Slugărel Toader, slugoiul Maleficului de Teleorman reușește să dea lovitura de grație Justiției mioritice. Dumnezeu să o odihnească !

Deja fac alergie când aud: ”Du-te la vot, votul tău contează”.

Contează, dar nu în România. În România votul băgat în urnă contează doar statistic și până când Domnul Importantu` are alt interes. Atunci când interesul Maleficului de Teleorman a dictat că nu mai contează nici legi, nici Constituție, nici părerea altora din țară sau de la Bruxelles, fără nici un fel de scrupule și-a trimis gealatul, pe Slugărel Toader care, prin ordonanțe de urgență schimbă legile, mazilește oameni care nu se pleacă, taie chiar și din prerogativele constituționale ale Președintelui Republicii, ales de mai mult de jumătate din electorat.

Da, el, Slugărel, numit își permite ca pentru a servi interesul maleficului său stăpân să nu mai aibă nici bunsimț, nici vreun interesa față de statul de drept, nici față de legi ori Constituție. Doar să scape Maleficul Escroc de pușcărie.

La nici trei luni de la ultimele schimbări aduse legilor Justiției, cu nesimțirea implacabilă îi populează întunericul din țeastă Slugărel Toader a venit cu noi modificări făcute printr-o halucinantă Ordonanţă de Urgenţă, deși aceasta nu a fost trecută pe Ordinea de zi  a guvernului, și nu avea avizul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), Slugărelul devenit mincinos ordinar cu patalama s-a apucat să le spună jurnaliștilor că modificările s-au făcut la cererea CSM. Consiliul Superior al Magistraturii neagă vehement  acest lucru.

„O primă precizare. Propunerea de modificare ce face obiectul OUG a venit de la CSM, adăugând că majoritatea soluţiilor sunt venite de la CSM”, a explicat Toader după şedinţa de guvern în care a fost adoptată ordonanţa de modificare a legilor justiţiei.

La scurtă vreme, procurorii din cadrul CSM au transmis un comunicat în care se precizează că nu avea cunoștință de așa ceva şi au aflat despre ele în cursul zilei de luni, când documentul a sosit pentru avizare. Procurorii afirmă că modificările sunt de natură să afecteze grav activitatea justiţiei.

„Facem precizarea că membrii Secţiei au luat la cunoştinţă de conţinutul Ordonanţei de Urgenţă în data de 18.02.2019, când a fost transmisă la Consiliu pentru avizare”, se spune în comunicatul remis de reprezentanţii Secţiei pentru procurori a CSM.

Modificările aduse de Slugărel Toader dau totul peste cap. În momentul în care Ordonanța va intra în vigoare va intra (în termen de 45 de zile), şefii parchetelor nu vor mai putea fi delegaţi, forţându-se astfel numirea unui nou şef DNA care acum este condus de un interimar, funcţia va putea fi ocupată şi de un judecător. De asemenea,  Secţia Specială pentru Investigarea Magistraţilor va ieşi de sub autoritatea procurorului general, Ministrul Justiției devenind un fel de zeu în domeniu, judecătorii ajungând să fie mai ușor avansați, luceru care ar trebui să îi facă recunoscători … ghici cui….

Stupefiant este că una din modificări vizează numirea procurorului-şef al DNA, funcție în care Slugărel tot încearcă să își plantese feblețea, pe Adina Florea încă din octombrie 2018,  potrivit acestei OUG la articolul 57 din Legea 303/2004 se introduce un nou alineat (7’), ce prevede că „procurorii nu pot fi delegaţi în funcţiile de conducere din cadrul parchetelor pentru care numirea se face de Preşedintele României”.

De parcă ar fi vorba de un film cu proști, ministrul Justiţiei susţine că rolul acestei modificări este evitarea situaţiilor de provizorat, „lipsa unor conduceri stabile a acestor instituţii generând probleme în ceea ce priveşte asigurarea unui management de calitate”. Practic, prin asta Slugărel, asasinul justiției îl obligă pe   preşedintele Iohannis să emită decretul de numire al procurorului-şef DNA, la propunerea ministrului Justiţiei, altfel instituţia rămâne fără un conducător, fără de care nu poate funcţiona.  Bineînțeles că obedienții de la CCR nu vor observa că încă una din prerogativele prezidențiale este anulată de un ministrul evident bolnav mintal.

Spre exemplu, încă de la revocarea din funcţie a Laurei Codruţa Kovesi din data de 9 iulie, conducerea DNA a fost asigurată prin delegare, iniţial de către Anca Jurma şi, în prezent, de către prim-adjunctul Călin Nistor. În prezent, preşedintele Iohannis trebuie să decidă dacă acceptă numirea Adinei Florea la conducerea DNA, propusă de ministrul Tudorel Toader pentru a treia oară consecutiv pentru această funcţie. Practic, dacă ordonanţa va fi publicată în Monitorul Oficial miercuri, preşedintele Iohannis ar fi obligat să numească un nou şef la DNA până pe 6 aprilie, altfel DNA îşi încetează activitatea.

Modificarea, referitoare numirea şefilor de parchete, priveşte avizul CSM, care în aceste cazuri nu va mai fi dat de Secţia pentru procurori cum este în prezent, va permite şi judecătorilor să ocupe funcţii de conducere în Ministerul Public. Cum avizul Secţiei pentru procurori era doar consultativ, această modificare, cel mult, îl va scuti pe ministrul Tudorel Toader de neplăcerea unor avize negative, precum a fost cel dat în cazul Adinei Florea.

Reamintim că procurorii au dat aviz negativ pe motiv că Florea „prezintă o rezistenţă scăzută la stres, o capacitate de analiză şi sinteză reduse, sincope privind onestitatea şi imparţialitatea, superficialitate”. Stupefiant, nu?

O  modificare demnă de mintea unuia internat pe viață la Spitalul 9  vizează scoaterea Secţiei speciale de investigare a magistraţilor de sub autoritatea procurorului general al României, conducătorul Ministerului Public. Mai exact, un nou alineat la art. 88 arată că „ori de câte ori Codul de Procedură Penală sau alte legi speciale fac trimitere la procurorul ierarhic superior în cazul infracţiunilor de competenţa Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie, prin aceasta se înţelege procurorul şef al secţiei, inclusiv în cazul soluţiilor dispuse anterior operaţionalizării acesteia”.

În prezent, procurorul general are dreptul, în calitate de superior ierarhic, să infirme actele de urmărire penală emise de procurorii Secţiei speciale. Legea privind organizarea judiciară, modificată chiar de PSD vara trecută, statuează că „soluţiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale sau netemeinice”.

În plus, o decizie a Curţii Constituţionale precizează clar că Secţia Specială este o structură din cadrul parchetului general, şeful acesteia fiind subordoantul direct al Procurorului General. „Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie este o structură specializată din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ), astfel că procurorul-şef al acestei secţii este subordonat ierarhic procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ”, se arată în motivarea CCR. Modificarea adusă ieri ar veni astfel în contradicţie chiar cu o decizie a CCR.

O modificare ce cu greu ar putea fi adoptată chiar și într-o dictatură latino americană sau prin vreo țară pierdută în jungla africană schimbă pur și simplu modul în care judecătorii pot promova la Curtea Supremă. Deşi aparent nesemnificativă, modificarea înlătură o condiţie restrictivă ce, la sfârşitul anului trecut a făcut-o pe judecătoarea Alina Ghica să-şi retragă candidatura pentru un post de magistrat la instanţa supremă.

Potrivit noii ordonanţe, pentru a accede la Curtea Supremă magistraţii trebuie să aibă 18 ani vechime în funcţiile de judecător sau procuror. În forma anterioară, Legea 303/2004 statua că pentru a putea deveni judecător la Curtea Supremă un magistrat trebuie să aibă o vechime de 18 ani doar în funcţia de judecător. Ori, potrivit CV-ului, Alina Ghica nu a avut vechimea necesară pentru funcţia de judecător la Curtea Supremă. Ea a intrat în magistratură la 1 decembrie 1998, însă, din cauză că între între 15 mai 2001 şi 1 noiembrie 2006 a fost procuror, nu a avut cei 18 ani vechime în funcţia de judecător. Odată intrate în vigoare, sub noile prevederi ea îşi va putea depune candidatura din nou pentru funcţia vizată.

Reamintim că Alina Ghica a făcut parte din completul care a anulat corecţia dispusă de OLAF în dosarul Tel Drum, ceea ce conduce la diminuarea prejudiciului în cauză. Tot ea a dispus şi anularea completelor de 5, hotărâre care a plecat de la o cerere depusă de liderul PSD şi care în final a dus la suspendarea procesului în care acesta a fost condamnat pe fond la 3 ani şi jumătate de închisoare.

Comisia Europeană este stupefiată de tupeul Slugărelului. Frans Timmermans, Prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, a susţinut, la Bruxelles, într-o conferinţă de presă alături de ministrul Afacerilor Europene, George Ciamba, că nu a fost informat de Guvern cu privire la ordonanţa adoptată azi. „Nu! Nu ştiu despre ce este vorba”, a răspuns Timmermans la o întrebare a jurnaliştilor, fiind luat prin surprindere de deciziile de la Bucureşti. Întrebat dacă va acţiona cumva după acest demers, oficialul european a precizat: „Trebuie să văd care este ordonanţa“, a completat prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, amintind de ultimul raportul MCV la adresa României. Paradoxal, înainte de conferinţă Ciamba condusese o şedinţă de Consiliu Afaceri Generale, având pe ordinea de zi problema statului de drept din Polonia şi Ungaria exact în momentul în care Tudorel Toader anunţa modificări la legile Justiţiei.

Pentru ca pe tort să fie pusă ditamai cireașa, Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) a formulat până acum trei cereri consecutiv către DNA prin care a solicitat transmiterea dosarului TelDrum, dosar în care Liviu Dragnea este cercetat pentru mai multe infracţiuni de corupţie.

Potrivit unui răspuns oficial dat de DNA jurnaliştilor de la ziare.com, la datele de 21 decembrie 2018, 17 ianuarie si 31 ianuarie 2019, procurorii SIIJ au formulat trei cereri consecutive prin care au solicitat transmiterea acestui dosar. Potrivit sursei citate, în primele două cereri nu s-a invocat niciun temei legal de preluare a acestui dosar, iar în final s-ar fi invocat calitatea de magistraţi a unor inculpaţi din dosar. „La dată de 14 februarie 2019, în răspunsul transmis de către DNA Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie, se arată că nu există niciun criteriu care să atragă competenţa Secţiei, niciuna dintre persoanele faţă de care se efectuează urmărirea penală neavând calitatea de magistrat”, au precizat procurorii DNA.

În noiembrie 2017, DNA anunţa că Liviu Dragnea este urmărit penal de procurorii anticorupţie pentru constituire de grup infracţional, abuz în serviciu şi infracţiuni referitoare la fraudare de fonduri, fapte care ar fi fost săvârşite în dosarul „Tel Drum” în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman. Prejudiciul în acest dosar este de 27,3 milioane de euro.

P.S. Ar mai fi ceva de spus? Cred că dacă până acum justiția era pe perfuzii și respira cu ajutorul aparatelor, de data aceasta a decedat… Definitiv …

Dumnezeu să o odihnească …

INTRODUCEREA CENZURII PRIN SUSPENDAREA TEMPORARĂ A EMISIEI REALITĂȚII TV – MOMENTUL ZERO AL DICTATURII CARE SE INSTAUREAZĂ ÎN ROMÂNIA

MOTTO

”Nu poate fi o nenorocire mai mare pentru oamenii liberi decât pierderea libertăţii cuvântului.” – Demostene.

”Este un paradox că fiecare dictator s-a urcat spre putere pe scara libertăţii cuvântului şi imediat ce a ajuns sus, a suprimat libertatea cuvântului pentru toţi, în afară de el.” – Herbert Hoover

”Libertatea cuvântului este în sine esenţa vieţii.”– Salman Rushdie

”Răpeşte libertatea cuvântului şi vei secătui abilităţile creative.” – George Orwell

 

Dictaturile încep cu băgarea pumnului în gura celor care arată adevărul. Statul Penal al lui Liviu Dragnea și a clicii sale din organizația infracțională PSD nu suportă să se vadă adevărul.

Cum o imagine face cât o mie de cuvinte, în cazul în discuție imaginile transmise la 10 August de Realitatea TV spuneau mai mult decât un camion de rahat mâncat de ”trompeții” obedienți PSD.

Postului de televiziune Realitatea TV, pentru zece minute (De la 19:00 la 19:10) a stat cu emisia suspendată deoarece, l-a mitingul diasporei din 10 August și-a permis să arate în direct ce se întâmpla cu adevărat acolo.

Deși Curtea Constituțională violează Constituția interpretând-o conform dorinței stăpânilor săi din conducerea Statului Penal din România, consider că, totuși e bine să cităm un pic pentru a arăta că slugoii de la CNA au luat o decizie absolut ilegală.

Astfel,  Articolul 30 arată că  Libertatea de Exprimare nu poate fi interzisă sau sancționată:

ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

……………………………….

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

………………………………

Este adevărat că, în decursul timpului, mai multe canale TV, Antena 1, Pro TV, OTV au avut emisia suspendată, dar este pentru prima dată când această suspendare survine în urma prezentării ”necoafate” a unei realități care s-a dovedit a face pulbere manipularea la care s-a dedat Puterea.

De aici se impune o singură concluzie: Deoarece Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a ieșit de data aceasta rău de tot cu boii în arătură se impune desființarea acestei mizerii devenite armă în mâna Puterii și recrearea lui pe alte baze, nepolitice, cu membrii care nu sunt numiți de partidele politice.

Poate va surprinde, dar nu voi vorbi de cei care au acuzat decizia incalificabilă a CNA ci de mâncătorului suprem de rahat al mediei românești, Mircea Badea. Până și el consideră că decizia ”este o greșală”, bineînțeles, cu obediența care îi este specifică, a încercat să pună batista pe țambal și să își exprime proletara sa revoltă, Badea spune că: ”Trebuiau să fie sancționați pentru că ce au făcut cei de la Realitatea TV este absolut abominabil.” … Nici nu se putea altfel.

Cum nu putea să piardă momentul, Badea a vorbit despre scandalul suspendării emisiei Realitatea TV. Mircea Badea, care ar fi trebuit interzis demult pentru simplul fapt că există, e prea imbecil să fie lăsat liber să abereze zi de zi la tejgheaua lui (să nu uităm că Badea a proferat amenințări la adresa unor telespectatori, ba a mai și ieșit cu tejgheaua pe spațiul verde de unde striga ÎN DIRECT  măscări după trecători, de exemplu cazul cu motociclistul) vezi  a spus că CNA ar fi trebuit să sancționeze postul doar cu amendă mare, nu cu o suspendare de zece minute.

„Sunt unii care se tot victimizează că le oprește CNA emisia. Prostovanii au început propaganda și au zis că este pentru prima dată când se oprește emisia.

S-a oprit emisia și la Antena 1, și la Pro TV, și la OTV pentru câteva minute ca sancțiune de la CNA. În al doilea rând, cred că totuși ce a făcut CNA este o greșeală. Trebuiau să fie sancționați pentru că ce au făcut cei de la Realitatea TV este absolut abominabil.

Dar cred că mult mai potrivită ar fi fost o amendă pe bani mulți. Așa… ce să spun?! Le întrerupe emisia pentru zece minute… Acest lucru le permite doar să se victimizeze. O amendă pe bani mulți ar fi simțit-o…”

Sursa declarației lui Mircea Badea, AICI

Este oare ”abominabil” ce a făcut Mircea Badea? Probabil, în mintea nărodului, da. Ceea ce a făcut Realitatea TV arătând minut cu minut adevărul a demolat eforturile lui Badea și a colegilor săi. 

Rareș Bogdan, realizatorul de la Realitatea TV se întreba retoric cum ar fi arătat ziua de 10 august dacă nu ar fi existat canalele tv care au arătat adevărul.

Cred că răspunsul e simplu. În ziua respectivă, după ce jandarmerița a încasat-o, la Antena 3 a intrat cineva care care spunea că este medic pe salvarea ce a dus-o pe ”victimă”. Spunea că femeia este într-o situație destul de gravă, că A FOST DUSĂ PE TARGĂ… și dăi și dăi cu povești care ne-o arătau pe toantă cu un picior în groapă. Doar că, surpriză, pe ecranul din spatele celei care făcea emisiunea  rula în buclă un filmuleț. O răta pe ”victimă”, cu casca în mână, încadrată de doi colegi în armură. Țipa la ei, îi certa probabil … Dusă pe targă? Asta și ca glumă e proastă, în starea de iritare în care era matracuca singurul mod de a o fi așezat pe targă ar fi fost să îi tragă cineva un pumn în gură să tacă …

Există unii care se bucură de sancțiunea dată de CNA Realității TV. OK, e dreptul lor, dar trebuie să se gândească la ceva. Această sancțiune este gravă prin faptul că este un precedent și de acum înainte oricine se va putea trezi cu emisia suspendată.

P.S. Chiar și Badea, nărodul de serviciu al Antenei 3, ar trebui să se întrebe unde se va angaja dacă va veni un CNA care va închide mizeria  media de unde își încasează el, lunar, salariul uriaș (pentru România). Orice om sănătos la cap poate vedea că la Antena 3 se pot găsi zilnic o mulțime de chestii care pot duce la închiderea mizeriei. De exemplu evaziunea fiscală pe care o fac plătindu-și ”invitații” la negru…

RALUCA TURCAN: „Proiectul de Cod penal pe care l-a votat majoritatea PSD-ALDE este o nenorocire pentru funcţionarea justiţiei …”

***

În primul său discurs la Loviluția Televizată din Decembrie, în timp ce afară oamenii urlau din toți bojocii ”Jos Comunismul” și au murit ca proștii, Ion Ilescu, comunist până în fundul genomului, își începea sinistrul discurs: ”Dragi tovarăși, dictatorul a întinat nobilele idealuri ale Comunismului …”

Și, de atunci, el și urmașii lui au făcut tot ce au putut să corecteze acest rău. Atunci oamenii au câștigat ceva… dreptul de a protesta. Evident că asta nu a convenit liotei de zombi criptocomuniși… au adus mierii să le dea la cap cu furtunele de presiune în cap celor ce protestau. Au asmuțit fiarele Jandarmeriei asupra protestanților care îi loveau cu sălbăticie și îi gazau să se învețe minte să nu cumva să le mai vină și altădată ideea de a deranja dolce farnientele regimului penal instaurat ca urmare a ”democrației originale”, scuipată în obrazul poporului de Ion Iliescu.

Dar oamenii aveau dreptul să protesteze. 

Regimul de acum, al lui Dragnea, cu blondele  lui agramate și semianalfabete, cu Tudorel, asasinul Justiției mioritice a mers mai departe… le-a luat dreptul românilor de a mai protesta dacă nu sunt parfumați, cu unghiuțele tăiate și batista călcată frumos. Da, românii nu mai pot să demonstreze liber … Probabil, dacă o vor face și bor avea tupeul să nu se sperie de jandarmi, se vor trezi față în față cu blindatele, ca în Piața Tiananmen sau ca la Loviluția din 89.

La cum decurg lucrurile, poate, nu se va mai putea protesta când haita de penali care au uzurpat România o va scoate din UE ducând-o iar spre est, acolo unde încă se mai simte gerul siberian.

Se spunea, ca un fel de anecdotă că legile sunt făcute pentru căței și nu pentru dulăi. Acum nu mai e o anecdotă, suntem în situația în care gașca ce a pus mâna pe România va putea fura în voie, fără a răspunde, dacă vre-un magistrat își va permite să încerce să cerceteze se va trezi înlăturat din magistratură.

”Nobilele idealuri ale Comunismului” întinate de Ceaușescu  par a fi revenit în forță, culmea e că nu se mai tinde spre un regim comunist ci spre unul penal, condus de penali …

Poate ar trebui să le amintim lui Dragnea și camarilei sale că, oricât de pămpălău e acest popor, uneori se întâmplă ca mămăliga să explodeze, românul să turbe și să cale în picoare pe cei care l-au umilit, ținut în sărăcie, făcut să își ia lumea în cap pentru a gusta un pic dintr-o lume mai bună. Poate ar trebui să le spunem să vadă cum a sfârșit-o Dictatorul și Sinistra la Tărgoviște uciși după o mascaradă căreia i s-a spus proces.

Nu e o amenințare ci un avertisment …

Proiectul de Cod Penal votat de majoritatea PSD-ALDE face ca Justiția să redevină ce era înainte de 89, o armă a regimului împotriva poporului. Mai eficientă decât orice armată.

Dacă Liviu Dragnea și camarila lui sunt bolnavi de paranoia, marea masă a membrilor PSD ar trebui să înțeleagă că următoarele alegri vor fi momentul în care ei nu vor mai fi la putere și toate legile adoptate abuziv … concepute de obedienți de teapa lui Ciordache sau Tudorel la ordinul Tâlharului din Teleorman vor deveni o armă împotriva lor, și nota de plată va fi a dracului de greu de achitat …

Raluca Turcan, liderul grupului liberal de la Camera deputaților spune că  proiectul de Cod penal este o „nenorocire” pentru funcţionarea justiţiei, punctând că liberalii îşi doresc ca CCR să analizeze temeinic actul normativ.

„Proiectul de Cod penal pe care l-a votat majoritatea PSD-ALDE este o nenorocire pentru funcţionarea justiţiei, pentru drepturile omului, pentru buna funcţionare a instituţiilor statului român democratic.

Noi (PNL – n.r.) am făcut această sesizare la Curtea Constituţională şi ne dorim o analiză atentă, temeinică a CCR pe un proiect care aruncă în aer procesul de justiţie şi în acelaşi timp albeşte dosarele foarte multor corupţi din România„, a afirmat doamna Turcan la Parlament.

Cred că un semn al dictaturii care pare a se instala este și faptul că avem o curte Constituțională care nu își face datoria, orice abuz fiin analizat doar prin filtrul interesului PSD și a liderului său, Dragnea … astfel marţi, cu obedienta care îi e tot mai caracteristică de la o vreme, Curtea Constituţională a amânat, pentru 24 octombrie, discutarea sesizărilor formulate de preşedintele Klaus Iohannis, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, PNL, PMP şi USR privind modificările aduse Codului penal şi Legii pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Se află România sub dictatura SRI?

A ajuns SRI să se implice şi să controleze tot ce se întâmplă în  toate domeniile, Justiţia, Politica, Economia etc, fiind câmpuri tactice pentru acesta?

O fi  România un fel de dictatură în care dictatorul se numeşte SRI?

Cred că una din scenele care ne-au devenit mai familiare decât este normal este aceea de a vedea politicieni importanţi în cătuşe.

De asemenea, absolut întâmplător, din dosarele unor astfel de politiciani „răsuflă” una sau alta, astfel încât în opinia publică să apară anumite concluzii la care justiţia va trbui să ajungă, creându-se astfel o presiune formidabilă asupra celor meniţi să judece.

Şi pantru ca nu cumva să fie oameni care nu înţeleg din acele comunicări de detalii din dosare, la televiziunile de ştiri se desfăşoară adevărate procese. Cine e un pic atent ca înţelege din primele cinci minute ale emisiunii respective care sunt concluziile.

Dacă aceste concluzii diferă în funcţie de televiziunea la care se desfăşoară emisiunea respectivă avem ceva ce pare comun… firul desfăurării emisiunilor. Toate par scrise de aceeaşi mână.

Interesant este că deşi justiţiei nu îi foloseşte deloc acea avalanşă de lucruri „scăpate” din dosare, aceasta pare a se simţi bine cu acele cătuşe de la articulaţii celebre, ţinând să transmită parcă, „ia uite cât sunt de puternică”. Doar că, şi aici apare o problemă. Pe mine m-a uimit întotdeauna senzaţia că lucrurile sunt forţate… cam ca şi cum un slăbănog îşi tot flexează muşchii …

Nu demult, generalului SRI Dumitru Dumbravă a declarat că justiţia este un câmp tactic pentru SRI.

Declaraţia ar fi trebuit să stârnească o adevărată furtună pentru că atunci când un serviciu secret are drept câmp tactic justiţia şi un om extrem de important din cadrul respectivului serviciu o recunoaşte în public se duce dracului puterea judecătorească.

Din modul în care CSM protestează pare că justiţia este cu bocancul SRI pe gât… singura chestie pe care o poate face fiind să se plângă cu jumătate de gură atfel riscând să moară sufocată… Păi în orice stat dictatorial, una din caracteristicile comune este tocmai implicarea serviciilor secrete în justiţie. Şi nu numai, şi în politică, şi în economie …

Atunci când a fost arestată Elena Udrea a începutr să vorbească de implicări nu tocmai OK ale generalului SRI Coldea.

Deși s-a încerct ridiculizarea doamnei Udrea pe mai multe paliere, totuşi generalul a trebuit să se ducă să dea socoteală în faţa Comisiei Parlamentare pentru Supraveghere a SRI. Aşa e legea.

Acea audiere a fost de un ridicol inimaginabil… Ceva de genul: „Bă ai făcut aia?” „Nu” „Deci domnul e nevinovat”.

Cam la fel s-a făcut şi când cu pozele de la Paris… A fost întrebat SRI dacă le-a făcut, acesta negat şi gata. Nici u  fel de alrfel de cercetări.

Aveai senzaţia că cei din Comisia Parlamentară pentru Supraveghere a SRI stăteai drepţi în faţa generalului.

Poate chiar asta se şi întâmpla, sunt curios câţi din cei din respectiva comisie erau ofiţeri sub acoperire. Cineva zicea că ar fi mai simplu să întrebăm câţi din ei nu sunt ofiţeri acoperiţi.  Sunt mai puţini.

Felul în care acea comisie se comporta nu duce la o concluzie extrem de urâtă. Politicul este sub controlul SRI. Şi nu numai politicul ci şi alte zone ale vieţii sociale de la noi.

Ba se vorbeşte şi de un control pe care l-ar avea asupra actualului Preşedinte cei de la SRI. Şi nu se când a fost ales ci cu mult înainte. SRI( i-ar fi netezit calea spre Cotroceni.

Aşa s-ar putea explica foarte simplu faptul că deşi PNL avea în statut ca anumite funcţii din conducere să necesite o vechime de ani de zile în partid, Iohannis a fost practic adus din afară şi „plantat” direct în vârf, în funcţia de vicepreşedinte.

Dar aceasta e altă poveste.

Practic duhoarea şi umbra de ghiaţă a SRI se simte cam peste tot ca ceva aflat cumva în planul doi de unde trage sforile.

Revenind la relaţia dintre Justiţie şi SRI, de mai multe ori în activitatea CSM apăreau momente în care părea a ieşi din modul obişnuit de funcţionare şi adpota câte o chestie care nu prea se aliniază la modul obişnuit de funcţionare.

– Generalul Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice a SRI, declara, într-un interviu, că instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii … şi totuşi, nimeni nu se oripilază

– CSM a decis că declaraţia generalului Dumbravă nu a afectat independenţa Justiţiei, etc.

– SRI pare a fi ajuns să facă jocuri la nivel de decizie în  Guvern, ba chiar la  de decizii prim-ministeriale, la nivel de Guvern.

 – SRI a ajuns să influenţeze decizii în CSM, în Justiţie, în Parlament, la vârful CSAT şi la nivel de Preşedinţie?

Umbra SRI

În ultimii zece ani, s-a investit mult în creşterea forţei şi a performanţei serviciilor de informaţii – ceea ce e bine. Ce nu e bine este că avem un control civil al lor mult prea slab, aproape inexistent, în raport cu forţa dobândită de acestea – SRI pare că are deja influenţă asupra tuturor celor trei puteri ale statului şi, în plus, asupra Preşedinţiei.

Melania Cincea

Informaţia privind reconfirmarea în funcţia de subsecretar al Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă al MAI a lui Rareş Văduva, de către premierul interimar Gabriel Oprea, a trecut aproape neobservată. Mi se pare necesară o privire mai atentă. Şi nu doar din perspectiva faptului că această numire a fost prima decizie semnată de dl Oprea, ca premier interimar. O decizie ce poate fi şi întâmplare, chiar dacă generează întrebări de genul: De ce prima? şi De ce nu mai suporta amânare? Altul este, însă, aspectul care merită atenţie: dl Văduva a ajuns în staff-ul DIPI de la SRI, unde a lucrat în ultimii opt ani, inclusiv pe funcţii de conducere. În decembrie 2014, la câteva zile după pierderea alegerilor, premierul Victor Ponta l-a “desemnat să asigure îndeplinirea atribuţiilor de subsecretar de stat” la serviciul de informaţii al MAI. Pe care în decembrie 2012, dl Ponta îl trecuse din coordonarea ministrului de Interne în cea unui secretar de stat şi a doi subsecretari de stat, numiţi şi eliberaţi din funcţie de către premier. Iar dl Văduva nu e singurul ofiţer din SRI adus la vârful structurii de infomaţii a Internelor. Şi directorul DIPI, Gheorghe Nicolae, provine din SRI, de unde a plecat după aproape 20 de ani de carieră şi unde a avut şi funcţii de conducere. Acesta fusese adus la DIPI tot în 2014, în martie, ca subsecretar, în iulie a fost “desemnat să asigure conducerea DIPI”, iar în noiembrie, luna prezidenţialelor, numit în funcţie.

De ce a fost nevoie de doi oameni din SRI la conducerea serviciului de informaţii al MAI? Mai ales că sunt oameni din rândul ofiţerilor. Nu au existat la DIPI  oameni pretabili să ocupe funcţiile de conducere? Nu a avut dl Ponta încredere în niciunul? Sau i-au fost impuse aceste numiri? De către cine şi cu ce scop?

Să privim puţin şi spre raporturile – neoficiale – ale SRI cu Justiţia, despre care s-a vorbit în ultimul timp. Întâi, spre o declaraţie făcută nu demult de directorul Direcţiei Juridice a SRI, generalul Daniel Dumbravă: “(…) instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii”. La solicitarea unor asociaţii de magistraţi care, acuzând încălcarea independenţei Justiţiei, au cerut CSM să solicite SRI clarificări care să indice cadrul legal ce permite SRI să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a unei cauze, în ce constă acest interes şi ce control se exercită asupra sa, CSM a anunţat că nu a fost afectată independenţa Justiţiei. Asta, deşi astfel de declaraţii duc spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii, care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea.

Apoi, să privim la reacţia CSAT după afirmaţia fostului preşedinte Traian Băsescu, potrivit căruia, până în 2004, au existat magistraţi acoperiţi ceea ce, fiind ilegal, i-a făcut şantajabili. Solicitat de CSM să aibă o reacţie, CSAT tace. În prima şedinţă care a succedat sesizarea CSM, din 9 iunie, problema nu a fost adusă în discuţie – rezultă din ordinea de zi, anunţată de Preşedinţie. Deşi, cu câteva zile înainte, şeful statului, Klaus Iohannis – care este şi preşedintele CSAT şi căruia legea îi conferă acces la orice tip de informaţie, din momentul validării mandatului prezidenţial – declara, public, că susţine demersul de deconspirare a ofiţerilor acoperiţi din Justiţie. Ce se poate înţelege de aici? Că, deşi dl Iohannis s-a arătat interesat, nu a pus pe ordinea de zi a şedinţei CSAT această problemă? Sau că nu are suficientă autoritate în faţa conducerii SRI a cărui activitate o coordonează, via CSAT, şi pe al cărui director l-a nominalizat? Că SRI influenţează decizii la nivel de CSAT, de Preşedinţie?

Parlamentul este cel care ar putea controla o posibilă tentaţie a SRI de a avea influenţă asupra cât mai multor zone. Dar controlul parlamentar se face doar de jure. Ca dovezi recente, lipsa de reacţie în situaţiile amintite mai sus şi atitudinea în scandalul Bica, izbucnit în noiembrie 2014. Fostul procuror-şef al DIICOT a fost numit în funcţie, deşi SRI avusese informaţii că asupra Alinei Bica planau sus­piciuni de implicare într-un dosar de mare corupţie. Nu l-a informat pe şeful statului, care a făcut numirea în funcţie, pe motiv că nu a cerut informaţii: “Dacă cerea, primea”, explica membru al Comisiei de Control al SRI, Daniel Savu, fost ofiţer SRI. Ce dovedeşte asta? Neprofesionalism? Sau legături cu sistemul ale unor membri ai Comisiei de control, situaţie care inversează rolurile?

A ajuns, deci, SRI să facă jocuri la nivel de decizii prim-ministeriale, la nivel de Guvern?  Să influenţeze decizii în CSM, în Justiţie, în Parlament, la vârful CSAT şi la nivel de Preşedinţie?

Dl Klaus Iohannis, ca şef de stat într-un regim democratic, ca preşedinte al CSAT, care asigură coordonarea SRI, ar trebui să ţină cont de faptul că acest serviciu de informaţii, performant şi reformat cum a ajuns, este doar o instituţie-pilon în arhitectura de securitate a statului, nu una de control asupra altora. Şi ar mai trebui să ţină cont de faptul că un serviciu de informaţii prea puternic, scăpat de sub control, devine periculos pentru democraţie. Asta, nu înainte de a se întreba cine şi ce urmăreşte prin aceste jocuri?

Autor:  Melania CINCEA

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 16 iulie 2015

Înălbitor CSM 

CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Pentru a transforma griul în alb. Alb imaculat. O atitudine care, în faţa unor evidenţe, nu face decât să adâncească suspiciunile în privinţa raporturilor – neoficiale – ale SRI cu Justiţia.

Melania Cincea

Plenul CSM a respins cererile asociaţiilor de magistraţi care vizau pe de o parte revocarea hotărârii potrivit căreia afirmaţia generalului SRI Dumitru Dumbravă – cea cu instanţele de judecată transformate în câmp tactic al serviciilor de informaţii – nu a afectat independenţa Justiţiei, iar pe de alta, desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la exact această problemă. Prin ceea ce face acum, CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Să „developăm” filmul evenimentelor:

Aprilie 2015: Generalul Dumitru Dumbravă, şeful Direcţiei Juridice a SRI, declara, într-un interviu, că instanţele de judecată au devenit un câmp tactic al serviciilor de informaţii: “(…) dacă în urmă cu câţiva ani consideram că ne-am atins obiectivul odată cu sesizarea PNA, de exemplu, dacă ulterior ne retrăgeam din câmpul tactic odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, apreciind (naiv, am putea spune acum) că misiunea noastră a fost încheiată, în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze. Această manieră de lucru, în care suntem angrenaţi alături de procurori, poliţişti, judecători, lucrători ai DGA ori ai altor structuri similare, a scos la iveală punctual şi aspecte care ţin de corupţia sistemului judiciar, în limite care nu trebuie tolerate, dar nici exagerate.”

Mai 2015: Acuzând încălcarea independenţei Justiţiei, câteva asociaţii de magistraţi au cerut CSM să solicite SRI clarificări care să indice cadrul legal ce permite acestui serviciu să-şi menţină interesul faţă de un dosar, până la soluţionarea definitivă a unei cauze, în ce constă acest interes şi ce control se exercită asupra sa.

Iunie 2015: CSM a decis că această declaraţie a generalului Dumbravă nu a afectat independenţa Justiţiei. Asta, deşi astfel de afirmaţii duc spre ideea depăşirii prerogativelor unei instituţii, care îşi arogă puteri mai mari decât îi conferă legea – în desfăşurarea unui proces judiciar, SRI are, de jure, un rol limitat la sprijinul tehnic acordat în faza de urmărire penală, un rol care se încheie în momentul sesizării instanţei de judecată – şi spre ideea încălcării independenţei Justiţiei. Mai mult, CSM a refuzat cererea asociaţiilor de magistraţi de a le comunica datele transmise de SRI, ca răspuns la solicitarea Inspecţiei Judiciare, pe motiv că… ar conţine date confidenţiale.

Iulie 2015: Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, Asociaţia Magistraţilor din România şi Asociaţia Procurorilor din România au cerut revocarea hotărârii CSM potrivit căreia afirmaţiile generalului SRI Dumitru Dumbravă nu au afectat independenţa Justiţiei, motivând că CSM şi-a fundamentat hotărârea pe note secrete, fapt văzut ca „o încălcare a însăşi noţiunii de independenţă a Justiţiei”. Şi au mai cerut desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la întrebări pe care ele însele le ridicaseră.

August 2015: Plenul CSM a respins, în şedinţa din 25 august, cererile asociaţiilor de magistraţi care, cum spuneam, vizau pe de o parte revocarea hotărârii potrivit căreia afirmaţiile generalului Dumbravă nu au afectat independenţa Justiţiei, iar pe de alta, desecretizarea informaţiilor transmise de SRI către CSM, ca răspuns la întrebări ale aceloraşi asociaţii de magistraţi.

Prin ceea ce face acum, CSM pare să-şi asume rolul de înălbitor. Pentru a transforma griul în alb. Alb imaculat. O astfel de atitudine, în faţa unei evidenţe, nu face, însă, decât să adâncească suspiciunile. Care este evidenţa despre care amintesc? De fapt, sunt două.

Prima e însăşi afirmaţia d-lui Dumbravă. Care, în acel interviu, nu s-a referit strict la corupţia judiciară, aşa cum susţine CSM, ci şi la corupţia judiciară. Un „şi” care face ca argumentul CSM să se clatine. Şi, oricum, nu ar sta în pcioare nici dacă admitem că reprezentantul SRI ar fi făcut trimitere doar la corupţia judiciară. Legea nu-i permite SRI să rămână în câmpul tactic şi să-şi menţină interesul sau atenţia până la soluţionarea definitivă a unei cauze penale. De jure, are un rol important, dar limitat în lupta anticorupţie, un rol care se rezumă la sprijinul tehnic acordat în faza de urmărire penală şi care se încheie în momentul sesizării instanţei de judecată. 

A doua evidenţă e falsa invocare, în context, a secretizării corespondenţei. Ce drepturi suplimentare are un judecător membru al CSM faţă de un judecător de la o instanţă din ţară? De când şi în baza cărei legi primii au acces la informaţii interzise celorlalţi? În urma unei decizii luate chiar de CSM, judecătorii şi procurorii nu au nevoie de certificat ORNISS pentru a avea acces la informaţii clasificate, accesul lor fiind garantat de Legea 182/2002, sub condiţia numirii şi a depunerii jurământului. Cu alte cuvinte, de ce nota SRI către Inspecţia Judiciară a CSM a fost clasificată ca fiind „secret de serviciu” şi de ce CSM nu numai că acceptă această situaţie, dar o şi prezintă ca pe un argument indestructibil?

O astfel de atitudine, în faţa unor evidenţe, nu face decât să adâncească suspiciunile în privinţa raporturilor – neoficiale – ale SRI cu Justiţia.

Autor:  Melania CINCEA

Sursa: timpolis.ro

Data publicării: 27 august 2015

Citeşte şi:

Umbra SRI 

A devenit SRI necontrolabil? 

Duplicitate la vârful CSM

Judecător Dana Gîrbovan, fost preşedinte al UNJR: „Regulile luptei anticorupţie trebuie respectate, pentru a nu o discredita şi arunca în derizoriu”

Ceva ce scapă…

Subordonarea de către Ponta a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale duhneşte a dictatură …

 

Fiecare subordonare a unei instituţii de un individ sau de un grup de indivizi care se face prin încălcarea legii nu e altceva decât un nou pas spre dictatură precum şi o parte a unei lovituri de stat …

Dacă vrei să îl bagi pe Ion Iliescu în criză de nervi e destul să îi aminteşti de implicarea lui nu tocmai ortodoxă în Loviluţia din 89, sau de faptul că a chemat minerii la mineriadă.

 Probabil are nişte coşmaruri îngrozitoare cu morţi ţii din aşazisa revoluţie, cu minerii sau cu asasinarea lui Ceauşescu.

La Victor Ponta, mult mai nesimţit decât bunicul său politic e un pic altfel,  nu are nici cea mai mică  jenă să aplice principiul „câinii latră caravana trece”.

Când a fost ales ca şef la PSD a spus că se va implica în salvarea din ghiarele justiţiei a colegilor de partid.

 Asta a făcut tot timpul … nu a avut nici o jenă să afirme, fără a argumenta, că tătucul său politic a fost arestat doar pentru că aşa a vrut Băsescu, la fel cum nu a avut nici un fel de jenă de a numi ca ministru al al educaţiei pe un gealat al său, Liviu Marian Pop, un limbric politic, sindicalist  juma’ de buletin cu misiunea unică şi clară de a bloca prin desfiinţare şi reînfiinţare acea comisie care analiza doctoratul lui Ponta, mai precis, dacă e vorba sau nu de plagiat.

Deşi dovezile erau mai mult decât evidente, povestea a rămas în coadă de peşte. Mă întreb dacă, în cazul în care un poliţist ar vrea să îi ia permisul de conducere nu ar desfiinţa şi reînfiinţa la loc Ministerul de interne.

La fel, dacă a văzut că nu poate opri arestarea pe capete a colegilor lui infractori, Ponta&co au luat-o pe căi ceva mai ocolite.  Pur şi simplu, prin faptul că cei care ar urma să fie ascultaţi ar trebui anunţaţi mai întâi. Evident că nu a explicat cum se vor mai descoperi în timp utile eventualele acte teroriste.

Cât despre „reformarea” Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, deşi îi e clar interzis de lege Ponta vrea pur şi simplu ca, prin trecerea în subordinea sa directă (aşa cum a făcut şi cu Monitorul Oficial având în vedere că nici o lege nu poate intra în vigoare decât după publicarea în M.O., asta făcând să deţină controlul asupra momentului intrării în vigoare), Ponta urmează a putea hotărî care cercetare penală va putea să se facă şi care nu…

Deh, aşa o fi vrut poporul când i-a votat… pentru români fiind mult mai importante micul, berea şi găleata electorală decât faptul hoţii au furat de i-a luat dracul.

În urmă cu ani, la Târgu Mureş a fost acel mini război între români şi unguri. Există voci care spun că atunci evenimentele au fost provocate pentru a se putea înfiinţa SRI. Înscenarea a reuşit.

Acum apar voci care vorbesc de faptul că, dacă accidentul în sine s-a datorat fatalităţii ajutate de lipsa de interes faţă de proceduri, nebunia care a urmat nu a fost decât crearea condiţiilor pentru ca Ponta&gaşca să pună mâna pe STS. Mişto, nu?

Astfel, după ce unii din infractorii barosani nu vor mai face puşcărie mulţumită schimbării … fericite a Codului Penal, de acum înainte, declanşarea urmăririi penale va avea nevoie de binecuvântarea premierului… să ţi se zbârlească mătreaţa nu alta…

Disperarea provocată de faptul că tot mai mulţi colegi din USL a lui Ponta se mută cu arme şi bagaje la puşcărie, a dus la disperarea de a găsi o modalitate de control asupra justiţiei ( controlul asupra cercetării penale în primele faze  fiind extrem de important), subordonarea STS fiind perfectă în acest sens…

E ilegal? Şi ce dacă? Îi pasă cuiva de legi în ţara asta? Poate proştilor care stau la cozi interminabile pentru a vota şi pentru a plăti taxele şi impozite să le pese, dar ei nu contează decât statistic …

Extrem de important de spus este că, prin eventuala trecere a STS în subordinea Guvernului nu se schimbă dotarea respectivului serviciu, în schimb se face praf sitemul de apărare … Evident că lui Ponta i se rupe de asta.

Melania Cincea vorbeşte pe pagina sa de Facebook   de  „…disperarea lui de a pune mâna pe Telecomunicaţiile Speciale” şi de „…asumarea, cu seninătate, a unei noi încălcări de legi şi de Constituţie şi, nu în ultimul rând, apetenţa sa pentru subordonarea serviciilor secrete. Apucături care creionează portretul unui politician cu înclinaţii autoritariste”, postând şi un linc spre un articol publicat de ea pe timpolis.ro  :

Din nou, despre capriciile autoritariste ale domnului Ponta

Din dorinţa premierului Victor Ponta de a trece, prin procedură de urgenţă, S.T.S. din subordinea C.S.A.T. în cea a Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă al M.A.I., rezultă trei aspecte: disperarea lui de a pune mâna pe Telecomunicaţiile Speciale, asumarea, cu seninătate, a unei noi încălcări de legi şi de Constituţie şi, nu în ultimul rând, apetenţa sa pentru subordonarea serviciilor secrete. Apucături care creionează portretul unui politician cu înclinaţii autoritariste.

1. Dorinţa de subordonare, cu orice preţ, a S.T.S. 

Decizia aceasta a fost luată după şedinţa C.S.A.T. în care nu a fost aprobată demiterea directorului S.T.S., generalul Marcel Opriş. O demisie cerută de Victor Ponta, după accidental aviatic din Apuseni, deşi raportul guvernamental nu a indicat S.T.S.-ul drept responsabil pentru întârzierea cu care s-a intervenit pentru salvarea victimelor . O decizie luată de dl Ponta imediat după nesolicitata şi neaşteptata demisie a loialului Radu Stroe de la Interne, într-o încercare de contrabalansare a pierderii. A fost un bun prilej de vendetă politică – generalul Opriş nefiind agreat de alianţa de guvernare – şi de fructificare a eşecului. În an electoral, interesul faţă de S.T.S, instituţia care coordonează transmiterea datelor din secţiile de vot către B.E.C., e foarte mare. Printr-un joc al imaginaţiei, dacă aici ar fi un om şi o echipă care ar accepta să fie parte la o posibilă fraudă la vot, un “scurt-circuit” la momentul oportun ar pu­tea face minuni. Cum sistemul informatizat pro­pus din 2009 de S.T.S., prin a cărui implementare ar putea fi stopată fraudarea alegerilor prin vot multiplu, nu e folosit nici acum, o posibilă fraudă masivă la vot, prin intermediul viilor sau al mor­ţilor, nu este exclusă.

2. Încălcarea legilor şi a Constituţiei.

Decizia d-lui Ponta de trecere, prin procedură de urgenţă, a C.S.A.T. în coordonarea Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă al M.A.I. – la vârful căruia a fost numit de câteva zile dr. Raed Arafat – trădează fie o necunoaştere a legilor şi a Constituţiei, fie, din nou, o ignorare a lor. S.T.S. este, potrivit legii de funcţionare, 92/1996, o instituţie cu structură militară, care face parte din sistemul naţional de apărare, a cărei activitate este organizată şi coordonată de C.S.A.T. şi controlată de Parlament, prin Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Iar Constituţia spune clar, în articolul 119: “C.S.A.T. organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării şi securitatea naţională, participarea la menţinerea securităţii internaţionale şi la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară, precum şi la acţiuni de menţinere sau de restabilire a păcii”. Deci, C.S.A.T. coordonează activitatea S.T.S., nu primul-ministru, prin intermediul unei (a câta deja?) structuri pentru situaţii de urgenţă din subordinea directă a M.A.I. şi, momentan, a unui medic.

3. Apetenţa pentru subordonarea serviciilor secrete.

Nu este prima dată când premierul Victor Ponta îşi arată apetenţa pentru subordonarea serviciilor secrete şi, călcând în picioare Constituţia şi principul separaţiei puterilor în stat, îşi trădează înclinaţia spre autoritarism. Depăşindu-şi atribuţiile constituţionale, dl Ponta încearcă – şi chiar punctează pas cu pas –, să-şi concentreze puterea în propriile mâini. Spre această ipoteză duc alte două hotărâri de ale sale care au vizat subordonarea de facto a serviciilor de informaţii: pe de o parte, subordonarea, indirect şi în regim de urgenţă, a serviciului secret al M.A.I., pe de alta, înfiinţarea Direcţiei Antifraudă, o structură de supracontrol al instituţiilor statului care au în responsabilitate activitatea de combatere a infracţiunilor economice, cu iz de crimă organizată, plan care îi pune, indirect, la dispoziţie nu numai A.N.A.F. şi Poliţia, ci şi D.I.P.I., S.R.I. şi S.I.E.

Cum se poate traduce mişcarea aceasta a şefului Guvernului de a-şi subordona – indirect, prin numiri de oameni, prin înfiinţare de comisii – serviciile de informaţii? Ar fi două ipoteze, născute în lipsa unor argumente oficiale de necombătut. Ar putea fi dorinţa de a-şi ţine în şah, operativ inamicii politici – o miză majoră în an electoral. E suficinet să ne amintim scandalurile în care a fost târâtă această structură – un fel de cutie neagră a M.A.I. – în preajma campaniei electorale prezidenţiale din 2009, când a fost folosită pentru filajul familiei prezidenţiale, după cum devoala Marean Vanghelie. Apoi, ar putea fi şi un aspect financiar. În colimatorul acestor structuri pe care primul-ministru şi le-a dorit într-un fel sau altul în sfera lui de influenţă nu ajung găinarii, cei care învârt în contradicţie cu legea sume ce acoperă costul unei jumătăţi de maşină second-hand, ci aceia care ştiu că evaziunea sau spălarea de bani merită a fi făcută când e de ordinul sutelor de mii, al milioanelor de euro. Aceştia, prosperi oameni de afaceri, pot fi foşti, actuali, posibil viitori finanţatori electorali. Or, un astfel de afacerist, cu probleme de dosar, poate fi mană cerească. Repet, sunt simple ipoteze, născute pe baza unei priviri retrospective spre ceea ce ne-a tot fost dat să vedem, să auzim şi în lipsa unor argumente cărora nu le identifici nici filonul legal, nici o logică de necontrazis.

Ceea ce este clar e faptul că deciziile acestea ale premierului echivalează cu o încălcare a Constituţiei care spune că primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia – deci, nu activitatea unor şefi de structuri ce intră în organigrama unor ministere, gen D.I.P.I., şi, cu atât mai puţin, activitatea serviciilor de informaţii. Şi tot Constituţia spune că C.S.A.T. este instituţia care coordonează activitatea râvniutului S.T.S., nu o structură din M.A.I. condusă de un medic. Iar majoritatea parlamentară pe care dl Ponta se bazează pentru acest artificiu neconstituţional nu este mai presus de legea fundamentală.

Sursa: timpolis.ro