Arhiva

Posts Tagged ‘deces’

RAMONA STRUGARIU: ”Drum lin, Călin. Îţi cer eu iertare, în numele ucigaşilor tăi. ”

Frumoasă, talentată și sensibilă, Ramona Strugariu publică un articol care spune ce am fi spus mulți dintre noi dacă am fi găsit cuvintele necesare.

Un scurt citat din text care cred că e suficient pentru a stârni interesul de a citi întreg articolul:

   ”Astăzi plâng iar, pentru că a murit Călin. A murit la 29 de ani, după ce timp de mai mult de doi ani l-aţi ucis, încet şi sigur, în fiecare zi. A murit având banii strânşi pentru un transplant pulmonar, în timp ce „există un protocol cu Eurotransplant, protocol care nu a fost semnat, pentru că România nu şi-a îndeplinit obligaţia“ (Sorina Pintea, ministrul Sănătăţii).

     A murit în timp ce, în 2016, conform spuselor lui Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătăţii, domnul Narcis Copcă, directorul Spitalului Sfânta Maria din Bucureşti, le scria celor de la Eurotransplant aşa: „Prin aceasta vă informăm că nu sunteţi bineveniţi pe 8 şi 9 decembrie să faceţi o vizită oficială sau neoficială la Spitalul Sfânta Maria din Bucureşti. Dacă nu veţi respecta rugămintea noastră, o să considerăm atitudinea dumneavoastră ca o lipsă de respect, că nu doriţi o colaborare bună şi onestă şi că vă amestecaţi voit în politicile de sănătate publică naţionale. Aşa că vom fi nevoiţi să acţionăm în consecinţă, să deschidem o anchetă oficială şi să informăm publicul“. Mizerabililor. Voi vorbiţi despre onestitate şi despre informare? Voi vorbiţi despre respect şi bună colaborare? ……..

………..

   Voi trebuie să mergeţi la groapa istoriei şi trebuie să răspundeţi pentru fiecare ticăloşie în parte. Nu meritaţi să muriţi sau să vi se întâmple ceva. Trebuie să pieriţi politic şi apoi să răspundeţi pentru fiecare moarte în parte.

   Iar asta putem face doar noi. Noi, fiecare dintre cei umiliţi şi îndoliaţi de nemernicia şi de nepăsarea din voi.   

    O să plătiţi. 

   Drum lin, Călin. Îţi cer eu iertare, în numele ucigaşilor tăi.” 

Citiți mai jos articolul integral al  Ramonei Strugariu publicat pe adevarul.ro la 3 iulie 2018.

Astăzi a murit Călin. Mâine pe cine mai ucideţi?

   Am ajuns acasă târziu. Am ieşit pe terasă, e linişte. E terasa dintr-o ţară în care sistemul nu ucide atât de uşor. Am ieşit pe terasă, mi-am turnat o poală de gheaţă într-un pahar cu ceai, mi-am luat carnea în dinţi şi am început să-mi amintesc despre voi.

   Tot mi-am adus aminte. Mi-am amintit cum urlam în hohote, la telefon, la unu noaptea, după incendiul de la Colectiv, urlam la un om care nu avea nicio vină şi era departe de ţară, rugându-l să facă ceva. Şi atunci, tot voi eraţi la guvernare. Şi atunci, tot oamenii s-au mobilizat, iar voi n-aţi făcut nimic. Şi atunci aveam de toate, şi atunci totul era posibil şi gestionabil cu resursele din ţară.

   S-a aşternut liniştea peste 65 de vieţi. Peste alte zeci, teama de a se privi în oglindă, furia pentru ziua de mâine, care va arăta la fel de plină de frustrări. În liniştea asta, v-aţi întors la guvernare, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.  

   Am plâns mult atunci. Dar n-am stat, am încercat să fac ceva. Am scris puţin şi am vorbit puţin despre tot ce a fost, dar o voi face, într-o bună zi. Voi meritaţi o carte. Meritaţi o carte despre cum se poate lăsa o naţiune întreagă fără suflare, în timp ce singura voastră grijă este să vă scăpaţi unul pe altul de puşcărie. 

   Astăzi plâng iar, pentru că a murit Călin. A murit la 29 de ani, după ce timp de mai mult de doi ani l-aţi ucis, încet şi sigur, în fiecare zi. A murit având banii strânşi pentru un transplant pulmonar, în timp ce „există un protocol cu Eurotransplant, protocol care nu a fost semnat, pentru că România nu şi-a îndeplinit obligaţia“ (Sorina Pintea, ministrul Sănătăţii).  

   A murit în timp ce, în 2016, conform spuselor lui Vlad Voiculescu, fostul ministru al Sănătăţii, domnul Narcis Copcă, directorul Spitalului Sfânta Maria din Bucureşti, le scria celor de la Eurotransplant aşa: „Prin aceasta vă informăm că nu sunteţi bineveniţi pe 8 şi 9 decembrie să faceţi o vizită oficială sau neoficială la Spitalul Sfânta Maria din Bucureşti. Dacă nu veţi respecta rugămintea noastră, o să considerăm atitudinea dumneavoastră ca o lipsă de respect, că nu doriţi o colaborare bună şi onestă şi că vă amestecaţi voit în politicile de sănătate publică naţionale. Aşa că vom fi nevoiţi să acţionăm în consecinţă, să deschidem o anchetă oficială şi să informăm publicul“. Mizerabililor. Voi vorbiţi despre onestitate şi despre informare? Voi vorbiţi despre respect şi bună colaborare?

   Aş vrea, în calitate de cetăţean al României, să ştiu câte vieţi au sistemul vostru şi guvernul vostru pe conştiinţă. Informaţi publicul, aşa cum l-aţi informat de fiecare dată. 

   E frig pe terasă şi îmi amintesc cum tremurau cei de la Colectiv şi spuneau că le e frig. Frig, atât aţi putut aduce în oameni. Nu bune practici şi programe de guvernare. Moarte şi frig.  

   În dimineaţa în care am ascultat declaraţia acelui doctor, care spunea, în lacrimi, cu vocea frântă şi sufocată de neputinţă, că situaţia imunoglobulinei este critică şi că asta e, din păcate – după ziua în care un copil a încercat să se sinucidă pentru că a auzit şi a înţeles că sistemul îi aduce moarte – am plâns. Am strâns din dinţi. Am spus mai departe. Au fost oameni care au făcut ceva. Nu voi. Voi n-aţi făcut nimic. 

   În dimineaţa în care am citit despre moartea fetiţei de 6 ani a cărei poveste o văzusem cu câteva luni înainte la televizor, tot din cauza crizei imunoglobulinei, am urlat ore în şir, dar n-am mai avut cui spune şi ce face. 

    În faţa morţii eşti neputincios şi gol, aşa cum mă simt eu acum, din nou, pentru că a murit Călin. Şi pentru toţi cei care vor mai muri, de acum înainte. Pentru fiecare copil pe care l-aţi ucis cu cinism şi inconştienţă, pentru fiecare părinte care şi-a dat sufletul din el plângând de suferinţă şi de neputinţă.

    Şi eu sunt mamă. Am lucrat cu mame în situaţii critice, am avut de trecut momente grele, în care mi-au plecat copii din braţe la o operaţie de unde nu s-au mai întors niciodată. Tot sistemul vostru i-a dus către o lume mai bună, unde măcar nu mai suferă, unde măcar nu mai mor câte puţin în fiecare zi, ca fiecare dintre noi.

   Şi eu sunt mamă şi ştiu că pentru copilul meu m-aş duce la capătul pământului şi m-aş întoarce. Dar, nu, n-aş plânge de neputinţă, v-aş trece pe rând prin fiecare chin în parte, până când v-aţi dori voi să pieriţi.

   Aţi adus o ţară întreagă în genunchi. Aţi strivit-o, iar acum îi aşteptaţi bocetul de neputinţă. Neputinţa e starea aceea în care nu se mai poate face nimic. Nu speraţi, pentru că n-aţi ajuns acolo. Încă. Nu speraţi, pentru că nici nu veţi ajunge.

   Cu voi încă se poate face ceva. E o datorie, acum. Cu fiecare decident care a zdrobit o viaţă sau mai multe în bocancii nesimţirii şi ai nepăsării pentru un popor întreg. Cu fiecare nemernic care a luat decizii politice ucigaşe, în fruntea unor instituţii a căror principală menire este să protejeze interesele oamenilor, să apere şi să respecte viaţa. 

  Voi trebuie să mergeţi la groapa istoriei şi trebuie să răspundeţi pentru fiecare ticăloşie în parte. Nu meritaţi să muriţi sau să vi se întâmple ceva. Trebuie să pieriţi politic şi apoi să răspundeţi pentru fiecare moarte în parte.

  Iar asta putem face doar noi. Noi, fiecare dintre cei umiliţi şi îndoliaţi de nemernicia şi de nepăsarea din voi. 

  O să plătiţi. 

  Drum lin, Călin. Îţi cer eu iertare, în numele ucigaşilor tăi. 

Autor: Ramona Strugariu 

Sursa: adevarul.ro 

Data publicării: 3 iulie 2018

 

Circul din jurul morţii Marianei Zăvoranu, un circ regizat de una din „Antenele” Intactului (Antena Stars) ?

Trebuie să recunosc din start că niciodată nu am avut prea clară motivarea pentru care anumite personaje sunt categorisite de presa scrisă sau electronică, mai mult sau mai puțin tabloidă drept vedete…

Ce o fi făcut personaje ca Oana Zăvoranu, Serghei Mizil, Oana Roman, Stelian Ogică, Adriana Bahmuţeanu, Mara Bănică sau sumedenia de paraşute denumite pompos asistente, de fapt un fel de mobilă vulgară şi cu calitatea de a rânji tâmp la comandă, nîncât să merite a fi introduse în categoria vedete? Habar n-am …

De ani de zile de exemplu am asistat la o ceartă mai mult sau mai puţin regizată pe o avere cu origine dubioasă între Oana Zăvoranu şi mama ei sau între Oana şi fostul ei soţ, Pepe … i-am văzut şi motanul, Márti, toată sumedenia de amanţi, tot felul de prietene, tot nişte ţoape  de aceeaşi teapă cu Oana …

Oana Zăvoranu a devenit mult mai cunoscută decât Ecateria Teodoroiu, Eroina de la Jiu…

Am văzut etalată o mare grămadă de mizerie şi mahalagism mioritic …

Modul în care a fost prezentat tot circul legat de mama Oanei Zăvoranu depăşeşte cu mult nu doar limitele extrem de laxe ale bunului simţ mioritic dar chiar limitele maladivului…

 Am văzut o Oana care, poate că dacă nu ar fi fost drogată de multele medicamente pe care cică le-ar lua nu ar fi fost de mirare să aflăm că s-a sinucis din  cauza depresiei şi a disperării că oricât s-a strofocat tot nu a reuşit să devină o divă în adevăratul sens al cuvântului…

Ca şi cum Oana ar fi ceva în genul unui cutremur, a unui desant al extratereştrilor ori a unui vol colectiv făcut la o mănăstire, tot felul de indivizi au comentat şi analizat sub diferite aspecte personajul şi povestea.

Îmi este absolut imposibil să îmi imaginez o explicaţie rezonabilă faptul că Raluca Macovei, o ţoapă cam din aceeaşi categorie cu Oana Zăvoranu, a ajuns să fie invitată la Antena Stars (ordinăria axată pe ţoape componentă a unei ordinării media mai mari, Intact, unde împreună cu nişte ţoape media care fac bani frumoşi din „analizarea” a tot felul de chestii legate vieţile ţoapelor pe care ni le-au vârât pe gât ca pe nişte mari personalităţi, de fapt nişte ţoape incapabile să lege decent două vorbe).

 Se despicau diferite lucruri spuse de Oana Zăvoranu ca şi cum aceasta ar fi revoluţionat cel poţin teoria legată de Big Bang sau Teoria Relativităţii Generalizate a lui Einstein, mult mai puţin celebru în decât Liviu Guţă sau Adreea Tonciu.

Raluca Macovei

Raluca Macovei (Sursa foto: Facebook)

A fost absolut halucinant ca, într-o ţară în care portofelele se uzează de la frecarea temeincă şi cu pioşenie de raclele cu moaşte ale unor sfinţi să se vorbească de morţi cum se vorbeşte de Mărioara Zăvoranu … şi nu cum vorbeşte oarecine ci taman fiica ei care, mai nou, nu îşi mai încape în operaţiile estetice de importanţa personală pe care i-ar da-o averea generatoare de atâtea zeci de ore de sfâşiere hulpavnică între mamă şi fiică.

Fără a spune că e vorba de stări halucinatorii care ar trebui să o ducă la un examen psihiatric serios, Raluca Macovei încerca să îi găsească Oanei alibiuri pentru comportamentul său maladiv: “Ea (Oana Zăvoranu n.a.)  nu se aştepta – zicea Raluca – nici o secundă ca mama ei să se ducă. A spus lucruri la nervi şi abia în momentul în care a murit a realizat cât de rău îi părea că nu a făcut pace cu ea. Ea şi-a dorit să se împace cu toată familia”…

Nu ştiu dacă, legat de această Raluca Macovei se ştie că de fapt, în toată melodrama, rolul ei e unul care pare a fi de fapt unul regizat până la capăt, pentru că, mirabil sau nu, ea este o angajată a Antenei Stars … interesant, nu? Informaţia o dă chiar Raluca pe contul său de Facebook … (vezi foto )

Raluca Macovei este angajata Antenei Stars ...

Raluca Macovei este angajata Antenei Stars …

Despre acest episod petrecut la Antena Stars vorbeşte şi Simona Catrina-Roman într-un editorial publicat în ziarul Libertatea:

Și cu intriga la TV, și cu sufletu-n Rai

Simona Catrina - RomanMie îmi place la nebunie cum înţeleg unii să pomenească morţii la TV. Raluca Macovei, prietena Oanei Zăvoranu, a povestit la Antena Stars că i s-a aprins lumina singură şi s-a stins (aţi ghicit) tot singură, semn că a fost deranjată de spiritul Mărioarei.

Dătătoarea cu părerea apără situaţia cu dinţii şi cu bârfa, cum poate şi ea: “Ea (Oana, n.r.) nu se aştepta nici o secundă ca mama ei să se ducă. A spus lucruri la nervi şi abia în momentul în care a murit a realizat cât de rău îi părea că nu a făcut pace cu ea. Ea şi-a dorit să se împace cu toată familia”.

De atâta împăcăciune, micile ecrane latră continuu despre acest conflict pe cât de amărui, pe atât de inutil şi tardiv. În general, e foarte uşor să trăncăneşti atunci când nu deţii toate datele problemei.

Sau când obiectul bârfei e suficient de departe de tine ca să nu-ţi ardă o scatoalcă în direct. În această lume, e periculos de simplu să povesteşti ce fac alţii greşit şi ce faci tu bine. Trăim în ţara unde moartea e foarte creativă.

Nu se mai termină tevatura cu acest deces care, fără să aducă vreo noutate în balcanismul robust al poporului ademenit de intrigă, ţine vie (paradoxal şi sinistru) o poveste cu nenumărate “va urma”-uri pe ordinea de zi. Tot Antena Stars susţine că sufletul Mărioarei nu are pace, iacaşa.

Clarvăzătorii stau ciorchine la uşa televiziunii, să intre în direct şi să spună că Oana nu va avea liniştea “pe care şi-ar dori-o fiecare om”. Brancu, om evlavios, cum îl ştiţi, le ţine isonul celor care delirează în direct, încercând să deznoade enigmele vieţii de după moarte. Condurăţeanu, în stilu-i caracteristic, susţine că Mărioara Zăvoranu era puternică precum betonul armat.

Şi că dezmierda bijuteriile şi că-i pluteşte haloul prin casa bântuită. “Cristi (Brancu, n.r.), pe mine mă poartă paşii din când în când pe strada Plantelor, unde e locul ospiciului unde a murit Eminescu…

Iar după aia constat că pixul meu scoate fraze mai frumoase” (sic!). Dacă ar scoate şi guriţa fraze mai bine argumentate, ar fi ceva senzaţional. Moartea face audienţă, audienţa face bani, deci – printr-o scurtătură logică – moartea face bani. Iată cercul perfect din visurile fiecărui patron de televiziune.

Dacă la mijloc mai sunt şi bijuterii rămase de izbelişte, şi o colivă în jurul căreia se strâng reporteri şi moştenitori legali deopotrivă, tabloul e perfect, iar scopul mass-media e atins artistic. “Am fost acuzată că nu i-am făcut autopsie. Ţeapă! V-aţi luat ţeapă şi de data asta! Ştim cu toţii de ce-a murit!”, a suspinat Oana, la Antena 3.

Suntem un neam de medici legişti. Trăim în ţara unde morţii reuşesc să trezească un interes mai mare decât viii – ei, cel puţin, au făcut ceva interesant, iertaţi-mi cinismul.

La urma urmei, şi la biserică, lanul de lumânări aprinse celor trecuţi Dincolo e mai stufos decât cel plantat pentru cei care încă mai suflă pe lumea asta. Iar la televizor, accidentele fatale sunt mai vizionate decât cele în care ghipsul repară orice.

Autor: Simona Catrina-Roman

Sursa: libertatea.ro

%d blogeri au apreciat asta: