Arhiva

Posts Tagged ‘dispreţ’

Corina Crețu face pulbere afirmațiile lui Liviu Dragnea

15 martie 2019 Lasă un comentariu

La fel ca marea majoritate a populației acestei țări știam că Liviu Dragnea își disprețuiește electoratul, el știind că doar niște persoane cu un retard destul de avansat mai sunt dispuse să îl voteze. Nu ai cum să crezi aberațiile din discursurile sale, pur și simplu, niște vorbe înșirate, poate nu atât pentru a fi înghițite direct de electoratul său ci pentru ca pseudojurnaliștii de la televiziunile obediente să aibă subiecte de argumentat.

Măcar dacă ar ști să își livreze rahaturile împachetate frumos , el face dovada unei lipse de talent actoricesc care l-ar face inacceptabil chiar și pentru telenovele indiene second hand scuipate în freza gospodinelor de realmente sinistrul Bollywood TV. 

Aflat în turneul său electoral, Dragnea încearcă să entuziasmeze audiența creionând o lume în care doar el e Cel Bun, ăilalți, alternați  din când în când. pentru variație. Ieri l-am văzut, încercât să pară retoric, cum spunea că intențiile lui bune sunt criticate pe nedrept de, evident, dușmanii lui ce vor, neapărat să îl vadă prăbușit (de larcă de la 6% mai are unde se prăbuși) și, evident la popreală.

El, ca El Lider Suprem (Atenție! nu partidul) ar vrea să facă tot dar dușmanii, oameni răi, îl critică pentru că:

 – Vrea să pună asfalt pe ulițele de la sate să nu mai umble țăranul prin noroi (parcă era vorba că în Românika nu mai e noroi nici cât să chiorăști un șoarece, după câte zicea  zicea Veorika Vasilica, reprezentanta lui în Guvern),

 – Vrea să construiască școli și spitale (uitând că de fapt sunt construite netrebuind decât să fie reutilate și redeschise, PSD promițând pe vremea lui Ponta că în șase luni le redeschide pe toate),

 – Vrea să facă autostrăzi ca la balamuc …

Cine drac or fi ăia de îl critică pentru astea? Dumnezeu știe, Dragnea ne mai menționându-i, considerându-i de la sine înțeleși.

Corina Crețu

Problema lui Dragnea este că tocmai social-democrații îi cam fac varză afirmațiile ditirambice …

Corina Crețu, comisar european și pesedistă cu state mai vechi decât Dragnea, aceasta devenind pesedistă din jurnalistă încă de pe vremea în care Iliescu și Năstase făceau legea în partid (numit la vremea aceea PDSR), face pulbere afirmațiile penalului lider al PSD, vorbele lui devenind verba volant, transformându-se în fum care se destramă, nu la sfârșitul discursului, ci al frazei.

Madam Crețu, aflându-se în emisiunea lui Denise Rifai se arăta uluită (de parcă nu ar ști cam ce hram poartă partidul care a făcut-o comisar european) de faptul că, deși Comisia Europeană, s-a oferit să facă studiul de fezabilitate pentru autostrada A8, care ar lega Moldova de vestul european, Dragnea&co nearătându-se interesați de ofertă, de asemenea, nici cele opt spitale regionale cu care umblă PSD în coadă nefiind decât niște ceva ce interesează cam cum interesa autostrada zburătoare a lui Sorin Oprescu. Adică sunt bune în campaniile electorale după care sunt depozitate undeva la prăfuit până la următoarea campanie.

”Ne-am oferit, noi cei de la Comisia Europeană – a declarat Corina Crețu în emisiunea Deniei Rifai – să facem studiul de fezabilitate pentru autostrada A8, care ar lega Moldova de vestul european. Interesul nostru la Comisia Europeană este ca toate aceste lucruri să se facă. Avem toată flexibilitatea. În privința spitalelor regionale, știți foarte bine, eu sunt exasperată că de doi ani nu progresăm. Comisia Europeană nu a primit nici până la această oră vreo propunere de proiect major pentru cele trei spitale regionale, pe care le-am semnat în 2015, în programul operațional regional. Eu vin de la Strasbourg acum, ieri m-am întâlnit cu domnul Marie Jean Marinescu, de la comisia Regio. Mi-a dat această scrisoare răspuns pe care a primit-o de la Ministerul Sănătății și îmi pare rău să spun că am fost absolut șocată să văd în această scrisoare lucruri care dezinformează populația și mai ales pe un membru al Parlamentului European. Aicea scrie că proiectele studiilor de fezabilitate au fost transmise din decembrie.” .

”Am avut chiar astăzi o videoconferință cu colegii mei de la DG Regio și am verificat, nu s-au notificat oficial comitetele de monitorizare ale programului operațional regional, care s-au întâlnit în 14 februarie, unde autoritățile de management doar au menționat că se lucrează la studiile de fezabilitate, ori în scrisoare se arată că au fost trimise deja la comisie. Nu este normal ca într-o scrisoare a unui minister în fiecare paragraf să nu spui se-o să faci cu spitalele regionale, ci să dai vina pe Comisia Europeană. Pentru că eu am avut toată flexibilitatea și am primit numai atacuri. Nu am nimic împotrivă. Să mă atace dar să le facă!” – a mai spus comisarul european Corina Crețu, la Realitatea tv.

 

Oare câţi români mai sunt destul de imbecili ca să se ducă la vot?

13 august 2015 4 comentarii

În loc de motto:

  1. Dacă vrea cineva să ne declare război nu poate să o facă. Nu are cui să îi înmâneze declaraţia de război.
  2. 2015 este un an care va intra în istorie ca unul din anii în care seceta face ravagii greu de imaginat.
  3. Nici un polşitician nu s-a dus să vadă recoltele arse de secetă. După ce şi-ai votat mărirea salariilor au plecar să se relaxeze în vacanţe de lux …

PSD

Astăzi, la o televiziune cineva spunea:

„Neprezentarea electoratului la vot va face ca ponderea celor cinci milioane de alegători care votează cu PSD indiferent ce s-ar întâmpla să crească”.

Aparent avea dreptate… doar aparent. Zicerea respectiovă mi-a amintit cum, de la aceeaşi masă (cu vreo două luni înainte de a se spovedi Sorinei Matei legat de faptul că era ofiţer acoperit) dar mai spre seară Robert Turcescu privea tăios în timp ce camera făcea zoom: „Doar nesimţiţii nu se prezintă la vot”.

Zic că doar aparent avea dreptate pentru că, dacă ne uităm la ultimele alegeri parlamentare vedem că atunci electoratul a votat cu: USL, PDL, PP-DD, UDMR vot în urma căruia s-a constituit o anumităconfiguraţie parlamentară.

Din cele patru formaţiuni menţionate doar UDMR mai există .. evident, din mult enunţatul respect faţă de alegători…

Sunt tare curios cam cum s-ar fi votat la acele alegeri parlamentare şi la cele prezidenţiale care au urmat dacă cineva i-ar fi spus electoratului cam ce vor face politicienii.

Preşedintele adept al lucrului bine făcut face vizite în străinătate după care rămâne încă nişte zile aşa, că dacă tot s-a dus până acolo ar fi păcat să nu promoveze România vizitând în condiţii de superlux ţara respectivă, mica vacanţă care urmează vizita oficială fiind cel puţin dublă ca durată.

Acelaşi preşedinte, când au venit tinerii de la Chişinău fuge din Bucureşti la Sibiu unde aşteaptă avionul să îl ducă în Spania deoarece s-a contramandat vizita la Bruxelles.

Şi tot dumnealui nu a ezitat să laude creşterea salarială care îl privea direct, uitând că în ţara aceasta 99,99% din profesori nu pot să îşi cumpere măcar o garsonieră din meditaţii… De asemenea, acelaşi preşedinte are o nevastă care nu are nici o jenă din a cere să îşi păstreze postul din Sibiu deşi asta înseamnă că SPP trebuie să îi asugure protecţia, lucru nu tocmai ieftin…

Sau, de ce nu? .. deşi mai mult este plecat din Bucureşti, (weekend-urile petrecânduşi-la regulat la Sibiu  cu toată cheltuiala suplimentară) nu ezită că cheltuiască un vagon de banbi pentru modernizarea locuiţelor de protocul care îi sunt alocate…

Dar nu doar dumnealui ar fi avut probleme când urma să fie votat …

Vedem un  premier care, deşi ocupă un fotoliu care implică multă seriozitate, decenţă şi responsabilitate se comportă ca un copil râzgâiat care se bucură de toate … jucăriile pe care i le oferă poziţia sa dar fuge de responsabilitate ca dracu de tămâie.

Fie că vorbim de presupusa operaţie la genunchi, care, la câteva zile după realizarea ei nu lăsa nici o cicatrice şi nici o umflătură, care l-a făcut să apară la Bucureşti ca un erou în cârje care brusc, imediat ce a plecat în o croazieră de lux au devenit inutile, ba mai mult, la întoarcere nu mai chiopăta deloc … fie că vorbim de vizite inutile dar extrem de scumpe în China ori în lumea arabă sau pe la fel de fel de ompetiţii sportice i care unele boicotate politic de liderii europeni, la Premier vedem cum ultima chstie care îl interesează este guvernarea…

Cum ar fi votat oare electoratul dacă ar fi ştiut că politicianii vor începe să mărească (fără a avea acoperire reală a golului creat) salariile de sus în jos după un principiu ce pare a fi: cu cât salariul e mai mare cu atât procentul de creştere e mai mare.

La demnitari acest procent este de vreo 300% … la turmă va fi în jur de 10-15% .. dacă va fi…

Interesant este că şi veniturile unor categorii numite speciale li se măresc veniturile la modul nesimţit …

Aşa, ca fapt divers nu se gândesc politicienii că „turma” cu cei 1000-1500 de lei câţi îi câştigă o duce tot mai greu deoarece cu fiecare salariu mărit de mai bagă pe şest oarece taxe şi impozite care duc la creşteri de preţuri.

Dar ce se vede mai puţin este dezastrul care se profilează şi care ne întoarce înapoi spre perioada de dinainte de măsurile de austeritate, tot efortul făcut în acea perioadă devenind inutil deoare stabilitatea câştigată cu greu este făcută praf de populismul absolt greţos şi nesimţit.

Pu şi eu o întrebare .. de ce ar mai trebui românii să se ducă la vot? Doar pentru a girea viitorul huzur al umora care nu vor ezita să mai tragă trei piei de pe spinarea „turmei”?

Sunt tare curios cam câţi din români vor mai fi destul de imbecili pentru a se prezenta la vot, un  vot care nu are decât valoarea de  a gira o clasă politică tot mai autosuficientă, mai nesdimţită, mai arogantă, mai autistă, mai dornică de îmbogăţire?

P.S.  Oare politicianilor le-o fi spus cineva că anul acesta seceta a halit recoltele?

 

Creşterea salariilor demnitarilor … un nou mod arătare a dispreţului faţă de „turmă”

bani-falsi-depistati-in-judetul-ialomita-27536-1Trăim vremuri tare ciudate.

Deși demnitarii sunt în fond niște bugetari care primesc 1000-1500 de euro pe lună îi vedem cu afişează o prosperitate demnă de oamenii de afaceri, asta deşi nu au voie să deţină, să administreze afaceri să facă parte din consilii de administraţie.

Extrem de interesant este că majoritatea spun că  bunăstarea le vine din nişte resurse pe care le au de dinainte de a ddeveni demnitari.

Ciudat e că acele rsurse nu se prea fac vizibile decât după ce demnitarii au devenit demnitari, şi nu imediat după ce-şi aşează bucile în fotoliul de demnitar  ci după ce trece o vreme. Cam cât să poată să înţeleagă cam ce pot să facă după înscăunare.

Puţini sunt cei de care se ştie că sunt gata bogaţi la ajungerea în funcţie. Nu e ceva rău să fii bogat pentru că ai o afacere de succes. În fond a avea o astfel de afacere înseamnă a munci din greu dacă vrei să ai succes, să depui o muncă tenace, să reuşeşti să treci peste piedicile birocratice şi peste cele induse de infrastructura proastă de la noi.

Se spune că ochiul stăpânului îngraşă vita. La fel şi o afacere, pentru a deveni una de succes are nevoie de mare atenţie din partea propietarului ei, e greu de crezut că o afacere merge brici fără a fi urmărită cu atenţie de patron.

Se prea poate ca unii să fie un fel de genii în domeniu şi să pună la punct un sistem care să le asigure succesul fără implicarea lor directă. Dacă ne uităm la fauna demnitarilor, cred că este cam greu de imaginat că au încap  în aceeaşi frază cu termenul „geniu”. Pur şi simplu nu se potrivesc.

Dacă era aşa România nu arăta aşa ci cam cum arată Germania, Suedia şi alte ale la care ne gândim când vorbim de o „ţară ca afară”.  

Interesant de aflat cu se poate că, dacă dumnealor, demnitarii, au timp să îşi facă afacerile atât de profitabile, când mai au timp să lucreze pentru ţară astfel încât să binemerite să li se crească de trei ori salariile denumite indemnizaţii ca să nu se mire prostimea de faptul că au pretenţia ca acestea să fie „ca afară” deşi „turma” are venituri „ca la noi”. Când au aceşti oameni să facă bani adevăraţi?

De fapt ce sunt demnitarii ăştia?

Sunt  în esenţă nişte angajaţi, nişte funcţionari plătiţi ca să ne reprezinte interesele angajatorilor şi să acţioneze pentru bunăstarea acestora. Cine sunt angajatorii care le plătesc salariile? Noi, turma pe care o dispreţuiesc şi o umilesc prin atitudinea autosuficientă de nababi pe care o afişează.

Îşi măresc salariile după cum vrea muşchiul lor, fără a întreba angajatorii cam ce părere au despre asta.

Cred că ar fi de neimaginat ca angajaţii unei brutării, să zicem, ar avea măcar îndrăzneala să se gândescă la mărirea salariului peste capul patronului.

Cine le sunt de fapt patronii? Noi, turma pe care o dispreţuiesc cu atâta graţie, noi cei care plătim taxe.

Absolut halucinant şi dispreţuitor este modul în care se hotărăşte ca salarizarea membrilor Guvernului, ai Parlamentului şi a altor demnitari.

Această chestiune  este prea serioasă pentru a fi lăsată doar pe mîna politicienilor şi moderatorilor TV populişti. Nu că doar în România se întâmplă aşa ceva. În toată Europa şi nu numai, „turma” nu prea e întrebată, Pur şi simplu politicienii hotărăsc în numele ei. Din păcate.

Cică e mai uşor de lucrat aşa. O fi, dar este a dracului de incorect ca cei care produc plusvaloarea să nu aibă nimic de spus. Din câte ştiu, în Constituţie se vorbeşte de suveranitatea poporului… Se vorbeşte aşa cu  se vorbeşte şi de egalitatea în faţa legii. Decizia însă este ceva asupra căreia, aşazisul popor suveran nu prea are acces, sau, dacă are este a dracului de greu de ajuns la ea.

Cam peste tot birocraţia este ceva ce provoacă multă aversiune deoarece este o piedică în rezolvarea problemelor. Cu toate acestea prezentă cam peste tot, este exploatată în mod cinic şi şmecher de liderii populişti.

 Asta nu înseamnă că ei nu profită de binefacerile sistemului. Antieuropenii din Parlamentul European s-au zbătut din greu să-şi constituie un grup politic. Şi se pare că, pînă la urmă, au cam  reuşit,  înseamnând că vor primi mai multe fonduri pentru a-şi desfăşura activitatea. Adică vor lupta mai vîrtos contra „birocraţiei europene“, pe banii acesteia. Mişto, nu? 

În România, politicieni care afişează o bunăstare cu mult peste nivelul veniturile pe care recunosc că le realizează oficial şi îşi permit să refuze nonşalant măririle de salarii, fie donîndu-le în văzul lumii, fie sacrificîndu-se cu lacrimi de crocodil pe altarul ţării sărăcite,  furate, umilite.

Tot mai mulţi spun că e mare nevoie de  schimbarea clasei politice şi unul dintre sensurile votului din noiembrie 2014 cam acesta pare a fi fost.

Pentru o schimbare reală însă  trebuie atraşi către viaţa politică specialiştii din mediul privat,oamenii oneşti din viaţa reală, oameni care se pricep.

E o naivitate să crezi că oameni care au succes real în activitatea lor lasă rorul baltă pentru a se dedica bunăstării ţării.

Viaţa politică nu este simplă. Puterea poate corupe pe oricine.

Se spune că o creştere semnificativă a veniturilor demnitarilor îi protejează împotriva corupţiei. Să fi  serioşi, singura chestie pe care o face este să crească nivelul şpăgilor ce vor fi cerute. Pentru cineva care are 4500 de euro e jignitor să primească şpagă la fel cu unul care ia de trei ori mai puţin.

E drept că demnitarii trebuie salarizaţi corespunzător … nu văd ce e mai corespunzător decât salariu de 1500 de euro dacă salariul minim e de 250 de euro. Acest salariu minim e aşa pentru că avem demnitari care nu îşi fac treaba. 

Acum câteva zile , o moderatoare TV se indigna la gîndul că parlamentarii ar urma să cîştige cît magistraţii. Ciudat, dar nu e nimic rău în asta, rău este decalajul faţă de salariile medii şi mici.

Dacă salariul mini  ar fi de 1000 sau 2000 de euro nu s-ar enerva nimeni dacă demnitarii ar încasa nu 4.500 cu chiar 10.000 lunar …

O revizuire corectă a veniturilor bugetarilor trebuie să ducă la o grilă unică de salarizare. Să se ia salariul minim, apoi să pună un coeficient pentru fiecare post, până la cel de Preşedinte al Republicii…

Ponta dovedeşte iar că e un idiot irecuperabil. Câteva concluzii după nişte alegeri prezidenţiale precedate de o campanie electorală lamentabilă.

2 noiembrie 2014 Lasă un comentariu
Ponta a ţinut neapărat să ne arate că rămâne aşa cu a fost: un idiot tot mai penibil

Ponta a ţinut neapărat să ne arate că rămâne aşa cu a fost: un idiot tot mai penibil

La ieşirea de la vot, Victor Ponta a ţinut neapărat să sublinieze iar că e un idiot care nu are propietatea spuselor sale.

El crede că din această iarnă vom fi cu adevărat o ţară democratică, o ţară europeană, deci co în cei zece ani în care înaintaşul său politic, Ion Iliescu, România nu a fost o ţară democratică… 

Sunt convins şi optimist că după 25 de ani de când ne-am câştigat o libertate mult dorită putem pune punct unei tranziţii care nu se mai încheia. Cred că din această iarnă vom fi cu adevărat o ţară democratică, o ţară europeană. După 10 ani de război şi distrugeri, putem să ne apucăm să reconstruim. O să construim în Bucureşti, Transilvania, Moldova şi pentru românii din afară

Bravo monşer … mai trebuie să recunoşti că Ion Iliescu e un criminal responsabil de multe morţi din Decembrie 89 şi de devastarea Bucureştiului de către minerii chemaţi de el …

***

alegeriCâteva concluzii la cald după nişte alegeri prezidenţiale precedate de cea mai lamentabilă campanie electorală de după 1990…

1. Dispreţul clasei politice şi a televiziunilor obediente faţă de electorat, respectiv, telespectatori este în creştere şi se manifestă explicit. Reacţia electoratului faţă de acest dispreţ a început să fie taxat. Jumătate din români nu se mai prezintă la vot. De asemenea ratingurile televiziunilor de ştiri ajung să frizeze ridicolul.

2. Românii din străinătate sunt văzuţi de guvernanţi  ca cetăţeni de categorie inferioară care nu merită respectul şi ale căror drepturi sunt noţiuni cu formă fără fond.

3. Românii imbecilizaţi de poveşti aiuritoare cu ofiţeri acoperiţi şi politiciani arestaţi continuă să voteze escroci.

4. În România termeni ca „lege”, „democraţie”,  sunt noţiuni   lipsite de conţinut.

Asta o fi acea „democraţie originală” de care  vorbea acu peste două decenii Ion Iliescu …

Ponta este exact conducătorul pe care acest popor în merită: dispreţuitor, arogant, cinic, nesimţit, mincinos, plagiator, arogant, duplicitar, hoţ, corupt etc …

31 iulie 2014 7 comentarii

Victor PontaOare mai există o ţară în care politicienii să îşi dispreţuiască atât de mult şi mai pe faţă  electortatul decât în România?

Aici toţi îi dispreţuiesc pe toţi… politicienii îşi dispreţuiesc electoratu-l minţindu-l cu neruşinare şi aruncându-i din când în când câte un oscior de la bogatul lor ospăţ.

La Craiova, Premierul, venind de la inundaţule catastrofale de unde a eeuşit de data aceasta să scape cu pantofii lustruiţi, îşi lansa triumfal, în dispreţ faţă de cei cărora apa le-a furat avutul, în prezenţa  primarilor care, în loc să stea şi să coordoneze efortul de înlăturare a urmărilor potopului, preferă să stea la Craiova şi să îşi aplaude candidatul… 

Sinistraţii îi dispreţuiesc pe jandarmii veniţi să îi ajute populând crâşmele când aceştia se luptă să le salveze avutul… Nulităţile cu pretenţii de jurnalişti nu mai contenesc să îşi aburească privitorii înjurând şi lăudând după cum le cer cei ce le plătesc salariile grăsălane …

Să mă ierte Dumnezeu, oare nu-i păcat că ţara asta mai există? 

Poate că ar fi şi păcat ca, la toamnă să nu fie Ponta ales ca Preşedinte… este exact conducătorul pe care acest popor în merită: cinic, nesimţit, mincinos, plagiator, arogant,duplicitar, hoţ, corupt etc … 

Această prezentare necesită JavaScript.

România era  înecată de potop…

Manifestând un dispreţ de neimaginat într-o ţară sănătoasă la cap, la Craiova, Victor Ponta, venind extrem de fericit din zona inundată şi-a lansat candidatura pentru alegerile prezidenţiale.

„Eram cu toţii pregătiţi – şi-a început Ponta discursul  ca acum să îmi lansez candidatura pentru cea mai importantă funcţie a ţării. Dumnezeu aşează întotdeauna lucrurile mult mai bine decât noi. Eu mi-am lansat deja candidatura pentru a fi preşedintele românilor la Novaci, la Bengeşti, alături de oameni care, de fapt, reprezintă România adevărată. Mi-am lansat candidatura fără să îmi programez în acest fel alături de jandarmi, pompieri care îi ajută pe oameni la nevoie”

„Am azi convingerea că în noiembrie o să câştigăm. Am convingerea că aşa va arăta mandatul meu de preşedinte, cum a fost ziua de azi: cu probleme, cu necazuri, alături de oameni, reparând lucruri. Dacă e aşa, sunt pregătit pentru 5-10 ani în care să facem în România tot ce nu s-a făcut de mult timp. Pentru asta vă cer sprijinul, pentru acest proiect naţional de care România are nevoie după 10 ani de dezbinare, ură. Nu întâmplător acest proiect este lansat exact la doi ani după ce 7,4 milioane de români au mers la vot şi şi-au spus dorinţa cea mai importantă, aceea de a opri un regim politic, un regim care le-a distrus vieţile, le-a minţit, i-a cotropit cu corupţie. Dacă azi, la doi ani după, constatăm că doi ani din viaţa acestei ţări au fost furaţi, s-au pierdut, vă rog să fiţi alături de bine ca următorii ani să reprezinte schimbarea de acum doi. Cred că putem face dreptate până la capăt pentru cei care acum doi ani au votat pentru sfârşitul regimului Băsescu”, a continuat Ponta şi dă-i, şi dă-i …. ba că se întâmpla să fie doi ani de la acea tentativă de suspendare a lui Băsescu, eşecul acelei suspendării fiind în mintea lui o mare victorie…

„Îmi doresc infinit mai mult decât să fiu preşedintele României să fiu preşedintele românilor. Cred că am avut în ultimii ani un preşedinte care a fost preşedintele împotriva românilor”, a mai spus Ponta

Cu lipsa talentului de a înţelege când se găseşte în situaţii bizare sau ridicole, Ponta a considerat că trebuie să-şi  încheie apoteotic discursul.

„Aş avea nevoie în încheiere de Tudor Gheorghe, pentru că suntem la Craiova. Numai el ar putea să spună de o mie de ori mai bine decât mine: «Aici este ţara mea / Şi neamul meu cel românesc / Aici eu să mor aş vrea / Aici vreau eu să trăiesc»”, a spus Ponta, în încheierea discursului său, el fiind apludat de social-democraţii reuniţi la Craiova.

Versurile cântate de Tudor Gheorghe sunt următoarele: „Acolo este ţara mea / Şi neamul meu cel românesc/ Acolo eu să mor aş vrea / Acolo vreau eu să trăiesc”.

Ponta a făcut referire, în alocuţiunea sa, şi la familia sa – bunica şi mama – care „trăiesc şi vor trăi toată viaţa” în România.

„Cred şi vreau să fiu preşedintele acestei ţări în care mama mea, bunica mea trăiesc şi vor trăi toată viaţa şi vreau ca toţi părinţii şi toţi bunicii noştri să poată să trăiască aici în România o viaţă decentă. Este ţara în care familia, prietenii mei trăiesc şi vreau ca toate familiile românilor să aibă un viitor în ţară şi nu în străinătate. Este ţara în care voi face tot ce ţine de mine să-i conving pe copiii mei să rămână să trăiască şi să-şi realizeze aspiraţiile şi să devină oameni, a mai spus Ponta.

Ridicol şi bizar dacă ne gândim că ţara de care era el atât de mândru şi căreia îşi doreşte să îi fie preşedinte este o ţară sărăcită şi distrusă de indolenţa şi nesimţirea lui şi a celorlalţi colegi politicieni…

Adică, de ce e atât de mândru? Pentru că după 25 de ani de la Loviluţia din decembrie care l-a adus pe bunicul lui politic în fotoliul de preşedinte România este o ţară unde oamenii au venituri ridicole?

Sau era mândru că acele inundaţii de la care venea aveau drept cauză faptul că cei care s-au aflat succesiv la conducere s-au preocupat doar de propria bunăstare şi de nimic altceva? În loc să facă nişte diguri care să apere cât de cât avutul oamenilor îşi rotunjeau averile?

Ori, poate, era mândru pentru că în sală erau toţi primarii şi consilerii locali ai PSD din localităţile înecate de propia lor indolenţă?

Sau, poate era mândru că în localităţile inundate crâşmele erau pline ochi de oameni cărora jandarmii se chinuiau să le salveze avutul?

Dracu ştie …

Oricum, cred că românii chiar merită dispreţul pe care li-l scuipă în mufă PSD.

Înainte de alegerile europarlamentare Ponta nu mai contenea să spună cum va aloca Guvernul bani pentru construirea de diguri rezistente, din beton,care ar fi în picioare în August. Banii s-au dat … sute de milioane. Diguri? Ca-n palmă .. niciunul.

Unde sunt acei bani? Au fost investiţi … judicios… în autocarele care zburdau pe şosele ducând oamenii să facă turism electoral, au fost investiţi şi în afişe şi materiale electorale. Vin iar inundaţiile? Cu atât mai bine… PSD are motiv să mai dea electoratului o şpagă pe faţă…

Nu cred că cineva să îi fi cerut socoteală lui Ponta pentru volatilizarea acelor bani ca şi a multor altora.

Dealtfel cred că inundaţiile sunt de fapt un motiv de mare fericire pentru toată lumea…

Televiziunile toate parcă intră într-un fel de febrilitate .. au în sfârşit motiv să arate şi altceva decât cum se duce Voiculescu să dea autografe la poliţie ori cum Becali spune că e nevinovat …

Fericit e şi PSD că poate să îşi şpăguiască electoratul fără a-l mai acuza cineva de ceva… 

Inundaţii sunt fericiţi, cineva le va da ceva, nu contează că astfel par nişte milogi … apa le mai curăţă curţile de gunoaie …

Da, toată lumea e fericită …

Cam asta e România … oare greşesc dacă zic că este mare păcat că ţara asta continuă să existe?

Bombonel – Bloggerul ilegal de la bulău

Năstase

Avem o Constituţie, care, bună sau rea, cum o fi, teoretic trebuie respectată în litera şi spiritul ei.

La CAPITOLUL I – Dispoziţii comune – ARTICOLUL 16 Egalitatea în drepturi , se spune

Alin. 1 – Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Alin.2 –  Nimeni nu este mai presus de lege.

În realitate egalitatea asta însă e doar o chestiune de faţadă.

Avem un exemplu cât se poate de evident. Dacă cineva comite ceva, trebuie să se ducă, dacă hotărăsc judecătorii, se duce la puşcărie unde trebuie să se supună regulamentului. Cine nu se supune, suportă consecinţe.

Unul din drepturile pe care puşcăriaşii le au este acela de a primi patru vizite pe lună.

O interdicţie se referă la deţinerea de telefoane mobile sau alte aparate cu care se poate lua legătura cu exteriorul. 

Este de notorietate că Adrian Năstase are un blog pe care îl întreţine publicând destul de multe articole.  Fiul lui Năstase spune  că nu e nici o problemă, tatăl lui scrie articolele pe foi pe care cei din familie le publică apoi de acasă.

Ar fi aşa, dar, dacă ne uităm la datele publicării şi mai ales, la promptitudinea cu care articolele se referă uneori la evenimente petrecute în ziua în care a publicat sau cu o zi mai înainte.

Concluzia nu poate fi decât una. Fie Adrian Năstase are acces la un computer conectat la internet, fie are un telefon cu acces la internet, sau, şi mai grav, Năstase se bucură de dreptul de a fi vizitat zilnic.

Indiferent care ar fi explicaţia, avem o situaţie care ar trebui să îi facă pe cei în drept să se autosesizeze şi să vadă despre ce e vorba, evident, cei vinovaţi de încălcarea legii să plătească.

Nu am nimic personal cu Năstase, dar mi se pare că această discriminare pozitivă e de neacceptat. Extrem de grav este că alţii, dacă sunt prinşi cu un telefon mobil sufere consecinţe destul de serioase.

Pentru exemplificare, am adus mai jos titlurile articolelor publicare pe păarcursul lunii în curs, Martie 2014. Articolele au link, deci pot fi accesate cu un singur clic, iar pentru a se evidenţia momentul în care au fost postate, am pus şi data publicării care se poate verifica la faţa locului: 

“Euro-maidan” la București?

Cele două Ucraine

Nu plecați. Suntem în breaking news

Răspuns la o replică

Pedepsirea Gabrielei Ghiță

Apariția conștiinței la Băsescu

Nimeni nu e mai presus de lege

În atenția DNA

Invidie mare la B1 TV

Și judecătorii trebuie să respecte legea?

Partidul de fițe

Reinserția socială a lui Gică Popescu

Crimeea. Cursul scurt de drept internațional

Politica hămăitului

NUP în dosarul Zambaccian 2

“Transabilitatea” lui Emil Boc

“Modernizarea” pe datorie

Cred că e de remarcat că pe celălalt blog al lui Adrian Năstase, cel de pe platforma WordPress ultimul articol este:

Editorial Adrian Năstase: Despre coabitarea politică (I) şi e publicat pe 10 aprilie 2013. Deci acel blog e lăsat de izbelişte.

Dacă mai punem şi faptul că, în Jurnalul Naţional, Adrian Năstase apare ca editorialist, de exemplu cu acest editorial: „Modernizarea” pe datorie mie mi se pare extrem de clar că vorbim de lucruri aflate mult dincolo de limitele legilor şi a regulamentelor. 

Pe de altă parte, Năstase pur şi simplu le dă cu tifla colegilor lui din închisoare, aceştia neputând lua legătura cu cei de acasă deloc, de multe ori, fiind vorba de familii cu grave probleme financiare, nici când au dreptul nu îşi pot vizita pe cel aflat în stare de detenţie.

Aroganţa cu care se comportă Năstase cred că scoate în evidenţă o caracteristică nativă a lu… o nesimţire fără margini.

Drept să spun, chiar nu cred că, cei în drept vor avea bunul simţ minimal să verifice povestea, să vadă cum ajung atât de prompt articolele din celula de lux a lui Năstase pe blogul lui …

Avem oare motive să fim mândrii de ţara aceasta? Cred că da.. cel puţin, din punctul meu de vedere, cred că aş putea cu greu să găsesc o ţară care să îmi provoace mai multă greaţă.

DISPREŢUL POLITICIENILOR FAŢĂ DE ELECTORAT ESTE REAL ŞI PROFUND

27 ianuarie 2014 Lasă un comentariu

Dispreţul politicienilor faţă de cei care i-au votat este real şi profund  

(aceasta este concluzia ce reiese din 

Raportul de monitorizare a Institutului pentru Politici Publice – oglinda activității parlamentarilor în anul 2013)

Institutul pentru Politici Publice

În campania electorală pentru ultimele alegeri parlamentare s-a pus mare accent pe nivelul de trai.

Când românii  îi ascultau pe candidaţii USL şi pe cei de la televiziunile care îi susţineau, mai că vedeau cum, prin rigolele străzii lor, urma să curgă laptele şi mierea şi cum urma să se teamă doar să nu li se inunde curţile.

Îşi mai imaginau că se vor simţi un fel de prinţi datorită profundului respect ce li se va arăta de autorităţi, astfel s-au apucat să voteze de au făcut bătături.

Urmarea s-a văzut, salariile au crescut, dobânzile au scăzut şi laptele şi mierea dau să iasă de prin canale, respectul atinge cote de neimaginat. Există un mic inconvenient. Sună ceasul şi se trezesc umiliţi de realitate.

Şcolile şi spitalele sunt tot închise şi subfinanţate, cei de la USL sudează petrecere de petrecere pentru a-şi sărbători reuşitele.

Da, reuşitele, banii le curg gârlă în buzunare aşa că nu pot decât să se felicite pentru modul în care conduc ţara. Treaba e că banii respectivi nu erau culeşi de prin copaci ci luaţi cu nesimţire de acolo de unde aceştia oricum nu erau prea mulţi.

Interesant este că banii aflaţi de exemplu la dispoziţia Premierului sunt cam cât bugetul învăţământului.

Respectul puterii faţă de papagalii care i-au votat? S-a văzut, de exemplu, în modul indolent în care a fost tratat celebrul accident din Apuseni unde au murit  doi din cei şapte ocupanţi ai avionului dar nu numai.

 S-a văzut şi că, după ce s-au dat unor firme prietene în jur de 100 de milioane de euro pentru deszăpezire, zăpada ori e acolo unde a căzut, ori e curăţată de armată. De ce nu intervin firmele? De ce să intervină? Costă iar banii de fapt nu sunt pentru zăpadă ci pentru campaniile electorale ce stau să vie.

De fapt, acum, serios vorbind ceea ce vedem se numeşte DISPREŢ PROFUND.

Chiar şi faptul că în timp ce ţara belea pupila sperând că victimele accidentului respectiv sau cei prinşi în zăpadă vor fi salvaţi, nr 1 din Guvern fie trage chefuri pe la restaurante cu specific italienesc, fie bate mingea prin săli de baschet, în timp ce nevastă-sa, Daciana, se plimbă pe post de animatoare pe la chefurile triumfaliste ale partidului… Mişto, nu?

Respect şi ematie 100% …

Acest respect faţă de cei care şi-au pierdut ziua ca să se ducă să voteze este subliniat foarte bine de raportul de monitorizare al Institutului pentru Politici Publice (IPP).

Conform acestui raport vedem cum, nişte oameni care cereau nu demul votul oamenilor, după ce alegătorii şi-au pus toată încrederea în ei şi i-au trimis  în Parlament să le repreziunte interesele, s-au trezit că mersul la serviciu nu maie reprezintă vre-un interes pentru ei.

Conform raportului, cea mai scăzută prezenţă la voturile finale electronice, în perioada decembrie 2012 – decembrie 2013, a fost înregistrată de deputatul PSD Gheorghe Neţoi care a adunat o prezenţă de 1% (7 voturi din 813).

El este urmat de Valentin Rusu (PNL), cu o prezenţă de 3% (21 voturi din 813), Oana Mizil (PSD) cu o prezenţă de 23% (191 voturi din 813), Bogdan Niculescu-Duvăz (PSD), cu o prezenţă de 26% (215 din 813) şi Sebastian Ghiţă (PSD), cu o prezenţă de 27% (219 voturi din 813).

În topul deputaţilor cu cea mai scăzută prezenţă la voturile finale date în 2013 se numără şi Relu Fenechiu (PNL), cu o prezenţă de 32% (260 de voturi din 813), Eugen Tomac (neafiliaţi) cu o prezenţă de 32% (263 voturi din 813), Elena Udrea (PDL), cu o prezenţă de 36% (291 voturi din 813), Monica Iacob Ridzi (PDL), cu o prezenţă de 37% (303 voturi din 813), Raluca Turcan (PDL), cu o prezenţă de 42% (338 voturi din 813) şi Petre Roman (PNL), cu o prezenţă de 44% (357 voturi din 813).

Condiţia esenţială pentru ca un ales să îşi poată exercita mandatul este ca acesta să participe la minimum jumătate din foturile finale exprimate.

„Nici un argument – în afara celor expres prevăzute de Regulamentele celor două Camere – nu justifică un procent de prezenţă sub acest prag, cu atât mai mult cu cât intervalul orar în care se votează asupra variantelor finale ale proiectelor de lege este de aproximativ o oră pe săptămână”, se spune în studiul citat.

Din totalul de 406 deputaţi, 50 de deputaţi au înregistrat în 2013 o prezenţă la votul final electronic de sub 50%.

În perioada monitorizată doar şase deputaţi au participat la toate voturile finale.

Deputaţii cu cea mai mare prezenţă sunt reprezentanţi ai PSD din Vâlcea, Timiş şi Botoşani (Constantin RădulescuGheorghe Ciobanu şi Mihai Baltă), respectiv PNL din Constanţa, Mehedinţi şi Vâlcea (Gheorghe Dragomir, Viorel Palaşcă şi Cristian Buican), toţi cu 100% prezenţă la voturile finale electronice din plen.

Media prezenţei la votul electronic în Camera Deputaţilor a fost în 2013 de 73%, potrivit studiului citat.

Mă întreb, De ce ar trebui să se mai prezinte la vot cei care, deşi au votat şi au trimis un politician în Parlament, nu au fost reprezentaţi deoarece politicianii respectivi nu au considerat că trebuie să se ducă la serviciu?

Pe siteul Institutului pentru Politici Publice, putem citi articolul:

IPP lansează Raportul de monitorizare:

oglinda activității parlamentarilor în anul 2013

București, 27 ianuarie 2014 ■ Primul an din mandatul actualului Legislativ este analizat de Institutul pentru Politici Publice (IPP) în Raportul de monitorizare: oglinda activității parlamentarilor în anul 2013, dat publicității astăzi. Raportul continuă seria evaluărilor periodice realizate de IPP, în pofida presiunilor politicienilor de a renunța la această practică, cu scopul de a da publicității cele mai relevante aspecte despre performanța Senatorilor și Deputaților. Materialul (disponibil aici) aduce argumente evidente pentru ca IPP să critice în continuare calitatea proiectelor actelor normative inițiate de parlamentari dar și excesul de inițiative aparținând Guvernului (93% din inițiativele adoptate în 2013 au aparținut Guvernului), fenomenul absenteismului cronic alimentat de faptul că, la precedentele alegeri parlamentare, votanții – deși informați asupra celor care lipseau de la Parlament – i-au votat în continuare (unii obținând scoruri electorale foarte mari), abuzul procedurii de adoptare tacită, lipsa interesului Parlamentului de a exercita control eficient asupra Executivului și, nu în ultimul rând, tolerarea (chiar încurajarea, funcție de interes) practicii migrației politice, în pofida declarațiilor publice aparent dezaprobatoare ale liderilor partidelor.

Raportul IPP atrage atenția, și cu acest prilej, că, în prezent, o parte din cetățenii României sunt complet nereprezentați în Parlament după ce, fără voința lor, s-au vacantat și în acest prim an de mandat 9 locuri în legislativ (3 la Senat și 6 la Camera Deputaților). Guvernul ignoră obligația pe care o are de a organiza alegeri în aceste colegii vacante. 

Din păcate pentru credibilitatea Parlamentului și de fapt pentru calitatea actelor normative a acestui important for, continuă și în acest mandat exemplele de parlamentari numiți în poziții – cheie și ulterior fost reținuți/arestați; un exemplu, este cazul Președintelui Comisiei de regulament din Cameră, însărcinat cu redactarea Codului de Conduită al parlamentarilor, cel care într-o zi se consulta cu ONGurile și grupurile parlamentare despre cum să arate conduita parlamentarilor iar a doua zi era efectiv reținut pe Aeroportul Henri Coandă în timp ce încerca să părăsească țara, fiind condamnat pentru trafic de influență.

Procesul adoptării legilor este departe de a putea fi numit transparent la finalul primului an de mandat: cel mai recent exemplu este cel al fatidicei zile (seri) de 9 decembrie 2013, în care unii deputați din Comisia juridică s-au retras într-o ședință paralelă pentru a dezbate și a da raport asupra unor proiecte de lege cu o miză semnificativă, precum proiectul legii minelor sau proiectul legii privind amnistia și grațierea. Parlamentul continuă practicile de îndepărtare a reprezentanților societății civile și ai presei în momente-cheie din procesul de adoptate a unor legi importante. Consultarea cu societatea civilă în procesul legislativ începe deficitar și în acest mandat iar procedurile prin care cetățenii interesaţi îşi pot exprima opiniile în legătură cu proiectele de lege iniţiate sunt nefuncţionale, ne-existând un interes real din partea parlamentarilor de a le utiliza. Pentru o consultare efectivă şi consistentă, asemenea mecanisme ar trebui instituţionalizate la nivelul comisiilor parlamentare, acolo unde se desfăşoară, de fapt, dezbaterile asupra proiectelor de lege.

 Pentru informaţii suplimentare, contactaţi Raluca Popovici, Coordonator Programe IPP la telefon 021 212 3126/27 sau e-mail raluca@ipp.ro. 

Sursa: ipp.ro

NOTĂ:

Raportul integral al Institutului de politici publice, poate fi văzut în format pdf fie  aici  fie pe siteul original:  ipp.ro

%d blogeri au apreciat: