Arhiva

Posts Tagged ‘Deutsche Welle’

Este oare Preşedintele Iohannis doar o marionetă a serviciilor secrete?

* * * * * * 

În Decembrie 1989 românii ieşiţi în stradă strigau fericiţi: „Am învins”… 

De fapt au fost doar nişte marionete scoase în stradă pentru a masca victoria liniei a doua a PCR aliată cu Securitatea… da, aceeaşi Securitate care îi asculta în draci şi îi controla… de ascultat, românii erau ascultaţi şi înainte şi după 89.

Românii au murit cu iluzia victoriei. Cine i-a ucis? După un sfert de secol cei care i-au ucis au pensii barosane.

În 2014, românii ai ieşit în stradă şi au strigat ca disperaţii: „Ne-am luat ţara înapoi”.. de la cine? Nu se ştie … de fapt cine şi-a luat ţara înapoi? Nu cumva cei care au învins în 89? Să fie oare cei care acum vor avea acces la datele noastre aceiaşi care ne ascultau acum un sfert de veac?

Sunt foarte curios de ceva. Oare ce ar fi spus cei care nu mai puteau de bucurie că şi-au luat ţara înapoi dacă ar fi ştiu ce ar putea să ştie acum? 

De exemplu că Parlamentul tocmai a dat o lege  care spune că este OK ca un  primar să facă parte din anumite consilii de administraţie … ce dacă legea asta nu exista când Klaus Iohannis era declarat nevinovat când toţi cei care erau în aceeaşi situaţie erau condamnaţi?

Ce ar fi spus  despre implicarea dumnealui în susţinerea unei mari firme austriece care teie pădurile României ca la balamuc?

Dar despre faptul că Preşedintele arată că este o marionetă a serviciilor secrete promăvând o lege invalidată de CCR cu ceva vreme în urmă şi încă într-o formă mult mai intrusivă?

Ar fi înţeles oare cine şi-a luat, de fapt, ţara înapoi?

Automat, se pune o întrebare: Este oare Preşedintele Iohannis o marionetă a serviciilor secrete? Mi-e şi teamă să scriu că există destul de multe indicii că răspunsul e afirmativ… 

Klaus Iohannis

Prestidigitație cu protejarea datelor personale

Serviciile de informații și-au impus punctul de vedere, primind în plus și un bonus substanțial. De fapt, legea mediată de președintele Klaus Iohannis este mai intruzivă decât legile anterioare invalidate de Curtea Constituțională. Față de legea din 2012 care prevedea o perioadă de 6 luni pentru reținerea datelor, noul proiect stipulează 3 ani.

Asistăm la un veritabil tur de iluzionism. Toată lumea implicată a susținut că se caută un compromis, o formă ponderată care să împace și capra și varza, în timp ce se impunea de fapt varianta maximală. Președintele Klaus Iohannis, care și-a asumat un rol central în această operațiune a făcut – după încheierea consultărilor – următoarea precizare:

”Proiectul convenit astăzi urmărește să ofere garanții suplimentare pentru protejarea datelor personale și a dreptului la viață privată și să aducă o serie de clarificări pentru a elimina riscurile de abuz. Astfel, accesarea datelor cu caracter personal poate fi realizată doar într-un cadru precis delimitat, de către instanța de judecată sau numai cu autorizarea prealabilă a judecătorului. Acest principiu a fost cerut și de către reprezentanți ai societății civile și împărtășit de toți actorii implicați.”

Precizarea este inestimabilă. Iată ce conținea lege 82 din 2012: ”Organele de cercetare ale poliției judiciare au dreptul să solicite datele reținute în baza prezentei legi doar cu aprobarea procurorului care supraveghează sau efectuează urmărirea penală ori a procurorului competent potrivit procedurii de dare în urmărire a persoanelor și cu aprobarea judecătorului competent. ( Art. 18, aliniatul 1)

Așadar nicio schimbare. Și nu există nicio vreo altă garanție suplimentară. De fapt s-a renunțat la ideea de a se elabora o lege distinctă, preferându-se amendarea legii 506 din 2004 privitoare la tratamentul datelor cu caracter personal. Prin urmare toate prevederile de care au nevoie serviciile secrete au fost introduse aici în forme sucite, ca să nu fie recunoscute ușor. De exemplu, se spune că datele reținute trebuie să fie șterse ”nu mai târziu de 3 ani de la data efectuării comunicării”. Ca și cum s-a face abonaților un hatâr. Procedurile interne ale unei societăți de comunicații privind administrarea datelor sunt, de fapt, preluate abil și convertite în registrul de date de care au nevoie serviciile de informații. Nu mai există nicio prevedere explicită privind reținerea datelor, dar acest lucru nu face legea mai puțin intruzivă, societățile fiind practic nevoite să-și dezvolte procedurile interne și să rețină datele 3 ani pentru fiecare client, iar, dacă acest client se va fi dovedit suspect, încă 5 ani din momentul unei solicitări a organelor competente.

Legea a fost semnată de reprezentanții tuturor partidelor parlamentare. Cu multe rezerve, au lăsat unii să se înțeleagă. În mod cert este o lege pe care mulți o înghit à contre-cœur, fiind pesemne convinși că noul context geopolitic și ”războiul rece” cibernetic, de care se vorbește cu insistență, pretind măsuri speciale de prudență. Din acest moment, totul este să nu aibă cineva ideea să conteste legea la Curtea Constituțională. Acesta a fost și motivul pentru care reprezentanții partidelor au fost chemați la Cotroceni și invitați să semneze.

Ne întoarcem la o observație mai veche. În spiritul care infuzează statul de drept în epoca noastră târzie, ”anticonstituțional” nu e decât ceea ce a fost invalidat de o instanță de jurisdicție constituțională. O lege nouă care camuflează prevederile unei legi vechi invalidate este, prin urmare, ”constituțională”. Iată o misiune pentru cei care reflectează cu spirit lucid și nepartizan la evoluțiile vremii noastre: să alcătuim un catalog al lucrurilor care sunt ”constituționale” doar pentru că nu au fost (încă) invalidate de Curtea Constituțională sau care nu vor fi invalidate, în noile circumstanțe.

Sursa: Deutsche Welle

RĂZBOI PE NISTRU … paranoia sau clarviziune? Ori e vorba de un război neterminat?

Vitalie Călugăreanu, jurnalist de la Chişinău publică în capital.ro  un articol în titlul căruia  care exclamă  „Pericol de război la Nistru!”…

Deşi pune asta în gura publicaţiei DEUTSCHE WELLE având în vedere că omul prestează pentru D.W. Chişinău putem crede că zicerea cu semnul exclamării ţeapăn ca un deget de ginecolog îi aparţine totuşi … de aceea ne putem întreba dacă Vitalie este clarvăzător ori paranoic?

Pe de altă parte, mie povestea aceasta îmi aminteşte de un bătrân care, cu ani în urmă, vorbind de Republica Moldova, de Transnistria, de război … îmi spunea că acolo există un război neterminat şi  războaiele neterminate fac mai multe victime şi va custa mult mai mult decât cele duse la capăt.

Să fie oare adevărat ce se auzea în urmă cu câţiva ani, că deşi au semnat la Istanbul un act prin care Armata a 14-a are urma să se retragă doar un act care să adoarmă atenţia, ei înşişi pregătind un război de să nu mai stea piatră pe piatră?

TANC

 

DEUTSCHE WELLE: Pericol de război la Nistru!

Vitalie CălugăreanuReprezentanţii mai multor organizaţii neguvernamentale şi observatori independenţi care monitorizează situaţia din regiunea transnistreană a Republicii Moldova atenţionează asupra unei posibile escaladări a situaţiei la Nistru în această vară.

Potrivit experţilor militari de la Chişinău, situaţia ar putea fi împinsă de anumite grupări influente de la Moscova, cu mâna regimului separatist de la Tiraspol, „până la vărsări de sânge”, pentru a bloca, astfel, intenţia Chişinăului de a parafa, la toamnă, Acordul de asociere şi cel de liber schimb cu UE, la sumitul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Titlurile la această temă, apărute în presa de la Chişinău sunt înspăimântătoare.

Şi autorităţile moldovene sunt îngrijorate, dar spun că situaţia este încă sub control. Zilele trecute, postul de radio „Vocea Rusiei” titra că la Nistru conflictul îngheţat poate oricând escalada. Experţii citaţi de postul rusesc de radio legau „iminentele ostilităţi armate” de ceea ce ei numeau „demarcarea frontierei“, decretată săptămâna trecută de liderul separatist de la Tiraspol, Evghenii Şevciuk. Decretul semnat de liderul transnistrean, întitulat: „Cu privire la frontiera de stat a republicii moldoveneşti nistrene”, stabileşte limitele aşa-numitei graniţe, în care a fost inclus şi oraşul Tighina, cu trei sate aflate sub jurisdicţia Chişinăului, printre care şi satul Varniţa. Conform decretului emis de Şevciuk, timp de câteva zile după intarea în vigoare a documentului, aşa-numita graniţă ar urma să fie demarcată cu „piloni de frontiră” şi „turnuri de observaţie”, regimul de trecere a aşa-zisei frontiere moldo-transnistrene urmând a fi înăsprit din partea forţelor separatiste. Dacă aceşti paşi vor fi întreprinşi de separatiştii de la Tiraspol, Chişinăul va fi pus în situaţia de a-şi apăra integritatea.

Cum ar trebui să reacţioneze Chişinăul?

Răspuns la această întrebare oferă publicistul moldovean Nicolae Negru: “Chişinăul trebuie să-şi păstreze calmul, oricât de „timidă” ar părea reacţia sa. E mai bine să pari timid, decât iresponsabil. Calm, calculat nu înseamnă însă laş. Adevărul trebuie rostit, cetăţenii Republicii Moldova, dar şi opinia publică internaţională trebuie să afle cine este adevăratul agresor şi ce scop urmăreşte acesta. Parlamentul (care va discuta joi, 20 iunie, această chestiune într-o şedinţă extraordinară închisă), trebuie să spună lucrurilor pe nume, că e vorba despre o reeditare a războiului din 1992, început de Rusia, sub alt pretext. Numai astfel putem conta pe ajutorul UE, SUA, OSCE şi ONU”, susţine Nicolae Negru.

Preşedintele moldovean, Nicolae Timofti a convocat luni Consiliul Suprem de Securitate pe fondul tensiunilor crescânde dintre Chişinău şi Tiraspol. „Analizând comportamentul separatiştilor, mă îndrept spre gândul că cineva doreşte destabilizarea situaţiei. Atunci când Republica Moldova reuşeşte să-şi rezolve propriile probleme legate de procesul de integrare europeană, apar probleme din partea susţinătorilor Transnistriei”, a remarcat, după şedinţa Consiliului Suprem de Securitate, preşedintele Nicolae Timofti. El a spus că a avut o discutie cu omologul sau de la Kiev, Viktor Ianukovici, pe care l-a încurajat să ia atitudine faţă de tensiunile de la Nistru, Ucraina fiind ţara care deţine momentan preşedinţia rotativă a OSCE şi care face parte din formatul de negocieri 5+2 în dosarul transnistrean.

Semnal de alarmă din partea OSCE

În scurt timp, OSCE a difuzat un comunicat oficial în care şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu decizia unilaterală a părţii transnistrene privind aşa-numitul act normativ cu privire la frontiera de stat emis de Evghenii Şevciuk. Preşedintele în exerciţiu al OSCE, ministrul Afacerilor Externe al Ucrainei, Leonid Kojara cheamă părţile implicate în conflictul transnistrean să nu complice procesul de negocieri prin acţiuni unilaterale.

Şi şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău, Mihai Balan, şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu evenimentele care au loc la Varniţa. El a apreciat că „ceea ce se înâmplă este o provocare” şi a spus că „trebuie să fim vigilenţi şi să păstrăm echilibrul”.

Acum câteva zile, ziarul moscovit “Kommersant” scria că situaţia recentă de pe malurile Nistrului se aseamănă foarte mult cu situaţia premergătoare războiului ruso-georgian din 2008. “Nu uitaţi că acordurile de la Vilnius vor fi semnate nu numai cu Republica Moldova, dar şi cu Ucraina, care monitorizează negocierile privind conflictul transnistrean, în calitate de preşedinte în exerciţiu al OSCE, iar destabilizarea situaţiei în regiune va lovi atât Chişinăul cât şi Kievul”, scrie publicaţia menţionată, care citează „un diplomat implicat în negocierile privind soluţionarea conflictului transnistrean”.

Un grup de reprezentanţi ai societăţii civile de la Chişinãu au prezentat luni o declaraţie cu privire la evoluţia situaţiei în raioanele de est ale Republicii Moldova. Semnatarii solicitã ca “UE şi SUA, în calitate de parteneri ai Republicii Moldova, să manifeste vigilenţă maximă şi să anticipeze posibila degradare a situaţiei în zonă”, iar “OSCE şi Ucraina să nu admită declanşarea vreunui conflict armat în regiunea transnistreană şi alimentarea acestuia din exterior”. În paralel, structurile de stat ale Republicii Moldova sunt îndemnate “să ia o atitudine fermă faţă de posibilele provocări, să nu se lase atrase în capcanele pregătite şi să continue ferm parcursul european al Moldovei”. Experţii mai cer ca Federaţia Rusă să respecte prevederile Tratatului de prietenie şi colaborare cu Republica Moldova, semnat la 19 noiembrie 2001.

Europarlamentarul lituanian Vytautas Landsbergis, primul preşedinte al Lituaniei după desprinderea de URSS, susţine că existã probabilitatea ca Transnistria să-şi proclame oricând independenţa şi să declare că se află sub protectorat rusesc. Acest lucru se va produce, consideră fostul preşedinte lituanian, dacă Moscova va dori sã divizeze Republica Moldova. „Nu văd nici o şansă pentru o soluţie la acest conflict, câtă vreme este o situaţie total dependentă de Kremlin. Câtă vreme Rusia va folosi Transnistria ca pe o unealtă pentru a înrăutăţi situaţia în Moldova şi va ţine Moldova în afara UE, acest conflict va rămâne aşa cum îl ştim”, a declarat Vytautas Landsbergis.

Trubaduri ruşi la televiziunile din Moldova

Prezent la Chişinău (nu se ştie cu ce ocazie), politologul rus Aleksandr Dughin a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că “armata rusă va rămâne în Transnistria, deoarece aceasta este garanţia că forţele NATO nu vor pătrunde în acest spaţiu” şi a vorbit despre avantajele integrării Moldovei în Uniunea Euroasiatică. (…) „Pentru Rusia, obiectivul numărul unu este apărarea graniţelor şi ca blocul NATO să nu fie la hotar. Acesta este obiectivul primordial şi pentru asta vom face orice scheme şi formule. Rusia va face apel la folosirea forţei în Transnistria, doar dacă NATO va veni în Moldova”, a conchis politologul rus.

În replică, directorul de program din cadrul Institutului de Politici Publice de la Chişinău, Oazu Nantoi, i-a „mulţumit” zeflemitor lui Dughin că îi ameninţă cu război pe moldoveni la ei în casă: „Înainte de a spune despre visul euroasiatic, scoateţi trupele militare din Transnistria. Să arate Rusia că nu ne ia drept vasal, ci ca partener de discuţii, că nu trebuie să fim robi în Uniunea Euroasiatică, ci vom fi parteneri cu drepturi egale. Uniunea Euroasiatică înseamnă mult zgomot din nimic. Dacă Uniunea Europeană înseamnă o serie de reguli bine definite, atunci Uniunea Euroasiatică este un balon de săpun„, a menţionat Nantoi. El a acuzat Rusia că susţine regimul separatist de la Tiraspol: „Diferendul transnistrean este un conflict între Republica Moldova şi Federaţia Rusă. Rusia este unicul stat care sfidează cinic suveranitatea Republicii Moldova şi care susţine acest regim falimentar şi xenofob în regiunea de Est a ţării”, a conchis Oazu Nantoi.

Autor: Vitalie CălugăreanuDW-Chişinău 

Data publicării: Miercuri, 19 Iunie 2013

Sursa: capital.ro

Interesant articol, dar tot nu cred că Vitalie are şanse să ajungă membru al Academiei Moldovei cum zice pe contul său de  Facebook

Vitalie Călugăreanu  .

E adevărat, cineva îi  şi dă un fel de răspums prin învăluire… cică:  „50000 de uro si vsio, esti prezident” …

Vitalie Călugăreanu ..Nu ştiu eu ce monede sunt uro si vsio, dar dacă pentru preşedinte trebuie vreo 50.000, pentru academie, 5000 ar trebui să ajungă. Sau,  poate cu două pachete de ţigări şi o sticlă de vodcă de pufoaică se rezolvă… 😀

Şi totuşi, un nou război? Ţîţîţî … 

 

Admiterea în Spațiul Schengen amânată de comportamentul antieuropean al USL

4 martie 2013 2 comentarii

Mă întrebam azi cam cum ar arta Victor Ponta dacă i-ar cădea capul …

Cam nasol cred… l-ar ploua în gât, bașca faptul că nu ar mai avea de ce să îi fie atașate urechile .. e bine că are cap… și nici nu îl are degeba. Părul răsărit deasupra probabil produce mătreață.. deci produce oarece…

Victor Ponta

Victor Ponta

„Din 2005 încoacea spus Ponta –  practic nu s-a mai obţinut nimic. A fost un obiectiv ratat de toate puterile şi guvernările. Nici nu s-a finalizat MCV, suntem încă departe de a îndeplini criterile de convergenţă reale, nu nominale. Cred că trebuie să avem o atitudine pragmatică, demnă. Am luat act de decizia enunţată de ministrul german. Intenţia nostră este să nu ajungem până la exercitarea dreptului de veto al Germaniei. Intenţia nostră este de a ne prezenta criteriile tehnice încă o dată. Când se va putea lua decizia politică de către Germania sau de alte state o vom saluta, până atunci ne concentrăm la alte lucruri foarte importante dacă nu mai importante. Nu vreau să mergem acolo pentru a lua încă o dată act de vetoul Germaniei. Vom avea pe ordinea de zi în mod sigur o informare a României sau Germaniei că am îndeplinit condiţiile tehnice

Scandalul privind eșecul țării noastre de a adera la spațiul Schengen a generat o serie de reacții deosebit de agresive ale USL la adresa Germaniei. Ministrul de Externe, Titus Corlățean, dar și ministrul de Interne, Radu Stroe au atacat Germania, după ce statul condus de Angela Merkel a amenințat că va face uz de dreptul său de veto dacă România va insista la Consiliul JAI de peste câteva zile asupra unui vot de stabilire a unei date de aderare.

Într-un comunicat de presă remis Deutsche Welle, Susanne Kastner, preşedintele grupului parlamentar de prietenie germano-român în Bundestag, a criticat deopotrivă declarațiile ministrului de interne german Hans-Peter Friedrich cât şi pe cele ale ministrul român de Externe, Titus Corlăţean. Kastner îl critică dur şi pe şeful diplomaţiei române. „Ameninţările şi învinuirile exprimate de ministrul de externe Titus Corlăţean sunt contraproductive”, spune aceasta. „Sper ca până joi să se calmeze spiritele de ambele părţi, astfel încât o discuţie obiectivă la adăpost de jocuri populiste să devină posibilă.” (Vezi în EVZ )

Ce tot spun românii legat de atitudinea nemților, vedem… la cum vorbeau unii azi aproape că te aștepți să vezi cum trupele germane ne năpădesc …
Iată mai jos câteva articole aduse   din Deutsche Welle

Susanne Kastner: Reacţie politică germană la contenciosul cu Schengen

Schengen

Aderarea la Schengen nu trebuie să devină nadă populistă de atras voturi, susţine Susanne Kastner, parlamentar social-democrat, şefa Comisiei de Apărare în Bundestag.

Susanne Kastner

Susanne Kastner

Într-un comunicat de presă remis Deutsche Welle, Susanne Kastner, preşedintele grupului parlamentar de prietenie germano-român în Bundestag, a criticat deopotrivă pe ministrul de interne german Hans-Peter Friedrich cât şi partea română, în speţă pe ministrul de externe Titus Corlăţean.

Aderarea la Schengen nu trebuie să devină nadă populistă de atras voturi, susţine Kastner.

Susanne Kastner, membru marcant al opoziţiei social-democrate, consideră declaraţia ministrului conservator Friedrich, membru al Uniunii Creştin-Sociale, atât „distructivă” cât şi „populistă”, întrucât ar fi marcată de campania electorală germană şi de discuţia cu privire la aşa-numita imigraţie a sărăciei din România.

Kastner insistă asupra respectării planului în două trepte a aderării României la Schengen şi îl critică dur şi pe şeful diplomaţiei române: „Ameninţările şi învinuirile exprimate de ministrul de externe Titus Corlăţean sunt contraproductive”.

Kastner, fost vicepreşedinte al Bundestag-ului, speră în amorsarea unui dialog constructiv între miniştrii de interne ai UE şi partea română: „Sper ca până joi să se calmeze spiritele de ambele părţi, astfel încât o discuţie obiectivă la adăpost de jocuri populiste să devină posibilă.”

Sursa: www.dw.de

**********************

Drumul României către braţele deschise ale Rusiei

Schengen

Ce se poate ascunde în spatele „derapajelor” cu privire la Schengen ale unor demnitari români precum Titus Corlăţean? Dar îndărătul poziţiei germane?

Ceea ce a părut la un moment dat a fi doar nefericita derivă a unui ministru de externe suprasolicitat şi incapabil să evite să dea impresia că vorbeşte gura fără el, s-a dovedit, până la urmă, net mai grav, politică de partid şi program guvernamental USL-ist.

Dezminţirile salutare ale preşedintelui Traian Băsescu n-au mai putut schimba impresia deplorabilă generată de bâlbele şi deraierile diplomaţilor şi politicienilor din guvern.

După ce şeful diplomaţiei române a făcut-o de oaie, a ratat prilejul de a-şi rectifica gafa şi a recidivat: „Decizia pe Schengen nu e a Germaniei, ci a unei părţi a guvernului creştin-democrat“ a spus el, textual, încercând să vâre zâzania în cabinetul federal. Ceea ce asupra guvernului de centru-dreapta de la Berlin n-are cum să aibă alt efect decât să potenţeze impresia oricum deplorabilă generată de lungul şir de inadecvări ale actualului executiv de stânga de la Bucureşti.

Întăririle succesive ale aberaţiei lui Titus Corlăţean, potrivit căreia pe români nu i-ar mai prea interesa, chipurile, aderarea la Schengen, s-au succedat în ritm de foc de pistol automat, constituind contribuţia notabilă a celor mai de vază personalităţi ale puterii.

Între vocile cuprinse de isteria datului cu flit în direcţia aderării la Schengen s-au înghesuit, pe lângă cea a premierului, glasul spart după o somnolenţă excesivă al şefului Senatului, precum şi cele, nu mai puţin ultranaţionaliste, antieuropene şi populiste ale deţinătorilor unor portofolii cheie. De pildă glasul ministrului PNL-ist de interne, Stroe: „Germania a pierdut ocazia să tacă”. Şi cel al ministrului apărării.

Unora e posibil ca viteza de emisie a declaraţiilor extrem de contraproductive cu privire la Schengen şi România, să le fi amintit fatal de cadenţa de mitralieră a măsurilor grăbite, adoptate la Bucureşti de tripleta Voiculescu-Antonescu-Ponta, în timpul loviturii de stat din vara anului trecut.

Evident, afirmaţia că pe români nu i-ar mai interesa ceea ce, de fapt, le iscă de multă vreme o maximă luare-aminte e pur şi simplu mincinoasă. E falsă de la un cap la altul. E complet alăturea cu drumul.

Mulţi români fără de lucru nu doresc să muncească în Rusia, în Ucraina sau în Belarus, ci să-şi câştige pâinea în Germania, Spania, Austria, Franţa şi Italia, deci tocmai în ţările din spaţiul Schengen. Circulaţia fără controale la frontierele acestor ţări, pe scurt, aderarea la acest spaţiu e vitală întru promovarea intereselor românilor.

Dar pentru mai-marii USL-işti importante nu sunt interesele românilor, ci ale propriei clientele. Inşii care conduc ţara şi au eviscerat mai nou şi CSM, pe lângă varii alte instituţii cheie ale statului de drept, precum cea a avocatului poporului, eliminând dintr-un for esenţial pentru independenţa justiţiei magistraţi neinfluenţabili politic, au, iată, o cu totul altă agendă.

Adâncirea integrării în structurile euro-atlantice? Ei aş. De ce să ne intereseze? Ce ne-au dat nouă NATO şi UE? – această retorică întrebare s-a pus şi s-a repus până la saţietate de ani buni în România de către dezinformatorii de profesie aflaţi în solda celor cu pâinea şi cuţitul.

Pe care nu libertatea, democraţia şi şansa de prosperitate a ţării rezultată din aprofundarea integrării României în structurile euro-atlantice îi interesează ci, dimpotrivă, după toate indiciile, apropierea ţării de Rusia. În această direcţie bat repetatele şi deşănţatele campanii ultranaţionaliste şi antioccidentale întreţinute la ceea ce pare a fi oficiosul guvernamental, Antena 3.

Nu trebuie în context uitată nici opţiunea pro-moscovită afişată la un moment dat fără nici o jenă nu în ultimul rând la aceiaşi televiziune a lui Felix de primul ministru de externe USL-ist, Andrei Marga. Şi el, ca stăpânul Antenelor, fost turnător al securităţii, căruia în schimbul serviciilor sale i s-a pus la dispoziţie o sinecură de şef al ICR, poziţie în care Marga s-a făcut plenar de râs, între altele cu propunerea sa de valorificare a „caloriferului ca invenţie ardelenească”, a formulat explicit ceea ce mai nou pare a fi program oficial.

Evident, apropierea de Rusia nu e în sine o ideea rea. E chiar recomandabilă, atâta vreme cât nu e vorba de expansionistul şi autoritarul regim al fostului kaghebist Putin, care a început, vai, să destructureze şi democraţia moldoveană. Poate fi utilă, dacă apropierea de Moscova nu împiedică perpetuarea integrării occidentale a României.

Or, declaraţiile rostite la Bucureşti par, tocmai, menite să o torpileze. Să-i instige pe oameni împotriva vestului. Să-i facă să creadă că „occidentul nu ne-ar dori”. Ceea ce, în mod evident, e o monstruoasă gogoaşă, menită să abată atenţia de la monumentalul eşec politic şi economic al puterii USL-iste.

Sigur, Germania se află în plină campanie electorală. Dar decizia germană privind aderarea la Schengen a depins constant, după puciul USL-ist de anul trecut, de raportul Comisiei Europene pe MCV. Care, încă, nu e favorabil. Din cauza aceluiaşi USL şi a politicii puterii în materie de justiţie şi respectare a principiilor statului de drept.

Nu e exclus, pe de altă parte, ca îngrijorările exprimate de Asociaţia Oraşelor Germane în legătură cu masivul val de imigraţie a romilor din sud-estul Europei să fi jucat un regretabil rol în decizia ministrului german de interne, de a spune deocamdată nu integrării României în Schengen.

E sigur că acest val şifonează în continuare imaginea externă a României şi dă apă la moară populismului german. Care există şi el. Dar e limpede că nu printr-o contra-campanie anti-germană, anti-europeană şi anti-occidentală care scoate ţara din Uniunea Europeană se remediază lucrurile, ci printr-un dialog constructiv, calm şi la obiect, precum şi prin eforturi susţinute ale puternicilor zilei de a-şi recupera credibilitatea pierdută.

Că nici şeful Senatului, nici premierul, şi nici principalii săi miniştri n-au înţeles toate acestea, iar declaraţiile lor contravin flagrant intereselor naţionale nu lasă loc decât unui număr de două posibilităţi. Ori domnii cu pricina sunt incompetenţi. Ori vor cu dinadinsul să mute ţara în braţele deschise ale Rusiei. În ambele instanţe Mihai Răzvan Ungureanu are dreptate. Ar fi imperativă urgenta lor demisie.

Autor:  Petre M. Iancu

Sursa: www.dw.de

*******************

ROMÂNIA

Dosarul Schengen învrăjbeşte taberele politice

Dosarul Schengen

Responsabilii politici de la Bucureşti ar trebui să pună între paranteze rivalităţile sângeroase şi să remarce că în privinţa dosarului Schengen şi a raporturilor cu UE au obiective comune.

Declaraţia ministrului german de interne a provocat o mare dezamăgire la Bucureşti, unde guvernul spera poate să obţină un termen ferm pentru aderarea la Schengen. Dar după vizita aparent încurajatoare a primului ministru Victor Ponta la Paris şi după declaraţiile guvernului olandez care a renunţat la tonul său inflexibil, Germania a fost nevoită să asume pe cont propriu rolul ingrat de a anunţa un refuz. Ministrul de Interne Hans-Peter Friedrich a declarat pentru Der Spiegel că Germania va recurge la dreptul ei de veto dacă România şi Bulgaria vor insista din nou pentru luarea unei decizii. „Nici măcar posibilitatea aderării în două etape, cu frontierele aeriene şi maritime mai întâi, nu mai este pe agenda discuţiilor” a mai spus ministrul pentru a închide subiectul.

La Bucureşti au început imediat incriminările reciproce. Tabăra prezidenţială, frustrată pentru pierderea alegerilor, a aruncat vina integrală asupra guvernului Ponta, care ar purta povara „loviturii de stat” din vara anului trecut şi care nu pare dispusă să pună în aplicare în mod convingător recomandărilor din Raportul Comisiei Europene, în timp ce militanţii guvernamentali par, dimpotrivă, încredinţaţi că numai preşedintele şi aliaţii săi ar purta răspunderea pentru acest refuz, prin faptul că reclamă la Bruxelles defecţiunile politicii interne.

În general, demnitarii români s-au ferit să facă explicite recriminări Germaniei. Ministrul de externe Titus Corlăţean după ce spusese impulsiv că va abandona subiectul Schengen a încercat să disocieze între Germania şi guvernul ei actual: „În primul rând nu mă surprinde poziţia ministrului de Interne al Germaniei: Nu aş spune al Germaniei, ci o parte a guvernului creştin-democrat, din PPE, din care face parte şi PDL”. A fost însă o gravă eroare de logică şi diplomaţie căci orice guvern legitim, indiferent de culoarea sa politică, îşi reprezintă ţara în întregul ei.

Ministrul român de Interne, liberalul Radu Stroe, a încercat şi el o disociere impracticabilă: „Domnul ministru de Interne al Germaniei a pierdut ocazia să tacă. Urma să se exprime în JAI, unde putea spune orice. Păcat pentru marea Germanie”.

În acest context, primul ministru, Victor Ponta a făcut eforturi evidente pentru a şterge impresia neplăcută, declarând explicit că nu are nimic de reproşat Germaniei, ci numai acelora care „tot înjurând şi vorbind de rău România la Bruxelles sau pe la Berlin fac un rău acestei ţări.”

Aşadar efectul imediat al declaraţiei ministrului german a fost o puternică învrăjbire a taberelor politice româneşti, care neputând să facă recriminări pe faţă Germaniei se sfâşie între ele. Dacă politicienii români ar privi situaţia cu mai multă luciditate şi dacă nu ar fi atât de pripiţi să obţină rapide beneficii de imagine ar putea observa că oficialul de la Berlin a fost de data aceasta mult mai explicit cu privire la motivaţiile cele mai importante ale poziţiei germane. În general, ţările occidentale au fost tacit de acord în ultimul timp să conexeze aderarea la Schengen de MCV, deşi Comisia Europeană ea însăşi a repetat de multe ori că cele două subiecte nu pot fi legate între ele. Comisia, deşi nu s-a referit explicit la poziţiile Olandei, Franţei sau Germaniei, a delegitimat în mod evident intenţia acestora de a amâna admiterea în spaţiul de liberă circulaţie a României şi Bulgariei invocând alte criterii decât cele conţinute în acordurile specifice.

A devenit astfel tot mai evident că statele occidentale manifestă o îngrijorare crescândă privitoare mai cu seamă la migraţia masivă a cetăţenilor români şi bulgari şi că, în ciuda pudorii pe care o impune subiectul, nu mai pot ascunde că sunt copleşite. Să ne amintim de altfel că la orginea blocării accesului României şi Bulgariei se află, în mod solidar, Franţa şi Germania, într-un moment în care iritarea Parisului faţă de infracţiunile resortisanţilor români atinsese apogeul. Între timp însă în ciuda întâlnirilor bilaterale şi diverselor promisiuni nu s-au înregistrat progrese, aşa încât pe fondul crizei economice statele occidentale şi-au pierdut răbdarea. Marea Britanie, care nu se simte la fel de strâns legată de rigorile şi pudorile europene ca Franţa şi Germania, a dezvăluit de mai multă vreme că se teme foarte tare de migraţia românească.

Declaraţia ministrului german de interne nu face însă decât să reia subiectul pe un ton mai reţinut, dar nu cu mai puţină fermitate. Este o schimbare de atitudine importantă faptul că oficialul german a vorbit pentru prima dată în felul acesta explicit despre un abuz în exercitarea dreptului la liberă circulaţie. „Libertatea de circulaţie, a spus el, înseamnă că orice cetăţean al UE poate trăi în oricare stat membru dacă lucrează sau studiază acolo. Oricare cetăţean care îndeplineşte aceste două condiţii este binevenit. Dar cel care soseşte doar pentru a beneficia de ajutoarele sociale abuzează de libertatea de circulaţie şi ar trebui în mod clar împiedicat să facă acest lucru.”

Privit în noua lumină, subiectul Schengen depăşeşte posibilităţile pe termen scurt ale unui guvern şi ar fi pretins de la bun început o strategie trans-partizană pe termen lung, menită să îmbunătăţească climatul social şi economic din ţară.

Iată de ce politicienii de la Bucureşti greşesc atunci când aruncă vina unii asupra altora. Partizanii preşedintelui Traian Băsescu nu se pot împiedica să pună eşecul intergral pe seama guvernului Ponta uitând, fireşte că ei înşişi au eşuat în tentativa de a convinge ţările occidentale să renunţe complet la obiecţiile lor. În realitate responsabilii politici de la Bucureşti ar trebui să pună între paranteze rivalităţile sângeroase şi să remarce că în privinţa raporturilor cu UE au obiective comune.

Autor: Horaţiu Pepine

Sursa: www.dw.de

Germania corelează Schengen de MCV

Germania corelează Schengen de MCV

Parlamentarul german creştin-democrat Gunther Krichbaum relevă conexiunea strânsă dintre aderarea României la Schengen şi reformele din justiţie.

Gunther Krichbaum

Gunther Krichbaum

Parlamentarul creştin-democrat Gunther Krichbaum, şeful Comisiei pentru Afaceri Europene a Bundestag-ului, relevă conexiunea strânsă dintre aderarea României la Schengen şi reformele din justiţie. Aderarea „depinde strâns de MCV”, a spus el textual.

Într-o declaraţie în exclusivitate pentru Deutsche Welle, Krichbaum a cerut calmarea spiritelor şi a atras atenţia asupra raportului special MCV din ianuarie, prin care „Comisia Europeană a recomandat guvernului român modalităţi de înlăturarea deficitelor în domeniul respectării principiilor statului de drept”.

Deputatul CDU a reliefat că evaluarea progreselor realizate de România va putea avea loc abia după difuzarea raportului CE din decembrie 2013. Dacă ele se vor fi realizat, va trebui, potrivit lui, ca aderarea României în două trepte la spaţiul Schengen să se şi concretizeze.

Krichbaum a subliniat că Germania nu are dubii cu privire la capacitatea tehnică a României de a asigura graniţa externă a UE. Pe de altă parte, Uniunea Europeană are datoria, în opinia deputatului german, de a elabora mecanisme adecvate de monitorizare şi rectificare ale eventualelor derapaje ale ţărilor membre. În caz contrar s-ar putea ca susţinerea multora pentru libera circulaţie a cetăţenilor europeni să se reducă. De altfel, unele probleme nu sunt generate de sistemul Schengen, ci de consecinţele căderii Cortinei de Fier, a conchis Krichbaum.

Sursa: www.dw.de

%d blogeri au apreciat: