există nepotism ar fi foarte grav.

Sunt convins că dacă DNA   și-ar face datoria am afla lucruri foarte interesante. Între altele, ne-am explica și un lucru care se întâmplă, o aberație de zile mari care probabil în istoria unei țări cu pretenții de democratie se întâmplă de foarte puține ori.

Zilele acestea vedem cum că avem o Curte Constituțională  formată din indivizi despre care e poate spune orice în afară de faptul că sunt niște prsoane cu o judecată logică și rațională.

Mă refer la faptul că lucruri evidente sunt învârtite, imbârligate, analizate la sânge, poate poate negrul va părea măcar gri dacă nu alb.

Pe de o parte, știn că toți cetățenii români au drept de vot dacă au peste 18 ani, nu sunt nebuni și nu au condamnări care să îi o priveze temporar sau definitiv de dreptul de a vota.

Indiverent unde locuiește cetățeanul român cu drept de vot, este trecut în niște liste electorale.

Dacă e vorba de alegerile locale, cetățeanul român cu drept de vot este trecut în lista din localitatea de domociliu. Dacă e vorba de alegerile parlamentare, având în vedere caracterul semi uninominal al acestor alegeri e trecut în lista din colegiul unde e arondat conform domiciliului.

Dacă însă este vorba de alegerea președintelui țării sau de un referendum pentru demiterea acestuia, ori a oricorui alt referendum de interes național, omul e trecut în niște liste care cuprind TOȚI CETĂȚENII ROMÂNI CU DREPT DE VOT INDIFERENT DE LOCUL DE DOMICILIU TRECUT ÎN ACTE.

Din cele liste este scos doar în cazul în care omul nu mai are drept de vot.

Ce vedem noi acum?

Cei de la USL, căutând orice chichiță legislativă încearcă să determine Curtea Constituțională să valideze referendumul nevalidabil pentru demiterea președintelui.

Deși validarea referendumului încalcă principiile democrației și ideea de referendum național se încearcă și niște tertipuri care ar putea constitui subiect de filme cu proști.

Acest gen de referendum este, de fapt, o întrebare adresată TUTUROR CETĂȚENILOR ROMÂNI CU DREPT DE VOT.

Democratic vorbind, dacă răspunsul DA la întrebare este dat de jumătate plus unu din cei întrebați, atunci trebuie să se considere că răspunsul electoratului la întrebarea pusă e DA. În nici o altă situație,m răspusul nu poate fi considerat da.

Din motive pe care eu le consider un abuz ordinar a fost introdus un cvorum necesar penru validare… Împotriva oricărei logici sănătoase la cap, se consideră că referendumul e valid dacă se prezită jumătate plus unu din cei cu drept de vot, și răspunsul DA e aceptat dacă din cei care s-au prezentat spun DA.

Deci, dacă jumătate plus unu se prezintă la vot și din ei, jumătate plus unu spun DA se consideră că răspunsul e DA.

Dacă ești un elev de curs primar și nu un căcănar de judecător la Curtea Constituțională a României vezi că jumătate din jumătate înseamnă de fapt UN  SFERT.

Dacă e greu de priceput așa, să scriem ecuația:

N-numărul de persoane cu drept de vot, N:2+1, numărul de alegători necesari pentru validare.

Pentru ca răspusul să fie DA e necesar jumătate plus unu din cei prezenți.

Deci:

(N:2+1):2+1. Simplificând avem N:4+0,5+1=N:4+1,5

Da, deci referendumul este acceptat, la extrem, cu un sfert plus 1,5 alegători.

Democrația vorbește de majorități…

Ce e foarte straniu în toată povestea aceasta, în afară de respectiva socoteală, numărul acela de cetățeni cu drept de vot nu e nici pe departe un număr aparținând numerelor reale, fix la un moment dat.

Ei bine, Curtea Constituțională a României  pare a se fâstâci când vine vorba de această socoteală.

De unde vine aceasă fâstăceală?

De la faptul că nu se ține cont de un principiu al democrației. Acela al egalității în drepturi a cetățenilor, lucru reflectat și în Constituția României:

Egalitatea în drepturi

ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege.(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.

(4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale.

Cetăţenii români în străinătate

ARTICOLUL 17
Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

Precum și a referirilor la dreptul la vot al cetățenilor

Dreptul de vot

ARTICOLUL 36
(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.

Cei de la USL, deși recunosc dreptul la vot alt cetățenilor români, spun împotriva oricărei logici că anumite categorii de români au dreptul la vot doar uneori.

De fapt nu dreptul la vot ci dreptul de a fi luați în considerare statistric vorbind.

Se încearcă acreditarea ideii că deși cei care trăiesc în străinătate pot vota, lucru pentru care sunt trecuți în liste care îi cuprin pe cei care au votat, dar nu pot fi luați în considerare la stabilirea cvorumului…

Aici apare o altă aberație. Teoretic vorbind, să zicem că se prezintă la vot toți cetățenii români cu drept de vot. Sunt trecuți în liste suplimentare cei care nu se regăsesc în listele normale și ce vedem? Prezenta la vot va fi mai mare decât numărul de cetățeni trecuți în liste. Nu pot fi contrazis, deoarece chiar înființarea de secții de votare în străinătate arată că acei oameni sunt acceptați la vot…

Ei, dar chetia veselă vine abia acum. Dacă acei cetățeni sunt neluați în seamă la stabilirea cvorumului, îi vedem luați în seamă la stabilirea umăruluio de parlamentari. Atunci trebuie să fim mulți pentru  a avea multe locuri în Parlament.

Pe de altă parte, cei de la USL cer ca acest referendum nevalidabil să fie validat, deci Băsescu să plece, asta deși nici un USL-ist sau mâncător de rahat de la Antena3  nu pot preciza un lucru simplu (iar cei de la Curtea Constituțională par a nu observa), ce articol din Constituție a încălac Băsescu prin fapte grave comise. Unul măcar.

Deci referendumul vine ca urmare a UNEI SUSPENDĂRI ILEGALE lucru care invalidează din start  referendumul.

De fapt nici nu știu de ce mă mir… dacă cei de la CCR au treabă cu angajarea urmașilor la Curte cum dracu să mai poată ei judeca normal?  Nu pot, oameni sunt și ei, iar cum cei de la DNA au alte probleme, poate or avea și ei urmașii lor?

%d blogeri au apreciat: