Arhiva

Posts Tagged ‘Dacia’

După dezvăluirile istorice de la Digi24, Gheorghe Funar nu a fost internat ci a fost lăsat să plece liber

19 noiembrie 2017 Lasă un comentariu

Se spune că zahărul este ceea ce dă gust rău ceaiului când lipsește.

GHEORGHE FUNAR
Un fost primar al Clujului care părea sănătos când trăia Vadim

La fel, când lipsește Vadim Tudor, Gheorghe Funar apare la adevărata lui valoare, cum ar veni, când lipsește Vadim oamenii nu mai par la fel de sănătoși la cap.

Prezent Duminică la Digi 24, Gheorghe Funar, fostul primar al Clujului a arătat națiunii cam ce se întâmplă când rămâne fără medicamente. Începe să bată câmpii …

Cu o seriozitate și o convingere pe care o au cei de la spitalele de psihiatrie înainte de tratamentele cu șocuri electrice, Funar a expus o teorie istorică despre daci conform căreia dacii au descoperit roata și masa cu patru picioare dar și că Isus Cristos și olandezii sunt daci … cea mai mare realizare a lor fiind construirea Romei și a piramidelor egiptene.

„Isus Cristos – a dezvăluit Gheorghe Funar la Digi 24 – fiind din neamul get, avea și caracteristicile strămoșilor noștri, avea tenul alb, părul auriu, barbă aurie, ochi albaștri (…) În traducere știți ce înseamnă Deutschland? Țara dacilor. Vă vine să credeți? Dacă ajungeți în Olanda și îi întrebați pe olandezi cine sunt strămoșii lor vă spun dacii (…) Știți cine a construit Roma? Știți că numele Romei, a capitalei Imperiului Roman, nu este latin, ci provine din Geția, de la strămoșii noștri, din Roma veche (…) Ei au inventat foarte multe lucruri care sunt folosite de omenire astăzi.

De pildă roată, este invenția getilor. Ei au inventat carele de luptă, au inventat scaunul cu patru picioare, masa cu patru picioare, au inventat uneltele agricole (…) Piramidele din Egipt au fost construite de strămoșii noștri geți după modelul piramidei soarelui pe care o face bunul Dumnezeu pe teritoriul României!”

Care ar fi paradoxul în această poveste? Gheorghe Funar nu a fost internat ci a fost lăsat să plece liber …

Dacă nu ar fi sinistru ar fi haios …

Ce bine era dacă Sabin Gherman ar fi învăţat, un pic de Istorie, Geografie şi un pic de Matematică (….măcar până la adunarea şi scăderea cu numerelor cu trei cifre)

MOTTO: A greși e omenește, a persevera în greșală, aroganță…

Ce bine era dacă la Facultatea absolvită de Sabin Gherman s-ar fi predat Istorie şi Geografie măcar la nivel de clasele V-VII şi Matematică, mai precis „Armetică” măcar până la nivelul unde se învaţă adunarea şi scăderea cu trei cifre (clasa a II-a cred).

Nu vorbea prostii …

***********************

Sabin GhermanDespre cei care termină Filologia spun unii atunci când văd un text aproape automat, în prima etapă găsesc greșelile de ortografie, în a doua etapă analizează fie care frază, propoziție și cuvânt din punct de vedere gramatical, după care vine a treia etapă, înţelegerea ideilor exprimate în text.

Evident că nimeni nu le poate cere să se exprime asupra unor adevăruri legate de ştiinţe, Geografie, Istorie şi mai ales Matematica care pentru ei sunt cam ca limba chineză pentru românul de rând.

Dacă le pui în faţă o foaie de hârtie pe care scrie „Alinuţa un coş în care are două mere, Gigel are un coş în care are trei pere, deci Alinuţa şi Gigel are împreună opt fructe”, un filolog va observa instant dezacordul din final dar nu va sesiza niciodată că doi plus trei este egal cu cinci şi nu cu opt. Deh, nu e vina lor că nu au făcut matematică la facultate. Matematica e ştiinţă grea, în special asta cu adunările, „Armetica” adică.

Despre Sabin Gherman (actualmente are o emisiune „România de la A-la Z” la Look TV)  pot să spun că am o părere extrem de bună (şi asta fără mişto) cel puţin pentru faptul că multora le stă în gât deoarece spune în gura mare adevăruri pe care alţii nu mai ştiu cum să le înghesuie sub covor.

Este un tip foarte talentat într-ale retoricii, cum însă este ardelean, îi e cam greu, uneori, să  vorbească şi să gândească în acelaşi timp… nu poţi să ceri oricui să facă ce făcea Napoleon, nu?

 Din câte ştiu, Sabin Gherman are un fiu, băiat bun deocamdată (nu bea, nu fumează, nu se duce la curve, e drept că asta se poate schimba peste câţiva ani când băiatul va ajunge la liceu), tare mi-aş dori ca azi să se fi uitat la desene animate când era tatăl lui pe ecran prestând ca să îşi poată încasa cecul cu salariul şi  sper de asemenea ca şefii televiziunii clujene să nu se fi uitat nici ei la tv, astfel să nu le vină ideea de a-l da afară, ar fi păcat de ăla micu …

Pe scurt … cum s-a împământenit obiceiul, în emisiunea „România de la A la Z pe care o face (cu o seriozitate care, la modul cel mai concret, ar trebui să le atragă atenţia televiziunilor bucureştene), se afişează pe un ecran nişte aşazise „cartoane”, de fapt vişte decupaje de text pe care apoi le comentază Gherman.

De data asta pe un astfel de „carton”, de fapt pe o plasmă,  se afişa ceva scris de unu’ Ion …

De acolo, în contextul criticării războilui dintre cei care zic fie că suntem daci, fie că nu suntem daci, aflam că:

– Romanii au ocupat 18% (fără virgulă) din teritoriul actual al României.

– Ocupaţia au făcut-o mercenari care vorbeau LIMBA NATALĂ (da, „natală” nu „maternă”) şi nu latina literară.

– Romanii au ocupat 600 de ani 81% (sau poate 82%, n.a.) din Britania şi nimeni nu vorbeşte de latinitatea poporului englez.

  Deoarece nu a avut nici un fel de comentariu la afirmaţiile lui Ion, ba mai mult le-a folosit ca argument pentru a-şi susţine afirmaţiile, deduc că Sabin Gherman este de acord 100% cu cele afirmate.

Ce bine era dacă la Facultatea de Filologie pe care înţeleg că a absolvit-o, Gherman ar fi studiat, măcar câte o oră pe săptămână, Istoria, Geografia (atâta cât să ştie citi o hartă) şi Matematica, „Armetica” în speţă cel puţin până la adunarea şi scăderea numerelor cu trei cifre.

În caz că nu ştie, vreau să îi spu că 18% e cu un pic mai mic decât 20% ceea ce înseamnă o cincime din întreg.

Mai jos exită nişte hărţi ale Imperiului Roman din perioada de maxim …

Am încercat să trasez conturul actual al României, zona galbenă indică zona ocupată de Imperiul Roman la apogeul său (În sec II e.n) … Dacă zona galbenă reprezintă 15% din  teritoriul actual al României mă declar dispus să mănânc monitorul computerului, tastatura şi mouse-ul.

Afirmaţia că militarii romani care au cucerit Dacia erau mercenari (se subînţelege) de alte etnii decât cea romană este parţial adevărată. O parte din militarii de grade inferioare erau non romani aduşi de prin alte provincii. O mare parte din cei cu grade inferioare erau romani originari din  Peninsula Italia, ofiţerii de rang superior erau romani, nu puteau obţine aceste grade dacă nu cunoşteau limba latină.

Legat de nevorbirea limbii latine literare, e şi asta parţial adevărat.

Majoritatea militarilor romani vorbeau limba latină, e drept că nu una tocmai literară. Nici noi ardelenii nu vorbim o limbă pur literară, măcar nişte accente le punem în felul nostru specific, asta neînsemnând că nu ne înţelegem cu locuitorii altor regiuni din România evident cu excepţia ungurilor din Secuime de care d.Gherman spune că nu ar trebui determinaţi să înveţe româneşte.

Pe de altă parte, exista un aparat administrativ adus în cea mai mare parte de la Roma. Aceia erau cetăţeni Romani care îşi făceau o datorie de onoare din folosirea limbii latine  literare.  

Afirmaţia că romanii ar fi ţinut sub ocupaţie timp de 600 de ani este … cam ca aia că românii sunt ortodocşi de 2000 de ani, afirmaţie făcută de preotul Pomohaci cel puţin de două ori la tv (şi nu doar de dumnealui.. deci românii sunt ortodocşi de dinaite de apariţia ideii de români, a Creştinismului şi a ideii de … asta a apărut cu vre-un mileniu mai târziu).

Cucerirea romană a Marii Britanii a fost un proces treptat, care a început în anul 43, când Imperiul Roman s-a aflat sub conducerea împăratului Claudius. Generalul lui, Aulus Plautius, a fost primul guvernator al Britaniei. Insula a fost, însă, țelul expedițiilor militare romane mai devreme, în timpurile Republicii și Imperiului timpuriu. Ca în cazul tuturor regiuni limitrofe, Marea Britanie deja s-a bucurat de legături comerciale și diplomatice cu romanii, iar influența culturală și economică a Romei a fost o parte importantă a epocii de fier pe insula, în special în ținuturile sale de sud.

Între 55 î.Hr. și 40, status quo introdus de Iulius Cezar și bazat pe tributuri, ostatici și dependență politică față de Roma, a rămas aproape neatins. August a planificat expediții în 34 î.Hr., 27 î.Hr. și 25 î.Hr. Întâia și cea din urmă au fost anulate din cauza revoltelor în celelălte părți ale imperiului, iar cea de-a doua pentru că britanii păruseră să fie gată să se înțeleagă. Conform operei lui August, Res Gestae Divi Augusti, doi regi britani, Dumnovellaunus și Tincomarus, au venit la Roma ca implorători în timpul domniei lui,  iar Geographica lui Strabo susține că Marea Britanie a plătit mai mult în taxe vamale și peaj decât ar fi plătit după cucerire. Totuși, în jurul anului 40, situația politică la insula a schimbat. Catuvellauni au luat locul lor Trinovantes ca cel mai puternic regat din partea de sud-est a Marii Britanii, cucerind fostă capitală a lor, Camulodunum (astăzi Colchester) și i-a pus în pericol pe Atrebates, conduși de către descendanții aliatului vechi al lui Iulius Cezar, Commius.

Caligula a planificat o campanie împotrivă britanilor în 40, efectuându-o, însă, în mod caraghios: conform relației lui Suetonius, a aliniat trupele sale aflându-se în față Canalului Mânecii și i-a ordonat să lupte cu undele mării. Pe urmă, a decis că soldații ar colecționa carapacele, referindu-se la ele „prada din ocean pentru Capitolul și Palatul”. Istoricii moderni sunt incerți dacă aceasta a fost un fel de pedeapsă pentru o revoltă prin legioniști sau numai un semn al deranjamentului mintal al lui Caligula. Cu toate acestea, este cert că această „invazie” a pregătit trupele pentru luptă și cauzase că au fost construite mai multe clădiri de folos pentru expediția viitoare, spre exemplu un far de la Boulogne-sur-Mer, care a servit ca model pentru asemenea construcție în Dover.

Sfârșitul dominației romane în Britania este perioada în care Imperiul Roman a încheiat relația sa cu Britania Romană, marcând astfel trecerea de la Britania Romană la o Britanie post-Romană. Nu există o dată exactă a retragerii romane, dominația romană încheindu-se la diferite date în diferite părți ale Britaniei și în diferite circumstanțe.

Anul 410 este preferat de majoritatea istoricilor ca fiind data care marchează sfârșitul conducerii romane în Britania. Alți istorici prefera în schimb anul 409, anul în care Romano-britanicii au expulzat magistrații romani din orașele lor.

Anul 383 marchează sfârșitul dominației romane în nordul și vestul Britaniei. În acel an, trupele romane au fost retrase din aceste regiuni ale Britaniei pentru ultima oară. Deoarece legătura dintre aceste regiuni și Roma era de ocupație militară mai degrabă decât o societate civilă, legătura a fost dizolvată când trupele au plecat.

Deci ocupaţia romană în Britania a fost planificată de Caligula prin anul 40 e.n. şi a început efectiv după vreo trei ani, prin 43 e.n. Iar părăsirea Britaniei a început prin 383 şi s-a încheiat prin 409-410 …

Chiar luând în calcul şi perioada de planificare din partea Împăratului Caligula şi pregătirea invaziei Britaniei de armata imperială romană avem doar 380 de ani de ocupaţie romană în Britania dacă socotim finalul ei momentul când ultimul funcţionar imperial a predat gestiunea şi a suflat în lampă…

D’aia zic, era tare bine dacă la Facultatea de Filologie absolvită de Sabin Gherman  s-ar fi predat şi Istorie, Geografie şi Matematică …

PA …

Harta Imperiului Roman în perioada de apogeu (sec. II e.n.)

(De vede cu ochiul liber că a afirma că Dacia a fost ocupată într-un procent de 15% e o aberaţie)

Imperiul Roman la apogeu - sec II e.n -1

Harta Imperiului Roman în perioada de apogeu (sec. II e.n.)

detaliu care cuprinde teritoriul actual al României

Imperiul Roman la apogeu - sec II e.n - 2

Inepţii care urmau să ne schimbe viaţa!

12 noiembrie 2012 Lasă un comentariu

 

inept

În DEX inepţia este explicată ca fiind “faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate”. În traducere liberă, o prostie cât gardu’.

Gândirea roşie s-a născut din străfundurile întunecoase ale minţilor unor Marx şi Engels. Ea a fost apoi preluată, dezvoltată şi definitivată drept caracteristică obligatorie pentru manualul oricărui dictator, de către Lenin şi apoi de Stalin. Ceilalţi doar i-au plagiat. Şi astăzi aceştia încă mai sunt plagiaţi prin unele ţari din America de Sud, Africa sau Asia

După ’89 gândirea roşie a trebuit să se adapteze noilor evoluţii din ţările foste comuniste. Ea nu a dispărut ci doar a fost camuflată sub forma diverselor forme de exprimare, una din ele fiind inepţiaStricto sensonu ar fi nicio problemă, doar inepţii auzim zilnic. Problema devine gravă atunci când inepţia este pusă în rândul mecanismelor ce guvernează o societate, sub forma unor sloganuri sau elemente legislative, cu evidentă putere de influenţă.

Iar România a avut parte din plin de unele inepţii care ar fi putut să-i schimbe viitorul. Pe alocuri a fost chiar schimbat dar nu într-atât încât condiţionalul optativ să nu poată salva situaţia.

Prima inepţie a fost debitată de actualul “ultim tovarăş mohican în viaţă”. Cei din jurul său doar l-au plagiat, unii chiar cu succes (…). Văzându-se brusc cu o Revoluţie în braţe, tovaraşu’ Iliescu a lansat, printre altele, sloganul “Nu ne vindem ţara”. O perioadă chiar nu s-a vândut deloc, la asta ajutând şi câteva reprize de bastoane aplicate celor care ar fi fost capabili să o facă şi în special asupra celor care ar fi vrut dar nu deprinseseră destul de profund calităţile salamului cu soia tradiţional. Dar până la urmă, cu răsuflarea Europei în ceafă, mai de voie, mai de nevoie ţara a început să se vândă, adică să se privatizeze, acţiune ce lipsea cu desăvârşire din vocabularul la fel de roşu ca şi gândirea al tovarăşului. Dar dacă nu se întâmpla? Probabil că acum ne-am fi bulucit toţi să ne înscriem pe liste pentru o veche nouă Dacia cu una, două sau trei cocoaşe pe capotă, iar gospodinele ar fi avut de ales dintr-o ofertă mult diversificată de maşini de spălat Albalux şi Dero.

Cu o săptămână în urmă, la Bucureşti s-a desfăşurat Indagra, deja consacrata expoziţie specializată pentru industrie alimentară, agricultură şi zootehnie. Nu ştiu foarte multe detalii, dar acest slogan nu a fost străin de ciorba întinsă de autorităţi şi sindicate, direct responsabilă de dispariţia a două mari uzine româneşti de referinţă, Semănătoarea Bucureşti şi Tractorul Braşov. Dacă aceste două unităţi ar fi fost privatizate, atunci la Indagra am fi văzut expuse şi namile fabricate aici. Şi aş fi fost mândru. Nu numai pentru cunoscători , aceste namile sunt de-a dreptul uzine pe roţi extrem de specializate, capabile să schimbe radical, profesionist şi rapid faţa unui hectar de pământ.

Mai recent, în anul 2011, o altă inepţie a fost la un pas de a aduce schimbări majore în viaţa societăţii. După rezultatele dezastruoase ale bacalaureatului din acel an, diverşi politicieni au fost cuprinşi brusc de compasiune şi milă faţă de loazele care au înţeles prea târziu că viitorul lor nu mai poate fi subiectul unei simple şpăgi. Şi s-a născut proiectul legislativ prin care «elevii cu medie generală peste 7,00 dar care nu au reuşit să promoveze examenul de bacalaureat să se poată totuşi înscrie la universităţi», sub masca unui aşa numit «an de pregătire». Autorul nu este altcineva decât actualul ministru al educaţiei, Ecaterina Andronescu, care a găsit de cuviinţă să insulte prin acest proiect legislativ grupul totuşi destul de mare de elevi care au promovat, aceştia începând să-şi pună pe bună dreptate întrebarea “Şi atunci, noi pentru ce dracu’ ne-am străduit?”. Din fericire, inepţia nu a căpătat validare legislativă. Dar dacă s-ar fi întâmplat?.Precedentul fiind creat, am fi ajuns oţară posesoare de necalificaţi patentaţi dar deţinători de diplome de specialişti, prin permiterea accesului în topul oricărui sistem de învăţământ, de oriunde din lume, a unor personaje care nu au fost în stare să promoveze examenul maturităţii lor supreme. Las la o parte o altă inepţie, de data asta devenită realitate şi anume desfiinţarea şcolilor profesionale, cele care formau meseriaşii de care toţi avem nevoie.

Cu o lună în urmă, doi parlamentari mai exotici au avut “inspiraţia” unei alte inepţii: “prescrierea tuturor pedepselor cu închisoarea mai mici de 6 ani, inclusiv” (de remarcat cinismul acestui «inclusiv»). Din nou, inepţia celor doi, i-am numit pe M. Voicu şi N. Păun nu a ajuns practică legislativă, din fericire. Dar dacă nu ar fi fost aşa? Nici nu îndrăznesc să comentez, specialiştii în drept deja au făcut roşu’n gât pe această temă. Pe scurt, în acţiunea numită «furt», oul ar fi fost net discriminat în raport cu boul…

Inepţia supremă ar fi suma imensului rău întâmplat în această vară, pentru care DEX-ul pur şi simplu nu face faţă la explicaţii. Iar noi nu mai facem faţă la imensa revoltă care ne apasă.

Doar în trecere, să mai menţionăm câteva mici inepţii, mici prostioare debitate de oameni oarecum mari prin postura ocupată, dar extrem de mici în universul gândirii lor, pretins profesionale şi profund intelectuale,

I-am numit pe aceeaşi parlamentari: etichete moi aplicate articolelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte, dublarea filmelor în limba română, aplicarea unor buline (roşii, verzi sau portocalii) pe alimente, în funcţie de calitate, muncă patriotică de Ziua Plantaţiilor sau introducerea şahului ca disciplină şcolară ori obligativitatea celor ce stau la coadă (sic) să dea prioritate persoanelor în vârstă de peste 70 de ani etc. Iniţiatorul acestei din urmă gogoriţe este Mircea Geoană, care, probabil că a dorit să ne pregătească într-un fel pentru vremurile ce vor veni…şi omu’ se dorea preşedinte.

Aceste mici porcării nu s-au concretizat şi chiar dacă ar fi devenit parte a realităţii noastre, probabil că nu ar fi deranjat mai mult decât o groapă prost astupată de pasionaţii săpători Distrigaz sau Apa Nova (sau cum s-o mai fi chemând ea prin ţară). Dar totuşi, ele au fost emise cu intenţia cea mai serioasă şi argumentată… Mare-i Parlamentul tău, Doamne, şi mulţi stupizi în el!

Probabil că inepţiile vor curge mai departe, debitate de inepţi încă ascunşi, dar tare mi-e teamă că unele din ele vor intra curând în viaţa noastră, a tuturor, obligându-ne la o realitate pe cât de originală, pe atât de dureroasă şi frustrantă. Aşa că, JOS INEPŢIA şi INEPŢII! pare un slogan nu tocmai departe de cerinţele vremurilor pe care le trăim.

Autor: Dan Popică

Sursa: politicstand.com

 

”Nu subestmați puterea prostiei…”

1 octombrie 2012 Lasă un comentariu

 

 

S-a întâlnit hoţul cu prostul la Vâlcea


Nu subestimaţi niciodată puterea prostiei! Asta este concluzia privatizării-circ a combinatului chimic de la Vâlcea.

Orice dezbatere serioasă pe tema Oltchim ar trebui să se desfăşoare după două coordonate: primo, cum se poate obţine maximum de profit pentru statul român şi secundo, cum pot fi protejaţi cât mai bine angajaţii şi familiile acestora. La extrem, fie încercăm să obţinem cel mai bun profit chiar cu riscul sacrificării locurilor de muncă sau al închiderii combinatului, fie căutăm un investitor strategic căruia să-i dăm combinatul „pe un dolar“, dar cu negocierea unui plan de restructurare cât mai detaliat şi care să prevadă condiţii clare pentru eventualele disponibilizări. 

Ceea ce s-a întâmplat este că statul român a rămas şi fără bani, şi cu responsabilitatea miilor de vâlceni care nu mai au ce mânca. Îngăduiţi-mi să trag cortina peste implicaţiile politice, declaraţiile de un amatorism halucinant ale organizatorilor privatizării în frunte cu primul-ministru sau protecţia criminală, timp de peste 20 de ani, a lui „master of dizaster“ Roibu, oferită de toate forțele politice postdecembriste. Acestea sunt deja cunoscute pentru oricine este interesat de subiect. Să ne concentrăm doar asupra implicaţiilor economice ale acestui episod care ar fi de-a dreptul comic dacă nu ar exista consecinţele sociale catastrofale. Imaginea externă a ţării este mai proastă ca oricând. Nici în perioada mineriadelor nu eram atât de disprețuiţi. Atunci, aveam măcar scuza că luptam cu vechea gardă a comuniştilor convertiţi în apostoli ai capitalismului. 

Exista speranţa că o nouă generaţie îşi va face loc în structurile puterii şi va organiza societatea după regulile democraţiei şi ale Statului de Drept. Astăzi, „lupii tineri“ sunt deja la putere şi fac dovada celei mai proaste alcătuiri dintre cele posibile: incompetenţi, fuduli şi mincinoşi. Combinaţia asta alungă orice potenţial investitor serios şi deschide larg poarta de intrare numai pescuitorilor în ape tulburi, aventurierilor fără scrupule, care în general fac mai mult rău decât bine. Proastă carte de vizită în preambulul celorlalte jaloane de pe planul de privatizări convenit cu FMI. Pierderile nu pot fi calculate exact, dar sunt evidente pentru orice om care a negociat vreodată un contract mare de vânzare-cumpărare.

Costurile directe ale eşecului de la Oltchim vor fi însă destul de clare pentru domnul Gherghina de la Finanţe, cel care va calcula valoarea deficitului bugetar al anului în curs şi va alcătui bugetul pentru anul viitor. Pentru că zecile de mii de oameni ieşiţi în stradă va trebui să fie calmaţi cu bani, mai ales cu două luni înainte de alegeri. Banii noştri, ai contribuabililor români. Scandalul Oltchim ar trebui să fie o lecţie pentru viitor. Managementul este o treabă ce trebuie lăsată pe mâna specialiştilor, instalaţi pe criterii de competenţă şi evaluaţi periodic după rezultate. Numirile pe criterii politice sunt cancerul economiei de stat. Singura şansă de redresare a economiei noastre este privatizarea către parteneri strategici şi închiderea societăţilor neprofitabile. Sidex şi Dacia sunt două exemple pozitive elocvente pentru a înţelege că piaţa liberă trebuie lăsată să cearnă grâul de neghină. Epoca giganţilor industriali administraţi de politicieni a apus demult. Nu mă aştept ca membrii de partid să înţeleagă asta. Ei sunt beneficiarii sistemului şi primii interesaţi să prelungească agonia. Societatea civilă, oamenii de rând, ar trebui să forţeze schimbarea. Şi să înţeleagă că nu există prosperitate decât pentru cei cu iniţiativă. Trasul mâţei de coadă pe la un serviciu de stat în aşteptarea salariului care „trebuie să vină“ de undeva, fără să ne intereseze de unde, este drumul sigur către o existenţă mizeră şi fără perspective. Noi singuri ne alegem să fim sclavi ai unui sistem corupt. Cei din vârf nu pot decât să-şi frece mâinile bucuroşi că există destui fraieri care înghit gogoşi servite zilnic la tv în loc să-şi bată capul şi să găsească soluţii pentru ei înşişi.

Autor: Claudiu Şerban

Sursa: capital.ro

Categorii:Presă Etichete:,

Reflecții despre formarea poporului român (pamflet)

25 mai 2012 2 comentarii

Există un fel de clișeu despre ardeleni care spune că dacă-l întrebi pe ardelean:  Ce faci bade? Stai și cugeți? ” … iar el îți va răspunde inevitabil: ”Ba, numa stau…”.

E posibil ca uneori sta să fie adevărat, nu îi cunosc chiar pe toți ardelenii.

Treaba e că azi, eu stătam și împotriva tradiței, cugetam.

Mă întrebam dacă românii sunt o nație de tămpiți, ori pur și simplu sunt niște masochiști care au o mare plăcere în a fi luați de tămpiți?

Dacă vrei să aflii cum stau lucrurile, când te întrebi despre ceva, trebuie să te duci în trecut. Dacă se poate, la început.

Despre cum a început poporul român, foarte mulți încearcă să e inoculeze ideea că suntem o nație care provine din doi tați, viteazul Decebal rege al Daciei și onestul Traian împărat al Romei.

O fi poate adevărat, dar am niște îndoileli. Totuși, unl di  ei, ar fi trebuit să poarte sarcina, nu? Nu am văzut nici o statuie în acest sens. Pot presupune că de vreme ce Decebal și-a luat singut cu vitejie gâtul, Traian o fi mama.

Mult mai aproape de adevăr mi se pare o altă descriere. Una făcută de un film.

Acolo era unul cu barbă, cred că un fel de primar. Dacîă avea barbă, evident că era dac, romanii fiind militari erau bărbieriți cunform regulamentului.

Ei bine, primarul de care zic afea o fată. Mișto gagica … Bondă ca aurul, cu forme dcare erau capabile să pună pe bigudiuri mințile oricui.

Blonda asta, stăta udată undeva pe un câmp lângă izvor. Nefiind o nație foarte modernă, dacii nu aveau acasă apă curentă așa că trimiteau blondele la izvor.

Cum stătea ea și privea cum curgea apa în cofă, arnca priviri rușinose în jur. Deodată un tufe îl vede pe Florin Piesric care ara un ofițer roman care pândea ca bagabontul.

Binențeles că primul gând a fost să se bucure că va avea cine să îi care apa. Dar, cum în privirea bagabontului vede oarece sclipiri nu tocmai ortodoxe  (nu se inventase încă Ortodoxia) fata începe să țipe și o rupe la fugă. Nu era frumos să cedeze poftelor romanului…

Și fuge fata, fuge romanul, fuge fata, fuge romanul. Și tot așa… De la o vreme, nu că n-ar  mai fi putut fugi, fetei îi vin în minte niște lucruri legate de mândria și de caltatea ei de fată cinstită.

Dacă mai fugea mult, romanul ar fi ajuns la concluzia că e proastă. În fond, în vremea aceea, nu exista fată care, dacă avea mințile în cap, să nu se lase prinsă de Florin Piersic, frumușel era, vedetă era …așa că e explicabil.

Istoria e reținut faptele ca începutul formării poporului român. Oare dacă exista Codul  Penal pe vremea aceea și Florin era acuzat de viol, mai puteam vorbi de poporul român?

Blonda de care vorbeam, probabil a gândit și că nu era frumos să se oprească așa … dintr-o dată. Salvarea veni de la un mușuroi de care se împiedică…

S-a împiedicat azi, s-a împiedicat mâine și tot așa până romanul s-a trezit  acasă la peimarul dac crâdu-i fiica de nevastă…

Ce să facă omul? I-o dă… doar nu era să atragă asupra satului său mânia Romei… Ori fi fost ei dacii, viteji, dar parcă nu era frumos să te pui tu, sat, cu ditamai Imperiul Roman.

Nunta a durat cam zece minute măsurat pe film… Dacii localnici și romanii invadatori băgau la bruderschaft după bruderschaft cu vin de buturugă până asistența a ajuns în stare de muci de beți …

A băut și Florin, dar mai cu măsură. Încă reușea să urle cântece din folclorul local, semna că se documentase.

După nuntă, cam zece minute pe film, vedem că blonda naște.

Nimeni nu se întreabă de un detaliu, Florin șaten, blonda, blondă, mitelul, poporul român adică, brunet.  Cum a fost posibil? Genetic nu e chiar imposibil, niște rude brunete o avea ei, dar parcă e totuși cam improbabil.

Să fi fost de fapt morivul bruneției mititelului vre-un alt participant la nuntă?

Nu avem de unde să știm deoarece nu s-a arătat chier tot.

Dacă faptul că puștiul e brunet, rămâne pe vecie o enigmă, cred că faptul că avem o densitate atât de mare de tâmpiți se explică prin gradul de etilizare care îi cuprisese la nuntă pe invitați.

Chiar nu cred că are importană cine e tatăl.

Ceva mai trebuie sa argumentez.

Fie că vorbim de poporul român ca rod al amorului dintre Traian și Decebal, fie că vorbim de viol ori de vreo orgie la care a participat blonda, cu siguranță, nu vorbim de Imaculata Concepțion…

Mai avem o certidudine. Faptele s-au petrecut în Dacia. Ce tip de Dacie? Nici asta nu știu dar cred că e vorba de o Dacie brack … e cam greu să violezi o blondă într-o Dacie 500 … Acolo ar fi trebuit să fie a dracului de cooperantă, iar a spune după ce unii spun că poporul român nu are mamă, să spui direct că are o mamă curvă e cam mult totuși …

Dacă l-a recunoscut, asta e … ce crește în curtea ta e al tău.

Ce mi-a venit să spun că există extrem de multi tâmpiți în  tara asta?

Păi cum putem numi pe cineva care își alege conducători ca cei ai românilor?

Se spune dacă te uiți la cei care conduc un popor, vrzi cum e acesta. Nu înseamnă că cei care conduc sunt la fel cu cei conduși. Dimpotrivă…

Turma e formată din hoți, tâlhari, mincinoși, însetați de putere, lacomi de bani și averi, oameni fără caracter…. Păi ce popor poate alege  astfel de intivizi dacă nu doar unul format în mare măsură din tămpiți, proși, retardați etc? E drept, niciodată românii nu își vor recunoaște aceste tare, ei se consideră deștepți, poeți, harnici, osptalieri…

Asta e … un popor născut la beție nu are cum să arate altfel decât poporul român…

 

Categorii:Istorie, Pamflet Etichete:,
%d blogeri au apreciat: