Arhiva

Posts Tagged ‘Deveselu’

Din categoria DELIRUM TREMENS: Mihai Fifor, Ministrul Apărării, furnizează argumente propagandei rusești, antiromânești

1 august 2018 2 comentarii

Se pare că în guvernul condus de reprezentanta lui Liviu Dragnea, madam 4V, Veorika Vasilika Valoroasa din Videle e o adevărată întrecere la comiterea de gafe în public.

După ce blonda cu freza blindată care conduce guvernul a mutat Câmpia Libertății de la Blaj la Alba Iulia, clovnul de la Ministerul Apărării Naționale a comis o declarație care a băbat Kremlinul în ședință și a pus la muncă spionii ruși care își fac veacul pe la Deveselu.

Cine l-a văzut marți Antena 3 a putut afla că la Deveselu nici pe departe să existe rachete antirachetă ci ditamai rachete balistice, rachete prin definiție cu rol ofensiv, declarație care ar reușit să facă praf toate eforturile de convingere a lumii că Scutul Antirachetă instalat la Deveselu e o drăcie defensivă. Da, ar fi reușit dacă nu ar ști lumea că la MApN e rege un clovn …

„Evident că niciodată preşedintele Putin nu o să fie extrem de încântat de faptul că în România se dezvoltă capabilităţi militare foarte serioase. Cum ar putea să fie vreodată preşedintele Putin încântat de faptul că în România avem baza militară de la Deveselu, cu rachetele balistice, cum ar putea vreodată preşedintele Putin să fie încântat că avem baza de la Mihail Kogălniceanu populată cu militari americani şi noi insistăm în continuare faţă de SUA în parteneriatul strategic să asigurăm permaneţa militarilor americani pe teritoriul românesc? Cum ar putea vreodată Federaţia Rusă să fie încântată că România îşi dezvoltă capabilităţile navale?” – a declarat ministrul apărării.

Degeaba s-a mai strofocat Mihai Fifor să dreagă busuiocul când a fost rugat de Digi 24 să explice afirmația: „baza de la Deveselu se ocupă cu rachete balistice”, spunând:

„Foarte multă lume a încercat să explice la dumneavoastră ( la postul Digi24 n.r.), și am urmărit lucrul acesta, și au fost explicate foarte bine din punct de vedere tehnic modul în care funcționează scutul antirachetă de la Deveselu, modul în care rachetele interceptoare interceptează rachete cu încărcătură balistică și distrug aceste rachete. Subiectul a fost foarte bine explicat la dumneavoastră”, a declarat Fifor.

Care este efectul spuselor mărcăriciului de la MApN? A dat un balon de oxigen celor care fac eforturi să arte cât de mare este pericolul la adresa Rusiei reprezentat de Scutul Antirachetă de la Deveselu.

De exemplu Sputnik.md, site de propagandă antiromânească în limba română, administrat și finanțat de Kremlin a preliat declarația ministrului şi pezentat-o într-o cheie care nu lasă loc de echivoc.

„La mai puţin de 24 de ore de la declaraţia făcută la Antena 3, unde a vorbit clar despre existenţa rachetelor balistice de la Deveselu şi, deci, i-a dat dreptate, în sfârşit, chiar dacă fără să îşi fi dorit asta, preşdintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin care a precizat că scutul de la Deveselu reprezintă o ameninţare directă şi imediată la adresa securităţii naţionale”, scrie site-ul Sputnik.md.

Profitând de gafa ministrului român al Apărării, publicaţia rusă insistă pe idea vehiculată constant de Moscova în chestiunea Deveselu, subliniind că: „Anterior, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a declarat în mai multe rânduri că scutul de apărare antirachetă din România poate fi ușor echipat cu rachete de rază medie de acțiune, rachete de atac”.

Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a declarat pentru presă că: „Prin afirmaţia sa, Mihai Fifor a alimentat propaganda rusă care încearcă să găsească justificări pentru încălcarea acordurilor cu SUA şi NATO în vederea amplasării de armament în Crimea”.

P.S. Din câte știu, până la ora publicării acestui text nici Fifor nu a dat de înțeles că ar intenționa, cum ar fi normal, să își dea demisia, nici Dragnea și camarila lui nu intenționează să îl demită.

P.S. Mesaj pentru Ministrul Apărării, Mihai Fifor: Bă nătângule. dă-ți dracului demisia până nu provoci un atac din partea Rusiei.

DESPRE AGRESIUNEA INFORMAȚIONALĂ DUSĂ ȘI ÎN ROMÂNIA – Interviu realizat de Melania Cincea cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate

25 august 2016 2 comentarii

În zilele care au trecut s-au spus multe despre o un ipotetic transfer de armament nuclear din Turcia în România, despre Scandalul creat de jurnaliștii de la Sky News, despre războiul informatic în care suntem, vrem, nu vrem, implicație.

 realizează un interesant interviu cu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate, actual preşedinte al Center for Conflict Prevention and Early Warning Bucureşti, în care abordează  subiectul agresiunii informaţionale, dusă şi în România, prin propagandă, troli şi război psihologic.

Ca de obicei, frumoasa jurnalistă bănățeancă, dă dovadă de un profesionalism jurnalistic de la care nu a făcut niciodată rabat.

Interviul a fost publicat pe site-ul putereaacincea.ro la data de 24 august 2016 și pe site-ul  timpolis.ro  la data de 25 august 2016 sub titlul: Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate: “Ni s-a dovedit că în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie”

Eu zic că merită citit…

Iulian Chifu, Melania Cincea

Iulian Chifu, Melania Cincea

Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate:

“Ni s-a dovedit că în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie”

Punerea în circulaţie a informaţiei privind mutarea armelor nucleare din Turcia în România a dovedit că, pe baza unei informaţii cvasi-credibile, eventual cu o sursă sunând europeneşte, în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie, declară într-un interviu Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial pe probleme de securitate, actual preşedinte al Center for Conflict Prevention and Early Warning Bucureşti. Un interviu care abordează  subiectul agresiunii informaţionale, dusă şi în România, prin propagandă, troli şi război psihologic.

“De o vulnerabilitate a presei, a spaţiului public românesc poate profita oricine”

Domnule Chifu, zilele trecute a circulat bezmetic prin presa din România ştirea că SUA au început mutarea a 20 de arme nucleare de la baza Incirlik, din Turcia, în România. O informaţie falsă. Credeţi că a ajuns la presă dintr-o eroare sau în cadrul unei acţiuni coordonate?

Problema fundamentală, în acest caz, a fost strict presa românească. A avut doar două surse de documentare: una, jurnalistul bulgar care a scris la Euractiv, şi o a doua, Ministerul român al Afacerilor Externe, care spunea explicit că respinge categoric o asemenea alegaţie. Între timp au apărut sursele din Turcia şi SUA, care infirmă informaţia. În momentul în care există doar două surse, una nesigură – pentru că cine citeşte textul bulgarului realizează că acesta nu dă o afirmaţie sigură –, şi una de negare clară, şi, cu toate acestea, menţine titlul că se transferă arme nucleare din Turcia în România, vorbim despre o încălcare flagrantă a deontologiei.

Iar în lipsă de alte subiecte media, în perioada aceasta de vară, acest subiect, în această formă, cu transferul de arme nucleare, a ţinut prim-planul pe parcursul unei zile întregi. E un test pe care l-a căzut toată presa din România care a preluat şi transmis, în această formă, respectiva informaţie.

Cui şi în ce fel îi putea folosi această informaţie aruncată în spaţiul public?

Mi-e dificil să fac speculaţii în privinţa cui i-ar folosi. Depinde de modalitatea de a o folosi. Dacă este un test, s-a verificat faptul că, pe baza unei informaţii cvasi-credibile, eventual cu o sursă sunând europeneşte, o sursă occidentală, în spaţiul public românesc se poate introduce orice aberaţie. De o asemenea vulnerabilitate a presei româneşti, a spaţiului public românesc poate profita oricine.

Armamentul nuclear poate fi, totuşi, transportat aşa, ca pe o căruţă cu lemne, doar la înţelegere între doi membri ai NATO, cum s-a lăsat să se înţeleagă în acel articol?

În acest caz, este vorba despre două state suverane. Atâta timp cât e vorba doar despre amplasare, trebuie îndeplinite nişte condiţii ce ţin de siguranţa sitului în care urmează să fie amplasate armele; statul respectiv trebuie să treacă printr-un şir de proceduri interne prin care să aibă acceptul suveran asupra amplasării acestor capabilităţi. Amplasarea armelor nucleare este, însă, sub imperiul strict al secretului militar. Pentru a nu face breşe de securitate, transferul şi amplasarea de arme nucleare nu sunt elemente publice, dar ţin de decizia statului suveran.

Pe de altă parte, vorbim despre modul de stocare – trebuie să existe o anumită infrastructură, iar în afara ei, se impun acorduri complexe cu statul-gazdă, care presupun din start modul în care, în caz de necesitate, se utilizează aceste arme, când, în ce condiţii, pe ce bază. Altfel, transformarea unui stat non-nuclear într-unul nuclear ar presupune încălcarea Tratatului de Neproliferare Nucleară, ceea ce ar însemna o încălcare radicală a regulilor internaţionale.

România a negociat pentru scutul anti-rachetă de la Deveselu mai bine de doi ani. Gândiţi-vă cam ce ar însemna ca un stat să negocieze amplasarea capabilităţilor nucleare ale unui alt stat…

Aţi afirmat că aruncarea pe piaţa media a acelei informaţii privind mutarea armelor nucleare din Turcia în România ar putea fi un test al gradului de vulnerabilitate a presei din România. Nu poate fi luată în calcul şi ipoteza că scopul a fost inocularea ideii că scutul de la Deveselu nu are rol defensiv, aşa cum este de fapt?

Nu, în niciun caz. E un test pentru presă. Informaţia era atât de aberantă şi cădea la cea mai simplă verificare, încât nu se pune problema ca informaţia să fi fost aruncată pentru a fi crezută de cineva. A fost, repet, o informaţie aberantă care a avut parfum de credibilitate doar pentru cineva care nu are habar de ceea ce înseamnă zona de apărare, de securitate, de modul în care funcţionează. Testul a fost făcut mai degrabă pentru lansarea, pe viitor, a unor astfel de informaţii, pe care presa să le preia.

“Scandalul creat de Sky News este un episod dintr-un război informaţional”

Cu câteva zile înainte, România avusese imaginea şifonată de un alt scandal mediatic, cel provocat de Sky News. Acesta ar putea fi catalogat ca un episod al războiului informaţional?

Cu certitudine, acela este un episod dintr-un război informaţional, o secvenţă care a fost utilizată de către toţi cei care aveau interesul să o rostogolească. A fost o făcătură – un montaj, un scenariu jucat în faţa camerelor şi o poveste care afecta fundamental imaginea României, prin referinţa pe de o parte la faptul că armele puteau fi vândute la teroriştii ISIS, în Occident, pe de alta, prin faptul că armele, s-a spus, proveneau din Ucraina, iată, un alt element introdus în ecuaţie.

Nu ştiu cine a făcut-o – dacă e vorba de Moscova, dacă s-a făcut undeva în Londra, dacă a fost făcută de un terţ, dacă a avut de-a face chiar şi cu anumite forţe din România. Cert este că acea Comisie rogatorie şi audierea jurnaliştilor trebuie să scoată la iveală unde duc firele, pentru că, într-adevăr, e un atac la adresa României.

După lansarea acestei ştiri – până la intervenţiile, inclusiv a mea, care au deturnat cu totul sensul –, titlurile din presă erau că traficanţii români de arme vând armament teroriştilor Statului Islamic din Occident. O aberaţie.

“Propaganda, războiul psihologic, trolii sunt componente ale agresiunii informaţionale”

Care sunt obiectivele războiului informaţional şi care sunt mecanismele prin intermediul cărora este purtat?

În principiu, este crearea unei realităţi alternative, false, bazate pe bucăţele de adevăr, pe interpretări, pe distorsionarea realităţii. Obiectivul este acela de a crea în spaţiul public sau într-un spaţiu-ţintă o reacţie, în special cu componentă emoţională, care să preseze asupra decidentului, să-i altereze deciziile.

În cadrul unui război informaţional sunt multe componente în discuţie. Printre ele, componenta de propagandă, deci de orientare, interpretare şi proiectare a unui anumit tip de idei asupra unei pieţe. Apoi, componenta de lobby, care presupune găsirea unui număr de instituţii media, de editorialişti, analişti care să aducă în spaţiul public argumentele care fuseseră deja stabilite. O a treia componentă ţine de războiul psihologic, unde sunt aruncate în joc elemente care alterează fundamental, atacând emoţional modul de reacţie a unei populaţii sau a unor categorii de populaţie care să reacţioneze şi să influenţeze decidenţii. Mai e componenta războiului de troli, adică acei comentatori plătiţi din spaţiul virtual, care dirijează interpretările şi care fac un test celor care, virtual, s-ar alătura ideilor propagate şi care le-ar putea sprijini, şi merg până la a identifica, a forma şi a-i aduce împreună pe toţi cei care susţin un tip de idee pe care cel care lansează atacul vrea să-l promoveze. Cei convinşi sunt folosiţi mai departe ca multiplicatori.

Războiul informaţional este extrem de elaborat deja şi a ajuns până la nivelul la care Federaţia Rusă încearcă influenţarea alegerilor din SUA.

“Agresiunea informaţională a Federaţiei Ruse este dusă şi în fostele state socialiste, şi în SUA”

Acest subiect al războiului informaţional e de o bună perioadă în atenţia dumneavoastră; dovadă stă şi recentul volum, Războiul informaţional: tipizarea agresiunii informaţionale a Federaţiei Ruse, apărut la Editura ISPRI al Academiei Române, la care sunteţi co-autor. În afara episodului Sky News aţi sesizat şi altele care indică faptul că în România se duce un război informaţional?

Războiul informaţional se desfăşoară în toată lumea. Vorbind despre agresiunea informaţională a Federaţiei Ruse, aceasta este dusă şi în fostele state socialiste, deci pe linia frontierei NATO şi UE, şi în SUA. Există un pachet comun de tehnici şi pachete, care se pliază însă pe contexul în care este dusă agresiunea informaţională .

Şi în România se duce acest război informaţional. Volumul pe care l-am realizat are trei părţi – una teoretică, de prezentare a modului în care funcţionează războiul psihologic, instrumentarul folosit, o alta care studiază principalele instituţii media şi grupuri din România şi o parte care se referă la Republica Moldova.

Temele generale, mari care ţin de România sunt separarea SUA de UE, ruperea UE, subminarea raportului dintre România şi Turcia (acum, după puci, o vedem explodând), naţionalismul, anti-imigraţionismul, internaţionala naţionalistă globală, eurasianismul (care spune că centrul lumii este Rusia, Europa fiind doar o componentă ce trebuie să se alinieze şi să se integreze într-o Rusie care vine cu conducerea ideologică şi resursele de materii prime), apoi sunt teme în funcţie de evenimentele în derulare.

“Să nu credem chiar tot ce se promovează în spaţiul public”

Cum poate fi contracarat războiul informaţional pe termen lung, dar şi pe termen scurt? Doar de către autorităţi sau există şi metode la îndemâna fiecăruia dintre noi?

Evident că fiecare dintre noi putem să ne uităm cu mult mai multă atenţie la ştirile care ne sunt oferite, la informaţiile care se vehiculează, pentru a verifica sursa şi credibilitatea ei. Să nu credem chiar tot ce se promovează în spaţiul public.

Efortul fundamental revine, evident, autorităţilor, pe două dimensiuni. Pe o dimensiune ne raportăm la termenul scurt, pe cealaltă, la cel lung. Pe termen scurt, războiul informaţional, care este menţionat şi în Strategia Naţională de Apărare, ar trebui să fie abordat într-o formulă integrată, ca integrator fiind o instituţie responsabilă, finanţată în acest sens. Pe termen mediu şi lung, în primul rând vorbim despre educaţie, despre introducerea în programa şcolară a unor ore în care să se vorbească despre elementele fundamentale ce ţin de modul în care arată diversiunea, de ce înseamnă teoria conspiraţiei şi limitele ei, de modul în care pot fi găsite surse alternative de informare, de modul în care căutăm în zona internetului, în care acordăm sau nu credibilitate unei informaţii. Aşa pot fi creaţi nişte anticorpi naturali fiecărui om, pentru ca societatea să aibă alternative şi să poată dezvolta, la rându-I, anticorpii necesari să reacţioneze tocmai prin cunoştinţele publicului, care nu mai poate fi foarte simplu dirijat. Dar acest lucru, care vizează o strategie pe temen mediu şi lung, nu exclude un instrument de apărare, care trebuie făcut cât mai repede, pentru că războiul informaţional este răspândit pe scară foarte largă şi este practicat de mulţi actori.

* * * * *

RECOMANDARE: 

Citeşte şi: Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial: “Federaţia Rusă va utiliza, oricând, orice vulnerabilitate europeană pentru a-şi promova propriile interese”

Despre Dan Diaconescu plecând de la ”Ciulinii Bărăganului”,până la careul de ass-i cu damă de pică în coadă

13 mai 2012 7 comentarii

Ciulinii Bărăganului

Nu mai știu în ce clasă de gimnaziu eram când am citit ”Ciulinii Bărăganului” de Panait Istrati, dar, poate din cauză că în acea vreme eram mare fan Jules Verne, mi s-a părut o carte îndrozitor de  de plictisitoare.

Poate din acest motiv îmi vine de multe ori în cap.

Îmi amintesc că, la vreme de toamnă, când plecau berzele, peste Bărăgan începea un fel de migrație a ciulinilor duși de vând.

Trăind într-o sărăcie lucie, visul oricărui băiat de pe Bărăgan era să plece.

Ca în un fel de călătorie inițatică, băieții își făceau un fel de bulgăre de mămăligă, luau un băț, și plecau în căutarea norocului. 

După ce își alegeau ciulinul fugeau după el, când nu mai puteau, se opreau, agățau ciulinul în băț și se puneau pe savuratul bulgărelui de mămăligă. Îl mestecau, dar nu îl înghițeau, apo în scoteau din fgură pentru a avea ce savura și mai târziu. 

Norocul în cazul lor, era ca ciuliul să îi ducă undeva unde puteau și ei să își câștige existența. Unii reveneau  la sărăcia de acasă, unii se pierdeau pe Bărăgan, poate mureau și ajungeau pradă păsărilor necrofile, alții ajungeau prin diferite locuri unde își făceau cu mare geru un rost. Visul suprem era să dea peste o doamnă frumoasă, care să îi ia în caleașca ei sclipitoare, și să le ofere o viață de vis…

Unii ajungeau totuși, la București unde reușeau și ei să îngroașe numărul sărmanilor fomiști locali. 

 

Fiul comandorului de aviație, Diaconescu

Cam așa mi se pare mie cumva, povestea lui fiului comandorului de aviație Diaconescu, locțiitor al comandantului unități de aviație de la Deveselu, ajuns la București cu niște teniși sparți în talpă și probabil cu niște panaloni uzați și rupți în dos de la preamultele gaze secretate de mațele sale.

Nu a avut noroc să își cumpere o pereche de adidași (după cum spunea Florin Condurățeanu) dar a reușit să ajungă un bogătan posesor de limuzine, iahturi, vile, conturi grase, două televiziuni, o nevastă, o fiică și o turmă de supuși care au făcut din el ditamai Făt Frumosul călare pe Rolls alb.

Norocul lui, doamna frumoasă care i-a  netezit viitorul s-a numit Dan Voiculescu, căruia i-a pupat dosul celulitic destul de convingător pentru a-l face să îl ajute, cam la fel de consistent cum îlmușcă acum cam din același loc.

 

Careul de ass-i cu damă de pică în coadă

Ca orice parvenit, fiul comandorului din Caracal, ajugând o șmecherie nativă și un spirit de observație bunicel, a constat că averea făcută pe căi mai mult sau mai puțin la vedere, trebuie protejată prin scoaterea din țară, prin punerea unui fel de perete între el și ceea ce face (a făcut PPDD, dar nu s-a înscris în el) și prin selectarea unui grup de lăudaci profitori.

E drept, grupul de profitori este mai măricel, dar cei mai pregnanți sunt cinci. Florin Condurățeanu, Sorin Ovidiu Bălan, Gabriel Padiu, Silviu Alupei și oița blondă și creață, sexperta în cazul dispariției Elodiei, Mirela  Ceanu.

Gabriel Padiu

Unsurosul Gabriel Padiu, individ ce grave deviații asupra percepției propiei personalități, se consideră a fi un fel de individ, se consideră atoate cunoscător, dar și extrem de taletat într-ale muzicii.  

Evident că nu va recunoaște niciodată problemele legate de sexualitatea sa (și eventual a stăpânului său)

 

Sorin Ovidiu Bălan

Un personaj mult mai spectaculos sin careul se ass-i ai lui Diaconescu, este Sorin Ovidiu Bălan. Acesta, cu vocea lui de doagă spartă, (de recunoscut nu recunoaște că e vodcar sadea, dar nu își neagă trecutul în acest sens.

Este anunțat de D. Diaconescu drept viitorul ministru de interne, deoarece consideră că e un anchetator foarte talentat. La el o anchetă făcută ”la meserie” se reduce la a întreba ce cred noctambulii oteviști. Evident, marea lor majoritate , habar n-au despre ce e vorba în propoziție, dar nu ezită să spună din prima cine e vinovat și de ce. Evident, faptul că din exprimarea poticnită se poate bănui că respectivii se cam țin de telefon ca să nu cadă din motive etilice, nu are nici o importanță. Contează doar aberațiile pe care le debitează în interminabilele lor demonstrații logice. Nu odată, evident adevăratul vinovat e ascuns din cauza ciocoilor. Unul din marii ”vinovați” ai cazului de la Cernavodă, era protejat de ciocoi, deoarece era frizer și îl bărbierea pe unu de la primărie. Demonstrația i se părea extrem de elocventă lui SOB, motiv pentru care, relația dintre ”criminal” și cel dela primărie a fost analizată în detaliu chiar și de o pensionară care printre picături, nu ezita să se plângă că nu are a doua zi din ce să își cumpere pâine, dar avea bani să stea ore pe telefon.

FLORIN CONDURĂȚEANU

Ăsta e de departe individul cel mai ciudat dintre toți.

Dulceag în exprimare până la libidoșenie (nu odată a folosit expresia ”atât de dulce”, referindu-se la Dan Diaconescu), umil și obezient față de stăpânul său până la exasperare, Condurățeanu este definiția vie a slugoiului perfect.

Nu ezită nici moment să își dovedească supunerea și atașamentul față de stăpân, Condurățeanu este de fapt un zombi reînviat care și-a trăit viața ca un șobolan în vremea lui Ceașcă, individ considerat de cei de la OTV drept cel mai mare conducător al României.

SILVIU ALUPEI

Circar și lipsit de scrupule, Silviu Alupei prestează un fel de muncă de reporter detectiv… Cu un comportament isteric paranoid, Silviu Alupei, (narcisist și autosuficient) nu pierede nici un moment în care are ocazia să se facă de râs. Personal mi se pare cea mai haiosă apariție de la OTV. Nu am să uit câte zile oi avea cum, otată, a coborât într-o groapă.  Era  un loc unde ajungeau niște fire ale unui cablu optic, probabil cei care instalau cablul urma să revină a adoua zi să continue instalarea. Aflat în groapă, apre hazul trecătorilor urla cât îl țineau bojocii cât de ticăloși sunt ciocoii… De ce? Pentru că doreau să iragueze poporul 😀 

Altădată țipa tot cât îl țineau capacitățile pulmonare că a găsit dovada marii ticăloșii a ciocoilor. De fapt găsise un stâlp de iluminat stradal la care capacul de la cutia de conexiuni se ținea în două șuruburi doar. Filmarea cutiei arăta că fiecare cablu era izolat de o mână care știa meserie… La Alupei nu conta, dacă sunt patru găuri, patru șiruburi să fie.

Dar circul cel mai haios, afost odată când s-a dus la o intersecție nou nouță. Evident, tot urlând, Alupei credea că a descoperit marea șecherie. 

De pe o hârtie, probabil o fotocopie a planului intersecției (nu știu cum a făcut rost de aceasta), citea că ”raza de curbură” 8 metrii. Era vorba de faăt de raza decurbură a respectivei bretele. Aceasta înseamnă de fapt distanța dintre axul bretelei și centru de curbură al acesteia (între noi fie vorba, exact ca o bretea cu raza de curbură de opt metrii și arăta respectiva)? Ce face Alupei? Se apucă să măsoare cu pasul LĂȚIMEA bretelei respective…

O noapte întreagă a aberat apoi pe seama acestuia, tar Dan Diaconescu (individ care susține că e inginer, l-a aprobat tot timpul și zâmbea tămp ca de obicei ”le-am tras-o, zicea  el probabil în gând).

Personal, cred că dacă l-ar lua pe Alupei și i-ar face niște teste pe psihiatrie, i-ar face un bine, altfel nărodul va sfârși prin a se sinucide.

Mirela Ceanu

 Mirela Ceanu, ultimul personaj de care am să vorbesc acum, este de fapt acea Mariana Ceanu care făcea pe experta în vremea căutării Elodiei. Poate acesta este și motivul pentru care Elodia a rămas negăsită.

Ca prezență. Mirela este o prezență plăcută.  Voce calin-plângăciosă, țâțe și bulane mișto, Mierela nu va avea nici o problemă să își găsească un nou serviciu când va da Dumnezeu și se va închide mizeria. nici un bordel nu va refuza să o angajeze pe post de casieriță, ca prstatoare nu cred că va putea fi angajată de un bordel cu pretenții deoarece timpul și-a spus cuvântul și sărmana s-a cam uzat (poate și de la indelunga folosință).

Despre blonda oiță mov a lui Diaconescu, se spun multe, de exemplu că, ”rea de muscă” fiind( vezi radurusch.wordpress.com )spălăcita creață și-ar cam fi lăsat soțul pentru un tinerel (leguma tânără pune în valoare orătania trecută, nu?). În fine, nu e treaba mea ce vace Mirela în budoarul personal sau prin alte budoare.

Ca să fim corecți față de singura purtătoare de lăptărie din povestea noastră, cred că  e corect să spunem ce spunea chiar ea pe pagina sa de  de Faceboock

Acolo zice că este născută pe 14 iulie 1970 la București: Persoană Publică – Moderator „ZTV”, realizator „INFERNUL” de pe postul OTV. Biografie Studii terminate: Facultatea de Psihologie, Facultatea de Drept – Universitatea Ecologică din București, Master în Științe Penale și Criminalistică, Doctorand Psihologie Socială – Institutul de Științe ale Educației (Rep. Moldova), Doctorand Universitatea Națională de Apărare.

 Vezi profilul ei de Facebook  aici

La o listă atât de bogată cu studiile, este ne neînțeles cum o femeie, fie ea și blondă, și permite să spună cu voce ei plângăciosă, perfectă pentru hotline erotic, că OTV  fost închis din cauză că unii nu ar vrea ca acolo, la ”televiziunea națională” respectivă se spun adevăruri și că faptul că la Curtea de Apel s-a făcut dreptate și respectiva ”televiziune națională” a fost salvată (uitând că e vorba doar de o decizie temporară).

Ce mă uimește este folosirea expresiei ”televiziune națională”. 

Televiziune națională în România este doar TVR. OTV nu e nici măcar o televiziune a poporului ci doar a celui care a făcut avere după ea. Dan Diaconescu…

În loc de încheiere, voi continua să mă mir de numărul  de imbecili din țara asta. 

Și în acest caz, indiferent de acest număr, mi-a greu să înțeleg totuși relativul succes pe care pare a-l avea DD în rândul turmei… mai ales dacă mă gândesc de ce fel de specimene este susținut …

Da, cam greu de înțeles… 

%d blogeri au apreciat: