Arhiva

Posts Tagged ‘Curtea de Apel Constanţa’

Argumentele pentru excluderea judecătoarei Camelia Bogdan din magistratură, demolate de ÎCCJ. Similitudini cu cazul judecătoarei Georgiana Pulbere

Eșafodajul argumentativ pe care s-a bazat scoaterea din magistratură a doamnei judecătoare Camelia Bogdan pare a fi demolat puțin câte puțin de  Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta a ajuns la concluzia că un magistrat care a predat cursuri așa cum a făcut doamna Bogdan nu a încălcat legea.

Decizia ÎCCJ rămasă definitivă pune CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) într-o poziție cel puțin ciudată deoarece l-a lăsat cu nădragii în vine demolându-i principalul argument pe care s-a bazat eliminarea din magistratură a doamnei judecătoare Camelia Bogdan, cea care l-a condamnat la zece ani de închisoare pe Dan Voiculescu în dosarul ICA.

ÎCCJ a anulat un raport al ANI  (Agenţia Naţională de Integritate) care hotăra că un magistrat din Constanța ar fi fost în incompatibilitate din același motiv.

În 2012 judecătoarea Georgiana Pulbere care a a predat cursuri de formare profesională în domeniul achiziţiilor publice, în calitate de prestator-formator, unor funcţionari de la  CNSC (Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor), fiind retribuită de o firmă privată. Această speță crează un important precendent în favoarea judecătoarei Camelia Bogdan, eliminată din magistratură pe același motiv, lucru contestat Inspecţiei Judiciare, organ al CSM.

ÎCCJ, la  22 iunie, a admis recursul formulat de  judecătoarea Georgiana Pulbere  la Curtea de Apel Constanţa și a anulat raportul ANI din 2015 prin care magistratul era declarat incompatibil.

Raportul spunea că  în 2012, doamna Georgiana Pulbere  în calitate de prestator-formator, încheiase un contract civil cu SC Omniatest Plus SRL, în calitate de beneficiar, având ca obiect elaborarea şi susţinerea suportului de curs de formare profesională în domeniul achiziţiilor publice, în valoare totală de 1.370 lei. Drept urmare, s-ar fi aflat în afara cadrului legal, deoarece funcţia de judecător „[…] este incompatibilă cu orice altă func­ţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior […]” (Legea 161/2003) şi pentru că „funcţiile de judecător […] sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, precum şi a celor de instruire din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de Grefieri, în condiţiile legii” (Legea 303/2004). Rezultatul stării de incompatibilitate este decăderea din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică pe o perioadă de trei ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.

Doamna Pulbere la contetarea raportului la Curtea de Apel Bucureşti, susținea că: „implicarea în respectivul proiect a avut raţiuni pur profesionale, justificate şi prin prisma faptului că CNSC este o instituţie administrativ-jurisdicţională ce pronunţă DECIZII ce pot fi atacate în faţa instanţelor competente de contencios administrativ astfel că activitatea prestată în contextul anterior învederat nu contravine dispoziţiilor legale” (fragment din sentinţa 2481/2015 a Curţii de Apel). Ea a mai invocat faptul că „restrângerea exercitării unor drepturi prin instituirea unei incompatibilităţi este justificabilă din punct de vedere legal doar prin existenţa anumitor situaţii personale, care fac să planeze asupra persoanei unele suspiciuni privind exercitarea cu imparţialitate a unei demnităţi/funcţii publice”.

Doamna Pulbere a pierdut acel proces, Curtea spunând că „activitatea prestată de reclamantă în temeiul contractului încheiat cu o societate comercială a generat o stare de incompatibilitate, aşa cum corect a apreciat pârâta (Agenţia Naţională de Integritate – n.r.), câtă vreme nu se înscrie în sfera activităţilor didactice prestate în învăţământul superior, singurele permise de lege în cazul judecătorilor.”  … D-na Pulbere a depus la  22 iunie 2017 a câştigat definitiv procesul, completul de la Înalta Curte casând sentinţa anterioară şi anulând raportul ANI.

Referitor la acest dosar, ANI a transmis că „infirmarea unui raport de evaluare în mod definitiv de către instanţele de judecată are ca efect imediat înlăturarea acestui act administrativ, sub aspectul situaţiilor pe care le cons­tată şi al sancţiunilor pe care le prevede, conform legislaţiei aplicabile … Atâta vreme cât sentinţa nu este motivată, nu mă pot exprima”, a declarat doamna judecătoare Dana Gîrbovan, preşedintele UNJR (Uniunea Naţională a Judecătorilor din România.)

Anumite similitudini între cele două spețe există. Starea de incompatibilitate, decisă  după ce, în 2014, d-na Bogdan a participat,ca  formator-lector, la un program de formare profesională destinat func­ţionarilor din cadrul APIA (Agen­ţiei de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură), structură din cadrul Ministerului Agriculturii.

Judecătoarea a încheiat, un contract cu o firmă privată, FDI Top Consult SRL, încasând 4.480 euro pentru 16 zile de activitate. Decizia de excludere menţionează, la pagina 47, că Agenţia Naţională de Integritate „într-o situaţie similară, a decis că doamna judecător Georgiana Pulbere s-a aflat într-o situaţie de incompatibilitate atunci când a prestat o activitate de formare profesională în domeniul achiziţiilor publice, activitate pentru care a fost remunerată”.

Cazul Pulbere mai apare încă o dată în decizia de excludere a Consiliului Superior al Magistraturii, fiind făcută o comparaţie între sumele încasate de cele două judecătoare. Doamna Bogdan a contestat decizia luată în cazul său, dosarul aflându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără a avea un prim termen stabilit, a doua zi după pronunţarea din cazul Pulbere, Camelia Bogdan era deja la curent cu sentinţa respectivă. „A câştigat. Este cam aceeaşi situaţie ca la mine. Nu este prima dată când un magistrat câştigă un astfel de dosar”, a spus pentru presă  Camelia Bogdan, care şi-a susţinut astfel nevinovăţia.

În public mulți spuneau că eliminarea doamnei Bogdan s-a întâmplat pentru că a primit bani pentru cursuri de la o instituţie. Adică de la Ministerul Agriculturii, care era parte civilă în dosarul ICA, pe care Bogdan l-a judecat în aceeaşi perioadă şi în care patronul trustului Intact, Dan Voiculescu, a fost condamnat la zece ani de închisoare. În aceste condiţii, era de aşteptat ca judecătorii să facă cel puţin o paralelă între termenele pe care le-a avut dosarul respectiv, cu numărul 25497/3/2012** (10 iunie, 1 şi 7 iulie, 4 şi 5 august 2014) şi participarea judecătoarei la cursuri (21 iulie-2 august 2014). Pentru excluderea din magistratură, însă, s-a invocat doar art. 99, lit. b din Legea 303/2004, privind „încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii”. O anchetă anterioară legată de faptul că Bogdan ar fi trebuit să se abţină în Dosarul ICA (art. 99, lit. i) a fost clasată de CSM.

*

Dan Voiculescu, condamnat la zece ani de închisoare pentru privatizarea frauduloasă a fostului ICA (Institut pentru Cercetări Alimentare), a fost la un pas să iasă din închisoare după nici trei ani executați din cei zece primiți. 

O comisie a Penitenciarului Rahova a analizat cererea de eliberare condiţionată a lui Dan Voiculescu și i-a dat însă aviz negativ. comisia a decis  că „scopul pedepsei în cazul lui Dan Voiculescu nu a fost atins”,cu toate că  Dan Voiculescu a fost considerat  a fi un deținut model,  Voiculescu ținând  conferințe în închisoare și ar fi măturat curtea.

În sala de judecată avocatul lui Voiculescu a spus, citat de Mediafax, a declarat: “Comisia spune că perioada executată efectiv, 1.022 de zile, e prea scurtă. Însă din fracţia obligatorie fac parte şi zilele câştigate, adică peste 380. (…) Comisia susţine că Dan Voiculescu e în regim închis, aşadar nu ar trebui eliberat condiţionat. Ţin să precizez că a refuzat un regim inferior din motive de siguranţă personală. Dan Voiculescu a depăşit fracţia cu aproape opt luni, zile executate şi câştigate. A avut un comportament conform, a participat la activităţi în penitenciar, are 71 de ani și suferă de mai multe afecţiuni, care se regăsesc în documentele depuse. Dan Voiculescu nu trebuie îndreptat. El are o educaţie solidă, probabil a înţeles că a încălcat legea”.

Procurorii de la DNA spun că  fără publicarea unor cărţi, Voiculescu nu ar fi îndeplinit fracţia de o treime din pedeapsă, condiţie necesară pentru formularea unei cereri de eliberare. Procurorul a adăugat că instanţa trebuie să aibă în vedere împrejurările în care au fost realizate lucrările.

“Petentul condamnat a fost disciplinat,” – a spus procurorul de şedinţă al DNA la același termen al procesului- ” a fost recompensat, însă nu e suficient pentru a fi eliberat condiţionat. Instanţa trebuie să îşi creeze convingerea că a fost reeducat. A fost condamnat pentru o infracţiune cu intenţie. A câştigat 57 de zile din muncă, dar 330 de zile din cărţile scrise. Lucrările au fost realizate cu scopul vădit de a induce în eroare comisia şi instanţa. Nu există nicio dovadă că lucrările au fost scrise în penitenciar. Unul dintre manuscrise are 20 de pagini, în timp ce varianta tehnoredactată are 40 de pagini. A fost o modalitate vicleană şi facilă de a ieşi mai repede din penitenciar. Este un profitor al prevederilor legale. A fost obligat la plata a 60 de milioane de euro, prejudiciu care încă nu a fost plătit. Nu au fost achitate nici măcar cheltuielile de judecată. Persoana nu a finalizat niciunul dintre cele 17 programe la care s-a înscris în penitenciar. Fie nu a avut pre­zenţă, fie nu a obţinut calificativ”.

În motivarea deciziei Secţiei pentru Judecători în Materie Disciplinară din 8 februarie 2017 (pag. 25-57) dosarul ICA nu este invocat deloc existând doar unele trimiteri: ”trebuie verificat dacă, în contextul social specific şi din perspectiva observatorului rezonabil, magistratul s-a implicat într-o activitate ce poate să îi compromită, în mod obiectiv, statutul profesional pe care legea i-l conferă”  ………… „modul în care aceasta a acţionat a fost de natură a afecta încrederea cetăţenilor în sistemul judiciar” ………….. „modalitatea în care doamna judecător a înţeles să se raporteze la obligaţiile legale ce îi reveneau este cu atât mai gravă cu cât unul dintre scopurile avute în vedere prin reglementarea conflictului de interese şi a regimului incompatibilităţilor este acela de a preveni situaţiile care pot genera în­doieli din perspectiva percepţiei publice cu privire la aparenţa de imparţialitate a magistratului în soluţionarea cauzelor cu care a fost învestit” , „prin conduita pârâtei judecător s-au creat premisele unei îndoieli cu privire la integritatea şi impar­ţialitatea magistraţilor, precum şi a întregului sistem judiciar, în condiţiile în care informaţiile referitoare la situaţia concretă în care s-a aflat doamna judecător au ajuns la cunoştinţa opiniei publice”  … „prin acţiunile sale, a afectat prestigiul şi imaginea justiţiei, ca serviciu public, fapta fiind de natură a conduce la decredibilizarea justiţiei”.

„De ce şi cum a motivat CSM-ul nu pot specula. Doar ei vă pot răspunde”, a răspuns judecătoarea Dana Gîrbovan, șefa UNJR (Uniunii Naționale a Judecătorilor din România), la întrebarea de ce respectivul dosar nu apare în motivarea deciziei de excludere a Cameliei Bogdan. Aceasta din urmă susţine, pentru RL, că asocierea dosarului respectiv cu excluderea a avut loc doar cu un singur scop: „Ca să-mi fie terfelită imaginea”.

România cetăţeanului turmentat, sau, ca la noi la nimeni

9 Decembrie 2014 Lasă un comentariu

1. Oare de ce Justiţia mioritică ţine neapărat să ne convingă că e ineptă, iar Curtea Constituţională că nu e altceva decât un SRL cu pretenţii de infailibilitate dispus oricând să îşi vândă serviciile? Nu cred că era cazul să se mai strofoace … ştiam…

2. Care este diferenţa dintre amânarea, într-un fel sau altul, a sentinţei procesului lui Ioahannis astfel încât să devină imun la orice formă de condamnare, sau chiar declararea acelui articol care îl incriminează  şi desfiinţarea de către Ponta a comisiei Ministerului Învăţământului care urma să îl declare plagiator şi reînfiinţarea acesteia în aşa fel încât să îl arate curat ca un  lebădoi virgin?

Curtea Constituţională, Klaus Iohannis

Augustin Zegrean, Preşedintele Curţii Constituţionale întrebat de jurnalişti, la intrarea în sediul Curţii Constituţionale, ce se va întâmpla cu procesele aflate pe rolul instanţelor în cazul în care articolul 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003 va fi declarat neconstituţional, a declarat:

„Ei (aleşii locali – n.r.) câştigă, li se anulează constatarea făcută de ANI. Dacă legea nu mai prevede că ei sunt în incompatibilitate, nu-i mai poate menţine nimeni în incompatibilitate. (…) Nu-şi mai pierd mandat pentru acest motiv”

CCR are în dezbatere articolul din Legea 161/2003 în baza căruia Agenţia Naţională de Integritate i-a declarat incompatibili pe mai mulţi aleşi locali, între care şi pe preşedintele ales Klaus Iohannis, fost primar al municipiului Sibiu.

Judecătorii CC au hotărât că e necesară repunerea pe rol a cauzei privind acest articol şi s-a decis că este nevoie de dezbateri suplimentare, cerând informaţii suplimentare de la Curtea de Apel Constanţa, unde a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, în procesul de incompatibilitate al primarului din Tuzla.

Articolul dezbătut la Curtea Constituţională este art 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003 referiprivind asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor şi  demnităţilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care prevede că aleşii locali sunt incompatibili dacă ocupă şi funcţii în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau sunt reprezentanţi ai statului în adunările generale ale unor societăţi comerciale de interes naţional.

În articolul 87 alineatul 1, litera f) din Legea 161/2003 se spune: „Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu (…) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional”.

Acest articol a fost analizat pe 7 Octombrie de judecătorii de la CCR care au amânat atunci până la 3 noiembrie pronunţarea unei soluţii. În 3 noiembrie, CC a stabilit că dezbaterile în acest caz trebuie reluate, motiv pentru care au acordat un nou termen în acest caz pentru marţi.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de primarul comunei constănţene Tuzla, Constantin Micu, în cazul căruia Agenţia Naţională de Integritate a întocmit un raport de incompatibilitate.

În vara lui 2013, ANI susţinea că 22 de aleşi locali constănţeni erau în incompatibilitate deoarece exercitau în acelaşi timp atât funcţia de primar cât şi cea de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor SC RAJA SA Constanţa. Între aceştia se afla şi că primarul comunei Tuzla,  Florin Constantin Micu, aflat în incompatibilitate în perioada 24 iulie 2008 – 29 iunie 2009. El a contestat decizia ANI la Curtea de Apel Constanţa, care în 26 iunie i-a respins cererea, pe motiv că este neîntemeiată.

Acelaşi articol îl priveşte şi pe Klaus Iohannis preşedintele ales, fost primar al municipiului Sibiu.

În Aprilie 2013 ANI spunea că acesta era în stare de incompatibilitate deoarece era şi reprezentant al municipiului în Adunarea Generală a Acţionarilor SC Apă Canal SA Sibiu, din 5 august 2010 şi SC Pieţe SA, din 30 aprilie 2009, ceea ce contravine prevederilor legale.

În Toamna lui 2013, Iohannis a câştigat la Curtea de Apel Alba-Iulia procesul intentat ANI. Hotărârea a fost contestată de ANI la instanţa supremă, iar următorul termen în proces va avea loc în 14 ianuarie 2015.

N-ar fi nici o problemă, dar pe 21 noiembrie, Curtea Constituţională a anunţat, în şedinţă solemnă, validarea alegerii lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte al României. Odată devenit Preşedinte pe deplin Iohannis devine imun şi indiferent ce va hotărî instanţa, el nu va putea duporta consecinţele legale.

Mie asta îmi aminteşte de Dan Voiculescu. Acesta, acuzat că tot amână procesul pentru a veni timpul prescrierii zicea că el a cere să meargă totuşi până la capăt şi să se ajungă la o sentinţă.

Şmecheria era că, indiferent de sentinţă, el nu ar fi putut fi pedepsit dacă era găsit vinovat.

Revenind la art. 87 alin. 1, lit. f) din Legea 161/2003 ori Iohannis a ocupat în acelaşi timp şi fincţia de primar şi a fost şi reprezentatul  unităţii administrativ-teritoriale în una sau mai multe AG a  SC de interes local în acelaşi timp, ori ba.

Se pare că da …

Povestea pare scoasă dintr-un film cu proşti interzis până şi în Ţara Retardaţilor.

Că la Alba Iulia s-a obţinut sentinţa care s-a obţinut nu e de mirare… nu e prima dată când la C.A. Alba-Iulia sentinţele sunt date „cu adresă” …

Treaba e că justiţia mioritică are un talent inegalabil de a călca în străchini.

De data aceasta (iar nu e prima dată) implicarea CCR este una absolut lamentabilă. De fapt toată povestea pare complet anapoda.

O întrebare se impune… Oare judecătorii sunt nişte retardaţicare trăiesc într-o lume a lor nefiind capabili să înţeleagă consecinţele faptelor lor? Sau or fi atât de limitaţi intelectual încât  sunt incapabili să citească, să înţeleragă şi aă aplice un articol ca art. 87 alin. 1, lit. f) din Legea 161/2003? Sau sunt destul de obedienţi pentru a face ceea ce le cere X sau Y? Păi în niciuna din situaţii nu sunt îndrituiţi să mai fie plătiţi regeşte pentru a ocupa o funcţie ca cea pe care o ocupă.

Oare nimeni nu vede că întreaga poveste cu amânărilşe succesive menite să în ducă pe cel în discuţie în situaţia de a nu mai putea fi tras la răspundere pentru faptele sale?

Care o fi diferenţa, în esenţă, dintre povestea aceasta cu lăsarea în coadă de peşte a problemei până procesul devine fără rost deoarece nu poate avea finalitate şi povestea cu desfiinţarea comisiei Ministerului Învăţământului exact în ziua în care trebuia să îl declare pe Ponta plagiator şi renfiinţarea ei în aşa fel încât să fie declarat curat ca un lebădoi, n-am să înţeleg…

Şi ne mai mirăm că România e văzută în Europa ca un fel de ciudăţenie exotică?

Să fim serioşi.

Ce este oare toată lăbăreala asta în care acum şi-a băgat şi CCR coada dacă nu exact o schimbare a regulilor existente şi o reinterpretare a celor existente.

De ce să încercăm să spunem că toţi sunt negrii, doar Iohannis e alb atâta timp cât toţi sunt vopsiţi murdari de aceeaşi  smoală? De ce să spunem că smoala e mai neagră la unii şi mai albă la alţii? Doar pentru că aşa dă bine?

Să mă ierte Dumnezeu dacă poate, dar am senzaţia că Justiţia mioritică ţine neapărat să ne convingă că e ineptă, iar Curtea Constituţională că nu e altceva decât un SRL cu pretenţii de infailibilitate dispus oricând să îşi vândă serviciile. Nu cred că era cazul să se mai strofoace… ştiam …

Bine a zis cine a zis că România este o ţară frumosă, din păcate locuită, dar şi cine a spus că un popor de proşti ajunge, inevitabil, să fie condus de escroci.

Poate e vorba de un fel de justiţie divină …

%d blogeri au apreciat asta: