Arhiva

Posts Tagged ‘diaconescu’

Ponta + DD = LOVE

Motto:

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

Ponta, Diaconescu

Există o schemă în filmele din categoria „comedie romantică”.

Se întâlnesc cei doi, se dispreţuiesc, se înjură, se bat, par a se urî. La un moment dat se întâmplă ceva. Apare între ei o dragoste cum istoria rar menţionează.

Aşa e şi cu amorul dintre Crin Antonescu şi Dan Diaconescu.

La început se înjurau, se detestau, până a venit momentul … După ce s-au bălăcărit ca ţoapele contracandidându-sa unul pe altul în urbea lui Brâncuşi despre care, înainte nu ştiau nici pe unde vine pe hartă, când DD s-a trezit cu OTV-ul mutat la Roma, Ponta, care avea nevoie de voturile parlamentarilor PPDD pe care nu a reuşit să ii fure spăguindu-i lui DD.

Se suie omul în avion, face o băută cu DD şi, ca urmare, parlamentarii lui DD votează pentru ultimul guvern Ponta.

Astăzi, Victor Ponta, împreună cu președintele executiv al PSD, Liviu Dragnea, s-au întâlnit  custăpânul PPDD, Dan Diaconescu. 

 Dragnea, a afirmat  că social-democraţii intenţionează să formeze majorităţi cu PPDD în judeţele şi localităţile unde acest lucru este posibil, scrie Agerpres.

La rândul său Ponta  după încheierea şedinţei coaliţiei de guvernare, spune că va face alianţă cu PPDD în teritoriu şi că nu exclude o colaborare cu aceştia şi la nivel parlamentar.

„O să discutăm cu cei de la PP-DD, că ei mai sunt în teritoriu. Putem să facem şi o alianţa la nivel de Parlament. Ei cu siguranţă nu vor să treacă în alianţa pro-Băsescu, Iohannis – Blaga”, a declarat Victor Ponta.„Foarte mulți dintre liberalii care au candidat alături de noi acum sunt într-o situație cel puțin neplăcută față de alegători, pentru că atunci când i-au votat oamenii, în 2012, nu le-au spus că se vor alia tocmai cu PDL”, a mai spus el. 

”Vrem în toate judeţele şi localităţile unde se poate face lucrul ăsta să facem majorităţi cu PP-DD, în condiţiile în care liberalii au hotărât să facă alianţă cu PDL. Nu ştiu dacă o să o facă sau nu, dar vrem ca majorităţile să funcţioneze în continuare şi proiectele de dezvoltare ale comunităţilor locale asumate de primarii şi preşedinţii noştri să poată fi puse în aplicare. Eu v-am spus ce am vorbit cu secretarul general de la PP-DD şi se pare că începem să ne constituim, unde se poate” –a spus Dragnea, la Senat –„Asta este o veste foarte bună. Dacă Dan Diaconescu vrea să facem o alianţă anti-Băsescu, suntem acolo. Dacă Dan Diaconescu nu a înţeles că PNL este pro-Băsescu, înseamnă că a fost plecat din ţară”, a susţinut Dragnea.

Dan Diaconescu spune că secretarul general al PPDD a discutat cu Dragnea despre formarea unei majorități în Teleorman. Potrivit lui Diaconescu, există 34 de județe în care PPDD poate decide majoritatea.

Diaconescu mai susţine că a apelat  la PNL pentru formarea unei alianțe anti-Băsescu. „Ne-am putea uni cu toții sub acest simbol”.

Dragnea a declarat că discuțiile se referă în special la colaborarea la nivelul Consiliilor Județene.

„Am avut o discuție despre majoritatea de la Teleorman. Eu susțin majoritățile cu PP-DD în toată țara, primul exemplu îl voi da eu, am anunțat asta sâmbătă la Alexandria. O să vă anunțăm dacă va avea loc”, a spus Dragnea, pentru B1.

 Nu mai departe în timp de acum două săptămâni,  Victor Ponta vorbea extrem de disprețuitor despre Dan Diaconescu. „Am un sentiment de vinovăţie şi vreau să vă cer scuze, am mutat de la Târgu Jiu la Satu Mare circul. Până pe 25 mai o să aveţi aici un saltimbanc de circ în mov. O să-l vedeţi cu cravată mare mov. Vreau să vă dau vestea bună că după 25 n-o să-l mai vedeţi pe aici. Aşa a fost şi în Târgu Jiu, a fost până în ziua alegerilor, după care nu l-a mai văzut nimeni. Îl mai căutau nişte bieţi oameni ca să-i dea banii pe care a promis că-i dă, însă aici la Satu Mare cred că lumea e mai puţin naivă şi lumea nu se aşteaptă să-i dea domnul Dan nişte bani sau ce mai dă”, spunea Ponta, la Satu Mare.

Te cuprinde greaţa când te gândeşti cum, în nopţile lui de aberaţii zglobii la OTV Diaconescu scuipa mizerii spre toată lumea. Toţi erau ciocoi cu excepţia puşcăriabililor şi a escrocilor cu care umbla el în coadă. PSD cu atât mai mult cu cât zicea că data trecută Adrian Năstase i-a închis OTV-ul care infecta spaţiul media mioritic.

Dacă cineva îşi imaginează că pe Ponta şi pe Diaconescu i-a lovit cineştie ce amoare irezistibilă se înşeală amarnic.

Nu trebuie să fii foarte informat ca să vezi cam ce interese îi mână pe unul în budoarul celuilalt…

Ceea ce s-a întâmplat azi, de fapt este doar antamarea unul fel de contract nupţial al unei relaţii care şi-a consumat logodna la Roma când au stabilit ca, în schimbul accesului la România TV, Dan Diaconescu să pună umărul la votarea Guvernului Ponta după ce Antonescu şi-a luat jucăriile şi a plecat.

După europarlamentare, DD a realizat că nu are nici cea mai mică şansă la prezidenţiale. Va candida doar pentru a se putea victimiza când, procesul în care e acuzat de şantaj şi are şi o condamnare de 3 ani cu executare pentru spălare de bani şi şantaj.

Care ar fi mecanismul? Unul atât de simplu încât arată că este ieşit din mintea unora mult prea siguri că se adresează unor idioţi care halesc orice rahat ce li se livrează prin ecranul televizoarelor.

În primul rând, PSD a constatat că nu are cum să treacă la prezidenţiale de 40% şi chiar dacă trece de turul unu în turul doi va suferi un lamentabil eşec în turul doi.

Astfel are nevoie de voturi de oriunde se poate.

Am văzut că deja răsplata către BOR pentru viitoarea susţinere s-a dat, biserica reuşind să se insinueze în şcoli.

Ajutorul lui Diaconescu poate veni doar prin susţinere mediatică prin redeschiderea OTV …Când? Vom vedea …

Filmul SF „Ciocoii şi poporul”, produs de USL şi DDD

25 septembrie 2012 2 comentarii

 

USL a căzut în propria capcană a discursului naţionalist şi antieuropean, în resuscitarea iresponsabilă, pe când era în opoziţie, a sloganului „nu ne vindem ţara“. Diaconescu doar le-a ridicat la puterea a treia.

Privatizarea Oltchim poartă amprenta de ne­confundat a celui mai cinstit guvern, care pă­rea că şi-a dat măsura prostiei, incompetenţei şi respectului faţă de lege şi statul de drept în timpul războiului suspendării. Iacătă, însă, că întotdeauna mai e loc de câte ceva. Ce-o fi fost în capul „ciocoilor“ de l-au lăsat pe ţeparul OTV să transforme privatizarea Olt­chim în Elodia, Seria a 2-a, episodul XXL, e greu de spus, dar dacă a fost o socoteală electorală, atunci ea e la fel de strâmbă ca şi puciul cu le­gea în mână. Mascarada cu iz de manea, desfăşurată sub bagheta lui Re­mus Vulpescu şi Daniel Chiţoiu, i-a făcut să se crucească pe toţi oamenii zdraveni la cap, în frunte cu cei de la FMI, probabil. Pri­va­ti­ză­rile-tun sau terminate în găuri negre pentru economie nu sunt o noutate încă de pe vre­mea lui Iliescu, Năstase şi a faimosului AVAS, de aici şi neîncrederea funciară a multora în pri­vatizări, dar aşa ceva ca DDD-Oltchim nu s-a mai văzut. A recunoscut-o până şi Victor Ponta: „cu asemenea lucruri nu ne-am mai con­fruntat“. Asta însă după ce a devenit lim­pe­de că lucrurile i-au scăpat de sub control şi prejudiciul de imagine are toate şansele să se contabilizeze serios în procentele USL. Încă din primele momente ale incredibilului show, a fost limpede că Diaconescu merge la miză electorală, dar, după lamentabila prestaţie a reprezentanţilor guvernului care mai aveau pu­ţin şi-l pupau pe DD în direct (singura în­tre­bare la capitolul ăsta e cât de mare este resursa de pro­stie şi bufonerie a Ca­bi­ne­tu­lui), pâ­nă şi Ponta a înţeles că se joacă cu focul, aşa cum s-a jucat când Barroso, Mer­kel şi UE îi transmiteau aver­tis­mente şi el răspundea cu miş­touri. Puţini vor crede că Ponta nu avea informaţii de la serviciile secrete, ale căror rapoarte le răsfoia de zor în public, că nu ştia că Diaconescu joacă la „ca­cealma“, „nu are niciun ban“ şi a „minţit po­po­rul“, aşa cum spune acum. Puţini vor crede că guvernul a fost atât de imbecil, încât să nu ştie că „investitorul“ misterios despre care vor­bea Diaconescu ar putea fi o fantasmă ca mul­te altele care bântuie ecranul OTV. Des­co­pe­ri­rea defectelor de ADN ale întregii afaceri pare tardivă şi se va întoarce împotriva Ca­bi­ne­tului Ponta, indiferent cum se termină tărăşenia.

Chiar dacă la mijloc a fost vorba de a-i tra­ge o ţeapă lui Diaconescu (la pachet cu una pre­gătită pentru FMI), creându-i condiţiile să se arunce cu „poporul“ de gât în afacere, în ide­ea de a-l ucide electoral, adică USL să ia din votanţii PP-DD, care, ştim, au stat acasă la referendum potrivit mesajului antisistem lansat de gurul lor; chiar şi în cazul ăsta, jocul nu a luat în calcul devoalarea în paralel a in­competenţei guvernului. Dacă privatizarea eşuează, electoratul OTV nu va putea fi con­vins că „ciocoii“ şi „mafia“, prin tot felul de malversaţiuni specifice, l-au împedicat să salveze Oltchim, transformându-l în „pământ românesc“. În această stratagemă cinică, de­spre care nu putem exclude că vine şi din al­tă zonă, puţin probabil să înhaţe cineva elec­toratul DDD. În schimb, electoratul USL, din care mai face parte şi ceva rămăşiţă liberală, va da vina pe guvern pentru proasta or­ga­ni­zare a privatizării. Deja Vosganian şi Ruşanu au dat tonul acuzelor, iar Chiţoiu va fi pro­babil prima victimă. Dacă Diaconescu vine însă cu banii, scena politică se resetează, iar Partidul Poporului se va îndrepta în marş spre un 20%, aşa cum anticipează analiştii. Pro­cen­tele vor fi luate din electoratul PSD, mai ales că premierul s-a băgat în luptă, mărind cos­turile de imagine. Orice „şicane“ ulterioare pu­nerii banilor în conturile Ministerului de Fi­nanţe vor fi interpretate ca zvârcoliri ale ma­fiei de la putere, care nu vrea să cedeze ni­mic poporului.

Cum o dă, cum o întoarce, guvernul iese prost în final. Acum se încearcă doar mi­ni­malizarea pagubelor. Fără obişnuitul zâm­bet lipit de faţă, Ponta face eforturi disperate să în­toarcă lucrurile în defavoarea lui Dia­co­nescu, transformându-l din erou şi salvator în gropar şi escroc. Spune, fără dovezi, că privatizarea a eşuat şi va fi reluată la anul. Încearcă s-o lege de PDL, via Videanu, în spe­ranţa ca pre­judiciul de imagine să se trans­fere spre de­mocrat-liberali. Schimbarea de ma­caz a An­tenelor, care, după ce l-au firitisit pe Dia­co­nescu, acum îl umplu de tra­di­ţio­nalele lături destinate PDL, arată strategia pentru re­cu­noaşterea eşecului. Până şi Roşca Stănescu – „Deleanu H1“, consilierul lui An­tonescu, îşi muşcă degetele de necaz, în duet cu Vocea Ru­siei. Puţin probabil să le reu­şească. Până una-alta, guvernul este cel care a dat asi­gurări că totul s-a desfăşurat corect şi legal, contrazicând suspiciunile şi re­ti­cen­ţele presei şi economiştilor.

Spuneam la început că mascarada Oltchim vi­ne în logica a tot ceea ce s-a întâmplat în ul­timele luni. Da, USL a căzut în propria cap­cană a discursului naţionalist şi antieuropean, în resuscitarea iresponsabilă, pe când era în opo­ziţie, a sloganului „nu ne vindem ţara“. Ră­getele patriotice din perioada privatizării Cu­­pru Min, atacurile suburbane la adresa li­de­rilor europeni, bătutul cu talanga în piept – „noi nu suntem colonie, suntem români“ – îşi spun acum cuvântul. Diaconescu nu a fă­cut decât să ridice acest mesaj la puterea a treia. Degeaba încearcă acum Ponta să-l dia­bo­li­ze­ze, pentru că DDD nu face altceva decât USL, mizând că sămânţa a dat roade. 

Autor: ANDREEA PORA

Surse: romanialibera.ro și revista22.ro

 

 

Petrişor Obae, o adiere de aer curat la Realitatea tv

14 septembrie 2010 3 comentarii

S-a întâmplat serile trecute la emisiunea “Clubul lu’ Iaru” pe care, pentru prima dată, am urmărit-o cap-coadă.

Petrişor Obae face parte din segmentul de tineri jurnalişti oneşti şi foarte buni profesionişti, concluzie la care am ajuns demult, de când îi citeam articolele din Evenimentul zilei, unde coordona pagina de media.

Emisiunea lui Iaru a avut ca temă starea presei româneşti şi ca invitaţi pe Petrişor Obae, Alfred Bulai şi Dan Diaconescu, în opinia mea, ultimii doi fiind clar dezavantajaţi de prestaţia plină de bun simţ şi consistenţă a tânărului ziarist.

Referitor la “otevizarea României” pe care Dan Zerotevescu o defineşte ca fiind plagierea de către celelalte televiziuni a unui “model economic”

“A filma o înmormântare nu este o intrare destul de brutală în viaţa unei familii? Nu este o încălcare a unor reguli etice? Te mândreşti că celelalte televiziuni au copiat un model prin care se încalcă nişte reguli de bun simţ?”

“Într-un fel observ că noi nu mai avem loc să le transmitem. S-a ajuns la plata către familii, astfel ca înmormântarea să fie filmată în prime time. Mădălina Manole a fost înmormântată la ora 19 pentru a se prinde momentul de vârf al zilei.”

“În cazul Mădălinei Manole s-a mers până în situaţii limită în care s-a filmat până şi coborârea sicriului în mormânt. Este cel mai intim moment al unei înmormântări şi dacă ne uităm la cum s-a procedat în alte ţări, dacă ne uităm la înmormântarea preşedintelui Poloniei după acea tragedie, vedem că totul s-a oprit la intrarea în acea capelă.”

“Întotdeauna publicul are nevoie şi de asemenea subiecte. Cu o singură condiţie, o condiţie de bază: ca aceste subiecte să fie tratate corect din punct de vedere etic, din punctul de vedere al bunului simţ, din punctul de vedere al legii audiovizualului, din punctul de vedere al tuturor legilor din ţara asta. Ce s-a întâmplat la OTV a fost o problemă de reguli: OTV-ul a încălcat toate aceste reguli, drept pentru care, este cel mai amendat de CNA.”

D.D.: “OTV a încălcat nişte reguli care au fost uneori strâmb făcute”

P.O.: “ Sunt reguli pe care trebuie să le respectăm. Ce mi se pare grav, nu este faptul că celelalte televiziuni au copiat un gen de subiecte. Celelalte televiziuni, odată cu aceste subiecte au preluat şi modul de abordare, adică au început: să încalce legea audiovizualului, să încalce normele deontologice, să încalce tot felul de reguli. Aici este grav!”

“Vorbeam de cauze şi motive pentru care presa a ajuns aici. În presă sunt mai mulţi actori: avem patroni, avem ziarişti, avem clienţi de publicitate, avem public. Ce s-a întâmplat în ultimii ani: aceşti actori au abdicat de la rolurile lor. Patronul de presă n-a mai fost doar patron de presă, a fost cineva care are impresia că are o jucărie; clientul de publicitate n-a mai fost doar client de publicitate, a devenit omul care are impresia că poate cumpăra odată cu publicitatea şi conţinutul editorial. Ce face jurnalistul? Aici este problema. Această criză, care este o criză de sistem, clar, a fost dublată şi de criza economică, cea care în presa scrisă a lovit extrem de puternic. Sunt foarte puţini bani care se împart la foarte multe titluri. În momentul în care presa nu are o bază economică solidă, atunci se clatină. Şi am să vă dau un exemplu. Acum mulţi ani, un ziar a publicat o cronică auto. O cronică auto cât se poate de bine intenţionată, care avea ca titlu ceva de genul “Maşina aceasta e urâtă de sperie copiii”. Ce s-a întâmplat a doua zi? Clientul de publicitate a retras tot bugetul de la ziarul respectiv. Dar, pentru că era o perioadă de creştere, acea gaură a fost rapid umplută. Presa era solidă, presa se putea susţine. Dacă acum s-ar întâmpla acelaşi lucru, din cauza fragilităţii economice, lucrurile s-ar rezolva altfel.”

Referitor la imparţialitatea jurnalistului

“Apropo de această imparţialitate: dacă un comentator de fotbal ţine cu Steaua într-un meci Steaua-Dinamo, se vede. Problema este dacă el va încerca să mă facă şi pe mine să fiu suporter Steaua. Aici este problema.”

Referitor la moguli şi amestecul politicului în politica editorială

“Epoca Adrian Năstase. Fără a fi proprietar de presă, Adrian Năstase a fost primul care a vrut să fie într-un fel “mogul”, dar altfel: cumpărând presa cu publicitate. Cumpărând cu publicitate favorurile presei. Asta a încercat. Nu a reuşit pentru că între timp s-a schimbat Puterea.”

“Problema este nu faptul că preşedintele Băsescu are un meci cu Dinu Patriciu, cu Dan Voiculescu, sau cu Sorin Ovidiu Vîntu, ci faptul că, de multe ori, aceste instituţii de presă încep să preia din ideile acestui meci şi să devină parte a unei partide politice. Aici este problema. Exact ce spuneam despre meciul de fotbal. Nu poţi să fii perfect imparţial. Nimeni nut e condamnă pentru că ai o părere. Problema este atunci când tu nu încerci să-ţi spui doar părerea, ci să schimbi din toate puterile ceea ce crede publicul. Atunci apare o problemă: în momentul în care discursul tău de jurnalist nu mai este un discurs care urmăreşte fapte, urmăreşte investigaţii sau alte lucruri care servesc opiniei publice, în momentul în care tu filtrezi din toată această realitate ceea ce te interesează pe tine şi slujeşte cel mai bine scopului politic.

Presa şi-a tăiat singură craca de sub picioare.”

“Este normal ca politicienii să încerce să influenţeze presa, să o controleze, să intre peste media. Problema la noi este că presa este vulnerabilă şi nu reuşeşte să facă faţă acestor presiuni.”

“Publicul ia decizia de a-şi modifica comportamentul politic pe baza informaţiilor pe care le primeşte prin media. Problema media asta este că încearcă să fie un actor politic care vrea să ducă lucrurile într-o anume direcţie.

„Când au apărut acele stenograme ale PSD-ului acestea au influenţat în mod decisiv. Nu a fost nevoie de niciun comentariu, doar publicându-le se devoala întregul mecanism.”

Referitor la PRO TV

“PRO TV este un caz special pentru că PRO TV nu răspunde în faţa unui singur patron, este un post listat la Bursă. În momentul în care eşti listat la Bursă, nu îţi permiţi să faci o greşeală care să te ducă către o pierdere mare de audienţă. Atunci ai de dat socoteală unei mase mult mai largi de acţionari. În momentul în care eşti un singur om în spatele unui trust, îţi permiţi să te joci.”

Referitor la stenogramele prezentate de Robert Turcescu

“În astfel de situaţii intră în joc flerul jurnalistului. Jurnalistul care trebuie să decidă clar: dacă public această informaţie, 1. ajut mai mult pe cineva decât publicul meu? 2. se influenţează mersul procesului? Astea-s întrebări pe care şi le pune jurnalistul. Era de interes public publicarea acestor stenograme? Fără îndoială, era de interes public! Influenţează mersul procesului? În niciun fel! Deci, mi se pare corectă decizia lui Robert Turcescu de a publica aceste stenograme.”

“Partidul Poporului”….

către Dan Diaconescu: “De când ai ieşit din arest ai anunţat Partidul Poporului, ai anunţat Platforma Program de o lună de zile. Legea interzice clar campanie electorală în afara publicităţii perioadei electorale. Este din nou o încălcare a legii.”

D.D.: “Nu, fiindcă nu există partidul înfiinţat.”

P.O.: “Asta este o găselniţă.”

Presa în Românica lui Băse

9 august 2010 2 comentarii

Indiferent despre ce vorbeşte, despre sport, politică, probleme sociale, lifestyle, monden etc, presa română consideră că e tabu să vorbeşti de lucrurile pozitive.

Dacă ceva e rău, indiferent dacă e important sau nu, urâtul şi mizeria trebuiesc scoase în evidenţă. Dacă ceva destul de rău încât să aducă rating nu există sau e de importnţă minoră, treaba trebuie exagerată şi repetată până pare a fi important, definitoriu pentru povestea respectivă.

Herr Blue, te-ai întrebat însă de ce “urâtul şi mizeria”, obscenitatea şi moartea fac rating? Pentru că asta vrea bizonul majoritar: să scormonească în gunoi şi să-şi compare propriul jeg cu cel al “vedetelor” vremelnice şi de 2 lei. Valoarea îl intimidează. Obscenitatea este palpitantă, întăreşte muşchiul, iar moartea îi oferă spectacolul suferinţei, pentru că bizonului majoritar îi place să contemple suferinţa cu condiţia să nu fie a lui. Asta l-a crescut şi îmbogăţit pe Dan Zerotevescu. Tot ce este pozitiv, ca de pildă succesul altuia îl umple pe bizon de invidie, sentiment caracteristic neamului, începând cu Mioriţa şi terminând cu capra vecinului.

am ajuns să vedem tot felul de ciudăţenii, sau persoane absolut normale ca mari personalităţi, vedem în postura de “vedete” tot felul de oameni care nu au nimic de spus, sau care nu au făcut nimic reamente important, vedem detalii din viaţa unora ca fiind prezentate ca extrem de importante, în fond, nişte lucruri care se pot discuta cel mult la o cafea de două cocoane din anturajul celui în discuţie când n-au altă trabă importantă cum ar fi punera părului pe moaţe, ori comentarii referitoare la ultimul episod al telenovelei în vogă la ora aia.

Şi mă rog, ce e rău în asta? Boboru’ se simte încurajat văzând că nu trebuie să ai cine ştie ce merite deosebite, ca să ajungi vedetă. Hai să nu deprimăm românaşu’ cu “Trecute vieţi de doamne şi domniţe”! Te uiţi la “Noră pentru mama” o emisiune de suflet şi viaţă adevărată. Mii de farfuze se uită cu evlavie, ca la nişte modele de urmat, la nevestele de fotbalişti, şi ele nişte farfuze, da’ mai norocoase. Mii de farfuze pot spune astfel “Yes! We can!” Dă-le pe post biografia Haricleei Darcle, dacă vrei să le arunci în depresie şi producătorul să se uite cu lupa la rating! Fenomenul nu este specific românesc. Peste tot e aşa. Când Aaron Spelling a vrut să îmbunătăţească serialul “Îngerii lui Charlie”, făcându-le pe detective niţel mai deştepte şi intriga niţel mai subtilă, s-a lovit de ratingul care spunea că bizonu’ american aşa vrea serialul: mediocru.

Indiferent cât de important e un fapt pozitiv, acesta nu e arătat. Poate ar avea unii ceva de învăţat. Nu, e amintit cel mult la capitolul Fapt Divers. O mizerie, indiferent cât e de nesemnificativă, e exagerată, ne e servită ca bombă mediatică, pont esenţial în desfăşurarea din domeniul respectiv.

Du-te, băi Blue, d-aci cu faptu’ tău pozitiv! Ce să văd la câştigătorii olimpiadei de matematică? Nişte tocilari? Naţia consumatoare de seminţe se uită cu respect către Becali, model de succes la noi: descurcăreţ, mahalagiu, semianalfabet şi suficient. Iată: nu poţi spune că presa nu te învaţă cum să te descurci în viaţă. Ieri am văzut că-i ceartă mare la clubul “Steaua”. Am văzut la “Breaking News”de la Realitatea scris negru pe galben: “Becali, un Băsescu al fotbalului”.Două informaţii de mare impact la popor: “scandalul de la Steaua” şi “Băsescu e ca Becali”.

Nu credeam că e posibil ca nişte televiziuni autodefinite ca televiziuni de ştiri să aloce zile întregi de comentarii unor afirmaţii făcute de nişte tabloide, fie ele şi dintr-o mare capitală europeană.

Tabloidele sunt peste tot la fel, Herr Blue! Se hrănesc din mizeria vieţii private a personalităţilor lor, la ei şi a personulităţilor noastre, la noi. Eu n-aş include tabloidele în ceea ce numim presă. Televiziunile de care zici sunt televiziuni de ştiri: ştirile lui Nuş şi Felix, adică anumite ştiri şi astea coafate şi machiate de nu le mai recunoşti. Televiziunile astea populate de tot soiul de coprofagi sunt hăt, departe de rolul presei într-un stat democratic, acela de a livra informaţia publicului corect şi complet. Rolul lor este de a submina instituţiile statului în beneficial intereselor rechinilor ce la patronează.

Herr Blue, ţi-a plăcut dezbaterea pe tema de mare importanţă naţională “Băţul din urechea preşedintelui”? Două zile, oră de oră, toţi sugelii de la Realitatea luau băţul în gură, după care dădeau legătura reporterilor care ne vorbeau cu microfonul într-o mână şi băţul de ureche în cealaltă. Băţul ăsta nu se găseşte la noi, ei l-au căutat dar nu l-au găsit decât pe internet, unde au aflat că provine din Shanghai şi dacă ne gândim cine a fost de curând în Shanghai…gata dezvăluirea! Iată, stimaţi telespectatori, ce anchetă jurnalistică beton precum capetele care au emanat-o!

Binele public… deh.  Noţiune extrem de abstractă. Ca şi aceea de libera exprimare care trebuie interpretată ca bolile, de la individ la individ. Adică dacă omul e “om obişnuit”, libertatea cuvântlui e interpretată ca “dreptul de a tăcea”, dacă în schimb e jurnelist, indiferent dacă e jurnalist la un mare cotidian sau televiziune ori radiou central, dreptul la libera exprimare e văzută ca dreptul de a înjura, a calomnia, a emite aberaţii, a murdări orice şi pe oricine, a acuza chiar dacă nu ai dovezi.

Presa românească e cea mai mare pierdere a democraţiei cîştigate de România. Nu e nimic mai trist şi mai descurajator pentru viitor decît spectacolul sordid al acestei instituţii simulate care corupe în masă tineri şi livrează latifundii, vile, elicoptere, avioane, conturi, chiolhanuri şi limuzine pentru impostori selecţionaţi în baza unui concurs dinamic de înjosire. Asta e presa din România şi, într-adevăr, Renate Weber ar trebui să aducă la cunoştinţa Comisiei Europene situaţia presei din România. Presa românească nu e ameninţată de statul condus de Preşedintele Băsescu. Nici un ziar şi nici un ziarist n-au avut de suferit, n-au avut de pierdut sau n-au dispărut, prigoniţi de un Guvern şi de un Preşedinte insultaţi în regim 24/7. Presa nu e amenţată sau nu mai e ameninţată. Răul a fost deja făcut. Dinăuntru. Pînă la desfigurare.

http://traianungureanu-tru.blogspot.com/

%d blogeri au apreciat: